Inflatia in Romania 2014-2015

Inflatia in Romania 2014-2015
http://www.scritub.com/management/PROIECT-DE-LICENTA-ANALIZA-NIV4122449.php
Intoducere
Inflatia a fost si este privita ca un fenomen deosebit de complex din aceasta cauza ca exista foarte multe definitii.
Inflatia este privita ca un dezechilibru care afecteaza in proportii diferite, toate economiile nationale. Inflatia mai poate fi definitaca fiind un dezechilibru de ansamblu al economiei reliefat de trei tendinte: cresterea mai rapida a cantitatii de moneda comparativ c resterea altor variabile ale economiei; cresterea preturilor; scaderea puterii de cumparare. Scaderea puterii de cumparare a monedei consta in faptul ca in decursul unei perioade relativ lungi, volumul bunurilor si serviciilor ce se cumpara intr-o economiescade in comparatie cu masa monetara si nivelul preturilor.
Potrivit unor alte definitii emise de economisti inflatia poate fi inteleasa ca si fiind: cresterea regulata si sustinuta a preturilor; crestere preturilor, fondata pe mecanisme macroeconomice, caracterizate prin interdependenta, intre toti agenti economici si intre toate partile economiei. Insa cea mai usoara si mai cunoscuta definitie este accea conform careia iflatia este un dezechilibru economic datorat cresterii rapide a banilor in circulatie decat acresterii productiei, formandu-se astfel un dezechilbru major intre cerere si oferta de produse si servicii.
Initial s a minifestat sub forma dezvoltari mascate a monedelor din matele pretioase, acest proces fiind cunoscut in prezent sub denumirea de INFLATIE MONETARO-BANEASCA. Elementele definitorii ale acestei inflati sunt: separarea contnutuui ominal al monedelor metalice de continutul lore real; transformarea existentei monedei aglomerarea circulatiei cu minede ieftine fara valoare deplina; scaderea puterei de cumparare a monedeor falsificate.
Inflatia banilor de hartie convertibili in aur a fost cea de a de-a 2-a forma de inflatie. In perioada formarii economiei de piata in Europa, tinerele state au fost preocipate de lichidarea haosului monetar specific epocii feudale tarzii, haos ce a atins cote inalte in sec. XVI-lea. S-a actionatpentreu sisteme banestistabile si o circulatie monetara sanatoasa, acestea bazandu-se pe etalonul aur. Cand banii de hartie inlocuiau realmente aurul monetar, miscarea semnelor valorii oglindea legile circulatiei banilor – aur cu valoare deplina. De altfel, acestea puteau fi convertiti liber in aur. Corespunzator, cantitatea banilor de hartie aflata in circulatie o depasea sensibil pe cea care rezulta din raportul dintre masa de aur onetar si etalonul aur.
Prabusirea etalonului aur a creat premisele unei noi forme de inflatie – inflatia banilor de hartie, neconvenabil in aur. Acum existenta functionala a banilor de hartie o absoarbe pe ce materiala. Ca urmar, in conditiile cand sigurele elemente de stabilitate si normalitate monetara decurg din cursul fortat al banilor si din increderea populatiei in buna lor functionare, inflatia poate s apara ca un proces ce „iese” din cadrul normalului monetar, ce pune in evidenta un excedent de bani.
Primul capitol contine prezentarea principalelor teorii din domeniul inflatiei, respectiv teoria monetarista a inflatiei, teoria cantitativa si teoria moderna a inflatiei. Urmeaza o clasificare a inflatiei în functie de mai multe criterii (de intensitate, cauze de aparitie). Datorita importantei acestui ultim criteriu mentionat (respectiv cauzele aparitiei inflatiei) am detaliat tipurile de inflatie intr-un subcapitol aparte in care se poate observa cu usurinta cum actioneaza cererea si oferta în sensul cresterii inflatiei. In functie de cauzele generatoare de inflatie literatura de specialitate distinge: inflatia prin cerere, inflatie prin costuri si inflatie structurala. De asemenea, pe parcursul acestui capitol sunt prezentate câteva din principalele efecte ale procesului inflationist (dintre care scaderea puterii de cumparare a monedei este cel mai grav si care este resimtit deopotriva de populatie si de agentii economici) precum si câteva mijloace de protectie împotriva acestuia. Pentru protejarea populatiei de efectele inflatiei cel mai adesea factorii de decizie (guvernul în special) recurg la indexarea veniturilor populatiei.
Al doilea capitol al lucrarii cuprinde elemente esentiale necesare analizei procesului inflationist, între acestea un rol de vârf îl ocupa „curba lui Phillips”. Evolutia teoriei contemporane a inflatiei a fost influentata in mare masura de aparitia acestui model, al curbei lui Phillips. Importanta acestei curbe nu rezida numai în faptul ca ea a fost formulata si acceptata ci, mai ales in modificarile ei ulterioare de catre R.Lipsey precum si de catre Milton Friedman (autorul tezei „ratei naturale a somajului”) si E.Phelps. În ultima parte a acestui capitol sunt prezentati principalii indicatori care ne ajuta in determinarea nivelului inflatiei: indicele preturilor bunurilor de consum, indicele preturilor productiei industriale si deflatorul PIB. Sunt evidentiate sferele de cuprindere, nomenclatoarele utilizate pentru calculul indicilor preturilor de consum al populatiei si indicele preturilor productiei industriale precum si modalitatea actuala de calcul a acestora. Referitor la deflatorul PIB este prezentat modul de obtinere al acestuia si,
CAP 1. CONCETUL DE INFLATIE. TEORII PRIVIIND INFLATIA
Conceptul de inflație intalneste in teoria economică mai multe puncte de vedere.
Din punctul de vedere a economistului Milton Friedman, laureat al Premiului Nobel în 1976 inflatia “ este pretutindeni și a fost întotdeauna un fenomen monetar, care are la bază creșterea mai rapidă a cantitații de bani în circulație, comparativ cu dinamica producției, respectiv cu oferta de bunuri și servicii economice”.
O forma specială de sporire a prețuilor consideră Jean-Marie Albertini că este inflația care “presupune o sporire a prețurilor naționale mai puternică decat cea a prețurilor internaționale, o asemenea creștere având efecte economice și sociale patologice pentru ansamblul economiei naționale”.
Pierre Bezbakh spune despre fenomenul inflaționist că este un “proces de creștere acumulativă și auto intreținuta a nivelului general al prețurilor”.
Cele menționate mai sus conduc la ideea că inflația contemporană este “un dezechilibru de ansamblu al economiei, un proces monetaro-material. Care exprima existența în cirulație a unei mase monetare peste posibilitațile ecomoniei, fapt ce conduce la deprecierea banilor neconvertibili si respectiv creșterea “durabila” și generalizată a prețurilor”.
Delimitarea inflației contemporane în raport cu alte procese social-economice cu care se interferează a permis marcarea câtorva caracterisctici concrete ale acesteia:
O depreciere efectivă si obiectivă a banilor aflați in circulație ( nu o devalorizare prin măsuri administrative);
O creștere genereală și durabilă a marii majorități a prețurilor bunurilor și a tarifelor serviciilor;
Un excedent al masei monetare nominale față de oferta agregată de bunuri privită in termeni reali;
Un dezechilibru monetaro-material prin care se drenează economiile populației spre activități mai mult sau mai puțin speculative, nu spre investiții in economia reală
Un proces structural cu efecte restructurate major, care insinuează treptat in intreaga textură a economiei și a societați.
Tipologii ale inflației
In literatura de specialitate intalnim mai multe criterii de calasificare privind tipologia inflației:
Din punct de vedere al intesități ratei de creștere a prețurilor se cunosc urmatoarele tipuri de inflație:
Inflația târâtoare (rampantă), exprimată printr-un ritm mediu anual de creștere a prețurilor de consum de pana la 3%;
Inflația moderată, exprimată pintr-un ritm mediu anual de creștere a prețurilor de consum cuprins intre 3-6%;
Inflația rapidă (deschisă), exprimată pintr-un ritm mediu anual de creștere a prețurilor și tarifelor intre 5% si 10%;
Inflația galopantă (cu doua cifre) în care prețurile cresc anual cu mai mult de 10%;
Hiperinflația.
Conform unor economiști hiperinflația începe în luna în care creșterea prețurilor depașește 50% și se termină în luna anterioară scăderii creșterii prețurilor sub aceasta limită, peste care nu trece cel puțin un an. În aceste condiții deficitul bugetar atinge proporții foarte marii, cantitatea de moneda crește excesiv, iar devalorzarea monedei naționale în raport cu alte monede este foarte mare. Însoțită de insuficiența mijloacelor si instrumenelor de ținere sub control. Hiperinflația are efecte negative atat economice cât și sociale dar si politice.
Dacă avem în vedere cauzele care au generat creșterea prețurilor există:
Inflația prin cerere, datorată excesului de cerere agreagată;
Inflația prin ofertă, ce apare datorită creșterii costurilor de producție ca urmare a scumpirii unor materii prime, a creșterii nejustificate a salariilor sau utilizarea ineficienta a resurselor conduc la un dezechilibru pe piata bunurilor și serviciilor ( cererea fiind mai mare ca oferta);
Inflația structurală, ce apare atunci când oferta se modifica în sens contrar;
În ultimele decenii a devenit necesară evaluarea inflației în funcție de evoluția rezultatelor macroeconomiei ale unei țări și de tendințele care au un loc în dinamica economiei reale. Termenii consacrați în acest sens sunt:
Creșterea economica inflaționista, ce apare atunci cand procesul inflației este menținut sub control de către factorii guvernamentali , însoțită de o rată a creșteri economică relativ inaltă;
Creșterea economică inflaționistă, ce corespunde situației în care rata inflației este mai mare decat ritmul annual de creștere economică
Stagflația, ce se caracterizează prin inflația rapidă si prin creșterea economiei;
Slumpflația, ce caracterizează un declin economic, o scădere a producției a ritmului PIB cu peste 6% și cu o rată înalta a inflației de peste 150%;
În funcție de cât de bine este prevazută evoluția viitoare și dacă rata de creștere a prețurilor poate fi controlată de autorități, în teoria economică se întalnește: inflația anticipată (corect anticipată) și inflația neanticipată (incorect anticipată).
Inflația anticipată are loc atunci când agenți economici prevăd cu acuratețe rata de creștere a prețurilor și iau măsurile necesare pentru a se proteja impotriva acesteia. In general acesta nu are efecte reale asupra eficienței activitaților sconomice si asupra repartiției venitului , aceste efecte sunt destul de slabe și restranse.
În schimb inflația neanticipată apare atunci cand indivizii nu anticipează corect nivelul viitor al prețurilor, este cea care se face vinovată de majoritatea efectelor negative ale inflației. Conceptul și respectiv tipologia inflației și-au facut simțită prezența în viața oamenilor cu mii de ani în urma, evident sub forme incipiente, s-au consolidat de-a lungul timpului, se poate vorbii de inflație ca proces și fenomen prezent în proporții și cu intensități diferite în toate economiile.
1.3 TEORII PRIVIND INFLAȚIA
1.3.1 TEORII MONETARE ÎN ANTICHITATE ȘI EVUL MEDIU
“Conceptul de inflație ca fenomen economico-social complex, ca froma de dezechilibru macroeconomic, a evoluat în timp, la fel ca și conceptul de stabilitate economică de altfel, oricât de nepotrivită ar fi alaturarea celor doi termeni, ea există și trebuie studiat ce anume transfromă o economie stabilă într-o economie ce poartă germenii inflației”.
“Rolul fundamental deținut de filozofii Greciei Antice nu permite teoriei economice moderne să facă abstracție de ei.
În anul 535-475 î.C găsim rădăcinile noțiuni de piață la Heraclit iar în 427-347 î.C cel care fundamentează și crează diviziunea muncii, unul dintre pilonii economiei moderne este Platon, urmand să fie dezvoltată mai tarziu de către A. Smith. Cel care a adus cea mai mare strălucire științei economice din acea perioadă este Aristotel prin lucrările POLITICA si ETICA nicomatică.
Principalele idei ale lui Aristotel care se regăsesc în teoria economică modernă sunt:
– Distincția între întrebuințare și schimb-concepte pe care le extinde la valoare de întrebuințare sâși valoare de schimb;
– Separare nevoilor umane în nevoi naturale și nenaturale. Satisfacerea nevoilor naturale se realizează prin utilizarea directă a bunurilor, ca principală cale de acoperire a necesități omului, iar prin schimb de bunuri contra bani sunt satisfăcute nevoile nenaturale;
Prin urmare, concepția lui Aristotel, “teoria” sa asupra monedei, moneda este nenaturala,în sensul că deși apartine evoluției naturale a omului a apărut prin “convenție” și reglementare. De aceea, prin utilizarea monedei de schimb și măsură a valorii și avuției se realizează acumulări nenaturale de bogăție .
Gândirea economică din Evul Mediu a fost subordonată teologiei, iar metoda de creștere era dogmatică, ca și spiritul vremii respective. Reprezentantul gândirii scolastice, Din aceasta perioadă, esteToma D’Aquino (1225-1274) care a adus în gândirea economică teoria prețului just. În opinia sa prețul depinde de doua elemente: cantitatea de munca cheltuita pentru producerea mărfii si situatia producatorului.
Condiția ca un pret să fie just sau „drept” deriva din fundamentele invațaturii creștine, conform cărora nimeni nu putea obține pentru un bun preț mai mare decât valorează acel bun, schimbul realizându-se in beneficiul ambelor parți.
În economia medievală de tip natural, în Evul mediu timpuriu rolul monedei ca instrument de schimb a scăzut substanțial, de cele mai multe ori fiind considerată moneda de cont sau „de socoteală”. treptat moneda a reapărut în rolul sau de instrument de schimb, generalizându-se în întreaga economie.
1.3.2 INFLATIA PRIN BANI LA MERCANTILISTI SI FIZIOCRATI.
Mercantilismul s-a manifestat pe o perioada de trei secole și a avut ca obiect de cercetare circulația mărfurilor, în special comerțul exterior, care era considerat izvorul bogăției sociale.
Apariția ideilor mercantiliste a dus la apariția unui mare aflux de metale prețioase către țarile vest europene și a avut drept consecință directă o explozie a prețurilor considerată a fi inflație prin bani, ca urmare a relației directe dintre cantitatea de bani din economie si cantitatea de marfuri, produse și servicii existente pe piața la un moment dat.
Jean Bodin (1530-1596) a evidențiat în 1568 legatura dintre abundență de monedă și creșterea prețurilor, afirmând că ridicarea prețurilor se explică prin surplusul de bani, iar puterea de cumpărare a monedelor de aur si argint este invers proporțională cu cantitatea lor in circulație.
Teoreticienii britanici Thomas Mun (1571-1641) în „Discursul despre comerț” și Josias Child (1630-1699) în „Scurte observații despre comerț”, au considerat că bogăția unei națiuni se bazează pe moneda. Pentru a nu se transforma într-o bogăție care nu produce nimic, moneda este asimilată capitalului și trebuie ăa reprezinte motivul schimburilor comerciale.
Thomas Mun remarca că, „cu cât banii mai mulți fac produsele mai scumpe cu atât produsele scumpe scad in ceea ce privește îtrebuințarea consumului lor.
Fiziocrați au considerat agricultura ca fiind singura sursa în care se realizează produs net, celelalte activitați fiind nerentabile, inclusiv acumularea de bogații sub forma aurului și argintului. Ei susțineau de asemenea, existenta unor legi naturale si unei ordini naturale ce nu trebuiau încalcate ci respectate, deoarcece astea doua se aflau la baza dezvoltării economiei.
Francqois Quesnay (1694-1774) autorul „tabloului economic” consideră banii, inclusiv metalele prețioase, nu avuție ci instrumente care pot pune în mișcare avuția, care se inmultește cu ajutorul agriculturii-singurului domeniu în care se creează produs net.
Relatia „bani-prețuri-activitatea economică”, pusă in evidența de mercantiliști, a fost adusă în centrul atenției de fiziocrați, deoarece ei vedeau bani „un instrument de schimb și politică economică”, folosiți în scopul de a uni circuitul real cu cel monetar.
CAP.II PROCESUL INFLATIONIST IN ROMANIA
IN PERIOADA 2014 – 2015
2.1Evolutia inflatiei in perioada 2014 – 2015
În luna ianuarie 2014, rata anuală a inflației IPC a coborât sub limita inferioară a intervalului de variație de ±1 punct procentual al țintei de 2,5 la sută și s-a menținut în jurul valorii de 1,05 la sută pe tot parcursul trimestrului I (-0,5 puncte procentuale față de finele anului 2013). Diferența de nivel s-a datorat aproape integral efectului de bază asociat majorării substanțiale a tarifelor la energia electrică în luna ianuarie 2013. Stabilizarea ulterioară a ratei anuale a inflației s-a produs pe fondul menținerii impactului favorabil exercitat de oferta abundentă de produse agro-alimentare asupra prețurilor de consum și al absenței presiunilor pe canalul anticipațiilor. În sens contrar au acționat deprecierea monedei naționale față de euro și restrângerea deficitului de cerere, care au condus la temperarea deflației anuale a CORE2 ajustat (până la -0,03 la sută).
Similar trimestrului precedent, contribuția decisivă la dezinflația IPC din perioada ianuarie-martie 2014 a revenit grupei prețurilor administrate, a căror dinamică anuală s-a diminuat sensibil (-3 puncte procentuale, până la 3,4 la sută), ca urmare a disipării complete a efectului statistic generat de creșterea masivă a tarifelor la energia electrică în lunile decembrie 2012 (7 la sută) și ianuarie 2013 (10 la sută). Cu toate că începutul anului 2014 a marcat o nouă etapă a calendarului de liberalizare a pieței de energie, creșterile de preț au fost moderate: ajustarea prețurilor la gazele naturale a fost inferioară celei estimate inițial de către ANRE (1,2 la sută față de 2 la sută), iar impactul deschiderii pieței de electricitate în factura consumatorului final 1 a fost atenuat de reducerea contribuției pentru cogenerare.
Deflația anuală de pe segmentul prețurilor volatile s-a modificat marginal în trimestrul I 2014 (+0,1 puncte procentuale, până la -1,3 la sută), în condițiile evoluțiilor divergente ale prețurilor combustibililor și respectiv bunurilor alimentare. În primul caz, rata anuală de creștere a revenit în teritoriu pozitiv (+0,6 puncte procentuale, până la 0,2 la sută) ca urmare a majorării valorii în lei a accizei 2 aplicate carburanților, în timp ce pe segmentul LFO, dinamica anuală a prețurilor s-a redus cu 0,4 puncte procentuale, până la -3 la sută, în principal pe seama unui efect de bază.
Figure 1Contributia la rata inflatie, puncte procentuale. Sursa INS, calculi BNR
Figure 2Nota:Latimea intervalului de variatie =1 punct procentual. Sursa INS, calcule BNR
Chiar dacă majorarea valorii în lei a accizelor a afectat și prețurile produselor din tutun și ale băuturilor alcoolice, impactul a fost similar celui din anul anterior, astfel încât inflația anuală corespunzătoare acestei grupe de mărfuri a rămas relativ nemodificată (-0,2 puncte procentuale, până la 7,6 la sută).
În primele trei luni ale anului 2014, deflația anuală CORE2 ajustat s-a temperat la -0,03 la sută (față de -0,15 la sută la fi nele anului 2013), în contextul diminuării sensibile a deficitului de cerere, dar și al acțiunii unor factori de natura ofertei cu influențe în ambele sensuri, care au imprimat traiectorii diferite la nivelul subcomponentelor: accelerare a ritmului de creștere a tarifelor pentru servicii, reducere a dinamicii prețurilor bunurilor nealimentare și accentuare a ratelor negative de creștere a prețurilor alimentelor. Tarifele serviciilor libere s-au majorat în trimestrul I 2014 (+1,7 puncte procentuale până la 2,8 la sută), sub influența deprecierii monedei naționale față de euro și a încorporării în prețul poliței RCA a costurilor mai mari cu reasigurările plătite de operatorii de profil în anul precedent.
Figure 3Sursa INS, calcule BNR
În ceea ce privește prețurile bunurilor nealimentare, impactul revigorării cererii și al deprecierii cursului de schimb a fost anulat de evoluția favorabilă a prețurilor externe. În consecință, această grupă a înregistrat o ușoară decelerare de ritm în trimestrul I 2014 (-0,2 puncte procentuale, până la 1,6 la sută).Prețurile bunurilor alimentare și-au accentuat deflația anuală în perioada analizată (-0,4 puncte procentuale, până la -2,2 la sută), date fi ind costurile reduse cu materia primă agricolă, dar și promovarea de către hypermarket-uri a produselor alimentare sub marcă proprie (mai ieftine). O contribuție la ratele de creștere pronunțat negative ale acestor prețuri revine în continuare scăderii cotei TVA la unele produse de panifi cație începând cu 1 septembrie 2013 (-2,4 puncte procentuale).
Figure 4 Sursa INS, calcule BNR
În ansamblu, anticipațiile inflaționiste ale agenților economici au evoluat benign în perioada ianuarie-martie 2014, majoritatea sectoarelor (industrie, construcții, servicii) afișând solduri conjuncturale apropiate de zero; excepție au făcut doar operatorii comerciali, care preconizează în continuare creșteri ale prețurilor. Menținerea așteptărilor infl aționiste ale analiștilor bancari în interiorul intervalului țintei stabilite de BNR la un nivel comparabil cu cel de la finele anului 2013 și continuarea traiectoriei descendente a anticipațiilor consumatorilor confi rmă absența presiunilor inflaționiste pe acest canal în perioada analizată.
Rata medie anuală a IAPC a continuat să se înscrie pe o traiectorie descendentă în trimestrul I 2014 (-0,9 puncte procentuale, până la 2,3 la sută), fapt care a determinat o nouă reducere atât a ecartului față de criteriul privind rata inflației prevăzut de Tratatul de la Maastricht, cât și față de inflația medie din Uniunea Europeană (până la 1,1 puncte procentuale în ambele cazuri).
La sfârșitul primului trimestru din anul 2014, rata anuală efectivă a inflației a fost superioară cu 0,1 puncte procentuale proiecției prezentate în Raportul asupra inflației din luna februarie. Diferența s-a datorat subestimării impactului liberalizării pieței de energie electrică și a dimensiunii deprecierii monedei naționale față de euro.
Figure 5 Sursa: CE, DG ECFIN
Figure 6 Sursa: Eurostat
Dacă în 2014 inflația a atins minime record, atât pe fondul unei cereri reduse, cât și a scăderii de TVA la pâine și a unei producții agricole bune, situația nu sta la fel in 2015.
În anul 2015 pentru prima dată după foarte mulți ani indicele de inflație (IPC) a fost negativ ( -0,6 ) așa cum putem observa, în tabelul de mai jos:
Table 1 Sursa de informare http://www.inasse.ro/cms/ro/content/ipc-serii-de-date
1991|270,2|170,2|
1992|310,4|210,4|
1993|356,1|256,1|
1994|236,7|136,7|
1995|132,3|32,3|
1996|138,8|38,8|
1997|254,8|154,8|
1998|159,1|59,1|
1999|145,8|45,8|
2000|145,7|45,7|
2001|134,5|34,5|
2002|122,5|22,5|
2003|115,3|15,3|
2004|111,9|11,9|
2005|109,0|9,0|
2006|106,56|6,6|
2007|104,84|4,8|
2008|107,85|7,9|
2009|105,59|5,6|
2010|106,09|6,1|
2011|105,79|5,8|
2012|103,33|3,3|
2013 |103,98|4,0|
2014|101,07|1,1|
2015|99,41|-0,6|
Table 1 Sursa de informare http://www.inasse.ro/cms/ro/content/ipc-serii-de-date
Indicele anual al prețurilor de consum măsoară evoluția de ansamblu a prețurilor mărfurilor cumpărate si a tarifelor serviciilor utiliyae de către populație în anul curent fața de anul precedent. Acest indice este determinat ca raport, exprimat procentual, între indicele mediu al prețurilor din anul curent și indicele mediu al anului precedent. Începând cu anul 1992, indicele mediu al prețurilor unui anumit an se determina ca medie aritmetica simplă a indicilor lunar din acel an, calculați fața de aceeași bayă )octombrie 1990=100). Rata anuală a inflației se calculează scăzând 100 din indicele anual al prețurilor de consum.
România a consemnat, în luna decembrie a anului trecut, a doua inflație negativă în rândul celor 28 de state membre ale Uniunii Europene, cu o rată de minus 0,7%, arată fatele publicate marți de Oficiul European de Statistică. Anul 2015, primul an cu inflație negativă în România. Prețurile au scăyut cu 0,9%.
Potrivit sursei citate, atât în zona euro cât și în Uniunea Europeană rata anuală a inflației a urcat până la 0,2% în decembrie, de la 0,1% în noiembrie. Un număr de doisprezece state membre au înregistrat rate anuale negative ale inflației, pe primele locuri fiind Bulgaria (minus 0,9%) și România (minus 0,7%). La polul opus, cele mai mari tare anuale ale inflației au fost înregistrate în Belgia (1.4%), Malta (1.2%) și Austria ( minus 1,1%). Comparativ cu luna niembrie 2015, rata anuală a inflației a scăzut în nouă state membre, a rămas stabilă in trei tări și a crescut in cinsprezece state.
În cazul zonei euro, cel mai semnificativ impact supra creșteri prețurilor l-au avut restaurantele și cafenelele, cu o creștere 0,10 ouncte procentuale, urmate de legume și țigări ambele cu o creștere de 0,06 puncte procentuale. Cel mai semnificativ impact negativ asupra inflației a venit din partea combustibilului pentru încălzire, minus 0,19puncte procentuale.
Banca centrală Europeană mizează pe o creștere a prețurilor de sub 2%. Însă inflația în zona euro a fost sub această țintă încă de la începutul lui 2013 iar anul trecut a coborât chiar și în teritoriul negativ în conditiile în care prețul petrolului s-a redus semnificativ. Inflația anuală s-a mentinut în teritoriul negativ în noiembrie, la minus 1,1%, în urcare de la minus 1,6% în octombrie.
Creșteri salariale mai mici: ca medie în 2014, creșterea salariilor este preconizată de CNP la 5,4%, creșterea reală o vom afla din datele statistice prezentate în perioasa următoare. În 2015, românii vor avea parte de majorări mai mici cu aproape un punct, respectiv 4,5%. Cel mult ar urma să crească salariile la privați (4,7%), în timp ce bugetarii vor avea parte de un plus de 3,2%, în medie. Vestea proastă este că, pentru urmatorii patru ani, CNP întrevede majorări salariale tot mai reduse.
Pe parcursul trimestrului I 2015, rata anuală a inflației IPC s-a menținut sub nivelul de 1,0 la sută, plasându-se în continuare sub limita inferioară a intervalului de variație de ±1 punct procentual asociat țintei de 2,5 la sută. Dincolo de influența inhibitoare pe care continuă să o exercite deficitul de cerere și așteptările privind inflația, la dinamica modestă a prețurilor de consum au contribuit semnificativ reducerea costurilor energetice și a celor cu materiile prime, precum și diminuarea inflației importate, inclusiv ca urmare a aprecierii monedei naționale față de euro. Sub acțiunea acelorași factori, inflația de bază CORE2 ajustat a coborât în perioada analizată la 0,8 la sută. Presiuni inflaționiste au fost vizibile la nivelul componentelor exogene, semnificative fiind majorarea tarifului energiei electrice și creșterea prețurilor unor fructe meridionale.
Figure 7 Sursa: INS, calcule BNR
Deși la finele trimestrului I 2015 rata anuală a inflației s-a plasat la un nivel comparabil cu cel din decembrie 2014 (0,8 la sută), evoluția pe parcursul trimestrului nu a fost uniformă, primele două luni ale anului consemnând minimul istoric al indicatorului (0,4 la sută). Dacă în luna ianuarie traiectoria a fost indusă de accentuarea declinului cotațiilor petrolului1 și, în consecință, al prețului intern al combustibililor (-5,3 la sută în termeni anuali), menținerea aceluiași nivel în luna februarie s-a datorat aprecierii leului față de euro, care a compensat efectul inversării temporare a tendinței descendente a prețului petrolului și al creșterii constante a raportului de schimb leu-dolar SUA (+13,1 la sută în martie 2015 față de decembrie 2014).
În ceea ce privește componenta alimentară a grupei prețurilor volatile, aceasta și-a temperat scăderea în termeni anuali cu 2,3 puncte procentuale, până la -1,0 la sută în martie. După minimele atinse pe parcursul anului anterior sub acțiunea conjugată a unei producții agricole interne superioare mediei pe termen lung și a importurilor sensibil mai mari din statele europene afectate de restricțiile impuse de Rusia, trendul descrescător al prețului legumelor și fructelor s-a inversat în luna februarie 2015. Modificarea de tendință a fost imprimată de disiparea impactului exercitat asupra ofertei pe piața internă de importurile suplimentare generate de embargoul rusesc, dar și de restrângerea la nivel internațional a ofertei pentru unele fructe meridionale, concomitent cu aprecierea dolarului SUA.
Figure 8 Sursa: INS, calcule BNR
Prețurile administrate au reprezentat în primul trimestru al anului curent o sursă de presiune inflaționistă, reluarea tendinței crescătoare (+0,9 puncte procentuale, până la 1,3 la sută) fiind cauzată de modificarea amplă din luna ianuarie (cu circa 5 la sută) a tarifului pentru energia electrică plătit de consumatorii casnici. Astfel, au fost afectate majoritatea elementelor din factura de electricitate, în contextul în care în luna ianuarie au avut loc nu doar creșterea ponderii componentei de piață concurențială ca urmare a parcurgerii unei noi etape a calendarului de liberalizare a pieței, ci și majorarea tarifului reglementat, dublarea contribuției pentru cogenerare, creșterea cotei anuale obligatorii de achiziție a certificatelor verzi.
Sub influența efectului statistic asociat creșterii consistente a valorii în lei a accizelor la începutul anului 2014 și menținerii nemodificate a acesteia în 2015, dinamica anuală a prețurilor produselor din tutun și băuturi alcoolice s-a atenuat în primul trimestru al anului cu 2 puncte procentuale, atingând 4 la sută în martie. Diminuarea de ritm a fost atenuată de comportamentul operatorilor de profil, care au încorporat în avans în prețul țigaretelor majorarea accizei în vigoare de la 1 aprilie.
Trimestrul I al anului 2015 a continuat să fie caracterizat de niveluri scăzute ale inflației de bază CORE2 ajustat, rata anuală de creștere a prețurilor din această categorie atingând în luna martie 0,8 la sută (în scădere de la 1 la sută în intervalul septembrie 2014 – ianuarie 2015). Din perspectiva factorilor de influență, atenuarea acțiunii dezinflaționiste a deficitului de cerere în contextul consolidării indiciilor de redresare economică a fost compensată de continuarea ajustării descendente a anticipațiilor privind inflația și de efectele directe și propagate ale scăderii prețurilor materiilor prime (în principal ale produselor energetice și agricole), manifestate inclusiv pe filiera importurilor de bunuri prelucrate.
Contextul deflaționist din principalul bloc comercial partener și aprecierea leului față de euro au constituit, de altfel, elementele care au favorizat cu precădere dezinflația pe segmentul mărfurilor nealimentare în prima parte a anului 2015 (-0,2 puncte procentuale, până la 1,6 la sută). Cea mai consistentă diminuare a dinamicii anuale (-0,8 puncte procentuale, până la 1,2 la sută) s-a produs însă la nivelul serviciilor de piață, senzitivitatea tarifelor practicate la mișcările cursului de schimb, superioară celei manifestate de prețurile mărfurilor, potențând transmisia evoluției favorabile a variabilei menționate în intervalul analizat. În ceea ce privește mărfurile alimentare, variația prețurilor în termeni anuali a fost similară celei observate în trimestrul IV 2014 (0,2 la sută), la persistența valorilor reduse contribuind atât costurile scăzute cu materia primă și transportul, cât și climatul concurențial pronunțat din acest sector.
Figure 9 *) produse cu pret volatil; legume, fructe, oua, combustibili. Sursa: INS, calcule BNR
Așteptările consumatorilor privind inflația s-au menținut în primele luni ale anului 2015 pe traiectoria puternic descendentă descrisă încă din luna septembrie 2014, indicatorul calculat de INS/DG ECFIN atingând în martie un nou minim istoric (2,9 la sută, comparativ cu o medie de aproape 50 la sută în perioada mai 20012 – august 2014). O tendință similară a caracterizat și poziția analiștilor bancari, care și-au revizuit în mod constant pe parcursul trimestrului I estimările privind inflația pe orizontul scurt (12 luni). Chiar dacă nu au urmat trendul descrescător observat în cele două cazuri amintite, anticipațiile inflaționiste ale agenților economici (din industrie, construcții, comerț, servicii) au evoluat benign în perioada ianuarie-martie 2015, soldurile conjuncturale oscilând în continuare în jurul valorii nule.
Continuarea traiectoriei descendente a prețului țițeiului la începutul anului 2015 a determinat o nouă scădere cvasigeneralizată a ratei medii anuale a IAPC în statele europene, valoarea înregistrată în luna martie la nivelul UE (0,3 la sută) fiind inferioară cu 0,3 puncte procentuale celei de la finele anului 2014. O tendință similară, dar de amplitudine ușor mai redusă (-0,2 puncte procentuale), a caracterizat și valoarea indicatorului calculat pentru România, astfel încât ecartul față de media UE a continuat să se lărgească (până la 0,9 puncte procentuale).
Comparativ cu proiecția publicată în ediția din luna februarie 2015 a Raportului asupra inflației, rata anuală a inflației înregistrate la sfârșitul trimestrului I s-a situat cu 0,7 puncte procentuale peste nivelul prognozat. Diferența s-a datorat în esență aprecierii dolarului SUA peste valorile anticipate și reluării mai rapide (deopotrivă ca moment și amplitudine) a mișcării ascendente a prețului țițeiului.
Figure 10 Sursa: CE-DG ECFIN