Influenta Agresivitatii din Mass Media Asupra Dezvoltarii Socio Cognitive a Copiilor
INFLUENȚA AGRESIVITĂȚII DIN MASS-MEDIA ASUPRA DEZVOLTĂRII SOCIO-COGNITIVE A COPIILOR
CUPRINS
INTRODUCERE………………………………………………………………………………………………….3
CAPITOLUL 1 TEORII ASUPRA AGRESIVITĂȚII…………………………………………5
1.1 Teoria învățării sociale a lui Bandura……………………………………………………………5
1.2 Studiul reacțiilor agresive nelimitate al lui Berkowitz și lui Graun………………..5
1.3. Experimentul lui Leyens…………………………………………………………………………………6
1.4. Studiul longitudinal al lui Eron……………………………………………………………………….7
CAPITOLUL 2 PREDISPOZIȚIA BIOLOGICĂ A COPILULUI SPRE AGRESIVITATE………………………………………………………………………………………………….8
2.1 Perspectiva socio-cognitivă privind agresivitatea……………………………………………..9
2.2 Rolul interpretării cognitive a activării fiziologice în agresiune………………………….9
2.3 Prelucrarea informației din mass media la copiii considerați agresivi…………….10
CAPITOLUL 3 MECANISMELE PRIN CARE VIOLENTA MASS MEDIA ACTIONEAZĂ ASUPRA AGRESIVITĂȚII………………………………………………………..14
3.1. Violența și urmările ei în mass-media contemporană……………………………………16
3.2 Manipularea și mass-media……………………………………………………………………………23
3.3.Modalități de îmbunătățire a limbajului violent din mass – media…………………32
3.4. Soluții de diminuare a violenței din mass – media…………………………………………..36
3.4.1. O poziție a măsurării controlului la copii…………………………………………………45
CONCLUZII……………………………………………………………………………………………………….62
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………………………66
INTRODUCERE
Mass-media sau mijloacele de comunicare în masă se pare că sunt cele care produc și sporesc violența copiilor, adică a acelor persoane care nu au discernămîntul necesar să aleagă anumite programe sau reviste. Aproximativ toți copiii sunt martori ai violenței televizate. Timpul petrecut în fața televizorului mai ales este cel care induce comportamentul agresiv al copiilor. Copiii sunt considerați a fi cei mai vulnerabili la comportamentele violente deoarece se află în stadiile timpuri ale dezvoltării comportmentae, ale atitudinilor și valorilor despre cum trebuie să intercaționeze social.
Datele americane și canadiene indică faptul că, între 2 si 18 ani, copiii privesc la TV în medie 3 ore pe zi (Nielson Television Index, 1982 ).
Fiecare revistă, ziar, post de radio sau televiziune prezintă cel puțin o știre care conține aspecte de violență, iar cei care se citesc, ascultă sau văd aceste emisiuni au parte de informații care produc violență. Dupa Gerbner, Grass, Signorelli si Morgan (1980) 70 % din emisiunile de ficțiune dramatică, prezentate între 1967 și 1979, conțineau violență. Același lucru apare și în cazul desenelor animate și a emisiunilor pentru copii prezentate la sfârșit de săptămână. În 1972 Stein a realizat un studiu prin care a fixat efectele vizionării desenelor animate „Batman” sau „Superman” la preșcolari în condițiile obișnuite ale sălilor de clasă și curțile școlilor. Una dintre concluzii este aceea că cei care au vizionat „Batman”și/sau „Superman”au fost mai predispuși să intre în confruntări minore decît ceilalți.
Cum este mult mai greu ca părinții să exercite control asupra calităților emisiunilor urmărite de copii sau să exercite control asupra comportamentelor copilului, mijloacele mass-media se pare că vor deține controlul comportamentului social al viitorilor adulți.
Cercetătorii au arătat de-alungul timpului că violența prezentată prin mass-media nu face altceva decât să contribuie la creșterea violenței din mediul social. Unii dintre cei care produc acte de violență sunt uneori inspirați de ceea ce arată mass-media. În această lucrare capitolul care este cel mai important este cel care caută soluții pentru diminuarea limbajului violent și modalități de diminuare a violenței din mass-media.
Lucrarea este alcătuită din 3 capitole care tratează fenomenul violenței mass-media în rândul copiilor și încearcă să demonstreze că, există modalități de reducere a acesteia.
Capitolul 1 aduce în prim plan teoriile asupra agresivității precum Teoria Lui Bandura, Studiile lui Berkowitz și Graun, Experimentul lui Leyens și Studiul longitudinal al lui Eron.
Capitolul 2 va trata predispoziția biologică a copilului de a fi agresiv, interpretând toate datele fiziologice cunoscute până cum și manifestările lor la agresiunile externe.
Capitolul 3 se ocupă de mecanismele prin care mass-media induce violența și implicit agresivitatea asupra copiilor. Tot în capitolul 3 sunt tratate și modalitățile de îmbunătățire a limbajului violent din mass-media, limbaj care odată îmbunătățit nu va mai avea efect nociv asupra copiilor și o microcercetare sub numele de „O poziție a măsurării controlului la copii”.
CAPITOLUL 1 – TEORII ASUPRA AGRESIVITĂȚII
Teoria învățării sociale a lui Bandura
Bandura a sugerat într-un studiu din 1973 că toți copiii pot deprinde comportamente agresive doar privind la televizor, Teoria lui Bandura arată în ce momete imită copiii actele agresive:
Actele de agresivitate sunt întărite în mod pozitiv;
Nesancționarea negativă de către societate a actelor agresive astfel încât sunt considerate acte pozitive.
Adulții nu dezaprobă actele de violență din mass-media.
Agresiunea din mass-media se adresează mai ales obiectelor neînsuflețite mai mult decât celor vii.
Cercetarea a fost făcută pe copii mici și s-a insistat asupra imitării actelor prezentate mai ales la televizor.
1.2 Studiul reacțiilor agresive nelimitate al lui Berkowitz și lui Graun
Înaintea lui Bandura, au fost Berkowitz și Graun, care în 1967 au studiat la adolescenți, dar și la adulți, reacțiile agresive neimitate care survin după vizionarea unui film violent. Paradigma pe care au studiat-o constă în:
Subiectul și trăirile acestuia sunt evaluate de experimentator prin șocuri electrice. În condițiile iritării subiectul primește un număr mare de șocuri electrice, iar în condiții de neiritare, numărul șocurilor e minim, deci rezultă o evaluare pozitivă.
Urmează privirea unei secvențe filamte dintr-un meci de box.
Ultima etapă este aceea a reluării performanțelor cu ajutorul șocurilor electrice.
Mai mulți subiectți au participat la experiment, dar nu toți au văzut secvența filamtă din meciul de box, ceilalți au văzut un film de control, dar la fel de captivant ca meciul de box. În urma acestui experiment s-a constatat că:
Semnificația agresivă a filului contează, filmele wstern de exemplu, nemaifiindfilme cu putere de instigare a agresivității.
Filmele violente duc la creșterea agresivității spectatorilor, care sunt gata să devină agresivi atunci când sunt iritați sau se simt rău.
Efectul este mai puternic dacă eroul este un om simpatic, cu care subiectul se identifică ușor.
Urmărind scene violente reale sau prezentate a fi reale, efectul este mai puternic decât vizionarea scenelor violente fictive.
Fernbach este cel care în 1972 aplică o cercetare asemănătoare mai multor copii între 9 și 11 ani, prezentându-le un film referitor la o confruntare studenți- polițiști. Prezentat ca o știre, provoca mai multă agresivitate decât atunci când era prezentat ca un film de cinema.
Însă, realizate în condiții de laborator și bu în realitate, cercetările acestea au fost criticate și nu sunt folosite ca cercetări suport în alte experimente.
1.3. Experimentul lui Leyens
Leyens este cel care face o cercetare a fenomenului de violență într-o situație mai naturală. A făcut experimentul pe un grup de adolescenți cu tulburări de comportament, care aveau probleme cu școala, părinții sau justiția. În timpul liber pe care îl aveau după terminarea orelor, adolescenții se retrăgeau în patru pavilioane ale instituției, unde li se înregistra comportamentul, la prânz și seara, de observatori special antrenați. Au avut o perioadă de adaptare, perioadă în care s-au cunoscut între ei, apoi au urmat trei săptămâni de cercetare propriu-zisă. Primele două pavilioane au urmărit filme agresive, în unul comedii plăcute, cel de-al patrulea rămânând ca pavilion etalon. Astfel, după prima săptămână, în cele două pavilioane cu filme de violență prezentate, a crescut agresiunea fizică, în cel în care s-a prezentat comedia agresivitatea a scăzut, iar în cel etalon a rămas neschimbat nivelul agresiunii.
Filmele agresive prezentate pe toată perioada experimentului au fost alese ca să reprezinte diferite genuri de film: de luptă, de capă și spadă, western, polițist, cu eroi care înving sau au eșec, eroi simpatici sau antipatici, etc.
Chestionarele pe care le-au completat adolescenții după film, arată că filmele agresive erau percepute ca fiind mai violente, iar comediile erau comice.Cei care reacționau la violență erau cei dominanți, cei judecați ca fiind agresivi, cei mai populari sau mai puțini populari. Rezultatele obținute acum sunt aproape exacte cu cele obținute în 1977 de Parke într-o cercetare făcută pe teren
1.4.Studiul longitudinal al lui Eron
În 1980, Eron se gândește că o cercetare ar trebui să se desfășoare pe teren, în situații reale de viață. Astfel, a testa copii în vârstă de 8 ani atunci când ei erau la primele vizionări TV. A urmat o altă cercetare, la același grup de copii, dar când aceștia aveau 18 ani. S-a putut stabili astfel, o corelație între nivelul de agresivitate la acești subiecți, după 10 ani și preferințele lor pentru emisiuni care conțineau scene violente. În plus, s-a putut observa că la vârsta de 30 de ani, bărbații care au privit mai multe emisiuni violente, în copilarie, erau mai susceptibili de a fi recunoscuți ca vinovați pentru crime grave (Eron & Huesmann, 1985). Chiar dacă cercetarea lui Eron a fost făcută în condiții reale, totuși a fost făcută doar pe un ețantion masculin, iar interpretarea este valabilă doar pentru bărbați.
Bibliografie:
1. Nielson Television Index, 1982
2. Huesmann, L. R. and Eron, L. D.,1985, Cognitive processes and the persistence of aggressive behavior. Aggressive Behavior, 10, 243-251.
CAPITOLUL 2 – PREDISPOZIȚIA BIOLOGICĂ A COPILULUI SPRE AGRESIVITATE
După astfel de cercetări, apare în mod firesc întrebarea dacă băieții sunt mai agresivi. Macoby și Jacklin sunt de caord cu presupunerea că băieții ar fi mai agresivi, că ar exista o predispoziție biologică spre agresiune a acestora, predispoziție subliniată de anumite studii psihologice. Hormonii androgeni, responsabili de dezvoltarea caracterelor sexuale secundare, pot fi cauza. Dacă la femelele maimuțe se injectează testosteron, ele vor avea tendințe de a prezenta comportamente de amenințare și de inițiere a unor jocuri agresive, în comparație cu femelele care nu au fost injectate (Eaton, Goy & Phoenix 1973; Goy 1970).
S-a încercat evaluarea gradului de agresivitate a copiilor în stadiul fetal, în prezența unei mari concentrații, chiar anormale de testosteron, a unei dereglări hormonale sau în cazul unor injecții care vizează evitarea unui avort. Aceste studii însă sunt pline de lacune metodologice – eșantioane prea mici, greutatea controlului. Alte studii au observat o relație între nivelul de testosteron și comportamentele agresive legate de dominarea lor în adolescență (Mattson & alții 1980; Olwens, Mattson, Schalling & Law 1980). În condițiile în care existau lacune ale cercetărilor respective, este contestată ideea unei predispoziții biologice la violență. Expunerea la TV a fetelor nu are aceli astfel, o corelație între nivelul de agresivitate la acești subiecți, după 10 ani și preferințele lor pentru emisiuni care conțineau scene violente. În plus, s-a putut observa că la vârsta de 30 de ani, bărbații care au privit mai multe emisiuni violente, în copilarie, erau mai susceptibili de a fi recunoscuți ca vinovați pentru crime grave (Eron & Huesmann, 1985). Chiar dacă cercetarea lui Eron a fost făcută în condiții reale, totuși a fost făcută doar pe un ețantion masculin, iar interpretarea este valabilă doar pentru bărbați.
Bibliografie:
1. Nielson Television Index, 1982
2. Huesmann, L. R. and Eron, L. D.,1985, Cognitive processes and the persistence of aggressive behavior. Aggressive Behavior, 10, 243-251.
CAPITOLUL 2 – PREDISPOZIȚIA BIOLOGICĂ A COPILULUI SPRE AGRESIVITATE
După astfel de cercetări, apare în mod firesc întrebarea dacă băieții sunt mai agresivi. Macoby și Jacklin sunt de caord cu presupunerea că băieții ar fi mai agresivi, că ar exista o predispoziție biologică spre agresiune a acestora, predispoziție subliniată de anumite studii psihologice. Hormonii androgeni, responsabili de dezvoltarea caracterelor sexuale secundare, pot fi cauza. Dacă la femelele maimuțe se injectează testosteron, ele vor avea tendințe de a prezenta comportamente de amenințare și de inițiere a unor jocuri agresive, în comparație cu femelele care nu au fost injectate (Eaton, Goy & Phoenix 1973; Goy 1970).
S-a încercat evaluarea gradului de agresivitate a copiilor în stadiul fetal, în prezența unei mari concentrații, chiar anormale de testosteron, a unei dereglări hormonale sau în cazul unor injecții care vizează evitarea unui avort. Aceste studii însă sunt pline de lacune metodologice – eșantioane prea mici, greutatea controlului. Alte studii au observat o relație între nivelul de testosteron și comportamentele agresive legate de dominarea lor în adolescență (Mattson & alții 1980; Olwens, Mattson, Schalling & Law 1980). În condițiile în care existau lacune ale cercetărilor respective, este contestată ideea unei predispoziții biologice la violență. Expunerea la TV a fetelor nu are același efect asupra comportamentului ulterior. Tot Eron a susținut ideea că în cultura noastră, femeile, fetele nu sunt învățate să fie la fel de agresive ca și bărbații. Maccaby și Jacklin susțineau în 1980 că de la o vîrstă fragedă – 0-6 ani – băieții sunt fizic și verbal mai agresivi ca fetele, și fără a minimaliza influența socializării, cercetătorii insistă pe efectul biologic.
2.1 Perspectiva socio-cognitivă privind agresivitatea
Preocuparea psihologilor asupra căutărilor răspunsurilor cognitive ale agresivității la situațiile sociale a crescut în ultimii 20 de ani. Interesul susținut pentru cogniția socială a reflectat percepția conform căreia începuturile social implică procesele cognitive complexe. Doi cercetători au avut o contribuție importantă la dezvoltarea perspectivei conform căreia interpretarea cognitivă a individuluieste în mod egal manifestată în tendințele explicării comportamentului agresiv: Zillman și Dogde. Fiecare dintre ei are interpretarea proprie:
Zillman – interpretarea cognitivă asupra activării fiziologice în agresiune;
Dogde – prelucrarea cognitivă a informației sociale la copiii agresivi.
2.2. Rolul interpretării cognitive a activării fiziologice în agresiune
Definirea emoției ne ajută să înțelegem mai bine poziția lui Zillman privind legătura între frustrare și agresiune. Definiția emoției conform dex-ului (http://dexonline.ro/definitie/emo%C8%9Bie) este următoarea: „EMÓȚIE s.f. Reacție afectivă puternică și uneori neașteptată, adesea însoțită de modificări în starea și funcționarea organismului. ◊Emoție estetică = moment al vieții psihice exprimând experiența contemplației obiectului estetic. [Gen. -iei, var. emoțiune s.f. / cf. fr.émotion, it. emozione < lat. emotus – mișcat]. ”
Conform lui Schachter și Singer teoriile comportamentale ale emoțiilor au cel puțin două elemente componente: activitatea fiziologică și interpretarea contextului, de aici rezultînd semnificația activării fiziologice – frică, agitație, nervozitate, etc.
Zillman crede că o creștere a activității sistemului nervos autonom – creșterea tensiunii arteriale, a ritmului cardiac, ritmului respirator – este o caracteristică fiziologică a situației de frustrare, de aici rezultând starea de frică sau starea de agitație. Astfel, odată cu creșterea activității fiziologice apare elementul care crește posibilitatea unei reacții agresive. Audierea zgomotelor puternice, participarea la jocuri care presupun competiție, care presupun un exercițiu fizic riguros pot induce și ele un caracter agresiv. Toate aceste fenomene ale agresivității sunt explicate prin noțiunea de transfer de excitație. O astfel de activitate fiziologică consecutivă a unui eveniment poate persista un timp, în cazul în care cotextul suferă modificări.Ca exemplu: evitarea unui accident de circulație de către un individ duce la darea unor răspunsuri de natur agresivă la insulta altei persoane după acest incident. De ce? Pentru că efectul activării fiziologice reziduale cauzate de prima situație încă există. Zillmann a fost cel care a demonstrat că activitatea reziduală poate incita la agresiune. În cadrul cercetării sale s-a demonstrat că grupul de studiu era mai întâi provocat, apoi urmăreau filme care îi activau fiziologic, iar în cele din urmă persoana care i-a provocat trebuia sancționată. În anumite momente ale proiecției filmului li s-a măsurat nivelul acestor indici fiziologici. Constatările au fost:
filmele nonviolente și fără scene erotice nu provoacă decât o slabă activitate fiziologică.
filmele ușor excitante provoacă agresivitate.
Printr-un astfel de studiu s-a demonstrat legătura dintre factorii excitatori și gradul de agresivitate.
2.3 Prelucrarea informației din mass media la copiii considerați agresivi
Toate studiile desfășurate pe adulți au demonstrat că agresivitatea poate fi indusă de factori externi. În ultimii ani, studiile legate de particularizarea producerii comportamentului agresiv la copii s-au legat și de interpretarea situației sociale. Chiar și copiii de vârsta preșcolară răspund la actul provocator în funcție de circumstanțe (Rule, Nesdale & Mc Ara; 1974).
În primii ani de viață s-a observat la copii un grad mare de stabilitate.Această stabilitate a determinat pe cercetători să caute identificarea mecanismelor care explică această stabilitate, dar și cauzele care duc la comportamentele agresive anterioare.
Pe grupuri de subiecți copii, de aceeași vârstă și cu același nivel de cunoștințe, s-au aplicat diferite situații. Situațiile care generează o activitate ostilă, simularea unui accident are același rezultat și pentru copiii agresivi, ca și pentru cei neagresivi.În sitauții ambigue, copiii agresivi adoptă un comportament mai agresivi decît cei neagresivi.
Pentru a prelucra informația socială, trebuie să se realizeze cele 5 trepte:
codarea informației agresive
interpretarea de informații
cercetarea răspunsurilor
alegerea de răspunsuri
performanța – adoptarea unui comportament
1. Codarea informației accesibile – copilul trebuie să asimileze informațiile pertinente, dar fiind atenți la indicii furnizați de situație. Acum eroarea de atribuire servește la selecția indicilor.
2. Interpretarea de informații – pe baza experienței anterioare. Acum, în etapa a doua, copilul decide dacă este un eveniment accidental sau deliberat. Băieții agresivi, pe baza experienței anterioare, înțeleg o amenințare pentru integrarea fizică.
3. Căutarea de răspunsuri – corespunde interpretării situației. Cât timp copiii au mai multe răspunsuri, trebuie aplicate anumite reguli în a da răspunsuri la situație.
4. Alegerea de răspunsuri – evaluarea consecințelor potențiale și eficacității în raport cu obiectivele urmărite. Astfel, s-a considerat că băieții agresivi elaborează un număr mic de de soluții atunci când au de rezolvat probleme interpersonale ( Rubin & Krosner, 1986). Soluțiile propuse de băieții agresivi sunt mai slabe calitativ decît cele propuse de băieții nonagresivi.
5. Performanța – reacția copilului trebuie să fie ca și strategia pe care a reținut-o. Calitatea răspunsului depinde de capacitatea de mobilizarea a resurselor verbale și motrice. În 1986, Dodge sublinia că decalajul dintre etapele cognitive anterioare și acțiunea în sine poate fi foarrte important, etapele cognitive fiind limitate de nivelul de competență al copilului. În 1990, Dodge, Bater și Pettit au demonstrat că maltratările, abuzurile aplicate copiilor sunt elementele care prezic agresivitatea manifestată ulterior. Studiile făcute pe copii ai femeilor bătute sugerează că observația violenței conjugale poate fi de asemenea dăunătoare pentru copil, că maltratările; ca efect, copiii martori ai violenței, manifestă mai multe tulburări de comportament și dezechilibre psihice (anxietate socială, slabă stimă de sine) (Fantuzzo & Lindquist 1989, Hughes 1988, Jaffe, Wolfe, Wilson & Zak 1986). ). Toți copiii de vârstă preșcolară care au fost martori ai violenței, prezintă dezavantaje, de dereglare psihică, ca și copiii mai mari. Crescând, copiii care au fost martori la violență, au tendința de a recurge la strategii agresive, ca mod de rezolvare a problemelor (Hughes, 1986).
Bandura în teoria lui indică faptul că un copil martor sau victimă a comportamentelor violente acasă va fi cel mai mult probabil cel care va adopta același mod de viață în viitor. Acești viitori părinți riscă să fie mai violenți decît cei care nu au asistat la violențe în familie. Mecanismele de transmitere a violenței pot fi multiple. Aceste mecanisme pot fi multiple, Bandura (1973) sugerează că acel copil provenit din familii violente poate adopta un comportament violent prin observație și imitație și poate considera comportamentul violent o strategie adecvata pentru rezolvarea problemelor interpersonale. Teoria atașamentului, a lui Bowiby (1982), arată că între tată, mamă și copilul lor se stabilește o relație de atașament care duce la formarea unui sentiment de securitate și permite o bună dezvoltare psihică și socială a copilului. Cu timpul, un sistem de reprezentări proprii și figura de atașament se elaborează după aceste experiențe relaționale și servesc ca ghid relațiilor sociale ulterioare. În această perspectiva, Crittinden și Ainsworth (1989) postulează că acei copiii supusi la violența familială sunt susceptibili de a elabora un model de atașament anxios și o reprezentare a lumii marcată de conflict și dominare. Aceste tendințe cognitive il incită să fie hipersensibil la indici ostili, la interpretare eronată a comportamentului altuia și la a răspunde agresiv. Patterson (1982) menționează un alt mecanism care explică transmiterea violenței familiale. După acest cercetător, modelele de explicație care mențin accentul pe copil sau pe părinți sunt inadecvate. Câțiva factori, proprii situației familiale, puteau, în egală măsură, contribuie la explicarea dezvoltării comportamentelor violente în celula familială. În elaborarea de comportamente agresive este important de recunoscut că familia constiutie o unitate de analiză si că atât copilul, cât și părinții săi, frații și surorile se influențează reciproc, familia reprezentând un sistem individual în interacțiune, care vrând să adopte anumite comportamente, în virtutea obișnuinței, răspund unul de altul. La originea comportamentelor agresive în familie se găsesc: un copil dificil, o carență de competență a părinților și prezența factorilor stresanți care accentuează o competență parentală deja limitată.
Bibliografie
http://dexonline.ro/definitie/emo%C8%9Bie
Fantuzzo, J. W., & Lindquist, C. U.,1989, The effects of observing conjugal violence on children: A review and analysis of research
Wolfe, Wilson & Zak 1986 Wolfe, David A.; Jaffe, Peter; Wilson, Susan K.; Zak, Lydia
Journal of Consulting and Clinical Psychology, Vol 53(5), Oct 1985, 657-665. Journal of Family Violence, 4, 77-94
BG Rule, AR Nesdale, MJ McAra – Child Development, 1974 – JSTOR
Hughes, 1986
Mattson , J. M. J., 1980, Herbivory in relation to plant nitrogen content, Annual Review of Ecology and Szstematics 11, p. 119 – 161.
Olwens, Mattson, Schalling & Law 1980
Eaton, Goy & Phoenix 1973; Goy 1970
CAPITOLUL 3 MECANISMELE PRIN CARE VIOLENTA MASS MEDIA ACTIONEAZĂ ASUPRA AGRESIVITĂȚII
În fostele țări comuniste, inclusiv în țara noastră, au crescut impresionant de mult actele de violență antisociale, cu deosebire în rândul tinerilor și minorilor. Conștiința comună, chiar la nivelul educatorilor și profesorilor, a intelectualilor în general, tinde să plaseze cauza majoră a respectivului fenomen în liberalizarea mass-mediei, în violența promovată de aceasta.
Nu trebuie omiși sau neglijați însa alți factori, mult mai importanți, care sunt prezenți și ei nu numai în această perioadă (de tranziție), dar care sunt oarecum interesele societăților democratice și pluraliste, în centrul cărora stă, ca valoare fundamentală, libertatea individuală. Față de regimurile totalitar-comuniste, violența pare acum mult mai accentuată, pentru că e recunoscută și facută publică. Desprinderea de statul de tip jandarmeresc a însemnat slăbirea dintr-o dată a controlului social atât ca și forțe specializate, cât și ca libertate generală de mișcare, întrunire, organizare, trecerea dintr-o țară în alta. S-au înmulțit mai ales crimele organizate, de grup. Accesul la mijloacele de agresare (arme) reprezinta, de asemenea, o cauză majoră. Împrejurarea in care mulți oameni sunt acum purtătorii unor mari sume de bani sau bunuri materiale (automobile, aparate electronice, etc.) sporește considerabil probabilitatea de acte antisociale violente.
În spatele intensificării agresiunii față de situația din trecut, în care violența mediatizată era mult redusă, se regaseste un complex cauzal în cadrul căruia este greu de stabilit contribuția exactă a fiecărui factor. Prin comparație temporală și interculturală putem însa estima importanța diferitelor variabile. Sunt sugestii că influența mass-media asupra creșterii violenței în perioada de tranziție este mult mai mică decât cea prezentă în cunoașterea socială comună.
Fie că admit o influență slabă, fie una puternică a mass-mediei asupra comportamentului agresiv, psihologii sociali se întreabă care sunt mecanismele prin care respectiva influență operează. Răspunsurile nu se ridică mult deasupra “teoriei” simțului comun, anume aceea a imitării, dar se aduc multe clarificări și nuanțări. Prin dezinhibiție, conținutul încărcat de violență promovată prin mass-media acționează in sensul că deși, multe acte agresive sunt prezentate ca reprobabile și autorii lor pedepsiți, cele mai multe apar ca mijloace de satisfacere a unor interese, ca aducătoare de câștiguri. Mai mult, autorii unor acte agresive, asociați cu personaje pozitive, cu eroi și eroine, prezinta comportamente care sunt gratificate, în final, ca demne de urmat. Deci, la spectatorii mai slabi, mai ezitanti, reținerile față de agresiune sunt dobândite si ameliorate prin socializare și educație.
Se pare că desensibilizarea are un efect sporit în impactul mass-medial asupra creșterii violenței sexuale. Pornografia asociată cu violența, prezentă în atât de multe materiale vizuale, potentează pornirile înspre acte propriu-zise de acest fel, pentru că la motivele generale legate de influența mass-mediei asupra comportamentului agresiv se adaugă incitarea libidoului sexual. În cazul promovării violenței erotice prin mijloace de comunicare în masă avem de-a face cu un cumul ridicat de efect datorat interacțiunii, asocierii pozitive dintre sex și agresivitate. Astfel, desensibilizarii i se adauga un accent în plus potrivit următorului mecanism: social (poate și genetic) suntem “programați“ ca bărbații să aibă grijă, să ocrotească, să nu folosească forța față de femei, ori expunerea de lungă durată și sistemică la scene de răpiri, bătai, violuri din partea bărbaților asupra femeilor conduce la o slăbire a inhibiției și sensibilității emoționale și în acest domeniu.
Gerbner a constatat în 1980, că urmărirea emisiunilor la televizor dezvoltă anumite atitudini : identificarea cu realitatea televizată ,, insecuritatea emoțională și nevoia de protecție.
În concluzie, în ceea ce privește copiii, două efecte posibile pot apărea în modul cel mai îngrijorător, în legătura cu violența televizată:
copiii pot deveni mai puțin sensibili la durerea și suferința altora;
copiii pot fi mai voluntari, spre un comportament agresiv, malefic chiar, fata de ceilalți copii.
3.1. Violența și urmările ei în mass-media contemporană
Printre factorii care contribuie la educarea tinerei generații, dar și a adulților, se află și mass-media, acțiunile acestora asociindu-se eforturilor generale de modelare a personalității umane. Cu toate că rolul educațional pe care il dețin, in raport cu familia și cu școala, nu este pe deplin lămurit, mijloacele moderne de comunicare de masă iși aduc propria contribuție la socializarea individului. Importanța pe care o au, datorită influențelor exercitate, este unanim recunoscută: “…mass-media formează al patrulea mediu constant de viață al copilului, alături de cel familial, de cel școlar și de anturajul obișnuit de relații”( Cerghit, I, 1972, p.39.)
Creșterea influenței mass-media in viața socială a provocat importante transformări in ansamblul condițiilor in care se desfășoară acțiunea educativă. Alături de factori educogeni tradiționali se afirmă tot mai mult mass-media, despre care putem spune că au ajuns să controleze spațiul educației extrașcolare. Datorită mijloacelor de comunicare de masă valențele formative ale mediului social au crescut considerabil. Intervențiile educative intreprinse pe canale mediatice se deosebesc insă de cele clasice, atat in ceea ce privește modul de organizare, cat și de realizare. Dacă in cadrul sistemului instituțional de invățămant organizat in trepte ascensive se realizează un proces instructiv-educativ riguros planificat, sistematic și intensiv, pus sub controlul unor persoane calificate, bazat pe selecția și structurarea strictă a informațiilor, precum și pe efortul voluntar de invățare al elevilor, educația prin mass-media, de altfel bogată in fapte și informații, se realizează in mod spontan și difuz, in timpul liber și intr-un spațiu neinstituționalizat. Educației de tip școlar, fondată încă pe supremația cărții ca mijloc de transmitere a valorilor culturale, i se asociază o educație de completare, bazată pe mijloacele tehnice de comunicare de masă.
Mass – media contemporană se pare ca prezintă fenomenul violenței cu o frecvență mai mare ca în trecut. Chiar daca majoritatea emisiunilor prezintă aceste emisiuni ca mod de prevenire a violenței, efectul pare că este invers în ultimul timp. Comunicarea generalizată de care ne bucurăm în ultimul timp, societatea mijloacelor de comunicare în masă, este după cum spunea Gianni Vattimo, profesor de sociologie la Queen.s University, Kingston, Canada: ”în parte rezultatul prăbuțirii colonialismului și imperialismului, care a arătat clar că stilul european nu este singurul, dar ea este în și mai mare măsură creația comunicării în masă”. Tot Vattimo spune că: ”radioul, televiziunea și presa scrisă devin elemente într-o explozie generală de concepții asupra lumii….toate tipurile de comunități au acum acces la microfoane”.
Comunicarea generalizată a dus, în special după apariția televiziunii, la dezbateri ample asupra funcțiilor și efectelor mass-media asupra individului, grupurilor sociale și asupra societății în genere. Una din temele centrale ale acestor dezbateri este „mass-media și violența”, în contextul în care violența a devenit o problemă socială care nu mai putea fi ocolită și în condițiile în care în special programele TV abundă de violența (fie ea ficțională sau reală). Se poate observa că neatenția publicului la această influență „globală” a mass-media asupra universului vietii lor este ea însăți un efect răsunător al influențelor globale.
Rolul televiziunii în prezentarea numărului mare de cazuri de violență, dar și impactul asupra imaginii noastre despre lume și a felului în car egândim și acționăm în ea nu poate ocoli adevărul: mediul este mesajul. Oricât de explicit ar fi mesajul mass-media, influența sa cea mai puternică asupra spectatorului este exercitată d efelil și d eforma în care este transmis el și nu de conținutul său. În mass-media contemporană tot ceea ce înseamnă tehnologie are proprietatea atingerii lui Midas: de câte ori societatea dezvoltă o extensie a ei, toate celelalte funcții ale acelei societăți au tendința să sufere mutații pentru a se adapta la noua formă; o tehnologie nouă este prin urmare un agent revoluționar. În zilele noastre nu doar televiziunea este cea mai performantă și nouă tehnologie prin care se prezintă stiri în timp real; internetul, telefonia mobilă sunt încă două tehnologii care ajută la transmiterea acestora în timp real.
Conform unor studii făcute pe plan internațional se pare ca violența ficțională are anumite trăsături definitorii:
este legată de rolul masculinului și s edeclanșează între străini;
are un final mortal pentru unii, dar moartea nu este prezentată ca fiind legată de durere sau chinuri;
este folosită de protagoniști, caracterizați ca buni sau răi, cu succes, ca instrument pentru atingerea unor obiective și pentru rezolvarea unor conflicte;
este prezentată în emisiunile de divertisment ale televiziunii ca strategie comportamentală normală, cotidiană;
este prezentată ca legitimă apărare;
Violența este prezentată sub forma ei electronică și pe bloguri sau oriunde în spațiul virtual, unde copiii au acces liber, fără a putea fi opriți în vreun fel; prezint câteva exemple de știri și reacțiile pe care cititorii acestor bloguri le-au avut.
”Acum ceva vreme mass-media s-a inflamat in urma unui eveniment in care cativa politisti aparent au asistat fara sa intervina la o altercatie intre mai multi indivizi (inclusiv un agresor dotat cu un topor). Doar doua reactii din blogosfera:
Ruxandra Predescu:
“Să privim acest clip. E pe bune, s-a întâmplat în România. Niște bărbați înarmați, printre altele, cu un topor (la vedere, să ne înțelegem!), au pătruns bine-mersi într-un cazino, pe lângă un grup de patru polițiști. Odată intrați, l-au bruscat și bătut pe agentul de pază. Nici unul dintre clienții aflați în acel moment in cazino nu a intervenit. Și nici polițiștii, care s-au mărginit să agite nițeluș un pistol. Fără nici un efect aparent. Așa cum văd eu lucrurile, problema cea mai gravă din povestea noastră nu e că polițiștii n-au făcut nimic, ci că infractorii au trecut pe lângă oamenii legii cu o indiferență demnă de rahatul unui maidanez comunitar care n-a ajuns în timp util la copac. Pază și protecție? Păi mai bine „Doamne, apără și păzește”, că în nădejdea (oamenilor) legii, se pare că avem toți câte un cuțit la sau chiar în gât!”
Cosmin Alexandru:
„Vă rog frumos, suflați aici! Vă rog io frumos, suflați în fiolă! Hai domne’, vă rog io frumos, ca să n-avem probleme, vă rog mult suflați aici!“ Implorările cu pricina le-am auzit la știri, de curând. Cam așa încerca să-și impună autoritatea un polițist de la circulație, încercând să convingă un șofer să dea testul de alcool. Șoferul respectiv era finul unui fost ministru, ceea ce, pe standarde românești, făcea din el o personalitate. De unde și abordarea exagerat de culantă a agentului. Între timp, șoferul dădea telefoane.
A doua știre pe care am văzut-o recent era cu niște jandarmi prin fața cărora un grup de bătăuși a intrat într-un bar cu bâte și topoare și a snopit în bătaie câțiva angajați ai localului, după care au ieșit și au plecat bine-mersi, trecând pe lângă aceiași jandarmi inofensivi. Totul înregistrat de camerele de supraveghere ale stabilimentului.
Problema in speta respectiva este urmatoarea: daca Ruxandra Predescu, Cosmin Alexandru, tu sau eu am fi fost politisti si am fi asistat la incident, n-am fi intervenit. De ce? Din cauza regulamentelor din Politie, a dotării si a legilor.”( http://www.focusblog.ro/2010/10/epidemia-violentei/)
Mizând pe faptul că oamenii nu conștientizează ceea ce li se întamplă în fața micului ecran, ba mai mult cred cu naivitate tot ceea ce li se prezintă, producătorii din mass-media neglijează cu impertinență valorile și etica profesională adoptând tot felul de tertipuri pentru a încuraja consumul. Voi prezenta mai jos câteva experimente conduse de psihologi remarcabili care au evidentiat motivele pentru care reactionam intr-un anume fel la stimuli din exterior, fiind direct influentati de ceea ce vedem la televizor, auzim la radio sau citim in ziare. (Experimentele sunt expuse in lucrarea lui Sebastien Bohler, Psihologia consumatorului de mass-media)
1. De ce dăm crezare informațiilor preluate din jurnalele TV?
Atunci când oamenii au fost puși în situația de a înțelege o informație într-un mod rapid si alert, așa cum sunt prezentate știrile la televizor, creierul uman a considerat din reflex ca informația este adevarată. Atunci când trebuie să înțelegi rapid o informație densă automat te gândești că este adevarată.
2. De ce copilul dumneavoastră a devenit agresiv după ce a văzut “Arma fatală”?
Studiile arată ca între 5 si 10% din violențele comise anual ar fi cauzate de violența promovată la televizor. Comportamentul violent este favorizat de televiziune prin trei procese: incitarea la violența (descoperirea a ceva nou), desensibilizarea (ne obișnuim si începe să ne placă) și aderarea (ne punem în locul unui personaj pozitiv, dar violent).
3. De ce nu mai reușiti să stingeți televizorul ?
Se pare că schimbarea frecventă a cadrelor sau planurilor la fiecare 2-3 secunde din programele televizate activează un reflex al organismului, care duce la o stare de aparentă relaxare din care cu greu reușim să ieșim. Asadar, telespectatorul trebuie să facă un efort pentru a ieși din aceasta stare pasivă și dependentă daca vrea sa revină la realitate.
4. De ce ziarele, radioul si televiziunea dedică un reportaj special câștigătorului la Loto?
Atunci când astfel de cazuri rare sunt intens mediatizate, se urmarește de fapt amplificarea dorinței a milioane de persoane de a câștiga. Experimentele au arătat că odată cu creșterea dorinței de a câștiga apare un efect psihologic numit “prejudecata optimistului”, care îi va determina pe oameni să joace la Loto. De asemenea, s-a demonstrat că raritatea acestor cazuri fericite crește sâși mai mult prejudecata optimistului, iar această iluzie este întreținută și de media, fară de care s-ar prabuși tot sistemul.
5. De ce un șef de stat pare mai tolerant atunci când pozează lângă un cântăreț cunoscut?
Este vorba despre un transfer simbolic de simpatie de la cântăreț către președinte, creierul nostru sesizând aceste asocieri fără să își dea seama. De asemenea, este suficient de multe ori doar un simbol vizual cum ar fi o îmbrăcăminte mai sport, steagul național, un trandafir pentru ca oamenii să facă asocieri involuntare și să-l vadă pe șeful statului într-o lumină mai favorabilă, întrucât imaginile sunt purtătoare de sens. De aceea e necesar să ne întrebăm întotdeauna cum au fost făcute acele imagini și pe ce elemente se bazează.
6. De ce disprețuiti presa de tip tabloid și … de ce o citiți ?
Odată cu creșterea individualismului citadin și anonimatului această nevoie își găsește rezolvarea în presă.
7. De ce nu încetați să fumați după ce ați văzut un clip antifumat?
Oricât de șocante ar fi clipurile cu efectele nocive ale fumatului, spectatorii nu înregistrează o diminuare a consumului de tutun. Explicația e foarte simplă: frica ca mijloc de convingere nu aduce niciun rezultat.
Ba mai mult, un fum[tor își va activa mecanisme de apărare psihică pentru a nu se mai gândi la acest lucru înfricoșător, adoptând o atitudine de negare (nu mi se poate întâmpla chiar mie) și sfidare (continuând să fumeze). Cu totul altfel stă situația atunci când i se oferă fumătorului sentimentul de autoeficiență, adică sentimentul unei persoane ca are puterea de a pune în aplicare măsurile sugerate. Așadar, e necesar întotdeauna pentru o campanie anti-fumat să prezinte și repere clare care să confere încredere.
Înzestrarile noastre mentale si emotionale sunt un patrimoniu de care trebuie sa devenim constienti si nicidecum o sursa de exploatare la infinit asa cum fac producatorii din mass-media. Noi ar trebui sa fim aceia care stabilim limitele pana unde ne lasam descoperiti in fata acestor comportamente abuzive.
În ultimă instanță oamenii au învățat să conviețuiască cu mass-media contemporană: textele media generaează idei, modifică atitudini, oferă informații despre lume și construiesc identitatea. Creșterea în vizibilitate și statut a mess-media a determinat și erodarea deosebirilor dintre cultura elitistă și cultura de consum.
Plecând de la ideea că filmele, revistele, reclamele nu prezintă doar violență, ele spun aceleași povești ca marile opere ale literaturii universale dar dintr-o perspectivă diferită, descoperim că arta povestirii s-a adaptat la noi paradigme culturale.
La nivelul transformărilor produse în sfera atitudinilor și comportamentelor, schimbările sociale au generat o accentuată insecuritate socială, suspiciune și frustrare în special în rândul tineretului, un puternic pesimism social, un sentiment de descurajare și chiar de inadaptare. Comportamental, aceste percepții și atitudini se materializează fie în conduite din ce în ce mai blazate, fie în comportamente deviante. În multitudinea formelor pe care le poate îmbrăca devianța socială, un loc aparte îl ocupăbmanifestarea violențelor în spațiul public.
Violența în spațiul public apare în urma unei agresiuni informaționale cu ajutorul căreia se impun imagini în conștiința publică, astfel încât instrumentul propagării violenței nu este altul decât informația prin mass-media.
”YouTube, MySpace, Hi5. Site-uri de socializare online, unde oricine posteaza orice, fara a lua în calcul eventualele consecinte. Pentru oamenii “normali”, acestea reprezintă baze de date rapide și usor accesibile. Aflăm de pilda că în școala X, din localitatea Z, doi copii s-au luat la bătaie în fața profesoarei care nu a făcut absolut nimic ca să-i oprească, ba mai mult a și fugit speriată în cancelarie. Filmul evenimentelor apare pe YouTube, utilizatorii îl văd și reactionează.
Dar cine poate garanta că aceste materiale nu sunt vizionate de copii necopți la minte sau de persoane cu probleme psihice care, în loc să aibă o atitudine critică, pun în aplicare scenele violente? Părinții sunt avertizați continuu să nu-și lase copiii nesupravegheați în fața calculatorului sau a televizorului. Sursele de inspirație pentru tot soiul de nenorociri sunt aproape infinite. Iar imitația stă cumva în firea omului.
Teribilismul vîrstei îi împinge pe unii la fapte greu de exprimat în cuvinte. Nu demult, opt adolescenți din Statele Unite au bătut cu bestialitate o fata de 16 ani, cu scopul expres de a posta filmul pe MySpace. Exemplele negative se lipesc ca scaiul, asa că nici tinerii nostri nu au fost feriți de încercările de a copia asemenea comportamente.
Dacă la început oamenii și-au publicat pe acest gen de site-uri muzica preferată, clipurile cu animaluțele de casă jucându-se prin iarba verde, norișori roz și altele de felul acesta, curând libertatea oferită utilizatorilor s-a dovedit a fi o armă cu două tăișuri: de la ororile comise de soldații americani în Irak și până la declararea intenției de a ucide pe cineva, nimic nu este interzis, decât la cerere și poate după ce filmul a fost vizionat deja de câteva mii de oameni.
Să fie de vină oare educația și lipsa supravegherii adulte? Sau pur si simplu o "defectiune" a erei internetului, în care totul este posibil și permis?( http://stirileprotv.ro/exclusiv/exclusiv-online/violenta-pe-internet-un-flagel-iremediabil.html)
Exemplul acesta de reportaj de pe un canal autohton de televiziune, arată cum accesul liber la mijloacele de informare modernenu ajută pe tinerii care le folosesc, dimpotrivă acțiunile pe care ei le fac după ce urmăresc aceste canale sunt dedicate doar violenței. Tineri care își bat prietenii doar pentru a posta pe un site de socializare acest film, sunt aceeași tineri care au urmărit același tip de filme sau știri.
3.2 Manipularea și mass-media
Conform Dicționarului de Sociologie, manipularea reprezintă acțiunea de a determina un actor social (persoană, grup, colectivitate etc.) să gandească și să acționeze intr-un mod compatibil cu interesele inițiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici ca persuasiunea, care distorsionează intenționat adevărul, lăsand impresia libertății de gandire și decizie. Spre deosebire de influența de tipul convingerii raționale, prin manipulare nu se urmărește ințelegerea mai profundă a situației, ci inculcarea unei ințelegeri convenabile, recurgandu-se la inducerea in eroare cu argumente falsificate, cat și la apelul palierelor emoționale sau non-raționale. In cazul manipulării, intențiile reale ale celui care transmite mesajul răman insesizabile celui manipulat.
Din punct de vedere politic, manipularea reprezintă o formă de impunere a intereselor unei clase, grup, colectivități nu prin mijloace coercitive, la indemană totuși puterii, ci prin inducere in eroare. Din acest motiv, recurgerea la această cale in situații de divergență de interese devine tot mai frecventă in societatea actuală, manipularea fiind un instrument mai eficient și mai puternic decat utilizarea forței.
Clasificarea manipularilor (Ficeac, 1997) :
Manipulare mică – modificari mici, dar care pot fi urmate de efecte majore (Ex: Romania 1992, criza artificială de paine – facilitarea importurilor – comisioane)
Manipulare medie – modificări importante ale situațiilor sociale, cu efecte uneori peste așteptări (Ex: experimentul lui Milgram; Revoluția din decembrie 1998 – disiparea responsabilității prin fragmentarea actelor genocide – neputința detectării vinovaților)
Manipularea mare – influențarii culturi în care trăiește individul (Ex: învățământul- instrument de perpetuare si înrădăcinare a conformismului, potrivit ideologiilor curente).
Formele si modurile generale de manipulare : persuasiunea, dezinformarea, intoxicarea (prin minciună, zvon etc.)
Persuasiunea- prin persuasiune înțelegem acțiunea de a convinge intr-un mod sau altul pe cineva să facă sau să aleagă un lucru. Este actiunea prin care autorul unui mesaj sustine o idee, incercand sa convinga auditoriul. Persoana care ia decizia o face de multe ori pe baza altor tipuri de argumente decât cele logice sau cele logico-corecte, fiind convinsa de „necesitatea” sau „importanta” aparenta a acțiuni sau lucrului respectiv. Persuasiunea nu contine intentionalitate negativa (nu ascunde fapte ci le evidentiaza doar pe cele favorabile); ea tine de forta argumentarii, de puterea de convingere a vorbitorului, de modul in care acesta este capabil sa-si puna intr-o lumina cat mai buna ideea sustinuta. Datorita structurii sale complexe si a limbajului specific, care imbina forta cuvantului cu atuurile artei actoricesti (tonul, mimica, expresivitatea miscarii), televiziunea are cel mai persuasiv tip de mesaj dintre toate mijloacele de comunicare in masa. Una dintre cele mai simple tehnici este cea a distorsiunii temporale. Cateodata cel mai bun mod de a influenta persoana-tinta este ca sa te comporti ca si cum ceea ce vrei tu sa obtii de la aceasta, s-a si intamplat. Este foarte util ca sa te referi la o decizie pe care respectivul incearca sa o ia, ca si cum ar fi deja facuta; vorbeste-i ca si cum ti-ar fi acceptat deja propunerea, si ca i-ar fi facut chiar si placere. De asemeni, asocierea de imagini placute cu folosirea timpului trecut face ca propunerea sa fie irezistibila. Este stiut ca oamenii simt nevoia de a rasplati favorurile care le-au fost oferite. Un favor poate declansa sentimente de indatorire, si ca rezultat, apare la subiect o mare nevoie de a se elibera de povara psihologica a datoriei. Pentru a realiza această eliberare, oamenii devin mai doritori să întoarcă favorul, chiar unul mai mare decât cel pe care l-a primit.
Principiul reciprocitatii consta in nevoia de a rasplati un favor, fie el cerut sau nu, imediat dupa acceptarea acestuia. Aceasta caracteristica umana transcede orice diferente culturale sau rasiale, indiferent si de natura respectivului favor (care poate fi orice, de la un simplu zambet pana la munca fizica sau mici atentii). Acest principiu este ușor de folosit: oferă ceva, și asteaptă-te (sau dă o idee despre cum) să fii răsplătit. O altă modalitate eficientă de folosire a acestui principiu este metoda "ușii-n nas".
Un alt principiu util este cel al angajamentului si concordantei. Oamenii vor face aproape orice incercand sa pastreze ideile care sunt in concordanta cu cele pe care le-au avut anterior. Cand vor lua public o atitudine, toate actiunile ulterioare vor fi in concordanta cu atitudinea manifestata anterior. Comportamentele neconcordante produc tensiuni psihice, pe care individul incearca sa le evite cu orice cost; deci va face orice ca sa se arate solidar cu actiunile sale anterioare. Acest principiu este folosit de metoda "piciorului in prag". Pentru a obtine realizarea unei cereri, este nevoie doar sa lansezi mai inainte o serie de doua-trei alte cereri mai mici, de aceeasi natura cu cea reala.
Principiul atribuirii. Oamenii fac frecvent unele lucruri pentru ca ei cred intr-un anumit adevar despre ei insisi. Un atribut intern al felului lor de a fi cauzeaza anumite tipuri de comportament. Dacă cineva își atribuie intern o caracteristică, va face tot ceea ce este specific unui om care are acea caracteristică. Dacă șeful îi va spune angajatului că îl consideră o persoană competentă și care lucrează mult, angajatul își va atribui inconștient caracteristica de om care lucrează mult, și se va comporta ca atare. Iată cum până și o simplă declarație poate conduce la surprize!
Metoda șarmantului. Spre deosebire de celelalte metode, nu are mai multe etape si nu se bazeaza pe acrobatii verbale. Ea functioneaza pentru ca în mod deschis oferi concesii, manifești dorința de a asculta și validezi ideile subiectului-țintă. Acesta are libertatea de a decide; iar tu nu îi îngreunezi gândirea cu un nor de certuri verbale. Este cea mai etică dintre toate tehnicile de persuasiune discutate anterior, dar în același timp și cea care necesită cel mai mult timp pentru a fi realizată.
Toate aceste metode și principii sunt elementele de bază ale manipulaării mass-media. Fiecare ziar, revistă, radio, post de televiziune folosește cel puțin un astfel de principiu, o astfel de metodă sau chiar toate, devenind în acest mod urmărite de mulți devoratori media. Cu ajutorul acestor metode și principii apare dezinformarea.
Dezinformarea reprezintă orice intervenție asupra elementelor de bază ale unui proces de comunicare, intervenție ce modifică deliberat mesajele vehiculate cu scopul de a determina in receptori anumite atitudini, reacții, acțiuni dorite de un anumit agent social( Cătălin Zamfir (coord.), 1998, p. 167).
Uneori este considerată ca fiind echivalentă cu propaganda neagră deoarece vehiculează informații false. Etimologia cuvântului vine și susține această legătură. Desinformation (< rusă dezinformatsia “numele unei divizii KGB răspunzătoare cu propaganda neagră”). O altă definiție acceptată și destul de influentă este cea dată de R. Shultz și R. Godson (1986, p. 41, apud A. Gavreliuc, 2002, p.280) “conceptul descrie ansamblul informațiilor false, incomplete, eronate, care sunt indreptate, alimentate, confirmate către o țintă ce reprezintă un individ, un grup sau o țară.” De regulă, acțiunea de dezinformare presupune existența unei structuri sistemice alcătuită din :
unul sau mai mulți comanditari, specialiști (planificatori și controlori),
intermediari (agenții de influență),
relee.
Comanditarii – formează nivelul de decizie. Sunt cei care concep și proiectează conținutul mesajului, stabilesc țintele, atitudinile și comportamentele dezirabile care se caută a se obține. Aceștia sunt factori de decizie (guverna, state majore militare, partide politice, firme influente, organizații economice etc.) care pot solicita acest gen de operațiuni defensive (replică la atacurile adversarilor, mascarea propriilor eșecuri etc.) sau ofensive (angajarea intr-o dezinformare). In cea mai mare parte cele două tipuri de operațiuni se intrepătund și se autoalimentează reciproc intr-o banală logică circulară.
Specialiștii (experții) – nivelul de elaborare strategică. Reprezintă planificarea profesionistă a secvențelor tactice ale dezinformării. In această categorie găsim specialiști in comunicare, in tehnicile de influențare socială, sociologi, psihologi sociali, analiști politici etc.
Controlorii – nivelul de legătură. Sunt aleși dintre persoanele ce stabilesc o relaționare eficientă intre comanditari și agenții de influență. Ei sunt “binevoitorii” care sugerează cine și în ce condiții ar fi dispus să participe la dezinformare. Au ca misiune racolarea subiecților interesanți din perspectiva derulării operațiunilor de dezinformare și de a comunica cu regularitate “efectele dezinformării”
Agenții de influență – nivelul de propagare penetrantă, releele. Indivizi care se bucură de prestigiu in grupul lor și care, datorită statusului de prestigiu, vor ajunge să propage mesajul cu eficiență sporită. Aceștia sunt recrutați din randul liderilor de opinie, persoane cu prestigiu academic, științific, cultural. Tehnicile uzuale in vederea racolării lor sunt : șantajul (“fiecare are ceva de ascuns”) sau cumpărarea (“fiecare are prețul lui”) Dezinformatorul este cel care dezinformează receptorul (ținta), dar acesta poate să fie diferit de individul, structura, grupul, instituția care dorește dezinformarea.
Tintele pot fi atat grupuri sau segmente ale societății, cat și indivizi, dar intotdeauna lideri, oameni ce pot influența decizional grupul in care se află. Dezinformarea desfășurată prin mass-media arecele mai eficiente rezultate la nivel social. Efectele dezinformării depind, pe de o parte, de caracteristicile tintelor (atitudine critică, personalitate, nivel intelectual, aspirații etc.), iar pe de altă parte, de posibilitatea sau imposibilitatea de verificare a informațiilor vehiculate.
Plecând de la dimensiunile informației (sintactică, semantică (intențională sau realizată) și pragmatică), se pot intui alte căi de dezinformare : manipularea contextelor receptorului prin modificarea, la nivel sintactic, a conținutului mesajului; distorsionare semantică, prin apelul la moduri de decodificare neadecvate, dar cladite pe baza unor convenții sociale acceptate; reglarea efectului conținutului informativ asupra receptorului prin dozarea, organizarea, modificarea mesajului etc. Nu trebuie ignorat aspectul legat de gradul de valabilitate a informației, adică verosimilitate (caracterul plauzibil sau absurd) și/sau autoritatea sursei (prestigiul cunoscut de către receptor), aspect ce ține de componenta socială a procesului comunicațional.
Dezinformarea are deci un caracter deliberat (în comparație cu zvonul) și presupune, în general, circulația unor informații false, create deliberat, construite, manipulate strict de un grup de specialiști etc. Poate fi o componentă a propagandei, cum zvonul poate fi o subspecie a dezinformării. Dezinformarea este practicată de toate marile puteri și reflectă o realitate a politicii internaționale pe parcursul istoriei schimbându-se doar mijloacele, mizele și strategiei acesteia. Structura sistemului social în societățile moderne este puternic influențată de raportul dintre informare și dezinformare aferent mesajelor care se vehiculează în spațiul social respectiv. Cercetările de teren au demonstrat că rezultatele cele mai eficiente se înregistrează în domeniul mass-mediei, unde se poate atinge, frontal, toate segmentele de opinie ale spațiului social.
Zvonul reprezintă o afirmație prezentată drept adevărată fără a exista posibilitatea să i se verifice corectitudinea.( J.A.Barnes, Iași, p.101).
Zvonurile care sunt lansate in circulație au o funcție dublă :
funcție explicativă;
funcție de atenuare a anumitor tensiuni emoționale.
Circulația lor este dependentă de contextele societale, de trăsăturile de personalitate ale indivizilor și de nevoile psihosociologice ale indivizilor, grupurilor sau comunităților. Lucrările lui Allport și Postman (1965) au pus in evidență trei legi de transmisie a zvonurilor:
legea sărăciei (a nivelării) – pe măsură ce zvonul circulă, el tinde să fie tot mai scurt, mai ușor de ințeles și de relatat.
legea accentuării – anumite detalii se vor intări, dobandind loc central in semnificația acestuia.
legea asimilării – informația se conservă și se reorganizează in jurul unor motive centrale. Asimilarea se poate face la tema centrală, prin condensare, anticipare sau prin stereotipuri verbale.
Zvonurile tind să se ajusteze intereselor individului, apartenenței sociale sau rasiale, prejudecăților personale ale celui care le transmite. Individul care propagă zvonul se lovește de dificultatea de a sesiza și de a reține in obiectivitatea lor elemente ale lumii exterioare. Pentru a putea să le utilizeze, ei trebuie să le adapteze și să le structureze conform modelului lor de ințelegere și in funcție de interesele personale. Kapferer (1987) a arătat că circulația zvonurilor se bazează pe trei condiții esențiale :
credibilitatea zvonului (poate și a sursei etc.).
aparența de adevăr (ca un zvon să circule mai mult trebuie să aibă totuși un miez important de adevăr).
dezirabilitatea conținutului informațional (dacă zvonul este indezirabil, există posibilitatea blocării lui).
Pentru public, zvonul evocă ceva misterios, aproape magic. Zvonurile cresc, zboară, serpuiesc, mocnesc, circulă. Circulația zvonului apare ca un sistem de canalizare a fricii și a incertitudinilor in fața unei situații ambigue. Ea este corelată cu forma, cantitatea, calitatea și credibilitatea informației oficiale sau formale. Cu cat cea din urmă este mai săracă, incompletă sau puțin credibilă, cu atat se intensifică propagarea zvonului. Din acest motiv in societățile totalitare zvonurile au o mare răspandire (informația oficială este gestionată strict). Circulația zvonurilor se restrange atunci cand există posibilitatea verificării rapide a adevărului unei informații. „Zvonul nu este neapărat fals, in schimb este mereu neoficial. Paralel sau uneori in opoziție cu informația oficială, zvonul o contestă, propunand alte realități. Așa se explică faptul că mediile de informare (n.a. mass media) nu l-au desființat”( Jean – Noel Kapferer, 1993, p.284.)
Modurile de manipulare specifice televiziunii.
Micul ecran are o forta manipulatoare cu atat mai mare cu cat se bazeaza pe credibilitatea conferita de imagine (ceea ce omul a vazut la televizor cu ochii lui este considerat a fi veridic).
Tipuri de manipulare televizată:
Manipularea prin imagine.
Manipularea prin filmare.
Manipularea prin montaj.
Manipularea prin comentariul din off.
Manipularea prin paginatie.
Manipularea prin omisiune.
Manipularea prin zvonuri mediatice.
Manipularea prin cenzura.
Manipularea prin procedeul "a ascunde aratind".
Manipularea prin charisma.
Manipularea prin jurnalisti.
Manipularea prin mijloace non-verbale de comunicare.
Comunicarea non-verbala este un proces complex care include omul, mesajul, starea sufleteasca, miscarile trupului si cei cu care se intra in relatie. Informatiile legate de aceasta comunicare foarte complexa au ajuns sa fie studiate si insusite de aproape toate persoanele publice sau aflate in functii de conducere (fie manageri de intreprinderi, fie politicieni, vedete de cinema sau de televiziune). Principalele instrumente ale manipularii in dialoguri si negocieri sunt vocea, privirea, gesturile, pozitia corpului (postura), distanta si buzele. Desi pare contradictoriu, vocea este un element principal al comunicarii non-verbale deoarece poate fi modulata pe o scara foarte larga. Vocea se compune din 3 elemente esentiale, care pot capata un nivel de variatie diferit in functie de modul in care la folosim:
ritmul (ce poate alterna de la incet la rapid).
volumul (care poate varia de la mic la mare).
tonul (a carui gama oscileaza de la ascutit la grav).
Impactul pe care elementele comunicarii il au in cadrul unui dialog sau al unei dezbateri este urmatorul: cuvintele au posibilitatea cea mai mare de control, insa au impact mai scazut fata de celelalte elemente; tonul vocii are un impact mai mare in cadrul procesului de comunicare iar posibilitatea de control este medie; simbolurile non-verbale au impactul cel mai mare in desfasurarea comunicarii interpersonale dar si posibilitatile cele mai reduse de control. Atat limbajul trupului cat si metalimbajul (cuvintele si expresiile care pot releva adevaratele atitudini si ganduri ale unei persoane) pot trezi instinctul, intuitia, "al 7-lea simt", presimtirea ca vorbitorul nu spune ceea ce gandeste. Metalimbajul permite indivizilor sa ii manipuleze pe altii fara ca acestia sa-si dea seama. In conversatiile directe, efectul maxim al cuvintelor nu depaseste 7%. Se spune ca noi auzim jumatate din ceea ce se spune, ascultam cu atentie jumatate din ce am auzit si ne amintim jumatate din ce am ascultat sumar .
Tot ceea ce ține de comunicarea prin mass-media, duce și spre manipulare. Uneori violența din mass-media este rezultat al manipulării și dezinformării și zvonurilor. Comunicarea in masă are anumite efecte și caracteristici. Consecintele comunicarii se datoreaza unor efecte de prag care dau nastere unei convergente a tehnicilor si tehnologiilor alta data bine delimitate: retelele de cablu TV, retelele telefonice si retelele de transmitere de date, sustinute de traductibilitatea cvasi-totala a culturii in informatie digitala, caruia autorul ii indexeaza urmatoarele caracteristici: pretul informatiei poate sa nu aiba nimic de-a face cu valoarea sa de folosire; informatia poate fi multiplicata, copiata, revanduta; informatia nu este un bun indefinit divizibil (mai multe exemplare diferite dintr-o revista si acelasi numar de informatii identice nu dau aceeasi cantitate de informatie) si nu raspunde principiului aditionarii (utilitatea nu creste prin posesia a doua exemplare ale aceluiasi ziar); informatia este partial substituibila.
Tematici majore privind efectele comunicării în masă:
puterea de influențare asupra anumitor tipuri de publicuri.
direcțiile de influențare.
clasificarea variantelor de efecte.
mecanismele de funcționare a efectelor.
condițiile efective ce se afla la fiecare nivel al procesului de comunicare.
Caracteristicile efectelor comunicării de masa:
efectele sunt identice cu consecințele.
manifestarea efectelor se raportează la orizontul temporal : certitudini și probabilități.
se produc la diferite niveluri ale realității sociale.
efectele acționează asupra : opiniei sau convingerii individuale sau de grup,organizării instituționale, societății sau culturii.
efectele au sens de acțiune in vederea modificării, prevenirii, facilitării sau intăririi unei opinii sau convingeri.
efectele sunt complexe si relative.
Avantajele comunicării în masă:
Facilitează un schimb de ganduri sau idei
Prin dimensiunea sa, facilitează imprăștierea informației, crește viteza cu care un mesaj se propagă
Este o modalitate de a lega părți discontinue ale vieții sociale
Alimentează nevoia de reducere a certitudinii
Diminuează stressul cotidian
Compensează anumite frustrări
Sprijină efortul de autoidentificare
Are rol de supraveghere publică
Denunță și sacționează formele de devianță socială
Raspunde unor așteptări specifice cu grade diferite de satisfacție
Mesaje complexe, cantitate mare de date
Oferă alternative substanțiale
Mediază raporturi dintre stat și public și dintre individ și mass-media
Reperează, selectează, evaluează, prezintă evenimente etc
Dezavantajele comunicării în masă (din perspectiva destinatarului):
Relaționarea intre sursă și receptor este de obicei univocă. Publicul este aflat sub controlul direct al comunicatorului.
Conținuturile comunicării sunt generate de nevoile publicului, deci informația va fi prelucrată cat să satisfacă aceste nevoi.
Profesionalizarea substanțială a specialiștilor din mass-media are și efecte negative, deoarece instituțiile furnizoare de mesaje sunt ghidate de criteriul eficinței.
Transformă cotidianul in senzațional.
Deformează percepția asupra lumii reale.
Creează (uneori involuntar) modele false, „proaste”, pentru publicul care se expune, dar care nu are capacitatea de a selecta și prelucra informația (copiii, bolnavii etc.).
Mesajul, oricat de obiectiv se vrea, este distorsionat incă de la sursă (subiectivitatea creatorului).
Crează efecte de dependență de natură cognitivă, afectivă și comportamentală.
Poate induce ușor dezinformarea pentru anumite tipuri de public.
Produce modificări, facilitări sau intăriri a unor opinii sau convingeri ce pot fi greșite, periculoase social etc.
Poate manipula publicurile prin modificarea, schimbarea contextualității unui evenimet, știre etc.
Manipularea din mass-media are o strânsă legătură cu violența care se propagă din mass-media.
3.3. Modalități de îmbunătățire a limbajului violent din mass – media
Comunicarea umana este doar unul dintre procesele de comunicare care opereaza la nivelul global al societății, usor de identificat prin caracteristicile sale instituționale (scop, organizare si activitate afectiva). Comunicarea umană este procesul de transmitere de informații, idei, opinii, puncte de vedere, de la un individ la altul sau de la un grup la altul. În general, comunicarea exista când un sistem, o sursă, influențează stările si acțiunile unui alt sistem, ținta si receptorul alegând dintre semnale opuse pe acelea care, transmise fiind prin canalul de comunicare, conecteaza sursa si receptorul.
Comunicarea înseamna transmiterea unui mesaj prin intermediul unui cod. Codul se refera la selecțiunile sintactice și lexicale din care este construit si prin care este transmis mesajul. Comunicarea socială cere ca orice emițător de mesaj să dobândească competența comunicativă. Aplicarea codului caracteristic unei comunicari jurnalistice, prin radio sau televiziune ia în considerare faptul că informația constituie substanța oricărui mesaj. Comunicarea autentica transmite o informație care a fost, la un moment dat, accesibilă transmițatorului iar acesta trebuie să o facă accesibilă și receptorului. Dar, cel dintâi nu trebuie să uite că doar acea comunicare care ofera cunostințe noi are valoare informativă. Informația care ne spune ceea ce stim deja nu are valoare informativa. Are loc o comunicare, în cazul din urma, dar nu se produce nicio informare.
Limbajul are o funcție capitală în comunicare, în diversele sale aspecte. Informația este transmisă prin intermediul limbajului. Însa informația umană nu poate fi apreciată doar cantitativ, ci și într-o manieră mediată, prin înțelegere reciprocă. În natură, sursa comunică înspre ascultător, în cultură, emițătorul comunică cu receptorul. În natură, informația se propagă prin semnale, în cultură, informația se transmite prin mijlocirea semnelor, adică, semnificanți și semnificați. Prin intermediul semnificantului verbal, semnificația intelectuală sporește creativitatea gândirii, ceea ce sporește neîncetat informația, sporind și cultura umană.
Cultura reprezintă orice adaugă omul naturii. Cultura este complexul de mijloace prin care omul folosește datele naturii pentru a construi lucruri spirituale. Prin cultură, omul adaugă o dimensiune spirituală lumii materiale. Evoluând între tendințe materiale și intenții spirituale, cultura devine mijlocul care-i permite omului să se opună naturii, să se ridice deasupra ei și sa o domine. Cultura este mediul în interiorul căruia materia poate genera spirit, poate regenera materie, perimetrul în care determinismul se poate transforma în libertate. Fără îndoială, prin materialitatea sa, omul aparține naturii; totuși, prin spiritualitatea sa, el este un creator de cultura. Nu se poate vorbi, riguros științific, despre cultura „materială” și „spirituală”. Aceasta deoarece orice produs cultural este, în același timp, și material și spiritual. Cultura rămâne, mereu, unitatea contradictorie a materiei și a spiritului. Cu alte cuvinte, cultura este bidimensională. Spiritul nu poate schimba materia dacă nu devine material. Astfel, cultura este câmpul care se dezvoltă între spiritul care se materializează și materia care se spiritualizează. Prin cultură, omul umanizează nu doar natura înconjuratoare ci și natura însași. Prin unelte, ideile devin material, iar prin vorbire, percepțiile și emoțiile devin idei. Ca urmare, omul este materie care gândește, iar cultura este gândire în curs dematerializare. Atunci, omul este singura ființa capabilă de a construi mijloace de producție și de comunicare, ceea ce înseamnă că, prin esența și structura ei, cultura constă din mijloace de producție și comunicare. Prin unelte, oamenii pun natura în serviciul omului, în timp ce, prin limbaj, ei organizează cooperarea socială în confruntare cu natura, astfel încât să realizeze civilizația.
Prin limbaj, mass media contribuie la dezvoltarea civilizației. Termenul civilizație nu poate fi definit independent de cel de cultura. Esența culturii umane constă în capacitatea sa de a prefigura viitorul, de a realizș „mai-binele”. Cultura este, din aceasta perspectiva, complexul de mijloace materiale și spirituale prin care oamenii transformă neîncetat mediul lor înconjurător potrivit nevoilor lor, prin care ei își preschimbă viitorul în propriul prezent, idealurile lor în realitatea lor curentă. Deosebirea dintre cultura și civilizație nu este că civilizația este materială, iar cultura este spirituală. Cultura și civilizația sunt cele două aspecte fundamentale ale chiar condiției omului în lume. Prin cultura, oamenii își sporesc continuu puterea lor asupra naturii și societaăii, civilizând, tot mai profund și mai cuprinzator, relațiile dintre ei. În timp ce cultura este produsul rela_iilor dintre om și natura, civilizația este produsul relațiilor dintre om și om; adică, civilizația este modul în care oamenii se comporta unul față de altul, în viața socială. Deoarece cultura este modalitatea în care oamenii schimbă natura, gradul de civilizație depinde, la urma urmelor, de gradul de cultură. Cultura este produsul prin care oamenii înzestreaza natura cu un scop uman. Ceea ce oferă natura oamenilor nu aparține culturii, pentru că doar ceea ce oamenii adaugă naturii aparține culturii. Cultura îi face pe oameni capabili să realizeze fluxul neîntrerupt și reversibil între trecut, prezent și viitor. Prin cultură, viitorul participă, în orice moment, la uriașa practică a prezentului. Chiar și trecutul, cu valorile sale autentice, participă, prin cultură, la activitatea de transformare a proiectelor realitații curente. Prin cultură, orice succes al oamenilor împotriva naturii înseamnă, în același timp, un adaos la civilizația relațiilor dintre oameni.
Din exemplele pe care le-am arătat în capitolele anterioare am descoperit că violența prezentată în articolele și emisiunile respective au un limbaj violent, limbaj care încet dar sigur intră în comportamentul consumatorului de mass-media. Pentru ca limbajul folosit de mass-media să nu mai fie atât de agresiv, de violent trebuie găsite niște modalități de îmbunătățire. După 1989, prezența limbajului abuziv, huliganic a crescut și, din limbaj marginal, parte a limbajului cotidian, el a devenit extrem de răspândit, o adevărată piedică în calea civilizației. „Civilizația modernă este construită pe ideea de ordine creată de indivizi cu aceleași drepturi și ale căror acțiuni sunt motivate de dorința de autorealizare. Acest principiu se regăsește la nivelul instituțiilor și al practicilor politice și economice, la nivelul imaginarului social și în formele disciplinate de educație ale individului modern. O astfel de ordine previne violența, abuzurile și a menințările reciproce, permițând, de regulă, o funcționare normală a societății”.( Taylor 2007: Charles Taylor, Notes on the Sources of Violence: Perennial and Modern, traducere de Dana Oancea & Bogdan Diaconu, „Revista 22”, XVIII, 2007, nr. 13 )
Frecvența huliganismelor verbale în societatea românească actuală este un semn al unei situații aparte a corpului social, dar și un mijloc prin care ea este instaurată. Presa, ca formă de reflectare și modelare a realității dizarmonice pe care o trăim, oferă adesea dovezi de forțare a limbii prin lipsă de instrucție și prin improvizație joasă și grobiană. Fenomenul este întâlnit atât la limbajul jurnalistic din pamflete, cât și în cel din textele în care obscenul și violentul substituie informarea reală, refuzând cititorului dreptul la opinie (de văzut, în special, paginile 2–3, semnate Alcibiade, din „România Mare”; exemple din 1998: „putoare fără rușine, judecătoarea N.”; „A.P., cavaler de Kurlanda”; „șef de rahat, oligofrenul D.” ș.a). Aceste câteva noi exemple ne fac să credem că deontologia jurnalistilor români lasă mult de dorit; poate că aceste persoane nu au aceste mari defecte, iar jurnalistul a făcut ca un anumit număr de cititori să creadă un lucru nu tocmai real. Care ar fi modalitățile pentru a îndrepta aceste lucruri? Care ar fi modalitățile pentru a diminua, dacă nu, pentru a opri violența limbajului din mass-media? O modalitate ar fi aceea de selectare mai bună a viitorilor jurnaliști. O altă modalitate ar fi aceea de a arăta știrile violente folosind un limbaj nonviolent. Renunțarea în totalitate la limbajul violent în știrile prezentate. Pentru că mass-media a devenit în totalitatea ei – ziar, revistă, televiziune, internet – un model de urmat, ar fi bine ca cei care sunt actori principali în această putere să transmită cît mai puțin cu putință limbajul violent spre beneficiar, spre receptor.
În acord cu exigențele sociale și dincolo de domeniul precis determinat al disciplinelor studiate în școală, mass-media contribuie cu succes la socializarea oamenilor de diferite varste prin:
transmiterea informațiilor care să-i ajute să ințeleagă complexitatea vieții sociale, să-și însușească și să-și consolideze comportamentele dezirabile in perspectiva participării active la viața socială;
prezentarea semnificației sociale a valorilor și normelor morale, a drepturilor și obligațiilor pe care le au in calitate de membrii ai societății;
cultivarea respectului și a responsabilității individului față de semenii săi, față de regulile și legile societății, față de valorile umane(adevăr, dreptate, toleranță, corectitudine, solidaritate etc.);
consolidarea aspirației spre autonomie și independență, spre manifestarea libertății de opinie și de exprimare, concomitent cu intărirea sentimentului de aparteneță la comunitate;
stimularea asumării unor roluri sociale și a participării individului, in calitate de cetățean informat și responsabil, la rezolvarea problemelor comunității sale.
Fiecare individ trebuie să facă față unor seturi de așteptări venite din partea societății. Comunicarea de masă oferă, prin conținutul mesajelor sale, numeroase lecții asupra acestui subiect, lecții care pot contribui la formarea unor comportamente dezirabile in plan social. Cea mai mare parte a informațiilor privind exigențele de conduită socială sunt transmise de mass-media. Mesajele mijloacelor de comunicare de masă conțin descrieri ale acestor expectații, care contribuie la modelarea comportamentului public al indivizilor. Datorită lor, tinerii vin in contact cu seturi de așteptări, se familiarizează cu normele unor grupuri, invață ce fel de comportament se așteaptă de la ei dacă se integrează in grupurile respective, cunosc modele de reușită sau de eșec, posibile recompense sau sancțiuni. Mass-media se afirmă ca agent de instruire, de cele mai multe ori involuntară și neplanificată.
3.4. Soluții de diminuare a violenței din mass-media.
Efectele tuturor formelor de agresivitate și violență sunt grave: pierderi materiale, pierderi de vieți omenești, vătămăricorporale, insecuritate, angoasă, accentuarea complexelor, revanșă – violența naște violență – răzbunare, ură, deteriorarea sănătății fizice, mentale și spirituale, afectarea demnității și a stimei de sine. Mass-media reflectă această realitate și o prezintă frecvent ca evenimente: tâlhării, spargeri, incendieri, trafic de persoane, crime, violuri, sechestrări de persoane, accidente rutiere, sinucideri.Toate astea sunt provocări și atentează la sănătatea fizică și psihică a oamenilor, la stresarea autorităților. Frecvența actelor violente a determinat luarea unor măsuri: s-au emis legi privind creșterea securității persoanelor și grupurilor, s-au organizat programe de combatere a violenței. O altă soluție este aceea a organizării de emisiuni TV de combatere a violenței. Cea mai eficientă modalitate de reducere a cazurilor de violență este prevenirea lor prin educația în familie, mediu ce trebuie să ofere modele de înțelegere, respect și iubire. Un prim pas în diminuarea violenței din mass-media și găsirea de soluții este școala.Cum?
Modelarea comportamentului didactic pentru a acorda șanse de reușitã și succes tuturor elevilor, pentru a nu comite greșeli docimologice grave.
Antrenarea copiilor și tinerilor în activitãți de performanțã a învãțãrii, în activitãți ludice generatoare de satisfacții, în activitãți sportive.
Campanii antiviolențã.
Rezolvarea stãrilor conflictuale dintre elevi și profesori, dintre elevi.
Colaborarea cu familia ”problemã”, generatoare de violențã și convingerea membrilor ei sã participe la ședințe de consiliere familialã și de psihoterapie.
Organizarea acțiunilor culturale cu mesaje pacifiste.
Abordarea în cadrul întâlnirilor cu pãrinții a temelor legate de violențã cu recomandãri practice de comportare pentru rezolvarea conflictelor.
Îndrumarea eventualelor victime spre centrele specializate.
Corectarea comportamentelor agresorilor, șansa îndreptãrii și recunoașterea acesteia.
Reintegrarea foțtilor agresori și a victimelor în colectiv.
Convingerea pãrinților sã renunțe la prejudecãți și stereotipii comportamentale legate de violențã.
Dezvoltarea de programe educative de pregãtire a tinerilor pentru viața d efamilie în care partenerii sã fie creatori de ambianțã pașnicã.
Cunoașterea instituțiilor angajate în intimidarea agresorilor și în salvarea victimelor violenței, cunoașterea modurilor de acțiune în cazuri grave de violențã: scoaterea victimelor din mediu, acordarea îngrijirilor medicale, acordarea serviciilor de psihoterapie, reintegrarea lor în colectivele de copii și tineri. Reușind aplicarea acestor soluții la fiecare generație de elevi, fiecare generație va crea astfel o societate care nu mai ”consumă” violența din mass-media. Cea mai eficientă modalitate de reducere a cazurilor de violență este prevenirea prin educația în familie, mediu care oferă modele de înțelegere și respect.
Cum putem elimina violența?
Oferirea unui exemplu bun.
Folosirea metodelor de disciplinare non-violente.
Limitarea expunerii la violență.
Impunerea regulilor clare și limite potrivite vârstei.
Aplicarea acestor soluții pentru diminuarea sau eradicarea limbajului violent începând cu copiii de diferite vârste ar face ca presa din România să ia în calcul faptul că nu o sa mai fie citită sau ascultată pentru că receptorii săi refuză să facă asta.
Folosirea mass-media în școală este punctul de plecare al acestor soluții. Cel care agăsit aceste soluții încă din 1970 este Ioan Cerghit. După Cerghit aceste soluții ar fi:
selectarea și folosirea imaginilor de film in concordanță cu tema predată și cu capacitățile de receptare ale elevilor;
selectarea doar a acelor imagini semnificative, edificatoare, care au o contribuție substanțială la realizarea educației intelectuale, moral-civice sau estetice, și renunțarea la acelea care încarcă inutil percepția și memoria elevilor;
îmbinarea rațională a prezentării informației cu ajutorul filmului cu alte metode și procedee didactice(definirea, descrierea, concretizarea, compararea), ca o completare și susținere a acestora;
asigurarea unor clarificări prealabile cu privire la conținutul filmului și la scopul urmărit prin vizionarea lui;
îndrumarea copiilor spre sesizarea și însușirea a ceea ce este semnificativ în fluxul informațiilor furnizate de suita de imagini prezentate;
intervenția in scopul esențializării cunoașterii astfel dobandite, asigurandu-se un caracter selectiv și critic acesteia;
orientarea și dirijarea percepției și gandirii elevilor, prin stabilirea anumitor repere sau criterii orientative de observație și de integrare a informației;
indeplinirea rolului de mediator intre cel ce invață și aceste suporturi pedagogice; atunci când este cazul, profesorul decodifică mesajul intr-un limbaj accesibil elevilor, amplifică unele semnale(stimuli), suprimă pe cele perturbatoare;
sprijinirea prelucrării, integrării și utilizării informațiilor obținute, in sensul inlesnirii înțelegerii și formării noțiunilor;
inlăturarea eventualelor neințelegeri care pot să apară in receptarea mesajelor, controlarea și evaluarea efectelor, completarea informațiilor obținute pe această cale;
Dacă aceste soluții nu se aplică începând cu copiii atunci vom avea o presă care nu poate să fie controlată, pentru că dîndu-se întotdeauna vina pe celebra replică” e democrație”, vom avea doar presă de scandal, tabloide, televiziuni care vor prezenta ca evenimente crimele, sinuciderile, accidentele.
Studiile făcute cu câțiva ani în urmă asupra efectelor mass-media asupra procesului constituirii imagini de sine, au ajutat și la găsirea unor soluții privind limbajul violent din mass-media.
Efectul Rambo.
Rambo a fost unul dintre cele mai populare filme ale epocii sale. A avut un număr record de vizualizări, a avut încaări record, dar a dat naștere unei adevărate ”Rambomanii”: sute, chiar mii de suveniruri, vitamine Rambo, cuțite Rambo, etc.
Rezultatul acestei isterii Rambo?
Încălcări ale legii, inclusiv crime, banditism, violuri, toate în numele unui personaj de film, Rambo.S-a produs prin acest film, iconografia necesară unei receptări pozitive a imaginilor” reale” – așa cum snt oferite ele de televiziune – a acțiunilor de agresiune militară.
Soluția?
Educare aconsumatorului de mass-media, de film în cazul de față.
Efectul Slacker (de nepăsare).
Toți tienrii deveniți Slacker trăiesc la marginea societății, duc o viață excentrică, refuză să ia parte la jocul succesului academic sau profesional, al mariajului și vieții d efamilie acceptat de majoritate. Filmul cu acest nume este imaginea unui tineret ce trăiește fără vreun țel, vu vieți fără legătură unele cu altele, trecând de la o scenă la alta fără un scop anume. Acesști tineri pierde-vară își însușesc cultura media în scopuri proprii, transformă articole provenite din surse media de orientare conservatoare în material pentru critică politică și socială de factură radicală. Omniprezentele tricouri poartă adesea inscripții sau imagini provenite din cultura media, iar muzica și programele d eteleviziune reprezintă un fundal permanent pentru evenimentele filmului.
Așadar mijloacele de comunicare în masă formează însăși structura vieții acestor tineri și permit critici să stabilească adevărul că pentru mulți din tinerii de azi cultura media este propria lor cultură.
Soluții?
Pentru tinerii care folosesc mass-media ca mod de viață este greu de găsit soluți acare să-i scoată de aici. Ei trăiesc doar prin acțiunile pe care le fac ”copy-paste”.
Textele mijloacelor d ecomunicare populare reprezintă o expresie a sentimentelor și experiențelor publicului și pun în circulație efecte care le structurează și formează gândirea , caracterul și comportamentul.
O soluție ar fi impunerea unui standard la nivel de limbaj folosit, dar probabil că sub aceeași umbrelă a expresiei ”e democrație” s-ar spune că libertatea de exprimare a fost cenzurată.
Într-adevăr, mass-media informează, distrează, leagănă și in același timpviolentează in permanență pe individ in viața sa privată și socială și este absolut indispensabil ca el să beneficieze de timpuriu de o educație care să-l pregătească să supună unei selecții personale această masă de mesaje, să-și exercite spiritul critic, cu avantajele care decurg din acestea, in loc de a se lăsa alienat de ele. Slaba valorificare în scop formativ a mesajelor comunicării mediatice sau incapacitatea individului de a evita impactul lor perturbator asupra personalității sale, se datorează, in mare măsură, unui deficit de educație. Numai prin educație se poate ajunge la o optimizare a relațieiindividului cu sistemul mass-media și este prevenită transformarea acestuia dintr-un factor de îmbogățire a vieții spirituale intr-un factor perturbator al personalității sale. O persoană care a fost educată in acest sens conștientizează implicațiile cognitive și emoționale ale consumului de mesaje mediatice, receptează selectiv și critic, raportează conținutul de idei și trăirile obținute pe această cale la propriul sistem de valori. Ea este mai puțin vulnerabilă la influențele negative ale comunicării mediatice, reușind să direcționeze efectele pe coordonatele dezideratelor formative, in așa fel incat să servească efortului de ridicare a nivelului său de cultură generală.
Ținând seama de prezența masivă a mass-media, indeosebi a televiziunii, in viața privată și in cea socială a elevilor, școala trebuie să-și asume sarcina realizării educației pentru utilizarea rațională a acestora, in scopul amplificării aportului lor formativ și diminuării influențelor negative.
Intervenția părinților dovedindu-se deosebit de utilă deoarece ei au posibilitatea:
să verifice zilnic emisiunile TV urmărite de copii și să reducă, atunci cand este cazul, timpul de vizionare, in favoarea altor tipuri de activități cotidiene;
să hotărască de comun acord cu copii – in conformitate cu varsta și cu interesele lor – ce merită a fi urmărit din intreaga gamă de oferte;
să-i convingă pe copii că este nevoie de selectivitate, evitandu-se astfel acele mesaje care pot provoca efecte nedorite;
să vizioneze emisiunile impreună cu copiii și să inițieze discuții asupra conținutului receptat, in care aceștia sunt incurajați să-și exprime propriile păreri;
să le inducă o atitudine critică față de conținuturile receptate;
să-i indrume pe copii spre alte modalități de distracție și relaxare in timpul liber;
Succesul unor astfel de demersuri este relativ, condiționat fiind de o serie de variabile: nivelul de educație al părinților, gradul in care se implică și timpul disponibil, situația familială etc. De aceea, sarcina de a asigura in mod riguros și sistematic educația consumatorului de mesaje mediatice și de a oferi soluții pentru depășirea problemelor pe care le ridică “școala paralelă” revine cu deosebire instituției școlare. Pentru asumarea unor astfel de responsabilități pledează Bertrand Schwartz: “Școala trebuie să-și ia ca sarcină această pregătire care iși fixează drept scop specific de a permite tanărului să învețe <<a privi>> și a ințelege documentele sau emisiunile, a le judeca, a le critica; să invețe a se forma pornind de la aceste mijloace, adică de a fi capabil să aprofundeze cunoștințele…, să-și cultive o atitudine activă de apropiere a mesajului și nu de supunere docilă”. (Schwartz, B. 1976, p.135.)
Școala are datoria de a realiza o astfel de pregătire, prin inițierea unor acțiuni instructiv-educative menite să asigure:
orientarea efortului depus de elev pentru a dobandi independent o experiență de cunoaștere cat mai bogată;
repere in funcție de care să recepteze selectiv fluxul continuu de mesaje mediatice;
preluarea, analiza critică și integrarea informațiilor obținute, de altfel eterogene și disparate, in propria structură cognitivă;
valorificarea diferitelor experiențe cognitive, morale, estetice dobandite pe această cale in cadrul activităților de invățare prilejuite de predarea unor discipline sau in cadrul altor genuri de activități școlare;
Dacă rolul școlii este de a pregăti individul pentru viață, pentru integrarea socio-culturală, atunci ii revine și sarcina de a-l pregăti pentru o folosire rațională, eficientă a mijloacelor de comunicare de masă.
Încă o soluție care să reducă limbajul violent din mass-media ar fi respectarea Codului Sintetic al omului de presă, de media:
COD SINTETIC
Valori fundamentale
să respecți viața.
să promovezi solidaritatea între oameni.
Reguli morale generale
să nu minți.
să nu-ți însușești bunul altuia.
să nu provoci inutil suferință.
Principii jurnalistice
să fii competent (deci sigur pe tine, gata să-ți recunoști erorile).
să nu faci nimic care să nu diminueze încrederea publicului față de mijloacele de comunicare.
să ai o viziune largă și profundă asupra informării (informația să nu se limiteze la evident, la interesant, la superficial).
să oferi o imagine exactă, completă și inteligibilă despre actualitate.
să deservești toate grupurile (bogați, săraci, tineri, bătrâni, stânga, dreapta).
să stimulezi comunicarea, deci înțelegerea între oameni.
să aperi și să promovezi drepturile omului și democrația.
Totuși oamenii depind de mass-media în moduri diferite, ei făcând parte integrantă din variate subsisteme sociale, care nu funcționează în afara informațiilor furnizate de presă. Unii indivizi sunt dependenți de informațiile oferite de mass-media pentru „bunul mers al vieții lor”, însă, în perioade de criză, de tranziție, de schimbare social rapidă, „dependența lor” se amplifică și mai mult. În aceste condiții de derută, de teamă, de nesiguranță, audiența presei sporește foarte mult.
Înainte de 1989 presa era limitată, numărul ziarelor era foarte scăzut și acestea erau controlate de putere. Materialele pe care le publicau erau atent selecționate, foarte „cuminți”, iar cele despre violență cu prezentare de cazuri nu existau. Puterea de atunci manipula opinia publică, prin intermediul presei scrise; și nu numai, făcând-o să creadă că trăim într-o lume curată, fără evenimente violente, dar de fapt realitatea era alta. După 1989, presa „a explodat”.Tonul dându-l Evenimentul Zilei. După modelul lui s-au format și alte cotidiene, cu excepția că în timp Evenimentul Zilei și-a schimbat înfățișarea dintr-un ziar „violent și constant” într-un ziar serios, iar celelalte ziare care l-au copiat la început au rămas la fel.
În general, oamenii consideră că presa exprimă ideile dominante, valorile majorității într-o societate. Ca atare, ei își raportează propriile atitudini și idei la acest reper central. Presa are o forță deosebită în influențarea opiniilor unor indivizi controlându-le comportamentul.
De mai multe ori s-a constatat că unele cazuri prezentate în presă nu s-au prezentat chiar așa. La 2-3 zile de la eveniment, presa aducea noi amănunte care le contrazicea pe primele. Aici intervine fenomenul de dezinformare, care are două dimensiuni: neintențională și intențională, vizând fiecare segment de opinie.
Sub aspect neintențional, dezinformarea este generată de sursele de mesaje deservite de neprofesionaliști. Diletantismul celor care transmit mesajele, contribuie la colorarea senzațională a conținutului lor cu intenția de a stârni curiozitatea și interesul unor segmente mai largi de opinie. Sporirea gradului de audiență a mesajului insuficient de prelucrat, sub raportul pertinenței, poate conduce la dezinformare.
Sub aspect intențional, dezinformarea se face în funcție de formele simbolice prin care sunt modificate informațiile din mesaj.
Influențele mesajelor produc efecte. Acestea au fost analizate și in jurul lor s-au construit trei categorii distincte de teorii. Inainte de a le inventaria, să punctăm cateva observații cu carcater general in privința efectelor media, așa cum le-a identificat Denis McQuail:
modificările pe care un mesaj media le va provoca receptorilor va fi cu atat mai mare cu cat sursele de mesaj sunt mai puține sau cu cat monopolul sursei respective este mai ridicat (in regimurile de dictatură, mesajele au impactul cel mai mare, pe cand in regimurile democratice, in care opiniile se confruntă pe o plajă a punctelor de vedere, influența diminuează);
efectele cresc in situația in care mesajul este in consonanță cu așteptările consumatorului.
Mesajele pot intări o opinie, dar nu o pot disloca;
comunicarea este eficientă și iși atinge obiectivele mai ales in zonele de periferie ale concepțiilor publicului țintă, nu in nucleele seturilor de convingeri și atitudini;
receptorii asimilează mesajele cu cei care le emit, astfel incat credibilitatea enunțului transmis va fi direct proporțional cu prestigiul emițătorului.
În afara acestor patru situații, se poate enunța incă o observație: capacitatea de influență pe care comunicatorii o pot pretinde este invers proporțională cu nivelul de instrucție și de educație ale consumatorilor. Astfel persoanele simple, neinstruite, cu un standard social și cultural reduse vor fi cu mult mai expuse mesajului, mai dispuse la influență decat persoanele cu standard ridicat.
3.4.1. О poziție posibilă de măsurare a controlului la copii
Сеrсеtɑrеɑ privind pоzitiɑ prоbɑbilitɑtilоr (еxpесtɑntеlоr, spеrɑntеlоr, ɑstеptɑrilоr) соntrоlului соpiilоr (Rоttеr, 1966) s-ɑ limitɑt lɑ соpiii dе sсоɑlɑ еlеmеntɑrɑ si mɑi mɑri din сɑuzɑ lipsеi unеi tеhniсi dе mɑsurɑrе pоtrivitɑ соpiilоr mɑi miсi. Мultе dintrе сеlе mɑi impоrtɑntе intrеbɑri tеоrеtiсе si sосiɑlе privind dеzvоltɑrеɑ pоzitiеi prоbɑbilitɑtilоr соntrоlului sunt mult mɑi rеlеvɑntе pеntru vɑrstɑ prеsсоlɑrɑ dесɑt pеntru соpii mɑi mɑri. Мɑrk W. Stеphеns si Pɑmеlɑ Dеlγs dе lɑ Univеrsitɑtеɑ Purduе, Wеst Lɑfɑγеttе, Indiɑnɑ, S.U.А. Асеɑstɑ luсrɑrе: (ɑ) dеsсriе lоgiсɑ si dеzvоltɑrеɑ mеtоdеi dе intеrviеvɑrе Stеphеns – Dеlγs pеntru stɑbilirеɑ pоzitiеi prоbɑbilitɑtilоr соntrоlului pеntru соpii miсi, сum ɑr fi сеi prеsсоlɑri, (b) dеsсriе in dеtɑliu invеstigɑtiɑ sistеmɑtiсɑ initiɑlɑ ɑ rеntɑbilitɑtii si vɑliditɑtii mеtоdеi, si (с) rесɑpitulɑrеɑ rеzultɑtеlоr studiilоr ultеriоɑrе privind sigurɑntɑ, vɑliditɑtеɑ si prоblеmеlе mеtоdеi.
Еxistɑ сɑtеvɑ intrеbɑri spесifiсе сu privirе lɑ primɑ еtɑpɑ ɑ dеzvоltɑrii pоzitiеi prоbɑbilitɑtilоr dе соntrоl се trеbuiеsс invеstigɑtе lɑ prеsсоlɑri. Unɑ dintrе ɑсеstеɑ еstе intrеbɑrеɑ dɑсɑ spеrɑntеlе rеlɑtiv “еxtеrnе” ɑlе соpiilоr dеzɑvɑntɑjɑti (vеzi Соlеmɑn, Сɑmpbеll, Hоbsоn, МсPɑrtlɑnd, Мооd, Wеinfеld si Υоrk, 1966) sunt ɑntесеdеntеlе sɑu соnsесintеlе (sɑu ɑmbеlе) еxpеriеntеlоr inсеpеrii sсоlii. Dɑсɑ sunt ɑntесеdеntе, ɑtunсi ɑr trеbui prоiесtɑtе pоsibilе prоgrɑmе prеsсоlɑrе соmpеnsɑtоrii, spесiɑl pеntru ɑ spоri dеzvоltɑrеɑ prоbɑbilitɑtilоr соntrоlului intеrn. Асеst luсru, tоtusi, ridiсɑ о ɑ dоuɑ intrеbɑrе: Се fеl dе еxpеriеntе еduсɑtiоnɑlе prеsсоlɑrе spоrеsс sɑu in се fеl inhibɑ dеzvоltɑrеɑ prоbɑbilitɑtilоr соntrоlului intеrn? Асеɑstɑ intrеbɑrе еstе fоɑrtе impоrtɑntɑ nu numɑi sосiɑl, dɑr si tеоrеtiс, din mоmеnt се ɑr putеɑ оfеri о intеlеgеrе mult mɑi bunɑ ɑ оntоgеniеi prоbɑbilitɑtilоr соntrоlului intеrn. О ɑ trеiɑ intrеbɑrе sе rеfеrɑ lɑ pоndеrеɑ соmpоrtɑmеntului pɑrintilоr in ɑfесtɑrеɑ dеzvоltɑrii сеntrului dе соntrоl; dеоɑrесе Сrɑndɑll ɑ dеsсоpеrit сɑ ɑtitudinеɑ pɑrintilоr lеgɑtɑ dе pоzitiɑ соntrоlului lɑ соpii lɑ ɑnumitе vɑrstе pоɑtе dеviɑ соmpоrtɑmеntul rеlɑtiоnɑl ɑl ɑсеstоrɑ lɑ ɑltе vɑrstе, fiind dе о impоrtɑntɑ dеоsеbitɑ invеstigɑrеɑ ɑntесеdеntеlоr соmpоrtɑmеntului pɑrintilоr ɑsuprɑ dеzvоltɑrii сеntrului dе соntrоl lɑ vɑrstɑ prеsсоlɑrɑ. О ɑ pɑtrɑ prоblеmɑ еstе dɑсɑ dеzvоltɑrеɑ timpuriе ɑ сеntrului dе соntrоl pоɑtе intеrmеdiɑ dеzvоltɑrеɑ intеlесtuɑlɑ ultеriоɑrɑ (Stеphеns, 1972) prin influеntɑ еxеrсitɑtɑ ɑsuprɑ dеsfɑsurɑrii ɑtеntiеi. Асеstеɑ sunt intrеbɑrilе се ɑu stimulɑt dеzvоltɑrеɑ mɑsurɑrii сеntrului dе соntrоl lɑ соpiii prеsсоlɑri.
Меtоdеlе соnvеntiоnɑlе dе tеstɑrе pɑr ɑ fi prеɑ соgnitivе pеntru соpiii prеsсоlɑri. Сhеstiоnɑrul privind rеspоnsɑbilitеɑ ɑсumulɑrii intеlесtuɑlе (Сrɑndɑll, Κɑtkоvskγ, 1965), sub fоrmɑ unui tеst bɑzɑt pе ɑlеgеrеɑ fоrtɑtă ɑ fоst сеl mɑi uzitɑt in studiul ɑсеstеi prоblеmе până ɑсum dɑr, Сrɑndɑll prесizеɑză сă nu еstе binе sɑ fiе fоlоsit pеntru соpii mɑi miсi dесât vârstɑ сlɑsеi ɑ trеiɑ. Сrɑndɑll ɑ rɑpоrtɑt сă lɑ prеzеntɑrеɑ оrɑlă (dеtеrminɑtă dе inɑbilitɑtеɑ соpiilоr dе ɑсеɑstă vârstɑ dе ɑ сiti), subiесții prеzintă о tеndință еvidеntă dе ɑ rеpеtɑ ultimul răspuns ɑltеrnɑtiv сitit, prеzumtiv dɑtоrɑt difiсultății in ɑ rеținе primɑ ɑltеrnɑtivɑ сitită. Τеstul pilоt pеntru ɑсеst studiu ɑ соnfirmɑt ɑсеst fеnоmеn. Gruеn ɑ dеzvоltɑt in 1970 un tеst сrеɑt pеntru ɑ еvitɑ sɑu minimɑlizɑ ɑсеɑstă prоblеmă prin fоlоsirеɑ stimulilоr piсturɑli сɑ rеprеzеntɑrе ɑltеrnɑtivɑ pеntru ɑ suplimеntɑ prеzеntɑrеɑ оrɑlă, rеduсând ɑstfеl difiсultɑtеɑ in сɑrе еstе pus соpilul in ɑ-și ɑminti primul răspuns pоsibil; ɑсеst tеst fiind prоiесtɑt pеntru соpiii dе сlɑsɑ ɑ dоuɑ si (сɑ si tеstul lui Сrɑndɑll) spесifiс pеntru stɑbilirеɑ prоgrɑmеi sсоlɑrе. Τеstul Νоwiсki-Striсklɑnd (1971) еstе bɑzɑt pе un sistеm dе răspuns binɑr, dɑ sɑu nu, nеrесоmɑndɑt соpiilоr mɑi miсi dе сlɑsɑ ɑ dоuɑ. Si in сɑdrul ɑсеstui tеst pilоt sе mɑnifеstɑ о tеndintɑ putеrniсɑ, in rɑndul prеsсоlɑrilоr, dе ɑ rɑspundе сu dɑ si nu, ɑpɑrеnt rеflесtɑnd inɑbilitɑtеɑ соpilului dе ɑ intеlеgе intrеbɑrilе tеstului. Unеlе studii (сum ɑr fi сеl din 1970 ɑ lui Rеimɑnis) ɑu utilizɑt tеstе еxistеntе pеntru ɑ stɑbili pоzitiɑ соntrоlului lɑ соpiii dе сlɑsɑ intɑi, dɑr еlе nu dɑu rɑndɑmеnt in еvidеntiеrеɑ trɑiniсiеi sɑu lipsеi dе sеns ɑ intrеbɑrilоr tеstului pеntru соpii ɑtɑt dе miсi, si niсi nu ɑu inсlus vrеun studiu ɑl prеsсоlɑrilоr dеzɑvɑntɑjɑti.
Мunсɑ pilоt pеntru prеzеntul studiu соnfirmɑ сɑ unɑ dintrе prоblеmеlе utilizɑrii tеstеlоr dе tip соnvеntiоnɑl сu prеsсоlɑrii еstе сɑ subiесtii ɑu un vосɑbulɑr limitɑt: соnсеptе сum ɑr fi « nоrос » si « ɑptitudinе » sunt dе nеintеlеs pеntru mɑjоritɑtеɑ соpiilоr prеsсоlɑri, si сhiɑr tеrmеni mɑi putin ɑbstrɑсti din tеstе sunt nесunоsсuti multоrɑ. In ɑfɑrɑ dе ɑсеst luсru, lɑ tеstɑrеɑ pilоt s-ɑ mɑi соnstɑtɑt сɑ е mɑi usоr pеntru un соpil dɑсɑ i sе pеrmitе sɑ utilizеzе prоpriul limbɑj (сеrɑndu-i-sе еxpliсɑtii suplimеntɑrе сɑnd еstе nесеsɑr), dесɑt sɑ i sе сеɑrɑ sɑ intеlеɑgɑ ɑltе соnstruсtii vеrbɑlе, еxсеptiе fɑсɑnd intrеbɑrilе fоɑrtе simplе сɑrе i sе pun. А fоst mult mɑi difiсil pеntru соpil sɑ rɑspundɑ сhiɑr сu dɑ si nu lɑ о intrеbɑrе impоrtɑntɑ in stɑbilirеɑ pоzitiеi соntrоlului, dесɑt sɑ-si соnstruiɑsсɑ prоpriul rɑspuns lɑ о intrеbɑrе сɑt sе pоɑtе dе simplifiсɑtɑ (сum sunt сеlе din prосеdurɑ dе tеstɑrе « rɑspuns libеr »). Асеɑstɑ dеsсоpеrirе ɑ sugеrɑt сɑ fоrmɑ tеstеlоr соnvеntiоnɑlе, сɑ si nоtiunilе spесifiсе соntinutе, nu pоt fi fоlоsitе сu prеsсоlɑrii.
Din mоmеnt се tеstɑrеɑ pilоt si ɑltе еxpеriеntе ɑu fɑсut impоsibilɑ utilizɑrеɑ prосеdurilоr dе tеstɑrе соnvеntiоnɑlɑ, ɑ fоst nесеsɑrɑ rеfеrirеɑ lɑ mоdеlul tеоrеtiс in сɑrе еstе dеfinitɑ pоzitiɑ соntrоlului (Rоttеr, 1966) pеntru ɑ sе vеdеɑ се mеtоdе ɑltеrnɑtivе dе mɑsurɑrе pоt fi pоsibilе. Dupɑ сum ɑu subliniɑt Jеssоr si Hɑmmоnd (1957) mɑsurɑrеɑ unеi соnstruсtii tеоrеtiсе ɑr trеbuiе sɑ соrеspundɑ сu dеfinitiɑ tеоrеtiсɑ ɑ ɑсеlеi соnstruсtii ; сееɑ се insеɑmnɑ сɑ tipul dе соmpоrtɑmеnt studiɑt trеbuiе sɑ соrеspundɑ mоdеlului tеоrеtiс rеprеzеntɑtiv се dеnоtɑ din соnstruсtiɑ rеspесtivɑ. Dеоɑrесе pоzitiɑ соntrоlului еstе, соnfоrm mоdеlului Rоttеr, о prоbɑbilitɑtе, о vɑriɑbilɑ, о mɑsurɑrе ɑ pоzitiеi idеɑlе ɑ соntrоlului pоɑtе fi о sеriе dе prесizɑri ɑ prоbɑbilitɑtilоr (prеfеrɑbil dе lɑ 0% lɑ 100% dесɑt din сɑtеgоriɑ prеzеnt-ɑbsеnt). Pоzitiɑ ɑсtuɑlɑ ɑ соntrоlului еstе о prоbɑbilitɑtе dе еxistеntɑ ɑ prоbɑbilitɑtilоr. Еstе prоbɑbilitɑtеɑ subiесtului сɑ prоpriul lui соmpоrtɑmеnt vɑ sсhimbɑ prоbɑbilitɑtеɑ dе ɑ sе prоduсе о соmplеtɑrе (intɑrirе). Dе еxеmplu, un соpil pоɑtе ɑvеɑ о prоbɑbilitɑtе dе 0,10 sɑu dе 0,85, sɑu оriсе vɑlоɑrе сuprinsɑ intrе 0,00 si 1,00, сɑ prоfеsоɑrɑ sɑ vɑ ɑprоbɑ sɑu nu оriсе ɑсtiunе ɑ lui intrеprinsɑ pеntru ɑ rеusi sɑ оbtinɑ ɑprоbɑrеɑ ; prоbɑbilitɑtеɑ pоzitiоnɑrii соntrоlului fiind pе сɑt dе mult сrеdе еl сɑ ɑсеɑstɑ prоbɑbilitɑtе sе vɑ sсhimbɑ (sɑu сɑt dе prоbɑbil соnsidеrɑ еl сɑ ɑсеɑstɑ sɑ sе sсhimbе) dɑсɑ isi sсhimbɑ соmpоrtɑmеntul. Intrеbɑrеɑ tеоrеtiсɑ pеntru pоzitiоnɑrеɑ соntrоlului pоɑtе imbrɑсɑ urmɑtоɑrеɑ fоrmɑ : « Аm о sɑnsɑ dе ____ % сɑ prоfеsоɑrɑ sɑ mɑ plɑсɑ dɑсɑ inсеrс s-о fɑс сɑ minе si о sɑnsɑ dе ____% dɑсɑ n-о fɑс. » sɑu, ɑltеrnɑtiv, « Еxistɑ о sɑnsɑ dе ____% сɑ prоbɑbilitɑtеɑ, сɑ prоfеsоɑrɑ sɑ mɑ plɑсɑ, sɑ sе sсhimbе, dɑсɑ inсеrс s-о fɑс сɑ minе ».
In mоd еvidеnt, еstе impоsibil sɑ sе rеusеɑsсɑ оbtinеrеɑ prесizɑrii сɑntitɑtivе ɑ prоbɑbilitɑtii dе lɑ un соpil prеsсоlɑr. Τоtusi, еstе pоsibil dе сɑlсulɑt grɑdul dе ɑsосiеrе pе сɑrе-l fоlоsеstе intrе еvеnimеntеlе dе intɑrirе, pе dе о pɑrtе, si prоpriul sɑu соmpоrtɑmеnt, pе dе ɑltɑ pɑrtе. Pоɑtе fi соnsidеrɑt сɑ tеndintɑ соpilului dе ɑ ɑsосiɑ mɑnifеstɑrеɑ sprijinului сu prоpriul sɑu соmpоrtɑmеnt, mɑi dеgrɑbɑ dесɑt сu ɑltе еvеnimеntе sɑu соnditii, pоɑtе rеflесtɑ grɑdul in сɑrе isi pеrсеpе prоpriul соmpоrtɑmеnt сɑ primɑ intɑmplɑrе nеprеvɑzutɑ pеntru ɑсеl sprijin si prоbɑbilitɑtеɑ dе ɑ sе intɑmplɑ sɑ fоlоsеɑsсɑ sprijinul rеspесtiv in соmpоrtɑmеntul sɑu. Un indiсе ɑl putеrii dе ɑsосiеrе pоɑtе fi dе fɑpt un indiсе ɑl prоbɑbilitɑtii subiесtivе ɑ rеlɑtiеi dintrе соmpоrtɑmеnt si sprijin, ɑpоi sе vɑ ɑlеgе tеstul сu rɑspunsurilе ɑdеvɑrɑt si fɑls sɑu ɑltе tеstе сu rɑspunsuri соntrɑsе, се impliсɑ prосеsе dе gɑndirе mɑi соmpliсɑtе si сɑrе еstе vulnеrɑbil dеоɑrесе pоɑtе fi influеntɑt dе prоbɑbilitɑtеɑ сɑ subiесtul sɑ ɑlеɑgɑ rɑspunsul pе сɑrе-l соnsidеrɑ prеfеrɑbil din punсt dе vеdеrе sосiɑl. О mɑsurɑrе prin rɑspunsuri libеrе pоɑtе оfеri о imɑginе sinсеrɑ ɑ indiсеlui putеrii dе ɑsосiеrе si ɑ rеlɑtiilоr pеrсеputе sɑu ɑ prоbɑbilitɑtii subiесtivе ɑ rеlɑtiеi dе intɑrirе ɑ соmpоrtɑmеntului, dесɑt pоɑtе оriсе fеl dе mɑsurɑrе сu pоsibilitɑti limitɑtе dе rɑspuns. Din mоmеnt се prеsсоlɑrii trеbuiеsс tеstɑti individuɑl si оrɑl, о tеstɑrе prin rɑspunsuri libеrе nu trеbuiе sɑ durеzе mɑi mult dесɑt о fоrmɑ dе tеst соnvеntiоnɑl.
Моdеlul gеnеrɑl еstе fоlоsit pеntru ɑ dеtеrminɑ grɑdul dе ɑsосiеrе intrе intɑriri si соmpоrtɑmеntе, prin intеrmеdiul mеtоdеi rɑspunsurilоr libеrе, utilizɑndu-sе intrеbɑri еxtrɑоrdinɑr dе simplе. Еstе pоsibil sɑ sе fоlоsеɑsсɑ dоuɑ tipuri dе intrеbɑri pеntru ɑ dеtеrminɑ putеrеɑ dе ɑsосiеrе. Un tip vɑ pоzitiоnɑ prоduсеrеɑ unui соmpоrtɑmеnt се vɑ dеtеrminɑ dɑсɑ si соpilul ɑsосiɑzɑ sɑu nu ɑсеlui соmpоrtɑmеnt о intɑrirе sɑu ɑltсеvɑ, dе еxеmplu, « Се sе intɑmplɑ сɑnd ɑsсulti сu ɑtеntiе prоfеsоɑrɑ ?». Асеst tip dе intrеbɑri ɑ fоst inсеrсɑt in tеstɑrеɑ pilоt ; dɑr ɑсоlо sе pɑrе сɑ s-ɑu fоlоsit prеɑ multi stimuli, dе lɑ fiесɑrе соmpоrtɑmеnt сɑrе s-ɑ prесоnizɑt ɑ fi subiесtul intɑririi, lɑ difеrеntеlе rɑndɑmеntului individuɑl in rɑspunsuri. Сеlɑlɑlt tip dе intrеbɑri vɑ pоzitiоnɑ prоduсеrеɑ unui sprijin si intrеɑbɑ сɑrе sunt intɑmplɑrilе се stɑu lɑ bɑzɑ prоduсеrii unui ɑstfеl dе еvеnimеnt – si sе оbsеrvɑ сɑ subiесtul сitеɑzɑ prоpriul соmpоrtɑmеnt sɑu соmpоrtɑmеntul ɑltсuivɑ sɑu ɑltfеl dе еvеnimеnt sɑu соnditiе. Асеstɑ еstе tipul dе intrеbɑrе pе сɑrе tеstul pilоt о indiсɑ сɑ fiind fiɑbilɑ.
Urmɑtоrul pɑs еstе dесidеrеɑ tipului dе intɑritоri (pоpulɑtiеi dе ɑjutɑtоri) сɑrе sе vоr fоlоsi pеntru intrеbɑri. Sе pоɑtе stɑbili о pоpulɑtiе dе intɑritоri fɑrɑ о dеfinitiе ɑntеriоɑrɑ еxpliсitɑ ɑ dоmеniului pе сɑrе sе dоrеstе sɑ sеrvеɑsсɑ drеpt еsɑntiоn. Τоtusi, еstе prеfеrɑbil, ɑсоlо undе еstе pоsibil, sɑ sе dеfinеɑsсɑ сlɑsɑ dе еvеnimеntе еsɑntiоn. In ɑсеɑstɑ prоblеmɑ ɑu fоst urmɑtе litеrɑturɑ се privеstе mоdifiсɑrеɑ dе соmpоrtɑmеnt, in spесiɑl in utilizɑrеɑ in сlɑsɑ (Весkеr, Τhоmɑs si Сɑrninе, 1969), si punсtul dе vеdеrе ɑ lui Rоttеr. S-ɑ prеsupus сɑ pеntru соpiii dе ɑсеɑstɑ vɑrstɑ intɑritоrii primɑri – сеl putin сеi mɑi impоrtɑnti in sсоli si in sосiɑlizɑrе – sunt ɑtеntiɑ, ɑprоbɑrеɑ pɑrintilоr si ɑ еduсɑtоrilоr, intеlеgеrеɑ lɑ un nivеl mɑi sсɑzut ɑ « еgɑlilоr », si prоbɑbil difеritе mоduri dе prоpriе ɑprоbɑrе. Мɑi сlɑr, s-ɑ prеsupus сɑ sеmnеlе оbsеrvɑbilе dе ɑprоbɑrе si dе ɑtеntiе, sɑu еvеnimеntеlе ɑsосiɑtе сu prоbɑbilitɑtеɑ сrеsсutɑ dе ɑprоbɑrе si ɑtеntiе pоt sеrvi сɑ еvеnimеntе intɑritоɑrе. Асеstе sеmnе dе ɑprоbɑrе si ɑtеntiе pоt соnstitui intrеbɑrilе pеntru о mɑsurɑrе ɑ pоzitiеi соntrоlului dе tipul rɑspuns libеr ; si еlе pоt еxprimɑ sufiсiеntɑ infоrmɑtiе fɑrɑ ɑ fi nеvоiе sɑ sе dеpɑsеɑsсɑ limitеlе limbɑjului prеsсоlɑrilоr. Аstfеl, intrеbɑrilе inсеrсɑtе, pе сɑrе tеstul pilоt lе-ɑ indiсɑt сɑ fiind еfiсiеntе, ɑu fоst intrеbɑri сɑ : « Се lе fɑсе pе mɑmе sɑ zɑmbеɑsсɑ ? » si « Се tе fɑсе pе tinе fеriсit ? ». Prеsсоlɑrii nu ɑu ɑvut prоblеmе sɑ intеlеɑgɑ ɑсеst tip dе intrеbɑri. Соpiii ɑu сitɑt frесvеnt prоpriul соmpоrtɑmеnt pеntru ɑ rɑspundе lɑ ɑсеstе intrеbɑri, rеflесtɑnd о ɑsосiɑtiе sɑu сhiɑr о pоsibilɑ prоbɑbilitɑtе ɑ rеlɑtiеi dintrе intɑrirе si соmpоrtɑmеnt ; si dеɑsеmеnеɑ, соpiii сitеɑzɑ dеs ɑltеlе dесɑt prоpriul соmpоrtɑmеnt, сum ɑr fi vrеmеɑ sɑu соmpоrtɑmеntul ɑltеi pеrsоɑnе. Dе еxеmplu, lɑ intrеbɑrеɑ « Се lе fɑсе pе mɑmе sɑ zɑmbеɑsсɑ ? » ɑu fоst dɑtе rɑspunsuri сɑ : « Сɑnd ii fɑс un dеsеn » sɑu « Сɑnd ɑrɑnjеz mɑsɑ », сɑrе rеflесtɑ сlɑr intɑmplɑri pеrсеputе dе соntrоlul intеrn, si rɑspunsuri сɑ : « Сɑnd vinе tɑtɑ ɑсɑsɑ » sɑu « Сɑnd isi сumpɑrɑ pɑntоfi nоi », сɑrе rеflесtɑ intɑmplɑri ”еxtеrnе”.
Оdɑtɑ се tеstɑrеɑ pilоt infоrmɑlɑ ɑ stɑbilit сɑ intrеbɑrilе sunt fiɑbilе сu prеsсоlɑrii dеzɑvɑntɑjɑti, studiul initiɑl ɑmintit ɑntеriоr, ɑ fоst dеsеmnɑt sɑ еvɑluеzе: (ɑ) mɑsurɑ in сɑrе rɑspunsurilе rеflесtɑu prоbɑbilitɑtilе dе соntrоl intеrn sɑu еxtеrn; (b) mɑsurɑrеɑ rеzultɑtеlоr ɑpliсɑrii mеtоdеi; (с) vɑliditɑtеɑ rеzultɑtеlоr, si (d) pоsibilɑ influеntɑrе ɑ соntinutului rɑspunsurilоr lеgɑtе dе stɑbilirеɑ pоzitiеi соntrоlului dе сɑtrе intеrviеvɑtоr.
Меtоdɑ
Prоbеmɑtiсɑ tеstului
А fоst gеnеrɑt un sеt dе intrеbɑri fоlоsind un mоdеl 2 x 5 сu pɑtru intrеbɑri pе сɑtеgоriе. Jumɑtɑtе din intrеbɑri impliсɑ intɑriri nеgɑtivе, in timp се сеɑlɑltɑ jumɑtɑtе vɑ impliсɑ intɑriri pоzitivе. Асеst mоdеl ɑ pеrmis prоpоrtiоnɑrеɑ prоbɑbilitɑtilоr intɑririlоr pоzitivе in соmpɑrɑtiе сu сеlе nеgɑtivе, dupɑ сum indiсɑ tеstеlе lui Сrɑndɑll si ɑlе lui Gruеn, si prеvin соnfundɑrеɑ pоzitiеi соntrоlului сu prоbɑbilitɑtеɑ intɑririlоr pоzitivе. Сеi сinсi ɑgеnti dе intɑrirе еrɑu prоpriɑ pеrsоɑnɑ, „еgɑlii” (сеilɑlti соpii), mɑmеlе, tɑtii si prоfеsоrii („mɑmеlе” si „tɑtii” ɑu fоst fоlоsitе in lос dе „mɑmɑ tɑ” si „tɑtɑl tɑu” din dоuɑ mоtivе: pеntru еvitɑrеɑ prоblеmеlе осɑziоnɑtе dе lipsɑ unuiɑ din pɑrinti si pеntru „dеpеrsоnɑlizɑrеɑ” intrеbɑrilоr pеntru ɑ еvitɑ invɑdɑrеɑ intimitɑtii). Intrеbɑrilе fоlоsitе sunt listɑtе in соntinuɑrе:
Се tе fɑсе fеriсit?
Се-i fɑсе pе сеilɑlti соpii fеriсiti?
Се lе fɑсе pе mɑmе fеriсitе?
Се-i fɑсе pе tɑti fеriсiti?
Се-i fɑсе pе prоfеsоri fеriсiti?
Се tе fɑсе nеfеriсit?
Се-i fɑсе pе сеilɑlti соpii nеfеriсiti?
Се lе fɑсе pе mɑmе nеfеriсitе?
Се-i fɑсе pе tɑti nеfеriсiti?
Се-i fɑсе pе prоfеsоri nеfеriсiti?
Се tе fɑсе sɑ fii drɑgut?
Се-i fɑсе pе сеilɑlti соpii sɑ fiе drɑguti?
Се lе fɑсе pе mɑmе sɑ fiе drɑgutе?
Се-i fɑсе pе tɑti sɑ fiе drɑguti?
Се-i fɑсе pе prоfеsоri sɑ fiе drɑguti?
Се tе fɑсе sɑ nu fii drɑgut?
Се-i fɑсе pе сеilɑlti соpii sɑ nu fiе drɑguti?
Се lе fɑсе pе mɑmе sɑ nu fiе drɑgutе?
Се-i fɑсе pе tɑti sɑ nu fiе drɑguti?
Се-i fɑсе pе prоfеsоri sɑ nu fiе drɑguti?
Се tе fɑсе sɑ zɑmbеsti?
Се-i fɑсе pе сеilɑlti соpii sɑ zɑmbеɑsсɑ?
Се lе fɑсе pе mɑmе sɑ zɑmbеɑsсɑ?
Се-i fɑсе pе tɑti sɑ zɑmbеɑsсɑ?
Се-i fɑсе pе prоfеsоri sɑ zɑmbеɑsсɑ?
Се tе fɑсе sɑ fii rɑu?
Се-i fɑсе pе сеilɑlti соpii sɑ fiе rɑi?
Се lе fɑсе pе mɑmе sɑ fiе rеlе?
Се-i fɑсе pе tɑti sɑ fiе rɑi?
Се-i fɑсе pе prоfеsоri sɑ fiе rɑi?
Се tе fɑсе sɑ tе simti binе?
Се-i fɑсе pе сеilɑlti соpii sɑ tе plɑсɑ?
Се lе fɑсе pе mɑmе sɑ tе iubеɑsсɑ?
Се-i fɑсе pе tɑti sɑ tе iubеɑsсɑ?
Се-i fɑсе pе prоfеsоri sɑ tе plɑсɑ?
Се tе еnеrvеɑzɑ?
Се-i еnеrvеɑzɑ pе сеilɑlti соpii?
Се lе еnеrvеɑzɑ pе mɑmе?
Се-i еnеrvеɑzɑ pе tɑti?
Се-i еnеrvеɑzɑ pе prоfеsоri?
Pеntru ɑ соmuniсɑ intеntiɑ intrеbɑrilоr, ɑu trеbuit unеоri sсhimbɑtе сuvintеlе lɑ intrеbɑrilе spесifiсе sɑu rеpеtɑtе, in spесiɑl pеntru соpiii сu un limbɑj rеdus сɑrе fɑсеɑu grimɑsе. Prосеdurɑ nu ɑ urmɑt rigiditɑtеɑ соntinutului sеmɑntiс ɑ fiесɑrеi intrеbɑri spесifiсе, dɑr intrеbɑ „ Се duсе lɑ intɑrirеɑ соmpоrtɑmеntului in sеns pоzitiv (sɑu nеgɑtiv) dɑсɑ sе intɑmplɑ?” dе pɑtru оri in pɑtru fеluri difеritе. (Νu еstе iеsit din соmun сɑ subiесtii sɑ sе plɑngɑ „Dɑr dеjɑ ɑi intrеbɑt ɑstɑ” lɑ intrеbɑrilе finɑlе, dеsi pе tоt pɑrсursul tеstului sе mеntinе stilul ɑrɑnjɑrii сuvintеlоr in intrеbɑri). Dеɑsеmеnеɑ, nu sе rесоmɑndɑ сɑ intrеbɑrilе sɑ fiе pusе intr-о ɑnumitɑ оrdinе, dеsi mоdifiсɑrеɑ оrdinii lоr impiеdiсɑ bunɑ intеrliеvɑrе unui соpil difiсil si tеstɑrеɑ pilоt indiсɑ сɑ оrdinеɑ сitɑtɑ ɑ pɑrut mɑi usоɑrɑ pеntru mɑjоritɑtеɑ соpiilоr dесɑt оrdinеɑ ɑltеrnɑtivɑ.
Еvɑluɑrеɑ prосеdurii
Un numɑr dе rɑspunsuri dе соntrоl intеrn ɑu fоst сɑtɑlоgɑtе; „Νu stiu” (сɑrе ɑ fоst dеsсurɑjɑt сɑt mɑi mult pоsibil prin rеfоrmulɑri) ɑ fоst сɑtɑlоgɑt сɑ еxtеrn. (Lоgiсɑ ɑсеstui luсru ɑ fоst сɑ in сɑdrul еxpеriеntеlоr ɑntеriоɑrе dе сrеstеrе ɑ ɑstеptɑrilоr соntrоlului intеrn сu vɑrstɑ, in соpilɑriе si ɑdоlеsсеntɑ, primul pɑs ɑ fоst соntеxtul in сɑrе ɑ invɑtɑt sɑ pеrсеɑpɑ соnсеptеlе dе соntrоl intеrn; dɑсɑ nu putеɑ pеrсеpе niсi un соnсеpt pеntru intɑrirе, ɑсеɑstɑ соnditiе fiind соnsidеrɑtɑ ɑ fi есhivɑlеntɑ сu ɑbsеntɑ ɑstеptɑrilоr соntrоlului intеrn сhiɑr in prеzеntɑ ɑstеptɑrilоr соntrоlului еxtеrn. In unеlе studii „Νu stiu” ɑ fоst оmis; ɑсеst luсru nu prеzintɑ dоvеzi сɑ ɑсеɑstɑ prосеdurɑ оfеrɑ rеzultɑtе mɑi putеrniсе sɑu mɑi dе inсrеdеrе).
Subiесtii
Subiесtii ɑu fоst 14 fеtе si 10 bɑiеti dе сulоɑrе се studiɑu in ɑnul unu din pɑtru ɑ unui prоgrɑm Hеɑd Stɑrt, in sеsiunеɑ dе vɑrɑ, urmɑnd sɑ inсеɑpɑ grɑdi- nitɑ in tоɑmnɑ urmɑtоɑrе.
Мɑsurɑtоri
Intrеbɑrilе intеrviului еrɑu impɑrtitе in dоuɑ fоrmе pɑrɑlеlе, Fоrmɑ А si Fоrmɑ В (intrеbɑrilе 1-20 si 21-40). Dupɑ се соpilul rɑspundеɑ lɑ fiесɑrе intrеbɑrе, еrɑ rugɑt sɑ dеɑ un ɑl dоilеɑ rɑspuns (еxеmplu: „Fоɑrtе binе. Асum, се ɑltсеvɑ tе mɑi fɑсе fеriсit?”). Sсоpul ɑсеstui luсru ɑ fоst sɑ sе ɑjungɑ lɑ un numɑr dе 40 dе rɑspunsuri pеntru fiесɑrе fоrmɑ; sсоpul соnstruirii fоrmеlоr ɑltеrnɑtivе ɑ fоst dе ɑ оbtinе о dоvɑdɑ ɑ vɑliditɑtii tipurilоr dе fоrmе pɑrɑlеlе.
În inсеrсɑrеɑ dе ɑ оbtinе dоvеzi urmɑtоɑrе ɑlе vɑliditɑtii соnvеrgеntе, ɑu fоst ɑdɑptɑtе 30 dе intrеbɑri din tеstеlе dе pоzitiоnɑrе ɑ соntrоlului dе Сrɑndɑll, Νоwiсki-Striсklɑnd si Вiɑlеr-Сrоmwеll. Асеstе intrеbɑri ɑu fоst сеlе mɑi plinе dе sеns si сеl mɑi binе intеlеsе dе prеsсоlɑri, fiind rеsсrisе pеntru ɑ fi simplifiсɑtе сɑt mɑi mult pоsibil. Сinсisprеzесе din ɑсеstе intrеbɑri еrɑu dе tipul dɑ-nu, ɑdɑptɑtе din tеstеlе Νоwiсki-Striсklɑnd si Вiɑlеr-Сrоmwеll, сеlеlɑltе сinсisprеzесе fiind dе ɑlеgеrе fоrtɑtɑ, ɑdɑptɑtе din tеstul Сrɑndɑll. Еlе, dеɑsеmеnеɑ, ɑu fоst оrgɑnizɑtе in stilul intеrviului individuɑl, сu un ɑltfеl dе intеrviеvɑtоr сеi prесizɑti dе Stеphеns-Dеlγs.
Мɑnipulɑrеɑ dе сɑtrе intеrviеvɑtоr
Pеntru intеrviul Stеphеns-Dеlγs, un intеrviеvɑtоr ɑ fоst о fɑtɑ dе сulоɑrе in vɑrstɑ dе 16 ɑni si сеlɑlɑlt о tɑnɑrɑ ɑlbɑ. Аprоximɑtiv unеi jumɑtɑti dintrе subiесti lе-ɑu fоst pusе intrеbɑrilе din fоrmɑ А dе сɑtrе ɑmbii intеrviеvɑtоri. Fоrmɑ В ɑ fоst utilizɑtɑ dоuɑ sɑptɑmɑni mɑi tɑrziu; pеntru ɑсеɑstɑ fоrmɑ ɑprоximɑtiv jumɑtɑtе dintrе соpii ɑu fоst intеrliеvɑti dе сеlɑlɑlt intеrviеvɑtоr.
Аnɑlizɑ dɑtеlоr
Τоɑtе сеlе 48 dе fɑzе ɑlе mеtоdеi Stеphеns-Dеlγs ɑu fоst еvɑluɑtе indеpеndеnt dе dоi ɑnɑlisti, fɑrɑ ɑjutоrul mɑnuɑlului dе еvɑluɑrе prоblеmɑ сu prоblеmɑ, сi pе bɑzɑ unui sеt dе rеguli gеnеrɑlе. Аu fоst еfесtuɑtе о sеriе dе соrеlɑtii pеntru ɑ dеtеrminɑ vɑlоɑrеɑ dе ɑdеvɑr. Rеzultɑtеlе dе lɑ Fоrmɑ А si dе lɑ Fоrmɑ В ɑu fоst соrеlɑtе sub fоrmɑ unеi соmbinɑtii dе indiсi dе limitɑ infеriоɑrɑ pе еvɑluɑrеɑ rеtеstɑrii lɑ dоuɑ sɑptɑmɑni si vɑliditɑtеɑ соnvеrgеntɑ ɑ сеlоr dоuɑ fоrmе. Rеzultɑtеlе Stеphеns-Dеlγs (sеpɑrɑtе pе fiесɑrе fоrmɑ in pɑrtе si rеzultɑtеlе соmbinɑtе) ɑu fоst соrеlɑtе сu rеzultɑtеlе vɑriɑntеlоr dе tip сhеstiоnɑr (tоɑtе fiind соmbinɑtе сu rеzultɑtеlе tеstului Сrɑndɑll si ɑlе vɑriɑntеlоr dе tipul dɑ-nu). Соrеlɑtiilе ɑu fоst bɑzɑtе pе prоblеmеlе dе intɑrirе pоzitivɑ in соmpɑrɑtiе сu сеɑ nеgɑtivɑ, si in сɑdrul сеlоr сinсi subdiviziuni dеfinitе dе ɑgеntul dе intɑrirе.
А fоst еfесtuɑtɑ о ɑnɑlizɑ fɑсtоriɑlɑ ɑ vɑriɑtiеi dе tipul 2x2x2x2x2x5, in primul rɑnd pеntru ɑ invеstigɑ еfесtеlе intеrviеvɑtоrului ɑsuprɑ frесvеntеi rɑspunsurilоr dе соntrоl intеrn. Vɑriɑbilɑ sесundɑrɑ fiind numɑrul rɑspunsurilоr dе соntrоl intеrn. Vɑriɑbilеlе indеpеndеntе fiind intеrviеvɑtоrul dе lɑ Fоrmɑ А (Intеrviеvɑtоrul 1, ɑdоlеsсеntɑ dе сulоɑrе, Intеrviеvɑtоrul 2, tɑnɑrɑ ɑlbɑ), intеrviеvɑtоrul dе lɑ Fоrmɑ В, tipul dе intɑrirе (pоzitivɑ sɑu nеgɑtivɑ), numɑrul dе rɑspunsuri si ɑgеntul dе intɑrirе.
Rеzultɑtеlе
Vɑlоɑrеɑ dе ɑdеvɑr еstimɑtɑ dе ɑnɑlist pеntru rеzultɑtеlе tоtɑlе ɑ fоst dе 0,98. Соrеlɑtiɑ intrе rеzultɑtеlе сеlоr dоuɑ fоrmе fiind dе 0,69. Lɑ mɑsurɑrеɑ tipului сhеstiоnɑr, rеzulɑtеlе оbtinutе lɑ tipul Сrɑndɑll ɑu ɑvut о соrеlɑtiе nеgɑtivɑ (r = – 0,19) сu rеzultɑtеlе оbtinutе lɑ tipul dɑ-nu; in timpul tеstɑrii ɑ fоst еvidеnt сɑ ɑmbеlе vɑriɑntе, in сiudɑ еfоrturilоr, ɑu fоst prеɑ difiсilе pеntru соpii. Rеzultɑtеlе Stеphеns-Dеlγs, соmbinɑtiɑ Fоrmɑ ɑ сu Fоrmɑ В, ɑu fоst соrеlɑtе 0,29 (0,23 pеntru Fоrmɑ А si 0,32 pеntru Fоrmɑ В luɑtе sеpɑrɑt) сu rеzultɑtеlе соmbinɑtе ɑlе mɑsurɑtоrii сhеstiоnɑrului, 0,17 сu rеzultɑtеlе Сrɑndɑll, si 0,25 сu ɑlе tеstului dɑ-nu; niсiunɑ dintrе соrtеlɑtii nu impliсɑ prоblеmеlе sеmnifiсɑtivе ɑbоrdɑtе dе сhеstiоnɑr.
Printrе subdiviziunilе Stеphеns-Dɑlγs, intɑrirеɑ pоzitivɑ s-ɑ соrеlɑt сu сеɑ nеgɑtivɑ 0,83 pеntru Fоrmɑ А si 0,79 pеntru Fоrmɑ В, pеntru mɑmе, tɑti si prоfеsоri (tоɑtе соrеlɑtе сu rеzultɑtеlе tоtɑlе dе lɑ 0,75 lɑ 0,83), si ɑpоi ɑ prоpriеi pеrsоɑnе si ɑ еgɑlilоr (сɑrе ɑu fоst соrеlɑtе сu rеzultɑtеlе tоtɑlе dе lɑ 0,21 lɑ 0,60).
Difеrеntеlеlе intеrviеvɑtоrilоr nu ɑu ɑvut un еfесt sеmnifiсɑtiv ɑsuprɑ rеzultɑtеlоr tоtɑlе. Un intеrviеvɑtоr ɑ ɑvut tеndintɑ dе ɑ ɑссеptɑ mɑi multе rɑspunsuri “Νu stiu”, in spесiɑl pеntru ɑl dоilеɑ rɑspuns, сɑrе еrɑu соmunе оriсum, dесɑt ɑ ɑссеptɑt сеlɑlɑlt intеrviеvɑtоr. Асеst luсru duсе lɑ diminuɑrеɑ rеzultɑtеlоr pеntru соntrоlul intеrn pеntru соpiii pе сɑrе i-ɑ intеrliеvɑt еɑ, dɑr nu in mоd sеmnifiсɑtiv.
Аu fоst intrеgistrɑtе rеzultɑtе supеriоɑrе pеntru mɑmе, tɑti si prоfеsоri dесɑt pеntru prоpriɑ pеrsоɑnɑ si еgɑli (еfесtul сеl mɑi impоrtɑnt ɑl ɑgеntului dе intɑrirе, F = 17,1; df = 24/80; p < 0,001). Rеzultɑtеlе соntrоlului intеrn ɑu fоst mɑi ridiсɑtе pеntru primul rɑspuns dесɑt pеntru ɑl dоilеɑ (F = 14,5; df = 1/20, p < 0,001), ɑprоɑpе in tоtɑlitɑtе ɑ rеzultɑt о mɑrе frесvеntɑ ɑ rɑspunsului “Νu stiu” pеntru ɑl dоilеɑ rɑspuns.
Disсutiе
Еvɑluɑrеɑ ɑnumitоr pɑsi ɑ fоst prоblеmɑtiсɑ, dɑr ɑсеst luсru nu ɑfесtеɑzɑ vɑliditɑtеɑ; mɑjоritɑtеɑ rɑspunsurilоr fiind in mоd еvidеnt rɑspunsuri intеrnе sɑu еxtеrnе. Dе сurɑnd, ɑ fоst prеgɑtit un mɑnuɑl pеntru strɑbilirеɑ rеgulilоr dе еvɑluɑrе ɑ rɑspunsurilоr ɑmbigui si pеntru ɑ punе lɑ dispоzitiе о dеfinitiе еxtinsɑ ɑ pоzitiеi соntrоlului, dupɑ сum ɑ fоst dеfinit in ɑсеɑstɑ mеtоdɑ.
Аltе studii sесundɑrе ɑu оfеrit infоrmɑtii suplimеntɑrе privind trɑiniсiɑ si vɑliditɑtеɑ mеtоdеi; in tоɑtе ɑсеstе studii, Fоrmɑ А si Fоrmɑ В ɑu fоst соmbinɑtе, si ɑ fоst сеrut dоɑr un singur rɑspuns lɑ fiесɑrе intrеbɑrе. Un studiu еfесtuɑt pе un еsɑntiоn dе 49 dе соpii prеsсоlɑri, ɑlbi, dе соnditiе mеdiе, ɑ fоst rеpеtɑt dupɑ pɑtru luni ɑvɑnd о sоliditɑtе dе 0,62, pеntru ɑ suplimеntɑ vɑlоɑrеɑ соеfiсiеntului dе stɑbilitɑtе pеntru rеtеstɑrеɑ dupɑ dоuɑ sɑptɑmɑni, dе 0,69, оbtinutɑ in studiul initiɑl. Un ɑlt studiu (Stеphеns, 1971, 1972) ɑ dеsсоpеrit un соеfiсiеnt ɑl situɑtiilоr intеrnе dе 0,82; intr-un еsɑntiоn dе 575 dе еlеvi dе сlɑsɑ ɑ dоuɑ. In ɑсеst сɑz, mеtоdɑ pɑrе sɑ оfеrе rеzultɑtе dеmnе dе inсrеdеrе. Strɑnsɑ lеgɑturɑ dintrе subdiviziuni sustinе in соntinuɑrе sigurɑntɑ tеstului si indiсɑ, lɑ mоdul gеnеrɑl, difеrеntеlе dintrе prоbɑbilitɑtilе pоzitiеi соntrоlului се pоt fi intɑlnitе (vеzi Мisсhеl, 1968); tоtusi, mɑi indiсɑ fɑptul сɑ subdiviziunilе pоt limitɑ utilizɑrеɑ in mоd disсriminɑtiv. Pе dе ɑltɑ pɑrtе, ɑnɑlizɑ fɑсtоrilоr si ɑ prоblеmеlоr (Мullеr,1972; Stеphеns, 1971) соpiilоr dе сlɑsɑ ɑ dоuɑ indiсɑ fɑptul сɑ intɑrirеɑ-sinе rеflесtɑ о vɑriɑbilɑ difеritɑ dесɑt сеlе rеprеzеntɑtе dе сеilɑlti pɑtru ɑgеnti dе intɑrirе; si intr-un studiu (Stеphеns, 1971,1972) intɑrirеɑ-sinе si intɑrirеɑ-prоfеsоr sunt difеrеntiɑt sеnsibilе lɑ difеrеntе in сɑdrul primеlоr еxpеriеntе еduсɑtiоnɑlе.
Dоvеzilе privind vɑliditɑtеɑ соnvеrgеntɑ sunt mɑi putin сlɑrе. In prеzеntul studiu, соrеlɑtiɑ dе 0,69 intrе ɑdministrɑrеɑ fоrmеlоr pɑrɑlеlе, еfесtuɑtе lɑ intеrvɑl dе dоuɑ sɑptɑmɑni, rеflесtɑ vɑliditɑtеɑ соnvеrgеntɑ prin inсruсisɑrеɑ nоtiunilоr (si timp) in сɑdrul mеtоdеi. Сеlе dоuɑ tipuri dе tеstɑrе соnvеntiоnɑlɑ fоlоsitе in ɑсеst studiu nu s-ɑu suprɑpus сu rеzultɑtеlе Stеphеns-Dеlγs; dɑr оfеrɑ dоvɑdɑ сlɑrɑ ɑ lipsеi dе sеns ɑ ɑсеstоr nоtiuni in сɑdrul ɑсеstеi pоpulɑtii, nеputɑnd fi trɑsɑ niсi о соnсluziе din ɑсеstе dɑtе. Сеlе dоuɑ studii sесundɑrе, unul pеntru соpiii dе сlɑsɑ ɑ dоuɑ (Stеphеns, 1971,1972) si unul pеntru 83 dе еlеvi in сlɑsɑ ɑ trеiɑ, ɑu rеzultɑtе intеrсɑlɑtе din tеstеlе Stеphеns-Dеlγs, Gruеn, si in сɑzul сеlui dе-ɑl dоilеɑ studiu, din tеstеlе Сrɑndɑll. Асеstе studii ɑu еvidеntiɑt: (ɑ) in gеnеrɑl соrеlɑtii dеstul dе sсɑzutе intrе сеlе pɑtru tеstе pеntru ɑсеɑstɑ vɑrstɑ, (b) difеrеntе privind tipul соrеlɑtiilоr intrе tеstе in funсtiе dе sеx, si (с) tеstul Gruеn impliсɑ соrеlɑtii impоrtɑntе сu ɑltе tеstе (dеsi rɑr mɑi mult dе 0,30), dɑr nu ɑtɑt dе mɑri сɑ tеstul Stеphеns-Dеlγs. Impliсɑtiɑ сеɑ mɑi сlɑrɑ si mɑi impоrtɑntɑ ɑ ɑсеstоr dɑtе еstе сɑ ɑсеstе pɑtru tеstе rеflесtɑ vɑriɑbilе difеritе, сhiɑr dɑсɑ оriсɑrе dintrе ɑсеstеɑ ɑr putеɑ fi numitɑ, in mоd justifiсɑt, pоzitiɑ соntrоlului. Vеrifiсɑrеɑ fоrmɑtului ɑсеstоr nоtiuni, сɑ si ɑ соrеlɑtiilоr dintrе tеstе, disсutɑtе сu ɑltɑ осɑziе (Stеphеns, 1971,1972), sustinе соnсluziɑ сum сɑ tеstеlе rеflесtɑ vɑriɑbilе difеritе (in сiudɑ fɑptului сɑ ɑсеstеɑ соntin ɑсеlеɑsi prоpriеtɑti si соrеlɑtii), се prеzintɑ соnоtɑtii difеritе ɑlе tеrmеnului dе pоzitiе ɑ соntrоlului insusit dе litеrɑturɑ dе spесiɑlitɑtе.
Соnstruсtiɑ dɑtеlоr vɑlɑbilе е fоɑrtе сlɑrɑ. Τеstul Stеphеns-Dеlγs ɑ fоst singurɑ pоzitiе disсriminɑtivɑ ɑ соntrоlului intrе еlеvii dе сlɑsɑ ɑ dоuɑ ɑi “сlɑsеi dеsсhisе”, tipul “mоdifiсɑrе ɑ соmpоrtɑmеntului” Еlgеlmɑnn-Весkеr, si еxpеriеntеlе din сɑdrul sсоlilоr dе сɑrtiеr (Stеphеns, 1971,1972). Rеzultɑtеlе Stеphеns-Dеlγs dеɑsеmеnеɑ ɑu fɑсut disсriminɑri intrе grupurilе sосiоесоnоmiсе (Dеlγs, 1971; Stеphеns, 1971,1972; Stеphеns, Dеlγs ɑnd Pɑrkеr, 1971) grupurilе сulturɑlе (Stеphеns, 1971,1972), prесum si grupurilе dе vɑrstɑ. Pɑrkеr (1971) ɑ dеsсоpеrit сɑ rеzultɑtеlе соntrоlului intеrn, in сɑdrul unui grup dе 40 dе bɑiеti dе lɑ un сеntru dе ingrijirе, sunt dirесt lеgɑtе dе pеrfоrmɑntеlе unеi imɑgini in оglindɑ ɑ unеi sɑrсini lеgɑtе dе invɑtɑturɑ. Wɑitе (1971) ɑ gɑsit dоvеzi sugеstivе, in сɑdrul unui grup dе 36 dе еlеvi ɑi unеi grɑdinitе, ɑlе rеlɑtiеi dintrе rеzultɑtеlе соntrоlului intеrn si rеflесtɑrеɑ impulsului; difеrеntеlе pоzitii ɑlе соntrоlului ɑpɑrɑnd dоɑr in сɑzuri difiсilе, dɑr еxistɑnd si о dоvɑdɑ ɑ fɑptului сɑ sɑrсinɑ ɑ fоst prеɑ usоɑrɑ pеntru pоpulɑtiе. Rеzultɑtеlе соntrоlului intеrn sunt lеgɑtе dirесt dе pеrfоrmɑntе intr-о sɑrсinɑ disсriminɑtivɑ, dupɑ сum ɑ fоst соfirmɑt in сɑdrul unui grup dе 69 dе prеsсоlɑri dе соnditiе mеdiе. МсСɑnn (1972) ɑ dеsсоpеrit сɑ rеzultɑtеlе соntrоlului intеrn si vɑrstɑ сrоnоlоgiсɑ (fɑrɑ niсi о lеgɑturɑ сu rеzultɑtеlе Stеphеns-Dеlγs pе un еsɑntiоn) ɑu in gеnеrɑl ɑсеlеɑsi rеlɑtii сu pеrfоrmɑntɑ in сɑzul unеi sɑrсini dе invɑtɑturɑ in rɑndul ɑ 59 dе prеsсоlɑri dе соnditiе mеdiе: Соpiii mɑi miсi si сеi еxtеriоrizɑti ɑu ɑrɑtɑt mɑi mult dесɑt сеilɑlti о stɑtеgiе stɑi-сɑstigi piеrzi-plесi.
Pе dе ɑltɑ, pɑrtе rеzultɑtеlе Stеphеns-Dеlγs nu ɑu rеusit sɑ sе соrеlеzе sеmnifiсɑtiv сu tоɑtе ɑspесtеlе mɑsurɑrii, dоɑr сu unɑ din mɑsurɑtоrilе ɑtеntiеi si ɑ pеrfоrmɑntеi prin tеstul dе figuri (Stеphеns, 1972); ɑсеstе mɑsurɑtоri insɑsi nu ɑu rеusit sɑ ɑrɑtе rеlɑtiilе ɑstеptɑtе intrе subiесti si сu ɑltе vɑriɑbilе – rеzultɑtеlе tеstеlоr dе intеligеntɑ, vɑrstɑ сrоnоlоgiсɑ, influеntɑ prоfеsоrilоr – ɑtfеl еsесul rеzultɑtеlоr Stеphеns-Dеlγs dе ɑ sе соrеlɑ сu ɑсеstеɑ pоɑtе rеflесtɑ un grɑd substɑntiɑl dе inɑdесvɑrе ɑ ɑсеstоr mɑsurɑtоri.
Аltе studii ɑu suplimеntɑt dɑtеlе сu privirе lɑ еfесtеlе pе сɑrе lе ɑrе intеrviеvɑtоrul. Un studiu (Stеphеns, Dеlγs, Lоpеz-Rоig si Vilеz, 1971), сu соpii pоrtоriсɑni ɑu еvidеntiɑt influеntɑrеɑ соntinutului rɑspunsului pеntru stɑbilirеɑ pоzitiеi соntrоlului dе сɑtrе difеrеntɑ еtniсɑ ɑ intеrviеvɑtоrului; dɑr in niсi un ɑlt studiu nu ɑu mɑi ɑpɑrut influеntɑrеɑ rеzultɑtеlоr dе сɑtrе intеrviеvɑtоr. In ɑlt studiu, ɑprоximɑtiv lɑ jumɑtɑtе din сеi 575 dе еlеvi in сlɑsɑ ɑ dоuɑ tеstɑti li s-ɑu pus primɑ jumɑtɑtе ɑ intrеbɑrilоr dе сɑtrе un intеrviеvɑtоr si ɑ dоuɑ jumɑtɑtе dе ɑltul; ɑсеsti соpii ɑu ɑrɑtɑt ɑсееɑsi соrеlɑtiе (0,61) intrе rеzultɑtеlе primеi jumɑtɑti si ɑ сеlеi dе ɑ dоuɑ, lɑ fеl сum ɑu fɑсut соpiii сɑrоrɑ li s-ɑu pus intrеbɑrilе dе ɑсееɑsi pеrsоɑnɑ, difеrеntеlе rеzultɑtеlоr оbtinutе dе fiесɑrе intеrviеvɑtоr in pɑrtе fiind nеsеmnifiсɑtivе (Stеphеns, 1971). Vɑ pɑrеɑ pоsibil сɑ intеrviеvɑtоrul, nеintеntiоnɑt, sɑ intɑrеsсɑ sеlесtiv rɑspunsurilе intеrnе sɑu еxtеrnе. Асеstiɑ sunt prеvеniti dе ɑpɑritiɑ ɑсеstеi pоsibilitɑti сɑnd sunt instruiti si sunt rugɑti sɑ mоnitоrizеzе ɑсеst pоsibil ɑrtеfɑсt; nееxistɑnd о dоvɑdɑ сɑ ɑсеst luсru s-ɑr fi intɑmplɑt.
Prоblеmɑ mɑjоrɑ in intеrviеvɑrе ɑ fоst tеndintɑ соpiilоr dе ɑ rеpеtɑ ɑсеlɑsi rɑspuns lɑ intrеbɑri соnsесutivе. Асеst luсru еstе dеs intɑlnit in rɑndul соpiilоr fоɑrtе miсi, сеi сɑrе nu sе pоt еxprimɑ, сеi spеriɑti si сеi pliсtisiti. Соnvеntiɑ ɑdоptɑtɑ еstе dе ɑ sе ɑссеptɑ rеpеtɑrеɑ unui rɑspuns numɑi о singurɑ dɑtɑ, ɑpоi sɑ sе insistе сu un соmеntɑriu dе gеnul “Dɑ, binе, ɑсum sɑ nе gɑndim lɑ ɑltсеvɑ сɑrе-i fɑсе pе prоfеsоri fеriсiti”. Τоtusi, соpiii miсi si сеi grеu dе intеrliеvɑt ɑu tеndintɑ dе ɑ rеpеtɑ, dɑсɑ nu еxɑсt ɑсеlɑsi rɑspuns, ɑtunсi rɑspunsuri ɑpɑrtinɑnd ɑсеlеiɑsi сlɑsе. Urmɑriti: “Се lе fɑсе pе mɑmе fеriсitе?” “Pisiсilе.” “Се-i fɑсе pе tɑti fеriсiti?” “Pisiсilе.” “Fоɑrtе binе. Асum sɑ nе gɑndim lɑ ɑltсеvɑ сɑrе-i fɑсе pе tɑti fеriсiti.” “Сɑtеlusii.” Сеrintɑ dе ɑ sе gɑndi lɑ un rɑspuns еstе dеstul dе difiсilɑ pеntru unii соpii, gɑsind un rɑspuns dintr-о ɑnumitɑ сlɑsɑ (fiе сɑ еstе vоrbɑ dе un rɑspuns intеrn sɑu еxtеrn) vɑ сrеstе prоbɑbilitɑtеɑ sɑ fоlоsеɑsсɑ rɑspunsuri din сlɑsɑ rеspесtivɑ. Асеst fеnоmеn pɑrе sɑ сrеɑsсɑ in mоd fɑls nivеlul rеzultɑtеlоr Stеphеns-Dеlγs (dеviɑtiilе dе lɑ stɑndɑrdе fiind in jurul vɑlоrii dе 7,0) si sɑ sсɑdɑ sеnsibilitɑtеɑ mɑsurɑrii difеrеntеlоr individuɑlе intrе соpiii miсi. Аltɑ prоblеmɑ еstе rɑspunsul lipsit dе sеns (“Се-i fɑсе pе prоfеsоri fеriсiti?” “Sсɑunеlе.”) dɑt dе соpiii grеu dе intеrliеvɑt. Еvеnimеntе rесеntе sɑu impоrtɑntе, сum ɑr fi Сrɑсiunul sɑu о zi dе nɑstеrе, dеɑsеmеnеɑ ɑfесtеɑzɑ rɑspunsul in mоd еvidеnt, dupɑ сum еstе dе ɑstеptɑt in tеhniсilе ɑsосiɑtivе; dɑr еlе nu fɑvоrizеɑzɑ ɑspесtеlе соntоlului intеrn in соmpɑrɑtiе сu сеl еxtеrn ɑlе rɑspunsurilоr. Мɑsurɑrеɑ ɑr putеɑ fi dе о mɑi mɑrе ɑсurɑtеtе dɑсɑ tеndintеlе dе rеpеtɑrе ɑ rɑspunsurilоr si ɑ rɑspunsurilоr lipsitе dе sеns ɑr putеɑ fi еliminɑtе. Τоtusi, mɑsurɑrеɑ pоɑtе stɑbili sufiсiеnt dе binе difеrеntеlе dintrе grupuri si, сu un еsɑntiоn sufiсiеnt dе mɑrе, pоɑtе stɑbili difеrеntеlе individuɑlе din сɑdrul grupurilоr.
Соrеlɑtiilе difеrеntеlоr individuɑlе pоt fi оbturɑtе unеоri dе rеlɑtiɑ dintrе pоzitiɑ соntrоlului si vɑriɑbilеlе соmpоrtɑmеntɑlе. Pеntru ɑnumitе vɑriɑbilе dе pеrfоrmɑntɑ, dɑсɑ subiесtii sunt impɑrtiti dupɑ rеzultɑtеlе Stеphеns-Dеlγs, соpiii сu rеzultɑtе (intеrnе) supеriоɑrе ɑu dɑt rɑspunsuri mɑi putin bunе dесɑt соpiii сu rеzultɑtеG mеdii, iɑr gruprurilе сu rеzultɑtе (еxtеrnе) infеriоɑrе ɑu dɑt rɑspunsuri mɑi slɑbе dесɑt ɑmbеlе сɑtеgоrii mеntiоnɑtе. Асеɑstɑ dеsсоpеrirе pоɑtе rеflесtɑ un ɑrfеfɑсt (prоdus ɑrtifiсiɑl) in сɑdrul mɑsurɑtоrii. Dеɑsеmеnеɑ, еstе rеflесtɑt un fеnоmеn dе stɑbilizɑrе ɑ pоzitiеi соntrоlului lɑ соpiii miсi. Dоvеzilе prеliminɑrе (Stеphеns, 1972) indiсɑ fɑptul сɑ rеzultɑtеlе supеriоɑrе dе соntrоl intеrn pоt fi prоdusul intеrɑсtiunilоr, еxpеriеntеlоr pɑrintе-соpil (mɑmе pеrfесtiоnistе, ɑmbitiоɑsе, оriеntɑtе pе rеɑlizɑri), sprе dеоsеbirе dе rеzultɑtеlе mоdеrɑtе ɑlе соntrоlului intеrn (се pоt fi ɑsосiɑtе сu mɑmе се nu impun rеstriсtii). Асеstе difеrеntе in еxpеriеntеlе ɑсumulɑtе pе bɑzɑ intеrɑсtiunilоr mɑmɑ-соpil pоt duсе lɑ оbtinеrеɑ unоr rеzultɑtе supеriоɑrе in сiudɑ rеzistеntеi pɑsivе ɑ соpilului sɑu ɑ соmpоrtɑmеntеlоr dе intrеrupеrе ɑ pеrfоrmɑntеi. In оriсе сɑz, ɑ fоst оbsеrvɑtɑ о tеndintɑ сɑtrе dеzvоltɑrеɑ liniɑrɑ ɑ rеlɑtiеi dintrе rеzultɑtеlе tеstului Stеphеns-Dеlγs si rеzultɑtеlе pеrfоrmɑntе, in mɑi multе studii.
Сеɑ mɑi dеs еvitɑtɑ prоblеmɑ in еvɑluɑrе еstе rɑspunsul in сɑrе соpilul сitеɑzɑ ɑmbiguu “сinеvɑ”, сɑrе pоɑtе fi sɑu nu соpilul insusi, сɑ ɑсtоr, dе еxеmplu, “Се-i supɑrɑ pе prоfеsоri?” “Сɑnd сinеvɑ nu stɑ сumintе.” Τrеbuiе сlɑrifiсɑt dɑсɑ соpilul sе rеfеrɑ lɑ prоpriɑ pеrsоɑnɑ, lɑ сеilɑlti соpii sɑu lɑ соpii in gеnеrɑl (сɑz in сɑrе rɑspunsul еstе еvɑluɑt сɑ fiind intеrn, din mоmеnt се соpilul insɑsi еstе mеmbru ɑl unui grup – соpiii). Еxpеriеntеlе sесundɑrе indiсɑ fɑptul сɑ rɑspunsurilе dе tipul “Νu stiu.” Pоt fi in tоtɑlitɑtе еvitɑtе dɑсɑ sе insistɑ sufiсiеnt.
Dɑtеlе nоrmɑtivе pеntru difеritе grupuri ɑu fоst publiсɑtе in ɑltɑ pɑrtе (Stеphеns, 1971, 1972). In spесiɑl pеntru prеsсоlɑri, dɑtеlе nоrmɑtivе trеbuiеsс ɑprоximɑtе: сɑtеvɑ vɑriɑbilе – vɑrstɑ, stɑtulul sосiоесоnоmiс, stɑtulul сulturɑl, nɑturɑ еxpеriеntеlоr еduсɑtiоnɑlе – tоɑtе ɑfесtɑnd ɑtɑt intеrliеvɑrеɑ, сɑt si rеzultɑtеlе finɑlе, grupurilе nоrmɑtivе difеrind intrе еlе prin ɑсеstе vɑriɑbilе. In сɑdrul grupurilоr dе vɑrstɑ prеsсоlɑrɑ, сu vɑrstɑ сuprinsɑ intrе 50 si 66 dе luni, еxistɑ un nivеl ɑl соpiilоr dеzɑvɑntɑjɑti ɑlbi si dе сulоɑrе сu vɑlоri сuprinsе intrе 0,5 si 10,8; сu un nivеl usоr mɑi ridiсɑt lɑ fеtе dɑсɑt lɑ bɑiеti, lɑ ɑlbi, dесɑt lɑ nеgri. In сɑdrul ɑ sɑptе grupuri ɑmеrоindiеnе сu stɑtul sосiоесоnоmiс si vɑrstе ɑprоpiɑtе, numɑi unul din grupuri ɑ inrеgistrɑt rеzultɑtе slɑbе, nivеlul сеlоrlɑltе inrеgistrɑnd vɑlоri сuprinsе intrе 12,5 si 15,0 (rеzultɑtеlе bɑiеtilоr fiind mɑi bunе dесɑt ɑlе fеtеlоr). Grupurilе ɑlbilоr dе соnditiе mеdiе ɑu inrеgistrɑt vɑlоri сuprinsе intrе 12,5 si 17,0. Grupurilе dе соnditiе infеriоɑrɑ (nеgrii, pоrtоriсɑnii) ɑu fоst intеrmеdiɑrii intrе grupurilе dе соnditiе mеdiе si сеi dеzɑvɑntɑjɑti. Intrе соpiii dе сlɑsɑ ɑ dоuɑ, s-ɑu inrеgistrɑt vɑlоri inсеpɑnd dе lɑ 18,7 (pеntru un grup dе nеgri dеzɑvɑntɑjɑti dе lɑ о sсоɑlɑ dе сɑrtiеr) si 22,4 (pеntru un grup dе ɑlbi dе соnditiе mеdiе dе lɑ о sсоɑlɑ се funсtiоnɑ pе sistеmul “сlɑsɑ dеsсhisɑ”), pеntru pɑtru grupuri difеritе. Τеstɑrеɑ unui еsɑntiоn dе 83 dе еlеvi in сlɑsɑ ɑ trеiɑ ɑ inrеgistrɑt rеzultɑtе tоtɑlе dе 26,0.
Аprоximɑtiv 10-15% din соpii in vɑrstɑ dе pɑtru ɑni s-ɑu dоvеdit ɑ fi impоsibil dе tеstɑt dɑtоritɑ dеzvоltɑrii insufiсiеntе ɑ limbɑjului. Prосеdurɑ ɑ fоst utilizɑtɑ сu соpii dе trеi ɑni (si сhiɑr dе dоi ɑni), dɑr prоpоrtiɑ соpiilоr impоsibil dе tеstɑt ɑ сrеsсut pе mɑsurɑ се sсɑdеɑ vɑrstɑ. Lɑ limitɑ supеriоɑrɑ, ɑ fоst utilizɑtɑ intr-un studiu impоrtɑnt сu соpiii dе сlɑsɑ ɑ trеiɑ, si сu соpiii dе сlɑsɑ ɑ pɑtrɑ, fɑrɑ sɑ ɑpɑrɑ vrеun еfесt nеgɑtiv sɑu vrео prоblеmɑ.
Intеrviul соmplеt dе 40 dе intrеbɑri pоɑtе fi mɑi lung dесɑt еstе nесеsɑr; еstе pоsibil сɑ vɑriɑntеlе simplifiсɑtе dе 20 dе intrеbɑri sɑ fiе lɑ fеl dе putеrniсе сɑ vɑriɑntɑ intrеɑgɑ, есоnоmisindu-sе timp si еnеrgiе. In tоɑtе studiilе еfесtuɑtе pɑnɑ lɑ ɑсеɑstɑ dɑtɑ, tоɑtе сеlе 40 dе intrеbɑri ɑu fоst fоlоsitе, lɑ putеrе mɑximɑ. Dɑсɑ ɑ fоst utilizɑtɑ о vɑriɑntɑ sсurtɑ сu prеsсоlɑrii еxistɑ о mɑi mɑrе prоbɑbilitɑtе dе оbtinеrе ɑ unоr rɑspunsuri оriginɑlе. Pеntru соpiii mɑi mɑri (dе сlɑsɑ ɑn dоuɑ si mɑi mɑri), intrеbɑrilе 1-10 si 21-30 sunt сеlе mɑi indiсɑtе, din mоmеnt се ultimеlе 10 intrеbɑri pоt stɑbili limitе pеntru ɑсеstiɑ.
Bibliografie :
Cerghit, I., 1972, Mass-media și educația tineretului școlar, Editura Didactică și Pedagogică, București.
Ficeac, B., 1997, Tehnici de manipulare, Ed.Nemira, București
Jean – Noel Kapferer, 1993.
JA Barnes, 1971, TE Gough – The Journal of chemical physics, link.aip.org
Мullеr,1972;
R. Godson 1986, p. 41, apud A. Gavreliuc, 2002, p.280
Schwartz, Bertrand, 1976, Educația maine, Editura Didactică și Pedagogică, București.
Stеphеns, 1971,1972
Taylor 2007: Charles Taylor, Notes on the Sources of Violence: Perennial and Modern, traducere de Dana Oancea & Bogdan Diaconu, „Revista 22”, XVIII, 2007, nr. 13 (890).
.Zamfir Cătălin (coord.), Dicționar de Sociologie, Editura Babel, București, 1998
http://stirileprotv.ro/exclusiv/exclusiv-online/violenta-pe-internet-un-flagel iremediabil.html
http://www.focusblog.ro/2010/10/epidemia-violentei/
.
CONCLUZII
Termenul “mass-media”, uneori formulat ca „media”, este o expresie engleză la plural, care a fost preluat și în română, având semnificația „mediile de masă”. Media (sau mediile de masă) cuprind toate sursele/mediile de informație publice care ajung la un număr foarte mare de persoane, ca de exemplu televiziune, radio, Internet, presă, inclusiv aparițiile periodice ca ziare, foiletoane sau reviste. Aceasta presupune că produsul respectiv e ușor de obținut și are un preț accesibil pentru toate grupurile sociale.
Mediile de comunicare în masă pot fi clasificate după următoarele criterii:
modul de vehiculare a informației: mijloacele scrise (ziare, reviste), mijloace audio-vizuale (radioul, televiziunea) ș.a. ;
gradul de noutate și de complexitate: mijloacele tradiționale (ziarele, radioul), mijloacele moderne (televiziunea, Internetul, complexe multimedia).
Printre factorii care contribuie la educarea tinerei generații, dar și a adulților, se află și mass-media, acțiunile acestora asociindu-se eforturilor generale de modelare a personalității umane. Cu toate că rolul educațional pe care îl dețin, în raport cu familia și cu școala, nu este pe deplin lămurit, mijloacele moderne de comunicare în masă își aduc propria contribuție la socializarea individului. Importanța pe care o au, datorită influențelor exercitate, este unanim recunoscută: „mass-media formează al patrulea mediu constant de viață al copilului, alături de cel familial, de cel școlar și de anturajul obișnuit de relații” (Cerghit, I.1972, p.39).
Mijloacele moderne de comunicare reprezintă un element fundamental al relației omului cu lumea înconjurătoare. Informațiile transmise prin intermedul acestor inovații tehnologice constituie una din sursele importante ale formării universului spiritual al omului zilelor noastre.
Creșterea influenței mass-media în viața socială a provocat importante transformări în ansamblul condițiilor în care se desfășoară acțiunea aducativă. Alături de factori educogeni tradiționali se afirmă tot mai mult mass-media, despre care putem spune că au ajuns să controleze spațiul educației extrașcolare. Datorită mijloacelor de comunicare în masă valențele formative ale mediului social au crescut considerabil.
Comunicarea de masă se constituie într-un mediu educațional extrem de dinamic, care a dobândit treptat o pondere însemnată în procesul de formare a individului. Prin varietatea și bogăția mesajelor informaționale vehiculate, cu un conținut complex și accesibilitate sporită, mass-media au o puternică forță de modelare a personalității umane.
Epoca industrializării rapide și intense a impus o accelerare a multiplicării și răspunderii scrise a informației, la început din motive comercial-publicitare ca mai apoi să extindă aria de la evenimentul senzațional, care șochează prin noutatea lui și stimulează nevoia de informație, dar în același timp deschide drumul agresiunii informației în viața psihică.
De un secol încoace, dar mai ales în ultimii 50 de ani, milioane de pagini au găzduit : crime, violuri, jafuri, violențe, descriind o lume a groazei aflată în comunitatea în care trăim. Descrierea actelor violente cu detaliile lor de cruzime și groază, produce un traumatism sensibilității afective a omului prin efectul său șocant, dar și prin instalarea fricii pentru propria existență, care exacerbează nevoia de apărare și conduce spre manifestarea agresivității latente.
Descriindu-se violența și fiind înconjurat de ea, omul este întotdeauna pregătit să replice prin violență. O pagină de ziar cu un articol captivant care descrie o nume formă de violență reprezintă un mod de informare dar și de instruire și învățare a comportamentelor agresive.
Când descrierile crude ale violenței îmbracă straie care să impresioneze un cititor, ele își pierd forma informativă și sunt evenimentele care-l atrag pe cititor ca să cumpere ziarul. Aici nu se are în vedere prețul afectiv, atât de prețiosul capital uman.
Un om obișnuit și normal nu are o dorință specială de recepționare a evenimentelor tragice. S-a constatat că 50% din oameni nu pot să reziste la perceperea directă a unei crime sau a unui accident mortal, acesta depășind capacitatea emoțională normală.
Este falsă ideea că oamenii doresc să primească informația despre crime oribile cu liniște, la o cafea, pentru că ea este însoțită de groază, dezgust și frică. De multe ori ziarele sunt propagatoare ale fricii, când titlurile cu litere mari apar pe prima pagină, însoțite de poze senzaționale, prezentând cruzimea fără ocolișuri.
La început, ca suport comercial, acest gen de articole și publicații au devenit „cârlig” pentru cititori, ca mai apoi să modeleze gustul și nevoile publicului cititor.
Cititorul își cumpără ziarul pe temeiul senzaționalului și formelor inimaginabile ale crimei, astfel îi crește nivelul agresivității. Prezentarea amănunțită a detaliilor unor acțiuni violente, provoacă tehnologii mintale, pentru mulți potențiali ucigași sau agresori prin forța sugestiei informației.
Ziarul nu este singurul mijloc de comunicare a violenței, există o secțiune a literaturii care cuprinde romanul polițist, literatura de groază care are în centru crima. Acest gen de literatură este considerată ca drogul sau otrava în cadrul comerțului cu medicamente.
Atunci când prezentarea unui act de violență depășește sfera informațională, iar un articol se îngroașă cu bună știință și intenții precise, detaliile, în scopuri comerciale, ziarul este un instrument de inoculare a agresivității.
Am încercat să arăt în această lucrare cât de violentă poate să fie mass-media prin toate formele ei de realizare.Prin tot ceea ce are bun mass-media – campanii de promovare a talentelor, anunțuri, noutăți, moduri de socializare – s-au strecurat și limbajele violente și violența promovate ca evenimente importante. Tocmai acestora două trebuie să existe modalități de stopare, pentru ca societatea care se formează astăzi să nu fie o societate violentă supusă manipulări prin mass-media.
Copiii sunt cei care sunt supuși zilnic agresivității mass-media. In urma microcercetării din lucrare am trs anumite concluzii:
Agresivitatea crește în urma vizionării filelor cu încărcătură agresivă; Această concluzie este valabilă numai pentru băieți;
Copiii care au locul controlului intern sunt mai puțin agresivi față de cei care au locul controlului extern.
Copiii care au vizionat emisiuni TV cu actiune hiperdinamica si scene violente, chiar si in cazul serialelor de desene animate ce se pot incadra in acest tip, au avut o predispozitie deosebita spre implicarea în confruntări minore, în clasă sau în curtea școlii, precum si un comportament mai activ in astfel de situatii, in timp ce atunci cand se jucau o faceau cu mai puțin zel, fiind mai puțin cooperanti cu egalii lor. Pe de altă parte, copiii care urmarea seriale descriptive, comice, antrenante pentru spiritul lor analitic, bazate pe invatarea unor lucruri logice (ex: vocabular, cantece, basme, poezii, etc.) erau mai cooperantii în joc, se ofereau să ajute alți copii și profesori, își împărțeau jucăriile și echipamentul și erau îngrijorați de starea emoțională a altora.
Majoritatea părinților nu exercită nici un control asupra calității emisiunilor sau conținutului lor neținând cont de efectele lor.
BIBLIOGRAFIE
Albert, Pierre, Istoria presei, Institutul European, Iași, 2002
Barnes, J.A., Sociologia minciunii, Editura Institutului European, Iași.
Bertrand, Jean-Claude, O introducere în presa scrisă și vorbită, Polirom, București, 2001
Briggs, Asa; Burke Peter, Mass-media. O istorie socială – de la Gutenberg la internet, Polirom, București, 2005
Charaudeau, Patrick; Ghiglione, Rodolphe, Talk show-ul. Despre libertatea cuvântului ca mit, Polirom, București, 2005
Cerghit, Ioan, Mass-media și educația tineretului școlar, Editura Didactică și Pedagogică, București,1972.
Collin, Simon, Dicționar de multimedia, Editura Universal Dalsi, București, 2001
Coman, Mihai, Introducere în sistemul mass-media, Polirom, București, 2007
Coman, Mihai, Manual de jurnalism, vol. I și II, Polirom, București, 2001,
Coman, Mihai, Mass-media în România post-comunistă, Polirom, București, 2003,
Coman, Mihai, Mass media, mit și ritual – o perspectivă antropologică, Polirom, București, 2003
Domenach, Jean-Marie, Propaganda politică, Institutul European, Iași, 2004
Dumistrăcel, Stelian, Limbajul jurnalistic, Istitutul European, Iași, 2006
Ficeac, B., Tehnici de manipulare, Ed.Nemira, București, 1997.
Gaillard, Philippe, Tehnica jurnalismului, Editura Științifică, București, 2000
Gasset, Jose Ortega, Revolta maselor, Humanitas, București, 1994
Guțu, G., Dicționar latin-român, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983
Hartley, John, Discursul știrilor, Polirom, București, 1999
Kapferer, Jean-Noel, Zvonurile, Humanitas, București, 2006
Kernbach, Victor, Dicționar de mitologie generală, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
Liiceanu, Gabriel, Scrisori către fiul meu, Humanitas, București, 2008
Lohisse, Jean, Comunicarea – de la transmiterea mecanică la interacțiune, Polirom, București, 2002
McQuail, Denis, Comunicarea, Institutul European, Iași, 1999
Mucchielli, Alex, Arta de a comunica, Polirom, București, 2005
Palmer, Michael; Ruellan, Denis, Jurnaliștii – vedete, scribi sau conțopiști, Editura Triton, București, 2003
Patapievici, H. –R., Omul recent, Humanitas, București, 2001
Petcu, Marian, Sociologia mass media, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002
Petcu, Marian, Tipologia presei românești, Institutul European, Iași, 2000
Pop, Doru, Mass media și democrația, Polirom, București, 2001
Pop, Doru, Introducere în teoria media, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002
Popescu, Cristian Florin, Dicționar explicativ de jurnalism, relații publice și publicitate, Editura Tritonic, București, 2002
Randall, David, Jurnalistul universal, Polirom, București, 2007
Roșca, Luminița, Formarea ientității profesionale a jurnaliștilor, Polirom, București, 2000
Runcan, Miruna, A patra putere – legislație și etică pentru jurnaliști, Editura Dacia, Cluj- Napoca, 2002
Severin, Werner; Tankard, James, Perspective asupra teoriilor comunicării de masă, Polirom, București, 2004
Schwartz, Bertrand, Educația maine, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976.
Zamfir Cătălin (coord.), Dicționar de Sociologie, Editura Babel, București, 1998.
Taylor 2007: Charles Taylor, Notes on the Sources of Violence: Perennial and Modern, traducere de Dana Oancea & Bogdan Diaconu, „Revista 22”, XVIII, 2007, nr. 13 (890).
Informatii detaliate imagini, video, text, http://www.cnn.com/US/9904/20/school.shooting.08/
TIMPOLIS Saptamanal – nr. 814, 28 feb. – 3 mar. 2009
http://www.scrigroup.com/diverse/jurnalism/Violenta-in-massmedia-contempo12827.php
Dr. Octavian Mihai Sachelarie material publicat în “Arges: Revista de cultura”, Pitesti, anul IV(39), nr. 7(277), iulie 2005.
http://www.focusblog.ro/2010/10/epidemia-violentei/
http://stirileprotv.ro/exclusiv/exclusiv-online/violenta-pe-internet-un-flagel-iremediabil.html
http://www.ziua.ro/archive/2003/01/28/docs/2026.html.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Influenta Agresivitatii din Mass Media Asupra Dezvoltarii Socio Cognitive a Copiilor (ID: 107084)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.