Înfiintarea Unei Plantatii de Zmeur Aplicand Submasura 6.1

UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA DIN SIBIU

FACULTATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE, INDUSTRIE ALIMENTARĂ ȘI PROTECȚIA MEDIULUI

SPECIALIZAREA INGINERIE ȘI PROTECȚIA MEDIULUI ÎN AGRICULTURĂ

LUCRARE DE DIPLOMĂ

Coordonator științific:

Prof. univ. dr. ing. Camelia Sava

Absolventă:

Dinu Iulia-Maria

SIBIU

2016

UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA DIN SIBIU

FACULTATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE, INDUSTRIE ALIMENTARĂ ȘI PROTECȚIA MEDIULUI

SPECIALIZAREA INGINERIE ȘI PROTECȚIA MEDIULUI ÎN AGRICULTURĂ

Înființarea unei plantații de zmeur

aplicând Submăsura 6.1.

– Comuna Cornățel, Județul Sibiu

Coordonator științific:

Prof. univ. dr. ing. Camelia Sava

Absolventă:

Dinu Iulia-Maria

Sibiu

2016

INTRODUCERE

Una dintre plantațiile care s-au dezvoltat foarte bine pe plan mondial în ultimii ani este plantația de zmeură. La nivelul țării noastre, producția de zmeură este scăzută, deoarece există prea puține ferme care să o valorifice. În anul 2010, zmeura se situa pe locul 16, referitor la suprafața cultivată și pe locul 15 la cantitatea produsă în topul fructelor cultivate în România.

Un mare avantaj al zmeurului este că intră foarte timpuriu pe rod (din anul doi de la plantare) și dă producții mari, ceea ce are ca rezultat recuperarea rapidă a cheltuielilor de înființare.

Cultura de fructe poate fi valorificată foarte bine la export, dar și suprafețele de teren mici pot fi valorificate cu o astfel de cultură. Fiind plante de talie mică, necesită un spațiu redus pentru dezvoltarea lor, asfel sunt unii dintre semiarbuștii cei mai indicați pentru cultura în grădinile de lângă casă.

Un alt avantaj îl reprezintă înflorirea târzie, astfel, zmeurul nu este afectat de gerurile târzii din primavară. Calitatea deosebită a zmeurei, ca rezultat al condițiilor naturale specifice țării noastre, are drept rezultat o solicitare în creștere pe piața internațională.

Pe lângă avantajele economice și agricole zmeura este recomandată și în practica medicală. Tratamentele de fitoterapie recomandă folosirea frunzelor și a lăstarilor sub formă de ceaiuri sau decoct pentru tratarea sau ameliorarea unor boli. Zmeura are un conținut mare de polifenoli antioxidanți și este o sursă bogată de vitamina C, magneziu, complex de vitamine B, cupru și fier.

Consumul regulat de fructe de zmeură s-a dovedit benefic în tratarea bolilor precum: inflamațiile, cancerul, afecțiunile cardiovasculare, diabetul, alergiile, tulburările de vedere.

Având în vedere nenumăratele avantaje ale plantațiilor de zmeură, printre care adaptarea climatică și economia spațiului ocupat, plantarea de zmeur devine astfel o afacere rentabilă pentru un tânăr fermier. Fondurile europene reprezintă un alt avantaj în dezvoltarea unei astfel de afaceri.

Am consultat numeroase ghiduri de specialitate, din care am aflat ce înseamnă o plantație de zmeur, cum trebuie îngrijit acest arbust, ce avantaje și dezavantaje sunt în înființarea culturii, dar mai ales cum să îmi exstind afacerea și să investesc corect banii.

Banii pe care îi voi primi în urma accesării fondurilor europene nerambursabile, mă vor ajuta la extinderea suprafeței cultivate, cumpărarea aparatelor necesare cultivării și depozitării fructelor, dar și la cumpărarea de produse necesare pentru protejarea culturii de dăunători. Acești bani vor fi cheltuiți conform planului de investiții, în care vor fi detaliate toate obiectivele și toți pașii necesari înființării și punerii pe rod a plantației, precum și costul aferent fiecărei etape în parte

În prezenta lucrare de diplomă, intitulată ” Înființarea unei plantații de zmeur aplicând Submăsura 6.1. – Comuna Cornățel, Județul Sibiu”, urmăresc o analiză detaliată a condițiilor impuse de Măsura 6 – Dezvoltarea exploatațiilor și a întreprinderilor, Submăsura 6.1 – Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri, precum și a tehnologiei de cultură a zmeurului, obiectivul principal fiind acela de a accesa astfel de fonduri europene nerambursabile în vederea înființării unei exploatații agricole proprii.

Obiectivul general al proiectului îl reprezintă creșterea competitivității fermei. Acest obiectiv va fi atins prin adoptarea unui sistem modern, de tip intensiv de înființare și exploatare a plantației de zmeur, caracterizat de aplicarea unor metode eficiente de lucru care necesită un consum minim de muncă și costuri mici de exploatare. Obiectivul general, precum și obiectivele specifice urmărite prin realizarea investiției propuse sunt în concordanță cu obiectivele submăsurii 6.1.

Prezenta lucrare este structurată în 6 capitole. Capitolul I prezintă foarte pe scurt Măsura 6 – ”Dezvoltarea exploatațiilor și a întreprinderilor” cu Sub-măsura 6.1. „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri”. Capitolul II și III descriu scurt și concis tehnologia de cultură a zmeurului și principalele etape care trebuiesc parcurse pentru înființarea unei plantații de zmeur pentru producția de fructe. Capitolul IV prezintă analizele agrochimice ale solului efectuate cu scopul de a evalua reacția solului și aprovizionarea acestuia în elemente nutritive. Capitolul V prezintă planul de afaceri, proiectul de înființare a culturii de zmeur în localitatea Cornățel, Județul Sibiu, cu scopul accesării fondurilor europene prin Submăsura 6.1. Lucrarea se încheie cu un un capitol numit concluzii, care centralizează interpretarea rezultatelor obținute experimental și a măsurilor ce vor trebui luate pentru accesarea fondurilor europene și înființarea culturii de zmeur

CAPITOLUL I.

SUBMĂSURA 6.1. – SPRIJIN PENTRU INSTALAREA TINERILOR FERMIERI

1.1. Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020

Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020 ( PNDR) – program prin care se acordă fonduri nerambursabile de la Uniunea Europeană și Guvernul României pentru dezvoltarea economico – socială a spațiului rural din România.

Investitorii au noi oportunități financiare pentru proiecte de investiții în dezvoltarea agriculturii și a zonei rurale.

Fermierii, societățile private și autoritățile publice locale au la dispoziție aproximativ 8 miliarde de euro, fonduri europene nerambursabile pentru investiții la standarde europene, eficiente și rentabile.

Principalele priorități de dezvoltare rurală pentru perioada de programare 2014‐2020

Modernizarea și creșterea viabilității exploatațiilor agricole prin consolidarea acestora, deschiderea către piață și procesare a produselor agricole;

Încurajarea întineririi generațiilor de agricultori prin sprijinirea instalării tinerilor fermieri;

Dezvoltarea infrastructurii rurale de bază ca precondiție pentru atragerea investițiilor în zonele rurale și crearea de noi locuri de muncă și implicit la dezvoltarea spațiului rural.

Încurajarea diversificării economiei rurale prin promovarea creării și dezvoltării IMM-urilor în sectoarele nonagricole din mediul rural;

Promovarea sectorului pomicol, ca sector cu nevoi specifice, prin intermediul unui subprogram dedicate;

Încurajarea dezvoltării locale plasate în responsabilitatea comunității prin intermediul abordării LEADER. Competența transversală a LEADER îmbunătățește competitivitatea, calitatea vieții și diversificarea economiei rurale, precum și combaterea sărăciei și excluderii sociale.

1.2. Măsura 6 – ”Dezvoltarea exploatațiilor și a întreprinderilor”. Sub-măsura 6.1. „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri”

În noul Program Național pentru Dezvoltare Rurală 2014-2020, finanțările nerambursabile pentru tinerii fermieri pot fi accesate prin Măsura 6 – ”Dezvoltarea exploatațiilor și a întreprinderilor”. Sub-măsura 6.1. „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri”. La fel ca și în exercițiul financiar trecut, banii europeni se acordă tinerilor fermieri adecvat pregătiți care se stabilesc pentru prima dată într-o exploatație agricolă ca șefi ai acesteia, cu scopul de întinerire a generațiilor de agricultori și de creștere a competitivității exploatațiilor agricole. SCOPUL investițiilor sprijinite în cadrul acestei submăsuri este de sprijinire a stabilirii pentru prima dată a tinerilor fermieri ca șefi/ conducători unici ai unei exploatații agricole.

1.2.1. Obiective

Creșterea numărului de tineri fermieri care încep pentru prima dată o activitate agricolă ca șefi/conducători de exploatație, fiind încurajați să devină competitivi, să se asocieze, să participe la lanțurile alimentare integrate;

Îmbunătățirea managementului, creșterea competitivității sectorului agricol și sprijinirea procesului de modernizare și conformitate cu cerințele pentru protecția mediului, igienă și bunăstarea animalelor și siguranța la locul de muncă;

Crearea posibilității tinerilor fermieri rezidenți, cu un minim de cunoștinte de bază, în vederea instalării ca șefi/ conducători ai exploatației agricole.

Încurajarea tinerilor și a familiilor din mediul rural de a se stabili în mediul rural, ceea ce va crea un efect pozitiv asupra economiei naționale în general.

1.2.2. Beneficiari

Tinerii fermieri în conformitate cu definiția prevăzută la art. 2 din R(UE) nr. 1305/2013 ‐ „tânăr fermier” înseamna o persoană cu vârsta de până la 40 de ani la momentul depunerii cererii, care deține competențele și calificarile profesionale adecvate și care se stabileste pentru prima dată într‐o exploatație agricolă ca șef al respectivei exploatații

Persoanele juridice în care un tânăr fermier care se instalează împreună cu alți tineri fermieri și care exercită un control efectiv pe termen lung în ceea ce privește deciziile referitoare la gestionare, beneficii și riscuri financiare în cadrul exploatației respective

Sprijinul nerambursabil de maximum 50.000 Euro va fi acordat sub formă de primă în două tranșe, astfel:

– 75% din cuantumul sprijinului la primirea deciziei de finanțare

– 25% din cuantumul sprijinului în maximum trei ani de la primirea deciziei de finanțare;

1.2.3. Condiții pentru accesarea fondurilor de la UE

Tinerii fermieri din România pot accesa o sumă maximală de 50.000 de euro, bani europeni nerambursabili, prin Măsura 6 – ”Dezvoltarea exploatațiilor și a întreprinderilor”. Sub-măsura 6.1. (sM.6.1.) „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri”.

Pentru a putea avea acces la fondurile europene nerambursabile, tinerii fermieri trebuie să ăndeplinească cumulativ următoarele condiții:

Să se înregistreze ca microîntreprindere/întreprindere mică cu maximum 24 de luni înaintea depunerii cererii de finanțare;

Să elaboreze un plan de afaceri pentru înființarea unei exploatații agricole care va demonstra că exploatația va atinge o dimensiune economică de cel puțin 12 000 S.O. (Standard output-valoare producție standard);

Să depună cerere de finanțare împreună cu planul de afaceri, documente doveditoare privind baza materială cu bunuri imobile deținute la momentul depunerii cererii de finanțare și angajamentul că în termen de maximum 9 luni de la momentul deciziei de finanțare va demara implementarea planului de afaceri;

Să îndeplinească în maxim trei ani obiectivele propuse în planul de afaceri, inclusiv atingerea dimensiunii economice (SO) propuse, reprezentând momentul instalării tânărului fermier.

Să aibă domiciliul stabil întruna dintre unitățile administrativ teritoriale pe teritoriul căreia se află exploatația;

Să devină fermier activ în termen de 18 luni de la data instalării;

Să demonstreze, înaintea celei de-a doua tranșe de plată, îmbunătățirea performanțelor economice ale exploatației, prin producția proprie comercializată în procent de minimum de 20 % din valoarea primei tranșe de plată (condiția se verifica în maxim 3 ani de la contractare);

În cazul exploatațiilor pomicole, vor fi luate în considerare pentru sprijin doar cele din UAT prezente în anexa II a Subprogramului pomicol;

Să nu aibă concomitent un alt loc de muncă în afara unității teritorial administrative în care este situată exploatația, sau a zonei limitrofe;

Să dețină competențe profesionale îndeplinind cel puțin una dintre următoarele condiții: studii medii/superioare în domeniul agricol/veterinar/economie agrară sau cunoștințe în domeniul agricol dobândite prin participarea la programe de instruire.

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) este instituția care asigură implementarea tehnică și financiară a PNDR 2014 – 2020. De pe portalul afir.ro se poate descărca “Ghidul solicitantului” împreună cu alte formulare tip puse la dispoziție tinerilor fermieri (Fig. 1.)

CAPITOLUL II

TEHNOLOGIA DE CULTURĂ A ZMEURULUI

2.1. Biologia zmeurii

Zmeurul face parte din familia Rosaceae, subfamilia Rosoideae, genul Rubus, subgenul Idaeobatus. Are un sistem radicular superficial, bine ramificat. Pe rădăcinile tinere ale zmeurului se formează numeroși muguri adventivi din care se dezvoltă drajoni. Pe rădăcini apar mici excrescențe proeminente, de culoare albcioasă, asemănător colțiilor de pe tuberculii de cartof, fără însă să ajungă la suprafața solului în primul an. În primăvara anului următor, apar la suprafața solului care încep să crească.

Zmeurul este un semiarbust, si crește sub formă de tufă, are tulpini acoperite cu ghimpi și pori rigizi.

Soiurile neremontate, au creșterea în lungime a tulpinilor care se încheie în primul an de viața, iar în următorul an ele se ramifică, înfloresc și cresc. La soirile remontate, pe porțiunea dinspre vârful tulpinilor de 1 an, se formează muguri floriferi, care dau rod în anul respectiv.

Față de ceilalți arbuști fructiferi, repusul de iarnă este mult mai lung la zmeur, pornirea în vegetație făcându-se primăvara foarte târziu, acesta fiind afectat rareori de înghețuri si brume.

Înflorirea la zmeur se produce după 54-80 de zile de la umflarea mugurilor.

Florile sunt hermafrodite și autofertile, secretă mult nectar și in felul acesta sunt căutate de albine care înlescnesc polenizarea.

Coacerea fructelor începe la o lună de la deschiderea primelor flori, atunci când au acumulat o temperatură activă de 1500 grade Celsius.

Cerintele zmeurului față de factorii ecologici

Lumina – influențează pozitiv calitatea fructelor. Este o specie exigentă față de lumină. De aceea zmeurul se va planta pe versanții cu expoziție favorabilă. De asemenea, direcția rândurilor se va orienta în așa fel încât să valorifice la maximum lumina, mai ales în zonele înalte.

Temperatura – poate fi un factor limitativ pentru cultura zmeurului. Acesta nu suportă temperaturi excesiv de scazute (-20 … -25°C) în perioada de repaus, dar nici extrem de ridicate în perioada de vegetație. Cultura reușește bine în zone cu ierni blânde și veri în care temperatura medie nu depaseste 16-17°C. Pentru desfășurarea normală a înfloritului necesită 580-600ºC.

Temperatura solului nu trebuie sa depășească 16ºC. Daca, toamna este rece si umedă, lignificarea tulpinilor este deficitară iar rezistența la ger scade pâna la -15ºC.

Umiditatea reprezintă unul din factorii principali de care depinde reușita culturii zmeurului. Este o specie cu pretenții mari fata de umiditate. Se recomanda a se cultiva în zone cu 700-1000 mm precipitații anuale, bine repartizate în perioada de vegetație (iunieaugust). În caz contrar, este absolut obligatorie irigarea.

Excesul de apă (băltirea) este, de asemenea, daunător putând provoca asfixierea radăcinilor. Pânza de apa freactică trebuie sa fie la peste 80 cm. Zmeurul crește și se dezvolta bine în zone în care umiditatea relativă este mai mare.

Solul cel mai recomandat pentru cultura zmeurului este cel nisipo-lutos, bogat în humus, cu buna capacitate de reținere a apei și bine aerisit, cu pH = 5,6-6,5, cu subsol permeabil și cu o grosime de cel putin 50 cm, bogat în azot si proteine. Este sensibil la deficitul în Fe și Mn. Nu sunt recomandate solurile sărace, foarte grele, reci, sau uscate si calcaroase.

Curentii de aer, iarna pot mari pagubele prin îngheț, vara măresc seceta atmosferică etc. Totuși lipsa totală a acestora favorizează apariția bolilor și mărește pericolul înghețurilor târzii de primăvară.

2.2. Principalele soiuri de zmeur

Soiurile care asiguă producții sporite au o importanță semnificativă pentru cultură. Principalele soiuri recomandate pentru producție se împart în: neremontante și remontante care la rândul lor cuprind soiuri cu fructe de culoare roșie și soiuri cu fructe de culoare galbenă.

Soiuri neremontante cu fructe de culoare roșie

Soiul Cayuga – introdus la noi în țară în 1956, este un soi de origine americană. Are o creștere viguroasă de aproximativ 2,5 m care drajonează puternic, inmulținu-se usor. Nu este pretențios față de sol și rezistă la ger, boli și dăunători. Asigură producții medii de 5-6 t la hectar, se pretează atât pentru consumul în stare proaspătă cât și pentru prelucrare.

Soiul June – tot de origine americană, formează tufe destul de rare și viguroase, drajonează slab dar își formează suficiente tulpini noi pentru înlocuirea celor care au rodit. Soiul are fructe mari care ajung la maturitate spre sfârșitul lunii iunie. Este apreciat pentru calitatea fructelor și rezistență sporită la transport.

Soiul Rubin – a fost creat în Bulgaria și introdus la noi în țară în 1957. Soiurile ușoare, bine aprovizionate cu apă îi sunt propice pentru dezvoltare, asigurând o producție ridicată de 8 tone la hectar.

Soiul Malling promise – introdus la noi în țară în 1957, este un soi de origine engleză. Ajunge la maturitate la mijlocul lunii iulie, nu este pretențios la sol și rezistă bine la ger.

Soiul de septembrie – soi obținut în SUA, introdus la noi în țară în 1958. Este un soi excelent, cu fructe mari, asigură o producțe de 9 tone la hectar însă are o rezistență destul de scăzută la boli.

Soiul Marlborough – este un soi vechi de origine Americană. Preferă solurile ușoare, adânci, bogate și umede.Rezistent la ger dar suferă de secetă, cloroză și boli.

Soiul Paul Camenzid – creat în Elveția și introdus în 1958 în țara noastră. Formează tufe de 1,4 m înălțime cu număr mijlociu de tulpini. Fructele sunt foarte mari și au culoarea vișnie-deschis. Asigură producții de 7 tone la hectar.

Soiul Taylor – soi de origine americană, vechi, introdus la noi în țară în anul 1956. Formează tufe înalte, mari cu putere de drajonarea medie. Asigură producții de 9 tone la hectar, fapt ce îl face să fie apreciat în cultura comercială.

Soiul Malling Exploit – introdus la noi în țară în anul 1957 este un soi din Anglia. Putere de drajonare moderată, tufe înalte și fructe mari. Asigură producții de 7 tone la hectar.

Soiuri neremontante cu fructe de culoare galbenă

Cel mai răspândit este soiul Golden Queen. Plantele formează un număr mare de drajoni, cu tufe foarte înalte și viguroase. Are fructe mari de culoare galbenă- portocalie-aurie, pulpă suculentă cu gust și aromă plăcută. Asigură producții de 7 tone la hectar dar neajunsul lui este sensibilitatea la transport.

Soiuri remontante cu fructe de culoare roșie

Soiul Romy – creat în Elveția și introdus în țară în 1958. Formează tufe joase cu înălțimea de 1m. Emit un număr mare de drajoni, este sensibil la ger și viroze, dar rezistă la secetă și boli.

Soiul Lloyd George – este un soi de origine engleză. Planta este de vigoare mijlocie cu drajonare relativ buna. Tulpinile anuale sunt cafenii roscate, au ghimpi scurti, de culoare rosie inchis!

Fructele sunt mijlocii sau mari, conice, lungi, cu varful putin tesit, de culoare rosie-inchisa, acoperite cu o pruina violacee.

Avantaje si dezavantaje sunt la ambele soiuri: soiurile remontate fructifica o luna dar puternic, soiurile remontate fructifica de mai multe ori dar au productia mai mica

2.3. Agrotehnica zmeurului

Înmuțirea zmeurului. Zmeurul se înmulțește prin drajoni, butași de rădăcină și marcotaj.

Înmulțirea prin drajoni. La zmeurul roșu asigură cele mai bune rezultate fiind cea mai răspândită în producție. În vederea înființării plantațiilor mamă se aleg terenuri în zone cu peste 750 mm precipitații atmosferice. Înainte de plantare cu 2 luni, se desfundă terenul la o adâncim de 50-60 cm.

După desfundare se încorporează în sol 40-50 toe guoi, 300-400kg superfosfat și 150-200 kg sare potasică. Înainte de plantare se nivelează terenul cu ajutorul grapelor, după care se face parcelarea și pichetarea.

Materialul pentru plantare se scurtează și se înlătură porțiunile de rădăcini vătămate, după fasonare se mocirlesc și se plantează. Plantarea se face primăvara timpuriu sau toamna târziu.

Distanțele de plantare se recomandă să fie de 3 metri între rânduri și 50-60 cm pe rând.

Aplicarea îngrășămintelor se face chiar din primul an cu must de gunoi. Gunoiul, îngrășămintele cu fosfor, potasiu și azot se aplică toamna, după îndepărtarea drajonilor având în vedere mobilizarea solului.

În scopul asigurării unui material sănătos, este necesar ca în primii 2 ani plantele să nu fie folosite pentru înmulțire. Începând cu al 3 lea an, se aleg 2-4 tulpini care se taie la 1 m, iar celelalte se taie de la pământ. În timpul verii se lasă la fiecare tufă 8-10 drajoni.

Toamna, după căderea frunzelor se scot drajoni prin smulgere sau cu hârlețul. Dupa scoatere, se sortează în funcție de anumite criterii, se scurtează tulpinile și rădăcinile și se mocirlește legându-se în pachete de 50 de drajoni.

Înmulțirea prin marcotaj

Metodă folosită pentru înmulțirea soiurilor care nu drajonează. Cele mai bune rezultate le oferă marcotajul prin aplecare. În vederea aplicării acestui sistem, se sapă șanțuri de 5-7 cm în jurul tufei, se apleacă tulpinile de un an și se fixează pe fundul șanțului peste care se trage pământ și se presează cu piciorul. Până toamna se formează rădăcini pe partea de tulpină îngropată. După căderea frunzelor se scot tulpinile marcotate și se taie de la bază, iar tulpina se scurtează.

Înmulțirea prin butași de rădăcină

Se folosește la soiurile de zmeur care formează lăstari din rizomi dar care nu drajonează. Se scot toamna porțiuni de rădăcini groase care se fasonează la o anumită lungime , astfel încât fiecare fragment să aibă 1-2 muguri. Butașii astfel pregătiți se leagă în pachete de 100 bucăți și se stratifică în nisip. unde se țin până primăvara când se plantează. Plantarea se face primăvara devreme la fel ca și înmulțirea prin drajoni.

CAPILOLUL III

ÎNFIINȚAREA PLANTAȚIILOR DE ZMEUR

PENTRU PRODUCȚIA DE FRUCTE

Înființarea plantațiilor de zmeur pentru producția de fructe cuprinde o serie de lucrări menționate mai jos:

3.1. Alegerea locului pentru plantațiile de zmeur

Zonele care asiguă condiții natural de creștere și dezvoltare pentru această specie sunt propice pentru extinderea plantațiilor de zmeur. Pentru zmeură sunt reomandate terenurile adăpostite de vânturi și curenți reci, drenate și bine apovizionate cu substanțe nutritive. Datorită faptului că drajonează, este indicat pentru terenurile erodate. Este o specie care iubește lumina și nu este recomandat ca el să fie cultivat în zone umbroase. Orientarea rândurilor se face pe curbele de nivel, zmeurul fiind o specie care preferă terenurile înclinate.

Cele mai indicate premergătoare pentru zmeur sunt fasolea, trifoiul, plantele pentru îngrășământ verde care lasă terenul curat de buruien, bine apovizionat cu substanțe nutritive si suficient de drenat. Nu sunt bune premergătoare solanaceele, deoarece lasa solului o sere de boli care se transmit ușor zmeurului.

3.2. Tipuri de plantații

După marimea terenului se disting plantațiile mici din grădinile familiale si plantațiile comericiale ce ocupă suprafețe mari. În grădinile familiale se recomandă plantarea soiurilor remontante, sub formă de plantație pură.

Distanțele de plantare sunt mai mici decât la cele comerciale și se folosesc sistemele de cultură p espalier, în evantai și în benzi. În plantațiile comericiale se adaugă și plantarea sub formă de gard, aceasta asigură cantități mari de fructe pentru aprovizionare în industrie alimentară.

3.3. Pregătirea terenului

Principalele lucrări pregătitoare sunt nivelarea terenului, trasarea drumurilor, delimitarea parcelelor, marcarea locurilor pt captarea apei, parcelarea și trasarea rețelei de drumuri.

Lucrarea de bază o reprezintă desfundarea terenului la 50-60 cm dupa care se lucrează cu grapa cu discuri în vederea mărunțirii brazdelor și nivelarea suprafeței ternului. Următoarele lucrări de pregătire a terenului sunt relatate în articolul privind înmulțirea zmeurei prin drajoni.

3.4. Lucrările de întreținere

Pentru obținerea unor producții mari trebuie respectat nivelul agrotehnici. Principalele verigi ce trebuie aplicate în culturile de zmeur sunt:

3.4.1. Sistemele de întreținere și lucrare a solului

În primii 2 ani, este recomandat ca intervalele dintre rânduri să fie cultivate cu salată, varză, conopidă, spanac, morcov și pătrunjel. Aceste culture intercalate sunt premise pe terenurile cu fertilitate ridicată si nivel de apă mare. Datorită acestei procedure se asigura producții și de plante anuale și de zmeură fără ca aceasta să fie afectată.

Un calcul simplu dovedește că se obțin venituri din cultivarea legumelor intercalate care recuperează o bună parte din cheltuielile investite la înființarea plantației de zmeur. Dacă solul nu se lucrează. Acest lucru duce la îmburuienarea lui și la pierderea unei cantități semnificative de apă. Atâta timp cât se respectă la timp lucrările de intreținere a solului, zmeurul adduce profit și benefici.

3.4.2. Aplicarea îngrășămintelor

Modul de administrare a îngrășămintelor variază în raport cu condițiile de climă și textura solului. Zmeurul este specia care valorifică cel mai bine îngrășămintele deoarece are nevoie mare de consum față de alte specii. Gunoiul de grajd se administrează din 3 în 3 ani, iar azotul, fosforul și potasiul în fiecare an. Absorbția principalelor elemente nutritive este în creștere de la pornirea plantelor în vegetație până la sfârșitul lunii august. Unele elemente nutritive au nevoie de o perioadă mai lungă de descompunere aceata depinzând de gradul de solubilitate al fiecăruia.

Adâncimea de încorporare a gunoiului de grajd în sol este de 8-10 cm, la azot la 4-5 cm iar la cele cu fosfor și potasiu cât mai aproape de rădăcină deoarece au mobilitate în sol foarte scăzută. Îngrășămintele organice și cele chimice se administrează pe benăi late de 1-2 m de-a lungul rândurilor, cele lchide în șanțuri paralele.

Tabelul 1. Dozele orientative de azot, fosfor și potasiu recomandate pentru fertilizare în plantațiile tinere de zmeur (după Borlan et al., 1982)

3.4.3. Irigarea plantațiilor de zmeur

Dintre toate speciile de arbuști fructiferi, zmeurul este pretențios față de umezeală și are nevoie de cantități mari de apă. Metodele de irigare folosite sunt irigarea prin brazed și irigarea prin aspersiune.

Irigarea prin braze are avantajul de a asigura u umezeală uniform a solului. Pentru această metodă se deschide de o parte și de alta a rândului câte o brazdă de o adâncime de 15 cm și lățime de 25-30 cm la suprafața solului, brazdele fiind unite cu uncanal de alimentare de unde vine apa care pătrunde în sol și ajunge la rădăcini.

Irigarea prin aspersiune necesită mai puține cheltuieli și poate fii aplicată pe terenurile cu denivelări. Pentru aceasta sunt necesare aggregate cu dispozitiv de pompare, conducte de aducțiune, elemente de distribuție a apei sub formă de ploaie și aspersoare.

3.4.4. Tăierea zmeurului

Lucrările de tăiere sunt diferite de la o specie la alta, singurul aspect fiind Acela că durata tuturor specilor este de 2 ani fapt care duce la suprimarea acestora de la baza deoarece se usucă. Tăierea se execută vara imediat după recoltare și la începutul primăverii. O lucrare importantă care trebuie efectuată după e plantația a intrat în plin rod este cârnitul drajonilor aleși pentru ulpinile care vor rodi în anul următor. În grădinile familiale se aplică sistemul de tăiere englezească care constă în scurtarea tulpinilor tufei la înălțimi diferite, în urma acesteia tulpinile dau producții mai mari și se poate prelungi perioada de coacere cu 5-6 săptămâni.

3.4.5. Sistemele de conducere

Exista 3 tipuri principale de sisteme de conducere: sistemul în evantai, sistemul pe spalier și sistemul în benzi.

Sistemul de cultură în evantai asigură producții bune și nu necesită cheltuieli mari cu mijloacele de susținere. Pentru acest sistem se folosesc araci de stejar sau salcâm care se bat în pământ, curățiți de coajă și ascuțiți. Se fixează de-a lungul rândului câte 2, de o parte și alta a tufei, la o îndepărtare de 40 cm de centrul tufei. Se împart în părți egale tufele, o parte din drajoni se leagă de un arac și celelalte de celălalt arac cu răchită, astfel plantele palisate au forma unui evantai.

Sistemul de cultură pe spalier permite o repartizare mai bună a tulpinilor în spațiu. Asigură producții mai mari dar și cheltuieli de înființare mai mari decât la cele pe araci. Există mai multe tipuri de spalier:

Cu un singur rând de bulamaci și două rânduri de sârme suprapuse

Cu un singur rând de bulamaci și un rând de sârme duble

Cu două rânduri de bulamaci și un rând de sârmă pe fiecare

Sistemul de cultură în benzi asigură producții mai mici decât la celelalte 2 sisteme dar nu necesită sisteme de susținere deoarece plantarea se face mai deasă astfel încât în câțiva ani se formează o bandă continuă de-a lungul rândului. Acest sistem este potrivit pentru soiurile care au un port erect. Acest sistem se recomandă pentru culturiile familiale.

3.4.6. Protejarea culturii zmeurului în timpul iernii

Pentru ca perioada de iarnă să nu afecteze cultura de zmeura, se mușuroiește baza tufelor, iar tulpinile se îndoaie și se apleacă fixând vârful acestora prin acoperire cu pământ sau legare de baza tulpinii vecine. Astfel se protejază porțiunile predispuse la îngheț și această lucrare trebuie efectuată la începutul lunii noiembrie.

3.4.7. Bolile zmeurului

Cancerul rădăcinilor – produce umflături pe rădăcini care conduc în timp la tumori și paralizează principalele funcții ale rădăcinilor. Pentru prevenirea ei se evită solurile cu exces de umiditate

Putregaiul fibros al rădăcinilor – boală provocată de ciuperca Armilaria mellea, care atacă părțile sistemului radicular. Rădăcina se înegrește, se buretează și se exfoliază.

Antracnoza sau uscarea lăstarilor- provocată de cipuperca Didymela applanata

Rugina zmeurului – atacă frunzele, lăstarii și tulpinele plantelor. Este o boală fregventă dar care nu produce pagube mari.

Pătarea cenușie a frunzelor

Făinarea zmeurului

Putregaiul cenușiu al fructelor

Mozaicul zmeurului

3.4.8. Dăunătorii zmeurului

Molia zmeurului

Gândacul zmeurului

Gărgărița zmeurului

Musca zmeurului

Păduchele zmeurului

Păianjenii

Păduchele din San Jose

Tabelul 2. Program orientativ de combatere a bolilor și dăunătorilor la specia zmeur (http://www.madr.ro/docs)

Tabelul 2. Program orientativ de combatere a bolilor și dăunătorilor la specia zmeur –continuare (http://www.madr.ro/docs)

3.5. Recoltarea și valorificarea zmeurei

Un bun atu pentru valorificarea zmeurei ar fi comercializarea în extrasezon, conservată la congelator, fiind distribuită restaurantelor sau cofetăriilor la un preț convenabil. Fructele se folosesc atât în industria alimentară, cât și în cea farmaceutică pentru medicamente sau ceaiuri. De asemenea, frunzele și lăstarii pot fi comercializați pentru valorificarea în industria farmaceutică.

Zmeura destinată consumul în stare proaspătă se recoltează cu 2 -3 zile înainte de maturitatea completă, în funcție de durata transportului până la locul de desfacere. Recoltarea zmeurei se recomandă să se facă direct în ambalajul în care se livrează. Ca ambalaj se pot folosi diferite cutii cu un design special în funcție de locul unde se v-a vinde.

Zmeura destinată industrializări se ambalează în butoaie de lemn și se depozitează până la momentul prelucrării.

3.6. Eficiența economică

Din datele prezentate în tabelul următor, reiese faptul că producția medie la zmeur pe hectar este de 8.000 kg și se realizează cu un cost de producție de 4,82 lei kg.

In cadrul cheltuielilor cu înființarea, costurile sunt astfel, ponderea cea mai mare este dată de costurile cu materiile și materialele, costurile cu lucrările manuale și cosurile mecanizate.

Dacă producția este valorificată, se realizează un profit anual de 18.036 lei pe hectar, estimat la 7,5 lei kg. Investiția poate fii recuperată după o perioadă de aproximativ 5 ani.

CAPITOLUL IV.

ANALIZA AGROCHIMICĂ A SOLULUI ÎN VEDEREA

ÎNFIINȚĂRII PLANTAȚIEI DE ZMEUR

4.1. Comuna Cornățel, Județul Sibiu

Cornățel, mai demult Cornățăl, Hârtibaciu, (în dialectul săsesc Harwesterf, în germană Harbachsdorf, Härwesdorf, Harbach, Harendorf, Harrebach, Haresdorf, în maghiară Hortobágyfalva) este un sat în comuna Roșia din județul Sibiu, Transilvania, România. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Corn%C4%83%C8%9Bel,_Sibiu)

Satul Cornățel se află la 17 km de județul Sibiu, situat in zona numită Valea Hârtibaciului. Regional, Cornățelul este situat în partea centrala a Podișului Hârtibaciului, pe cursul mediu al râului cu același nume (Fig. 13). Vatra satului se gasește la 442 m altitudine absolută în lunca Hârtibaciului și la 497 m pe interfluviul din partea sudică, Hârtibaciu.

Valea Hârtibaciului este legată de Municipiul Sibiu prin drumul județean DJ 106A, de Municipiul Mediaș prin drumul județean DJ 141 și de Municipiul Sighișoara.

Clima Văii Hârtibaciului unde este situat Cornățelul este continentală, cu ierni moderate și veri parțial răcoroase, bogate în precipitații specific ținuturilor de dealuri si podișuri inalte. Cantitatea medie a precipitațiilor este de 681 mm pe an. Regimul climatului zonei studiate presupune producerea unor fenomene cu impact negativ asupra mediului socio-economic si a celui natural, considerate din acest motiv fenomene climatice de risc.

4.2. Descriere generală a parcelei

Conform titlului de proprietate numărul 1686/49, terenul se află pe teritoriul satului Cornățel, comuna Roșia, județul Sibiu structurat și amplasat astfel: 4400 mp în categoria de folosință teren arabil, tarlaua 163, parcela 3553/18, învecinat la nord cu Demian Ioan, la sud cu Stoica Petru, la vest cu Ciocanel Ioan si la sud aflându-se un deal; 4700 mp în categoria de folosință fâneață, tarlaua 163, parcela 3557/20, având aceeași vecini ca și parcela anterioară. Astfel este alcătuit un teren extravilan în suprafață totală de 9100 mp care alcătuiește suprafața necesară pe care doresc să înființez cultura de zmeură.

4.3. Analiza agrochimică a solului

Faza de laborator cuprinde operațiile de despachetare a probelor, etichetare, numerotare, uscare și mojarare.

4.3.1. Pregătirea probelor de sol pentru analiză

Probele din cutiile de recoltare din teren sunt trecute în scafe de carton, numerotându-se cu noi numere, conform unui registru, iar pentru fiecare probă se introduce în scafă același număr, în două exemplare.

Probele se usucă la temperatura camerei, timp de 10-12 zile, după care se mojarează sau se macină cu o moară special construită pentru probele de sol.

După mojarare proba este trecută printr-o sită cu diametrul ochilor de 2 mm, efectuându-se și cernerea. O parte din probă se introduce în cutiile de cântărire, iar cealaltă parte se păstrează în scafe până la terminarea analizelor de laborator.

4.3.2. Determinarea umidității higroscopice

Determinarea umidității higroscopice a solului se bazează pe pierderea apei higroscopice, care se realizează prin introducerea solului într-o etuvă electrică la temperatura de 1050C, unde se ține până la greutate constantă

Modul de lucruPentru determinarea umidității higroscopice s-au cântărit la balanța analiticămai multe fiole de cântărire, care au fost păstrate în etuvă la temperatura de 105°C un interval de timp de 1-2 ore, pentru a fi aduse la greutate constantă. Apoi scoase din etuvă și răcite într-un exicator. Vasele s-au cântărit la balanța analitică.

În fiecare vas am adaugat 5 g de sol cântărit la balanța analitică, după care le-am introdus în etuva electrică la temperatura de 105°C, unde s-au ținut până la masă constantă (verificată prin cântariri succesive, după răcire în exicator).

Rezultatele obținute se exprimă în grame umiditate higroscopică la 100g de sol.

=

unde:

a = greutatea fiolei goale, uscată și adusă la greutate constantă;

a + b= greutatea fiolei goale, adusă la greutate constantă, plus greutatea solului uscat la aer;

b = greutatea solului uscat la aer;

a+b-u = greutatea fiolei, plus solul uscat la 1050C;

u = cantitatea de apă eliberată de sol în timpul uscării la t=1050C.

4.3.3. Determinarea reacției solului

4.3.2.1. Determinarea acidității hidrolitice, sumei bazelor schimbabile și alcalinității

Aciditatea hidrolitică. Se tratează solul cu soluția unei sări ce hidrolizează alcalin și se titrează acidul slab format în urma înlocuirii ionilor de hidrogen din complexul absorbit de către cationul soluției extractive, folosind o soluție a unei baze tari.

Modul de lucru. Am cântărit la balanța analitică 40 g sol uscat la aer, mojarat și cernut prin sita de 2 mm și l-am introdus într-un pahat Erlenmeyer de 250 ml. Am adăugat 100 ml soluție de acetat de sodiu 1N, neutră față de fenolftaleină, cu pH 8,3 în vas și am pus la agitat mecanic timp de o oră. Am filtrat suspensia obținută print-un filtru uscat și cutat. Din extractul obținut am măsurat o parte alicotă de 50 ml și am trecut-o printr-o fiolă de titrare. Am adăugat 2-3 picături de fenolftaleină și am titrat cu o soluție de NaOH 0,1 N, până la apariția culorii slab roz.

Aciditatea hidrolitică, Ah, se exprimă în m.e. la 100 g sol uscat la 105˚ g sol se calculează pe baza formulei:

unde:

n = normalitatea exactă a soluției de NaOH 0, 1 N;

V = volumul soluției de acetat de sodiu folosit la tratarea solului, în ml;

m = cantitatea de sol analizat, în g;

v = partea alicotă de extract luată pentru titrare, în ml;

100 = factor pentru raportarea la 100 grame de sol;

1, 75 = factor de multiplicare.

Determinarea sumei bazelor schimbabile. Cationii reținuți prin absorbție pot fi înlocuiți prin schimb cu alți cationi. Folosindu-se această însușire de schimb a cationilor din starea absorbită cu cei din soluție, se poate determina totalitatea sarcinilor electrice ale coloizilor solului, deci capacitatea de schimb cationic, notată cu C.S.C sau cu T.

Modul de lucru. Am cântărit 10 g sol uscat la aer, mojarat și trecut prin sita de 2 mm. Am introdus într-un pahar Erlenmeyer de 200 ml și am adaugat cu ajutorul unei pipete 50 ml HCl 0, 1 N. Probele astfel obținute le-am agitat mecanic timp de o oră. Suspensia obținută am filtrat-o imediat printr-un filtru uscat și cutat. Din extractul obținut am măsurat o parte alicotă de 25 ml și am trecut-o într-o fiolă de titrare. Am adăugat 2-3 picături de fenolftaleină și am efectuat titrarea cu o soluție de NaOH 0,1 N, până la apariția colorației slab roz persistente.

Suma bazelor schimbabile se calculează cu ajutorul relației:

SB=2[(V1.f1)- (V2.f2)],

în care:

SB = suma bazelor schimbabile, în m.e. la 100 g sol;

V1 = numărul de ml extract cu HCl 0, 1 N folosit pentru analiză;

f1 = factorul soluției de HCl 0, 1 N;

V2 = volumul soluției NaOH 0, 1 N folosită la titrare, în ml;

f2 = factorul soluției NaOH 0, 1 N;

2 = coeficient pentru exprimarea rezultatului în m.e. la 100 g sol.

Pentru a calcula capacitatea totală de schimb cationic (T, m.e./100g sol) și gradul de saturație cu baze, V %,s-a folosit relațiile:

T=2.17Ah+SB

în care:

V% = gradul de saturație cu baze al solului;

SB = suma bazelor schimbabile, m.e. la 100 g sol;

2.17Ah = suma hidrogenilor schimbabili, m.e. la 100 g sol.

Alcalinitatea în sol este dată de prezența carbonaților și bicarbonaților metalelor alcaline și alcalino-pământoase, precum și de sărurile acizilor organici și acidului silicic cu metale alcaline.

Reacția alcalină este provocată de hidroliza sărurilor formate din acizi slabi cu baze tari, spre exemplu:

Datorită mediului alcalin, humusul se solubilizează parțial, formând o soluție coloidală, ceea ce face ca argila să se disperseze și să nu mai formeze microagregate deoarece coloizii minerali sunt distruși, partea aluminosilicată a complexului adsorbant se descompune în acid silicic și aluminat, iar materia organică se debazifică.

Acest lucru contribuie la înrăutățirea însușirilor fizico-chimice ale solului, precum și la schimbarea condițiilor optime pentru creșterea și dezvoltarea plantelor și a microorganismelor folositoare.

Determinarea alcalinității provocate de carbonatul de sodiu. Metoda se bazează pe titrarea extractului apos de sol cu o soluție titrată de acid, folosind ca indicator de neutralizare fenolftaleina. Se observă transformarea carbonatului alcalin în bicarbonat, ceea ce dovedește că prin această titrare se determină numai jumătate din carbonații alcalini.

Calculul rezultatelor

Rezultatele se exprimă în grame de CO3 la 100 g de sol (procente) și se determină după formula:

unde:

2 = coeficient de dublare, deoarece prin titrare se determină numai jumătate din cantitatea totală de carbonat;

a = numărul de ml de soluție H2SO4 N/100 folosiți la titrare;

f = factorul soluției de H2SO4 N/100;

0,0003 = g CO3 corespunzătoare la 1 ml de soluție H2SO4 N/100;

VE = volumul total de extract, în ml;

100 = coeficient pentru a se exprima rezultatul în %;

Vl = numărul de ml extract luați pentru titrare;

g = cantitatea de sol luată pentru obț. a 500 ml extract apos:100 g;

Determinarea alcalinității totale, se determină în aceeași fiolă și pe aceeași probă la care s-a determinat alcalinitatea provocată de carbonați.

Modul de lucru. La proba folosită pentru determinarea alcalinității provocate de carbonați am adaugat 2 3 picături de indicator metilorange și am titrat tot cu o soluție de H2SO4 N/100, până s-a obținut o colorație galben – portocalie, care a indicat sfârșitul titrării.

Calculul rezultatelor

Rezultatul se exprimă în grame de HCO3 la 100 g de sol. Pentru determinarea alcalinității provocată de carbonați, s-au folosit a ml de soluție de H2SO4 N/100 (prima titrare). În continuare s-au mai folosit b ml (a doua titrare). Pentru determinarea alcalinității totale, se va însuma numărul de ml folosiți la prima și la a doua titrare (a + b), care vor fi folosiți în formula:

unde:

a = numărul de ml soluție de H2SO4 N/100 folosiți la prima titrare;

b = numărul de ml soluție de H2SO4 N/100 folosiți la a doua titrare;

f = factorul soluției de H2SO4 N/100;

0,00061 = cantitatea (g) de HCO3 corespunzătoare la 1 ml de soluție

H2SO4 N/100;

VE = volumul total de extract în ml, obținut din 100 g sol;

100 = coeficient pentru a se exprima rezultatul în procente;

Vl = volumul de extract luat pentru titrare în ml;

g = cantitatea de sol luată pentru obținerea a 500 ml extract = 100 g;

4.3.2.2. Determinarea pH-ului solului

Pentru determinarea ph-ului solului am preparat extracte apoase (raport sol:apă 1:5) și am folosit pH-metrul electronic Hanna Instruments din dotarea laboratorului de agrochimie, facultatea Ș.A.I.A.P.M.

Înainte de a începe determinările am etalonat pH-metrul folosind soluții etalon cu pH de 4.01 , 7.01 și 10.01. După determinarea fiecărei suspensii am clătit ph-metrul cu apă distilată de trei ori. Rezultatele determinărilor pH-ului le-am prezentat într-un tabel.

Pentru aprecierea reacției solului după valoarea pH-ului în extract apos am folosit domeniile de pH din următorul tabel.

Tabelul nr. 3. Aprecierea reacției solurilor după valoarea pH în extract apos [12]

Tabelul 4. Valorile medii ale umidității higroscopice și a indicatorilor reacției solului (n=3)

4.3.4. Determinarea anionului Cl-

Conținutul solului în cloruri arată gradul de sărăturare al unui sol. Cele mai întâlnite cloruri întâlnite în colurile sărăturare sunt: NaCl, CaCl2 și MgCl2.

Clorurile solubile din sol, aflate în extractul apos, se precipită cu o soluție de AgNO3 N/100, în prezența cromatului de potasiu, care are rolul de a indica sfârșitul reacției. La începutul reacției apare un precipitat alb de AgCl. Când precipitarea clorului este totală, AgNO3 reacționează cu K2CrO4 formând un precipitat de culoare roșie.

Modul de lucru. Pentru determinarea clorului, am folosit extractul apos de sol (1:5) rămas de la determinarea pH-ului. Într-un pahar Erlenmeyer am introdus 10 ml de extract și am neutralizat cu o soluție de H2SO4 N/100. În extractul neutralizat am adăugat 1 ml dintr-o soluție de K2CrO4 10 % și apoi am titrat cu o soluție de AgNO3 N/100, până la apariția colorației roșii.

Rezultatul analizei se determină după formula:

,

unde:

a = numărul de ml soluție AgNO3 N/100;

f = factorul soluției de AgNO3 N/100;

0, 00035 = g , corespunzătoare la 1 ml de soluție AgNO3 N/100;

VE = volumul în ml de extract total obținut din 100 g sol uscat;

Vl = volumul de extract folosit pentru titrare; g = greutatea solului folosit pentru obținerea extractului: 100 g.

Pentru aprecierea gradului de sărăturare am folosit valorile din următorul tabel :

Tabelul 5. Aprecierea gradului de sărăturare a unui sol în funcție de conținutul în ioni de Cl- [12]

4.3.4. Determinarea conținutului de carbonați

Am determinat conținutul de carbonați din sol cu ajutorul dispozitivului numit calcimetru, folosind metoda Scheibler, conform standardului ISPO 10693.

Metoda Scheibler presupune determinarea conținutului de carbonat dintr-un material solid (sol, cenușă, amendament), pe baza unei metode gaz-volumetrice. Astfel, carbonații prezenți în probă vor fi convertiți în CO2 prin adăugare de acid clorhidric (7 ml HCl) pentru fiecare probă. Ca urmare a eliberării de CO2, în coloana de apă se exercită o presiune care face ca nivelul apei să descrească, diferența de nivel măsurată reprezentând o indicație pentru volumul de CO2 degajat în urma reacției, pe baza acestuia putându-se calcula conținutul de carbonat, exprimat ca echivalent al conținutului de carbonat de calciu.

Pentru a calcula modificarea de volum de către proba de analizat, modificarea medie pentru cele două determinări de calibrare cu carbonat de calciu și cele goale, poziția finală din biureta de calibrare este scăzută din poziția inițială.

Calculul conținutul de carbonat s-a efectuat după formula :

, unde:

φ (CaCO3)= conținutul de carbonat al solului expimat ca și conținut de carbonat de calciu, în g/Kg în solul de bază uscat în cuptor

m1= masa probei în g

m2= masa medie a cantității de carbonat de calciu folosită pentru calibrare în g

V1= volumul de CO2 dezvoltat de către proba de analizat

V2 = volumul mediu de CO2 dezvoltat din determinările de calibrare cu CaCO3

V3 = modificarea medie de volum a determinărilor goale în ml (aceasta poate fi o valoare negativă)

w = procentul de umiditate al probei originale uscate (%)

Tabelul 6. Valorile medii ale carbonaților și ale ionului Cl- (n=3)

4.3.5. Evaluarea conținutului de nutrienți din sol

Determinarea conținutului de fosfor (P), potasiu (K), amoniu (NH4), nitrați (NO3) și nitriți (NO2) s-a efectuat cu ajutorul Trusei mobile pentru analiza solului VISOCOLOR (Fig. 30.).

Pentru analiza propriu-zisă a acestora a fost necesară realizarea a 2 extracte:

extract A (cu soluție salină CaCl2) pentru compușii azotului

extract B(cu soluție CAL- Calciu Acetat Lactat ) pentru fosfor și potasiu

Determinarea parametrilor solului s-a efectuat prin metoda colorimetrică sau cu ajutorul baghetei de testare. Aceste metode analitice oferă o precizie destul de ridicată pentru aprecierea conținutului de elemente nutritive în sol.

4.5.3.1. Azotul

Am determinat concentrația de nitrați și nitriți în extractul de sol folosind baghetele de testare. Am avut nevoie de o fiolă în care am pus extractul de sol, baghete de testare și un ceas. Am introdus bagheta cca o secundă în extractul de sol, iar după 60 de secunde am comparat suprafața de testare cu scara colorată. Dacă sunt prezenți ioni de nitrați sau nitriți, bagheta se colorează în roșu-violet. Capătul baghetei arată cantitatea de nitrați, iar partea de dinăuntru arată cantitatea de nitriți.

4.5.3.2. Fosforul

Analiza fosforului se efectuează colorimetric. Am folosit : Blocul de comparație, șaiba colorată 1-20 mg P, extractul de sol, 2 eprubete, soluție P-1, soluție P-2, soluție P-K, seringă de 1 ml, ceas.

Cu seringa de 1 ml am introdus în ambele eprubete câte 1,6 ml extract de sol, apoi am adăugat apă distilată până la marcaj. Am așezat cele două eprubete în blocul de comparare, am pus într-o eprubetă 6 picături de P-1 și am amestecat, apoi am adăugat 6 picături P-2 și am amestecat din nou. În cealaltă eprubetă am adăugat 6 picături P-K și am amestecat.

După 10 minute am citit rezultatele privind de sus și am comparat culoarea din ambele eprubete cu șaiba colorată, rotind până am observat egalitate între culori.

4.5.3.2. Potasiul

Pentru determinarea potasiului am folosit extractul de sol, 2 eprubete (una gradată pentru măsurare K), soluția K-1, pulbere K-2, o linguriță, o seringă de 5ml, ceas.

Am luat o eprubetă și am umplut-o cu extract de sol până la marcaj. Apoi am adăugat 15 picături de soluție K-1, am închis și am amestecat. Am adăugat o linguriță de K-2 am închis și am agitat cca 30 de secunde, astfel încat să nu mai rămână resturi de pulbere pe fundul eprubetei.

Am luat eprubeta de măsurare a K și am turnat din eprubeta cu soluție încet privind de sus până când crucea neagră de pe fundul eprubetei a devenit invizibilă și am citit valoarea K de pe scara gradată.

Tabelul 7. Valorii medii ale elementelor nutritive din sol (n=3)

4.4. Interpretarea rezultatelor analizelor agrochimice

Rezultatele analizelor chimice și agrochimice efectuate pe solul de la Ocnele Mari, atât pe probele prelevate din apropierea minei, cât și pe cele de la 2 km distanță față de mină indică următoarele:

reacția solului este puternic acidă provocată în general de prezența H+ puternic reținut de complexul adsorbtiv al solului (aciditate hidrolitică mare) cu un conținut foarte scăzut de carbonați, solul având un pH cuprins între 5,21 și 5,85

capacitatea totală de schimb cationic (T) este mică, având valori sub 20 m.e./100g sol, ceea ce face ca gradul de fertilitate (V%) al solului să fie sub 75%, valoare specifică pentru un sol cu reacție acidă și cu un grad mediu de fertilitate;

formele minerale ale azotului (N-NO3 și N-NH4) din stratul de suprafață indică o aprovizionare medie a solului în azot, lucru vizibil și pentru celelalte elemente nutritive analizate, fosforul și potasiul

Conform evaluarii conțintului de nuțrienti din sol (ICPA), solul are o textură ușoară cu un conținut de materie organică cuprins între 4-6%

CAPITOLUL V.

ÎNFIINȚAREA UNEI CULTURI DE ZMEUR

ÎN CORNĂȚEL, JUD. SIBIU – PLAN DE AFACERE

Prezentul plan de afaceri s-a întocmit folosind ca model Modelul – cadru pentru submăsura 6.1. ”Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri”.

5.1. Informații privind apelul de proiecte

5.2. Date generale privitoare la solicitant

Reprezentantul legal al Solicitantului

Persoana de contact

Persoana responsabilă cu operațiunile financiare

Persoana responsabilă cu operațiunile financiare este persoana care are dreptul de semnătură în cadrul operațiunilor financiar-bancare.

5.3. Informații despre proiect

Tabelul 8. Calendarul de implementare a proiectului.

*) Anul 1, luna 1 = luna în care s-a realizat prima activitate/ subactivitate din cadrul proiectului pentru activitățile realizate înainte de depunerea cererii de finanțare și respectiv prima lună după semnarea contractului de finanțare pentru activitățile ce se vor realiza după depunerea cererii de finanțare

5.4. Managementul și resursele proiectului

5.5. Prognoza veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare la nivel de exploatație

Tabelul 9. Bugetul estimativ în primul an 22.600 euro, repartizat astfel:

Tabelul 10. Metodologia Producției Standard

Tabelul 11. Plan financiar pentru 1 ha

Tabelul 12. Cont de profit și pierdere

5.6. Analiza SWOT

CONCLUZII

Rezultatele determinărilor agrochimice efectuate pe solul prelevat din parcela unde se dorește înființarea culturii de zmeur evidențiază un sol cu o reacție puternic acidă (agreată de zmeur), cu o capacitatea mare de schimb cationic și un conținut foarte scăzut de carbonat. De asemenea, se constată o concentrație foarte scăzută de săruri, în general cloruri, ceea ce nu favorizează îmbătrânirea plantelor și nu provoacă o moarte timpurie a frunzelor. Analiza elementelor nutritive (N, P și K) din stratul de suprafață al solului (20 cm), indică o aprovizionare medie a solului cu elemente nutritive și un grad de fertilitate scăzut, ceea ce sugerează necesitatea tratării solului cu îngrașăminte chimice sau organice.

BIBILOGRAFIE