Infiintarea Unei Pensiuni Agroturistice ,sfantul Stefan din Localitatea Saniob
CUPRINS
INTRODUCERE – MOTIVAȚIA ȘI IMPORTANȚA TEMEI
CAPITOLUL 1: TURISMUL
1.1 Definiții
1.1.1 Definiții uzuale
1.2 Istoria turismului
1.2.1 Antichitate
1.2.2 Evul mediu
1.2.3 Revoluția industrială
1.2.4 Turismul modern
1.2.5 Europa
1.2.6 Turismul curativ
1.2.7 Turismul pentru distracție
1.2.8 Turismul de masă
1.3 Tipurile și formele ale turismului
1.4 Locul și rolul turismului în economia națională
1.5 Dezvoltarea turismului în decursul ultimilor ani
1.6 Turismul pe plan mondial
1.6.1 Previziuni
1.6.2 Tendințe
1.7 Turismul în România
1.8 Aspectele Uniunii Europene din domeniul turistic
1.8.1 Politici comunitare în domeniul turistic
1.8.2 Organizarea turismului în UE
CITOITOLUL 2: ASPECTE PRIVIND TURISMUL RURAL ȘI AGROTURISMUL
2.1. Concepte și definiții
2.2. Agroturism și ecoturism
2.3 Motivațiile ce stau la baza practicǎrii agroturismului
2.4 Implicații asupra dezvoltării rurale
2.5. Cazarea turistică în agroturism
2.5.1 Pensiuni agroturistice
2.6. Rolul Uniunii Europene în dezvoltarea agroturismului
2.6.1 Inițiative la nivelul Uniunii Europene
2.6.2 Programe europene privind dezvoltarea turismului rural
2.7. Asociații și organisme internaționale în turismul rural
2.8. Scurt istoric al turismului rural și agroturismului în România
2.9. Forme actuale de organizare a turismului rural
2.10. Promovarea activității de turism rural și agroturism
2.11 Moduri de finanțare a turismuli rural și al agroturismului în România
2.12 Componente ale dezvoltării durabile în spațiul rural
CITOLUL 3: ANALIZA REGIUNII ȘI AL COMUNEI ȘI LOCALITĂȚII SÂNIOB
3.1 Istoria comunei
3.2 Așezarea geografică
3.2.1 Localități limitrofe
3.3 Relieful
3.3.1 Rețeaua hidrografică
3.4 Situația demografică
3.5 Potențialul turistic – Resurse locale
CITOLUL 4: ÎNFIINȚAREA UNEI PENSIUNI AGROTURISTICE ”SFÂNTUL ȘTEFAN” DIN LOCALITATEA SÂNIOB
4.1 Date generale
4.2 Descrierea proiectului
4.2.3. Amplasamentul proiectului (regiunea, județul, localitatea
4.2.4. Se descrie ce se dorește să se realizeze prin proiect
4.2.5 Prevederile investiției și activități aferente:
4.2.6 Structura construcției:
4.2.7. Fundamentarea necesitașți și oportunității investiției
4.2.8. Piața de aprovizionare, concurența și strategia de piață
4.2.9 Dotarea pensiunii ”Sfântul Ștefan
4.2.10Analiza SWOT pensiunii ”Sfântul Ștefan
4.2.11 Costul estimativ al investiției
4.3 Devize generale
4.4 Acte necesare
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
Introducere
Motivația și importanța temei
În mijlocul temei alese stă înființarea unei pensiuni agroturistice în comuna Ciuhoi, localitatea Sâniob cu ajutorul fondurilor structurale ale Uniunii Europene.
Această temă am ales din mai multe motive obiective totașa cât subiective. Primul motiv este că părinții mei sunt de origine din Sâniob (sunt născuți în Sâniob) așadar mare parte a copilăriei mele am petrecut aici, precum am o legătură srtânsă cu acest sat, întotdeauna a ocupat un loc important în inima mea. În mod indirect din acest motiv am început și această facultate cu specializarea: “Economia comerțului, turismului și serviciilor”, deja atunci am știut, am simțit că eu doresc să fac ceva pentru dezvoltarea satului meu “natal”. Părearea mea este că, cea mai mare șansă pentru dezvoltarea satului, și totodată a regiunii este agroturismul și turismul rural. Este culpă (păcat) a nu exploata potențialele turistice ale localității, pentru că este un loc ideal pentru turismul rural, și agroturism. Având în vedere așezarea geografică a satului Sâniob care este cu preponderență cu obiective turistice existente, neexploatate, ca de exemplu: atracții istorice (satul are o istorie de 950 de ani, a fost întemeiat în 1061); religioase și naturale: ca și cum ar fi rămășițele mănăstirii, și a cetății pe care încă Regele Sfântul Ladislau a întemeiat; biserica reformată din anul 1800, biserica romano catolică din anul 1736 – aici are loc cel mai cunoscut și renumit perelinaj din județul Bihor în data de 8 septembrie fiecărui an, în cinstea lui nașterii Maicii Domnului, iar aici a fost îngrijit aproape 500 de ani mâna dereaptă întreg rămas, al primului rege maghiar, Sfântul Ștefan. (De aici provine numele localității pe limba maghiară Szent=Sfânt, jobb=mână dreaptă). O altă atracție turistică ar fi moara de apă aproximativ de 300 de ani, regiunea are o faună și floră deosebită pe malul Barcăuli cu pomi de 600 – 700 de ani. Totodată satul este renumit de vinurile bune care provin din struguri aici cultivate, păstrate în pivnițe cu o atmosferă deosebită, deci este ideal și pentru turismul viniviticol.
Studiile efectuate în localitate și în zonele mărginașe au indicat câteva obiective turistice care merită să fie cunoscute și vizitate. Știind că județul Bihor are resurse mari de ape termale (prezumtiv sub sat sunt resurse mari de ape termale), în zonă sunt puține pensiuni, așadar ar fi benefică înființarea unei pensiuni la standard actuale.
În perioadă de criză dezvoltarea rurală poate fi un mod de rezolvare de a ajuta pe plan microeconomic (locuitorii satului) de a evita din criză prin inființarea noi locurilor de muncă. Din aceste roade vor beneficia nu doar persoanele care din puct de vedere fizic vor lucra în pensiune ci si cei care produc diferite bunuri pe care turiștii le cumpără, ridică calitatea și amplifică paleta serviciilor conexe ale acestuia așadar colectivitatea satului va beneficia din pensiune.
După studiile efectuate anterior am constatat că înființarea unei pensiuni agroturistice este cea mai bună soluție, pentru societatea locală-regională, cât și din punct de vedere economic. Este ușor de realizat cu costuri relative mai puține (70% din fond European și 30% cofinanțare) comparativ cu pensiunea rurală (50% din fonduri europene 50% cofinanțare).
Realizarea proiectului este o bună idee. Stau la dispoziție mai multe argumente pro, decât contra. Foarte mulți oameni preferă serviciile oferite de pensiuni agroturistice mai ales populația , deoarece oferă un serviciu mai deosebit. Ca de exemplu: călărie, ture cu bicicletă, plimbare cu căruță în jurul localității, consumarea produselor naturale, consumarea anumitor preparate culinare specifice zonei (pălinci deosebite, vinuri specifice sau gastronomie deosebită și neobișnuită), încercarea diferitelor munci agricole, munci în jurul casei și a creșterea animalelor etc. Fauna și flora înconjurătoară asigură odihnă totală, liniștea pădurilor, pacea râurilor garantează o recreare totală a spiritului, iar prin programele oferite tradiției populare vii neasemuit, fesativalele interesante și perelinajele au șansa de a cunoște bogăția regiunii.
Realizarea pensiunii „Sfânt Ștefan” („Stejarul Bătrân”) în satul Sâniob este o bună șansă pentru încurajarea turismului rural, ajutând conservarea tradițiilor vii, și înnoirea celor care încep să se uite.
Sunt sigur, cu un marketing bine organizat, cu ajutorul acordat de Uniunea Europeană prin fonduri structurale referitoare la dezvoltarea rurală, acest proiect va fi o afacere rentabilă, atât beneficiarului proiectului, potențialilor turiști, cât și comunității satului.
Cap 1. TURISMUL
” După viitorologul John Naisbitt, trei vor fi, în secolul al XXI-lea, domeniile economice principale: telecommunicațiile, technologia informației și turismul [Caster, 1996c: 25]. Dacă turismul ar fi o țară, s-ar situa pe locul trei în lume după PIB. Dar turismul este mai mult decât o țară. La nivel de globalizare, se remarcă necesitatea aderării la conceptul de dezvoltare durabilă care presupune trei aspecte [Itrate, Bran, Roșu, 1996: 279]: creșterea gradului de exploatarea și valorificarea a resurselor, reciclarea și evitarea degradării mediului, precum și creșterea numărului locuilor de muncă, practicarea unor meserii tradiționale, practicarea turismului, regenerarea fizică și psihică.” [Falniță, Băbăiță, 2005: p. 11]
1.1 Definiția turismului
Turismul reprezintă călătoriile de plăcere, pentru recreere. Aceasta a fost extinsă în ultimii ani pentru a include orice călătorie în afara zonei în care cineva trăiește sau muncește, de la călătorii de o zi până la vacanțe în străinătate.Turismul se numără printre cele câteva fenomene ce s-au impus în epoca contemporană, dezvoltarea sa spectaculoasă constituind o trăsătură caracteristică secolelor XX și XXI.
Turismul reprezintă si o cale (în unele cazuri chiar singura) de valorificare superioară a tuturor categoriilor de resurse și în special a celor naturale: frumusețea peisajelor, calitățile curative ale apelor minerale sau termale, condițiile de climă. Turismul este capabil să asigure prosperitatea unor zone defavorizate, putând fi un remediu pentru regiunile dezindustrializate.
Prin natura lui turismul se prezintǎ ca o activitate economicǎ situatǎ la interferența
altor ramuri, ceea ce determinǎ o serie de dificultǎți în definirea lui. Pornind de la premisa cǎ fiecare ramurǎ economicǎ reprezintǎ locul unei producții de bunuri sau servicii care sunt consumate într-un mod specific, turismul are ca obiect „o producție si un consum de bunuri eterogene care concurǎ la satisfacerea nevoilor turiștilor, a nonrezidenților”. Datorită caracterului său de masă și prin conținutul complex, turismul antrenează un vast potențial material și uman, cu implicații importante asupra evoluției economiei și societății, asupra relațiilor interumane naționale și internaționale.
Din punct de vedere etimologic, cuvântul „turism” provine din termenul englez „tour” (călătorie), care a fost creat în în jurul anilor 1700, pentru a desemna acțiunea de a voiaja în Europa. Acest termen a fost ulterior preluat de majoritatea limbilor europene, cu sensul de călătorie de agrement.
Una din cele mai vechi definiții ale cuvîntului turism a fost dată de către R. Guyer-Freuler în 1905. El spune că „turismul, în sensul modern al cuvântului, este un fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creșterea necesității de refacere a sănătății și schimbarea mediului de viață, pe nașterea și dezvoltarea sentimentului de receptivitate pentru frumusețile naturii”.
Economistul austriac Hermann Von Schullard in definit turismul ca pe o "sumă de operatori, în principal de tip economic, care se referă direct la intrarea, staționarea și deplasarea străinilor în interioriul sau in exteriorul unei anumite țări, oras sau regiune."
Profesorul elvețian W. Hunziker a elaborat în 1940 o definiție a turismului, acceptată pe plan mondial: „Turismul este ansamblul de relații și fenomene care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atâta timp cât sejurul și deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă și o activitate lucrativă oarecare”.
Mai tîrziu, in 1976, Tourism Society of England definește turismul ca fiind o "mișcare temporară, pe termen scurt a persoanelor către destinații diferite de cele în care trăiesc și muncesc, precum și toate activitățile întreprinse de aceștia în timpul sederii la fiecare din destinații. Turismul include deplasări in orice scop."
Dicționarul Enciclopedic Român propune următoarea definiție a turismului: „Activitate cu caracter recreativ sau sportiv, constând din parcurgerea, pe jos sau cu diferite mijloace de transport, a unor distanțe, pentru vizitarea regiunilor pitorești, a localităților, a obiectivelor culturale, economice, istorice, etc.”
Adeseori turismul este considerat „barometru al calităților mediului”. [Dinu,2006,pag 78]
Așadar, prin turism se înțelege, în primul rând, ansamblul de activități prin care omul își petrece timpul liber călătorind în altă localitate sau țară pentru a vizita oameni și locuri, monumente și muzee, pentru a-și îmbogăți cunoștințele generale, pentru a se distra și a face sport, pentru odihnă sau tratament etc., iar în al doilea rând industria creată pentru satisfacerea tuturor serviciilor solicitate de turiști la locul de destinație, la un înalt nivel calitativ, și în condițiile protecției și conservării resurselor turistice, în speciar” (călătorie), care a fost creat în în jurul anilor 1700, pentru a desemna acțiunea de a voiaja în Europa. Acest termen a fost ulterior preluat de majoritatea limbilor europene, cu sensul de călătorie de agrement.
Una din cele mai vechi definiții ale cuvîntului turism a fost dată de către R. Guyer-Freuler în 1905. El spune că „turismul, în sensul modern al cuvântului, este un fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creșterea necesității de refacere a sănătății și schimbarea mediului de viață, pe nașterea și dezvoltarea sentimentului de receptivitate pentru frumusețile naturii”.
Economistul austriac Hermann Von Schullard in definit turismul ca pe o "sumă de operatori, în principal de tip economic, care se referă direct la intrarea, staționarea și deplasarea străinilor în interioriul sau in exteriorul unei anumite țări, oras sau regiune."
Profesorul elvețian W. Hunziker a elaborat în 1940 o definiție a turismului, acceptată pe plan mondial: „Turismul este ansamblul de relații și fenomene care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atâta timp cât sejurul și deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă și o activitate lucrativă oarecare”.
Mai tîrziu, in 1976, Tourism Society of England definește turismul ca fiind o "mișcare temporară, pe termen scurt a persoanelor către destinații diferite de cele în care trăiesc și muncesc, precum și toate activitățile întreprinse de aceștia în timpul sederii la fiecare din destinații. Turismul include deplasări in orice scop."
Dicționarul Enciclopedic Român propune următoarea definiție a turismului: „Activitate cu caracter recreativ sau sportiv, constând din parcurgerea, pe jos sau cu diferite mijloace de transport, a unor distanțe, pentru vizitarea regiunilor pitorești, a localităților, a obiectivelor culturale, economice, istorice, etc.”
Adeseori turismul este considerat „barometru al calităților mediului”. [Dinu,2006,pag 78]
Așadar, prin turism se înțelege, în primul rând, ansamblul de activități prin care omul își petrece timpul liber călătorind în altă localitate sau țară pentru a vizita oameni și locuri, monumente și muzee, pentru a-și îmbogăți cunoștințele generale, pentru a se distra și a face sport, pentru odihnă sau tratament etc., iar în al doilea rând industria creată pentru satisfacerea tuturor serviciilor solicitate de turiști la locul de destinație, la un înalt nivel calitativ, și în condițiile protecției și conservării resurselor turistice, în special, și a mediului înconjurător, în general.
1.1.1 Definiții uzuale
În 1991 Organizația Mondială a Turismului (O.M.T.), organism major care crează cadrul general de desfășurare a activității turistice în lume, a adoptat un set de rezoluții și recomandări cu privire la conceptele utilizate în turism, printre care și definiții ale turismului, călătorului și turistului [Bǎltǎrețuâ, 2004, p.13]:
Călătorul este reprezentat de totalitatea persoanelor care se deplasează între două sau mai multe locații în orice scop.
Turismul reprezintă activitatea persoanelor care călătoresc către și rămân în locurile aflate în afara mediului lor obișnuit pe o perioadă de timp de cel mult un an pentru relaxare, afaceri sau alte scopuri.
Vizitatorul reprezintă orice persoană care călătorește într-un loc, altul decât cel obișnuit, pentru mai puțin de 12 luni consecutive și al cărei scop principal nu este acela de prestare a unei activități lucrative la locul vizitat.
Turistul este vizitatorul care rămâne cel puțin o noapte în mijloacele de cazare colective sau private la locul vizitat.
Excursionistul este vizitatorul care nu-și petrece noaptea în mijloace de cazare colective sau private la locul vizitat.
1.2 Istoria turismului
Mai întâi au existat motivații practice (locuri bogate în vânat sau, ținuturi aflate în imediata apropiere a apelor sau catastrofe naturale) ce i-au determinat pe oameni să se deplaseze, dar acestea s-au schimbat odată cu intervenția sedentarismului în viața oamenilor. În Egiptul Antic și în alte culturi vechi de pe toate continentele existau, deja, pelerinaje la templele divinităților (ex: pelerinajul musulmanilor numit Hadsch sau întâlnirea hindușilor pentru baia rituală în Gange). Alte motive de a călători au fost comerțul extern și menținerea relațiilor politice și economice cu coloniile sau cu alte ținuturi dependente. Încă din vremea romanilor existau localități celebre, renumite stațiuni pentru cei bogați (Baiae). Romanii bogați posedau proprietăți în provincii, pe care din timp în timp le vizitau. Nordicii călătoreau în Groenlanda și , Arabii pe tot cuprinsul Oceanului Indian. Nu rareori, pe atunci, călătoriile erau percepute ca agresiuni de către localnici.
Termenul turist și cel de turism sînt folosite ca termene oficiale pentru prima dată în anul 1811. În anul 1936, Liga Națiunilor a definit turismul este definit ca o călătorie mai lungă de 24 ore. Succesoarea acesteia Națiunile Unite, a completat această definiție specificând durata maximă de 6 luni.
1.2.1 Antichitate
Putem spune că turismul se practică incă din Antichitate. Nu era un concept clar, dar oamenii din acea epoca conștientizau nevoia de relaxare și cunoaștere. Câteva exemple pe care istoria ni le prezinta :
• În sec 6 I.Hr. in Babilon a fost infiintat un muzeu de istorie care a atras foare multi oameni din diverse ținuturi apropiate;
• Egiptul se comporta ca un magnet pentru atragerea vizitatorilor. Veneau pentru marile festivale religioase și pentru a vedea Piramidele, Farul din etc.
• În Grecia Antică se practica turismul religios, pentru a merge în locul special destinat venerării unui anumit zeu;
• În Imperiului Roman, persoanele înstărite din Roma îsi construriau o a două resedință în afara orașului, în care locuiau în anumite perioade ale anului;
• Se manifestă și turismul de studiu în care, atat copii cât și adulți mergeau în anumite regiuni (în Grecia, Egipt) pentru a învăța limba respectivă;
• Turismul balnear era o formă de turism practicată incă de pe vremea romanilor.
1.2.2 Evul mediu
Mai întoarcem o filă a istoriei și pășim in perioada cavalerilor și domnițelor, a regilor și razboaielor și a marilor descoperiri geografice. Evul Mediu sau perioada medievala a durat aproape un mileniu, intre secolul al V-lea și secolul al XVI-lea.
Această perioada este marcată de marile descoperiri geografice, descoperiri ce vor favoriza și dezvoltarea turismului în urmatoarele secole.
Marile descoperiri au fost făcute de către navigatori și cuceritori celebri, care plecau fie pentru colonizarea unor noi teritorii, fie pentru descoperirea unor rute mai scurte pentru anumite destinații comerciale.
Mari navigatori, exploratori si totodata calatori:
• Marco Polo (1254 – 1324)
• Bartolomeu Diaz (1450 – 1500)
• Cristofor Columb (1451 – 1506)
• Vasco da Gama ( 1469 – 1524
• Amerigo Vespucci (1454 – 1512)
Acesti sunt doar o parte din marii exploratori și navigatori ai omenirii care au realizat legătura între bătrâna Europa, și Lumea Nouă. Deschiderea de relații comerciale în aceste părți ale Planetei au influențat, în mod direct, dezvolarea unitășilor de cazare și alimentație in zona porturilor sau a intersecțiilor de rute comerciale.
1.2.3 Revoluția industrială
Revoluția Industrială a adus nu numai schimbări tehnologice, dar și schimbări sociale substanțiale, ceea ce a încurajat turismul de plăcere, ca efect al dezvoltării clasei de mijloc în centrele urbane unde fabricile și locurile de muncă erau mai numeroase.
Condițiile de muncă și de viață în orașele supraaglomerate au făcut ca numeroase persoane să părăsească orașul și să călătorească în vacanță pentru recreere și odihnă.
1.2.4 Turismul modern
Ca fenomen de masă modern, călătoria are o istorie destul de scurtă strâns legată de marile invenții ale secolului al XIX, mașina și nava cu abur, calea ferată, avioane moderne, aceste marchează punerea bazelor turismului modern. Iau amploare stațiunile balneare, turismul alpin și stațiunile alpine, apar primele asociații turistice. Marea industrie a început de secol XX impune ritm dezvoltării turismului. După al II-lea Război Mondial, turismul devine obiect al activității economico-financiare a statelor.
Formele diferite de unități de cazare s-au dezvoltat și ele odată cu sistemele de transport începând cu hanurile și continuând cu hotelurile, motelurile, stațiunile de vară și de iarnă și altele.
Se pot remarca, în turismul modern fenomenele:
Creșterea turismului internațional într-un ritm mai mare, comparativ cu turismul intern;
Expansiunea călătorilor internaționale cu scopul recreative, de tratament, de plăcere, într-un ritm mai rapid decât acela al călătoriilor de afaceri;
Tendenția generală a călătorilori internaționali de a vizita din ce în ce mai multe țări;
Tendenția de creștere a călătoriilor pe distanțe lungi și majorare a ponderii acestora în totalul călătoriilor internaționale. [Falniță, Băbăiță, 2003: p 25]
1.2.5 Europa
Europa și-a revenit lent după invazia barbarilor (motivul „călătoriei”: condiții mai bune de viață) din declinul politic și economic (în timp ce stabilitatea prevala în și Japonia). Curând se dezvoltă în Europa un bogat turism religios. De-a lungul rutelor de pelerinaj și în localitățile favorizate de poziția lor geografică pe aceste trasee (porturi, intersecții de drumuri comerciale) s-au înființat pe toate continentele centre comerciale, care i-au readus pe comercianți.
În timpul secolului XVII, în exista o modă că fii nobilimii să fie trimiși în Europa pentru o experiență educativă complexă pe care o atingeau in timpul unui tur Paris-Geneva-Florenta-Pisa-Bologna-Venetia-Roma-Naples-Muntele Vesuviu-Innsbruck-Berlin-Dresden-Vienna-Potsdam-Munich-Heildelberg-Olanda denumit Grand Tour. În secolul XVIII această modă atinge apogeul sau și multi dintre vizitatori au fost pictați în timp ce vizitau Roma de către Pompeo Batoni.
1.2.6 Turismul curativ
A existat dintodeauna insă a devenit important doar in secolul XVIII. Acesta este asociat localităților balneare vindecătoare prin proprietățile curative ale apelor minerale. Similar acestora sînt și băile în apă sărată a mării.
1.2.7 Turismul pentru distracție
A fost susținut odată cu industrializarea Mării Britanii – prima țară Europeană care a promovat importanța timpului de relaxare inițial în rîndul marilor proprietari și mai apoi populației din clasa mijlocie. Cox & Kings a fost prima agenție de turism formata in 1758 în Marea Britanie. Originea turismului s-a păstrat in denumirile ulterioare pe care le găsim in diferite puncte ale lumii cum ar fi Promenade des Anglais , sau in denumirile multor hoteluri Hotel , Hotel Carlton sau Hotel Majestic… etc.
1.2.8 Turismul de masă
Turismul de masă s-a dezvoltat datorită progreselor tehnologice, permițând transportul unui număr mare de persoane într-un timp scurt către locuri de interes turistic, astfel încât din ce în ce mai mulți oameni s-au putut bucura de petrecerea timpului liber în respectivele localități sau stațiuni.
1.3 Tipurile și formele ale turismului
Tipurile de turism se diferențiază de la țară la , asigurând varietatea și, prin acestă, atracție asupra turiștilor autohtoni și străini.
Industria turismului și ospitalității reprezintă sistemul complex în care se regăsesc o multitudine de obiective, politici și strategii pentru toate tipurile și formele de turism descrise de literatura de specialitate (tabelul 1 și 2), sistem care, sub o formă sau alta, are un anume impact asupra mediului natural înconjurător.
Congressul de turismul a înpărțit pe două grupe fundamentale: turism legat de ativitate professională și turism de timp liber.
Turism legat de activitate professională: totalitatea activităților profesionale și de timp liber în timpul executarea a ocupației
Turism de timp liber: este totalitatea activitățlor alese liber, desfășurate în timp liber în afara casei. Motivul principal este pretenția omului pentru diversitate.
Multitudinea formelor de turism se mai poate classifica în funcție de: destinație și motivație, dimensiune geografică, durata călătoriei, anotimp, vârstă, numărul turiștilor, influența pe balanța economică, direcția călătoriei, distanța parcursă, tipul de transport utilizat, gradul de organizare, frecvența de desfășurare,mediul social (turism social) și după relația cu mediul înconjurător, zona de desfășurare, specificul activității, frecvența de desfășurare. [Bărănescu, 1975: 33-40]
tipuri de turism Tabelul 1
forme de turism Tabelul 2
Tipurile de turism reprezintă categoriile principale și secundare de turism, bine diferențiate între ele sub aspect conceptual. Formele de turism reprezintă modalități operaționale de turism, având la bază o multitudine de concepte și de criterii geografice, demografice și sociale în diferite combinații
În concluzie, se poate afirma că turismul a evoluat sub influența unui complex de factori care au determinat totodată o varietate de forme de turism. În multe cazuri, chiar ofertanții de produse turistice au generat nevoi, creând noi forme de turism, acest aspect fiind de altfel o consecință a dezvoltării industriei turismului la scară planetară.
1.4 Locul și rolul turismului în economia națională
Turismul, prin conținutul și trăsăturile sale, reprezintă o ramură distinctă în economia unei țări, iar prin valorificarea superioară a resurselor turistice, aportul valutar, ponderea în PIB, realizarea valorii adăugate, efectul de antrenare, de stimulare a producției în alte domenii, ocuparea forței de muncă etc. se constituie ca o activitate prioritară, de interes național.
Așadar, turismul are efecte asupra strategiei globale de dezvoltare economico – socială a țării, dar și la nivel de ramură, domenii fundamentale ale economiei.
În contextul implicațiilor economice se înscrie și contribuția turismului la dezvoltarea unor zone mai puțin bogate în resurse pentru prelucrarea industrială, dar cu resurse turistice naturale sau create de om, care, valorificate, pot să devină atracții turistice și să determine dezvoltarea localităților existente ca stațiuni turistice sau chiar crearea unor stațiuni noi, ca cele balneoclimatice din Carpații Orientali, devenite, ulterior, orașe –stațiuni (Borsec, Borșa, Băile Tușnad).
Prin turism sunt valorificate, de asemenea, unele zone cu resurse turistice cultural –istorice cu mare forță de atracție turistică. Practica a demonstrat că astfel de regiuni se pot dezvolta și intra în circuitul economic cu investiții minime pentru amenajarea pensiunilor turistice și pensiunilor agroturistice sau a unor centre artizanale, fie complexe de agro-producție destinate, inclusiv, agroturismului și turismului rural. Turismul este considerat astfel, ca un mijlod de diminuarea a dezechilibrelor interregionale, intraregionale sau locale, și pe lângă atragerea în circuitul de valori a unor areale turistice, are consecințe și asupra dezvoltării în profil teritorial: construcții de locuințe, amenajări de drumuri, dezvoltarea serviciilor publice, a întreprinderilor mici și mijlocii etc.
În tot acest demers, de dinamizare a dezvoltării locale și regionale, de ridicare economică și emancipare culturală și socială a unor areale, localități, turismul are și vocația ecologică, deoarece strategia de planificare și dezvoltare este confirmată cu aceea de protejare a mediului înconjurător, a valorilor spirituale și economice ale comunităților locale, de valorificare optimă a resurselor într-o viziune durabilă.
Dar turismul este o activitate economică deosebit de complexă, deoarece conținutul prestației turistice încorporează pe lângă serviciile specifice și unele corespunzătoare altor domenii economice, conferindu-i turismului caracterul unei ramuri de interferență și sinteză, de unde și amploarea și complexitatea legăturilor dintre turism și componente ale economiei. Unele dintre aceste ramuri economice și cea textilă, construcțiile etc. –sunt ramuri furnizoare, ale căror furnituri se înglobează în baza materială a turismului sau în producția culinară a restaurantelor. Altele, ca de exemplu transporturile, circulația mărfurilor, comunicațiile, cultura, asistența medicală, gospodăria comunală etc. concură independent la satisfacerea diverselor componente ale cererii turiștilor.
Turismul, în desfășurarea lui, presupune deci, o cerere crescândă de bunuri și servicii, cu repercusiuni pozitive în sferele de producție a acestora.
De aceea, turismul are, totodată, și un important efect de antrenare, de stimulare a producției în alte domenii economice, iar nevoia de adaptare la cerințele turiștilor, conduce la apariția unor ramuri cu destinație specială pentru turism (transportul pe cablu, cateringul, decorațiunile interioare, agrementul, etc.), turismul devenind și un mijloc de diversificare a economiei, a ramurilor tradiționale.
Așadar, turismul acționează ca un factor stimulator al sistemului economic global, are o mare importanță în structura mecanismului economic și un rol activ în procesul de dezvoltare și modernizare a economiei unei țări.
1.5 Dezvoltarea turismului în decursul ultimilor ani
S-a remarcat în special în Europa o piață de lux în turismul din ultimele decenii, care se bazează pe voiaje de scurtă durată. Turiștii interesați de această formă de turism au venituri disponibile ridicate, timp de odihnă considerabil, sunt educați, și au gusturi sofisticate. Cererea se definește, astfel, prin calitatea superioară vizată, ceea ce a condus la fragmentarea pieței turismului litoral de masă, turiștii pretinzând versiuni specializate, stațiuni mai liniștite, stațiuni pentru petrecerea concediilor în familie ori hoteluri. Dezvoltarea tehnologiei și a infrastructurii de transport (avioane cu reacție, linii de zbor low-cost și aeroporturi mult mai ușor accesibile) au făcut ca multe tipuri de turism să devină mult mai accesibile. Organizația Mondială a Sănătății estimează că peste 500.000 persoane se află în avion în fiecare moment. Au intervenit, de asemenea, modificări în stilul de viață, cum ar fi vârsta de pensionare, fapt ce susține turismul de-a lungul întregului an. Acesta este facilitat de vânzările online ale produselor turistice. Unele siteuri au început acum să ofere și pachete dinamice, când un preț inclusiv este estimat pentru un pachet personalizat solicitat de turist. Au existat și anumite regresiuni în turism, cum a fost cea datorată atacului di 11 septembrie și amenințărilor teroriste destinate destinațiilor turistice (Bali și mai multe orașe din Europa). De asemeni cele datorate tsunamiului din 26 decembrie 2004 și cutremurului din 2004 din Oceanul Indian ce a afectat țările din Asia de și Insulele Maldive. Mii de vieții s-au pierdut atunci și mulți turiști au murit, fapt ce a condus la stoparea sau restricționarea turismului în respectivele zone. Termenii de turism și călătorie sunt uneori folosiți ca sinonime. În acest context, călătoria poate fi definită ca și turismul, dar se diferențiază prin faptul că se referă la o anumită destinație sau un scop bine definit. Termenul de turism sau turist sunt folosiți uneori cu sens peiorativ, inplicând interesul superficial pentru cultura sau locurile vizitate de turiști.
1.6 Turism pe plan mondial
Evoluția, atât a turismului, cât și a turismului internațional se caracterizează, la nivel mondial, printr-o tendință de creștere datorită influenței factorilor economici, demografici, politici, sociali. Turismul internațional are, în această situație, cea mai importantă creștere datorită dorinței oamenilor de a vizita alte țări, de a cunoaște alte civilizații, obiceiuri dar și datorită progresului tehnic înregistrat în domeniul transporturilor, progres care permite călătorii mai rapide și mai confortabile pe distanțe din ce în ce mai lungi.
Evoluția turismului internațional se poate aprecia prin acțiunea a doi indicatori: sosirile/plecările de turiști și încasările/cheltuielile din turismul internațional.
Pe plan internațional turismul a devenit o afacere de miliarde de dolari, cu multe economii naționale care depind de el. În țările dezvoltate crește anual mai rapid decât creșterile medii ale economiei. Aportul al veniturilor din turism ajunge la (sau chiar depășește) 30%.
Turismul a devenit o activitate de recreere globală populară. Turismul este ramura economică cea mai puternică pe plan mondial. În 2004 s-au obținut în acest sector, conform Organizației Mondiale a Turismului, circa 623 miliarde de U.S. $. În 2008, s-au consemnat peste 922 milioane de sosiri la nivel internațional, cu o creștere de 1,9% față de anul 2007. Încasările internaționale din turism au crescut în 2008 la 944 bilioane US$ (642 bilioane euro), ceea ce corespunde la o creștere în termeni reali de 1,8%. Cu aproximativ 100 milioane de angajați la nivel mondial, turismul se evidențiază și ca cel mai important angajator. Călătoriile transfrontaliere se ridică la un procent de 25 până la 30 din comerțul mondial în domeniul serviciilor.
Ca rezultat al recesiunii ce a afectat economia mondială după anul 2000, cererea turistică internațională a suferit o puternică încetinire începând cu iunie 2008, ce s-a manifestat printr-o scădere a creșterii sosirilor pe plan mondial cu 2% în timpul lunilor de vară. Acest trend negativ s-a intensificat în anul 2009, în unele țări exagerat de mult datorită virusului H1N1, și a dus la un declin mondial de 4% în 2009 cu 880 milioane de sosiri la nivel internațional, și o cădere estimată a încasărilor din turism de 6%.
Turismul este vital pentru foarte multe țări, cum ar fi Egipt, Grecia, Liban, Spania și Tailanda, și pentru unele națiuni-insule (Bahamas, Fiji, Maldive) datorită aportului financiar consistent obținut din afacerile cu bunuri și servicii și oportunităților de angajare în industria serviciilor asociată turismului. Industria serviciilor include serviciile de transport (transportul aerian, croazierele, taxiurile) și serviciile de ospitabilitate (cazarea, inclusiv hotelurile și stațiunile, veniturile din divertisment, cum ar fi parcurile, cazinourile, mall-urile, veniturile din muzică și teatrele etc.).
Fluxurile turistice internaționale sunt deosebit de concentrate- peste 80 % din sosiri sunt inregistrate de către țările industrializate ale Europei de Vest, ale Americii de Nord, cât și de noile țări industrializate ale Asiei, care cunosc rate de creștere dintre cele mai rapide. Concentrarea puternică a fluxurilor turistice este rezultatul caracteristicilor cererii turistice internaționale, cât și ale sectorului turistic, care necesită mobilizarea de investiții considerabile, inaccesibile unui număr mare de țări în curs de dezvoltare, cu insuficiente posibilități de finanțare. Cererea turistică internațională este caracterizată prin mari inegalități și printr-o orientare preponderentă către tările industrializate.
În 2008, au fost peste 922 milioane de sosiri în turismul internațional, cu o creștere de 1.9% în comparație cu anul 2007. În 2009, sosirile de turiști internaționali au scăzut la 880 milioane (Graficonul 1.), ceea ce a însemnat un declin de 4% pe plan mondial față de anul 2008. Cea mai afectată regiune a fost Europa cu un declin de 6%. Turismul pe plan internațional a început ”vindecarea” după provocările extreme ale anului 2009. În ultimul sfert al anului a avut deja rezultat pozitiv după 14 luni negative.
După rezultatele pozitive ale lunelor anterioare Organizația Mondială de Turism previzionează o creștere de 3-4% pe anul 2010. Comparând numărul turiștilor sosite în regiunile turistice (anul 2008, 2009) se evidențiează că în ”concursul” regiunilor Africa a devenit învingător absolut. În total turismul în Africa a crescut, și numai într-o lună (martie) a scăzut această tendență, în timp ce, celelalte regiuni au pierdut multe turiști.
Numărul sosirilor de turiști repartizate pe regiuni (Graficonul 2.):
Europa: 460 millioane de turiști (52%)
Asia și Pacific: 180 millioane de turiști (21%)
America: 140 millioane de turiști (16%)
Middle East: 52 millioane de turiști (6%)
Africa: 48 millioane de turiști (5%)
Organizația Mondială a Turismului raportează următoarele zece țări ca fiind cele mai vizitate pe plan internațional din 2000 până în 2009 (Tabelul 3.). În 2008, U.S.A au înlăturat Spania de pe cel de-al doilea loc, în timp ce Franța a continuat să conducă în ceea ce privește sosirile de turiști străini. În continuare, însă, cele mai vizitate țări se află pe continentul european.
Încasările din turismul internațional au crescut de la 942 bil. US $ (641 €) în 2008, corespunzător unei creșteri în termeni reali de 1.8% față de 2007. Iar în anul 2009 turismul internațional a încasat numai o sumă de 852 billioane $ US (611 billioane €) (Graficonul 3.), aceasta este cu 90 billion $ US (30 billion €), mai puțin dcât în anul 2008.
Această sumă încasată se repartizează în felul următor pe regiuni: (Graficonul 4.)
Organizația Mondială a Turismului raportează următoarele zece țări ca fiind primele clasate în ceea ce privește câștigurile provenite din turism în anul 2009(Tabelul 4.). Este important de remarcat faptul că majoritatea se află pe continentul european, dar și faptul că Statele Unite ale Americii continuă să se claseze pe primul loc.
Organizația Mondială a Turismului raportează faptul că următoarele 10 țări sunt primele clasate în topul țărilor emițătoare de turiști în anul 2009. (Tabelul 5.). Pentru cea de-a cincea oară la rând turiștii germani ocupă locul întâi în cadrul acestei clasificări
Cele mai vizitate orașe din lume Tabelul 6.
(Sursă: http://ro.wikipedia.org/wiki/Turism)
Cererea turistică mondială se caracterizeaza deci prin evoluții calitative si cantitative considerabile, care influențează direct ansamblul pieței turistice mondiale.
1.6.1 Previziuni
Organizația Mondială a Turismului (UNWTO) previzionează că turismul internațional va continua să se dezvolte cu un procent anual de 4%. Cu apariția e-comerțului, produsele turistice au devenit unul dintre cele mai comercializate articole de pe internet. Produsele și serviciile turistice au devenit disponibile prin mijlocirea intermediarilor, deși furnizorii de turism (hotelurile, companiile de transporturi aeriene, etc.) își pot vinde direct serviciile. Aceasta a exercitat presiune asupra intermediarilor atât din partea comercianților on-line cât și din partea celor tradiționali.
S-a sugerat faptul că există o corelație puternică între cheltuielile pe cap de locuitor din turism și gradul de implicare al respectivei țări în contextul global. Nu numai ca rezultat al contribuției economice importante la industria turistică, dar și ca indicator al gradului de încredere cu care cetățenii globali impulsionează resursele de pe glob pentru beneficiul economiilor locale. Acesta este motivul pentru care oricare estimare a evoluției în turism poate servi ca un indiciu a influenței relative pe care fiecare stat îl va exercita pe viitor.
Se preconizează că turismul spațial va demara în primul sfert al secolului al XXI-lea, deși prin comparație cu destinațiile tradiționale numărul turiștilor care vor zbura pe orbita spațială va rămâne redus, până când tehnologii moderne ca „elevatorul spațial” vor contribui la ieftinirea călătoriei în spațiu. Optimizarea tehnologică va face posibilă cazarea în nave spațiale-hotel, amenajate pe aeroplane bazate pe putere solară sau în dirijabile de mari dimensiuni. Hoteluri subacvatice, cum este Hydropolis din Dubai, vor mai fi construite. Pe oceane, turiștii vor fi așteptați pe mari vase de croazieră sau chiar în orașe plutitoare.
1.6.2 Tendințe
Ca rezultat al recesiunii din anii 2000, sosirile internaționale au suferit o puternică reducere începând cu anul 2008. Creșterea din 2007 – fost de numai 3,7% pe primele 8 luni din 2008. Piața asiatică și cea a Pacificului au fost afectate și piața din Europa a stagnat în timpul lunilor de vară, în timp ce cea America a avut rezultate mai bune deoarece prin reducerea ratei de expaniune și-a asigurat o creștere de 6% din ianuarie până în august 2008. Doar Orientul Mijlociu și-a continuat creșterea rapidă în această perioadă, atingând o creștere de 17% față de aceeași perioadă a anului 2007. Această încetinire suferită de turismul internațional s-a reflectat și la nivelul industriei de transport aerian, printr-o creștere negativă în septembrie 2008 și o creștere de 3.3% a traficului de pasageri până în septembrie. Industria hotelieră a raportat, de asemeni, o reducere, gradul de ocupare a camerelor continuând să fie în declin. Deoarece situația economică globală s-a deteriorat dramatic în timpul lunilor septembrie și octombrie ca rezultat al crizei financiare globale, era de așteptat ca trendul să continue în 2008 și 2009. Această situație s-a intensificat prin faptul că pe durata primelor 4 luni din 2009 sosirile au scăzut la 8%, unele regiuni fiind afectate și mai mult datorită influenței virusului AH1N1.
1.7 Turismul în România
România dispune de un important potențial turistic, atât natural cât și cultural-istoric. Potențialul natural este dat de marea varietate a peisajului (de la peisajul marin și deltaic la cel montan – împădurit, cu pajiști întinse sau, din contră, cu creste ascuțite și stânci golașe) și, deasemenea de marea bogăție a izvoarelor minerale și termale ce o plasează pe unul din primele locuri în Europa. Potențialul cultural este dat de varietatea vestigiilor (ale culturilor neolitice, grecești, romane, dacice), monumentelor istorice, arhitectonice, de artă și de foarte bună conservare a civilizației populare (folclor, etnografie, arta populară). Turismul românesc dispune în prezent de aproximativ 300 000 locuri de cazare, din care 43% se află în stațiunile balneo-climaterice de pe litoralul Mării Negre, 16% în stațiunile balneare din restul țării, 6% în stațiunile montane etc. Unitățile de cazare cuprind hoteluri (56% din totalul locurilor de cazare), vile, hanuri turistice, moteluri, campinguri, cabane, pensiuni. Din totalul locurilor de cazare cea mai mare pondere o dețin unitățile de 1-2 stele (46% din total), dar există și unități de 3-4 stele (6% din total). Stațiunile montane, marine sau balneoclimaterice, precum și cabanele, motelurile și alte forme de cazare, oferă posibilități variate de formule de vacanță: alpinism, excursii, sporturi de iarnǎ sau nautice, vânătoare, pescuit. [Neguț & Sudiu, op. Cit., p. 204]
Potențialul natural și caracterul carpato-danubiano-pontic al țării determină varietatea formelor de turism care se pot practica: turismul de litoral, turismul în Delta Dunării, turism montan, turism balnear, alte forme.
În ultimii ani, România a devenit o destinație preferată pentru mulți europeni (mai mult de 60% dintre turiștii străini provin din țările membre UE)
Numărul turiștilor crește foarte dinamic. În 2002 au sosit 4,8 millioane de turiști, efectuând României o încasare de 400 millioane de euro, deja în 2006 6,6 millione de turiști, efectuând o încasare de 607 millioane de euro. În 2005 au investi 880 millioane de euro.
Deja din anii 1990 turismul de shii merge cel mai bine în Carpați, cealaltă atracție principală este Marea Neagră, aici destinațiile principale sunt Constanța și Mamaia
Sectorul turistic adaugă 4% și asigură loc de muncă pentru 0,8 millioane de oameni, așadar după comerț ocupă locul doi în sectorul serviciilor. În 2006 au înregistrat 20 millioane de găzduiri de noapte, care este recordul până acum. Doi-trăimea târgurilor de comerț din europa centrală sunt organizate în România, așadar aproximativ 300.000 turiști străini attrage în țară. Cei mai mari orașe asemenea sunt: București, , Iași și Timișoara.
Sectorul turismului se dezvoltă cel mai dynamic din țară. Din cele mai bune 100 de hoteluri al lumii 17 sunt prezenți pe piața Română.
Numărul turiștilor străini care au sosit în România in anul 2008 Tabelul 7
Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO
ta Dunării
Așezări cu biserici fortificate din Transilvania
Mănăstirea Horezu
Bisericile pictate din nordul Moldovei
Fortărețe dacice din Munții Orăștiei
Cetatea Sighișoara
Biserici de lemn din Maramureș
Problema principală a turismului românesc în perioada următoare inclusiv a turismului rural este calitatea produsului turistic privită, în principal, sub aspectul serviciilor turistice, fără de care nici un patrimoniu turistic, oricât ar fi de valoros, nu poate fi valorificat eficient.
Ridicarea calității produsului turistic românesc, indiferent de forma sa concretă, necesită aplicarea unor strategii de flexibilitate, de diversificare a genurilor de prestații turistice și de diferențiere a produsului turistic oferit, comparativ cu ofertele concurenților.
Viitorul turismului românesc la începutul mileniului III depinde hotărâtor de capacitatea agenților economici și a spațiului de a valorifica potențialul deosebit de care dispunem, de a se adapta exigențelor crescânde ale cererii turistice și de a ridica calitatea activității turistice sub toate aspectele, adică de a organiza și realiza un turism modern și competitiv. Totodată, depășirea neajunsurilor și dificultăților cu care este confruntat turismul românesc în prezent necesită o politică națională coerentă și eficientă. Exemplul țărilor care au realizat un turism dezvoltat este edificator în acest sens.
Având în vedere că potențialul turistic de care dispunem este superior celui din celelalte țări din Europa centrală și de Est, în perioada următoare se impune reconsiderarea locului și rolului turismului, inclusiv al turismului rural, în cadrul economiei noastre naționale.
Prin orientări de dezvoltare a turismului, România se poate transforma dintr-o țară cu un potențial turistic bogat și variat într-o țară cu un turism dezvoltat, modern și competitiv.
La realizarea acestui obiectiv strategic al turismului românesc, turismul rural poate și trebuie să aducă o contribuție substanțială. Specialiștii în domeniu consideră că turismul rural, agreat și solicitat în prezent pe piața turistică, va constitui turismul viitorului și va avea un aport important la rezolvarea probelemelor menționate.
1.8 Aspectele Uniunii Europene din domeniul turistic
Importanta economica a turismului a determinat institutiile europene sa se concentreze asupra acestui sector in ciuda absentei unei baze legale. Detinand 53% din piata, Uniunea este cea mai mare regiune turistica din lume. Aceasta industrie reprezinta 5,5% din PIB-ul Uniunii si ofera 6% din totalul locurilor de munca. Prima rezolutie a Consiliului in legatura cu acest subiect, datand din 10 aprilie recunoscut importanta turismului pentru integrarea europeana si a invitat Comisia sa faca propuneri. O Decizie ulterioara din 22 decembrie stabilit un comitet de consiliere pe probleme de turism si a cerut statelor membre sa ia legatura cu acesta. In acelasi an a fost instituita o linie de buget pentru finantarea contributiei comunitare menita sa sprijine eforturile statelor membre de promovare pe pietele din afara CE. Acestea includ masuri care faciliteaza traversarea frontierelor si protejarea sanatatii, sigurantei si a intereselor directe ale turistilor.
1.8.1 Politici comunitare in domeniul turistic
Instituțiile Uniunii Europene au recunoscut rolul major al turismului în cadrul economiilor lor. În Uniunea Europeană turismul generează 8 milioane de locuri de muncă și contribuie cu 5,5 % la formarea PIB, fiind considerat o industrie importantă cu un mare potențial de creștere în viitor.
Cu toate că este considerat un sector de o importanță vitală, nu există o bază legală în tratatele UE pentru o politică comună în domeniul turismului care să se concentreze pe pilonul „turism – ca ramură de activitate”.
La nivelul Comisiei Europene există totuși un organism specializat pentru turism – Direcția Turism din cadrul Directoratului pentru Servicii, Comerț și Turism, e-business și IDA din cadrul Directoratului General pentru Întreprinderi (engl. DG Enterprise). Direcția Turism (engl. Tourism Unit) își desfășoară activitatea în strânsă cooperare cu Comitetul Consultativ pentru Turism care are reprezentanțe în statele membre, ca și alte instituții europene: Parlamentul European, Consiliul de Miniștri, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor. Urmându-și această politică bazată pe consultanță și parteneriat, Direcția Turism păstrează o relație strânsă cu organizațiile reprezentative din industria turistică precum și cu alte grupuri de interes, în special atunci când este vorba de chestiuni specifice. De fapt misiunea Direcției Turism este de a se asigura că interesele sectorului turistic sunt luate în conside rare:
– îmbunătățirea cunoștințelor de turism și diseminarea informațiilor;
– stimularea cooperării transfrontaliere;
Politicile comunitare din alte domenii au impact direct asupra turismului și pot afecta elemente cum ar fi prețul produselor turistice prin intermediul măsurilor din domeniul transportului, mediului, protecției consumatorului, pregătirii profesionale, societății informaționale și nu în ultimul rând din domeniul competiției și pieței interne. Nevoia de existență a unor mecanisme care să includă și interesele turismului în politicile comunitare s-a reflectat în comunicarea Comisiei din anul 2001: „Să lucrăm împreună pentru viitorul turismului european” care au luat în considerare patru chestiuni cheie: informația; pregătirea profesională (training-ul); calitatea și dezvoltarea durabilă; noile tehnologii. Comisia a subliniat importanța schimbului de informații și de experiență între părțile interesate, pentru a pregăti implementarea acțiunilor recomandate în comunicare. Extinderea istorică a Uniunii Europene în 2004 cu încă 10 noi state a făcut ca suprafața acesteia să crească cu 25%, populația cu 20%, iar PIB-ul cu 5%. În 2007 sa alăturat UE România și , făcând astfel ca numărul statelor membre să ajungă la 27. Apar astfel o serie de provocări și oportunități pentru dezvoltarea turismului: Cooperarea la nivelul Uniunii Europene este relevantă dacă aduce un plus de valoare. Au fost identificare trei domenii în care acțiunile Uniunii Europene pot aduce unplus de valoare statelor membre. Acestea sunt:
1. Îmbunătățirea bazelor de date statistice comune – pentru a oferi informații corecte cu privire la industria turismului – reprezintă o precondiție pentru analize comparative, pentru schimb de idei și de experiență și se adresează în special problemelor strategice din sectorul turistic;
2. Concentrarea pe analize comparative pentru a putea cunoaște detaliat activitățile turistice în țările membre și în acest fel dezvoltarea calității definițiilor și indicatorilor, prin formularea unei viziuni a turismului durabil;
3. Consolidarea integrării politicii de turism în cadrul celorlalte politici cu care are legătură.
Turismul este un sector de natură transversală afectat de numeroase politici ale Uniunii Europene și numeroase eforturi comune ar trebui adesea concentrate pe problemele de natură orizontală. Creșterea economică din anii următori ar trebui să provină în urma implementării reformelor structurale și prin îmbunătățirea condițiilor cadrului general atât pentru cetățenii cât și pentru întreprinderile din Uniunea Europeană. Ultimul punct din această listă se află în centrul discuțiilor ce au loc la nivelul Uniunii Europene. Problema este dacă turismul ar trebui să aibă o politică orizontală proprie sau dacă turismul ar trebui considerat în Tratatul UE ca unul dintre domeniile suport, care va juca un rol complementar în Uniunea Europeană pentru statele membre.
În UE se acordă o atenție tot mai mare turismului durabil, turism ce este viabil din punct de vedere economic și social, fără distrugerea mediului înconjurător și a culturii locale. Durabilitatea înseamnă succesul afacerilor și al economiei, protejarea și conservarea mediului natural și responsabilitate socială. Conform Comisiei Europene, calea spre dezvoltarea durabilă a turismului în Europa este prin consolidarea cadrului de acțiuni existent și realizarea celei mai bune metode de punere în practică a acesteia.
Una dintre cele mai stringente probleme ale turismului european este dacă ar trebui să existe o promovare unitară. Aceasta nu este o problemă politică sau administrativă, în sensul că singurul lucru pe care decidenții politici îl au de făcut este să pună la un loc vechile planuri cu cele noi, să lucreze alături de cercetători și stakeholderi profesioniști și să decidă, de la un caz la altul, dacă este mai util/eficient să promoveze întreaga Europă, numai anumite părți din aceasta sau să ofere guvernelor posibilitatea (și sprijinul) să realizeze promovarea la nivel local. În ultimul caz, este interesant de observat dacă guvernele locale sunt capabile să promoveze resursele culturale sau naturale comune mai multor regiuni, sau realitățile unor regiuni izolate. Într-un cuvânt, dacă au capacitatea de a acționa dincolo de propriile lor competențe.
1.8.2. Organizarea turismului în UE
Turismul este un sector de activitate cu profil complex, un agregat de servicii și activitați cu inplicații multiple în toate ramurile vieții naționale. Rezultǎ cǎ turismul, ca sector de activitate social- economic, nu poate fi limitat exclusiv la activitatea unui singur departament sau organism guvernamental. De aceea in turism mai mult ca în alte sectoare de activitate, trebuie sǎ se consolideze o stransǎ coordonare între diversele departamente și organizații care se ocupa cu activitatea turistica. În consecințǎ , în afara coordonarii centrale a activitǎții turistice la nivelul economiei naționale, trebuie sǎ existe o coordonare și între reprezentanții organismelor guvernamentale de turism la nivel zonal și, respectiv, local.
Mai trebuie menționat și faptul cǎ industria turisticǎ, prin legaturile ei cu aproape toate sectoarele vieții economice, impune ca organismele de turism sǎ menținǎ o legaturǎ continuǎ cu toate departamentele, organismele, firmele și organizațiile interesate și implicate în dezvoltarea turismului.
Industria turistică include o gamă largă de activități în care sunt implicați diverși factori ce se implică în buna desfășurare a activității turistice. Aceștia pot fi din sectorul privat sau public, societăți comerciale sau asociații profesionale, organisme locale, regionale, naționale sau internaționale.
În țările UE, activitatea turistică este coordonată de un organism central, cu atribuții mai largi sau mai restrânse, în funcție de nivelul de dezvoltare a turismului și importanța acestuia în economie. Aceste organisme centrale pot fi:
– minister de sine stătător sau departament public, direcție sau directorat, secretariat în cadrul unor ministere cu structură mai complexă (al Industriei și Comerțului, al Turismului și Comerțului, al Transportului și Turismului);
Cap 2. ASPECTE PRIVIND TURISMUL RURAL ȘI AGROTURISMUL
Turismul rural și agroturismul sunt noțiuni ce pentru mulți înseamnǎ același lucru, însǎ turismul rural are o sferǎ de cuprindere mai larga astfel: turismul rural este un concept care acoperă activitatea turisticǎ desfășurată și condusă de populația locală și bazată pe potențialul natural și antropic local, în timp ce agroturismul este o formă particulară a turismului rural, cuprinzând activitatea turistică propriu-zisă: cazare, pensiune, circulație turistică, derularea programelor, prestarea serviciilor de bază suplimentare, cât și activitatea economică, de regulă agricolă, practicată de gazdele turiștilor (activități productive de obținere și prelucrare a produselor agricole în gospodărie și comercializarea acestora către turiști, sau prin rețele comerciale, precum și modul de petrecere a timpului liber)[Cândea et, Erdeli et, Pepteanu et, Șimon, 2003, op cit., p. 12-17]. Ambele forme de turism se încadreazǎ în noțiunea mai generalǎ de turism „moale”, cel ce se practicǎ fǎrǎ a deranja echilibrul natural dintr-un areal.
2.1. Concepte și definiții
Turismul rural este, un fenomen de dată recentă. De mult timp – chiar decenii pentru multe țări europene – se practică fie spontan, fie organizat, activități turistice în mediul rural. Ceea ce este nou, însă, se referă la dimensiunea fenomenului turistic în spațiul rural. Această expansiune este determinată de existența a două motivații pentru turismul rural: pe de o parte este vorba de relansarea și dezvoltarea domeniului rural, iar pe de altă parte, de o formă de turism alternativă la turismul de masă tradițional.
Privit în ansamblu, turismul rural include o paletă largă de modalități de cazare, de activități, evenimente, festivități, sporturi și distracții, toate desfășurânduse într-un mediu tipic rural. Cu toate acestea, o definiție cât mai exactă a termenului de turism rural și care să fie utilizată în mod unitar pe tot continentul european se confruntă cu numeroase probleme specifice.
"Turismul rural este un concept care include toate activitățile turistice care se desfășoară în mediul rural"
Trăsăturile principalre: apropierea de natură, absența mulțimii (de oameni), liniște și un mediu ambiant "nemecanizat", contacte personale – în opoziție cu izolaționismul și anonimatul tipic urban, senzația de continuitate și stabilitate, de trăire a unei "istorii", vie și trainică, posibilitatea de a cunoaște îndeaproape locurile și oamenii acelor locuri; contactul nemijlocit cu autoritățile locale, cu preocupările, cu activitatea specifică zonei, cunoașterea îndeaproape a afacerilor ce se fac pe plan local, iar față de comunitatea rurală, înregistrarea în minte a identității indivizilor comunității, precum și a altor trăsături specifice ce țin de "adevăratul" turism rural este un fel de integrare în comunitate pe perioada sejurului O altă definiția:
Turismul rural este un concept care cuprinde activitatea turistică organizată și condusă de populația locală și care are la bază o strânsă legătură cu mediul ambiant, natural și uman.
În lipsa unei alte definiții adecvate a turismului rural, agreată pe teritoriul UE și în afara acestuia, termenul folosit este acela de "turism verde", culoarea – simbol, având rostul de a distinge această formă de turism de celelalte, cum sunt: "turismul alb" (sporturile de iarnă), "turismul albastru" (vacanțele la mare) și așanumitul "turism al luminilor" (turismul urban). În acest fel, "turismul verde" poate fi definit ca o activitate turistică practicată atât în zonele rurale și în acele locuri de litoral și deltă unde turismul specific nu este prea dezvoltat, cât și în zonele de dealuri și montane care nu au o destinație specială privind practicarea sporturilor de iarnă, precum și în alte spații rurale. În toate aceste areale, "turismul verde" vine în întâmpinarea dorințelor vizitatorilor de a se integra ei înșiși mediului ambiant, natural și uman, precum și în implicarea directă a populației locale în prestarea de servicii către turiști.
"Agroturismul" este un concept de dată mai recentă în UE, cu referire la diferitele forme de turism aflate în legătură directă cu activitățile agricole și/sau cu construcțiile care au avut alte destinații, decât agricole. Această formă specifică de turism rural este susținută de micii proprietari de la țară activitatea desfășurată în gospodăria proprie rămânând deci principala ocupație și sursă de venit. Adesea, se face o distincție între "agroturism" și "farm tourism" (turism de tip "fermă țărănească") sau echivalentul acestuia, folosirea caselor țărănești locuri de cazare a turiștilor (case de oaspeți închiriate pe perioada concediilor), case de sănătate etc. acesta nu este agroturism în sensul strict al cuvântului, de vreme ce aceste case țărănești își pierd funcțiunea agricolă sau nu sunt prea mult timp ocupate de țăranii activi. În ciuda pierderii legăturii directe cu activitatea agricolă propriu– zisă, "farm tourism"-ul este o importantă formă de turism rural cu un considerabil aport în economia locală, acolo unde acesta se practică.
Așadar, turismul rural este o formă de turism care se desfășoară în mediul rural, valorificând resursele turistice locale (naturale, culturale și umane) ca și dotările și echipamentele turistice, inclusiv pensiunile și fermele agroturistice. Utilizează diverse spații de cazare: hanuri și hoteluri rurale, adăposturi, sate de vacanță etc. și îmbracă forme variate de sejur, cu un spectru larg de motivații.
Turismul rural constituie o alternativă la turismul tradițional, clasic, desfășurat în stațiuni și centre turistice, precum și la oferta turistică "standard" –de tip industrial.
Agroturismul este o formă a turismului rural care utilizează pentru cazare și servirea mesei numai pensiunile turistice și pensiunile agroturistice, beneficiind de un mediu nepoluat și pitoresc, de atracțiile turistice naturale și de valorile cultural– istorice, de tradițiile și obiceiurile prezente în mediul rural.
Spațiul rural prin componentele sale satisface o paletă largă de motivații: odihnă și recreere, cunoaștere, cultură, practicarea sportului, cură de aer sau balneară, vânătoare și pescuit, oferind agroturismului o arie mare de cuprindere a posibilităților de loisir.
Prin aceasta, agroturismul este un mijloc de valorificare integrală a mediului rural cu potențialul său agricol, turistic, uman și tehnico–economic.
Agroturismul prezintă unele trăsături ce-l diferențiază de turismul tradițional, standard și anume:
• consumul turistic se petrece în mediul rural, unde esențiale sunt: calitatea pensiunii turistice/agroturistice și serviciilor de primire la fermieri, cunoașterea mediului natural, uman și cultural, precum și originalitatea produselor turistice;
• oferta turistică este autentică, diferențiată, multiplă în diversitatea sa, organizată și condusă de fermieri, deci de oamenii satului;
• este o activitate economică complementară exploatației agricole și nu o alternativă sau o substituție a acesteia;
• oferă populației cu venituri reduse posibilitatea de odihnă și reconfortare, de petrecere a timpului liber din vacanțe sau week–end-uri, în peisajul pitoresc al mediului rural, cu valori cultural–educative și cu o ospitalitate specifică;
• nu necesită investiții foarte mari pentru amenajări de infrastructură și suprastructură turistică sau pentru alte dotări de profil;
• se evită marile aglomerări turistice de pe litoral sau din stațiunile balneare sau montane;
• este un turism "difuz" prin specificul ofertei sale diversificate și de mare răspândire în spațiu; astfel, aparent, nu aduce prejudicii prea mari mediului natural și al celui construit, dar și aici trebuie să se țină seama de un anumit "prag ecologic" și "prag fizic". Pentru ca această trăsătură să se înscrie foarte bine în conceptul de ecoturism, trebuie avută în vedere "capacitatea de primire" a satului și a arealului limitrof, mai ales în condițiile unui turism de sejur, în lunile de vară;
• nu este compatibil cu turismul de masă.
2.2. Agroturism și ecoturism
Agroturismul ca activitate economico–socială trebuie să devină o componentă ecoturismului și ca atare, cele 10 principii pentru dezvoltarea durabilă turismului se pot aplica și în acest caz. Aceste principii sunt:
1. Folosirea durabilă a resurselor turistice (exploatare optimă, conservare, protejare).
2. Reducerea supraconsumului și a risipei de resurse turistice.
3. Menținerea diversității naturale, culturale și sociale a spațiului rural.
4. Integrarea agroturismului în planificarea și strategia de dezvoltare națională, regională și mai ales locală (dezvoltarea ofertei, promovare și organizare, precum și dezvoltarea infrastructurii generale și tehnico–edilitare).
5. Sprijinirea economiilor locale în dezvoltarea socio–economică a comunității, dar și în protejarea naturii și a valorilor culturale (efectul multiplicator al agroturismului).
6. Implicarea comunităților locale în sectorul turistic prin sprijinirea grupurilor de inițiativă pentru dezvoltarea și sprijinirea ofertei turistice locale, pentru protejarea mediului înconjurător și a bunurilor culturale, de aici rolul organizațiilor locale ale prestatorilor de servicii turistice, în cazul nostru, Asociația Sătească de Turism Rural.
7. Consultarea specialiștilor și a publicului în dezvoltarea agroturismului și a economiei locale pentru a se evita conflictele de interese între politica guvernamentală și cea locală.
8. Dezvoltarea durabilă a agroturismului trebuie susținută prin pregătirea profesională, calificare, perfecționare, formarea formatorilor din rândul localnicilor, pregătirea civică, sociologică adecvată.
9. Promovarea marketingului în agroturism.
10. Cercetarea și monitorizarea activității de turism și a acțiunilor de protejare și conservare a mediului înconjurător, precum și a resurselor turistice.
În turismul rural și, în agroturism, trei componente sunt esențiale: teritoriul, produsele turistice și oamenii. Profesionalismul, parteneriatul și creativitatea sunt axele care conduc agroturismul spre un veritabil factor de dezvoltare rurală, sursă de utilizare a forței de muncă, directă și indirectă, într-un mediu rural în plină transformare.
Analizând cele trei componente ale activității de turism rural și agroturism se poate aprecia faptul că "fermierul" este actorul principal, care stă în atenția guvernelor și organismelor ce se ocupă de amenajarea și dezvoltarea spațiului rural.
Luând în calcul cele trei componente, se pot concluziona următoarele:
1. teritoriul satului cu mediul său înconjurător –natural și construit –și resursele turistice aferente acestuia reprezintă suportul și "materia primă" pentru agroturism; exploatarea durabilă a acestuia se înscrie în conceptul de ecoturism;
2. produsele turistice (oferta turistică) trebuie să fie cât mai autentice și de calitate, oferta fiind diversă și alternativă la cea "standard"; pentru agroturism calitatea devine o mare strategie ce se regăsește în:
• profesionalism în prestarea serviciilor;
• imaginea de marcă a produselor și serviciilor turistice;
• controlul operativ al calității produselor turistice;
• garanție pentru consumatori;
• crearea de produse turistice noi;
• organizarea, promovarea și distribuirea ofertei turistice;
3. oamenii responsabili de activitatea de agroturism se pot evidenția prin: profesionalism, responsabilitatea în exercitarea prestațiilor turistice, iar de capacitatea de antreprenori și de organizatori, depinde calitatea ofertei turistice.
Din cele prezentate rezultă că agroturismul poate fi numai o componentă a turismului rural, dar, cu cele mai mari implicații în valorificarea resurselor turistice locale și în ridicarea nivelului de viață al locuitorilor, în dezvoltarea socio–economică a localității rurale și comunității în general și nu în ultimul rând, în protejarea și conservarea mediului natural și construit, în contextul unei activități economice pe principii ecologice.
2.3 Motivațiile ce stau la baza practicǎrii agroturismului
Pornind de la caracteristicile mediului citadin, alǎturate convențiilor sociale specifice, poate fi depistatǎ o serie de necesitǎți pe care orǎșeanul le emite din ce în ce mai constant și tinde sǎ le transforme în acțiuni[Cândea et, Erdeli et, Peptenatu et, Șimon, op. cit., p. 275]:
Reîntoarcerea la naturǎ, motivație valabilǎ pentru toate categoriile de varstǎ, sex, profesie, statut social. Este rezultatul necesitǎții de relaxare, sǎnǎtate, confort fizic și spiritual;
Cunoașterea și adeziunea temporarǎ la grupurile de apartenențǎ specificǎ zonelor rurale, dintre care pot fi amintite: familia de tip patriarhal, comunitatea locativǎ, grupul de muncǎ, grupul folcloric etc.;
Cunoașterea, înțelegerea și creativitatea sunt, de asemenea, motivații care se pot realiza cu succes în ambianța satului turistic. Contactul nemijlocit cu piese ale
tezaurului istoriei naționale, ale folclorului, ocupațiilor tradiționale și obiceiurilor populare, transformǎ vacanțele rustice într-un veritabil proces de asimilare a unor noi și numeroase cunoștințe;
Motivațiile estetice ce decurg din nevoia de frumos, ordine, armonie, naturalețe, determinǎ majoritatea turiștilor, care viziteazǎ satele respective, sǎ se considere privilegiați pentru posibilitatea de a cunoaște locuri atât de frumoase și de pitorești;
Curiozitatea ce decurge din informații asupra ospitalitǎții populare, obiceiurilor gastronomice, artizanatului și ritualurilor sǎtești, determinǎ dorința multor turiști de a cunoaște la fața locului toate acestea;
Odihna, cura de aer și fructe, consumul de alimente proaspete de care doresc sǎ beneficieze cei care își îngrijesc sǎnǎtatea în vacanțǎ;
Sportul, vânǎtoarea, pescuitul sportiv, ascensiunile și drumețiile sunt motivații care capǎtǎ o notǎ autenticǎ, lǎsând loc suficient inițiativei, imaginației și înclinațiilor individuale.
2.4 Implicații asupra dezvoltării rurale
Manifestarea agroturismului a pornit de la necesitatea găsirii de soluții pentru gospodăriile rurale, în sensul creșterii veniturilor prin valorificarea potențialului economic al acestora, dezvoltând serviciile de găzduire și valorificarea produselor proprii și locale. Astfel, se consideră agroturismul ca o acțiune capabilă să valorifice excedentul de cazare existent în gospodăria țărănească (pregătit și amenajat pentru primirea de oaspeți), în jurul căruia gravitează bunurile și serviciile oferite spre consum persoanelor care, pe o perioadă determinată vin în mediul rural pentru relaxare, odihnă și agrement, cure terapeutice, satisfacerea unui hobby, inițierea în meșteșugurile tradiționale, etc.
În literatura de specialitate, când se aduce în discuție implicațiile economice ale agroturismului se recurge la o simplă enumerare de efecte economice, fără a se încerca aprecieze a acestui efecte ca și elemente definitorii ale politicii de dezvoltare a zonei rurale, ci numai din punct de vedere turistic. Astfel de efecte sînt: stabilizarea populației prin fixarea forței de muncă, crearea de noi locuri de muncă, diversificarea modului de utilizare a forței de muncă, pluriactivitatea, promovarea și dezvoltarea serviciilor, susținerea economică a agriculturilor, reabilitarea patrimoniului edilitar, ameliorarea gradului de utilizare a forței de muncă feminine, atragerea de noi investiții.
Dincolo de o simplă enumerare a unor efecte pozitive pe care le-ar putea aduce fenomenul agroturistic, se abordează implicațiile pozitive punând un accent mai mare pe tot ce înseamnă comunitate locală și rolul ei în dezvoltarea unui domeniu. Păstrarea unei lumi rurale, cu tot ceea ce are semnificativ sub aspect economic, social, cultural presupune inițierea în dezvoltarea acestei forme de turism. Agroturismul trebuie să devină o alternativă la problemele agriculturii și ale zonei rurale.
În acest context se consideră că dezvoltarea agroturismului, legată de evoluția agriculturii îmbracă două forme:
turismul ca activitate complementară al agriculturii, care presupune păstrarea caracteristicilor agricole ale gospodăriei, potențialul turistic urmând să valorifice aceste activități dominante;
turismul ca activitate de revitalizare a activității agricole nerentabile și care necesită exploatarea la maxim a tuturor resurselor turistice existente pentru a acoperi aceste neajunsuri.
Un element important al agroturismului este valorificarea mai bună a resurselor locale, valorificare care poate îmbrăca următoarele forme:
vânzarea produselor locale la un preț cât mai convenabil;
folosirea unor canale de distribuție mai scurte, prin comercializarea directă spre turiști a produselor obținute în gospodărie;
inițierea turiștilor în diferite practici rurale (meșteșuguri, creșterea animalelor, adunarea fânului, culegerea legumelor și fructelor, etc.);
participarea directă la producția de bunuri, etc.
Un alt avantaj major este acela că practicarea unor servicii turistice presupune dotări de infrastructură ca telecomunicații, alimentare cu apă, canalizare, energie electrică și termică, etc., dotări care pot fi utilizate și în alte scopuri economice.
În prezent, tot mai mulți sunt cei care privesc agroturismul ca un element important al strategiei de dezvoltare locală / regională plecând tocmai de la avantajele economice pe care le generează:
crearea de venit național;
aport valutar la balanța de plăți;
dezvoltarea pieței muncii;
utilizarea pe plan local a disponibilităților forței de muncă;
dezvoltarea anumitor zone rurale, etc.
Dintre problemele agroturismului, care se detașează prin impactul negativ se poate aminti:
amenințările împotriva mediului înconjurător, intensitatea circulației turistice în anumite cazuri poate constitui o problemă socială și ecologică pentru regiunea rurală respectivă;
amenințarea socio-culturală, perturbarea lumii naturale destabilizează micul univers socio-cultural al comunității rurale;
probleme legate de planificarea, controlul local, participarea publică și parteneriatele posibile.
Succesul agroturismului depinde, în mare parte de capacitatea regiunii de a fi o gazdă potrivită pentru turismul rural, capacitatea de a planificare și de a pune în practică proiectele de dezvoltare, cu toate schimbările pe care le aduce această formă de turism pentru regiune, în general și pentru gospodăriile țărănești, în particular.
2.5. Cazarea turistică în agroturism
Cazarea turisticǎ în mediul rural cuprinde toate formele de primire, de la ferme la hoteluri rurale sau camere de oaspeți, gestionate direct și personal de proprietari persoane fizice, asociații sau comunitǎți locale. Aceste spații de cazare trebuie sǎ fie clasificate și înregistrate de Comerț Județean sau Orǎșenesc în funcție de situație[Cocean et, Vlăsceanu et, Negoescu, 2003, p. 278].
Agroturismul, ca formǎ a turismului rural, utilizeazǎ ca spații de cazare și de servire a mesei, fermele și pensiunile turistice rurale.
Principalele structuri de primire care se întâlnesc în zonele rurale din România sunt urmǎtoarele:
Satul de vacanțǎ
Popasul turistic
Motelul.
Hotelul rustic pavilionar
Campingul
Pensiunile turistice Ferma agroturisticǎ
2.5.1 Pensiuni agroturistice
Pensiunile agroturistice sunt structuri de primire turistice având capacitate de cazare de pânǎ la 10 camere, totalizând maxim 30 de locuri în mediul rural, și pânǎ la 20 de camere în mediul urban, funcționând în locuințele cetǎțenilor sau în clǎdiri independente, care asigurǎ în spații special amenajate cazarea turiștilor în condiții de pregǎtire și servire a mesei, precum și posibilitatea participării la activități gospodărești, sau meșteșugărești.
În pensiunile agroturistice, turiștilor li se oferă masa preparată din produse naturale, preponderent din gospodăria proprie sau de la producători autorizați de pe plan local iar gazdele se ocupă direct de primirea turiștilor și de programul acestora pe tot parcursul sejurului, pe care îl petrec la pensiune.
În cadrul pensiunilor agroturistice se desfășoară cel puțin o activitate legată de agricultură, creșterea animalelor, cultivarea a diferite tipuri de plante, livezi de pomi fructiferi sau se desfășoară o activitate meșteșugărească, cu un atelier de lucru din care rezultă diferite articole de artizanat. Activitățile în cauză trebuie să se desfășoare în mod continuu sau, în funcție de specific și sezonalitate, să aibă caracter de repetabilitate.
Activitatea de turism în cadrul pensiunilor și fermelor agroturistice cuprinde servicii de cazare și masǎ, de agrement precum și alte servicii asigurate turiștilor pe perioada sejurului.
2.6. Rolul Uniunii Europene în dezvoltarea agroturismului
Principalul obiectiv al UE este de a ajutala dezvoltarea unui produs turistic care să dea un impuls direct fermierilor și comunităților locale și păstrării moștenirii rurale.
Agroturismul este privit ca o unealtă de redresare din punct de vedere economic, social, ecologic al zonelor rurale defavorizate.
În cadrul politicii de dezvoltare regională a UE, turismul practicat la fermă a beneficiat de ajutor prin ”Fondurile de dezvoltare structurală și regională ale UE”, ajutor materializat în finanțarea investițiilor în infrastructura turistică, dezvoltarea parcurilor naturale, a bazei sportive și promovarea serviciilor agroturistice.
Trebuie să precizăm că la nivelul Uniunii Europene, tot ce înseamnă activitatea de turism din mediul rural este reglementată prin:
legislație comunitară;
legislație națională cu particularități de la o țară la alta;
legi regională.
Sprijinul concret pentru dezvoltarea rurală se face prin intermediul diferitelor organisme și programe create special pentru a face față modificărilor structutrale care marchează mediul rural.
Programul SAPARD a avut cele mai mari implicațiile asupra dezvoltării rurale, și implicit a agroturismului, având ca scop finanțarea unor acțiuni ca: investiții în ferme agricole, îmbunătățirea prelucrării și comercializări produselor obținute ăn fermele rurale, dezvoltarea unor activități, care să asigure obăinerea unor venituri suplimentare, dezvoltarea infrastructurii rurale, a rețelei de telecomunicații.
Cu toate aceste, dincolo de proiectele sau strategiile propuse forurile europene însărcinate cu supravegherea și orientarea turismului rural au ajuns la concluzia că succesul sau insuccesul unei afaceri în acest domeniu depinde de capacitatea celor implicați de a se integra împreună cu comunitatea locală într-un program de dezvoltare turistică.
2.6.1 Inițiative la nivelul Uniunii Europene
• Consiliul Europei a lansat campania pentru "Lumea Rurală" care a avut o incidență puternică asupra dezvoltării turistice a acestor regiuni. Raportul Adunării Parlamentare cu privire la turismul rural și integrarea sa într-o politică globală, invită toate statele să promoveze turismul rural care – prin protejarea mediului și a identității culturale locale – poate contribui la realizarea unui contract social care va garanta, într-o politică europeană integrată, echilibrul eco–cultural și social dintre oraș și sat.
Ca o contribuție al Turismului (1990), Consiliul Europei a elaborat un ghid pentru promovarea turismului "inteligent", adică promovarea unui turism care să protejeze mediul și care să reprezinte o sursă complementară de resurse financiare pentru populația rurală, și, deci, ca un factor important de stopare a depopulării satelor.
Parlamentul European a elaborat un raport cu privire la crearea parcurilor, protejarea și dezvoltarea agroturismului.
• Comisia Uniunii Europene, prin raportul Viitorul Lumii Rurale, ca și prin reforma fondurilor structurale și incidența lor asupra dezvoltării turismului rural, subliniază importanța pe care trebuie s-o acorde această comisie sectorului economic. Programele operaționale din aproape toate regiunile și majoritatea planurilor de afaceri ale grupărilor locale de dezvoltare în cadrul inițiativei LEADER, conțin proiecte novatoare și demonstrează că "actorii " locali (prestatorii de servicii agroturistice) se implică în dezvoltarea armonioasă a unui turism rural de înalt nivel.
Dezvoltarea integrată, echilibrată și pe termen lung – așa-numitul tip de dezvoltare "durabilă" sau "susținută" – presupune existența unor politici comunitare care să susțină "turismul verde" pentru valorificarea spațiului rural. În această privință merită de amintit recentul Plan de acțiuni comunitare în favoarea turismului și Programul comunitar de politică și acțiuni în materie de mediu și de dezvoltare durabilă. De asemenea, s-au alocat fonduri structurale (Fondul de Dezvoltare Structural și Fondul Regional) pentru dezvoltarea turistică a zonelor rurale și pentru pregătirea profesională în acest domeniu.
Ca urmare a experiențelor realizate în cursul Anului European al Turismului, acțiunile comunitare în favoarea turismului rural merg în direcția susținerii definiției, creării și comercializării produselor "turism rural" într-o rețea europeană identificabilă prin mărcile de calitate.
• Politica agricolă comună în Uniunea Europeană (UE)
Reglementările UE menite să sporească eficiența structurilor agricole au în vedere un sistem de ajutor financiar pentru creșterea investițiilor în activitățile turistice și meșteșugărești în fermele țărănești. Schema se bazează pe concepția comisiei asupra a ceea ce se înțelege prin agroturism, definiția aplicându-se numai fermierilor care obțin 25% din totalul veniturilor lor, din activitatea de fermă. Sub acest prag, orice activitate de turism, efectuată în cadrul fermei, nu mai este considerată ca parte a activității acesteia și deci, nu se acordă ajutorul menționat conform reglementărilor adoptate. Deși reglementări generale se aplică în întreaga comunitate, există unele măsuri specifice în agroturism care prevăd acordarea de asistență financiară zonelor mai puțin favorabile.
• Politica regională în Uniunea Europeană
Turismul rural se realizează în majoritatea cazurilor în acele regiuni care beneficiază de ajutor financiar din partea Fondului de Dezvoltare Structural și Fondului Regional al Uniunii Europene, care s-au redus simțitor. De exemplu, în cadrul sprijinului acordat de UE pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare în mediul rural, locul cel mai important îl ocupă măsurile de încurajare a turismului rural și a pregătirii profesionale în domeniul turismului. Aceasta presupune finanțarea investițiilor menite să creeze facilități în domeniul turismului, cum ar fi: cazarea la fermele țărănești, dezvoltarea parcurilor naturale, a activităților sportive (golf, ski etc.).
• Inițiativa LEADER
În anul 1990, Comisia UE a adoptat o nouă inițiativă pentru dezvoltarea rurală, intitulată LEADER (Links between Actions for this Development of the Rural Economy" – legături între acțiunile pentru dezvoltarea economiei rurale). Conform acestei inițiative, Comunitatea și-a propus să încurajeze integrarea dezvoltării rurale la nivel local. Prin inițiativa LEADER se înființează o rețea de circa 100 grupuri de acțiuni în domeniul localităților rurale. Fiecare grup are următoarele sarcini:
dirijarea subvențiilor pentru finanțarea zonelor geografice proprii;
furnizarea de informații întregii Comunități cu privire la măsurile și fondurile menite să încurajeze dezvoltarea rurală în zonă;
pregătirea profesională a forței de muncă și asigurarea asistenței tehnice;
dezvoltarea turismului rural;
încurajarea creării de firme mici, întreprinderi meșteșugărești și asigurarea de servicii locale;
exploatarea și comercializarea produselor agricole locale.
2.6.2 Programe europene privind dezvoltarea turismului rural
Pentru încurajarea turismului rural, în țările Uniunii Europene și în altele, s-au elaborat o serie de programe, între care se poate:
• Programul "EXPERT"
• Programul "THE VILLAGE I LOVE"
• Programul "DATA BASE ON RURAL TOURISM SERVICES"
• Programul "INTERREGIONAL CELTIC COOPERATION"
• Programul "EUROPEAN RURAL TOURISM NETWORK
• Programul "TRANSNATIONAL AGRI–TOURISM INFORMATION CENTRE",
• Programul "STUDY ON RURAL TOURISM".
• Programul "TRAINING SEMINAR FOR RURAL TOURISM OPERATORS".
• "AGRICULTURA–MEDIUL–TURISMUL
2.7. Asociații și organisme internaționale în turismul rural
În țările Uniuni Europene sa încurajat crearea de asociații și organisme pentru promovarea turismului rural și serviciilor conexe.
Astfel, la nivelul Uniunii Europene s-a creat rețeaua EUROTER, care are ca obiectiv principal promovarea produselor agroturistice în Europa. Sub egida EUROTER s-a înființat în septembrie 1990, Asociația EUROGÎTES (Federația Europeană pentru Cazarea Turistică Rurală , Fermă și în Sat), care reunește 35 de organizații naționale din 28 țări europene (inclusiv România), totalizând peste 400.000 de pensiuni în mediul rural. EUROGÎTES are ca scop valorificarea și protejarea spațiului rural și a turismului rural la ferme și la sate. EUROGÎTES dă imaginea de marcă pentru cazarea turiștilor la locuitorii satelor și la ferme în spațiul UE.
Între obiectivele EUROGÎTES se enumărează următoarele:
• definirea ofertelor turistice în mediul rural și stabilirea criteriilor unitare de calitate în turismul rural din Europa;
• crearea băncii de date cu informații despre fiecare organizație membră;
• codificarea produsului Turism rural, astfel încât să fie inteligibil pentru client (prin marcă sau logo) și în așa fel încât clientul să poată recunoaște produsul la prima vedere;
• atragerea de noi clienți pentru turismul rural și descoperirea spațiului rural prin turism în mediul rural;
• să construim Europa înseamnă să fim solidari. Deci, trebuie să ajutăm țările în care turismul rural se află în faza de organizare, punând la dispoziție experți, astfel încât să se realizeze un produs omogen, de calitate, bun, care să poată fi oferit pe piața turistică.
La nivel european s-au înființat și alte asociații cum sunt: Asociația pentru dezvoltarea turismului rural (ATRAC) cu scopul de a încuraja turismul rural și cultural în cadrul programului EXPERT (încurajarea turismului rural și protejarea mediului înconjurător) și asociația ECOVAST Strategia pentru o Europă Rurală, care are ca obiectiv turismul rural ca mijloc de dezvoltare a economiei locale și naționale, cu implicații ecologice și socio–economice.
2.8. Scurt istoric al turismului rural și agroturismului în România
Pentru a-și satisface nevoia de mișcare fizică, oamenii doresc să-și petreacă mai mult timp liber în mijlocul naturii, în zone cu un cadru natural cât mai pitoresc și cât mai puțin poluate. Aceste zone se găsesc cu precădere în spațiul rural, agroturismul afirmându-se ca o soluție de evadare a orășenilor din mediul urban deosebit de stresant.
În România turismul rural se practică de peste șase decenii–dar în mod intermitent și neoficial–prin cazarea la cetățeni a vizitatorilor ocazionali ai unei așezări rurale.
În mod organizat, în cadrul rețelei de turism, încă din anii 1967–1968, s-au realizat primele acțiuni turistice în mediul rural pentru grupuri de turiști pe litoralul românesc al Mării Negre.
Începând cu anul 1972, Centrul de Cercetări pentru Promovare a Turismului Internațional a trecut la identificarea și selectarea unor așezări reprezentative pentru satul românesc, pentru a fi lansate și promovate în turism. În urma elaborării acestor studii s-au stabilit cataloage pentru 118 localități rurale ca "sate turistice", creându-se astfel, premisele dezvoltării oficiale a agroturismului și turismului rural.
Cu data de 16 iulie 1973, prin Ordinul Ministrului Turismului nr. 744 se declară experimental "sate turistice" următoarele 13 localități rurale: Lerești, Rucăr, Fundata, Șirnea, Rășinari, Sibiel, Tismana, Vaideeni, Hălmagiu, Bogdan–Vodă, Vatra Moldoviței, Murighiol și Sfântu Gheorghe. Se poate menționa faptul că, tot prin același ordin, s-a aprobat cadrul de organizare, funcționare și îndrumare a activității turistice, ca și de promovare în turism a acestor localități.
Înainte de 1989, nu s-a putut definitiva cadrul de organizare și funcționare a "satelor turistice", cu toate că unele dintre ele erau cuprinse în circuitul turistic intern și internațional.
După decembrie 1989, în România s-a dezvoltat conceptul de turism rural cu cazare în pensiuni agroturistice, pensiuni turistice sau alte structuri de primire rurale. Primele gospodării înscrise în rețeaua turismului rural au fost cele din zona Moeciu– Bran–Rucăr, apoi, într-un ritm mai rapid, peste 2000 de gospodării răspândite pe meleagurile Bârsei, Dornelor, Maramureșului, Munților Apuseni, înprejurimile Sibiului, Clujului etc., și-au deschis porțile pentru primirea turiștilor.
Date fiind varietatea și valoarea peisagistică a cadrului natural, diversitatea și dispersia în teritoriu și cu precădere în spațiul rural a patrimoniului cultural-istoric, această formă de turism cuprinde peste 60% din teritoriul țării, conducând la deconcentrarea marilor aglomerări turistice și la evitarea degradării mediului înconjurător și a resurselor turistice. De aceea, contribuie la introducerea în circuitul turistic intern și internațional a unor variate condiții naturale și la valorificarea tezaurului de cultură tradițională sau contemporană, a întregului potențial cultural-istoric din spațiul rural.
Statistic, dezvoltarea acestei forme de turism este demonstrată de faptul că în 1985 din totalul călătoriilor, 3% erau pentru turismul rural, iar în prezent se înregistrează valoarea de 15%, cu tendeință de creștere.
2.9. Forme actuale de organizare a turismului rural
După anul 1990, măsurile privind constituirea și întărirea cadrului organizatoric necesar stimulării dezvoltării turismului rural s-au concretizat în:
• constituirea – cu sprijinul Ministerului Turismului – a Asociației Naționale pentru Turism Rural, Ecologic și Cultural (ANTREC), care numără 31 filiale, însumând în prezent peste 3000 de gospodării;
• constituirea Federației Române pentru Dezvoltare Montană (FRDM), cu peste 400 locuințe omologate de Federație (pentru turismul rural în zone pilot); federația nu utilizează clasificarea spațiilor de cazare conform normelor naționale aprobate prin norme legislative;
Dezvoltarea și promovarea turismului rural românesc este realizată de Asociația Națională pentru Turism Rural, Ecologic și Cultural (ANTREC), organizație non-guvernamentală înființată în 1994, membră a Federației Europene de Turism Rural – EUROGITES. ANTREC are 31 de filiale județene, un număr de 2500 de membrii și pensiuni turistice și agroturistice în 770 de sate românești.
2.10. Promovarea activității de turism rural și agroturism
Activitatea de turism rural și agroturism se promovează prin Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural (ANTREC)–București, care editează cataloage și broșuri, pliante de uz internațional și național.
Promovarea ofertei turistice rurale se realizează și prin intermediul expozițiilor și Târgului Național de Turism din România, unde ANTREC cu filialele sale participă cu exponate artizanale și meșteșugărești locale. De asemenea, ANTREC este prezentă la toate târgurile și bursele de turism internaționale.
Prin programele PHARE s-au realizat studii de marketing pentru oferta agroturistică românească, cu soluții concrete în organizarea și promovarea agroturismului la nivel local (Vatra Dornei, Bran–Moeciu, Arieșeni–Gârda etc.).
Înființarea unor centre de informare și documentare turistică în unele arii de dezvoltare a agroturismului (Suceava, Brașov, Cluj, Maramureș etc.), ca și a unor dispecerate de cazare informatizate (Moeciu), conduce la o promovare eficientă a acestei oferte turistice pe piața turistică internă și externă. Publicitate își fac și celelalte asociații de turism locale prin pliante sau mici monografii ale satelor respective.
2.11 Moduri de finanțare a turismuli rural și al agroturismului în România
România din punctul de vedere al finanțării turismului rural și al agroturismului stă destul de bun. Fiindcă România are mari potențiali de turism rural și agroturim, România pune un accent mare pe încurajare acestei tipuri de turism, în primul rând cu foarte multe avantaje, în lătura subvențiilor de stat ca de exemplu: taxe reduse pe o durată de timp (scurt sau mai lung depinde de tipul proiectului), sau taxe pe care nu trebuie plătite etc.
România a înființat un fond din care solicitanții proiectelor turistice pot primi sume cu 0% dobândă pentru a finanța sursa proprie a proiectului.
Uniune Europeană este un mare ajutor pentru turismul rual și agroturismului românesc. Aceste tipuri de turism sunt unele principii în politica turismulu. Prin FEADR (Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală) alocă fonduri pentru încurajarea activităților turistice. Există mai multe tipuri de proiecte prin care se poate finanța proiectele turistice. Pentru turism rural suma maximă este 200.000 euro dar aic numai 50% este nerambursabil din suma totală a proiectului. Pentru agroturism alocă mai puțini bani, 70.000 euro dar aici din suma totală a proiectului este 70% nerambursabil. Aceste proiecte se poate găsi în măsura 313, actual acum linia ecestei măsuri este deschisă.
Cu ajutorul acestei fond (măsura 313) doresc să realizez idea mea de proiect în Sâniob.
2.12 Componente ale dezvoltării durabile în spațiul rural
În spațiul rural, locuitorii ca prestatori de servicii turistice, "teritoriul" și "produsul turistic", respectiv oferta turistică, reprezintă elementele esențiale ale dezvoltării locale, a turismului rural și agroturismului.
În ansamblul economiei locale a turismului, turismul rural și agroturismul se definesc ca fiind forme de valorificare a spațiului rural prin:
• exploatarea resurselor naturale, a valorilor și tradițiilor cultural–istorice, a imobilelor rurale, a produselor agricole;
• produsele de marcă (consacrate), ilustrative ale identității regionale, etnografice, care să acopere nevoile consumatorilor în materie de primire, alimentație, activități recreative, divertisment și diverse servicii;
• dezvoltarea locală durabilă și ca un răspuns adecvat la nevoile de recreere din societatea modernă, într-o nouă coeziune socială oraș–sat.
Agroturismul poate contribui la dezvoltarea durabilă în teritoriu prin:
• utilizarea durabilă a resurselor turistice (exploatare optimă, protejare, conservare);
• menținerea diversității naturale, culturale și sociale a spațiului rural;
• integrarea agroturismului în planificarea și strategia de dezvoltare națională, regională (județeană) și mai ales locală;
• dezvoltarea ofertei turistice, organizarea și promovarea acesteia, precum și realizarea infrastructurii generale și tehnico–edilitare etc.;
• sprijinirea economiilor locale în dezvoltarea social–economică a comunității, dar și în protejarea naturii și a valorilor culturale (efectul multiplicator agroturismului);
• implicarea comunităților și autorităților locale în sectorul turistic prin sprijinirea grupurilor de inițiativă pentru dezvoltarea și promovarea ofertei turistice locale, pentru protejarea mediului înconjurător și a bunurilor culturale, de aici și rolul organizațiilor locale ale prestatorilor de servicii turistice, în cazul nostru, Asociația Sătească de Turism Rural;
• consultarea specialiștilor, a autorității membrilor comunității locale în dezvoltarea agroturismului și a economiei locale pentru a se evita conflictele de interese între politica guvernamentală și cea locală și a se stabili o compatibilitate între turism și celelalte domenii socio–economice din localitate.
Agroturismul, componentă a turismului rural, are cele mai mari implicații în valorificarea resurselor turistice locale și în ridicarea nivelului de viață al locuitorilor, în dezvoltarea socio–economică a localității rurale și comunității în general și nu în ultimul rând, în protejarea și conservarea mediului natural și construit, în contextul unei activități economice pe principii ecologice.
De aceea, interesul comunității și autorității locale este acela să elaboreze o strategie de organizare, dezvoltare și promovare a turismului rural, cu precădere, a agroturismului, la nivel local, cu concurența tuturor agenților economici implicați în desfășurarea acestei activități.
Cap 3. ANALIZA REGIUNII ȘI AL COMUNEI ȘI LOCALITĂȚII SÂNIOB
3.1 Istoria comunei
Satul Sâniob este situat la 40 de km nord-est de , pe partaea dreapta a râului Barcău. Sâniob are în jur 1300 de locuitor, mai ales cu naționalitate maghiară.
Este bogat în amintiri istorice. Istoria este strâns legat de primul rege Maghiar, Sfântul Ștefan, mai exact de preotul Mercucius, cine a îngrijit aproape 400 de ani (între 1061-1433 ) mâna dereaptă întreg rămas lui Sfântul Ștefan. (De aici provine numele localității pe limba maghiară Szent=Sfânt, jobb=mână dreaptă). Sâniob era constituit între primele orașe Maghiari.
În fost prospectat locul de mormânt a lui Sfântul Ștefan și a fost tăiat mâna dreapta întreagă. Preotul Mercucius a ”furat” această mână, și a dus-o aici. Când Sfântul Ladislau I, a aflat această faptă al preotului Mercucius, a răsplătit bogat și a încredințat îngrijirea continuă a ”Sfântului Drept” în localitatea Sâniob.
Se spune, că satul a primit numele „Sâniob” în 1089 de I, până atunci având numele „ Berekis”.
În decursul secolelor denumirea localității a suferit mai multe schimbări:
Sâniob – Sîniob – Szentjobb
1169 – abbas de S'ancte Jog, 1213 – Beuchyon, 1219 – Curioliscomes de Beruche, abbas de Berucio (adică Bereteu sau Barcău), 1333 – abbas de Sancto Jog,
1449 – Zenthyvgh și Zenth Jog, 1469 – Zenthjogh, 1475 – Zenthjog, 1587 – Zent hiob, 1599 – Zent Joob, 1599 – de Sancto Giob, și Zentiob1626 – Szentjobb, 1692 – St. Job, arx pagus, St Jobiensia; 1828 și 1851 – Szent Jobb.
Cetatea din Sâniob era construit de dispoziția lui Kendy Antal, căpitan orăden. Turcii în pus stăpânire pe oraș, iar în 1684 Caraffa a cucerit înapoi. Cetatea și biserica din cetate a fost dărâmat în 1711 de Habzburgi, dar în același an au inceput construirea bisericii de azi din pietre rămase din cetate.
3.2 Așezarea geografică
Din punct de vedere geografic pe teritoriului României, comuna Ciuhoi, localitatea Sâniob este situat în partea vestică la întretăierea paralelei de 47 o latitudine nordică cu meridianul de 22 o longitudinea estică. În județul Bihor, situată în partea central nordică.
Localitatea Sâniob este situată la de drumul județean D.J. 191 Oradea – Marghita , la o distanță de de municipiul Oradea. Reședința comunei este localitatea Ciuhoi. Echiparea tehnico – edilitară fiind reprezentata de alimentarea cu energie electrică, existența rețelei de telefonie fixă, alimentarea cu apă potabilă, colectare și transport de deșeuri menajere. Transportul de călători între municipiul Oradea și Sâniob este asigurat prin mijloace de transport în comun.
3.2.1 Localități limitrofe
Comuna Ciuhoi se învecinează în partea de vest cu teritoriul comunei Sălard. Din punct de vedere morfologic această limită traversează câmpia joasă și lunca Barcăului precum și câmpia înaltă subcolinară.
La sud se învecinează cu comuna Sîrbi, iar colțul sud-estic cu teritoriul comunei Spinuș. Această limită este cea mai ușor de urmărit deoarece se găsește cu aproximație pe aliniamentul urmat de drumul județean DJ191 Oradea – Marghita, suprapusă morfologic peste terasa superioară a Barcăului. Limita de est o desparte de comuna Chișlaz pe direcție nord-sud, traversând terasele și lunca Barcăului, precum și câmpia subcolinară. În nord comuna Ciuhoi se învecinează cu teritoriul comunei Săcuieni. Limita dintre aceste două comune este mai greu de stabilit datorită reliefului de câmpia înaltă și o vegetație de pădure.
3.3 Relieful
Unitatea de relief peste care se suprapune, este cea de câmpie în cadrul căreia se disting mai multe subdiviziuni ale reliefului de câmpie și care sunt dispuse paralel cu Barcăul spre care cad în trepte. Astfel la nord se află câmpia subcolinară, în partea centrală lunca Barcăului cu albia minoră, iar la sud terasele Barcăului.
3.3.1 Rețeaua hidrografică
Teritoriul comunei Ciuhoi aparține bazinului hidrografic al Barcăului, care în amsamblu face parte din bazinul hidrografic al Crișurilor. Barcăul este colectorul principal al apelor din această zonă cu o densitate a rețelei hidrografice de 0,38 km/km 2 .
Direcția de scurgere a Barcăului este de la est la vest urmărind căderea generală a reliefului.
Principalul afluent al Barcăului pe partea dreaptă este Valea Sînicolau, direcția sa de scurgere este nord-est, sud-vest, iar afluenții de pe partea stăngă sunt pâraiele Almășel, Ghepișul și Danța.
Caracteristicile râului Barcău
Lungime râului este de pe raza comunei Ciuhoi cu o lățime medie de ; adâncimea medie , iar adâncimea apei pe timp normal . Cursul apei râului Barcău apare foarte variat; meandre, brațe părăsite, succesiuni de locuri mai joase cu stagnări de ape. Toate acestea îl caracteriază ca fiind un râu lent și îmbătrânit. Valea este asimetrică cu malul drept abrupt și cel stâng prelung, efect al acțiunii din trecut al râului de a-și forma terasa numai pe partea stângă. Prin caracteristicile sale hidrografice Barcăul este un râu foarte capricios cu oscilații mari de debite și nivele, atât în cursul unui an cât și pe o perioadă mai îndelungată.
În timpul unui an volumul maxim scurs este în general primăvara, când se scurge circa 40% din volumul anual.
Volumul minim de apă scurs este în timpul verii. Pe la începutul toamnei se scurge în medie 7 – 14 % din volumul anual.
Factorii naturali și cei sociali-economici locali aduc modificări însemnate, astfel apa din Barcău prezintă un grad destul de mare de poluare, datorită unori reziduri al rafinăriei de de Barcău.
La sfărșitul secolului XIX. apa râului Barcău a fost deviat printr-un canal de cereale. Moara a funcționat cu apa Barcăului până în anul 1950. În anul fost pus în funcțiune un generator de curent electric, de unde au primit energie eletrică și locuitorii din satul Sâniob.
În anul fost executat un dig de apărare împotriva inundațiilor pe ambele maluri. Peste râul Barcău este un singur pod în zona noastră. Lungimea podului este de , iar lățimea de , tonajul fiind 250 tone. Podul este construit din beton armat.
Valea Sînicolau
Se formează în câmpia înaltă subcolinară. Primăvara prezintă ape mari ce provoacă înmlăștinări, pentru regularizarea cursului și preîntămpinarea inundațiilor a fost canalizată în cursul mijlociu inferior. Lungimea pârâului pe raza comunei Ciuhoi este de , lățimea la suprafața iar la fund , adâncimea apei pe timp normal este de .
Valea Almășelul
Prezintă caracteristicile unui pârâu tipic de câmpie cu multe meandre, cu oscilații mari de debit. Primăvara din cauza viiturilor mari inundă suprafețe întinse de teren și împiedică legătura dintre satele Cenaloș și Ciuhoi. Pentru aceste neajunsuri s-a executat lucrări de lărgire și adâncire a Almășelului în 1981. Lungimea Almășelului este de pe raza comunei Ciuhoi, având o lățime la gură și la fund , iar adâncimea apei în timp normal este de .
Valea Ghepeșul
Este lung de pe raza comunei Ciuhoi, lat la gură de , la fund , adâncimea normală .
Danța
Este un părău lung de pe raza comunei Ciuhoi, lat la gură de , la fund , adâncimea pe timp normal , pe toată lungime este îndiguit.
3.4 Situația demografică
Total populație :
Conform recensământului din 18-27. 03. 2002 în comuna Ciuhoi au trăit în total 2292 de persoane.
Populația împărțită după naționalitate :
Maghiari = 1170
Români = 968
Romi = 151
Germani = 2
Slovaci = 3
Împărțire după sexe:
Bărbații = 1072
Femei = 1220
Împărțire după vârsta populației constante:
0 – 6 ani = 161
7 – 1 4 ani =193
15 – 18 ani = 131
19 – 30 ani = 330
31 – 50 ani = 521
51 – 62 ani = 462
63 – 80 ani = 420
peste 80 ani = 74
Împărțire după religie:
romano-catolici = 979
ortodocsi = 722
reformați = 357
penticostali = 157
greco-catolici = 51
baptisti = 18
adventiști de ziua a șaptea = 4
Numărul populației din satele componente:
Sâniob = 1251
Ciuhoi = 426
Cenaloș = 314
Sfărnaș = 301
3.5 Viața economică
Agricultură:
suprafața totală =
suprafața agricolă =
suprafța arabilă =
fânețe =185 ha
vii =
livezi =
pășuni=
păduri=
ape=
drumuri =
construcții =
neproductiv =
Total neagricol =
3.5 Potențialul turistic – Resurse locale
Localitatea are un potențial turistic foare bogat, care la ora actuală nu este explotat 100%. Ruinelecetății de sânt în curs de exploatare, se fac cercetări arheologice. După terminarea săpăturilor se pote introduce într-un circuit turistic.
Localitata are o moară de apă construit în secolul XVII. pe râul Barcău. Biserica Romano-catolică a fost construit în anul 1736 din pietrele cetății, are foarte multe obiecte și icoane religioase renumite. De exemplu icoana Fecioara Maria,, Madonna Neagră. În totodată este un loc de perelinaj foarte important din județul Bihor. Vin sute de credincioși în timpul anului. Sărbătoarea ce mai mare este 8 septembrei, nașterea Macii Domnului. În această perioadă localitatea este ”invadat” cu mii de pelerine. Întretimp este organizat și un târg cu meșteri populari.
În localitate era îngrijit moștele lui Sfântul Ștefan ”Sancta Dextra” În timp de 400 de ani, până la venire turcilor. La ora actuală este ce mai importantă moaște al lui poporul Maghiar, scum se află în bazilic ”Sfântul Ștefan”. 20 august este o sărbătoare foarte importantă al poporului Maghiar în totodată și în localitate. Zilele Sfântul Ștefan țin de la vineri până duminică cu târguri, concursuri, expoziții.
O comoară foarte importantă a zonei este apa termală. Cu mare probabilitate și sub localitate este apă termală. Momentan funcționează un ștrand de apă termală de Munte cu ajutorul Uniunii Europene.
Este o zonă viticulă foarte importantă a zonei cu pivnițe veci săpate în dealuri. Vinuri Nobile: ”Muscat Otonel”, ”Fetesca Regală”, ”Pnpt Noir”, ”Rizling”, ”Muscat de Hmaburg” etc. Localitatea este înclusă în traseul vinului din Valea Ierului.
Faima satului și asociația ”Huszar” mândrește.Are ca scop păstrarea tradițiilor de călărit, și sânt prezenți la aproape toate evenimentele din zonă dar și peste granița țării în uniforma tradițională.
Păstrarea tradițiilor populare este foarte viu. Sânt grupe de dans popular, sic cor de muzică populară ”Vadvirag”
Localitate are o fauă foarte bogată în animale culinare domestice cum ar fi: porci Mangalița, vaci cu coroane lungi ”Szurke Marha”, Bivolițe.
Din punct de vedere gastronomic paleta este foarte bogată în mâncări tradiționale. Unele sânt făcute numai aici ca de exemplu: ”Caldaboși cu cartof”, ”Derege cu gem de prune”, etc. Deja sânt regretări pentru organizarea festivalul caldaboșuli și a cârnațului pe plan național, apoi internațional.
Localitatea este renumită despre vinirile bune aici producate. Sânt concursuri regionale de viticultori, cu degustări de vinuri, de obicei în luna februarie.
În dealungul anului sunt organizate beluri ca de exemlu: ”Balul Secerișului”, ”Balul vulesul viei”, ”Balul alungarea iernii” etc
Tradiții: Tradițiile populare din localitatea Sîniob sunt legate în primul rând de agricultură, sărbătorile familiale și bisericești. Ca de exemplu: Colindatul: în noaptea Crăciunului un grup de 3-5 tineri merg din casă în casă și în gospodăriile în care sunt primiți, prezentând povestea nașterii lui Isus Hristos. Acest obicei a existat și înaintea erei comuniste, iar după revoluția din 1989 practicarea lui a fost reînceput de tinerii comunei. O altă tradiție vie care este fără pereche în regiune, dar și în toată țara este ”Sajgozas”-ul. Acestă tradiție este strâns legat de paște. Este un obicei, un fel de ”alegere de pereche” (ca și foarte multe obiceiuri care urmărează după iarnă). Este un ”joc” al băiețilori tineri, ei în jurul focului dansez, sar focul, și tânărul care aruncă cel mai departe bățul său jăruită câștigă. Tradiția ține că, câștigătorului va îndeplini în acel an visul cel mai mare.
Cap 4. ÎNFIINȚAREA UNEI PENSIUNI AGROTURISTICE ”SFÂNTUL ȘTEFAN” DIN LOCALITATEA SÂNIOB
4.1 Date generale
Denumirea solicitantului: Konrád Csongor – Cristian, persoana fizică,
Numele solicitantului: Konrád Csongor – Cristian,
CNP: [anonimizat],
BI: Seria XH. nr. 232772, elib. de Mun Oradea,
Tel: 0742350166,
Domiciliul: 410140. Oradea, nr. 39, jud. Bihor,
Activitatea propusă: cod CAEN 5520 – Facilități de cazare pentru vacanțe și perioade de scurtă durată.
Buget indicativ totalizator:
Pag.6-8 din proiect
Scurt istoric al solicitantului:
În proprietatea solicitantului există un teren cu o suprafață de 2000 mp. Având în vedere Normele Europene de promovare a agroturismului, solicitantul s-a hotărât să înființeze o pensiune turistică în cadrul căruia, pe lângă faptul că asigură posibilități de cazare a turiștilor, intenționează să promoveze și agroturismul.
Solicitantul dorește să încludă în complexul turistic dezvoltat:
Posibilități de cazare pentru turiști cu o capacitate de 16 persoane;
Posibilități de asigura alimentația turiștilor cazați în regim propriu sau parteneriat cu restaurantul aflată în localitate apropiată;
Posibilități de a solicita servicii suplimentare: participarea la programe organizate de pensiune cu scopul de a promova agroturismul și păstrarea tradițiilor locale.
Ideia de proiect se bazează pe condiții naturali favorabili, monumentele istorice, și pe ”cultusul” format pe alungul timpului ai localității Sâniob, unde vor fi realizate investițiile propuse prin prezentul proiect, pe terenul aflată în proprietatea familiei solicitantului.
4.2 Descrierea proiectului
Înființarea Pensiune Agroturistică ”Sfântul Ștefan” în Sâniob
4.2.3. Amplasamentul proiectului (regiunea, județul, localitatea)
Proiectul este amplasat în Regiunea Nord – Est, județul Bihor, satul Sâniob.
4.2.4. Se descrie ce se dorește să se realizeze prin proiect:
Agroturismul este o activitate practicată de membrii unei gospodarii agricole ce presupune imbinare a activitatilor agricole cu serviciile turistice in interiorul acesteia si este caracterizata prin oferirea cazarii si asigurarea partiala a hranei din produse obtinute in propria gospodarie, precum si implicarea turismului in activitatile gospodaresti, constituind o solutie complementara de suplimentare a veniturilor din agricultura, cu efecte pozitive atat de natura economica cat si sociala. Astfel, se va realiza o pensiune agroturistica, P+M, cu 8 camere cu posibilitatea autoprepararii hranei necesare de catre turistii aflați in pensiune.
În cadrul proiectului se va realiza o pensiune cu 8 camere, bucătărie, sală de servit masa, cameră de zi, recepție, grupuri sanitare conform proiectului depus. Această investiție va fi realizată din 456.672 RON din care 3.800 RON reprezintă panoul solar la capitolul instalații. Costurile acestei investiții este prezentat pe larg în devizele anexate.
Pe lângă acestă investiție se va realiza și o investiție în activități recreaționale constând în achiziționare de o trăsură care va fi trasă de un cal luat în chirie de la bunici astfel se vor putea face mici excursii cu trăsura, și achiziționarea de două biciclete pentru desfășurarea activității de cicloturism. Acestă investiție va fi realizată din 1733 RON. Costurile acestei investiții este prezentat pe larg în devizele anexate.
În cadrul fermei exista o livada cu pomi fructiferi. Pe lângă aceste se cresc porci mangalița. Printrun contract de colaborarea activitatea agricola se va desfasura pe o suprafata de , care include si vita de vie, intro gospodarie situata chiar in vecinatatea pensiunii (100m distanta) Fructele se comercializează pe piață și se produce gem și pălincă. Strugurii sunt la fel comercializați pe piață și se produce vin fetească regală, muscat ottonel caracteristice acestui ținut și șasla. Porcinele se cresc la o fermă vecină, deci mirosul nu va afecta oaspeții pensiunii.
Anual se recoltează aprox 4 t de fructe (cireșe, caise, mere, pere, piersici, prune, struguri) pentru comercializare, și se produce de vin și de palinca de bună calitate, se cresc două porcine.
Investitia are in componenta si investitii de producere a energiei din surse regenerabile utilizate in scopul desfasurarii activitatii turistice care constă dintrun panou solar care va produce necesarul de apă caldă menajeră pensiunii. Se estimează că panoul solar va furniza pe timp de vară 20% din necesarul de apă caldă. Costul panoului solar cu montaj este estimat la 3800 RON.
Proiectul prevede prin activitatea propusă păstrarea și promovarea culturii tradiționale prin achiziționarea de obiecte certificate ca fiind produse tradiționale de marcă, în vederea amenajării structurii de primire turistica, aceste produse fiind covorașe, perdele, perdele obturante, prosoape și fețe de mese. Prin amenajarea spațiilor cu aceste accesorii se va obține o ambianță plăcută, simplă dar totuși originală de la țară.
4.2.5 Prevederile investiției și activități aferente:
Investiții în infrastructură de primire și
Investiții în materii de promovare
În cadrul componentei: sunt solicitate următoarele obiecte:
Construirea și dotarea pensiunii conform cerințelor de trei margarete.
Alimentarea acesteia cu utilități necesare: – Drumul de acces; Apa; Canalizare; Agent termic; Curent electric.
4.2.6 Structura construcției:
Clădirea propusă are regimul de înălțime P+M, este o structură în mare parte cu pereti portânti din caramidă combinată în unele axe interioare și pe anumite deschideri exterioare cu grinzi și stâlpi de cadru termoizolată cu de polistiren pe exteriorul clădirilor. Planseul este de beton armat monolit peste parter. Șarpanta cu învelitoarea din țigla profilată, tâmplărie din lemn stratificat cu geam termopan, fundații conținue și evazări izolate dimensionate și amplasate conform studiului geotehnic și recțiunilor rezultate la talpa fundatiilor din calculul static relizate din beton, planșe din beton armat.
Peretii de inchidere și compartimentare: Peretii de închidere și compartimentare sunt realizați din zidarie de caramidă cu goluri verticale dreptunghiulare sau rotunde de uscare și au grosimea de 30cm la exterior (+termosistem 5cm) si 25cm la interior.
Scarile: Vor fi realizate din lemn ecarisat și protejat pentru intemperii având în vedere că ele vor fi exterioare.
Sarpanta: Se va realiza din lemn ecarisat de rasinoase cu popi, pane și clețti. Invelitoarea este realizată (de la exterior la interior) din șiglă, membrana bituminoasă și astereala 2,5cm care se prinde în cuie de capriori. Clasa de calitate a materialului lemnos II; clasa de exploatare a constructiei 1;
Izolatia termică: Placarea cu un strat termoizolant de polistiren expandat de 5cm pe exteriorul cladirii, pe toata fațada astfel încât se va realiza o anvelopa termică și suplimentar placarea cu incă un strat de polistiren expandat 5cm pe toate elementele de beton de la fețele exterioare (samburi, stâlpi, centuri, grinzi, atice); dispunerea unui strat termoizolant de polistireb extrudat de 5cm sub placa de bază a parterului. Izolarea termică a sarpantei de lemn cu saltele de vată minerală de minim 12cm între capriori.
Tabelul 8
Clădirea va avea funcțiuni specifice unei pensiuni agroturistice, precum camere pentru cazare cu grup sanitar propriu, sală de mese cu grupuri sanitare aferente, vestiare bucătărie și anexe technice cum ar fi centrala termică, spații de depozitare.
In urma propunerii rezultă urmatoarele compartimentări funcționale
PARTER:
Windfang: Spatiu la intrarea in pensiune cu o suprafata de 9,18 mp prin care se face trecerea spre receptive sau spre sala de mese;
Receptia: Încăpere cu o suprafata de 3.90 mp destinată recepției persoanelor ce doresc a se caza în pensiune.
Bucătăria: Cu o suprafață de 10,57 mp ce deservește persoanele cazate în pensiune; adiacent bucătăriei se găsește un hol de acces spre sala de mese cu o suprafata de 3.31 mp.
Livingul: Cu o suprafata de 40.00 mp spațiu destinat relaxarii, socializării, persoanelor cazate în pensiune;
Camera Depozitare Gunoi: Încapere cu o suprafață de 1,83 mp cu acces din exterior și din zona preparărilor;
Oficiu: Încapere cu o suprafață de 3.04 mp destinat preluării porțiilor de mâncare, cu acces din sala de mese;
Sala de Mese: Spațiu cu o suprafață de 106,22 mp ce deservește unui număr de 54 de persoane;
Grupuri Sanitare Oaspeti: 3 grupuri sanitare : – Grup sanitar femei cu o suprafață de 8,71 mp; Grup sanitar bărbați cu o suprafață de 12.25 mp si un grup sanitar pentru persoane cu handicap. Aferent celor 3 grupui sanitare se găsește un hol de acces cu o suprafață de 1.95 mp;
Anexe Tehnice (Depozit Solutii pentru intreținere):
Centrala Termica: Încapere cu o suprafață de 3.57 mp unde va fi amplasat un cazan pentru prepararea agentului termic, apă caldă, încălzirea incaperilor se va realiza cu corpuri statice (radiatoare). Combustibilul utilizat va fi solid – lemn de foc. Apa caldă menajera va fi preparată local, in boilere
MANSARDA
8 Camere de cazare cu suprafete intre 13,06 mp si 18,59 mp dotate cu baie cu suprafete intre 3.25 mp si 3.65 mp.
Debara: Spatiu pentru depozitarea asternuturilor curate cu suprafata de 4.56 mp
Bucătăria și a grupurile sanitare va fi dotate conform cerințele și reglamentările sanitare în vigoare. Suprafața bucătăriei va fi acoperită cu gresie, iar peretele este prevăzut cu faianță. Sufrageria va fi dotată cu 4 mese, cu 16 scaune de sufragerie.
Alimentarea cu energie electrică.
Energia electrică va fi preluată din reteaua SC Electrica SA din zona prin intermediul unui bransament eletric.
Instalația electrică se compune din :
instalația de iluminat interior
instalația de curenți slabi
instalația de prize monofazate
instalația de paratrăsnet
instalația de priză de pământ.
Motivația principală a înființării Pensiunii ”Sfântul Ștefan” din satul Sâniob este promovarea turismului local și reînoirea tradițiilor populare locale, și prin aceste creșterea calității vieții rurală în zonă, reprezintând o sursa de venit posibilă și locuri de muncă nou create în zona rurală.
4.2.7. Fundamentarea necesitașți și oportunității investiției
Pentru petrecerea unei vacanțe, în funcție de sezon și zona turistică, se poate alege dintr-o gamă extrem de variată de oferte, dar cu siguranță există locuri care așteptă să fie descoperite chiar aici, în România. Se poate schia stațiuni montane, sau soarele pe plajele Marii Negre. Se poate face drumeții în locuri pitorești, unde râurile au apa cristalină și crestele munților sunt încoronate de zăpadă, sau se poate explora cu barca locurile sălbatice din Delta Dunării. Se poate, de asemenea, vizitarea zonele istorice, mănăstirile sau locașele de cult și să redescoperiți bogata tradiție a poporului român.
Agroturismul este o alternativă care îmbină frumusețile naturale expuse mai sus cu cel mai de preț bun al poporului român ospitalitatea și tradiția familiei românești.
O Pensiune Agroturistică, oferă posibilitatea de a face cea mai bună alegere, după preferințele orcărui, în petrecerea timpului liber, a concediului de odihnă sau a vacanței Tradiția bucătăriei românești îmbinată cu ospitalitatea gazdelor, ancorate în peisaje pitorești, pot oferi clipe de neuitat.
Paște – Tradiția sărbătorilor Pascale are rădăcini adânci în zonele turistice rurale. Satul românesc oferă pentru vacanța de paște cea mai reușită destinație pentru turism ecologic. Încondeierea oulelor, prepararea cozonacilor a drobului și fripturii de miel sunt activități la care puteți participa în cadrul pachetului oferit de proprietarii de pensiuni, vile, cabane pentru vacanța de paște
1 Mai – Vacanța de 1 mai a devenit pentru mulți dintre noi ceva nelipsit din calendarul de petrecere a timpului liber. Dacă pentru tineri Vacanța de 1 Mai înseamnă Vama Veche, distracție, Litoral, pentru cei care preferă liniștea, relaxarea, plimbările în natură, turismul rural ecologic este o opțiune înțeleaptă.
Crăciun – Spiritul Crăciunului ne duce cu gândul la familie, cadouri, împodobitul bradului, preparate tradiționale și un loc unde toate acestea să fie posibile. Petrecerea Crăciunului în astfel de locații turistice nu trebuie să mai fie acum o problemă. Tradiția românească îmbinată cu ospitalitatea proprietarilor de vile, pensiuni, fac ca oferta de crăciun să fie bogată și pe gustul tuturor. Colindele de Crăciun, tăiatul porcului, plimbările cu sania, se numără printre activitățile propuse de cei care oferă servicii de cazare pentru Crăciun.
Sezon vară – Sezonul de vară este pentru toți sezonul în care ne planificăm și petrecem vacanța sau concediul. Petrecerea vacanței poate fi o reușită dacă ne orientăm și către pensiuni, care funcționează în sistem agroturism. Oferta de petrecere a concediului în aceste condiții include multe posibilități de recreere cum ar fi plimbări cu atv, echitație, grătar, plimbări în aer liber, participarea la activități gospodărești, etc.
Investiția în construirea unei pensiuni și demararea unei afaceri în turism are următoarele caracteristici:
Este o investiție ce se poate realiza cu succes și întro zonă rămasă în urmă din punct de vedere economic.
Se poate realiza pe cont propriu și cu un capital relativ mic.
Se crează noi locuri de muncă și deci venituri suplimentare, se valorifică tradiția populară prin păstrarea obiceiurilor și meșteșugurilor. Veniturile obținute în urma desfășurării de afaceri de turism determină creșterea considerabilă a calității vieții în regiunile marginalizate.
Oferta în afara hotelurilor este în continuă creștere. De aceea, nevoile turiștilor din toate categoriile sociale trebuie satisfăcute cât mai bine posibil.
Potrivit unor sondaje, cea mai mare parte a truiștilor caută locuri liniștite și neaglomerate. Un număr important de turiști consideră că blocurile și clădirile-turn denaturează peisajul și, de aceea, preferă localitățile cu caracter rural.
Este o sursă de venit complementară pentru micii fermieri. Reprezintă o șansă reală pentru agricultorii afectați de criza din sectroul agricol, care doresc să încerce o activitate nouă, și să dea o valoare adăugată produselor agricole.
Este o bună ocazie de a câștiga bani și pentru tinerii absolvenți cu studii superioare care nu găsesc de lucru în marile orașe, dar au rădăcini în mediul rural, și ar fi dispuși să se ocupe de agricultură.
Este o afacere rentabilă pentru persoanele cu inițiativă, care doresc să organizeze activitatea unui lanț de pensiuni dintr-o anumită zonă, prin contracte cu persoanele care preferă să practice turismul fără a se implica sută la sută în activitățile de organizare.
4.2.8. Piața de aprovizionare, concurența și strategia de piață
Ce va fi aplicată pentru valorificarea produselor/serviciilor obținute prin implementarea proiectului
Piața țintă
Deoarece pensiunea este situată la marginea satului Sâniob, o localitate liniștită, pe lângă drumul ce leagă satul Sâniob cu orașul Săcuieni, situându-se la distanță de aceasta, piața țintă este definită ca musafiri care vor să petreacă vacanța în liniște, departe de zgomot și învălmășeală, întrun cadru tradițional, simplu, unede se mai păstrează tradițiile, obiceiurile, și oamenii trăiesc din cea ce își produc cu propria mână
Am identificat trei grupuri țintă care corespund criteriului de mai sus:
1. Copii cu însoțitori, cărora le place să fie în aer liber, să vadă animale vii, nu numai poze despre ele;
2. Familiile cu venituri medii din țară și de peste hotare, cărora le place să construiască relații umane;
3. Pensionarii care pe lângă faptul că doresc liniște, sunt dispuși să ia vacanțe și în afara sezonului.
Prețul
Prețurile practicate ia în vedere posibilitățile pieței țintă.
Astfel pentru copii se va percepe un preț de 25 lei/noapte, pentru pensionari de asemnea 25 de lei/noapte pe toată durata anului. Familiile vor plăti 80 de lei/cameră/noapte și include cazarea pentru doi adulți și max doi copii. Persoanele care vor veni singure vor plăti 40 de lei/noapte.
Prețul produselor din producția proprie va fi cu 10% mai mari decât prețurile de astăzi, având în vedere că pensiunea își va începe activitatea cel mai devreme în anul 2012.
Serviciile oferite (produsul)
Serviciile oferite sunt cazarea, programele organizate și se vor oferi și produse din producția proprie (fructe: cireșe, mere, pere, prune, struguri, caise, piersici; carne de porc mangalița, vin, pălincă) după cerințele musafirilor. Serviciile oferite fac parte din măsuri care corespund ecoturismului.
Ecoturismul este o afacere mică, promovată inițial ca turism în arii naturale. Întrucât tot mai mulți turiști și-au exprimat dorința de a-și petrece timpul liber în mijlocul naturii, ecoturismul și-a câștigat, de-a lungul timpului, tot mai mulți adepți. Astăzi, ecoturismul se deosebește de turismul în natură prin accentul pus pe conservare, educare și implicarea activă a comunității locale.
Organizația Mondială a Turismului consideră că ecoturismul , din familia căruia menționăm turismul cultural și turismul activ, va avea cea mai spectaculoasă evoluție în seclul al XXI-lea.
Turismul cultural are drept scop cunoașterea culturii autohtone a cărei autenticitate s-a păstrat în special în mediul rural. Turismul cultural în România este în general de natură religioasă, practicat mai ales de turiști străinii, atrași de frumusețea și de încărcătura cultural-istorică a obiectivelor turistice (mănăstiri, biserici, castele, fortificații, muzee etc.) Această formă de turism comportă o latură informațională, turiștii fiind motivați de ideea de a cunoaște lucruri noi despre aceste locuri.
Foarte apreciați sunt meșterii populari pentru lucrările lor deosebite din lemn (icoane, linguri sau alte vase), ceramică (farfurii, vase), răchită, papură, pai sau nuiele (coșuri, pălării, decorațiuni).
Turismul activ presupune, de cele mai multe ori, vizitarea unor regiuni aproape neafectate de impactul uman. Din această categorie face parte cicloturismul și turismul ecvestru.
Programele organizate sunt participarea la activitățile agricole din cadrul gospodăriei, participarea la sărbătorile comunității locale, conform obiceiurilor și datinilor, excursii cu bicicleta, excursii cu trăsura, prepararea mâncărurilor tradiționale în curtea pensiunii, participarea la pomana porcului, excursii la ștrandul termal din apropiere, excursii în pădurea fabuloasă din împrejurimi (pădurea are o vârstă de cel puțin 150 de ani)
Promovarea
Promovarea serviciilor se va face în concordanță cu piața țintă aleasă și cu costuri reduse. Prima, și poate cea mai importantă metodă de promovare este amplasarea de panouri indicatoare la marginea drumului, pentru ca musafirii să găsescă ușor pensiunea.
Pentru a promova pensiunea s-au ales următoarele metode: permision marketing, social networking, direct marketing, online marketing și recomandetion marketing. Toate aceste metode ajung direct la piața țintă cu costuri reduse, fapt indus de însăși metodele de promovare. Se vor evita metodele care implică costuri mari
Locul desfășurării
În amenajarea pensiunii s-a avut în vedere faptul că în cazul serviciilor, percepția calității serviciilor este indusă și de locul desfășurării acestora. De aceasta se vor utiliza produse de marcă tradiționale, pentru a crea o atmosferă plăcută, liniștită întrun cadru familiar, simplu. Aceste produse sunt perdele, covorașe, perdele obturante, fețe de mese, prosoape produse din bumbac, cu o atingere plăcută, având o naturalețe de neegalat.
Pentru a atrage turiștii se impun următoarele măsuri:
Menținerea grupurilor sanitare în perfectă stare de funcționare și curățenie;
Furnizarea apei calde la grupurile sanitare și în spațiile comune;
Asigurarea unei temperaturi minime de 18 grade C în timpul sezonului rece în spațiile de cazare și de servire a mesei;
Programele organizate în curte să se termine la ora 1:00 noaptea;
Clădirea va fi bine întreținută, zugravită și va fi salubră;
Se va evita poluarea fonică;
Personalul
Personalul angajat va fi din localitate. Se vor angaja 3 persoane în cadrul pensiunii. Se va angaja o menajeră care va asigura curățenia pensiunii, a spațiilor interioare, exterioare, a lenjeriei de pat, a fețelor de masă. Se vor angaja două persoane care vor fi responsabile cu organizarea și desfășurarea programelor pentru turiști. Aceste persoane vor fi angajate cu salar minim la începutul activității, astfel creăndu-se în cazul lor și un venit suplimentar activității agricole desfășurate în gospodăriile proprii.
Concurența
In județ au fost localizate un numar de aproximativ 150 pensiuni. Majoritatea acestora sunt localizate în stațiuni turistice aglomerate. In zona, intrun perimetru de 30- sunt localizate doua pensiuni: în Sacuieni o pensiune de 2 margarete și în Marghita o pensiune de 3 margarete.
Aceste pensiuni ofera doar cazare pentru turiști. Pensiunea noastră are avantajul ca va oferi și programe organizate musafirilor.
Prețul cazării în aceste pensiuni este mai mare decât cel practicat de pensiunea noastră. Avantajul nostru este că la aceași categorie de pensiune oferim preț mai mic.
Ca dimensiune pensiunile sunt la fel. Preconizăm să obținem o cota de piata de 30 la sută din turismul în pensiuni din imprejurimi.
Comercializarea produselor din gospodărie va crește treptat atât ca volum dar și ca pret, clienții fiind dispuși să plătească puțin mai mult, deoarece vor fi și serviți cu produsele respective.
Pentru cazarea copiilor sunt discuții in fazade precontractare prin scoli pentru organizarea de grupuri de copii pentru o perioada de 4 zile/ saptamana, timp de 30 de săptămâni pe an.
La pensioanri s-a avut in vedere un grad de acoperire de 10% pe an.
In cazul famililor acest grad a fost evaluat la 20% pe an.
La calculul financiar s-a preconizat o crestere de 10% față de anul precedent în anul 3 de funcționare și o creștere de 10% în anul 5 de functionare.
Prețurile au fost comparate cu celelalte pensiuni din zonă și s-a optat pentru o ușoară diminuare față de concurenți pentru a atrage musafiri.
4.2.9 Dotarea pensiunii ”Sfântul Ștefan”:
Dotarea și amenajarea pensiunii, va fi corespunzător Normelor Metodologice Privind Clasificarea Structurilor de Primire Turistice, conform cerințelor de 3 stele (margarete). Clădirea, inclusiv anexele vor fi curate și bineîntreținute. În interiorul pensiunii va fi amenajat o curte proprie, cu spații verzi și amenajări florale.
Dotarea cemerelor cu două paturi:
Dotarea băi:
WC, rezervor, cabina duș, chiuvetă, baterii, etc. sunt incluse în deviz la obiecte sanitare. Prețurile nu conțin TVA.
Hol de primire, recepție cu colț pentru distracție
Dotare camere, bucătărie, recepție, etc.:
Dotare jocuri distractive:
Centralizare produse:
Dotare bucătărie:
Prețurile nu conțin TVA
Dotare exterioară:
Prețurile nu conțin TVA.
Prețurile au fost luate din ofertele anexate, sau de la magazinele Real Oradea.
Prețurile se încadrează în prețurile de referință ale bazei de date APDRP.
Dotare parter:
Pensiunea oferă turiștilor cazați, posibilitatea de parcare proprie, în jurul pensiunii în timpul sejurului. Pensiunea se va încadra în stilul architectural specific local. Pentru odihnă și relaxare în aer liber, pe lângă grădina proprie, pensiunea va oferi turiștilor mai multe posibilități prin spații amenajate:
Filagorie cu masă și scaune;
Loc pentru grătari;
Terasă cu mese și scaune;
Șezlonguri pentru plajă, în timpul verii;
Pentru copii între 3–12 ani va fi amenajat un sistem complex pentru joacă.
Bucătăria și sufrageria va fi dotat și funcționat conform nornelor și legislaților naționale în vigoare privind siguranța alimentelor în unități cu alimentație publice.
Din punctul de vedere a criteriilor suplimentarea privind clasificarea structurilor de primire turistice cu funcțiuni de cazare, pensiunea ”Sfântul Ștefan” opține 143 de puncte, datorită amenajării și dotării performante, conform cu nivel european:
Pensiunea ”Sfântul Ștefan” va asigura turiștilor condiții de cazare conform cu nivel european cu o largă paletă de servicii suplimentare:
Parcare proprie;
Păstrarea valorilor printr-un seif;
Servicii poștale;
Acces internet;
Telefon;
TV în fiecare cameră;
Jocuri de societate (șah, remi, cărți de joacă);
Participare la sporturi- biciclete;
Loc de joacă amenajat pentru copii, în aer liber;
Grătar în aer liber;
Șezloguri pentru plajă, pentru timp de vară;
Uscător de păr;
Mașină de spălat automat pentru rufe;
Bucătărie profesională;
Cuptor cu microunde;
Toaster;
Cafetieră;
Masă și fier de călcat;
Amenajare pentru depozitarea corectă a alimentelor (cămară, frigider);
Posibilitate de participare la evenimentele zonei.
4.2.10Analiza SWOT pensiunii ”Sfântul Ștefan”
Punctele tari:
Înființarea complexului turistic;
Existența condițiilor naturale deosebite (spații verzi întinse etc.);
Sortiment larg de servicii;
Amplasare favorabilă a complexului turistic cu drumuri de acces rutier;
Nu există alte pensiuni concurente în această zonă.
Teren de joacă pentru copii, posibilitate distracție cu animale domestice;
Personal calificat, instruit permanent;
Politica de reinvestire a profitului;
Nivel de profitabilitate și situație financiară bună a solicitantului;
Experiența conducerii;
Existența proprietății private pe terenurile și obiectivele complexului;
Punctele slabe mai importante:
Nu cunoașterea a regiunii
Lipsa unui ștrand termal;
Lipsa autobuzelor proprii.
3. Oportunități:
Cererea turiștilor pentru înființarea unui complex turistic;
Reabilitarea drumurilor de acces.
Creșterea numărului turiștilor, la nivel național și internațional;
Existența posibilității sprijinului financiar;
Potențial la un flux mai mare de turiști;Realizarea unui marketing eficient;
4. Riscuri:
Lipsa materialelor de promovare;
Incapacitatea de a atrage turiști către pensiune;
Apariția pensiunilor noi;
Lipsa indicatoarelor pe drumurile de acces.
4.2.11Costul estimativ al investiției
Din valoarea totală a investiției de 457.408 RON, ajutorul public nerambursabil este de 301.418RON.
Esalonarea Investitiei
Anul I ……………… 128.500 RON
Anul II ………………. 302.098 RON
4.3 Devize generale
Privind cheltuielile necesare realizării obiectivului de investiție
Înființare Pensiune Agroturistică ”Sfântul Ștefan” din Sâniob
Acte necesare: (se prezintă în anexe)
Plan de amplasare în zonă (1:25.000-1:5.000)
Plan general (1:5.000-1:500)
Plan de situație cu amplasarea rețelor de utilitați,surse de apa si receptori ape uzate (1:1.000-1:500)
Planuri de arhitecturi-planurile nivelurilor, secțiuni pentru principalele obiecte de construcții
Planul de amplasare a utilajelor pe fluxul tehnologic
CONCLUZII
Turismul, mai concret turismul rural și agroturismul au foarte multe posibilități de dezvoltare și de desfășurare. Regiunea noastră (județul Bihor) este înzestrat de foarte mari potențiale turistice, din care sunt foarte multe care nu sunt folosite corect. Este o culpă a nu folosi aceste potențiale, chiar dacă sunt în fața noastră. Sunt foarte multe țări care nau potențiale turistice atât de bune, dar turismul lor totuși funcționează foarte bine…
Aceste trei ani de facultate au fost foarte utile pentru mine, fiindcă am primit o bază puternică pentru a porni pe drumul turismului. Am primit o bază puternică mai multe tipuri de manegement, din macro- și micro- economie, din mai multe feluri de marketing, mai multe disciplini legate la turism, scrierea proiectelor, și mai multe altele. Disciplinele învățate au ajutat pentru desfășurarea unui mai largi viziune despre lume înconjurătoră, economia noastră și a lumii, lume aturismuli etc., și nu numai în cadrul economiei ci în foarte multe părți ale vieții.
Această bază mare de cunoștință vreau să-l beneficiez. Vreau să fac pentru dezvoltarea satului meu natal și a regiunii, și prin intermediul turismului această pot săl dezfășur, și între timp pot rezerva și familiei mele o existenție bună. Scriere acestui proiect este direct beneficiul al acestei facultăți, după bazele de cunoștință primite cred că vei putu face față în lume economiei, în lume turismului.
În totdeaune sunt posibilități de dezvoltare, numai de multe ori nu știm de ele, sau navem destul de curaj pentru a începe. Simt acest curaj în mine. Cu ajutorul fondurilori europene (proiectul 313), cu sprijinul familiei mele, cu locuitorii satului, cu conducerea comunei (care este foarte activ în scrierea proiectelor), cu potențiale turistice existent (monumente istorice, religioase, tradiții populare culinare vii, produse culinare etc.) și cu baza de cunoștină cred că vei puta realiza o învestiție susțenabilă și rentabilă, așadar dezvoltând satul și regiunea întreagă. Prin acest proiect doresc să ajut pe satul meu natal, și locuitorii acesteia, doresc să restituiez gloria strălucitoră a satului și a regiuni, vreau să fie cunoscut și pe depărtate. Proiectul nu va fi terminat cu înființarea pensiunii agroturistice, am foarte multe edee pentru a dezvolta această cu servicii mai complexe, dar primul pas este aceast: realizarea acestei pensiun.
Cu potențialele turistice existente și care sânt pe dum de dezvoltare, cu ajutorul oamenilor din Sâniob într-o perioadă scurtă-medie va fi o destinație turistică foarte căutată.
BIBLIOGRAFIE
Ștefan Sgander, Constanța Brumar – ABC-ul technologiei hoteliere și al agroturismului, Editura Diasfera 2005.
I. Comescu, Turismul – Fenomen complex contemporan, Editura Economică, București 1998
Eugen Fălniță, Carmen Băbăiță – Amenajări turistice, Editura Miron, Tm., 2003.
Oskar Snak, Petre Baron si Nicolae Neacșu – Economia turismului, Ed. Expert, București, 2001
Ilie Drăgan, Cezarina Fălan, Onela Oană, Andreea Postemicu, Florentina Moiseanu, coordonator: Aida Catană – Elaborarea proiectelor cu finanțare din fondurile structurale pentru IMM-uri 2007-2013, Editura Contaplus 2008,
Aurelia Felicia Stăncioiu – Dicționar de terminologie turistică, Editura Economics, București, 1999, pag. 207
Dr. Claude Kaspar – Turisztikai menedzsment
Lengyel Márton – A turizmus általános elmélete, Editura Heller Farkas Gazdasági és Turisztikai Szolgáltatások Főiskolája, Budapesta 2004
Ion Cosnescu – Turismul – Fenomen complex contemporan, Editura economica, București, 1998,
Gabriela Stănciulescu – Managementul operațiunilor de turism, București, 2003
Nicolae Lupu – Strategia de conectare a întreprinderilor de turism, Buc., 2003
Bran F., Marin D., Simion D., – Economia turismului și mediului înconjurător, Editura Economică, București, 1998
Ghereș M., – Agroturism, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2003
Luca C., Chiriac A. C., – Manualul Ghidului de Turism, Editura Gemma Print, București, 2002
Minciu R., – Economia Turismului, Editura Uranus, București, 2000
Postelnicu G., – Bazele economiei turismului intern și internațional, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2004
Stănciulescu G., Lupu N., Țigu G., – Dicționar poliglot explicativ de termen utilizați în turism, Editura All, București, 1998
Snack O., Baron P., Neacșu N., – Economia turismului, Editura Expert, Buc. 2001
Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Național 2007-2026
Ordinul Ministerului Turismului nr 510 din 28 iunie 2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind clasificarea structurilor de primire turistice
Magda Stan – Ghid istoric si turistic al Romaniei, Editura: Niculescu 2006
http://ro.wikipedia.org/wiki/Turismul_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia
http://www.hajdusagimuzeum.extra.hu/index2.php?option=com_docman&task=doc_view&gid=23&Itemid=53
http://ro.wikipedia.org/wiki/Turism
http://www.e-car.ro/html/turism_extern.php
http://www.turism.gov.ro/ro/site/55/directia-dezvoltare-si-relatii-internationale/
http://www.eurogites.org/about.php?lang=EN
http://www.apdrp.ro/
BIBLIOGRAFIE
Ștefan Sgander, Constanța Brumar – ABC-ul technologiei hoteliere și al agroturismului, Editura Diasfera 2005.
I. Comescu, Turismul – Fenomen complex contemporan, Editura Economică, București 1998
Eugen Fălniță, Carmen Băbăiță – Amenajări turistice, Editura Miron, Tm., 2003.
Oskar Snak, Petre Baron si Nicolae Neacșu – Economia turismului, Ed. Expert, București, 2001
Ilie Drăgan, Cezarina Fălan, Onela Oană, Andreea Postemicu, Florentina Moiseanu, coordonator: Aida Catană – Elaborarea proiectelor cu finanțare din fondurile structurale pentru IMM-uri 2007-2013, Editura Contaplus 2008,
Aurelia Felicia Stăncioiu – Dicționar de terminologie turistică, Editura Economics, București, 1999, pag. 207
Dr. Claude Kaspar – Turisztikai menedzsment
Lengyel Márton – A turizmus általános elmélete, Editura Heller Farkas Gazdasági és Turisztikai Szolgáltatások Főiskolája, Budapesta 2004
Ion Cosnescu – Turismul – Fenomen complex contemporan, Editura economica, București, 1998,
Gabriela Stănciulescu – Managementul operațiunilor de turism, București, 2003
Nicolae Lupu – Strategia de conectare a întreprinderilor de turism, Buc., 2003
Bran F., Marin D., Simion D., – Economia turismului și mediului înconjurător, Editura Economică, București, 1998
Ghereș M., – Agroturism, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2003
Luca C., Chiriac A. C., – Manualul Ghidului de Turism, Editura Gemma Print, București, 2002
Minciu R., – Economia Turismului, Editura Uranus, București, 2000
Postelnicu G., – Bazele economiei turismului intern și internațional, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2004
Stănciulescu G., Lupu N., Țigu G., – Dicționar poliglot explicativ de termen utilizați în turism, Editura All, București, 1998
Snack O., Baron P., Neacșu N., – Economia turismului, Editura Expert, Buc. 2001
Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Național 2007-2026
Ordinul Ministerului Turismului nr 510 din 28 iunie 2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind clasificarea structurilor de primire turistice
Magda Stan – Ghid istoric si turistic al Romaniei, Editura: Niculescu 2006
http://ro.wikipedia.org/wiki/Turismul_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia
http://www.hajdusagimuzeum.extra.hu/index2.php?option=com_docman&task=doc_view&gid=23&Itemid=53
http://ro.wikipedia.org/wiki/Turism
http://www.e-car.ro/html/turism_extern.php
http://www.turism.gov.ro/ro/site/55/directia-dezvoltare-si-relatii-internationale/
http://www.eurogites.org/about.php?lang=EN
http://www.apdrp.ro/
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Infiintarea Unei Pensiuni Agroturistice ,sfantul Stefan din Localitatea Saniob (ID: 167645)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.