Infiintarea Unei Plantatii Viticole In Arges

CAPITOLUL I

MEMORIU DESCRIPTIV

I.1 Denumirea proiectului: Înființarea unei plantații viticole pe un teren degradat din comuna Călinești,județul Argeș

I.2 Obiectul proiectului

Zona amenajată antierozional este localizată la 15 km de orașul Pitești,județul Argeș mai exact în Comuna Călinești .

Lucrarea prezentă are drept scop amenajarea versanților prin defrișări,nivelări,terase drepte,ziduri de sprijin,rampe de acces,precum și consolidarea biologică a potecilor din perimetru de studiu.

În zonă,procesele de degradare sunt accentuate cu implicații negative asupra producției agricole.În fiecare an,din cauza proceselor mai sus menționate sunt înregistrate pagube în ceea ce privește diminuarea suprafeței agricole.Lucrările antierozionale, prin specificul lor, sunt lucrări „fixe” și „rigide”, fără posibilități de manevră și au un caracter complex.Ele funcționează întotdeauna într-un tot unitar pe bazine hidrografice, sau pe unități naturale mari, în strânsă conlucrare cu lucrările agricole și silvice.Intervenția lucărilor de combatere a eroziunii solului în situația prezentă, este deosebit de importantă pentru a diminua procesele de degradare ,pentru sporirea fertilității solului și îmbunătățirea parametrilor tehnico-funcționali ai amenajării.Categoria de importanță a lucrărilor de construcții rezultată în urma analizării condițiilor specifice ale amplasamentului și este categoria „D”.

Prin această investiție se urmăresc următoarele obiective:

1.Sporirea fertilității solului;

2.Îmbunătățirea parametrilor tehnico-funcționali ai amenajării;

3.Obținerea unor producții agricole durabile fără a efecta mediul ambiant;

4.Reducerea pierderilor de sol.

I.3 Încadrarea geografică și administrativă a perimetrului

Din punct de vedere administrativ teritorial perimetrul studiat este localizat în județul Argeș,comuna se află în estul județului, pe malul stâng al Argeșului. Este străbătută de șoseaua națională DN7, care leagă Piteștiul  de București. Din acest drum, la Călinești se ramifică șoseaua județeană DJ704B, care însă deservește doar satele comunei.Prin comună trece și calea ferată București-Pitești, pe care este deservită de stația Călinești.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Podgoria a județului Muscel și era formată din satele Călinești, Turculești și Vitichești.

I.4 Necesitatea și oportunitatea lucrării

În acestă zonă se manifestă procese de eroziune de suprafață,ca hazard natural , scurgeri de suprafață care creează prăbușiri de maluri, exces de umiditate pe platouri datorate drenajului inexistent.Procesele care duc la reducerea resurselor de sol, la degradarea ecosistemului sol-teren și a capacității de producție a acestora pot fi orientate în 3 direcții:

Scoaterea din circuitul agricol a terenurilor datorită activitățiilor distructive a factorilor antropici;

Procese de eroziune hidrică a solului și de alunecări de teren;

Procese de degradare a stratului vegetal.

Pe acest amplasament, principala cauză a degradărilor existente o constituie influența factorilor antropici.În zona de studiu, pășunatul se realizează la întâmplare,întreținerea terenurilor agricole lipsește cu desăvârșire iar defrișarea vegetației arboricole este într-o continuă creștere.Procesele erozionale,sunt accentuate în mare parte de pășunatul intensiv.Animalele prin copite îndepărtează stratul vegetal,mai ales în perioada cu exces de umiditate.În zonele afectate erozional,este inverzis pășunatul de orice fel.

Eroziunea de suprafață are loc sub acțiunea distructivă a picăturilor de ploaie și/sau a scurgerii dispersate sau sub formă de firișoare sau șuvoaie mici.Picăturile de apă și scurgerea dispersată sub forma unui strat uniform de apă, acționând pe suprafața versanților pe care cad precipitațiile, produc o erodare ridicată a solului, mai ales atunci când se ajunge la orizonturile inferioare ale solului .Diferența dintre orizonturi este ușor de remarcat datorită culorii diferite.

Eroziunea de suprafață este o formă distructivă a mediului deoarece contribuie la înlăturarea orizonturilor superioare ale solului, orizonturi în care se află acumulate humusul și substanțele nutritive, unde are loc o intensă activitate microbiologică,conducând astfel la degradarea în timp a fertilității solului. În orizonturile superioare sunt cele mai favorabile proprietăți fizice și hidrofizice pentru dezvoltarea corectă a plantelor cultivate, efectul ei se resimte în special în urma producțiilor mici obținute.

Forța de absorbție,ce determină mișcarea apei din sol în plantă se realizează prin intermediul sistemului radicular,iar în cazul în care orizonturile superioare ale solului sunt degradate,se conduce la încetarea proceselor de sinteză,cu implicații negative asupra nivelelor de producție.

Din cauza precipitațiilor abundente din zonă, precum și a lipsei covorului vegetal bine dezvoltat care să asigure o protecție a solului, procesele de degradare întâlnite se accentuează pe zi ce trece, având consecințe imediate cât și pe termen îndelungat..Prin aplicarea unui ansamblu de măsuri și lucrări cu caracter agrotehnic, fitotehnic și hidrotehnic, solurile erodate trebuie și pot fi aduse la un potențial economic ridicat.

Datorită diversității condițiilor de relief, clima și sol, pe aproximativ 2/3 din suprafața agricolă a României se manifestă fenomenul de secetă. Excesul de umiditate provocat de căderi ale unor averse semnificative și o absorbție hidrică necorespunzătoare poate provoca înmăștinirea unor suprafețe,un alt fenomen cu implicații negative asupra culturilor.Înlăturarea efectelor negative ale celor mai sus menționate constituie obiective ale lucrărilor de îmbunătățiri funciare.Aplicarea corectă a măsurilor de combatere a eroziunii solurilor asigură obținerea unor avantaje atât economice cât și condiții de protecție a mediului înconjurător.

Lucrări pentru combaterea eroziunii solului care au drept scop apărarea solurilor împotriva eroziunii prin apă și vânt, agenți naturali cu agresivitate importantă. Deosebim: eroziune naturală în care agenții nu pot fi controlați ci numai descriși (MoțocM. și col., 1975) și eroziune antropică produsă de activitatea omului în cadrul căreia agentul de eroziune poate fi corectat.

Apa ca agent deosebit de important al eroziunii acționează sub trei moduri : picături de ploaie, curenți bidimensionali sau dispersați pe versanți și curenți unidimensionali.Între factorii care concură la degradarea capacității de producție a terenurilor agricole la scară planetară, eroziunea solului deține,din păcate primul loc. Exploatarea nerațională a terenurilor situate în pantă determină pierderi de sol prin eroziune cuprins eîntre 5-10 t/ha în Africa, Australia și Europa, 10-20 t/ha în America de Sud, Centrală și deNord și de până la 30 t/ha în Asia.

Având în vedere capacitatea de refacere a solului prin procese de pedogeneză se poate aprecia că în doar câteva decenii, ca urmare a intervenției agresive a factorului antropic în cadrul natural, a fost irosită o bogăție rezultată prin acumulări continue în decursul mileniilor.Consecința directă a degradării terenurilor în pantă o constituie reducerea nivelului recoltelor de pe circa 1/3 din terenurile cultivate în întreaga lume.Pierderea anuală de sol la nivelul țării este în medie de 3,16 t/ha.an pe terenurile cu pantă mai mare de 5 % (Ene Alexandru, 2000).Gradul de eroziune a terenurilor agricole este diferit pe teritoriul țării. Se constată că în podișul Moldovei eroziunea afectează peste 70 % din suprafața agricolă, în podișul Transilvaniei, aproape 68 %, iar în podișul Dobrogei, 66 % (Ene Alexandru, 2000).La nivelul anului 2006, infrastructura cu lucrări de combatere a eroziunii solului, administrate de ANIF (Administrația Națională de Îmbunătățiri Funciare) se prezintă astfel:

Suprafața amenajată cu lucrări de CES: 2.213.079 ha

număr de amenajări de CES: 650

sucursale ANIF care au amenajări de CES: 12

construcții principale în amenajările de CES:

canale de evacuare de coastă: 13.116 Km

drumuri antierozionale: 27.863 Km

amenajări ravene și torenți: 7.898 Km

baraje și praguri: 16.084 Km

căderi: 40.922 buc

ziduri de sprijin și traverse: 20.826 m

plantații silvice antierozionale: 23.535 ha

drenuri colectoare și absorbante: 67.927 Km

Exploatarea lucrărilor de Combatere a eroziunii solului urmărește creșterea producțiilor,îmbunătățirea parametrilor funcționali ai amenajărilor

CAPITOLUL II

CADRUL NATURAL AL ZONEI

Din punct de vedere geomorfologic, pe teritoriul comunei Călinești, se întâlnesc două forme de relief, și anume: Câmpia Înaltă a Piteștilor în partea de sud și Platforma Cândești în partea de nord. Limita dintre cele două unități este bine conturată pe versantul sudic al dealurilor, aproximativ pe traseul drumului național Pitești-București.

2.1 Relieful

Plantația viticolă Vrănești este situată în partea central –sudică a Subcarpaților Munteniei, ocupând zona de platformă – Perimetrul amenajat se prezintă sub forma unei fâșii de lățime variabilă, care pornește de la Pitești și se întinde spre SE.

Versanții sunt abrupți, în majoritatea terasați, au extindere mai redusă decât în zona vestică. Panta terenului pe teritoriul studiat este diversificată. Terenurile cu pantă redusă (0 – 2%) se întâlnesc pe lunci. La marginea platformei panta este cuprinsă între 2 – 5 %, fiind slab erodată. Pantele cuprinse între 5 – 8 % se întâlnesc pe boturi de deal cu versanți mai mult sau mai puțin prelungiți.Versanții dealurilor au pante cuprinse între 8 – 12 %. Terenurile cu pante între 12 – 18 %, ca și cele cu panta 18 – 25 % sunt în majoritatea lor terasate. Suprafețele cu înclinare de peste 30% ocupă aproximativ 8 % din suprafată, întâlnindu-se pe versanții foarte abrupți.

Repartizarea teritoriului luat în studiu pe grupe de pante, este prezentată în tabelul nr.1

Tabel nr.1

2.2 Geomorfologia

Altitudinea versanților este de 250 – 300 m cu lungimi de 200 – 325m , cu pante mai accentuate (30 – 40% ) ,sub platforma orizontală și pante de 8 – 15 % în treimea mijlocie și inferioară. În lungul versanților, în general sunt terase create de alunecări mari de teren, vechi, cu caracter stabilizat și parțial semistabilizat. Pe aceste suprafețe se concentreză în anumite puncte fire de izvoare ce ies la zi la baza treimii inferioare a versantului, creând băltiri sau infiltrații. Există unele suprafețe situate pe pante accentuate cu microrelief moderat de alunecări, uscate, superficiale, unde existența izvoarelor cu debit redus favorizează noi alunecări. Platourile la partea superioară a versanților cu lățimi de 20 – 100 m ocupă suprafețe reduse, fiind aproape orizontale, din a cărei cauză prezintă exces de umiditate.

2.3 Geologia

Alcătuirea geologică se caracterizează prin straturi succesive de granulometrii diferite, nisipuri, pietrișuri, argile.Pe platourile orizontale materialul parental al solurilor este alcătuit din luturi argiloase care dau texturi mijlocii și fine, ce creează o compactitate mare, greu permeabile. Pe versanți materialul parental este alcătuit din nisipuri fine și grosiere, pietrișuri, dând naștere unor soluri cu textură mijlocie – grosieră, afânate, cu permeabilitate ridicată, chiar dacă argila este în procent ridicat. Pe versanții cu pante accentuate, în profilul de sol apare pietriș până la 30 – 40 %, pe coamă procentul fiind și mai ridicat.

2.4 Hidrologia

Văile ce fragmentează platforma în această zonă sunt: Văleni, Vrănești și Râncăciov. Aceste văi au organisme torențiale mai slab dezvoltate, ceea ce au făcut ca fragmentarea reliefului să fie mai redusă.

În zona versanților există zone depresionare sub forma unor debușee și prezența unor ogașe parțial ravenate sunt fie înierbate fie cu tufăriș așadar consolidate.

La baza versanților și în sub treimea superioară apar la suprafață izvoare cu apă potabilă, cu debite mici, care crează băltiri, iar pe zone reduse au cauzat mici alunecări. Pe platouri, apa freatică este la mare adâncime, solul fiind afectat numai de apele din precipitații ce stagnează datorită drenajului inexistent. În cadrul stadiului hidrologic se calculează debitul maxim lichid al scurgerii de suprafață, debit care folosește la dimensionarea lucrărilor hidrotehnice. Modul de calcul este exemplificat în capitolul ’’Proiectarea lucrărilor hidroameliorative”.

2.5. Vegetația

Dintre speciile lemnoase predomină gorunul alături de care se întâlnește carpenul, arțarul, frasinul, precum și arbuști ca : păducel, măceș,alun, etc.

Pe pante pante mari și boturi de deal s-au plantat cu bune rezultate salcâmul, iar în lungul văilor salcia și răchita.

Vegetația ierboasă de pe versanții folosiți ca pășune este reprezentată de o asociație de ierburi: agrostis, festuca, lolyum perene.

2.6 Condiții climatice și pedologice

2.6.1 Analiza factorilor meteorologici

Județul Argeș se încadrează în perimetrul sectorului de climă continentală.

Zona comunei Călinești aparține distictului climatic central din Câmpia Romană. Clima este în general dulce, cu ierni nu prea geroase (temperatura cuprinsă în medie între -10oC și -15oC ) și verile nu prea călduroase (temperatura cuprinsă între 18oC și 20oC ).

Temperatura medie a lunii iulie este de 22oC, iar temperatura medie a lunii ianuarie este de -30oC.

Frecvența medie anuală a vântului din direcția NV este de 18%, iar cea din direcție V de 13%. Vitezele medii anuale sunt de 2,3 m/s pentru direcția NV și 1,8 m/s pentru direcția V.

Cantitatea medie de precipitații înregistrată în raza localității Călinești este cuprinsă între 700-800 mm/an. În ceea ce privește regimul precipitațiilor se înregistrează variații de la o lună la alta. În timpul verii, ploile fiind foarte rapide și abundente, prezintă un pronunțat caracter torențial cu puternice efecte distructive.

Valorile parametrilor meteorologici sunt prezentați în tabelul nr.2 si nr.3

Valorile principalilor parametrii meteorologici medii

Tabel nr.2

Valorile principalilor parametri meteorologici medii ai intervalului 1984-2003

Tab.nr.3

Suma temperaturilor medii zilnice active este de 3.3ºC.

Lumina

Vița de vie este o plantă heliofilă care dă producții mari doar pe terenuri bine însorite, deoarece lumina influențează toate funcțiile sale vitale.

Din păcate,vița de vie este extrem de pretențioasa din punct de vedere al luminii,deoarece suportă numai umbra proprie.Lumina puternică însă, prelungește perioada de vegetație, interzice procesul de coacere a strugurilor, micșorând în același timp și rezistența la temperaturi scazute a plantei.

Temperatura aerului

Evoluția temperaturii aerului, reprezentată în tabele de mai sus, este marcată de un minim în luna ianuarie (-0,2ºC) și un maxim în luna iulie (21,0ºC) între aceste limite trecerile se fac treptat. Temperaturile medii lunare se încadrează în limitele ’’normal de ridicate” pentru toate lunile anului.În luna ianuarie,considerată cea mai rece a anului, temperaturile medii ale aerului nu coboară sub -0,2ºC, ceea ce evidențiază existența unui climat propice cu un potențial termic anual favorabil vegetației diferitelor soiuri de viță de vie.

Precipitațiile

Deoarece acestea, sunt fenomene atmosferice ce se produc în cantități foarte diferite și în mod discontinuu în timp, repartiția lor teritorială este caracterizată printr-o mare discontinuitate. Datele care privesc regimul precipitațiilor s-au obținut folosind metode directe, de măsurare a cantității de apă căzută, cu ajutorul pluviometrelor. Măsurarea cantității de apă căzută s-a făcut după fiecare ploaie sau un grup de două sau mai multe ploi, care s-au succedat la intervale mai mici de șase ore.

Așadar, cantitățiile de precipitații căzute în zonă, redate în tabelul nr.4, au oscilat între 909,2 mm înregistrate în anii 1984 și 1997 și 377,7 mm înregistrate în anul 2000, în timp ce media multianuală pe perioada studiată este de 631 mm. Lunile cele mai ploioase, fiind iunie, iulie și august, cu un maxim de 202,3 mm în luna iunie 2001, iar cele mai secetoase: ianuarie, februarie și martie cu un minim de 0,6 mm în luna ianuarie 1989

Tabel nr.4

Precipitațiile maxime zilnice, reprezintă cantitatea cea mai mare de apă căzută într-o anumită zonă în 24 ore, valori care se iau în considerare la calculul debitelor maxime..Precipitațiile ajung la suprafața terenului sub formă de picături (cu diametrul de 0,5 – 2,0 mm, și o viteză la cădere de 2-8 m/s).

Cantitățile maxime căzute în 24 de ore constituie o caracteristică de care trebuie să se țină seama la proiectarea lucrărilor de îmbunătățiri funciare,cât și la lucrările de combatere a eroziunii solurilor.

Ponderea cea mai mare o au anii cu precipitații cuprinse între 600-700 mm, urmată de anii cu precipitații peste 700 mm annual și apoi anii secetoși cu precipitații sub 600 mm până la 300 mm, care sunt ani excesiv de secetoși.

Cantitățile maxime de precipitații sunt, în general mai scăzute iarna, când conținutul de vapori din masele de aer nu sunt prea mari.

Acestea cresc în intervalul cald al anului, când umiditatea absolută este mai mare și când nu numai procesele frontale contribuie la dezvoltarea norilor, fiind cazuri în care cantitatea de apă căzută în decursul a 24 de ore este apropiată sau depășește media multianuală a lunii respective.

.Se observă că cele mai mari cantități de precipitații căzute pe parcursul a 24 de ore se înregistrează în lunile ce aparțin sezonului critic de eroziune (aprilie-septembrie).

Pentru zona studiată înregistrările maxime apar în perioada de vegetație.

Cantitățile maxime de precipitații căzute în decursul a 24 de ore

Tab.nr.6

Tabel nr.7

Precipitațiile cu cantițăți ridicate sunt desfășurate pe o perioada de timp mare,dar cu o intensitate mică, ceea ce conduce la apariția efectelor negative asupra solurilor.

Variația precipitațiilor este marcată de oscilația mare a cantităților căzute în aceiași lună.

Elementul dinamic al procesului erozional ce creează implicații negative pe versanți îl constituie scurgerea provenită din precipitații evidențiindu-se cantități utile mai mari sau egale cu 5mm/m² și care au o formă torențială.

Analizând datele cu privire la caracterizarea precipitațiilor sub aspect torențial pe perioada de vegetație se evidențiază:

prezența ploilor cu caracter torențial cu intensități maxime, care depașesc 2,0 mm/min este de 31,2% ;

frecvența ploilor cu caracter torențial cuprinse între 0,5-1,0 mm/min este de 31,2% ;

frecvența ploilor cu caracter torențial având intensitate maximă sub 0,5 mm/min este de 12,6%.

În sens restrâns eroziunea solului repezintă procesul fizico-mecanic de desprindere-transport-depunere a particulelor de sol de pe terenurile aflate în pantă,sub acțiunea factorilor externi:apă și vânt.

Eroziunea în suprafață are două componente esențiale:

eroziune prin picături ;

eroziune prin scurgerea la suprafață(dispersată și concentrată).(după Mircea S.Editura Bren)

. La acțiunea de dezagregare a particulelor de sol mai contribuie și alți factori, ca: înghețul și dezghețul repetat, umecatarea și uscarea solului, greutatea solului, schimbările bruște de temperatură etc.

Transportul particulelor desprinse din sol este provocat de apa de scurgere, care în funcție de intensitatea ploii și pantei se transformă în șuvoaie cu debite și viteze tot mai mari, a căror energie cinetică amplifică fenomenul de eroziune care se poate dezvolta pe toată suprafața solului considerat. Așa se formează eroziunea în suprafață.

Formațiunile eroziunii în adâncime sunt repezentate de urmele lăsate în sistemul sol-teren de scurgerile concentrate care se formeză în zonele depresionare de pe versanți.(după Mircea S.Editura Bren)

Tabel nr.8

2.6.2 Solurile și procesele de degradare

Potrivit condițiilor geomorfologice și litologice, în zona Vrănești-Argeș se întâlnesc o multitudine de tipuri de sol.

Kosmenko, citat de Moțoc (1978), deosebește patru forme ale elementelor rețelei hidrografice rezultate prin eroziune normală, și anume: văiuga, cu o suprafață a bazinului de recepție de 100 – 150 ha, viroaga, care are suprafața bazinului de recepție de 1000 – 1500 ha și, în sfârșit, valea, cu bazinul de recepție de 3000 – 5000 ha. În ceea ce privește clasificarea formelor eroziunii accelerate de adâncime, aceasta poate fi făcută din mai multe puncte de vedere: după formele de dezvoltare, după intensitatea proceselor de erodare, după poziția față de formele vechi ale eroziunii normale, după poziția față de relief, precum și după criteriile hidrologice.

După formele de dezvoltare se deosebesc: rigola, ogașul, ravena și torentul.

Rigola are fundul paralel cu suprafața terenului și adâncimea de 20-50 cm.

Ogașul este o formă mai avansată, cu dimensiuni mai mari, adâncimea de 0,5-2 m și lățimea de 0,5 – 8 m. Fundul ogașului este paralele cu suprafața terenului și, în general, dispus după linia de cea mai mare pantă.

Ravena este forma cea mai avansată a eroziunii în adâncime de pe terenurile agricole în pantă ce ia naștere ca urmare a scurgerilor concentrate care se formează fie pe versanți fie pe fundul văilor, având adâncimea de la 2 la 20 m, și înălțimea cuprinsă între 8 și 50 m.. Ravenele, prin marile cantități de apă și sol pe care le colectează, precum și prin marile suprafețe pe care le ocupă, constituie un mare pericol pentru agricultură, pentru căile de comunicații, așezări omenești..

Torentul este cea mai înaintată formă a eroziunii în adâncime. Torentul este un curs de apă cu pante repezi și neregulate, dar cu viituri violente și de scurtă durată, datorită ploilor mari sau topirii zăpezilor; au o putere foarte mare de eroziune și transport de materiale; produce pagube însemnate.

Suprafața cea mai mare de 28 (%) revine solurilor antropice desfundate, având însușiri favorabile și grosime fiziologică utilă suficientă pentru vița de vie. Urmează solurile brune (13%) răspândite pe dealurile piemontane, pe versanții cu pantă moderată, cu textură destul de ușoară ce le conferă însușiri favorabile. Solurile aluviale, situate către lunca Argeșului sau pe văile afluenților, ocupă 11% din suprafață, având însușiri foarte favorabile pentru vița de vie. În lungul vailor transversale, la baza glacisului, la schimbările de pantă pe versanți, precum și la baza acestora sunt cantonate coluvisolurile (9,5%), care au o structură grăunțoasă și foarte favorabile însușiri fizice și hidrofizice. Regosolurile și erodisolurile (8%), caracteristice versanților cu pantă de peste 20-25 %, adesea puternic erodate, sunt soluri sărace. În aceeași proporție sunt întâlnite și solurile brune argiloiluviale de pe versanții culmilor piemontane, având conținut ridicat de argilă și grosime fiziologic utilă. Solurile brune luvice, ocupând 7% din suprafață, sunt răspândite pe marginea platformei piemontane cu mică înclinare, precum și pe versanții cu pantă redusă sau pe boturile de deal. Sunt soluri subțiri însă cu însușiri favorabile viței de vie. Pe formele de relief plane sunt răspândite luvisolurile albice (6%) și planosolurile (6%), cu însușiri puțin favorabile legate de canținutul ridicat în argilă, drenajul deficitar și grosimea fiziologic utilă redusă. Fragmentarea puternică a reliefului și conținutul de argilă al multora dintre tipurile de sol întâlnite în plantație conduc la apariția și manifestarea unor factori limitativi, care determină: afânarea adâncă în solurile,izvoarelor de coastă sau a unor elemente freatice de pe versanți; nivelarea și modelarea versanților cu copertarea teraselor cu sol fertil; prevenirea și combaterea eroziunii pe versanți, cât și a inundării și colmatării suprafețelor de la baza versanților, fertilizarea organică și minerală.

. Solurile ce au luat naștere în condițiile specifice de climat temperat și relief accidentat cu regim hidric care a determinat debazificarea și deplasarea argilei pe profil, se găsesc în diferite grade de eroziune:

-solurile parțial erodate – în zona de la baza versantului cu pante sub 10 % ;

-soluri moderat erodate – în zona de mijloc a versantului cu pantă de 10-15 %;

-soluri puternic erodate, cu pante de 15-30 % ;

Făcând un profil prin versant, repartizarea tipurilor de sol se prezintă astfel:

-până la panta de 5 % se găsește sol molic uneori pseudogleizat;

-între panta de 5-15 (18%) se găsește un complex de soluri:

-brune sau molice ;

-brun argiloiluviale ( Bdti sau VS), antropizate în urma amenajărilor prin nivelare;

-pe pante cuprinse între 18-25%, se întâlnește tipul de sol brun argiloiluvial, de asemenea antropozit în uma terasării ;

-pe platforme (platouri) se întâlnește un complex de soluri format din:

-brun vertic pseudogleizat-erodat;

-luvisol ;

-planosol albie pseudogleizat vertic melanic.

Textura variază de la lutoasă, luto-argiloasă, luto-argilo-prăfoasă. Luto-argiloasă la argilo-prăfoasă (tabele 18 și 19). Conținutul în argilă sub 0,002 mm este cuprins între 17-30 %, iar conținutul în nisip grosier este cuprins între 11-34 %.

Principalele subtipuri întâlnite: tipic uneori erodat, tipic colmatat, molic, vertic erodat, litic și pseudoglreizat, uneori erodat.

Pe pante >10 % sunt erodate în diferite grade. Prezintă profiluri diagnostice de tipul )Ao+AB+Bv)d-Bv-C, cele tipice. Grosimea orizontului desfundat este cuprinsă între 38-52 cm, iar orizontul Bv între 35-64 cm. Orizontul C apare între 65-95 cm, redus în zonele erodate. Textura variază de la lut nisipos, lut, lut argilo-nisipos, lut argilos la argilă prăfoasă și chiar argilă. Conținutul în argilă sub 0,002 mm variază între 14,4 % și 45,9 % în orizontul A și 16,8-47,7 % în orizontul Bv.

Solurile brun argiloiluviale se găsesc răspândite în treimea mijlocie a versantului (15-25 %). Deși sunt afectate de eroziune în diferite grade, sunt totuși favorabile pentru cultura viței de vie, caracteristicile morfologice, fizice și chimice, înscriindu-se în limitele optime. Au un profil de tipul (Ao+AB)-(Bt-C(Cea), cele tipice însă sunt molice, vertice, pseudogleizate. Are o grosime destul de mare de 100-150 cm, când nu sunt afectate de eroziune. Orizontul C apare sub 135-150 cm și sub 65-85 cm la cele erodate.

În orizontul C structura este în general masivă. Textura variază de la luto-argiloasă la argiloasă. Au un drenaj intern lent și foarte lent ceea ce poate duce la fenomene de pseudogleizare.

Conținutul de argilă sub 0,002 mm variază în orizontul desfundat între 23,4-48,5 %, iar în orizontul Bt între 22,2-48,0 %. Regosolurile sunt cantonate în partea superioară a versantului, afectate de eroziune sau chiar alunecări.

Principalele subtipuri: tipice uneori carbonatice sau carbonate secundar, litice, pseudogleizate-vertice, pseudorendyinice, vertice-carbonatice. Au profil scurt de circa 50 cm de tipul (Ao+Ac)d-C sau (AoC+C)d-C, cele tipice.

Textura variază de la nisip lutos, lut nisipos, lut lut argilo-nisipos, lut argilos la argilă prăfoasă și argilă. Solurile brun luvice ocupă marginile platformei (platourile) cu înclinare mică, având o productivitate medie, nefiind apte în totalitate pentru cultura viței de vie. Prezintă profile de tipul (Ao+El+EB+Bt)d-Bt(w) cele tipice, sau Bty(W)-C cele vertice, slab pseudogleizate, sau (Ao+El+EB+Bt)d+Bty(w)-Cy, cele vertice pseudogleizate erodate.

Structura solurilor brune luvice în orizontul desfundat, prezintă detule agregate după care putem recunoaște tipul de structură glomerulară și poroasă.

În Bt structura este bine dezvoltată prismatică mediu și mare în partea superioară și poliedrică angular și subangular în cea inferioară.

Porozitatea în orizontul eluvial desfundat este mare și foarte mare (50-70%).

Textura acestor soluri variază de la lutoasă, luto-argiloasă la argilo-prăfoasă în orizontul eluvial și luto-argiloasă, argilo-prăfoasă la argiloasă în orizontul Bt. Conținutul în argilă sub 0,002 mm variază între 19,9-32,5 % în orizontul defundat și 35,2-63,3 % ăn orizontul Bt ( în tipurile vertice). Solurile antropice desfundate ocupă cea mai mare suprafață, ceea ce arată gradul de intervenție asupra învelișului de sol.

În această categorie se încadrează acele soluri în care lucrările de terasare a versanților au modificat în parte profilul solului.

Caracterizarea agrochimică a solurilor

Caracterizarea agrochimică a solurilor înainte de amenajarea terenului.

Înainte de amenajare, terenurile viticole prezintă o stare de aprovizionare cu elemente nutritive diferențiată în funcție de forma de relief și tipul de sol (tabel nr.11).

Conținutul solului în humus, foarte bun la baza versanților pe coluvisoluri scade la moderat pe versanți cu pante de 5-25 % cu complexe de soluri brune eumezobazice, brune argiloiluviale si regosoluri, scăzând în continuare la slab pe versanții cu pante de 25-35% cu soluri regosolice și brune argiloiluviale erodate.

Pe platforme cu soluri brune luvice, luvisoluri albice și planosoluri conținutul în humus este moderat.

Starea de asigurare cu potasiu, mijlocie în general cu excepția platformei slab aprovizionate, urmărește aceeași tendință de scădere de la baza versanților spre platforme.

Ca urmare a acestei structurări a reliefului, în fertilitatea naturală a solurilor de la baza versanților și de pe platformă mai intervin o serie de elemente care necesită luarea unor măsuri ameliorative.

După amenajarea terenurilor, starea de fertilitate a solului se modifică în funcție de gradul de intervenție asupra acestora rezultând o mare neuniformitate de condiții și valori ale elementelor nutritive.

Caracteristicile fizice ale principalelor tipuri de sol

Tabel nr.9

Starea de aprovizionare cu elemente chimice a tipurilor de sol

Tabel nr.10

Starea de asigurare cu elemente nutritive ale solurilor înainte de execuția lucrărilor de amenajare

Tabel nr.11

Starea de asigurare cu elemente nutritive ale solurilor după execuția lucrărilor de amenajare

Tabel nr.12

Versanții reprezintă suprafața înclinată cuprinsă între cumpăna apelor și albia majoră sau minoră; mai sunt denumiți de, pante sau coaste.

La un versant se deosebesc: muchia (cumpăna) versantului sau limita superioară a versantului, baza versantului (piciorul sau poalele versantului) și linia de cea mai mare pantă sau linia de scurgere a apei; după linia de cea mai mare pantă, versanții pot fi abrupți, terasați, concavi, convexi sau drepți.

La o albie majoră se deosebește o pantă longitudinală, care descrește de la izvor spre confluență și o pantă transversală care prezintă caracteristicile descrise anterior.

Albiile majore mai înguste (câteva sute de metri) sunt relativ drepte în profil transversal, iar cele late și foarte late prezintă o pantă ce descrește de la albia minoră spre baza versantului.

Folosirea ratională a pămâantului a condus la necesitatea includerii în masivele viticole și a suprafețelor cu pante mai mari de 25 % și amenajarea acestora prin terase în debelu-rambleu în terase pentru 1-2 rânduri de viță de vie. În urma acestui tip de amenajare se realizează o diferențiere între cele două situații ale terasei, amonte și aval.

Comparativ cu situația dinainte de amenajare, solul de pe terasele construite în debleu-rembleu, prezintă o stare de asigurare mult mai redusă în humus, ușor îmbunătățită în fosfor mobil, mai redusă în potasiu mobil și o reacție relativ neschimbată.

Starea de asigurare în acest caz este foarte slabă în humus, foarte slabă în fosfor mobil, slabă în potasiu mobil și reacție slab alcalină.

CAPITOLUL III

MEMORIU JUSTIFICATV

Fondul funciar, după modul de folosință, se împarte în următoarele categorii:

Suprafața totală a fondului funciar: 23.839,1 mii ha

suprafața agricolă: 14.856,8 mii ha din care:

arabil: 9.381,1 mii ha

pășuni: 3.441,7 mii ha

fânețe: 1.507,1 mii ha

viță de vie și pepiniere viticole: 272,3 mii ha

livezi și pepiniere pomicole: 254,6 mii ha

păduri și alte terenuri cu vegetație forestieră: 6.457,3 mii ha

din care păduri: 6.223,1 mii ha

construcții: 632,9 mii ha

drumuri și căi ferate: 388,2 mii ha

ape și bălți: 867,8 mii ha

alte suprafețe: 636,1 mii

3.1. Balanța fondului funciar

Condițiile naturale specifice zonei studiate, modul de folosire actual al trenului și infuența acestora asupra condițiilor de exploatare a terenurilor agricole au impus unele modificări în structura folosinței actuale a terenului.

Situația actuală a folosințelor este restructurată în următoarele foloșințe: suprafața cea mai mare în perimetrul studiat este ocupată de pășune, având suprafața de 11,0 ha o suprafață mai mică este ocupată de fâneață, suprafața de 8,00 ha este ocupată de plantații silvice și tufărișuri, iar 1,00 ha este ocupată de drumuri (tabel nr.13).

Tabel nr.13

Restructurarea folosințelor reprezintă un ansamblu de măsuri tehnice, sociale și juridice, necesare și posibile de aplicat în cadrul unui bazin hidrografic, în vederea reducerii pierderii de sol în limitele admisibile și a prevenirii degradărilor de teren în bazinul hidrografic respectiv.

Modificarea amplasamentului depinde de: criteriul pantei, criteriul expoziției și de modificarea amplasamentului și al structurii unei folosințe.

În condițiile actuale de proprietate asupra pământului, se modifică modul de folosire a terenului și ca urmare este influențat modul de exploatare a terenurilor.

După amenajare suprafața actuală de teren agricol se modifică astfel: din totalul de 20 ha, platațiile de vii ocupă 18.5ha, restul fiind pentru alte folosințe

Situația folosințelor

Tabel nr.14

După aceste analize s-a creat următoarea balanța a fondului funciar

Tabel nr.15

3.2 Restructurarea folosințelor

Schema generală de amenajare antierozională reprezintă ansamblul de măsuri și lucrări antierozionale ce se propun în cadrul perimetrului luat în amenajare în vederea realizării următoarelor obiective:

-reducerea pierderilor de sol datorate eroziunii de suprafață în limitele admisibile

-asigurarea condițiilor de acces la toate folosințele din perimetrul studiat

Schema generală de amenajare se propune în mai multe variante care se compară între ele tehnic, economic și social.

Măsurile și lucrările antierozionale care se propun vor fi atât cu caracter general pe întreg perimetrul cât și ca măsuri specifice fiecărei categorii de folosință în parte.

Categoriile de folosință proiectate au ținut seama de necesitatea valorificării terenurilor slab productive și de condițiile naturale ale zonei .

Din aceste motive s-a prevăzut restructurarea categoriilor de folosință posibilă prin aplicarea lucrărilor de amenajare complexă hidroameliorativă a suprafeței respective. În urma acestei restructurări s-a mărit suprafața de teren agricol în detrimentul suprafeței de teren neproductiv (tabel nr.14).

3.3 Organizarea terenului

Organizarea terenului destinat înființării plantației de vie s-a făcut corelat cu amenajarea versanților, ținându-se cont de necesitățile exploatării plantației și anume: de lungimea și lățimea parcelelor, de lungimea a tarlalelor, de distanța între rândurile de vie, de distanța de transport a produselor în și din parcele. Aceste lucrări sunt redate cu dimensiuni pe planul de situație, cu propuneri de lucrări, iar calculele se găsesc în notele de calcul.

3.4 Profilul producției agricole

După proiectare profilul producției agricole se va încadra în profilul specific unității și anume producerea de struguri de masă și de vin.

Producțiile s-au stabilit în funcție de starea de fertilitate a terenurilor amenajate și de cerințele soiurilor propuse a se planta, astfel:

-pentru struguri roșii de vin -7000kg/ha

-pentru struguri albi de vin -8000kg/ha

3.5 Estimarea pierderilor de sol înainte de amenajare

Se determină pierderile de sol provocate de eroziunea de suprafață ca medie multianuală. Aceste pierderi de sol se determină aplicând formula universală a pierderilor de sol stabilită de Smith Wischmeier. SUA (ULSE), adaptată pentru condițiile țării noastre de către academicianul M.Moțoc, pentru fiecare suprafață omogenă de relief delimitată pe planul de situație.

Pierderile de sol datorate eroziunii de suprafață reprezintă cantitatea de material solid erodat. Calculul reprezintă o estimare a intensității proceselor de eroziune.

În România, sub conducerea academicianului M.Moțoc s-au întreprins cercetări privind eroziunea solului, pe baza cărora, pornindu-se de la elementele cunoscute ale ecuației universale ale eroziunii s-au stabilit indicatorii de estimare a efectelor eroziunii în suprafață:

-pierderea specifică de sol medie multianuală, pe fiecare hectar dintr-o suprafață omogenă de relief

-pierderea de sol medie ponderată

-grosimea stratuluide sol antrenat

-eroziunea admisibilă

Ecuația universală a eroziunii:

Esor=KaxLmxίnxCxSxCs, unde:

Ka-coeficient de corecție în funcție de agresivitatea climatică sau pluvială;

Lm –coeficient de corecție în funcție de rezistența solului la eroziune;

m=0,4 dacă L<100m;

m=0,3 dacă L>100m;

i-panta versantului pe unități omogene de relief;

ίn-coeficient de corecție în funcție de pantă s.o.r, n=1,45;

S-coeficient de corecție în funcție de rezistența solului la eroziune;

C-coeficient de corecție în funcție de cultura sau vegetația;

Cs-coeficient de corecție în funcție de prezența lucrărilor antierozionale.

Formula se aplică pe fiecare S.O.R cu excepția suprafețelor afectate de alt tip de eroziune de suprafață. Pentru determinarea pierderilor de sol datorate eroziunii de suprafață, ca medie multianuală se procedează astfel:

-se delimitează pe planul de situație suprafețele omogene de relief (s.o.r), care reprezintă următoarele caracteristice:

1.au o pantă constantă

2.au o aceeași expozitie

Pentru fiecare suprafață omogenă de relief se determină:

-lungimea liniei de cea mai mare pantă, Ll.c.m.m.p, în m

-panta medie, i în (%)

-suprafața în ha

În fiecare suprafață omogenă de relief delimitată pe planul de situație se stabilește valoarea medie ponderată a coeficientului de erodabilitate S, având în vedere cartograma solurilor și a eroziunii. În determinarea factorului S se utilizează metodologia I.C.P.A.

Erodabilitatea solului depinde de:

-tipul genetic de sol

-textura acestuia

-gradul de eroziune

În calcule s-a folosit:

-pentru factorul “ Ka” diagrama cu : Zonarea agresivității climatice (pluviale) pe teritoriul României, pentru zona Pitești Ka=0,14;

-pentru factorul “S”- metodologia I.C.P.A București, pentru determinarea indicatorului 186, din cadrul “Metodologia eliberări sudiilor pedologice”

Pentru factorul “C”-tabel nr1.12 din “Îndrumător pentru elaborarea proiectelor de CES”, ediția 2007.

Repartizarea suprafeței bazinului hidrografic pe clase texturale și grade de eroziune

Tabel nr.16

Valoarea factorului “C”

Tabel nr.17

Caracteristicile suprafețelor omogene de relief Tabel nr.18

Grosimea stratului erodat:

Pentru transformarea pierderilor de sol în m3/an se utilizează greutatea volumetrică stabilită în cadrul studiului pedologic, astfel:

Esup(m3/an)=Esup(t/an)/ y(t/m3)=241,02/1,6=150,63(m3/an)

O agricultură fără pierderi de sol, nu este posibilă, iar eforturile făcute pentru conservarea solului nu pot exclude total procesul de eroziune, însă îl limitează între baremuri permise, fără a influența fertilitatea solului.

Pentru a se putea stabili pierderile de sol admisibile în diferite condiții pedoclimatice, este necesar să se țină seama de următoarele considerente:

grosimea stratului de sol trebuie să fie suficientă pentru asigurarea producției agricole și silvice pe o perioadă de timp îndelungată;

la stabilirea pierderilor de sol admisibile se ține seama de felul plantei cultivate.

în cazul cultivării viței de vie se pot admite pierderi mai mari decât la cultura cerealelor, vița de vie fiind mai puțin pretențioasa față de sol;

se va ține seama de substratul de rocă astfel, dacă roca mamă este tare, solul format este subțire, capacitatea de înmagazinare a apei-mică aceste soluri erodându-se cu ușurință,pe rocile moi se formează soluri groase, capabile să rețină mai multă apă, eroziunea fiind mult mai lentă;

pierderea de sol trebuie să fie minimă pentru a nu provoca colmatarea canalelor, drumurilor, terenurilor joase, acumulărilor;

pierderea de sol trebuie menținută sub nivel unde aceasta poate provoca scurgeri puternice și eroziunea de adâncime;

trebuie găsite cele mai eficiente măsuri și lucrări pentru a reduce la maximum scurgerile de suprafață urmărindu-se pe lângă înmagazinarea apei în sol și conservarea elementelor nutritive ce se găsesc în orizontul cu humus.

Toate aceste considerații sunt valabile numai atunci când viteza eroziunii nu depășește posibilitatea de refacere a solului.

Pentru condițiile țarii noastre, eroziunea admisibilă reprezintă limita admisă a pierderilor de sol provocate de eroziunea de suprafață fără a influența negativ fertilitatea solului, tinând cont de ritmul annual de solidificare a rocii de bază, valorile sunt cuprinse în intervalul 3-6 t/ha/an, în funcție de tipul genetic de sol.Eroziunea admisibilă este egală cu 5-6 t/ha/an.(dupa.MIRCEA S.Editura Bren)

Calculul pierderilor de sol datorate eroziunii de suprafață

Tabel nr.19

CAPITOLUL IV

PROPUNERI DE LUCRĂRI ANTIEROZIONALE

4.1. Încadrarea în clasă de importanță și asigurarea de calcul

În conformitate cu STAS 4273/83 (M-SR 6/80: 2/87) lucrările propuse în cadrul schemei de amenajare adoptată sunt ca însemnătate funcțională principale, iar ca durată de exploatare sunt permanente.

Din punct de vedere al importanței economice, lucrările prevăzute se încadrează în clasa a IV-a de importanță.

Potrivit prevederilor STAS 4028/2-87 privind posibilitatea debitelor și volumelor maxime de apă în condiții normale și specifice de exploatare, asigurarea de calcul este de 10% pentru dimensionare și 20% pentru verificare conform clasei a IV-a de importanță, nefiind obiective deosebite de apărat în afara terenului agricol.

4.2 Schema generală de amenajare

Obiectivele urmărite în urma aplicării schemei generale de amenajare a obiectivului de investiții sunt:

-asigurarea evacuării controlate a apelor provenite din scurgerea de suptafață pe toată zona cercetată;

-asigurarea circulației mașinilor și utilajelor agricole în zona cercetată, chiar și în perioada din an cu ploi abundente;

-creșterea și valorificarea superioară a potențialului productiv al solurilor din zona studiată;

-reducerea procesului erozional în limitele admisibile ;

Schema generală de amenajare hidroameliorativă complexă se încadrează în prevederile lucrărilor de îmbunătățiri funciare și cuprinde următoarele grupe de lucrări:

Amenajarea în terase a versanților pentru plantații de vii:

-amenajarea rețelei de circulație;

-dirijarea scurgerilor pe versanți;

-amenajarea versanților în terase;

4.3.Varianta de amenajare realizată

În varianta I s-a pus accent pe necesitatea reducerii materialelor deficitare pe lângă o investiție mai redusă.

Astfel la amenajarea rețelei de circulație în varianta I s-a ținut seama de a se consolida drumurile cu rol principal, cu o intensitate a circulației ce impunea acest lucru mărindu-se lungimea consolidată de la 1,3 km. Au fost diferențiate lucrările de amenajare a versanților în terase în sensul că în varianta I s-au admis tipuri de terase și cu 2 rânduri de vie, condiționată de înalțimea maximă ce s-a admis pentru taluzele platformelor terasale de 2-2,6 m, deși prezintă unele avantaje sub aspectul exploatării plantațiilor de vie, înălțimile menționate ale teraselor, impun consolidarea lor cu ziduri cu totul neeconomice atât asupra măririi investiției.

4.4. Împărțirea în unități de lucru

În cadrul organizării antierozionale a teritoriului se impune rezolvarea următoarelor obiective:

-delimitarea unităților teritoriale de lucru;

-trasarea rețelei de circulație;

-asigurarea alimentării cu apă pentru aplicarea tratamentelor fito-sanitare după

înființarea plantației;

Delimitarea unităților teritoriale de lucru

Se delimitează și se trasează în teren următoarele unități teritoriale:

Tarlaua-ca unitate teritorială de lucru;

Parcela-ca unitate teritorială de bază;

Descrierea tarlalelor și trasarea limitelor lor:

Forma tarlalelor:

-rectangulară: dreptunghi, trapez, paralelogram, forme impuse de relief, cu laturile lungi obligatoriu paralel între ele. Se preferă formele dreptunghiulare deoarece facilitează lucrările de întreținere și exploatare a platației.

Orientarea față de direcția curbelor de nivel:

-pe terenuri cu pantă sub 5% nu sunt restricții în ceea ce privește orientarea laturilor lungi față de direcția generală a curbelor de nivel, pentru a răspunde astfel cerințelor antierozionale, laturile scurte au traseu perpendicular, oblic sau în serpentină, față de curbele de nivel.

Dimensiunile laturilor tarlalelor

Lungimea: 300-1000 m (în medie 400-600 m). Aceste dimensiuni variază în funcție de gradul de fragmentare al reliefului și de prezența pe versant a unor limite obligate, cum ar fi: ravene de versant, debușee artificiale, intravilan etc.

Lățimea: (latura scurtă transversală față de direcția pe curbele de nivel) are dimensiuni diferite față de categoria de pantă a versantului:

Trasarea în teren a tarlalelor:

La delimitarea și trasarea tarlalelor trebuie delimitate următoarele criterii:

geomorfologic: suprafața tarlalelor să cuprindă o singură categorie de pantă și o expoziție cât mai uniformă;

pedologic: tarlaua să fie situată pe un tip genetic de sol, cu un anumit grad de eroziune la suprafață;

Delimitarea parcelelor:

Elementele constructive ale unei parcele sunt:

lungimea parcelelor, care corespunde lățimii tarlalei și care se dimensioneză în funcție de categoria de pantă;

lățimea parcelei, este situată în intervalul 18-12- m, în medie 100 m ce corespunde lungimii maxime de rezistență a șpalierului.

Forma parcelelor:

Rectangulară: dreptunghi, pătrat, trapez în majoritatea cazurilor și chiar triunghi în situații mai rare. Aceste forme triunghiulare sunt admise numai în situații obligate- de condiții de aliniament, formațiuni de eroziune în adâncime, debușee, drumuri și de aceea astfel de forme se amplaseză la capetele tarlalelor.

Trasarea parcelelor:

Latura scurtă va fi orientată pe direcția generală a curbelor de nivel, ceea ce corespunde de fapt cu amplasamentul rândurilor de vie.

Latura lungă poate fi orientată pe linia de cea mai mare pantă (perpendicular pe direcția genrală a curbelor de nivel).

4.5 Descrierea lucrărilor proiectate

4.5.1 Rețeaua de circulație

Tehnologia de execuție a acestor drumuri cuprinde: săparea secțiunii debleu și împingerea pământului cu lama buldozerului (montată pe tractorul SI 500) în jumătatea aval a platformei (în rambleu) sau aruncarea pământului cu lopata, compactarea tersamentelor din umplutură, efectuarea manuală a taluzării, nivelarea platformei și înierbarea taluzelor. Săpătura și nivelarea platformei se face mecanizat în proporție de 80% și 20% manual. Terenul conform studiului geotehnic se încadrează la categpria tare, fiind puternic tasat.

Amestecul de ierburi folosit la însămânțarea taluzelor este format din 60% leguminoase perene si 40% graminee perene, specii care pot să asigure o bună protecție a taluzelor, să aibă o bună dezvoltare, să corespundă calității STAS-urilor. Cantitatea de semințe de ierburi este de 50 kg/ha. Cantitatea de îngrășăminte chimice este cea recomandată de studiul pedologic. Însămânțarea se face în șănțulețe săpate în taluz pe direcția lungimii taluzului, adânci de 6-8 cm, la distanță între ele de 15-20 cm, în care se pune amestecul de semințe și de îngrășăminte, se astupă cu pământ, se tasează cu lopata și se udă cu apă. Ierburile se însămânțează toamna înainte de pericolul înghețurilor timpurii dacă solul are suficientă umiditate, sau primăvara după topirea zăpezii.

4.5.3 Drumuri consolidate

S-au proiectat pe tronsoanele cu pante de 8% pănâ la 12% precum și tronsonul nr.2 de la debușeul Db2 ce va fi folosit și ca drum de exploatare. Tehnologia săpării constă în săparea amprizei pe adâncimea de 0,20 m cu aruncarea pământului în aval de drum și a unui strat de 0,20 m pietriș, după care se compactează.

4.5.4 Canalele marginale drumurilor

S-au prevăzut în amontele platformei drumurilor ce urmărezc direcția curbelor de nivel, în zonele depresionare, cu exces de umiditate, ce preiau surplusul de apă și îl conduc în debușeu. Înclinarea canalelor spre debușeu este de 1-4%. Secțiunea este triunghiulară sau trapezoidală, cu h=0,50 m, taluz amonte 1/1 și aval (spre platforma drumului) ½.

Debitele de apă evacuate sunt calculate în cap.VII, pentru fiecare canal în parte, pentru o viteză de scurgere de 2-4 m/sec. Tehnologia de execuție constă în săparea secțiunii canalului având în vedere și grosimea stratului de balast a datelor și rostuirea peretelui. Înainte se așează dala din partea amonte și apoi dala din aval, cu sprijinirea pe prima dală. Dimensiunile dalelor sunt de 0-5 m lățime, 0,08 m grosime și 0,50 m-0,80 m lungime.

4.5.5 Podețe tubulare

La trecerea drmurilor peste debușee pentru asigurarea circulației pe aceste drumuri s-au proiectat podețe tubulare. Dimensionarea lor s-a făcut în funcție de debitul de evacuat calculat pentru fiecare podeț în parte, rezultând diametre de 600 m ale tubului podețelor și de 1200 mm.

Tehnologia de execuție a podețelor constă în: săparea șanțului, nivelarea fundului șanțului, se așează tubul, se sapă fundația și aripile la timpane, la camera de liniștire, la racordurile de la canalele marginale, se finisează secțiunea debușeului pe lungimea de 2 m amonte și 2 m aval, care se presează cu dale din beton după așternerea stratului de balast de 0,10 m grosime, se decofrează timpanele și camera de liniștire, se astupă șanțul cu pământul rezultat din săpătură și se tasează bine pământul, restul pământului împrăștiindu-se pe platforma drumului sub formă de bombament. Camerele de liniștire s-au prevăzut în partea amonte a fiecărui podeț tubular (14 buc).

4.6. Dirijarea scurgerilor pe versanți

Zonele depresionare, cu traseul materializat după efectuarea modelării nivelării, cu unele posibile modificări de amplasament față de planul de situație datorate modificării reliefului după nivelare, se amenajează ca debușee reprofilate. Secțiunea constructivă care asigură evacuarea surplusului de apă de pe versanți (debitele de apă de evacuat au fost calculate pentru fiecare debușeu în parte) are următoarele elemente:b=2,0m h=0,50m. Pentru a se asigura o bună protecție a lor contra eroziunii, ce poate fi declanșată de scurgerea concentrată a apei, debușeele se înierbează. Însămânțarea cu ierburi se va face prin săparea șanțurilor în care se pun semințele și îngrășămintele, perpendicular pe lungimea debușeului și în jurul lor. Tehnologia de execuție constă în săparea secțiunii mecanice(50%) cu ajutorul buldozerului și manual, împrăștierea pământului rezultat se face de o parte și de alta și a debușeului pe distanța de cca. 5m, taluzarea și înierbarea fundului și însămânțarea ierburilor ,operații ce se realizează manual. Debușeul Db2 tronsonul 2 s-a prevăzut consolidat(servește și ca drum de exploatare).

4.6.2 Căderile pe debușee

S-au prevăzut din beton, cu înălțimea de 0,8 m în scopul reducerii pantei acestora la limita de 8-12%. Numărul lor a fost stabilit în funcție de panta actuală, calculată înainte de nivelare, eventualele modificări survenite după nivelare conducând la o modificare redusă a amplasamentelor. S-au proiectat căderi pe debușeul Db2 tronson l și Db4 în partea inferioară. Tehnologia de execuție constă în: săparea fundației, a radierului, așezarea cofrajului, nivelarea fundului fundației și a radierului, turnarea betonului, decofrarea după ce betonul a făcut priză, umplerea cu pământ a zonei din amonte de cădere și de lângă aripi și tasarea lui. În cazul când prin nivelare panta terenului se micșorează, se va reduce numărul căderilor. Elementele de execuție sunt redate în planșele de detaliu.

4.6.3 Canalele de evacuare din pământ

Dimensionarea s-a făcut în funcție de debitul de evacuat, pentru viteze admisibile de scurgere (nota de calcul nr.8 și 9). În partea superioară datorită pantei peste limita admisibilă s-au proiectat căderi din beton cu h=0,50 m în număr de 3 bucăți.

Canalul de racordare s-a prevăzut racordat la podețul de la drumul existent, consolidat și racordat la debușare în valea Vrănești.Execuția s-a prevăzut mecanizat cu ajutorul excavatorului cu cupa de 0,5-0,8 mc în procent de 60% și 40% manual. După materializarea traseului pământul rezultat din săparea secțiunii se împrăștie în ambele părți, astfel încât să se creeze o pantă de scurgere a apei în canal, împrăștirea se va face cu ajutorul buldozerului cu finisare manuală. Se taluzează, se nivelează talvegul după care se însămânțează cu amestecul de ierburi menționat la debușee, operație care se realizează manual. Șănțulețele în care se pune sămânța de ierburi și îngrășămintele chimice se execută în lungul taluzului și predominant pe talveg.

4.6.4 Căderile din beton

S-au prevăzut în partea amonte a canalului de evacuare respectând aceleași tehnologii ca și la debușee. Pământul rezultat din săpătura fundației și a zonei radierului se împrăștie de o parte și de alta a canalului. Se va acționa asupra respectării dozajelor și a unui bun amestec. Betonul nu se va turna la temperaturi de sub -2ᴼC-3ᴼC.

4.7 Amenajarea versanților

4.7.1 Defrișări

Suprafețele invadate de arbuști și arbori răzleți situate pe terenurile prevăzute la amenajare pentru plantații viticole, s-au proiectat a fi defrișate. Defrișarea se execută mecanizat și manual, conform tehnologiei prevăzute prin deviz pe categorii de lucrări. La arbori s-a prevăzut și scoaterea cioatelor. Suprafața de defrișare este formată din parcele răslețe însumând 4 ha.

4.7.2 Nivelări-modelări

În cazul suprafețelor ce se trasează, nivelarea-modelarea se va executa odată cu realizarea teraselor, constructorul având astfel asigurat un randament sporit al mașinilor terasiere. Nu se poate efectua o nivelare totală deoarece volumul tersamentelor ar putea depăși limitele admise de invenția specifică, precum și consumul de combustibil. S-a avut în vedere ca prin această lucrare să se asigure condiții corespunzătoare de exploatare a plantațiilor viticole. Modificarea reliefului cu diferențe de pantă de 2-3% nu se pot justifica nici prin prisma necesității exploatării viticole și nici economice.

4.7.3 Terase trepte

Aceste lucrări de amenajare au scopul de a asigura o exploatare mecanizată a lucrărilor de întreținere și exploatare mecanizată a plantațiilor viticole, de a stăvili procesul de eroziune a solului, de a asigura valorificarea prin plantații viticole a terenurilor situate pe pante mai mari de 12-14%, s-a prevăzut amenajarea în terase și a unor suprafețe neproductive situate pe pante de 30% până la 40-44% dar care nu prezintă pericol de alunecare.

Amplasarea teraselor este conformă planului de situație și a profilelor transversale pentru fiecare parcelă terasată anexată la piesele desenate (planșa nr.6).

Execuția teraselor începe din amonte a parcelelor spre aval. Tehnologia de execuție constă în săparea amprizei, săparea platformei debleu cu ajutorul buldozerului și împingerea pământului pentru formarea platformei rambleu, compactarea pământului din umplutură cu tăvălugul picior de oaie, taluzarea, nivelarea platformei și înierbarea taluzelor. Săparea platformei s-a prevăzut cu complectare manuală. Manual se execută și taluzarea și înierbarea talazurilor. În tehnologia de execuție având în vedere modificările ce se produc în topografia terenului, după nivelare s-a prevăzut și aplicarea de către constructor a teraselor. În cazul când datorită acestor modificări se schimbă panta terenului, constructorul va putea micșora sau mări lățimea platformei, fără a depăși înălțimile maxime admise în proiect sau a micșora înălțimea pe toată parcele de vie, deoarece ceea ce este în plus la o terasă sau un grup de terase revine în minus la următoarele terase, înclinarea taluzelor este de 1/1,25, înclinarea platformei pe axul transversal este de 3-5% și pe pante de peste 30%, de 5-8%, iar pe ax longitudinal de până la 5% spre debușee sau poteci. Lungimea teraselor este egală cu lungimea unei tarlale (200-800m). În cazul în care lățimea platformelor este aceeași pe toată lungimea parcelei sau a unui grup de parcele. Traseul lor este rectiliniu pentru fiecare parcelă, schimbările de direcție făcându-se în dreptul potecilor sau debușeelor. În cadrul unei tarlale limitate de zone de întoarcere, se terasează atât potecile cât și debușeele pentru a putea executa mecanizat lucrările de întreținere a plantațiilor viticole fără greutăți, pe întreaga lungime a tarlalei. Înierbarea taluzelor, cantitățile de semințe de ierburi și îngrășăminte chimice, precum și sortimentul este același ca și la înierbarea taluzelor la drumuri. Mișcarea terasamentelor se face îndeosebi în lungul teraselor. Circulația cu buldozerul la executarea teraselor se face obligatoriu cu mersul înainte și înapoi (fără a se întoarce) în gol, pe lungimi de 20-40 m, până la formarea platformei. Pe pantele mari se face instructaj special buldozeriștilor privind obligativitatea pe care o au cu privire la respectarea strictă a normelor și instrucțiunilor de protecție a muncii.

4.7.4.Treptele din beton la poteci

Deoarece potecile din cadrul unei tarlale se trasează pentru a se putea trece cu mașinile agricole, la traversarea taluzelor s-au prevăzut trepte din beton. Lungimea treptelor este de 2 m, lățimea treptelor este de 0,25 m și înălțimea de 0,20 m. În părțile laterale se vor realiza 2 balustrade cu h=0,30 m și grosimea de 0,10 m pentru conducerea apei provenită din precipitații ce se scurg pe poteci. Aceste trepte asigură circulația personalului muncitor la parcele, fără a provoca accidente și scurgerea surplusului de apă pe taluze fără a provoca degradări. Tehnologia de execuție a taluzelor din beton constă în: săparea fundațiilor pintenilor, aripilor și treptelor, montarea cofrajelor, turnarea betonului, împrăștierea pământului rezultat din săpătură și așezarea lui în părțile exterioare ale aripilor treptelor, decofrarea după ce betonul a făcut priză. Se recomandă ca execuția treptelor de la un taluz să se realizeze în flux continuu, fără întreruperea turnației betonului. Execuția se face manual.

4.7.5 Zidurile de sprijin

La baza talazului (parcele de vie Vn 16,17,19,20 și Vn 19,21) conform notației făcute pe planul de situație cu propuneri de lucrări, s-au prevăzut ziduri de sprijin. Tehnologia de execuție constă în: săparea pământului în elevație și fundație, monatarea cofrajelor, turnarea betonului în paralel cu montarea tuburilor de barbacane și realizarea prismului filtrat, așezarea pământului în spatele zidului și compactarea lui cu amiul de mână, după ce în prealabil s-a făcut decofrarea, împrăștierea pe platforma terasei a surplusului de pământ rezultat din săpătură. Execuția s-a prevăzut manual.

4.7.6 Rampe de acces

La zonele de întoarcere prevăzute la capătul teraselor, pentru manevrarea mașinilor agricole de pe o platformă a terasei pe cealaltă s-au prevăzut rampe de acces. Aceste rampe se realizează de la o terasă la alta din dreptul potecilor, sau a racordărilor la drumuri a căror volume de terasamente au fost incluse la terase. Tehnologia de execuție constă din săpătura pământului de pe o platformă și împingerea lui pe platforma aval mecanizat 50% și 50% manual, nivelarea platformei rampei, însămânțarea cu ierburi se face după regulile menționate la taluzele drumurilor. Pământul din umplutură se compactează.

4.7.7. Consolidarea biologică a potecilor

Potecile ce delimitează parcelele de vie, precum și aleile, se însămânțează cu ierburi conform tehnologiei de execuție menționate la drumuri, debușee etc, cu aceleași cantități de ierburi și îngrășăminte chimice, precum și același sortiment. La lucrările culturale de întreținere a viei, nu se va lucra la suprafața înierbată.

CAPITOLUL V

LUCRĂRI ȘI MĂSURI DE COMBATERE A EROZIUNII ÎN SUPRAFAȚĂ

5.1 Rețeaua de circulație

Amplasarea drumurilor tehnologice pe versanți,atât cele principale cât și cele secundare, este influențată în special de folosința terenului,lungimea versantului,gradul de neuniformitate a reliefului,existența boturilor de deal,debușee,intravilan etc,precum și de forma de propietate a terenului.

5.1.1 Drumuri de exploatare agricolă

Proiectarea rețelei de drumuri principale pe versanți se face în toate cazurile pe ansamblul bazinului hidrografic,avându-se în vedere legătura acestora cu zonele limitrofe și cu drumurile interioare din cadru folosințelor prin care se asigură accesul la fiecare solă,parcelă de lucru.

Drumurile agricole pe terenurile in pantă trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

Să formeze un sistem unitar,alcătuit în fucție de relief,care să evite sporirea nejustificată a distanțelor de transport

Proiectarea și construcția acestora va trebui să aibe în vedere rezolvare unor probleme privind controlul scurgerii și eroziunii

Să aibă o repartizare cât mai uniformă pe suprafata agricolă a bazinului hidrografic

Rețeaua de drumuri din cadrul unui bazin hidrografic este format din:

Drumuri de vale sau la baza versantului

Drumuri de culme în zone de separație a apelor

Drumuri pe versant,desfășurate pe curbe de nivel în mod etajat

Amplasarea drumurilor tehnologice pe versanți atât cele principale cât și cele secundare este influențată în special de:

Folosința terenului

Lungimea versantului

Gradul de neuniformitate a reliefului

Existența boturilor de deal,a firelor de vale,debușeelor

Forma de propietate asupra terenului

Distanța dintre drumurile tehnologice este determinată de:

Folosința terenului

Panta și gradul de neuniformitatea versanților

Lungimea versantului și pericolul eroziunii

Natura lucrărilor de amenajare din cadrul unităților de organizare respective

Obiectivul care este deservit

Pentru drumurile tehnologice secundare din plantațiile viticole in fuctie de panta terenului se recomandă următoarele distanșe:

Pentru i<5% distanța este egală cu 500-400 m

Pentru i=5-10% distanța este egală cu 400-300 m

Pentru i<10-20% distanța este egală cu 300-100 m

Pentru i<20-30% distanța este egală cu 120-100 m

Pentru i>30% distanța este egală cu 80 m

Drumurile tehnologice pe terenurile agricole in pantă se propun în mai multe variante care se compară între ele din punct de vedere al indicilor tehnice și economici.

5.1.2 Dimensionare drumurilor tehnologice secundare

Pentru determinare suprafeței totale de taluz înierbată și a volumului total de terasament se parcurg urmatoarele etape:

Pe aliniamentul fiecărui drum tehnologic longitudinal se delimitează și se numerotează sectoare de drum cu pantă constantă

Pe fiecare sector de drum delimitat se determina lungimea,panta versantului,înălțimea taluzului aval și se stabilește valoare coeficientului de taluz „m”.

Pentru calculul inălțimii amonte și aval se folosesc următoarele relații analitice:

hd=hr=

m- pentru drumuri secundare cu platformă orizontală

hd=hr=

m- pentru drumuri cu platforma înclinată în sens invers pantei terenului iv și ip dunt exprimate în m/m

Pentru determinarea suprafeței debleu taluzată și rambleu înierbită precum și a volumului de terasamente se utilizează următoarele relatii de calcul:

Stot sup = hdb* ,(m2/ml)

Sînerb = m*hr , (m2/ml)

Vt sp=

În care: l=lătimea platformei drumului

m-coeficient de taluz(valori în fucție de panta terenului și textura solului)

iv- panta versantului din zona drumului,%

ip- panta transversală a platformei drumului,% (ip=3-5%)

hd- înalțimea taluzului debleu ,m

hr- înalțimea taluzului rambleu ,m

Calculele a si au fost conduse tabelar și se regăsesc în nota de calcul nr.1 și nr.2,in care s-a considerat:lățimea platformei=4m, m=1/1,pante ax longitudinal 3-5%.

5.1.3 Trasarea rețelei de circulație

În cadrul unei amenajări viticole,rețeaua de circulație cuprinde următoarele elemente:

Drumurile principale(Dp)

Asigură legătura între centrele gospodărești sau localități și suprafața amenajată

Fac legătura cu drumurile secundare(drumuri de exploatare)în cadrul amenajarii respective

Criterii de trasare:

-să aibă traseu cât mai scurt și să deservească o suprafată cât mai mare

-panta longitudinala maximă sa fi de 8%.Pe tronsoanele în care panta depășește 10% drumul principal respectiv se va trasa în serpentină(drum de pantă dată)

-lațimea platformei sa fie de 5-6m

b) Drumuri secundare:

Asigură legătura între tarlare și drumurile principale

Criterii de trasare:

-să se respecte principiile combaterii eroziunii solului

-să se asigure accesul cu mașinile si utilajele agricole la tarlale,parcele,centrele de producție și la drumurile publice

-să se evite suprafețele afectate de alunecări de teren,prăbușiri,izvoare de coastă,microdepresiuni etc.

-lățimea platformei să fie de 3-4m

c) Zonele de întoarcere

-sunt elemente constructive care se amplasează la capătul tarlalelor, pe laturile scurte, deci se trasează pe linia de cea mai mare pantă;

-au lățimea de 6m, se înierbează . Zonele de întoarcere se prevăd obligatoriu de-a lungul debușeelor, a formațiunilor de eroziune în adâncime, a drumurilor tehnologice principale care constituie limita tarlalelor;

-distanța dintre zonele de întoarcere corespunde lungimii tarlalelor;

Estimarea fizică a zonelor de întoarcere este prezentată în nota de calcul nr.13

d) Potecile

-delimitează parcelele între ele, deci corespund laturilor lungi ale parcelelor;

-au lățimea de 2-4 m, sunt înierbate și au rolul de a asigura circulația cu piciorul în vederea transportului producției la drumurile tehnologice secundare și de amplasare a stâlpilor;

-în plantațiile înființate pe terase, în zona talazurilor teraselor, potecile de acces se execută în trepte consolidate.

5.1.4 Canale marginale la drumuri

S-au prevăzut în partea amonte a platformei drumurile în zonele depresionare care prezintă exces de umiditate cu rolul de evacuare a surplusului de apă de pe versant, surplus ce degradează platforma drumului, mărește scurgerile superficiale de debit solid de pe versant și diminuează producția agricolă.

Surplusul de apă interceptat de canal este colectat și evacuat de canale în camere de liniștire de la podețe. Debitele de evacuare calculate la studiul hidrologic, fiind mici dimensionarea canalelor s-a făcut constructiv, rezultând o secțiune triunghiulară cu taluz amonte de 1/1, taluz aval de ½ și h=0,5 m. Debitul calculat la studiul hidrologic variază între 0,05-0,35mc/s, cu viteză admisibilă de 2-4 m/s. Înclinarea canalelor marginale (panta talvegului) este de 1-4% urmărind panta longitudinală a platformei drumului. Lungimea canalelor marginale este de 346 m cu un volum de terasamente de 100 mc. Pe tronsoanele cu pantă mare, canalele marginale s-au consolidat cu perete din dale de beton de 1,00/0,50/0,06 m, armate cu sârmă așezate pe un strat de balast de 0,05 cm grosime. Estimarea fizică a volumelor de lucrări la canalele marginale sunt prezentate în nota de calcul nr.3.

5.1.5 Podețe tubulare

Pentru a asigura evacuarea apelor din canale și debușee pe sub platforma drumurilor s-au proiectat 13 podețe tubulare cu diametru Dn=600 mm și un podeț cu diametrul Dn=1200 mm. Amonte de podețe pe o lungime de 1,5 m și aval pe o lungime de 2,5 m se va realiza consolidarea debușeului cu perete din plăci beton C12/15(B200) cu grosime de 6 m turnate în câmpuri cu suprafața mai mică de 2 m².

Podețele tubulare s-au proiectat la traversarea drumurilor peste depresiunile naturale sau peste debușeele reprofilate, asigurând evacuarea dirijată a surplusului de apă de pe versanți, fără a provoca degradări. Dimensionarea lor s-a făcut în funcție de debitul de apă evacuat.

Estimarea fizică a podețelor se regăsește în nota de calcul nr.4

Dimensionarea podețului:

Pentru dimensionarea unui podeț se cunosc:

-debitul Q

-panta i%

-coeficientul de rugozitate n

-gradul de umplere h/D=0,7

-Knec/Kp=0,9

5.2 Dirijarea scurgerilor versanților

5.2.1 Debușee reprofilate

Dirijarea scurgerilor pe versanți s-a făcut prin proiectarea unor debușee pe zonele depresionare existente, reprofilarea și înierbarea lor.

La proiectarea lor trebuie să aibă în vedere următoarele probleme:

-prin amplasarea debușeelor să nu se împiedice execuția mecanizată a lucrărilor sau să scoată din producție suprafața mare de teren;

-secțiunea canalului și înclinarea acestuia să permită evacuarea în timp scurt a întregii cantități de apă colectată de pe suprafața mare de teren;

-la execuția canalului se va evita pe căt posibil săpătura în pământ, iar pentru consolidare să se folosească în special mijloace biologice.

În funcție de forma secțiunii trensversale debușeele sunt:

-cu secțiune transversală trapezoidală;

-cu secțiune transversală parabolică;

În funcție de tipul de consolidare al secțiunii se disting:

-debușee consolidate biologic (prin înierbare sau brăzdare de iarbă);

-debușee consolidate mecanic (dale din beton turnate pe loc sau perete din piatră);

-debușee consolidate mixt;

-debușee artificiale amplasate pe versanți relativi uniformi, nu au suprafața de recepție bine delimitată;

5.2.1.1 Dimensionarea debușeelor

1) Dimensionarea debușeelor presupune cunoașterea debitelor de evacuat, panta și tipul de consolidare.

Etape în dimensionarea debușeelor

Faza I.Dimensionarea elementelor constructive

-Se determină debitul de evacuat și suprafața de recepție a debușeului

Qmax=0,167*k*I*S, unde

Qmax=debitul maxim cu aceeași asigurare ca aceea a ploii de calcul, (m3/s)

k=coeficient de scurgere

I=intensitatea medie a ploii de calcul cu probabilitatea de depășire (p%), corespunzătătoare timpului de concentrare pe întregul bazin (mm/min)

S=suprafața de colectare (ha)

Notă: deoarece debușeele sunt lucrări care se încadrează în clasa a IV-a de importanță s-au dimensionat la asigurarea de calcul de 10%

Debitul total de evacuat pe debușeu este:

Qdeb- Qmax p%+ Qcanale înclinate+Qvaluri+Qdrenuri+Qterase înclinate

Pentru valoarea factorului K se folosește metodologia elaborată de I.C.P.A

K=ks*l*T*V*L*F, unde:

ks= coeficient de scurgere standard ks=0,35

I= coeficient de corecție în funcție de textura solului

T= coeficient de corecție în funcție de panta medie a terenului din suprafața de recepție

V= coeficient de corecție în funcție de folosințe și culturi

L= coeficient de corecție în funcție de lucrările antierozionale

F= coeficient de corecție în funcție de asigurarea de calcul

La dimensionarea debușeelor factorii I,T,V,L s-au luat din tabele 2.6,2.7,2.8,2.9 pag.37-38 din „ Îndrumătorul pentru proiectarea lucrărilor de CES”, ediția 2007.

Valoarea factorului frecvență F=1,0 pentru frecvența 1/10 (asigurarea de calcul este de 5%).

2) Se stabilește viteza admisibilă a apei pe secțiunea debușeului, în funcție de modul de consolidare:

-pentru debușee naturale neconsolidate =1, 2 m/s

-pentru debușee consolidate prin înierbare =1,8-2,4 m/s

-pentru debușee consolidate mecanic =4-6 m/s

3) Se stabilește secțiunea necesară de scurgere (secțiunea muiată):

ω= ,m2

4) Se dimensionează elementele constructive ale debușeelui b și h în funcție de

Ω=ha(b+ha), m2

Faza II: Verificarea vitezei apei care se scurge prin secțiunea debușeului în funcție de elementele constructive.

Pentru calculul vitezei se utilizează formula lui Chezy:

V= Cm/s), în care

C= coefficient de viteză (Chezy)

C= 1/m Ry după Pavloski

C=l/n*R1/6 , după Manning R= , raza hidraulică în m

= secțiunea înmuiată, în m²

P = perimetrul înmuiat, în m

P = b+ 2ha, (m) pentru secțiunea trapez

m= coefficient de rugozitate (se ia din tabele)

I= panta hidraulică, în m/m, (panta fundului albiei)

Condiția care trebuie îndeplinită este: V<=Vadm, când V>Vadm, există pericolul eroziunii și atunci se impugn măsuri de reducere a vitezei de scurgere, care pot fi:

-mărirea rugozității pe secțiunea debușeului

-redimensionarea elementelor constructive prin mărirea lui b și reducerea lui h

-reducerea pentei inițiale a debușeului

-modificarea tipului de consolidare

Proiectarea căderilor pe debușee:

Succesiunea operațiunilor:

Se stabilește panta admisibilă a debușeului Iadm, în funcție de viteza admisibilă aleasă:

Vadm=C Iadm=V2adm/C2R , (m/m)

Se stabilește înalțimea căderilor hc=0,3-1,0 m, optim hc=0,5-0,8 m

Se calculează numărul de căderi Nc, necesare pentru compensarea pantei debușeului:

Nc= unde:

Ld-lungimea debușeului, respectiv tronson

lt-panta inițiala a terenului

Ld-lungimea debușeului, respectiv tronson

Iad-panta admisibilă a fundului debușeului, în m/m

hc-înalțimea căderii în m.

Distanța dintre două căderi succesive se determina:

L= unde h0 este înalțimea căderii alese

d.Se reprezintă grafic amplasarea căderilor pe profilul longitudinal al debușeului

ETAPELE DE CALCUL ÎN DIMENSIONAREA DEBUȘEELOR

Debușeele aflându-se pe terenuri cu folosințe agricole, se încadreaza în clasa a IV-a de importanță, prin urmare probabilitatea de depășire pentru calculul debitelor de evacuate va fi de 20%.

1.Determinarea debitelor de evacuate

a) Db1.Se cunosc:

Lgdeb= 172 m

S= 1,0 ha

Lvers= 50 m

ίvers= 10%

k= 0,4

Unde: k este coefficient de scurgere medie ponderat pe întreg subazinul calculat după metodologia I.C.P.A

tcv= 5,36 min

tcvdeb= 2,02 min

tc tot= 5,36+2,02= 7,38 min= 7,5 min

Utilizând diagram variației I=f pentru zona a 7-a din harta cu zonarea identității ploii de calcul rezultă:

Ptr.tc= 7,5 min rezultă I=1,98 mm/min

Qmax 20%= 0,167*0,4*1,98*1,2= 0,16 m3/

b)Db.2 Tr.I

Lg tr.I= 200 m

Ltr I= 18%

S= 1,20 ha

Lv= 50 m

lν= 15%

tcv= 7,56 min

tcdb tr I= 1,57

kdb tr.I= 9,13 min

Pentru tc I= 9,13 min rezultă I= 1,80 mm/min

Qmax 20 % tr I= 0,167*0,4*1,8*1,2= 0,14 m3/s

c)Db 2 Tr.II

Lg tr.II= 323 m

Ltr II= 10%

S= 4,00 ha

Lv= 100 m

lν= 12%

tcdb tr II= 13,43 m

tc tot = 9,13+3,43= 12,56 min

Pentru tc tot= 12,56 min rezultă 12=1,72 mm/min

Qmax 20 % tr II=0,167*0,4*1,72*(1,2+4)= 0,62 m3/s

Db 3

Se cunosc:

Lg tr.III= 203 m

I tr.III= 10%

S=3,00 ha

Lv= 80 m

lν= 12%

tcv= 7,6 min

tcdbeb III= 2,16 min

tct= 7,6+2,16= 9,76 min

Pttc=9,76 min rezultă 13=1,78 mm/min

Qmax 20 % tr.III= 0,167*0,44*1,78*3= 0,4 m3/s

e)Db 4 Tronsonul I

Se cunosc:

Lg tr.I= 166 m

I tr.III= 12%

S=1,12 ha

Lv= 60 m

lν= 14%

tcv= 6,4 min

tcad tr I= 1,56 min

tc tot tr I= 6,4+1,56= 7,96 min/8 min

Pttc=8,00 min rezultă I=1,99 mm/min

Qmax 20 % tr.I= 0,167*0,4*1,99*1,12= 0,18 m3/s

Tronsonul II

Se cunosc:

Lg tr.II= 144 m

I tr.II= 12%

S=2,90 ha

Lv= 60 m

lν= 14%

tcv= 1,36 mintc tot tr II= 8,00+1,36= 9,36 min

Pttc=9,36 min rezultă I=1,80 mm/min

Qmax 20 % tr.I= 0,167*0,40*1,80*(1,12+2,90)= 0,39 m3/s

f)Db.4

Se cunosc:

Lg db= 159 m

I db= 8%

S= 1,80 ha

Lv= 50 m

lν= 12%

tcv= 6,0 min

tcdbeb I= 1,70 min

tctot= 6,00+1,70= 7,70 min/8 min

Pttc=8 min rezultă I=1,98 mm/min

Qmax 20 % tr.III= 0,167*0,4*1,98*1,8= 0,27 m3/s

Dimenisonarea elementelor constructive ale debușeelor se face în funcție de valorile debitelor obțiunte anterior și de caracteristicile versantului.Dimensionarea elementelor constructive este prezentată în tabelul nr.20

Calculul elementelor constructive ale debușeelor

Tabel nr.20

Pentru debușeele consolidate mecanic se consideră Vadms =4-6 m/s și n=0,016

Pentru debușeele înierbate se consideră Vadms=1,8-2,4 m/s și n=0,06

Pentru elementele hidraulice obținute ale debușeelor,se verifică viteza de scurgere.

S-a verificat viteza de scurgere numai pentru Db 2 Tr. 1 și Db4 Tr.2 deoarece la celelalte debușee viteza calculată nu depășește viteza admisibilă pentru tipul de debușeu.

Pentru Db2 Tr.1

Ѡ=(b+mh)*h=(2,4*0,10)*0,10= 0,24 m2

P=b+2h**=2,82

R==0,085

V=C=5,67 m/s

C=45,92

Vcalc<Vadm

Se stabilește panta admisibilă a debușeului, în funcție de viteza admisibilă Vadms= 2,4 m/s

Vadms= C rezultă Iadm= 10 %

Se stabilește numărul de căderi Nc considerând hc=0,8 m pentru compensarea Tr.I al debușeului și distanța între căderi.

L= =10 m

Pentru Db4 Tr.2

Ѡ=(b+mh)*h=(2,4*0,10)*0,10= 0,24 m2

P=b+2h**=2,82

R==0,085

V=C=4,63 m/s

Iadm= 12 %

Ncad= 5 căderi

L= =13 m

5.3 Amenajarea versanților în terase- lucrări hidroameliorative

Proiectarea teraselor în plantații viticole

In cadrul amenajării versanților sub aspect antiererozional și a luării în cultură a acestora,o măsură de bază pe terenurile cu pante mai mari de 15% o constituie executarea teraselor.Terasele permit realizarea mecanizată a lucrărilor agricole,pe categoriile de folosință de pe suprafața amenajată.

Terasarea reprezintă modelarea în trepte succesive a unui versant,operațiune care implică mișcarea de tersamente.

Prin dimensionarea teraselor se rezolvă următoarele obiective:

-obținerea elementelor constructive ale unei terase,care se transpun apoi pe teren

-calculul investiției necesare pentru execuția teraselor

Dimensionarea elementelor teraselor:

Se calculează lățimea platformei terasei:

1)Pe baza condițiilor geotehnice de stabilitate(impunând înălțimea maximă a taluzului
terasei de 2,0 m) și folosind relații analitice:

Lp max= , pentru terase cu platformă orizontală, m

Lp max=, pentru terase cu platformă înclinată în sensul pantei, m

2) Pe baza condițiilor impuse de horticultori, în funcție de specie și tipul de plantație

Lp=(n-1)d+x+y, în care

n-numărul de rânduri de viță de vie

d-distanța dintre 2 rânduri succesive, în m

x-distanța de la piciorul taluzului debleu la primul rând, în m

y-distanța de la ultimul rând la capătul platformei, în m

Uzual sunt recomandate următoarele valori pentru d,x,y d-2 m, x= 1,6 m, y=1,6 m

Prin încercări succesive se determină numărul de rânduri n, care trebuie să fie un număr întreg astfel încât lățimea platformei terasei să fie aproximativ egală în cele două cazuri I și II;rezultă că înălțimea de execuție a taluzului terasei este chiar înălțimea maximă impusă de 2,0 m, lățimea platformei terasei este diferită în cele două cazuri rezultă necesitatea calculării înălțimi taluzului terasei.

h=Lp(ίν-ίp), pentru terase cu platformă înclinată în sensul pantei, în m

3) Se calculează lățimea terasei, Lt

Lt= Lp+mh, (m)

4) Se calculează numărul de terase ce se execută pe o tarla sau un versant, N

N=, în care -lungimea versantului sau lățimea tarlalei obținută la reorganizarea teritoriului, m, lățimea terasei, în m

5) Se calculează lungimea totală a teraselor dintr-o tarla sau de pe un versant, Ltot terase ,în m

Ltot terase=Ltarla*N, unde Ltarla=lungimea tarlalei obțiuntă la organizarea teritoriului, în m

6) Se calculează volumul de terasamente (volumul de săpătură care este egal cu cel de umplutură), în m2

Vs=* Ltot terase pentru terase cu platforma orizontală, m3 sau mii de m3

Vs=*(l-m*ip)* Ltot terase pentru terase cu platforma înclinată în sensul pantei, m3 sau mii de m3

7) Se calculează suprafața de înierbat, în m2

Sî=h

8) Se calculează suprafața de nivelat

Sniv=Lp*Ltot

9) Se determină coeficientul de utilizare a suprafeței versantului, (coeficientul de eficiența al amenajării).Cef

Cef==SLP/SLt

SLP-suprafața corespunzătoare platformelor teraselor

SLt-suprafața ocupată de terase, corespunzătoare lățimii totale a acestora

EXEMPLE DE CALCUL

lt=20% Lt= 400 m

lp=8% Lp= 120 m

m= 1 x= 1,6 m

h= 2 m y= 1,6 m

Se calculează lățimea platformei terasei pentru trasee cu platforma înclinată în sensul pantei

Lp max=h(1-m*ίν)/ίν-ίp

Lp=(n-1)*d+x+y

Lp= 2(1-1*0,20)/0,20-0,02= 13,30 m

Se recalculează Lp= 13,20 m

Se calculează înălțimea taluzului terasei

h= Lp(ίν-ίp)/I-m-ίν, rezultă 13,20(0,2-0,08)/1-1*0,20 rezultă h= 1,97

Se calculează lățimea terasei

Lt=Lp+mh= 13,20+1-1,97= 15,17 m

Se calculează numărul de terase ce se execută pe tarla

N=Lν/Lt=120/15,17=7,91 rezultă N= 8 terase

Se calculează lungimea totală a teraselor din tarla

Ltot terase=Ltotală*N=400*8=320171

Se calculează volumele de terasamente

Vs=Lp*h/ 8(l-mip)-Ltotterase=13,20 1,97 / 8(1-1 -0,08)3200 rezultă Vs= 9569 m3 7)

Se calculează suprafața de teluz înierbată

S=h *ltot terase =1,96 * 3200=8888 m2

Se calculează suprafața de nivelat Sn£l7=Lp-Ltot=13,20-3200=42240 m2

Se determină coeficientul de utilizare a suprafeței versantului

Cef=Scultivată I Starla=13,20/15,17=0,87

Calculele pentru suprafața supusă terasării s-au condus tabelar și se regăsesc în tabelul nr.12 care cuprinnde:

secțiuni unitare pe fiecare terasă

volume de lucru

5.4 Eficiența antierozională a lucrărilor proiectate

Eficiența antierozională a lucrărilor proiectate se determină prin compararea pierderilor de sol inițiale și cele actuale.Comparația se face doar pentru categoriile de folosință pe care s-au luat măsuri de combatere a eroziunii de suprafață,în cazul de față plantațiile viticole. Se calculează pierderea de sol actual pentru vie cu formula:

E= KaS C Cs Lm im (t/ha,an) calcului s-a condus tabular și este prevăzut în tab.nr.21 Eroziunea medie pe categoria de folosință de vie este:

Emp vie==2,66 t/m3

Grosimea stratului de sol antrenat este: Esup(m3/an=66,28 t/m3

În urma aplicării măsuriilor de combatere a eroziunii solului în suprafață,pierderile medii de sol pe subazinul studiat,s-au redus la 2,66 t/ha.an,deci sub eroziunea medie admisibilă,care în condițiile solurilor existente în subazin este de 3-4 t/ha.an.

Calculul pierderilor de sol datorate eroziunii de suprafață

Tabel nr.21

CAPITOLUL VI

NOTE DE CALCUL

Nota de calcul nr.1 Calculul volumului de terasamente la drumuri

Nota de calcul nr.2 Estimarea fizică a drumului Dep 2A și a debușeului Db tr2 folosit ca drum

Nota de calcul nr.3 Estimarea fizică a volumelor de lucrări la canale marginale

Nota de calcul nr.4 Estimarea fizică a podețelor

Nota de calcul nr.5 Calculul volumelor la debușee

Nota de calcul nr.6 Calculul suprafețelor ocupate la debușee, a volumelor de lucrări pentru treptele de la taluze și a debitului de apă evacuat

Nota de calcul nr.7 Dimensionarea hidraulică a canalelor de evacuare la debușee

Nota de calcul nr.8 Calculul volumelor de lucrări la canalul de pământ

Nota de calcul nr.9 Dimensionarea hidraulică a canalelor de evacuare din pământ

Nota de calcul nr.10 Calculul secțiunii unitare la terase

Nota de calcul nr.11 Calculul volumelor de lucrări la terase

Nota de calcul nr.12 Estimarea fizică a zonelor de întoarcere

Nota de calcul nr.13 Calculul suprafețelor parcelelor de vie

Nota de calcul nr.1

Calculul volumului de terasamente la drumuri

Nota de calcul nr.2

Estimarea fizică a drumului Dep 2A și a debușeului Db tr2 folosit ca drum

Nota de calcul nr.3

Estimarea fizică a volumelor de lucrări la canale marginale

Nota de calcul nr.4

Estimarea fizică a podețelor

Nota de calcul nr.5

Calculul volumelor la debușe

Nota de calcul nr.6

Calculul suprafețelor ocupate în debușee, a volumelor de lucrări pentru treptele de la taluze și a debitului de apă de evacuat

Nota de calcul nr.7

Dimensionarea hidraulică a canalelor de evacuare la debușee

Nota de calcul nr.8

Calculul volumelor de lucrări la canalul de pământ

Nota de calcul nr.9

Dimensionarea hidraulică a canalelor de evacuare din pământ