Infarctul Miocardic Acut. Eficienta Recuperarii In Cazul Pacientilor Post Ima

Medicina

Infarctul Miocardic Acut. Eficienta Recuperarii In Cazul Pacientilor Post Ima

Byadmin ianuarie 1, 2024

Infarctul Miocardic Acut

Eficienta recuperarii in cazul pacientilor post-IMA

CUPRINS

PARTEA GENERALĂ

Cuvânt Înainte

Introducere-Cordul Anatomic și Fiziologic

– Miocardul Contractil

– MiocardulEmbrionar

-Endocardul

– Configurația Internă a Inimii

– Vascularizația Inimii

Cordul Biochimic și Fiziopatologic

Principalele boli Cardio-Vasculare

Infarctul Miocardic Acut

PARTEA PRACTICĂ

Discuții

Pacient I

Pacient II

Pacient III

Concluzii

Bibliografie

.

INTRODUCERE

CORDUL

Anatomic și Fiziologic

Inima este un organ musculo cavitar cu rol de pompă aspiro-respingătoare a sângelui. Este localizată în etajul inferior al mediastinului, are formă conică, culoare brun-roșcată, capacitate de 500-700cm3. Prezintă o înfățișare externă, o structură și o configurație internă. [10]

Înfățișarea externă a cordului indică trei fețe (sterno costală, diafragmatică și pulmonară), o margine (dreapta), o bază și un vârf orientat inferior și la stânga. Tot în exterior se găsesc șanțuri intraventriculare, interatriale și atrioventriculare. [10]

Peretele inimii este alcătuit din trei tunici: endocard, miocard și din epicard.

Stratul intern al inimii se numește endocard, acesta se continuă prin vasele ce vin sau pleacă de la inimă.

Miocardul conține două tipuri de celule musculare: celule de tip adult care sunt implicate în contracția inimii, respectiv celule de tip embrionar -implicate în crearea automatismului cardiac. Miocardul adult are striații asemănătoare cu mușchii scheletici, dar se comportă ca un sincițiu datorită prezenței unor contacte dintre celulele miocardice (discuri intercalare), care permit extinderea depolarizării în toate celulele, aproximativ simultan. Ca și funcționalitate acesta seamănă cu mușchiul neted prin activitatea acesteia ritmică și involuntară. [10,11,13]

Miocardul contractil

Miocardul adult atrial este subțire și conține două straturi: superficial și profund, care sunt comune ale celor două atrii.

Miocardul adult ventricular este mai gros și este alcătuit din trei straturi, unul superficial, unul mijlociu și unul profund. Fibra musculară striată de tip cardiac (miocardul) conține un nucleu mic, cu multe miofibre, un reticul endotelial dezvoltat, mitocondrii și sarcoplasmă din abundență. Miocardul nu face datorie de oxigen (nu produce energie din glicogen). Miocardul embrionar este singura legătură anatomică și funcțională dintre miocardul atrial și cel ventricular, în rest cele două sunt complet separate. [13]

Miocardul embrionar

Crearea și transmiterea stimulilor de contracție sunt asigurate de miocardul embrionar. Acesta este format din:

• nod sinoatrial (SĂ) Keith-Flack, care se află în peretele atriului drept (AD), exact lângă orificiul de deschidere a venei cave superioare (VCS).

• nod atrioventricular (AV) Aschoff-Tawara-este localizat în atriul drept, deasupra orificiului atrioventricular drept.

• fascicul atrioventricular Hiss, acesta este singura cale de legătură între atrii și ventricule. Pleacă din nodulul AV, străbate septul interventricular și se împarte în două direcții: dreapta și stânga care coboară în cele două ventricule.

• ramificarea ramurilor fascicolului Hiss reprezintă rețeaua Purkinje, aceasta realizează legătura cu miocardul adult și transmite impulsurile de contracție de la vârf la bază respectiv de la endocard spre epicard. Rețeaua Purkinje nu este un centru de impuls nervos (nu produce automatism). [10,13]

Endocardul

Endocardul reprezintă foița viscerală a pericardului seros. Pericardul se recunoaste sub un sac fibros ce înconjoară inima și originea vaselor mari. Este format din două straturi:

• cel superficial care se numește pericardul fibros

• cel profund, care este pericardul seros, format din două foițe: cea viscerală care căptușește cordul și vasele mari și cea parietală care are ca rol căptușirea feței profunde a pericardului fibros. Aceste foițe se continuă una cu alta și circumscriu cavitatea pericardică.

Configurația internă a cordului

Configurația internă a cordului indică structura lui tetra-camerală: atriul drept, stâng, ventriculul drept și stâng.

Atriile au pereții mai și subțiri, capacitate mai mică, nu au mușchi papilari și sunt relativ cuboidale. Septul inter-atrial le separă între ele dar cu toate acestea ambele comunică cu ventriculii omonimi cu ajutorul orificiului atrioventricular.

Orificiul atrioventicular prezintă valvule asemănătoare unei pâlnii, sub denumirea de “cuspide”, (valvula bicuspidă sau mitrală a orificiului stâng și valvula tricuspidă a orificiului drept), cu vârful orientat spre ventricul și baza spre atriu. Vârful se continuă cu cordajele tendinoase ale mușchilor papilari din ventricul. În atriul drept se află orificiile de deschidere ale venelor următoare: vena cavă superioară și cea cavă inferioară, sinusul coronar și orificiul atrioventricular drept. În atriul stâng se află orificiile de deschidere ale venelor pulmonare, mai exact cele 4.

Ventriculii au pereții mai groși datorită funcției de pompă pe care o îndeplinesc, capacitate mai mare decât atriile și se prezintă în formă piramidală. Îi separă septul interventricular, care conține o porțiune inferioară musculară întinsă și o porțiune superioară membranoasă mai mică, alături de orificiul atrioventricular stâng.

Suprafața internă a ventriculelor este neregulată datorită prezenței formațiunilor proeminente numite “cordaje tendinoase” –acestea fiind dispuse în axul longitudinal al cordului și sunt mușchi sub-endocardici- și mușchi papilari. Cordajele tendinoase se inseră cu un capăt de mușchiul papilar iar cu celălalt de valvulele atrioventriculare, împiedicând răsfrângerea valvulelor în atriu în timpul sistolei ventriculare.

Baza ventriculilor corespunde orificiului atrioventricular de fiecare parte. Ambele ventricule prezintă pe lângă orificiul atrioventricular un alt orificiu arterial prin care pleacă vasele mari (artera aortă din ventriculul stâng respectiv trunchiul arterei pulmonare din ventriculul drept). Aceste orificii arteriale sunt compuse din trei valvule semilunare (sigmoide), și sunt recunoscute sub numele de "cuib de rândunică".

Vascularizația inimii

Arterele coronare sunt responsabile și asigură vascularizația inimii, acestea au originea în aorta ascendentă. Din ele pleacă colateralele, care sunt sunt de tip terminal (nu se anastomozează cu ramurile vecine). Dacă se oprește fluxul sangvin din aceste colaterale, teritoriul cardiac – din cauza lipsei de oxigen și substanțelor nutritive- se necrozează și apare în final infarctul miocardic. Sângele venos este colectat de vene și ajunge în final în sinusul coronar care se deschide în atriul drept.

Inervația extrinsecă a inimii (pană la intrarea în organ) este dublă: simpatică și parasimpatică (nervul X). Este asigurată prin continuitatea plexului cardiac, care este situat sub crosa aortei.

Fibrele simpatice se trag din lanțul simpatico-cervical (cu originea în coarnele laterale medulare localizate T1-T5), nervii cardiaci cervicali (cel superior, cel mijlociu și cel inferior) și nervii cardiaci toracici (sinapsa în ganglionii simpatici toracali localizati ca și origine în măduva T4-T5).

Fibrele parasimpatice provin din nervul X prin continuitatea ramurilor cardiace cervicale superioare respectiv inferioare.

Proprietățile miocardului sunt:

Excitabilitate (batmotropismul)

Ritmicitate (automatismul, cronotropismul)

Conductibilitate (dromotropismul)

Contractilitate (inotropismul)

Tonicitate

Excitabilitatea este proprietatea miocardului de a răspunde specific printr-o contracție la un stimul adecvat (de o intensitate mai mare sau echivalentă cu pragul). Stimulii cu intensitate inferioară pragului nu determină apariția unei contracții. Inima prezintă particularitatea de a fi excitabilă numai și numai în faza de relaxare, această relaxare numindu-se diastolă și inexcitabilă în faza decontracției, aceasta numindu-se sistolă.

În sistolă, inima este în perioadă refractară absolută, acest lucru însemnând că indiferent de intensitatea stimulului, nu apare o contracție. Stimulii cu frecvență crescută nu determină apariția tetanosului muscular, fapt care este foarte important în desfășurarea activității normale ale inimii. Ritmicitatea sau automatismul este proprietatea inimii de a auto-genera impulsuri nervoase care produc potențiale de acțiune autotransmise. Această proprietate se manifestă chiar și în cazul în care inima este scoasă din organism sau în cazul în care sunt întrerupte influențele nervoase și umorale extrinseci, în condițiile irigării cu un lichid adecvat. Suportul morfologic al ritmicității se numește sistemul excito-conductor.

Nodulul sinoatrial Keith Flack are o frecvență de descărcare a impulsurilor de 70-80/min. Ritmul normal și sinusal al contracțiilor inimii este determinat de acest nod.

Nodulul atrioventricular Aschoff Tawara are o frecvență de descărcare permanentă de 40/minut, dar nu se manifestă în mod normal din cauza frecvenței crescute a nodulului sinoatrial. Lezarea acestuia ulterior determină preluarea controlului contracției miocardice de către nodulul atrioventricular.

Fasciculul Hiss ce se bifurcă în două ramuri, dreapta și stânga, descarcă 25 impulsuri/minut. Există posibilitatea ca acest automatism să poată fi influențat de diferiți factori, și anume: temperatura, concentrația de Mg, Na, Ca, K, pH, adrenalină și acetilcolina vagală.

Proprietatea miocardului de a conduce excitația este conductibilitatea în toată masa sa. Excitația pleacă de la nodulul sinoatrial și se extinde sub forma unor unde radiare ce cuprind din aproape în aproape atriile. Cum ajunge la nivelul nodulului atrioventricular, acest impuls întârzie 0,04secunde, timp necesar pentru a realiza sistola atrială. De aici unda se extinde prin fasciculul Hiss și rețeaua Purkinje la ventricule, creând sistola ventriculară. Dacă se lezează fasciculul Hiss sau rețeleaua Purkinje, survine întreruperea legăturii dintre atrii și ventricule, acest fenomen fiind urmat de apariția tulburărilor de conducere numite “blocuri”.

Proprietarea miocardului de a se contracta sub acțiunea unui stimul adecvat înseamnă contractilitatea acestuia. Contracția miocardului se numește sistolă iar relaxarea diastolă. Contracția cardiacă înseamnă procesul de scurtare al fiecărui sarcomer și prin aceasta al miofibrilelor și fibrei cardiace și cuprinde modificările mecanice ale aparatului contractil. Acesta se desfășoară în etape și anume: cuplarea excitației cu contracția și contracția propriu-zisă.

Sistemul energetic este furnizat în condiții fiziologice aproape exclusiv pe cale aerobă. Oxidarea acizilor grași liberi (67%), glucoză (18%), lactat (15%), piruvat și un număr mai mic de corpi cetonici (5%) reprezintă combustibilul principal pentru inimă și cu ajutorul aminoacizilor. Energia este provenită din cauza desfacerii legăturilor fosfat-macroergice ale moleculelor de ATP (Adenozintrifosfat), toate procesele metabolice având loc în prezența oxigenului (inima nu face datorie de oxigen).

Tonicitatea ca și definiție înseamnă starea miocardului de semi-contracție din timpul diastolei, ceea ce persistă și după de-nervare sau scoaterea inimii din corp.

Inima primește sângele nutritiv prin două artere coronare: artera coronară stângă și artera coronară dreaptă. Arterele coronare stângi sunt responsabile în ceea ce privește vascularizația a celei mai mari părți ale peretelui inimii stângi, a unei mari porțiuni a septului interventricular și a unei mici părti al peretelui ventricular drept.

Artera coronară dreaptă este responsabilă privind vascularizarea a celei mai mari părti a peretelui inimii drepte, a unei părti ale septului interventricular și a unei mici părti din ventriculul stâng.

Din capilarele care irigă inima se formează venele coronare care duc sângele în atriul drept. Prin venele coronare, sinusul coronar colectează cea mai mare parte a sângelui care circulă prin inimă.

Cordul

Biochimic și Fiziopatologic

Din punct de vedere biochimic coi părti a peretelui inimii drepte, a unei părti ale septului interventricular și a unei mici părti din ventriculul stâng.

Din capilarele care irigă inima se formează venele coronare care duc sângele în atriul drept. Prin venele coronare, sinusul coronar colectează cea mai mare parte a sângelui care circulă prin inimă.

Cordul

Biochimic și Fiziopatologic

Din punct de vedere biochimic cordul este alcătuit din celula miocardică, cilindric-dreptunghiulară, atrială, ventriculară și embrionară. Unitatea morfo-funcțională a miocardului (a țesutului muscular striat cardiac) este cardiomiocitul, și anume celula musculară cardiacă. Din tot același punct de vedere este bine de reținut că nu există 2 cardiomiocite identice, insă există cardiomiocite cu roluri diferite.

Din punct de vedere biochimic si fiziopatologic sarcolema este alcătuită din:

Invaginații în T:

Mai numeroase în Sistolă

Crește suprafața de contact

apropierea membranei Z

Discuri de Intercalare:

Plexus nexi

Rezistență 1/400 membrană externă

Circulație ionică

Sincițiu functional-tesut conjunctiv (auricular-ventricular)

Sarcoplasma este alcătuită din:

Miofilamente-sarcomer-membrana Z

Mioglobină (o proteină)

Proteine contractile (actină, miozină)->interdigitate

Mitocondrii

Reticul sarcoplasmatic închis-triade->tub T

Granule de glicogen

Ribozomi

Lizozomi

Nucleul este alcătuit din nucleoli care dau reacția celulară: îngroșarea acestuia-supraîncărcare, respectiv necroza- care este reacția de noxe.

Cardiomiocitul își procură necesitatea de calciu predominant din mediul extracelular. Potențialul de acțiune apărut în cadrul unui miocit cuprinde întregul miocard. Cardiomiocitul are numeroase mitocondrii și reticul endoplasmatic redus. Miocardul are nevoie de multe celule O2, procesul de fosforilare oxidative este metoda prin care acesta se încarcă cu oxigen. [12,13]

Principalele Boli Cardiovasculare

Principalele boli cardiovasculare (CV) sunt:

Cardiopatia Ischemică

Fibrilația atrială

Hipertensiunea arterială

Boala arterială periferică

Miocardită, Endocardită Bacteriană

Atacurile de cord (IMA) și accidentele vasculare.

Aceste acțiuni au riscul de mortalitate cel mai ridicat pe plan mondial. [34,24]

Infarctul Miocardic Acut

Infarctul miocardic este unul dintre cele mai frecvente diagnostice la pacienții spitalizați în țările industrializate.

În Statele Unite se produc în anual aproximativ 1,5 milioane de cazuri de infarct miocardic. Rata mortalității prin infarct miocardic acut este de aproximativ 30%, iar mai mult de jumătate din decese, acestea producându-se înainte ca pacientul afectat să ajungă la spital.[20,21]

Având în vedere cele scrise mai sus rata mortalității post-spitalizare pentru infarct miocardic a scăzut cu aproximativ 30 de procente de-a lungul ultimelor 2 decade, aproximativ 1 din 25 de pacienți care supraviețuiesc la spitalizarea inițială, vor fi victimele unui deces subit de cele mai multe ori în primul an după infarctul miocardic. [23,27,34]

Supraviețuirea este foarte redusă la pacienții vârstnici peste 65 de ani, ai căror rata de mortalitate este de aproximativ 20% la 1 lună, și de aproximativ 35% la un an după infarct, aceste procente fiind influențate intens de vârsta și de rezistența organismului.[17]

Ca și definiție, Infarctul Miocardic înseamnă necrozarea miocardului, care este datorată opririi circulației sangvine în arterele coronare. Această necroză poate fi produsă atât prin tromboză primară dezvoltată pe o placă de aterom, hemoragie ale intimei peretelui aortic cu ruptura acesteia și tromboza secundară cât și cu ajutorul unui hematom prin hemoragie în interiorul peretelui vascular, astfel survenind ocluzia vasului.[23]

Cauzele principale sunt afecțiunile următoare: ateroscleroza coronariană, tromboza coronară sau embolismul, și scăderea bruscă a fluxului sanguin asociată cu un șoc sau hemoragie. (șoc hemoragic.) [10]

Manifestări Clinice

Infarctul Miocardic Acut poate fi recunoscut datorită durerii intense cu caracter de arsură sau presiune, stranger, paloare și transpirații reci, apăsare retrosternală cu iradiere în membrele superioare, care NU cedează la repaus și nici la Nitroglicerină. Infarctul Miocardic este o urgență medicală majoră fapt dovedit chiar și din punct de vedere statistic –jumatate dintre pacienții cu această afecțiune sunt victimele unui deces, acest fenomen apărând în primele 3-4 ore de la debutul simptomatologiei acestuia. Chiar dacă pacientul va fi stabilizat și reechilibrat, nu este exclusă apariția complicațiilor, sau eventuala repetare al Infarctului de Miocard.[6,10,11]

Obiective: ca și obiectivele primare generale trebuie să luăm în considerare în primul rând prevenirea tulburărilor de coagulare și anume trombozele, emboliile, prevenirea complicațiilor la nivel pulmonar, evitarea suprasolicitării funcției circulatorii și a efortului depus de inimă și corectarea hipotoniei. [1,5,22]

PARTEA PRACTICĂ

PREZENTAREA PLANURILOR DE ÎNGRIJIRE ȘI TRATAMENT BALNEOFIZIOKINETOTERAPEUTIC INCLUS ÎN CAZUL PACIENȚILOR POST-IMA

Discuții

Am realizat această lucrare cu ajutorul Spitalului Județean De Urgențe Miercurea Ciuc, Județul Harghita, unde am urmat o perioadă de 3 ani de zile de voluntariat, respectiv unde am reușit să lucrez cu un număr de 52 de pacienți internați pe secția Cardiologie, astfel realizând îmbunătățiri privind sănătatea acestora, cu ajutorul profesiei pe care am învățat-o la această facultate ca și balneofiziokinetoterapeut. Lucrând pe secția UPU- SMURD, am avut norocul să văd acești pacienți încă din momentul stabilizării stării post-IMA ai acestora, și să mă ocup de ei până la momentul externării.

Din acești 52 de pacienți 22 sunt de sex feminin, 30 de sexul masculin, astfel observăm că această afecțiune este mult mai des întâlnită în cazul bărbaților, dar nu exclude nici femeile din punctul de vedere al sexelor.

Din punctul de vedere al vârstei acestora, cel cu cea mai tânără vârstă prezintă 37 ani, de sex masculin, iar cel mai vârstnic pacient pe care l-am întâlnit în urma realizării acestei lucrări, prezintă 64 ani, tot de sex masculin. Pacienta cea mai “tânără” din această categorie prezintă 45de ani, iar cea mai “vârstnică” 63 ani. Astfel am constatat din nou, pe baza pacienților aduși la cunoștință, ca bărbații sunt mult prea predispuși spre a fi victimele unui infarct de miocard, față de sexul feminin.

Bineînțeles că există excepții, iar factorii favorizanți sunt și ei foarte importanți în a dezvolta, și a ajunge la această afecțiune, cum ar fi mediul, stresul cotidian, sedentarismul, alimentația și mișcarea.

Cu acești pacienți am avut ocazia să desfășor un program de recuperare aparte, atât individual cât și în grup, și pot spune că majoritatea pacienților au prezentat îmbunătățiri încă din a 3-a zi după programul de recuperare, care a început după aproximativ 1-2 zile după infarct, când pacientul a fost stabilizat atât din punct de vedere al frecvenței cardiace, cât și din punct de vedere psihosomatic.[27,28]

Recuperarea propriu-zisă constă în 3 faze sau etape în cazul acestor pacienți:

Faza I de recuperare:

depresie impostantă a centrilor respiratorii prin analgezie profundă

perturbarea termoreglării prin hipotermie cauzată de circulația extracorporală

creșterea travaliului cardiac, cererea de O2 este dublată sau triplată

instabilitatea hemodinamică

sub observație medicală, bolnavul își va relua treptat activitatiile ce țin de autoîngrijirea, ortostatismul, mersul, și urcatul și coborâtul scărilor al acestuia.

se realizează mobilizări pasive la patul pacientului, după care urmeaza: mobilizările active, acestea fiind executate pe grupe musculare.[4,8,31]

Obiectivele recuperării:

prevenirea lipsei gazului din alveolele pulmonare care duce la restricționarea respirației-aceasta se numește microatelectazie

mobilizarea și eliminarea eventualelor secreții din arborele bronșic-drenaj bronșic corespunzător

prevenirea efectelor decubitului prelungit-evitarea escarelor [1,2,25]

Mijloace folosite în recuperarea kinetoterapeutică post infarct miocardic acut sunt:

exerciții de respirație, de mobilizarea ușoară a toracelui și membrelor superioare și inferioare-pentru a facilita circulația de întoarcere

exerciții la bicicleta ergometrică, pacientul fiind monitorizat în mod continuu cu ajutorul unui EKG portabil sau monitor

activități casnice curente [3,5,26]

Faza II de recuperare

aceasta începe după 3-6 săptămâni de la debutul infarctului și este numită “perioada de covalescență”

durează 8-10 săptămâni.

obiectivul cel mai important al etapei actuale este redarea bolnavului capacitatea sa fizică maximă, corespunzătoare stării funcționale ale inimii

mijloace: exerciții izometrice, exerciții de rezistență care implică grupele musculare mari, plimbări, urcat pe scărița, bicicletă ergometrică, alergare pe loc, activități zilnice curente.

gimnastica respiratorie combinată cu exerciții de relaxare

exerciții fizice ușoare

plimbări ușoare cu durata de 10-20 min [18,19,29]

Observații: acestă fază durează 3-4 săptămâni după externarea bolnavului.

Pacientul va urma aceste indicații, însă dacă survine o oboseală accentuată, exercițiul va fi întrerupt, până când pacientul se va afla într-o situație fizică re-stabilizată.[8,15,16]

Faza III de recuperare

Obiective

menținerea rezultatelor dobândite în urma programului de recuperare, care să fie unele de durată, și nu doar pe moment

desfășurarea unei vieți socio-profesionale cât mai normale, independența.[7,9,30]

Program

mers zilnic 30-60 min.

alergat dar numai în mod progresiv -perioade de mers cu cele de alergare-alternativ.

evitarea sporturilor ce impun un efort fizic intens și cu ritmicitate rapidă.

obiectivul acestei etape constă în reorientarea profesională, menținerea și creșterea capacității de efort a pacientului în raport cu capacitatea maximă de efort dobândită.

mijloace: exerciții active, combinate cu rezistența la cicloergometru, utilizand elemente din jocuri sportive, fără caracter de competiție.[8,15,16,18]

PACIENT nr.I

Culegerea datelor:

Numele: S

Prenumele: GY

Vârsta: 47 ani

Grupă sanguină: A

Data internării 10.01.2012 Data externării: 17.01.2012

Sex: Masculin

Domiciliu: Jud. Harghita Sat. Jigodin Str. Kutpataka Nr. 2

Profesia: pensionar

Religia: Romano- Catolică

Anamneza medicală: Antecedente-heredocolaterale: -tata: asm bronșic- Mama- sănătoasă

Diagnostic clinic: Infarct miocardic acut postero-infero-lateral. Cardiomiopatie ischemică. Ocluzie acută trombolitică și regurgitare mitrală grad II. Regurgitare tricucuspidiană grad II. Hipertensiune pulmonară ușoară. Bronhopneumonie. Bronșită cronică tabagică. Tabagism cronic. S-a efectuat angioplastie coronariană primară cu implantare de stent vision 4.0/15 mm pe artera circumflexă S I.

Fumat: 1pachet/zi, Alcool:500ml/3-4zile bere

Cafea: 1cana/zi

Greutate: 50 kg

Înălțime:1.70m

Alergic cunoscute: nu se cunoaște

Motivele internării: Se internează cu durere retrosternală, constructivă, intensă, însoțită de dispnee, greață, vărsături, transpirații reci, debutată la 6.5 h anterior internării

Istoricul bolii:- somn liniștit, apetit păstrat, scaun regulat, micțiuni spontane

SUPRAVEGHEREA FUNCȚIILOR VITALE

EXAMENUL DE LABORATOR 10.01.2012

ALIMENTAȚIA BOLNAVULUI

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR

INVESTIGAȚII PARACLINICE

PROGRAMUL BALNEO-FIZIO-KINETOTERAPEUTIC INDIVIDUAL APLICAT

Mențiuni:

– Reeducarea respirației la nivelul căilor aeriene a fost realizată cu ajutorul exercițiului de țip: inspir: – lin, prelungit, iar în expir: – “pursed lips breathing”.

– Reeducarea respirației abdominale a fost realizată prin exercițiul următor: în inspir: -antepulsie abdominală, iar în expir retropulsie abdominală.

PACIENT nr. II

Culegerea datelor:

Nume: D

Prenume: S

Data internării: 03.05.2012 Data externării: 03.14.2012

Sex: M

Grupă sanguină: O

Vârsta: 58 ani

Domiciliu: Miercurea Ciuc

Profesia: pensionar

Obișnuințe de viață:

Alcool: nu

Tutun: 20 de ani 1pachet/zi

Cafea:1cana/zi

Greutate: 115

Alergii cunoscute: nu se cunoaște

Anamneză-antecedente heredo-colaterale-tata ulcer- Mama astm bronșic

Diagnostic clinic –I.M anterior-septul subacut, HTA sub tratament, Diabet Zaharat sub tratament

Motivele internării: – dureri precordiale sub formă de apăsare, care au apărut în urmă cu 4 zile, transpirații reci, dispnee, edeme

Istoricul bolii: bolnav fumător timp de 30 de ani, obezitate malignă, bronșita post-tabagică. Insuficientă Cardiacă Congestivă. NYHA III. Diabet Zaharat tip II (insolinonecesitant) și ADO.

Problemele pacientului: – riscul alterării circulației și respirației, disconfort-durere, dificultate în a se odihni, anurie (levuri de ciuperci bacteriene), edeme, greutate abdominală.

SUPRAVEGHEREA FUNCȚIILOR VITALE

EXAMENE DE LABORATOR 03.05.2012

REGIMUL ALIMENTAR

INVESTIGAȚII PARACLINICE

TRATAMET MEDICAMENTOS

PROGRAMUL BALNEO-FIZIO-KINETOTERAPEUTIC INDIVIDUAL APLICAT

Pacient nr. III

Culegerea datelor:

Data internării: 03.08.2012 Data externării: 03.12.2012

Nume: E

Prenume: T

Sex: M

Grupă sanguină: B

Vârsta: 76 ani

Domiciliu: Miercurea Ciuc Str. Hollok. Nr. 13

Religie: catolică

Profesia: pensionar

Obișnuințe de viață:

Alcool: Ocazional

Tutun: 3 ani

Cafea: 1cana/zi

Greutate:85 kg

Înălțime:1,70 m

Alergii cunoscute: Nu are în cunoștință

Anamneza: Antecedente heredo-colaterale –mama acestuia- decedată -Cardiopatie ischemică, tatăl acesuia: decedat -ulcer gastric

Antecedente personale- DZ tip II insulinonecesitant, celutter atrial paroxistic, H.T.A gr III

Diagnostic de trimitere: IMA celutter Atrial. H.T.A gr III, DZ tip II insulinonecesitant.

Motivele internării: Pacientul în vârsta de 76 ani, acuză durere precordială prezintă dispnee, transpirații reci frecvente și durere în hemitoracele stâng.

SUPRAVEGHEREA FUNCȚIILOR VITALE

EXAMENUL DE LABORATOR

INVESTGATII PARACLINICE:

TRATAMENT MEDICAMENTOS:

PROGRAMUL BALNEO-FIZIO-KINETOTERAPEUTIC INDIVIDUAL APLICAT

CONCLUZII:

Ca și concluzie a acestei lucrări pe care am realizat-o într-o perioadă de aproximativ 1 an, țin să menționez că această afecțiune este foarte dificilă din punct de vedere al domeniului Balneofiziokinetoterapiei, și necesită maximă atenție pentru că în orice moment se poate agrava și nu îmbunătăți starea pacientului aflat în cauză. Tocmai din acest motiv necesită cunoștințe ample, și obiectivul trebuie aplicat în funcție de pacient, individual, dar dacă terapia este urmată în grup, necesită mult mai multă atenție. Terapia în grup în total cu cei 52 de pacienți a adus beneficii mai ales privind starea psihică a pacienților, post-afecițune.

În mediul unde se urmează terapia de recuperare, trebuiesc regăsite următoarele elemente într-un mod obligatoriu: balon de resuscitare, monitor EKG, FC și TA, și toate elementele cu ajutorul cărora se poate oferi un prim-ajutor, în caz de orice fenomen neașteptat. [14]

La acești pacienți este contraindicată electroterapia, mai ales pe o perioadă de aproximativ 1 an de la debut, este exclusă mofeta, tocmai din cauza asigurării unei bune oxigenări ale cordului, hidroterapia este indicată, dar la o temperatură a apei care să nu depășească 31 C, iar pacientul poate fi în apă numai de la nivelul toracelui în jos.

La acești pacienți cea mai indicată este Climatoterapia, Kinetoterapia este cea mai eficientă și Masajul, pentru a menține o tonicitate musculară excepțională și o mobilitate articulară corespunzătoare. [32,33]

Având în vedere îmbunătățirea pacienților, pot spune că din 52 de pacienți, cu 20 am ajuns la progrese remarcabile, 26 dintre aceștia nu au fost cooperativi, cauza poate fi statutul acestora intelectual, nepăsarea și indiferența. 10 dintre acești pacienți au repetat infarctul după nici 2 zile de la debutul primului infarct, iar din acești 10 pacienți 4 au decedat într-un interval de 3 zile de la repetarea infarctului, iar unul din ei a fost victima unui deces, survenit în timpul somnului.

Din punct de vedere statistic:

În total:

Din care:

Stare actuală în urma eforturilor necesare depuse și a tratamentului oferit de întreaga echipă medicală:

Având în vedere aceste tabele din punct de vedere statistic reiese ca fără o muncă în echipă, nu se poate realiza recuperarea acestor pacienți, este nevoie de un personal medical calificat, care să dobândească atât cunoștințe bine definite cât și experiența în domeniul pacienților cu această afecțiune. Atenția este cea mai importantă și creerea a unei relații cât mai bune pe plan social în ceea ce privește relația dintre pacient-cadru medical, dacă aceste aspecte sunt bine știute și aplicate, există posibilitatea de a recupera o rată mult mai mare a pacienților aflați în cauză, decât cele prezentate mai sus. În final, obiectivele noastre fiind asigurarea sănătății pacienților, aplicând legislația în vigoare și drepturile acestuia, independenta, buna informație și îngrijirea corespunzătoare ale nevoilor acestora.

Bibliografie

D. R. Thompson , A J. Coats, H.M.McGee, H. C. Stokes- Blackwell Science, Oxford. 1995-BACR Guidelines for Cardiac rehabilitation

A. Leon. –Scientific Statement, 2005-Cardiac Rehabilitation and Secondary Prevention of Coronary Heart Disease, and Circulation

A.N. Ionescu. Ed All, București, 1994 –Gimnastică medicală

Apostol I.- Editura “Gr. T. Popa” U.M.F. Iași, 2007-Medicină fizică și recuperare

Baciu CL. Editura Sport-Turism, București, 1981- Kinetoterapia pre-și post-operatorie

Becker LB, Smith DW, Rhodes KV: I, Ann Emerg Med 1993- Incidence of cardiac arrest: a edicine factor in evaluating survival rates

Bușneag C.– Editura Fundației România de Mâine, 2006 –Kinetoterapia în afecțiuni cardio-vasculare

D. Zdrenghea. Ed. Clusium, Cluj-Napoca, 2008-Recuperarea și prevenția bolilor cardiovasculare

Dumitru D.-Editura SportTurism, București, 1981 –Ghid de reeducare funcțională

Gingină C. Marinescu M. Dragomir D. Editura Info Medica, 2002-Infarctul miocardic acut

Harrison-Ediția a IV-a. EdituraTeora, București, 2005-Principiile medicinei interne

I.C.Petricu, I.C.Voiculescu, editura Medicală 1964- Anatomia și fiziologia omului

Ispas A.T. – Editura Didactică și pedagogică, București, 2006-Anatomia și fiziologia omului

Lucreția Titirca, Editura Medicală, București 2002- Urgențe medico-chirurgicale

D.M Brennan, M.A Jolly, L.Cho –Circulation, September 26-2011-Impact of Exercise on Heart Rate Recovery

Mariana C. Editura AXA, București, 1999- Kinetologie Medicală

Sans S, Kesteloor H, Eur Heart J 1997-The burden of cardiovascular diseases mortality in Europe. Task Force of the European Society of Cardiology on Cardiovascular Mortality and Morbidity Statistic in Europe.

Sbenghe T. Editura medicală, București, 1987- Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare

Sbenghe T. Editura Medicală, București, 1996-Recuperarea medicală la domiciliul bolnavului

Science News web-site. 2011. – Cardiac rehabilitation improves heart rate recovery boosts survical.

Thygesen K. Alpert J. S. White H. D. European Heart Journal 2007-Universal definition of Myocardial Infarction.

http://www.umfiasi.ro/Rezidenti/suporturidecurs/Facultatea%20de%20Medicina/Recuperare%20respiratorie%20-%20conf.%20univ.%20dr.%20Paraschiva%20Postolache/curs%2020%20-%20Kinetoterapia%20in%20infarctul%20de%20miocard.pdf

http://ro.wikipedia.org/wiki/Infarct_miocardic

http://www.usmf.md/Infomedica/documente/Alre%20resurse/Ghiduri%20medicale/recuperare_cardiovasculari.pdf

http://adina.cheriches.ro/2009/02/21/activitatea-fizica-post-infarct-miocardic-acut-ima.html

http://rezidentiat.3x.ro/rom/ima.htm

http://www.eva.ro/sanatate/cardiologie/ce-se-intampla-dupa-primul-infarct-miocardic-articol-21219.html

http://www.slideshare.net/b_raluca25/kinetoterapiainafectiunilecardiovasculare

http://www.wattpad.com/122294-kinetoterapie?p=125#.Uht_az8tH1U

http://www.recuperareusoara.ro/2013/04/recuperarea-dupa-infarctul-miocardic-partea-a-iia/

http://www.ghidulpacientului.ro/infarctul-miocardic/pagina5.php

http://www.cardiorec.com/viata-dupa-infarct/

http://www.farmaciata.ro/afectiuni-cardiovasculare/item/166-infarctul-de-miocard-metode-de-recuperare