Infecțiile urinare reprezintă o reală problemă de sănătate publică, întrucât prezintă o incidență crescută în populație precum și posibile… [618757]

PARTEA SPECIAL Ă

5
INTRODUCERE
Infecțiile urinare reprezintă o reală problemă de sănătate publică, întrucât prezintă o
incidență crescută în populație precum și posibile complicații severe. Îmbunătăț irea metodelor
de diagn ostic, intensificarea examenelor bacteriologice urinare precum și constatările
anatomopatologice, au atras atenția asupra realei incidențe a infecț iilor de tr act urinar, anterior
subestimată, punându -se în evidență numeroasele forme subclinice.
Peste 60% dintre femei suferă, cel puțin o infecție urinară în timpul vieții ș i vor fi
nevoite sa apeleze la consult medical și să se instituie tratamentul antibiotic, iar la circa 40%
dintre pacienți, infecțiile recidivează .
Actualmente, managementul in fecțiilor de tract urinar este îngreunat de prevalența
crescută a tulp inilor de germeni multirezistenți. Frecvența acestora depinde atât de
microorganism,cât ș i de antibioticul folosit. Determinarea rezistenței se efectuează pentru a
obtinerea informaț iilor cu p rivire la starea de rezistență sau sensibilitate a microorganismelor
la antibiotice sau la mijloace chimice. Un tratament eficient se p oate realiza numai pe baza
testărilor la rezistență .
În Româ nia, metoda antibiogramei a fost instituită încă din 1960, iar începâ nd cu 1977
s-a insti tuit antibiograma difuziometrică după Kirby ș i Bauer.
SCERGA – sistemul computerizat pentru evidențierea rezistenț ei germenilor l a
antibiotice, a fost realizat în anul 1990, iar acesta permite introducerea, stocarea, vizualiz area
precum ș i prelucrarea rezultatelor testelor de ssensibilitate antimicrobiană .
Antibiograma reprezintă un examen bacteriologic care permite aprecierea sensibilității
sau a rezistenț ei unei bacterii la mai multe antibiotice. Aceasta permite determinar ea
concentraț iilor mini me inhibitorii, adica a cantităț ii de antibiotice necesare pentru a împiedica
creșterea bacteriană. Procedeul constă î n cultivarea bacteriilor prezente într -o probă , cu scopul
de a le identif ica de a testa pe coloniile obți nute, capa citatea diferitelor antibiotice.
Relația “in vitro” este definită prin concetrația minimă inhibitorie, cantitatea cea mai
mică de medi cament antimicrobian care inhibă tulpină testată. La definirea relației in vivo se
adaugă ca și factor nou, concentraț ia de medicament antimicrobian activ în focarul de infecț ie.
Se stabilește a fi rezistență, dacă CMI este mai mare decâ t nivelul medicamentului în
ser sau î n alte umori. Efectul terapeutic fiind neverosim il, medicame ntul este toxic pentru
pacient î nainte d e a fi pentru agentul patogen.

6
Relația este sensibilă dacă CMI este de minim 2 -4 ori mai mică decât nivelul
medicamentului în ser sau în alte umori, în condiț iile unor doze unice sau repetate no rmale,
efectul terapeutic fiind posibil.
Intermediară sau moderat sensibilă , atunci când CMI este apropiată de nivelul
medicamentului din sâ nge sau alte umori. Efectul terapeu tic este imprevizibil, cu excepția
situațiilor în care se administrează doze crescute, concentrând medicamentul în focarul de
infecț ie sau administrat local.

OBIECTIVE

7
Lucrarea de față prezintă rezultatele unui s tudiu cu caracter retrospectiv și prospectiv
asupra sensibilității/rezistenței la antibiotice a pacienților cu infecții urinare,spitalizați în
Clinica de Boli Infec țioase Constanța î n perioada ianuarie 2015 – decembrie 2016 .
Studiul, realizează o evaluare a datelor epidemiologice care permit stabilirea
modificărilor ratei de rezistență/sensibilitate, precum ș i a dinamicii an uale a fenomenului de
rezistență față de chimioterapicele de u z terapeutic, necesare pentru actualizarea tratamentului
antimicrobian.
Cunoașterea sensibilităț ii la antibiot ice a bacteriilor, este crucială pentru un tra tament
optim, iar multirezistența microorganismelor sporește importanț a antib iogramei.
Antibiogram a este necesară nu numai î n ale gerea tratamentului optim, dar și pentru
monitorizarea răspâ ndirii microorganismelor rezistente.
Lucrarea de față își propune urmă toarele:
1. Evidențierea infecțiilor urinare în funcție de sex, vârstă, mediu de proveniență .
2. Gruparea lor în funcț ie de etiologie, localizare, prezența factorilor favorizanți, prezenț a
tabloului paraclinic.
3. Corelarea terapiei cu rezultatul antibiogramei.

MATERIAL Ș I METODĂ

8
Lucrarea de față cuprinde studiul cazur ilor de infecț ii urinar e internate în Spitalul
Clinic de Boli Infecțioase Constanța, î n perioada ianuarie 2015 – decembrie 2016, confirmate
pe baza datelor clinice (polakiurie, disurie, dureri peliviene , sau la nivel lombar, febră) sau
paraclinice (prezenț a sindromului inflamator, examen de urină cu leucociturie sau urocultură
pozitivă ).
Pentru realizarea studiului s -au folosit:
 Foile de observație ale pacienț ilor
 Metode biochimice – determinarea hemoleucogramei ș i a tabloului san gvin, a
sindromului inflam ator și modifică rilor ex amenului de urină
 Metode bacteriologice – urocultura cu antibiograma
 Metode informatice – prelucrarea datelor s -a realizat cu ajuto rul programelor Microsoft
Word ș i Excel.
Diagnosticul de infecție urinară a fost stabilit pe baza date lor clinice, a sumarului de urină
și a uro culturilor repetate, efectuate î n labor atorul Spitalului de Boli Infecțioase, pacienții
beneficiind și de antibiogramă . S-a insistat pe modul corec t de recoltare a probei de urină
pentru sumarul de urină și urocult ură, pe transportul rapid la laborator ș i prelucrarea conform
standardelor de microbiologie, i ar antibiograma a fost realizată la gama de antibiotice
disponibile î n farmacie.
În studiul cazurilor au fost luate în considerare urmă toarele aspecte demografi ce,
epidemiologice, clini ce, diagnostice și terapeutice: sex, vârsta pacienț ilor, mediul de
proveniență ( rural / urban) , prezența infecț iilor recidivante, administrarea unui tratament
antibiotic a nterior, localizarea ITU ( joasă / înaltă) , prezența insu ficienț ei renale, investiga țiile
de laborator și prezența comorbidităților și a complicaț iilor.
Prelucrarea statistică a datelor a finalizat cu înregistrarea grafică a rezultatelor.

REZULTATE Ș I DISCUȚ II

9
Din tot alul de 668 de cazuri de infecți i urinare, internate î n Clini ca de Boli Infecțioase
Constanța, î n perioada ianuarie 2015 – decembrie 2016, s -a constata că majoritatea
îmbolnăvirilor au apăr ut la sexul feminin – 458 cazuri (69%), comparativ cu cel masculin – 210
cazuri (31%). Acest fapt conc ordă cu literatura în care se subliniază că sexul feminin
reprezintă un factor de risc pentru această patologie, datorită particularităților anatomice,
endocrine ș i imunologice.

An Număr total infecț ii
urinare internate Număr total apă rut la
sexul femi nin Număr total apă rut la
sexul masculin
2015 357 240 117
2016 311 219 93

Repartiți a pe sexe
Datorită particularităț ilor anatomice – uretra mai scurtă decât la bărbaț i, fem eile pot
face, în mod frecvent, infecții urinare și fă ră a avea malformaț ii sau alte probleme renale. De
asemenea, l a femei orificul uretral se află în vecinătatea orificiului vaginal ș i a celui anal,

Sex feminin
Sex masculin

10
astfel că prezența bacteriilor și a fungilor în aceste zone, face posibilă trecerea
microorganismelor în uretră, trecere care este fa cilitată î n cazul bacteriilor ce posedă
mobilitate, precum Proteus Mirabilis.
Persoanele provenite din mediul urban au fost mai frecvent diagnosticate cu infecții
urinare – 495 cazuri (74%), î n raport cu cele provenite din mediul rural – 173 cazuri (26%), fa pt
datorat, cel mai probabil, ad resabilităț ii mai bune la serviciile medicale.

Repartiția pe mediu de proveniență.
În ceea ce privește grupele de vârstă afectate, se constată un vârf al distribuției la
grupa de vârstă 25-65 ani (59,5%) , acest ea fiind persoanele aflate la vâ rsta activă .
050100150200250300350400450500
Mediu urban
Mediu ruralNumăr pacienți

11
În lotul s tudiat s -a constatat o incidență redusă la copii și adolescenț i.

Repartiția pe grupe de vârstă

Cel mai f recvent factor de risc prezent în rândul lotului de pacieț i pe care a fost
realizat studi ul, a fost reprezentat de in ternările repetate și prelungite, î n spital – 274 de cazuri.
050100150200250300350400450
0-4 ani 5-14 ani 15- 24 ani 25- 65 ani peste 65 aniNumăr pacienți

12
Pacientii spitalizaț i, cu risc mare de dezvoltare a infecțiilor urinare, sunt în special cei supuși
cateterizărilor uretro -vezicale, intervenț iilor la nive lul tractului urinar sau pacienț ii cu
afecțiuni severe și spitalizări de lungă durată. În ordinea frecvenței, factorul de risc implicat
într-un numă r de 177 de cazuri, din lotul, de pacienț i, studi at, a fost reprezentat de infecț ii
urinare recidivante.

Factori favori zanți Numă r cazuri
Internă ri în spital 274
Infecț ii urinare recidivante 177
Litiază renală 49
Diabet zaharat 58

13

Factorii de risc întâlniți în rândul pacienț ilor din lotul studiat

Internari in spital
Infectii urinare recidivante
Litiaza renala
Diabet zaharat

14
În ceea ce privește diagnosticul infecțiilor urina re, în funcț ie de localizarea acestora,
marea majoritatea a pacienț ilor din lo tul studiat, au prezentat infecție urinară cu localizare
nespecifică -554 cazuri.

Localizarea infecț iei urinare Numă r de cazuri
ITU joasă 83
ITU înaltă 31
ITU cu localizare nespecifică 554

Repartiția după localizarea infecț iilor urinare
0100200300400500600
ITU cu localizare
nespecificăITU joasă ITU înaltă

15

Repartiția după localizarea infecț iilor urinare

ITU cu localizare nespecifică
ITU joasă
ITU înaltă

16
Pacienții diagnosticați cu insuficiență renală, prezintă un risc crescut de a face infecț ii
ale tractului urinar, p e de o parte , iar pe de cealaltă parte, infecț iile recidivante ale t ractului
urinar, în special cele înalte, netratate corespunzător, pot conduce, î n timp , la instalarea unei
insuficienț e renale acute.
Dintre pacienț ii din lotul ana lizat, au prezentat insuficiență r enală un numă r de 73
cazuri ( 11%), la prezentarea î n serviciul Spitalului Clinic de Boli Infecțioase Constanț a.

Repartiția pacienților în funcție de coexistența insuficienț ei renale

Pacienți fără Insuficiență
Renală
Pacienți cu Insuficiență Renală

17
Pentru elaborarea studiului de față , ne -am folosit de fișele de o bservație ale
pacienților ș i s-au analizat metodele biochimi ce de determinare a hemoleucogramei și
tabloului sangvin precum ș i a sindromului inflamator, care au contu rat tabloul paraclinic al
infecț iilor de tract urinar diagnosticate. Analizarea tabloului paraclinic, al celor 668
pacienți,cuprinși î n studiu l de față, a evidențiat prezența leucocitozei la un numă r de 471 de
cazuri, iar sindrom ul inflamator a fost confirmat î n 585 cazuri.

Repartiț ia cazur ilor ce au prezentat leucocitoză

Pacienți care au prezentat
leucocitoza
Pacienți fără leucocitoză

18

Repartiț ia cazurilor care au prezentat sindrom inflamator

Pacienți cu sindrom inflamator
Pacienți fără sindrom inflamator

19
Pacientul renal prezintă, frecvent, comorbidităț i dintr e cele mai variate.
Comorbidităț ile cardiovascular e precum hipertensiune arterială ș i aritmii, au un impact
prognostic foarte important.
Afecțiu nile digestive au o frecvență crescută în râ ndul pacienților renali. Cu o
importanță crescută menționăm, prezența virusurilor hepatitice B și C, astfel că, se impune, în
cazul acestor pacienți, examinarea atentă a ficatului ș i splinei.
Tușeul prostatic e ste obligatoriu în cazul pacienților vâ rstnici, c u infecții urinare,
întrucât, prezența unui adenom de prostată sau a unei hiperplazii, determină obstrucție la
nivelul căilor urinare cu apariția secundară, a infecț iei de tract urinar.
În con cluzie, paci entul renal necesită o anamneză riguroasă ș i un e xamen fizic
minuț ios, ce c uprinde totalitatea aparatelor ș i sistemelor.
În cazul lotului de pacienți, analizat, s -a constatat că cea mai frecventă comorbiditate
întâlnită,este reprezentată de hipertensiune a arterială – 263 cazuri, urmată de patologia
prost atică cu 107 cazuri, diabet zaharat – 67 cazuri, imunodepresie în urma infecți ei cu HIV –
15 cazuri.

Comorbidităț i Număr pacienți afectaț i
HTA 263
Hepatită cu virus B , sau C 28
Adenom de prostată 107
HIV 15
Diabet Zaharat 67
Tumori renale 2

20

Repartiția comorbidităț ilor
0 100 200 300 400 500 600HTAHepatită cu
virus B sau CAdenom de
prostată HIV Diabet zaharat Tumori renale
Număr pacienți

21
Complicațiile infecț iilor de tract urinar sunt numeroase ș i de cele mai mul te ori, severe.
Dintre complicaț iile posibile,amintim:
 insuficiența renală acută, de regulă r eversibilă ,
 necroza papilară, ce evoluează cu stare general ă alterată , dureri lombare,
leucociturie, he maturie, eliminarea sfacelului în urină ,
 supurație renală : abcese renale, microabcese, perinefrită – starea generală se
alterează progresiv, febră cu caracter septic, durere lombară intensă
 Septicemie însoțită de stare septică, uneori chiar ș oc toxico -septic.
În cadrul lotului de pacienți analizat, un număr de 367 pacienți (55%) au prezentat
complicații. Cea mai frecventă complicație apărută în rândul pacienților cu infecții de tract
urinar, î n perioada ianuarie 2015 – ianuar ie 2017 a fos t reprezentată de starea toxică 39% (261
pacienți), urmat ă de urosepsis în proporție de 11% (73 pacienți) și insuficiență renală acută,
reversibilă, 4% (26 p acienț i).

Complicaț ii Număr pacienț i
Stare toxică 261
Urosepsis 73
Insuficiență renală acută 26

22

Repartiția cazurilor în funcție de apariția complicaț iilor

Pacienți ce au prezentat complicații
Pacienți fără complicații

23

Repartiția cazurilor în funcție de complicațiile apă rute

050100150200250300350
Stare toxică Urosepsis IRANumar pacienti

24
Diagnostic ul de laborator are o importanță majoră î n bolil e infecțioase,întrucât acestea
sunt boli î n care, primordial este diagnost icul pe baza tabloului clinic, însă majoritatea
necesită exploră ri paraclinice pentru confirmarea diagnosticului prezumtiv.
În vedere a stabilirii diagnosticului de laborator este n ecesară prelevarea materialului
de cerceta t, atenta analizare a acestuia șii punerea în evidență a agenț ilor patogeni.
În cadrul lotului analizat s -a constatat un polimorfism al agenților patogeni, cu o
distribuție variabilă , astfel, cele mai multe cazuri de infecț ie de trac t urinar au fost datorate
infecț iei cu Escherichia coli (55%), urmat de Klebsiella pneumoniae (17%) ș i Enterococcus
faecalis (0.08%).

Agent patogen Numă r cazuri anul 2015 Numă r cazuri a nul 2016
Escherichia coli 193 171
Proteus mirabilis 12 10
Klebsiella pneumoniae 52 60
Pseudomonas aeruginosa 18 14
Salmonella 0 1
Serratia 1 0
Enterococcus faecalis 27 29
Streptococ de grup A 1 0
Streptococ de grup B 4 0
Streptococ de grup D 2 0
Streptococ Coagalactie 0 1
Stafilococ auriu 7 4
Stafilococ epidermitis 3 1

25
Stafilococ saprofiticus 4 0
Stafilococ alb 1 0
Citrobacter freundi 2 2
Citrobacter Koseri 0 1
Bacil gram negativ 1 0
Enterobacter 3 2
Aerococus 1 0
Cedecea Davisae 0 1
Combinaț ii de germeni 21 18

26

Agentul e tiologic implicat în infecția urinară

E.coli
Proteus
Klebsiella
Ps. Aeruginosa
Salmonella
Serratia
Enterococcus
Streptococ de gr. A
Streptococ de gr. B
Streptococ de gr.D
Streptococ coagalcttie
Stafilococ auriu
Stafilococ epidermitis
Stafilococ saprofiticus
Stafilococ alb
Citrobacter freundi
Citrobacter koseri
Bacil gram negativ
Enterobacter
Aerococus
Cedecea Davisae
Combinatii de germeni

27
Escherichia co li este o bacterie gram -negativă, aerobă, facultativ anaerobă, ciliată,
aparținâ nd genului Escherichia. E.coli f ace parte din microbiota normală intes tinală , nivel la
care sunt prezente tulpini secretoare de vitamina K 2, însă sunt ș i anumite tulpi ni patogene
cauzatoare de infecții ale tractului urinar și boli gastrointestinale a că ror manifestare este
diareea.
Infecț iile urinare cu E.coli sunt fie spon tane, fie apar după utilizarea unor instrumente
de exploare a aparatului urinar sau a sondelor uretrovezicale. Infecț iile tractului urinar cu
Escherichia coli uropatog ene, sunt situate pe locul doi în rândul infecț iilor umane.

Antibiotic Sensibil Interme diar Rezistent
Ampicilină 46 28 230
Amoxicili nă/ ac.
Clavulanic 107 73 81
Piperacilin –
tazobactam 201 62 47
Ceftazidime 201 62 47
Cefepime 203 46 29
Ertapenem 287 9 9
Imipenem 283 4 15
Meropenem 280 7 11
Gentamicină 77 134 43
Ciprofloxacină 228 21 39
Ceftriaxonă 220 7 42
Fosfomicin 307 13 31
Nitrofurantoin 229 41 19

28
Trimetoprin –
sulfametoxazol 127 14 79
Acid nalidixic 139 13 77
Levofloxacina 123 13 26
Norfloxacină 202 6 51

Sensibilitate Escherichia Coli la antibiotice

Antibiotic Sensibil Intermediar Rezistent
Ampicilină 13% 8% 63%
Amoxicilină / ac.
Clavulanic 29% 20% 22%
Piperacilin –
tazobactam 55% 17% 13%
Ceftazidime 56% 17% 13%
Cefepime 56% 13% 8%
Ertapenem 79% 2.5% 3%
Imipenem 78% 1% 4%
Meropenem 77% 2% 3%
Gentamicină 21% 37% 12%
Ciprofloxacină 63% 6% 11%
Ceftriaxonă 60% 2% 12%
Fosfomicin 84% 4% 9%
Nitrofurantoin 63% 11% 5%

29

Sensibilitate Escherichia coli la an tibiotice

Trimetoprin –
sulfametoxazol 35% 4% 22%
Acid nalidixic 38% 4% 21%
Levofloxacină 34% 4% 7%
Norfloxacină 55% 2% 14%

30
Analizarea antibiogramel or pacienților diagnosticați cu infecție de tract urinar,cauzată
de Escherichia coli,au evidențiat sensibilităț i variabile ale agentului patogen, l a antibiotice.
Rezultatele testărilor arată o sensibilita te crescută la Fosfomicină, urmată de Ertapenem ș i
Imipenem. De asemenea, antibiogramele au dem onstrat o sensibilitate crescută și la
Meropenem, Ciprofloxacină și Nitrofurantoin.
Rezultatele, însă, au arătat rezistență crescută la Ampicilină, Amoxicilină – acid
clavul anic, trimetoprim – sulfametoxazol și acid nalidixic.

Sensibilitate Escherichia coli la antibiotice 0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%100%
Sensibil
Intermediar
Rezistent

31

Rezistența E.Coli la antibiotice – distribuție în funcție de numărul de cazuri

050100150200250

32
Genul Klebsiella face parte din fami lia Enterobacteria ceae, cuprinzâ nd numeroase
specii, dintre ca re amintim pneumoniae, oxytoca și variicola, tulpini regăsite î n uroculturile
pacientilor din lotul analizat. Speci ile genulu i, fac parte din flora saprofită a tractului
respirator superior, a trac tului gastroint estinal, precum ș i a tegumentelor.
Klebsiella sunt bacili scurți, groși ș i cu capete rotunjite, nesporulați, neciliați, dispuși
în diplo, aerobi, facultativ anaerobi ce cresc bine,pe mediile de cultură convenționale. Î n
produsele pa tologice, bacilii apar sub formă de cocobacili, înconjurați de capsulă .
Germenii fermentează zaharoza, glucoza și lactoza, eliberând acid și gaz, fără
producere de indol, produc însă, urează, acetil -metil carbinol ș i foloses c citratul ca unică sursă
de carbon. Nu descompun pr oteinele cu eliberare de sulfură de hidrogen.
În infecț iile trac tului urinar, cel mai frecvent întâ lnit es te Klebsiella pneumoniae,
urmată de Klebsie lla oxytoca. Apar, predominant î n urma cateterismului urinar și reprezintă
infecț ii nosocomiale.

Antibiotic Sensibil Intermediar Rezistent
Ampicilină 0 9 85
Amoxicilină / acid
clavulanic 68 21 28
Acid nalidixic 24 5 38
Gentamicină 78 3 27
Ciprofloxacină 47 7 16
Levofloxacină 37 4 23
Norfloxacină 39 28 28
Piperacilina –
tazobactam 93 4 9
Cefotaxim 69 1 28

33
Ceftazidim 57 14 27
Ceftriaxone 21 9 0
Cefepime 66 3 31
Ertapenem 71 7 19
Imipenem 94 2 0
Meropenem 69 0 0
Amikacin 73 0 4
Fosfomicin 75 11 21
Nitrofurantoin 10 23 0
Trimetoprim –
sulfametoxazol 61 0 29

Sensibilitate Kl ebsiella la antibiotice

34
Antibiotic Sensibil Intermediar Rezistent
Ampicilină 0% 8% 76%
Amoxicilină / acid
clavulanic 61% 19% 25%
Acid nalidixic 21% 4% 34%
Gentamicină 70% 2.5% 24%
Ciprofloxacină 42% 6% 14%
Levofloxaci nă 33% 3.5% 20%
Norflox acină 35% 25% 25%
Piperacilina –
tazobactam 83% 3% 8%
Cefotaxim 62% 0.89% 25%
Ceftazidim 51% 12.5% 24%
Ceftriaxone 19% 8% 0
Cefepime 59% 2.5% 28%
Ertapenem 63% 6% 17%
Imipenem 84% 1% 0
Meropenem 61% 0 0
Amikacin 65% 0 3%
Fosfomicin 67% 10% 19%
Nitrofurantoin 9% 20% 0
Trimetoprim –
sulfametoxazol 54% 0 26%
Sensibi litate Klebsiella la antibiotic

35
Analizarea antibiogramel or pacienților diagnosticați cu infecție de tract urinar,cauzată
de Klebsiella, au evidențiat sensibilităț i variabile ale agentului patogen, l a antibiotice.
Rezultatele testărilor arată o rezistență crescută a gentului patogen, la urmatoarele antibiotice:
Ampicilină, acid nalidixic, Cefepime și Trimetoprim – Sulfametoxazol.

Sensibilitatea Klebsiella la antibiotice 0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%100%
Sensibil
Intermediar
Rezistent

36

Rezistența Kle bsiella la antibiotice – distribuție în funcție de numărul de cazuri

0102030405060708090

37
Enterococcus fac e parte din grupul D al Streptococilor, sunt bacterii de fo rmă rotund –
ovalară, gram pozitive, dispuse în perechi sau în lanț uri, imobile, aerobe facultativ anaerobe,
nesporulate, catalază negative . Face parte din flora saprofită a tractului gastrointestinal.
Enterococii produc hemoliză pe mediul geloză -sânge, sinteza pirolid onil-amidazei
fiind identificată prin testul PYR
Enterococcus faecalis este o bacterie imobilă , care fermentează glucoza fără producere
de gaz. Enterococul este un agent patoge n extrem de rezistent, supraviețuind chiar î n mediu
puternic alc alin (pH de până la 9,6), concentrații crescute de săruri. Se multiplică la
temperaturi de 10oC – 45oC și supr aviețuieț te, la temperaturi de 60oC, aproximativ 30 de
minute.

Antibiotic Sensibil Intermediar Rezistent

Ampicilină 14 7 33
Gentamicină – HL 26 3 21
Eritromicină 11 9 31
Streptomicină – HL 27 2 9
Tetraciclină 19 5 29
Clindamicină 14 0 17
Metilmicin 11 0 23
Ciprofloxacină 24 1 19
Teicoplamin 34 0 1
Tygecidine 37 5 2
Linezolid 48 1 0

38
Trimetoprin –
sulfametoxazol 10 16 8
Vancomicină 33 6 5

Sensibilit ate Enterococcus la antibiotice
Antibiotic Sensibil Intermediar Rezistent

Ampicilină 25% 13% 59%
Gentamicină – HL 46% 5% 37%
Eritromicină 20% 9% 55%
Streptomicină – HL 48% 4% 16%
Tetraciclină 34% 9% 52%
Clindamicină 25% 5% 30%
Metilmicin 20% 0% 41%
Ciprofloxacină 43% 2% 34%
Teicoplamin 61% 0% 2%
Tygecidine 37% 9% 4%
Linezolid 86% 2% 0%
Trim etoprin –
sulfametoxazol 18% 29% 14%
Vancomicină 5% 11% 9%

Sensibilitatea Enterococcus la antibiotice

39
În cadrul lotului de pac ienți luați în studiu, s -a observat că cea mai crescută
sensi bilitate a fost obținută la Line zolid și Teicoplamin, totodată o s ensibilitate crescută s -a
prezentat și în cazul Streptomicină – HL, Gentamicină – HL și Ciprofloxacină. Cea mai crescută
rezistența s -a evidențiat la Ampicilină, Eritromicină, Tetraciclină si Metilmicon.

Sensibilitate Enterococcus la antibiotice
0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%100%
Sensibil
Intermediar
Rezistent

40

Rezistența Enterococcus la antibiotice – distribuție în funcție de numărul de cazuri

05101520253035

41
Pseudomonas aeruginosa este un bacil gram – negativ, mic, aerob, care aparț ine
familiei Pseudomonadaceae. Posedă un flagel polar unic, ce îi conferă mobilitate. Mai mult de
jumătate din tulpinile izolate din pr obele clinice, produc piocianină – pigment albastru verzui,
util pentru i dentificarea microorganismului și este răspunzător, totodată , pentru numele
aeruginosa al speciei, referindu -se la culoare oxidului de cupru.
Pseu domonas aerufinosa este un bacil gram -negativ, nesporulat, mobil, drept sau ușor
încurbat, care crește în condiții de aerobioză pe majoritatea mediilor uzuale.
Cea mai mare parte a infecț iilor cu Pseudomonas ae ruginosa sunt contactate î n spital.
Au fost identifi cate numeroase rezervoare potențiale, incluzând echipamente medicale, î n
special echipament e respiratorii, endoscoape dar ș i bazine de fizioterapie. Major itatea
rezervoarelor se asociază cu mediul umed. S e presupune că , principala cale de tran smite re
este prin intermediul mâ inilor personalului medical, sau prin obiecte contaminate.

Antibiotic Sensibil Intermediar Rezistent
Ampicilină 0 13 19
Amoxicilină / ac.clav 6 6 19
Cefoperzone 13 6 13
Ciprofloxa cină 19 6 6
Ceftazidime 19 1 7
Cefpodoxime 13 0 6
Ceftriaxone 13 6 0
Gentamicină 6 13 0
Levofloxacină 13 0 6
Meropenem 19 4 0
Acid nalidixic 6 0 19

42
Nafcilin 0 5 19
Norfloxacină 17 3 3
Trimetoprim/
Sulfametoxazol 4 10 17
Ticarcilină 8 0 16
Piper acilină 8 5 9
Ciprofloxacin 21 4 8

Sensib ilitate Pseudomonas aeruginosa la antibiotice

43
Antibiotic Sensibil Intermediar Rezistent
Ampicilină 0% 40% 60%
Amoxicilină / ac.clav 19% 19% 60%
Cefoperazone 40% 19% 40%
Ciprofloxacină 66% 13% 25%
Ceftazidime 60% 3% 22%
Cefpodoxime 40% 0% 19%
Ceftriaxone 40% 19% 0%
Gentamicină 19% 40% 0%
Levofloxacină 40% 0% 19%
Meropenem 60% 13% 0%
Acid nalidixic 19% 0% 60%
Nafcilin 0% 16% 60%
Norfloxacină 53% 9% 9%
Trimetoprim/
Sulfametoxazol 12,5% 31% 53%
Ticarcilină 25% 0% 50%
Piperacilină 25% 16% 28%

Sensibilitate Pseudomonas aeruginosa la antibiotice

44
Analizând rezultatele antibiogramelor în cadrul lotului de pacienți, analizat, s -a
constatat că, cea mai bună sensibilitate a fost obținută la Cip rofloxacină, urmată de
Meropenem și Norfl oxacină. O sensibilitate crescută a fost observată și în cazul Ceftria xonei
și Cefoperazonei. Agentul patogen s -a dovedit a fi rezistent la Ampicilină, Amoxicilină – acid
clavulanic, Acid nalidixic, Nafcilin precum și Trimetoprim – Sulfametoxazol.

Sensibi litate Pseudomonas aeruginosa la antibiotice

0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%100%
Sensibil
Intermediar
Rezistent

45

Rezistența Pseudomonas aeruginosa la antibiotice – distribuție în funcție de numărul de cazuri

02468101214161820

46
Pentru toti cei patru germeni, frecvent implic ați în etiologia infecț iilor de tract urinar –
Escherichia col i, Klebsiella pne umoniae, Enterococcus faecalis ș i Pseudom onas aeruginosa, s –
a remarcat, î n urma studiului rezultatelor antibiogr amelor, o sensibilitate crescută pentru
Meropenem, Ciprofloxacina ș i Ceftazidime.

Sensibilitatea germenilor la antibiotice

0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%
E.coli
Klebsiella
Enterococcus
P. aeruginosa

47

Rezisten ța germenilor la antibiotice

Luând în considerare, însă, faptul că, microbiota intestinală normală, este un adevă rat
rezervor de gen e pentru rezistența antibioterapică, precum și faptul că aceste microor ganisme 01020304050607080
E. coli
Klebsiella
Enterococcus
P. aeruginosa

48
au numeroase oportunități de a primi gene de virulență , se impune necesitatea studierii și
descoperiri unor noi substanțe antimicrobiene cu proprietăț i superioare celor existente.

49
CONCLUZII
Datele obținute î n urma cu nostințelor la nivel mondial și cele rezultat e în urma
cercetă rilor pers onale, au permis formularea urmă toarelor concluzii generale:
1. Analiza pacienților cu infecție de tract urinar, internați în Clinica de Boli Infecțioase
Constanța, arată că î n perioada menționată , au fost 668 de cazuri de infecție urinară,
ceea ce semnifică o incidență mare a acestei afecțiuni în serviciul de boli infecț ioase.
2. S-a remarcat o frecvență crescută, a îmbolnă virilor, la sexul feminin – 69% din cazuri,
comparativ cu cel mascul in- 31%. Acest fapt, este în concordanță cu literatura de
specialitate, care subliniază faptul că, sexul feminin reprezintă un factor de risc pentru
această afecțiune, datorită particularităților anatomice, imunologice ș i endocrine.
3. Infecț iile de tract ur inar au fost diagnosticat e mai frecvent la pe rsoanele provenite din
mediul urban – 74% din cazuri, fapt datorat , cel mai probabil adresabilităț ii mai bune la
serviciile medicale.
4. S-a constatat un vârf de afectare în cadrul grupei de vârste 25-65 ani.
5. Ponderea cea mai mare a fost reprezentată de infe cțiile de tract urinar cu localizare
nespecifică, urmate de infecț iile urinare joase.
6. Se constată că , principalul factor favori zant este reprezentat de internările prelungite î n
spital.
7. S-a evidențiat că , majori tatea pacienților diagnosticați cu infecție d e tract urinar
prezintă leucocitoza – 70,5% din cauzri, respectiv sindrom inflamator – 87,5%.
8. Se constată că, în rândul pacienților diagnosticați cu infecție urinară, cea mai frecvent
întâlnită comorbiditate est e reprezentată de hipertensiunea arterială – 39% din cazuri si
numai 1 6% prezintă patologie prostatică .
9. În ceea ce privește complicațiile apărute, cel mai frecvent a apărut starea toxică în
39% din cauzri, iar numai 4% din cazuri s -au complicat cu in suficiență renală acută .
10. Se constată o frecvență mar e a infecț iilor uri nare cu Escherichia coli, urmată de
Klebsiella, Enterococcus ș i Pseudomonas aeruginosa.
11. Pentru aceștii germeni, mai frecvent implicați în etiologia afecț iunii discutate:
Escherichia coli, Klebsiella pne umoniae, Enterococcus faecalis ș i Pseudo monas
aeruginosa, s -a remarcat, î n urma rezultatului antibiogr amelor, o rezistență crescută
pentru Ampicilină (39%) , Amoxicilină/ acid clavulanic (26%) , Acid nalidixic (25%) și
Gentamicină (18%) .
12. În rândul germenilor cel mai frecvent implicați în inf ecțiile tractului urinar,s -a
constatat o rezistență variabilă la fluorochinolone, cea mai crescută rezistență

50
întâlnindu -se în cazul Norfloxacinei ( Escherichia coli 14%, Klebsiella 25%,
Enteroococcus 48% , Pseudomonas aeruginosa 9%), urmată de Ciprofloxaci nă (E.coli
11%, Klebsiella 14%, Enterococcus 34%, Pseudomonas aeruginosa 19%).
Antibiogramele au evidențiat o rezistență mult mai scăzută, în cazul Levofloxacinei,
astfel Escherichia coli 7%, Pseudomonas aeruginosa 19%, Klebsiella 20% și
Enterococcus 37% .
13. S-a constatat o creștere a rezistenței germenilor la Cefalosporine, față de ultimii ani. În
urma analizei antibiogramelor se notează rezistența la Cefalosporinele de generația a –
III-a precum, Ceftazidime ( Escherichia coli 13%), Cefotaxim (Klebsiella 25 %),
Cefoperazonă (Pseudomonas aeruginosa 40%), în timp ce, fața de Cefalosporine de
generația a – IV-a, numai 9% din pacienții cu ITU determinat de E.coli,au prezentat
rezistență și 28% din cei cu infecție urinara provocată de Klebsiella.
14. Spectrul rezistenț ei la germenii implicați în infecțiile urinare este modificat
comparativ cu alte studii efectuate în ultimii ani. Se constată o creștere a rezistenței
datorită utilizării excesive a antibioticelor. Se recomandă efectuarea antibiogramei la
toți pacienții cu ITU, în special dacă acestea sunt recidivante.
15. Plecând de la rezistența crescută remarcată la Ampicilină, Amoxiclavulanat, Acid
nalidixic și Gentamicină, se recomandă realizarea unor ghiduri locale de terapie a
infecțiilor de tract urinar și evitarea asoc ierii Ampicilină si Gentamicină, schemă
insuficientă pentru aceste infecții .

51
BIBLIOGRAFIE
1. Ahmad Nikibakhsh: Clinical Management of Complicated Urinary Tract Infections ,
2011
2. Arthur C. Guyton: Fiziologia Umana si Mecanismele bolilor , Editura medic ala
Amaltea W.B. Saunders, 1997
3. August P. : The kidney in pregnancy in Greenberg A, Cheung AK, Coffman TM, Fal
RJ, Jennette JC.: Primer on Kidney disease NKF, Ed. Saunders, 2005
4. August P.: Treatment in hypertention in pregnancy , in ASN Renal Week
2006.Nove mber 14 -19, San Diego, Clinical Nephrology Conferences Syllabus, San
Diego
5. Braun J. : Ghid clinic de medicina interna , Editia a 5 -a, Ed. Medicala, Bucuresti, 1997
6. Braunwald E. si colab: Harrison`s Principles of Internal Medicine , 15th edition,
McGraw – Hill Companies, USA, 2005
7. Boisio V, Stella R., Castagna S., Marchetti F.: A prospective study on the practice of
management of urinary tract infecgtions by general practitioners in Italy : clinical
pathways (Part II), Arch Ital Urol Adrol, June 2003
8. Chapman AB. : Pregnancy in patient with pre -existing renal disease: updating the
outcomes, in ASN Renal Week. 2006 November 14 -19, San Diego, Clinical
Nephrology Conferences, Syllabus, San Diego, 2006
9. Colgan, R.Williams : Diagnosis and treatment of acute uncomplicated cystitis , in “
American family pgysician”, Oct. 2011
10. Dennis L. Kasper, Anthony S. Fauci, Stephen L.Hauser, Dan L.Longo, J. Larry
Jameson, Joseph Loscalzo: Harrison`s Manual of Medicine , 19th edition, Ed. McGraw
Hill Education, 2016
11. Elaine N. Marieb: Esent ials of Human Anatomy and Phisiology , 7th edition, 2002
12. Flach SD, Longenecker JC, Tape TG, Bryan TJ, Parenti C, Wigton RS : The
relationship between treatment objectives and practice pattern in the management of
urinary tract infections , Ed. Med Decis Maki ng, 2003
13. Gabriela Raveica, Gheroghe Maxim: Fiziologie generala , 2009
14. Gh. Gluhovschi: Boli asociate sarcinii ; 14.4. Boli renale si ale tractului urinar , in
Tratat de obstretica, I. Munteanu, Ed. Academiei Romane, 2000
15. Gh. Gluhovski, Trandafirescu V., Sabou I., Schiller A., Petrica L.: Nefrologie Clinica ,
Ed.Helicon, Timisoara, 1997

52
16. Huang ES, Stafford RS .: National patterns in the treatment of urinary tract infections
in women by ambulatory care physicians , Ed. Arch Intern Med, 2002
17. Kaplan NM.: Kaplan`s Clini cal Hypertension , 9th edition, Ed. Lippincott Williams,
Philadelphia
18. Lain KY, Roberts KM: Contemporary concepts of the pathogenesis and management
of preeclampsia , Ed. JAMA, 2002
19. Mircea Chiotan, Boli Infectioase , Ed. National, 2002
20. McLaughlin S.P., Culley C., “Urinary tract infections in women”, in “ The Medical
Clinisc of North America”, june 2009
21. Mandell, Douglas, Benett`s, Principles and Practice of Infectious Diseases , vol. II,
Churchill, Livingstone, 2004
22. Marginean Marius, sub redactia “ Reteaua de Dis pensare santinela Medinet ”, Editura
Brumar, Timisoara, 2004
23. Nicolle LE., Uncomplicated urinary tract infection in adults including uncomplicated
pyelonephritis , Urol Clin North America, 2008
24. Nicolle LE., The chronic indwelling catheter and urinary infectio n in long -term-care
facility residents , Infect Control Hospital Epidemiology, 2001
25. Raynor MC., Carson C, “ Urinary infections in men ”, The Medical clinics of North
America, January 2011
26. Ramirez JA, Morrissey I, Ambler JE, Serious Infections and Fluoroquiono lones ,
London, 2002
27. Rebedea I., Dumitru C., Caruntu A., Diaconescu I., Iacob S., Rugina C., Stanescu D,
Boli infectioase , Bucuresti, 2000
28. Richard A. Harvey, Lippincott Farmacologie Ilustrata, Editura Medicala CALLISTO,
2013
29. Rugina S., Florea V., Dumitru I. , Lungu C., Halchidis S., Boli infectioase , Constanta,
2001
30. Scheier. H – Progresses in Infectiouse Disease – New England J.Med, 2006
31. S. Siracusano, S. Ciciliato, G. Ollandini, F. Visalli, Catheters and infecttions , Trieste,
Italy
32. Steddon S., Ashman N, Chesse r A., Cunningham J., Oxford Handbook of Nephrology
and Hypertension , Oxford University Press, New York, 2006
33. Vaccheri A, Castelvetri C, Esaka E, Del Favero A, Montanaro N, Pattern of antibiotic
use in primary health care in Italy , Eur J Clinical Pharmacolo gy, August 2002

53
34. Victor Papilian, Anatomia Omului, volumul II Splahnologia , Editia a X -a, Editura BIC
ALL, Bucuresti, 2001
35. Walkey A., Judge G., Thompson J., Sarkari B., “ Incidence of urinary tract infection in
the elderly” in “ Scottish Medical Journal”, De cember 2011
36. Zalmanovici Treestioreanu A., Green H., Paul M., Yaphe J., Leibovici L.,
Antimicrobial agents for treating uncomplicated urinary tract infection in women , in
“Cochrane database of Systematic Reviews”, 2010
37. www.umfiasi.ro/Rezidenti/suporturidecurs/Facultatea%20Medicina/Nefrologie/Cap.%
20^%20 -%20Anatomia%functionala%20a%20rinichilor.pdf , accesat septembrie 2016