Infarctiunea DE Dare Si Luare DE Mita In Legislatia Penala Nationala

INFARCȚIUNEA DE DARE ȘI LUARE DE MITĂ ÎN LEGISLAȚIA PENALĂ NAȚIONALĂ

ÎNTRODUCERE

CAPITOLUL I. CONSIDERAȚII GENERALE

§ 1. Noțiuni introductive

§ 2. Necesitatea unor măsuri mai severe pentru combaterea și prevenirea corupției

CAPITOLUL-II

LUAREA DE MITĂ

1. Definiție

Obiectul

Latura obiectiva

Subiectul

Latura subiectiva

Sanctionarea

Semnele calificative de darea a mitei

Asemănări și deosebiri dintre luarea de mită și infracțiuni conexe

CAPITOLUL –III

DAREA DE MITĂ

1. Definiție

Obiectul

Latura obiectiva

Subiectul

Latura subiectiva

Sanctionarea

Semnele calificative de darea a mitei

Asemănări și deosebiri dintre luarea de mită și infracțiuni conexe

CAPITOLUL- IV DEOSEBIREA MITUIRII DE INFRACȚIUNI CONEXE

Secțiunea 1. Reflecții generale

§ 1. Mita și abuzul de serviciu

§ 2. Mita și primirea unei remunerații de la cetățeni pentru îndeplinirea lucrărilor legate de deservirea populației

§ 3. Mita și sustragerea avutului proprietarului

Secțiunea 2. Analiza juridică a mijlocirii mituirii și a traficului de influiență

§ 1. Conținutul legal

§ 2. Obiectul

§ 3. Latura obiectivă

§ 4. Latura subiectivă

§ 5. Subiectul

§ 6. Semnele calificative de mijlocire a mitei și ale traficului de influență

Aliniatul 2 al articolului 326 CP

Alineatul 3 al articolului 326 CP

§ 7. Alineatul 4 al articolului 326 CP

CAPITOLUL- V DAREA ȘI LUAREA DE MITĂ ÎN LEGISLAȚIA PENALĂ A ALTOR STATE

Franta

Marea Britanie

Germania

S.U.A.

Italia

ÎNCHEERE

ÎNTRODUCERE

Lupta cu mituirea face parte din cele mai periculoase și răspândite tipuri de corupție.

Corupția se aliniază la rândul acelor infracțiuni ce pot duce la subminarea autorității aparatului de stat și poate da naștere unei idei ce poate duce la posibilitatea atingerii unui scop bine determinat, prin intermediul mituirii persoanei cu funcție de răspundere. Însă pericolul infracțiunii se caracterizează prin legătura ei cu alte infracțiuni și anume cu furtul averii proprietarului, aplicarea violenței sau amenințarea aplicării ei.

Cu toate că corupția este un subiect destul de vechi el se află în centrul atenției întregii comunități. Dar aceasta se datorează faptului că orice luptă nu ar duce organele de ocrotire a normelor de drept împotriva ei corupția și mita în rândurile maselor largi, continuă să fie în permanentă creștere. Corupția pătrunde în toate sferele vieței și ca urmare dă naștere unui pericol negativ.

Practica judiciară ne arată că corupția atentînd asupra activității unor organizații întreprinderii (cum ar fi: medicina și învățământului, comerțul, ș. a.) zdruncină într-o măsură oarecare autoritatea lor de activitate.

Însă mituirea a început a avea un caracter din ce în ce mai organizat și permanent pătrunde tot mai adânc în aparatul de stat, în organele de ocrotire a normelor de drept.

La moment mituiții văd viața ca o valoare de întrebuințare. Ei încearcă datorită obligațiilor sale de serviciu să-și realizeze cu aviditate dorințele sale, ce au un caracter mai mult pur personal.

Pericolul general a corupției este destul de mare și se caracterizează prin aceea că persoanele cu funcție de răspundere datorită posibilităților lor mari prin intermediul mitei pot purcede la asemenea acțiuni, care în fine ar duce la un prejudiciu destul de însemnat pentru o instituție sau organizație.

Un alt element ce caracterizează corupția se manifestă prin faptul că mituitul acționează rar solitar. Deseori în astfel de acțiuni este prezent cercul vertical sau orizontal de persoane cu funcții de răspundere.

Nici într-un caz nu putem să uităm că un prejudiciu care este adus corupției, este prejudiciul moral. Corupția influințează demoralizator asupra persoanelor ce ne înconjoară, și dă posibilitate de a înrădăcina în psihologia străină tendința de a da mai puțin și a lua mai mult.

Lupta cu corupția la momentul de față, este una din problemele principale, ce stau în fața organelor de combatere a luptei cu corupția.

Însă putem menționa că cu toate acestea sunt unele neajunsuri ce împedică lupta efectivă cu mituirea. Unul din aceste neajunsuri este amesticul în mersul cercetării cauzelor penale despre mituire a funcționarilor aparatului de stat și conducătorilor organizațiilor de ocrotire a ordinei de drept.

Totodată putem menționa că un neajuns de ordin organizațional ce împedică această luptă efectivă cu mituirea este simpla absență a mijloacelor tehnice pentru înfăptuirea cercetărilor penale.

De către Departamentul pentru Combatere a Crimei Organizate și Corupției în anul 1999 au fost depistate 51 de infracțiuni conform art.333 alin 1, 2, 3 și art. 328 al actualei legislații. În Instanța de Judecată au fost transmise 25 de dosare, care la moment sunt examenate.

Capitolul I

§ 1. Noțiuni introductive

Cea mai veche definiție, care se utilizează în actul explicativ al ONU despre lupta internațională cu corupția este următoarea: „Corupția este un abuz de funcția de stat pentru obținerea unui profit personal”. Legea privind combaterea corupției și protecționismului definește corupția ca un fenomen antisocial, ce reprezintă o înțelegere ilegală între două părți, una propunând sau promițând privilegii sau beneficii nelegitime, iar cealaltă, antrenată în serviciul public, consimțând, sau primindu-le în schimbul executării sau neexecutării unor anumite acțiuni funcționale ce conțin elemente ale infracțiunii prevăzute de Codul penal”.

Din punct de vedere istoric, mita constituie una dintre cele mai vechi infracțiuni cunoscute omenirii și prevăzute de legislație. Drept dovadă a acestei afirmații pot constitui cuvintele lui Ovidiu (sec. 1 î.e.n.):

„Crede-mă, cadourile atrag oamenii și zeii

Și însăși Jupiter se luminează în fața cadourilor.”

Acest fenomen, a fost așa de răspândit în toate timpurile la toate popoarele, încât însăși clasicii literaturii artistice nu l-au putut ocoli. Despre mită și corupție, s-a scris atât proză cît și poezii.

Statele prin intermediul, și cu ajutorul legislației se străduiau dacă nu să elimine acest flagel, atunci cât de cât să-l diminueze. La început pentru infracțiunea de mită erau pedepsiți doar funcționarii din cadrul organelor de drept. Trebuie de menționat faptul, că pedeapsa pentru luarea de mită, era destul de aspră. Astfel, conform scriselor lui Herodot, regele persian Cambis (anii 600-559 î.e.n.), l-a pedepsit pe un judecător care a luat mită, poruncind ca scaunul judecătorului să fie îmbrăcat cu pielea jupită de pe corpul judecătorului vinovat, ca învățătură pentru celelalte persoane care vor opta și ocupa acest post. Conform Legii celor douăsprezece table, mita se pedepsea cu moartea.

Statul Român interzicea acceptarea vre-unei compensații pentru îndeplinirea îndatoririlor civice.

Conform vechiului drept francez, erau pedepsiți, pentru infracțiunea de corupție, guvernatorii și intendenții care luau bani pentru a scăpa anumiți indivizi de corvezi, sau pentru a obține alte avantaje, seniorii – întru scutirea unor supuși de impozite, ofițerii de justiție, grefierii, judecătorii, portăreii, avocații, procurorii care făceau abuz de atribuțiile lor. În Codul penal francez (Codul Napoleon) pentru prima oară, au fost introduse sancțiuni foarte grave pentru corupție.

Aceste norme penale au fost urmate în esență, de majoritatea statelor europene.

O luptă aprigă împotriva mitei, a fost dusă de către Petru I. În anii lui de conducere, pentru prima dată s-a prevăzut răspunderea penală pentru persoanele care dădeau mită. Dar, necătând la acest fapt, spre sfârșitele conducerii lui Petru I, toți susținătorii săi, erau implicați în acțiuni de corupție.

Mita a obținut așa de mari proporții, încât în sec. XIX ministrul justiției al Rusiei, contele V. N. Panin, încheind contractul de donație, prin care transmitea casa de locuit fiicei sale, personal a înmânat funcționarului „care trebuia”, un cadou.

Fenomenul corupției nu a ocolit nici chiar Republica Moldova, în care acesta are rădăcini străvechi. Astfel în perioada sec. XIV-XVII pentru o anumită sumă de bani, puteai răscumpăra oricare pedeapsă. Un alt domeniu al corupției era legat de politica imunităților (scutirea de impozite, taxe vamale, acordarea unor titluri, privilegii etc.). În timpul dominației otomane în Țările Românești, avea loc cumpărarea sau răscumpărarea scaunului domnesc de la sultan. În timpul domniilor fanariote, mita se accentuiază tot mai mult. În această perioadă în Țara Moldovei au fost 36 de domni.

Estafeta luptei cu corupția în formele sale specifice, a fost preluată de către statul socialist. În perioada anilor 1960 pedeapsa penală pentru darea sau luarea de mită era atît de aspră, încât sancțiunea acesteia, prevedea pentru anumite cazuri chiar pedeapsa capitală. Însă neluînd în considerare acest fapt, „cadourile” continuau să fie luate.

Mita, asemenea unui cariu, macină aparatele de stat dacă nu în toate, atunci în marea majoritate a statelor. Cu comportamentul corupt al funcționarilor, se duc lupte chiar și la nivel internațional. În Codul de comportament al persoanelor cu funcții de răspundere din sfera menținerii ordinii de drept (adoptat de ONU la 17 decembrie 1979), este prevăzut: „cu toate că noțiunea de corupție trebuie să fie stabilită de legislația națională, trebuie de înțeles că ea cuprinde săvârșirea sau nesăvârșirea căreiva acțiuni în timpul îndeplinirii obligațiilor sau în legătură cu îndeplinirea acestor obligații în rezultatul primirii sau cererii cadourilor, promisiunilor sau stimulărilor, sau primirea lor ilegală de fiecare dată, când are loc o asemenea acțiune sau inacțiune”.

În literatura de specialitate există opinia care indică că în principal fenomenul corupției este determinat de următorii factori: a) factorii politici; b) factorii normativi-legislativi; c) factorii organizaționali; d) factorii cu privire la cadre; e) factorii economici; f) factorii moral-psihologici.

§ 2. Necesitatea unor măsuri mai severe pentru combaterea și prevenirea corupției

Oricât de democratică și bine organizată ar fi o societate, dacă nu ar dispune de cadre competente, devotate și corecte, nu ar fi posibilă o bună funcționare a aparatului de stat și a tuturor funcțiilor sociale. Funcționarii reprezintă un sistem nervos al oricărui organism social, care ei sunt chemați să asigure o funcționare ireproșabilă a organismului social în baza principiilor care caracterizează statul de drept.

În vederea asigurării unei bune desfășurări și funcționări a activităților de interes public, precum și întru prevenirea și combaterea faptele antisociale, susceptibile să stânjenească, să împiedice sau să aducă atingere acestei activități, în acest caz este necesară intervenția legii penale, implicit se impune sancționarea severă a acelor funcționari care au o comportare incorectă făcând din funcția lor o sursă de venituri în detrimentul societății.

Întrucât corupția în perioada pe care o parcurgem cunoaște o accentuare fără precedent la toate nivelurile, legiuitorul a fost obligat să intervină prin metode de sporire a pedepselor, prin prevederea unor variante agravante în funcție de calitatea făptuitorului, cât și prin adoptarea unor noi articole în partea specială a Codului penal.

Totodată, au fost adoptate un șir de acte normative: Decretul cu privire la măsurile de combatere a corupției în organele puterii de stat și administrației de stat din 30 aprilie 1992; Legea serviciului public din 4 mai 1995; Legea privind combaterea corupției și a protecționismului din 27 iunie 1996; semnarea Convenției juridico-penale privind lupta cu corupția, întocmită la Strasbourg pe 27 ianuarie 1999 ș. a.

Tot întru vederea stăvilirii fenomenului corupției în RM, au prins ființă o serie de organisme cu scopul de a stabili sfera de manifestare a acestui fenomen, de a limita extinderea și de a acționa pentru combaterea acestuia și anume: Consiliul coordonator pentru combaterea criminalității și corupției și asigurarea menținerii ordinii de drept, Departamentul pentru Combaterea Crimei Organizate și Corupției.

Consider, că îtăți, în acest caz este necesară intervenția legii penale, implicit se impune sancționarea severă a acelor funcționari care au o comportare incorectă făcând din funcția lor o sursă de venituri în detrimentul societății.

Întrucât corupția în perioada pe care o parcurgem cunoaște o accentuare fără precedent la toate nivelurile, legiuitorul a fost obligat să intervină prin metode de sporire a pedepselor, prin prevederea unor variante agravante în funcție de calitatea făptuitorului, cât și prin adoptarea unor noi articole în partea specială a Codului penal.

Totodată, au fost adoptate un șir de acte normative: Decretul cu privire la măsurile de combatere a corupției în organele puterii de stat și administrației de stat din 30 aprilie 1992; Legea serviciului public din 4 mai 1995; Legea privind combaterea corupției și a protecționismului din 27 iunie 1996; semnarea Convenției juridico-penale privind lupta cu corupția, întocmită la Strasbourg pe 27 ianuarie 1999 ș. a.

Tot întru vederea stăvilirii fenomenului corupției în RM, au prins ființă o serie de organisme cu scopul de a stabili sfera de manifestare a acestui fenomen, de a limita extinderea și de a acționa pentru combaterea acestuia și anume: Consiliul coordonator pentru combaterea criminalității și corupției și asigurarea menținerii ordinii de drept, Departamentul pentru Combaterea Crimei Organizate și Corupției.

Consider, că încă una dintre cele mai importantele măsuri în vederea combaterii criminalității, corupției, asigurării ordinii de drept și respectării legilor în țară, se cultivă și o impune educația juridică a populației, în deosebi a tineretului, care contribuie la realizarea în viață a legilor constituționale orientate spre dezvoltarea democrației. Democrația nu definește, nu înseamnă numai extinderea drepturilor reale, dar și respectarea strictă a legilor, precum și întreținerea responsabilității, disciplinei, ridicarea culturii juridice în baza acumulării cunoștințelor juridice necesare.

Cultura juridică prezintă un rezultat direct în activitatea de educație a culturii generale, deoarece cu cît mai înaltă este cultura generală, nivelul de studii, cu atât este mai înalt nivelul culturii juridice. Ea înseamnă competență profesională a persoanei cu funcție de răspundere, însușirea de către aceștea a unor cunoștințe speciale, a experienței activității respective. În fine, cultura juridică înarmează cetățenii țării cu cunoașterea legilor și deprinderea respectării ordinii de drept.

Practica de aplicare a legilor, ne demonstrează că educarea la om a stimei față de lege în măsură decisivă, contribuie la stabilirea unei atitudini conștiincioase referitor la obligațiile de muncă, ordinea publică. Pe când, legătura între criminali și funcționari, samovolnicia ultimilor trezește la cetățenii care respectă legea, o neîncredere în puterea legii, fapt care conduce în cele din urmă la nerespectarea legilor.

CAPITOLUL-II

LUAREA DE MITĂ

1.DEFINIȚIE

(1) Luarea de către o pesoană care gestionează o organizație comercială, obștească sau altă organizație nestatală, fie o subdiviziune a lor a mitei sub formă de bani, titluri de valoare, alte bunuri sau avantaje cu caracter patrimonial, acceptarea de servicii, privilegii sau beneficii, care nu i se cuvin, pentru îndeplinirea unei acțiuni (inacțiuni) sau îndeplinirea cu întîrziere a unei acțiuni în interesul mituitorului sau persoanelor pe care le reprezintă dacă asemenea acțiune (inacțiune) întră în obligațiile de serviciu ale mituitului,-

se pedepsește cu amendă în mărime de la cinci sute pînă la o mie cinci sute unități sau cu închisoare pînă la cinci ani în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la cinci ani.

(2) Aceleași acțiuni:

a) săvîrșite în mod repetat;

b) săvîrșite de două sau mai multe persoane;

c) săvîrșite în proporții mari;

d) însoțite de extorcarea mitei,-

se pedepsesc cu amendă în mărime de la o mie la trei mii unități sau cu închisoare de la cinci la zece ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la doi la cinci ani.

Incriminată în art.333 al C.P. al RM, luarea de mită constă în “Luarea de către o persoană cu funcții de răspundere, personal sau prin mijlocitor, a mitei sub formă de bani, hârtii de valoare, alte bunuri sau avantaje cu caracter patrimonial, acceptarea de servicii, privelegii sau beneficii, care nu i se cuvin, pentru îndeplinirea unei acțiuni (inacțiuni) sau îndeplinirea cu întârziere a unei acțiuni în interesul mituitorului sau persoanelor pe care le reprezintă dacă asemenea acțiune (inacțiune) intră în obligațiile de serviciu ale persoanei cu funcții de răspundere (sau, în virtutea funcției sale, aceasta poate contribui la o asemenea acțiune (inacțiune) precum și protecția în serviciu a persoanei corupte”.

Situația premisă a infracțiunii de luare de mită, constă în existența unui serviciu la o organizație sau instituție de orice fel care dă posibilitate persoanei cu funcție de răspundere să facă abuz a atitudinii față de serviciul dat. Adică, se are în vedere, ca esența acestei infracțiuni constă în primirea de către persoana cu funcții de răspundere a recompensei ilegale pentru îndeplinirea sau ne îndeplinirea acțiunilor de serviciu în interesul mituitorului.

Una din cerințele esențiale pentru încadrarea faptei de luare de mită în alin.1 art. 333 CP al RM este ca pretinderea primirea, acceptarea sau ne respingerea să aibă ca obiect bani sau alte foloase cu caracter patrimonial sau ne patrimonial.

Banii sau alte foloase pretinse, primite ce se cer să fie ne cuvenite persoanei cu funcție de răspundere, dar proporțional cu importanța actului realizat de acesta. Dacă între folosul primit și actul realizat este o vădită dispoziție, iar persoana manifestă sentimente de dragoste, respect și prețuire față de persoana cu funcție de răspundere, cum ar fi de exemplu prețuirea acordată unui medic, unui profesor, cred că primirea ori ne respingerea folosul în asemenea situații nu constituie luare de mită.

Pentru existența infracțiunii de luare de mită se cere ca banii sau foloasele pentru realizarea unei acțiuni (inacțiuni) să fie totdeauna ne cuvenite.

Prin, urmare, persoana cu funcții de răspundere transformă obligațiile sale de serviciu în obiect de vânzare – cumpărare.

2.Obiectul

Obiectul nemijlocit al luării de mită îl constituie totalitatea de relații sociale legate nemijlocit de activitatea normală a aparatului de stat, obștesc.

Deci, mita constituie primirea de către o persoană cu funcție de răspundere a unor bunuri sau avantaje cu caracter patrimonial ce nu i se cuvin, pentru îndeplinirea unei acțiuni.

Referitor la obiectul nemijlocit a componenței date de infracțiune sunt mai multe păreri.

Unii savanți consideră că obiectul nemijlocit îl constituie principiile de activitate a persoanelor oficiale în cadrul aparatului de stat și obștesc ce constau în slujirea poporului fără vre-un scop de profit.

Părerea lui I. A. Demidov este caracterizată prin faptul că obiectul nemijlocit al infracțiunii respective îl constituie activitatea aparatului de stat și obștesc, autoritatea și prestigiul lui în fața cetățenilor.

Mituirea ca infracțiune a fort cercetată de un șir de savanți care au observat obiectul infracțiunii date este activitatea normală a aparatului de stat și obștesc.

Persoanele oficiale ce primesc mită de la cetățeni, cointeresați în săvârșirea acelui sau alt act cu caracter de serviciu încalcă bazele organizării și activității aparatului de stat.

Obiectul infracțiunii și obiectul mitei e necesar de delimitat unul de altul. La momentul de față prin obiect predestinat mitei sub orice formă se înțelege bani, hârtii de valoare, valori materiale, precum și alte foloase atât de ordin patrimonial cu ar fi transmiterea valorilor materiale acordarea ilegală a premiilor, prestarea gratuită a foilor de sanatoriu și turism, cît și foloase de ordin ne patrimonial, și acestea la rândul lor sunt ca acordarea unui titlu sau a unui grad ori a altei distincții onoristice.

In manualul lui Kudreavțev, Naumov “Российское уголовное право” 1997 se mai adaugă ca obiect al mitei și executarea reparațiilor și construcția unor încăperi. De asemenea ca foloase ne patrimoniale mai pot fi socotite și acordarea de privilegii la arendarea unor încăperi și altor acțiuni de acest gen.

Unii criminaliști socot că obiectul mitei se referă la obiectul infracțiuni, însă acest punct de vedere după părerea altora nu este potrivit, deoarece obiectul "mituirii" îl constituie activitatea normală a aparatului de stat și obștesc, iar obiectul mitei este orice bun sau serviciu ce are un caracter material.

Profesorul Piotcovschii menționa că la obiectul mitei nu se atentează spre deosebire de obiectul infracțiunii.

Obiectul infracțiunii cu obiectul mitei nu trebuie de confundat. Obiectul mitei constituie mijloc de atentare asupra activității date, pe când obiectul infracțiunii îl constituie totalitatea relațiilor sociale.

Nu poate fi considerată mită acordarea unui cadou m legătură cu comiterea sau abținerea de la înfăptuirea unor acțiuni, dar din alte considerente-prietenie, semn de recunoștință pentru acordarea unor servicii sau unui ajutor material.

De asemenea nu se consideră mită extorcarea de către persoana cu funcții de răspundere a foloaselor cu caracter ne patrimonial (exemplu, caracteristicilor, referințelor, recomandărilor etc.).

Ca obiect al mitei mai pot fi numite și orice alte patrimonii ca de exemplu mobila, covoare, televizoare, băuturi spirtoase și produse alimentare, obiecte colecționate și alte foloase anticariat. Asemenea foloase pot fi oferite fără vreun careva preț sau redus considerabil.

In calitate de mită mai poate fi considerată servirea unui prânz, cină fără contra plată într-un restaurant sau cafenea a persoanei cu funcție de răspundere.

Ca obiect al mitei mai poate fi și primirea neîntemeiata a unui spațiu locativ sau a unui serviciu.

În ultimii ani mita a mai căpătat o nouă formă. Pentru înfăptuirea din partea persoanei cu funcții de răspundere a unui "serviciu" se deschid conturi în băncile de peste hotare, sub diferite pretexte se organizează diferite deplasări peste hotare, nu numai cu acordarea diurnilor, dar și a unor sume suplimentare de bani.

Exista unele divergențe referitor la problema obiectului ne material ca obiect al mitei.

Unii savanți ca Beleaev, Silla socot că bunurile și serviciile ce nu poartă un caracter material nu pot constitui obiectul mitei. Exemplu: acordarea unei caracteristici pozitive sau lăudarea unei persoane m presă, acordarea unei fotografii sau desen menționate pot constitui obiect al mitei.

Alții – dimpotrivă, socot că cele menționate pot constitui obiect al mitei. De exemplu, lăudarea unei persoane oficiale în presă de către un ziarist în schimbul ridicării ultimului m postură trebuie considerată ca obiect al mitei. Însă eu consider, că această opinie nu este adevărată, deoarece ziaristul exercită numai funcții pur profesionale și el nu este persoană cu funcții de răspundere.

Prin urmare, el nici nu poate fi considerat ca subiect al acestei infracțiuni.

Exemplu de unele forme de serviciu ce nu au caracter material: numirea într-un post oficial, procurarea la cererea celui ce ia mită a unor bunuri dificitare.

Astfel divizarea bunurilor și serviciilor în materiale și ne materiale și recunoașterea ca obiect al mitei doar celor materiale nu în toate cazurile trebuie socotită ca rațională. Aceasta duce la ne examinarea multor fapte, de altfel social periculoase care în esența lor constituie mită. Deaceea fiecare obiect al mitei trebuie sa fie evaluă în bani reieșind din prețurile sau tarifele pentru servicii , iar în lipsa lor – în baza rapoartelor expertizei la momentul săvârșirii infracțiunii.

Dacă recompensa ilicita în proporții mari, sau foarte mari, se primește în părți, însă aceste acțiuni reprezintă episoade ale unei infracțiuni continue, fapta urmează a fi calificată ca luare de mită corespunzător în proporții mari sau deosebit de mari.

Se consideră mită în proporții mari sau deosebit de mari, mita, mărimea căreia evaluată în bani depășește proporțiile indicate corespunzător în alineatul 2 al Notei la articolul 327 din Codul Penal al R.M. Astfel, sustragerea în proporții mari a unor bunuri, se consideră atunci, când costul bunurilor, evaluate m bani depășește de 500 de ori mărimea salariului minim, stabilit de legislație la momentul săvârșirii infracțiunii..

3.Latura obiectivă

Latură obiectivă a infracțiunii date constă în primirea de către o persoană cu funcție de răspundere a bunurilor cu caracter patrimonial în interesul celui ce dă mită pentru înfăptuirea unei acțiuni ce trebuia sau putea fi săvârșită cu folosirea stării de serviciu.

O excepție pentru persoanele cu funcție de răspundere este că în cazul primirii unui bun cu caracter ne patrimonial nu pot fi considerate ca mită. Ca bunuri cu caracter ne patrimonial poate fi de exemplu o caracteristică bună, o recenzie sau o recomandare, sau primirea unui cadou în legătură cu sărbătorirea unui jubileu.

În fine pot să spun că bunurile ce fac parte din categoria celor cu caracter ne patrimonial nu pot fi considerate ca mită.

Însă sînt cazuri întâlnite ce caracterizează mita, sub toate aspectele ei și anume când persoana cu funcții de răspundere pentru îndeplinirea unei acțiuni sau inacțiuni accepta primirea unor bunuri cu caracter patrimonial, servicii sau avantaje în scop personal.

Acțiunile săvârșite în schimbul mitei pot fi de 4 tipuri:

1. Ele pot intra în categoria obligațiilor de serviciu a persoanei cu funcție de răspundere.

2. Aceste acțiuni pot să nu intre în categoria obligațiilor de serviciu, dar persoana cu funcție de răspundere poate influența săvârșirea acțiunilor ilegale datorită autorității sale.

3. Pentru mită persoana cu funcții de răspundere poate manifesta o ocrotire generală a persoanei cointeresate, astfel fără careva merit a-i ridica slujba, al înainta la primirea ordinelor, decorațiilor.

4. Persoana cu funcții de răspundere pentru mită poate "închide ochii" asupra unor greșeli din partea mituitului.

Acțiunile săvârșite de persoana cu funcții de răspundere pot fi efectuate atât până cît și după primirea mitei, ele pot fi de fapt ne săvârșite. Pentru calificarea infracțiunii aceasta nu are importanță. Aceasta componență de infracțiune se referă la numărul celor cu o componență formală și se consideră consumată din momentul luării de către mituit chiar și numai a unei părți din mită.

Reiese că dacă mita nu a fost luată de persoana cu funcții de răspundere (de exemplu a fost cerută), acțiunile acestuia nu pot fi apreciate ca infracțiune terminată. Dacă banii transmiși în bancă pe contul persoanei cu funcții de răspundere au fost luați de acesta, mita se consideră terminată.

Instanțele judecătorești trebuie să stabilească și să indice în sentință pentru care acțiuni sau inacțiuni în interesul mituitorului a primit mita persoana cu funcții de răspundere. Totodată este necesar de a se avea în vedere că răspunderea penală pentru mituire survine indiferent de faptul când a fost înmânată mita până sau după săvârșirea acțiunii sau inacțiunii precum și de faptul dacă mita a fost dinainte condiționată au fost sau nu îndeplinite careva acțiuni în interesul mituitorului.

Primirea banilor sau altor valori de către persoana cu funcții de răspundere de la persoanele aflate sub controlul sau subordonarea lui pentru protecție sau exces de toleranță în serviciu, pentru favorizare în soluționarea unor întrebări ce țin de competența lui, urmează a fi apreciate ca luare de mită.

Acțiunile făptuitorului trebuie recunoscute ca dare și luare de mită și în cazurile de primire a valorilor sau serviciilor n-au fost condiționate dinainte, însă participanții la infracțiune înțeleg că mita se înmânează cu scopul de a satisface interesele mituitorului

Luarea de mită, darea și mijlocirea se consideră consumată din momentul luării de către mituit chiar și numai a unei părți de mită. Dacă mita promisă și acceptată n-a fost luată din motive care n-au depins de voința mituitului, acțiunile lui trebuie calificate ca tentativă la luare de mita.

Metodele (modurile, mijloacele) mituirii sunt multiple, de aceea este imposibil de a le menționa pe toate m legislație. Practicii sunt cunoscute 2 forme de bază de luare de mită:

DESCHISÂ

ÎNCHISĂ (ASCUNSĂ)

Prima formă este mai des întâlnită. Obiectul mitei se înmânează nemijlocit persoanei cu funcții de răspundere. Nu rareori mita sub forma de bani se formează prin contul de depunere în sucursalele băncii naționale pe numele purtătorului.

Mituitorul se folosește de acest mijloc, deoarece el se eliberează de necesitatea transmiterii obiectului mitei din mână în mână. Deseori obiectul mitei se transmite prin poștă.

Mita ascunsă este înfățișată prin luarea mitei în următoarele tipuri: cumul, premii, diferite plăți. Specialistul A.A. Silla mai adaugă și întoarcerea sau iertarea datoriilor, schimbul de lucruri, vinderea lucrurilor scumpe la un preț mic și invers: cumpărarea lucrurilor ieftine la un preț deosebit de mare, transmiterea lucrurilor sub formă de cadou, pierderea intenționată în jocul de cărți etc.

O așa recompensă se califică ca mită când ea este primită ilegal (lucrul prin cumul nu s-a înfăptuit, nu avea dreptul la primirea premiilor și altor plăți).

Componența acestei infracțiuni este prezentă și atunci când remunerarea ilegală se oferă membrilor familiei persoanei cu funcții de răspundere sau apropiaților săi. Este necesar doar ca remunerarea să se ofere cu consimțământul și știrea persoanei cu funcții de răspundere și anume cu întrebuințarea situației de serviciu în interesul mituitorului. Dacă nu este prezent consimțământul mituitului, nu este prezentă nici mita. Se întâlnesc și cazuri de transmitere a mitei sub formă de acordare ilegală a premiilor sau remunerarea prin cumul a lucrului ne exercitat.

Pericolul mitei crește atunci când izvorul lucrurilor predestinate ca mită este sustragerea (din avutul statului, înșelarea cumpărătorilor, activitatea legală de antreprenoriat și alte infracțiuni.

Uneori furtul avutului obștesc se săvârșește pentru darea de mită și este în așa fel mijloc de atingere a scopului mituitorului.

Când persoana cu, funcții de răspundere primește în calitate de mită mijloace bănești știind cu siguranță că ele aparțin unei organizații de stat sau obștești, sau mituitul ia mită cu scopul înlesnirii intereselor jefuitorului, asemenea acțiuni se califică ca mită și furt a bunurilor obștești și statale.

Prin întrebuințarea stării de serviciu ca regulă se înțelege săvârșirea acțiunilor ce intră în cercul competenței de serviciu a vinovatului, ce se află în limitele drepturilor și împuternicirilor de serviciu (de exemplu, pentru conducătorul organizației – primirea la lucru sau eliberarea din funcție).

Întrebuințarea stării de serviciu va fi prezenta și atunci când persoana cu funcții de răspundere va influența altă persoană cu autoritatea sa de serviciu, va folosi legăturile personal, ș.a.m.d.

Mituirea este extragerea foloaselor și atunci când vinovații în puterea stării de serviciu puteau pentru mită să ia măsuri pentru săvârșirea de către o altă persoană cu funcții de răspundere a acțiunilor dorite de mituitor.

O altă echipă de criminaliști socot că componența de luare de mită este numai atunci când vinovatul săvârșește acțiuni ce intră în limitele competenței sale de serviciu. Părtașii acestei idei socot că mituirea pentru acțiuni ce nu intra în competența persoanei cu funcții de răspundere neîntemeiat lărgesc sfera aplicării normei juridice date, aduce la aceea că mituirea nu este legată în genere de obligațiile de serviciu.

După părerea mea prima idee este mai întemeiată decât a doua. In așa fel pentru mită pot fi săvârșite acțiuni cum cele ce intră în limitele drepturilor și obligațiilor vinovatului, așa și cu întrebuințarea stării de serviciu în sensul larg al cuvântului.

Formele de folosire de câtre vinovat a stării de serviciu pot fi diferite, însă obligatoriu trebuie să existe prezența relațiilor dintre persoana cu funcții de răspundere și alte persoane, relații ce sunt întemeiate stării de serviciu al mituitului.

Numai datorită acesteia el și are posibilitate să influențeze pe acei care nemijlocit săvârșesc acțiuni m folosul mituitorului.

Componența luării de mită are loc, cum în cazurile când acțiunile săvârșite de vinovat au fost condiționate luării de mită și în legătură cu aceasta a avut loc o înțelegere anterioară, așa și în lipsa acestei determinări și înțelegeri.

Nu are importanță de asemenea și timpul luării mitei – până sau după săvârșirea acțiunilor de către vinovat în folosul celui ce a dat mita.

Legea consideră infracțiune atât mita – cumpărare, așa și mita recompensă.

Când obiectul mitei se transmite până la săvârșirea anumitor acțiuni sau inacțiuni condiționate de mită, are loc ”mita cumpărare „.

Dar dacă obiectul este transmis după săvârșirea acțiunilor în interesul mituitorului, are loc " mita – recompensă".

În ambele cazuri vinovatul știe, că va primi o recompensă materială ilegală. Independent de faptul dacă intenționat vinovatul înfăptuia acțiuni legate de serviciu, este de ajuns numai faptul că el înțelegea că lui i se transmite mită pentru îndeplinirea unor acțiuni concrete.

Răspunderea pentru mituire survine indiferent de timpul primirii mitei de câtre vinovat, până sau după săvârșirea acțiunilor în folosul mituitorului la fel și indiferent dacă mita a fost dinainte determinată.

Savanții Kurinov, Menșaghin, Kiricenco susțin că mita recompensă este mai puțin periculoasă și trebuie pedepsită mai blând, vinovații pot fi chiar eliberați de răspunderea penală.

Eu socot că această mită nu are legătură cauzală cu atribuțiile persoanei oficiale, deoarece această recompensă nu poate influența persoana cu funcții de răspundere.

Alt grup de savanți socot că astfel de mită are de asemenea un pericol mare și chiar pun semnul egalității între mita recompensă și mita cumpărare. Totuși pedeapsa pentru astfel de fapte trebuie să fie morală și disciplinară. Astfel socoate savantul rus Svetlov.

Mita recompensă nu a fost dinainte prevăzută, nu a existat o înțelegere prealabilă, de aceea trebuie pedepsită disciplinar. Totuși, aceste foloase, "cadouri" în cele din urma degradează persoana oficială și duc la aceea că ei cu timpul pot să mai ceară careva foloase.

Mituirea are loc în cazurile primirii foloaselor ilegale pentru acțiuni concrete (eliberarea bunurilor deficitare, reședința, rezolvarea pozitivă a anumitor întrebări) așa și primirii pentru obținerea de la acțiuni concrete pe care vinovatul în puterea obligațiilor sale trebuia să le săvârșească (exemplu, de a petrece în termeni indicați revizia bunurilor).

Normele acestui articol nu pot fi aplicate dacă recompensa sa transmite persoanelor cu funcții de răspundere pentru acțiuni ne concrete, și chiar pentru orice eventualitate de îngrădire a mituitului de la neînțelegerile posibile legate de serviciu. Așa cazuri pot fi pentru vinovat ce a luat foloase ne cuvenite abuz de serviciu și va fi calificat un alt articol.

Practica judiciară recunoaște componența acestei acțiuni de către persoana cu funcții de răspundere de la persoanele subalterne, subordonate pentru apărare sau tolerare. Aceste acțiuni trebuie apreciate ca luare de mită, dacă condițiile de primire a foloaselor sau serviciilor nu au fost prevenite dinainte, dar participanții la infracțiune mituitorul și mituitul știau că mita se dă cu scopul satisfacerii intereselor mituitului.

Trebuie de avut m vedere că primirea de foloase pentru apărare sau tolerare formează mituirea, dar numai în condițiile ce îmbrăca o formă concretă (ridicarea în postură, eliberarea bunurilor dificitare pentru realizare). în redacția Codului penal cu modificări și completări până la 10.06.98. articolul 333 se vorbește despre acțiunile persoanei cu funcții de răspundere pe care "ar fi trebuit" sau "ar fi putut " să le săvârșească.

Semnul "ar fi trebuit" trebuie înțeles ca acțiunile ce sunt în limitele drepturilor și îndatoririlor de serviciu pe care el trebuia să le înfăptuiască în corespundere cu obiectul și profilul postului. Aceste acțiuni pot fi numai legitime, nelegitime vor fi doar ne înfăptuirea lor. Semnul "ar fi putut "trebuie înțeles în două sensuri:

– dintr-un punct de vedere el înseamnă săvârșirea acțiunilor în legătură cu îndeplinirea de către vinovat a obligațiilor însă a acțiunilor nelegitime (exemplu: micșorare intenționată a taxei de stat).

– din alt punct de vedere aici se referă acțiunile săvârșite nu în legătură cu îndeplinirea obligațiilor de serviciu, dar cu întrebuințarea situației de serviciu în sensul larg al cuvântului.

Dacă acțiunile săvârșite pentru mită formează o infracțiune de sinestătătoare: furtul proprietății de stat, abuz de serviciu, atunci acestea trebuie calificate în cumul de infracțiuni.

În legislația penală se menționează despre "luarea de mită pentru săvârșirea acțiunilor în interesul celui ce dă mită".

Sub noțiunea de “interes al mituitorului” trebuie de înțeles atât interesul celui ce dă mită cît și interesul altor persoane (rude, apropiați, prieteni).

Componența de infracțiune este prezentă și atunci când mita se transmite persoanei cu funcții de răspundere pentru săvârșirea acțiunilor în interesul altei organizații sau când mituitorul acționează fraudulos în interesul organizației sau instituției sale.

Când vinovatul primește mita pentru acțiunile pe care el nu le poate obiectiv săvârși (nu intră în competența de serviciu, nu poate fi întrebuințată situația de serviciu în sensul larg al cuvântului) răspunderea pentru mituire nu se omite, deoarece legea nu leagă calificarea celor înfăptuite cu acțiunile săvârșite în realitate. în asemenea cazuri vinovatul susține eroarea mituitorului sau singur îl duce m eroare referitor la atingerea scopului dorit.

Luarea de mită se referă la infracțiunile cu componență formală și se socoate terminată din momentul primirii de către vinovat a remunerării ilegale sau chiar a unei parți.

Dacă mita nu a fost primită de vinovat din careva motive necunoscute a lui, aceasta trebuie calificată ca tentativă de luare de mită.

Particularitatea mituirii constă în existența legăturii cauzale dintre luarea de mită și atribuții de serviciu, adică mita să fie luată de persoana oficială pentru acțiunile (inacțiunile) săvârșite folosind împuternicirile sale de serviciu.

4.SUBIECTUL INFRACȚIUNII DE LUARE DE MITĂ

Subiect al infracțiunii de luare de mita, potrivit hotărârii Plenumului Judecătoriei Supreme al R.M. poate fi numai persoana cu funcții de răspundere, investită cu împuterniciri, expuse în articolul 327 din Codul Penal al R.M.

Astfel el poate fi reprezentant al autorității publice – funcționar al organului de stat investit cu dreptul de a înainta cerințe, precum și de a lua decizii obligatorii pentru executarea de către cetățeni, întreprinderi, instituții, organizații indiferent de apartenență și subordonarea lor departamentală (deputații, conducătorii, adjuncții și membrii consiliilor raionale și locale, judecătorii, procurorii, anchetatorii, lucratorii organelor de poliție, inspectorii de stat etc.).

Prin funcții de ordin organizatorico – economic se înțeleg funcțiile de înfăptuire a conducerii colectivelor sau sectoarelor de muncă, a activității de producere a unor lucrători (selectarea și repartizarea cadrelor, planificarea muncii, organizarea muncii subalternilor, menținerea disciplinei de muncă etc.).

Asemenea funcții îndeplinesc conducătorii și adjuncții întreprinderilor, instituțiilor, organizațiilor indiferent de forma de proprietate, conducătorilor subdiviziunilor structurale (șefii și adjuncții șefilor, catedrelor etc.), conductorii sectoarelor de muncă (maiștrii, șefii de șantiere și de brigadă) etc.

Prin funcții administrative de dispoziție se înțeleg împuternicirile privind dirijarea și dispunerea de patrimoniu, stabilirea ordinii de păstrare, prelucrare și realizare a acestui patrimoniu, asigurarea controlului asupra acestor operații, organizarea deservirii sociale a populației etc.

Astfel de împuterniciri au șefii secțiilor și serviciilor economice de aprovizionare și financiare, șefii depozitelor, magazinelor, atelierelor etc. De asemenea pot fi recunoscute ca persoane cu funcții de răspundere și acele persoane care au dreptul de a întreprinde în baza funcțiilor de serviciu acțiuni ce pot da naștere unor consecințe de ordin juridic (controlori, revizori).

Prin întreprinderi, instituții, organizații indiferent de forma de proprietate se înțelege orice întreprindere, instituție, organizație care desfășoară o activitate social – utilă potrivit legii și se bazează pe orice formă de proprietate, indiferent de forma organizatorico – juridică.

Conform dispoziției legii ca subiect al infracțiunii de luare de mită, alături de persoanele care permanent sau provizoriu îndeplinesc funcții de autorizații publice sau obligațiuni de ordin administrativ de dispoziție și organizatorico – economice, sunt și persoanele care îndeplinesc aceste funcții în virtutea unei însărcinări speciale date de organele și persoanele cu funcții de răspundere (controlorii și revizorii obștești, antrenorii societăților și echipelor sportive).

Persoanele care provizoriu exercită funcții într-o anumită postură sau care îndeplinesc însărcinări speciale, pot avea calitatea de subiect al infracțiunii de luare de mită numai în cazul când ea a fost investită cu aceste funcții în modul prevăzut de lege.

Subiect al acestei infracțiuni poate fi și persoana cu funcții de răspundere, care deși nu avea nemijlocit împuterniciri pentru îndeplinirea sau neîndeplinirea acțiunii în interesul celui care dă mită, însă în virtutea atribuțiilor sale de serviciu putea să ia pentru mită măsuri în scopul săvârșirii acestor acțiuni de către alte persoane cu funcții de răspundere.

Nu sunt subiecți al infracțiunilor săvârșite de persoane cu funcții de răspundere lucrătorii întreprinderilor, instituțiilor și organizațiilor indiferent de forma de proprietate care exercită numai funcții pur profesionale sau tehnice.

Dacă concomitent cu îndeplinirea acestor funcții ei sunt investiți cu funcții de ordin administrativ de dispoziție sau organizatorico-economic, în caz de luare de mită, ei pot fi trași la răspundere penală pentru infracțiunea prevăzută în articolul 333 din Codul Penal ( de exemplu, medicul pentru luare de mită în legătură cu eliberarea certificatului de concediu medical, participarea în calitate de membru al Consiliului de expertiză medicală a vitalității sau medico-militară; profesorii instituțiilor de învățământ – pentru luare de mită la exercitarea funcțiilor lor ca membri ai comisiilor de examinare sau calificare etc.).

Persoana cu funcții de răspundere, care a propus subalternului său de a obține careva acțiuni sau inacțiuni favorabile prin dare de mită altei persoane cu funcții de răspundere, poartă răspundere penală ca mituitor. Iar subalternul care s-a înțeles despre îndeplinirea acestor acțiuni pentru mită și a dat mită trebuie să poarte răspudere penală pentru coparticipare la darea de mită. Dacă el nu mai transmite mita știind despre caracterul misiunii, acțiunile lui urmează a fi calificate ca mijlocire a mituirii.

Instanțele judecătorești trebuie să facă deosebire între mijlocirea mituirii, darea și luarea de mită.

Mijlocitor este persoana care acționând potrivit misiunii mituitorului sau mituitului transmite nemijlocit mita. Totodată pentru încadrarea acțiunilor mijlocitorului în temeiul articolului 333 din Codul Penal nu are importanță faptul că el a primit sau nu recompensa din partea mituitorului sau mituitului pentru mijlocire.

Făptuitorul, care organizează darea sau luarea de mită, ori este complice la darea sau luarea de mită și concomitent exercită funcții de mijlocire, poartă răspundere penală pentru coparticiparea la darea sau luarea de mită. In acest caz calificarea acțiunilor coparticipatului depinde de intenția lui, reieșind din faptul – din inițiativa, din partea și în interesul cui activează – a mituitorului sau mituitului.

In aceste cazuri acțiunile făptuitorului nu cer calificarea suplimentară în temeiul articolului 333 din C.P. al R.M.

La recunoașterea mijlocitorului sau mituitului ca persoană cu înaltă funcție de răspundere instanțele judecătorești trebuie să reiasă din prevederile alineatului 2 articolul 327 din Codul Penal.

Conform Hotărârii Plenumului Judecătoriei Supreme din 11.03.1996 se consideră persoana cu înaltă funcție de răspundere, al cărei mod de alegere sau numire este reglementat de Constituția R.M, Președintele, Vicepreședinții și deputații Parlamentului, Președintele Republicii, Prim – ministrul și membrii Guvernului, Judecătorii tuturor instanțelor judecătorești, Magistrații Consiliului Superior al Magistraturii, Procurorul General și procurorii ierarhici inferiori, membrii Curții de Conturi, Președintele și judecătorii Curții Constituționale etc.

Drept persoane cu înalte funcții de răspundere sunt acele persoane, al căror mod de alegere sau numire este reglementat de legi organice, funcționarii aleși sau numiți în acele organe, organizarea și funcționarea cărora sunt reglementate de legile prevăzute în alineatul 3 art. 72 din Constituție.

De exemplu, membrii Comisiilor electorale pentru alegerea Parlamentului și pentru alegerile locale (art. 10, 12,14 ale legii privind alegerea Parlamentului din 14.10.1993), consilierii consiliilor raionale, orășenești și sătești, primarii orașelor și satelor, președinții comitetelor executive raionale, primarii municipiilor, vice-președinții, vice-primarii, membrii primăriilor și membrii Comitetelor executive raionale, secretarii acestor organe, ale administrației publice locale (art.7, 36 ale legii privind administrația publică locală din 7.12.1994), Consilierii Consiliilor raionale, orășenești (municipale) și sătești (comunale), primarii orașelor și satelor (comunelor) președinții comitetelor executive raionale, primarii municipiilor, vice-președinții, vice-primarii, membrii primăriilor membrii Comitetelor Executive raionale, secretarii acestor organe ale Administrației Publice locale (art.1 alineatul 3, art.37 al Legii cu privire la alegerile locale, art.7, 36 ale Legii privind Administrația Publică locală din 7.12.1994 etc.

Deci, subiect al infracțiunii pot fi persoane cu funcții de răspundere sau persoane cu înaltă funcție de răspundere.

Colegiul Judecătoresc pe dosare penale al Judecătoriei Supreme a Federației Ruse nu 1-a recunoscut pe B. subiect al acestei infracțiuni, necătînd la faptul că el nu o dată a luat mită de la vânzătorii subalterni lui, dar el era director general a S.A. de tip închis, cu răspundere limitată “Astros” și de aceea nu putea fi recunoscut ca persoană cu funcții de răspundere.

5.LATURA SUBIECTIVĂ A INFRACȚIUNI

Infracțiunea se consideră că a fost săvârșită cu intenție, dacă persoana, care a săvârșit-o își dădea seama de caracterul social pericula al acțiunii sau inacțiunii sale, a prevăzut urmările ei social periculoase și le-a dorit sau admitea în mod conștient survenirea acestor urmări.

Din regula dată reese că latura subiectivă a luării de mită se caracterizează numai prin intenție directă, datorită faptului că vinovatul înțelege că el primește o remunerație ilegală pentru săvârșirea acțiunilor legate de serviciul ocupat cu întrebuințarea stării de serviciu și dorește să o primească.

Nici într-un caz luarea de mită nu poate fi săvârșită din imprudență sau cu intenții inderectă. Dar totodată infracțiunile săvârșite cu intenție sunt mult mai periculoase pentru societate decât cele săvârșite din imprudență.

Pericolul sporit constă în aceea că vinovatul, adică persoana cu funcție de răspundere, săvârșește fapta intenționat, urmărind conștient scopul de a aduce daună, creează într-adevăr posibilitatea survenirii acestei daune.

Deoarece luarea de mită presintă prin sine un mod special de abus de serviciu cu interes acaparator semnul subiectiv obligatoriu este motivul de acaparare.

Scopul infracțiunii date este închipuirea consecințelor dorite, spre a căror realizarea tinde persoana cu funcție de răspundere. La rândul său închipuirea despre rezultatul al faptei infracționale, caracterizează gândirea, rațiunea acestuia.

Săvârșind această infracțiune vinovatul înțelege că primește foloase ilegale pentru acțiunile înfăptuite sau abține înfăptuirea lor cu întrebuințarea situației de serviciu și se stroduie să primească aceste foloase urmând un interes acaparator.

Când fapta se săvârșește prin mijlocitor funcționarul trebuie să știe că acționează în numele său și cel puțin accepte anticipat aceasta.

6.SANCȚIUNEA

(1) Luarea de către o pesoană care gestionează o organizație comercială, obștească sau altă organizație nestatală, fie o subdiviziune a lor a mitei sub formă de bani, titluri de valoare, alte bunuri sau avantaje cu caracter patrimonial, acceptarea de servicii, privilegii sau beneficii, care nu i se cuvin, pentru îndeplinirea unei acțiuni (inacțiuni) sau îndeplinirea cu întîrziere a unei acțiuni în interesul mituitorului sau persoanelor pe care le reprezintă dacă asemenea acțiune (inacțiune) întră în obligațiile de serviciu ale mituitului,-

se pedepsește cu amendă în mărime de la cinci sute pînă la o mie cinci sute unități sau cu închisoare pînă la cinci ani în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la cinci ani.

(2) Aceleași acțiuni:

a) săvîrșite în mod repetat;

b) săvîrșite de două sau mai multe persoane;

c) săvîrșite în proporții mari;

d) însoțite de extorcarea mitei,-

se pedepsesc cu amendă în mărime de la o mie la trei mii unități sau cu închisoare de la cinci la zece ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la doi la cinci ani.

7.SEMNELE CALIFICATIVE DE LUARE A MITEI

Legea penală prevede câteva forme calificative de luare a mitei (alineatul 2,3 art. 333).

Alineatul 2 al articolului 333 C.P. al R.M. conține 4 semne calificative:

În urma unei înțelegeri prealabile de către un grup de persoane

În repetate rânduri

Însoțite de extorcarea mitei

Primirea mitei de mari proporții

Prin luarea de mită săvârșită în urma înțelegerii prealabile de către un grup de persoane se înțelege luarea de mită de către două sau mai multe persoane cu funcții de răspundere, care s-au înțeles din timp despre săvârșirea în comun a acestei infracțiuni.

Infracțiunea se consideră consumată din momentul luării mitei măcar de una din persoanele cu funcții de răspundere, indiferent de faptul dacă mituitorul înțelegea sau nu că la luarea mitei participă câteva persoane cu funcții de răspundere.

La luarea mitei, săvârșită în urma unei înțelegeri prealabile de către un grup de persoane mărimea mitei constă din prețul tuturor valorilor și serviciilor primite, iar la încasarea în beneficiul statului a foloaselor primite neîntemeiat trebuie de reieșit din suma de bani sau mărimea folosului patrimonial, primit de fiecare mituit.

Persoana cu funcții de răspundere care a luat mită fără înțelegere prealabilă cu altă persoană cu funcții de răspundere, iar după aceea i-a dat ultimei o parte din mită pentru exercitarea unor acțiuni în interesul mituitorului, poartă răspundere penală pentru concurs de infracțiuni de luare și dare de mită.

Nu va fi semnul acesta de calificare și atunci când înțelegerea în privința mitei are loc între mituit și mituitor sau mijlocitori.

În prezența grupelor de luare de mită sau mite, acțiunile vinovaților trebuie calificate prin alineatul 2 al articolului 333 C.P., necătând la faptul “ierarhiei” relațiilor lor, de rolul concret de îndeplinire în limitele coexecutării și de partea, de fapt, ce le revenea fiecărui participant.

De aceea, starea de serviciu oficială a unui sau mai mulți mituiți la luarea de mită a mai multor grupuri poate să nu coincidă cu rolul practic infracțional în grupă. În așa fel persoana subalternă în serviciu a unui sau a unor mituiți într-o situație concretă poate fi organizatorul, instigatorul mituirii în componența grupei, poate juca în grupă rolul principal.

Deoarece legea menționează despre luarea de mită de un grup de persoane, alte forme de concurs a mituirii, chiar și din partea persoanelor cu funcții de răspundere, dacă nu a fost însuși faptul de luare a măcar a uneia din părți, nu pot compune semnul dat de calificare.

Reiese, că luarea de mită în urma unei înțelegeri prealabile de către un grup de persoane va avea loc ca prezența următoarelor condiții:

1. Înțelegerea de luare a mitei a avut loc între două sau mai multe persoane

2. Înțelegerea trebuie să urmeze primirea măcar a uneia din părți a mitei

3. Fiecare (sau o parte ) din persoanele cu funcții de răspundere ce a participat la înțelegere săvârșește careva acțiuni cu întrebuințarea stării de serviciu în folosul mituitorului

4. Fiecare persoană cu funcții de răspundere primește o parte din mită.

Toți participanții grupei trebuie să fie persoane cu funcții de răspundere. Judecătoria Supremă a F.R. nu a socotit prezența grupei, constatând, că unul din doi primitori de mită – B. nu este persoana cu funcții de răspundere și acțiunile lui au fost calificate ca complicitate la luarea de mite de către persoana cu funcții de răspundere.

Calificarea dării, luării, precum și mijlocirii mitei ca fiind săvârșite în repetate rânduri presupune săvârșirea uneia și aceleași infracțiuni, nu mai puțin de două ori cu condiția ne explicării termenului de prescripție a tragerii la răspundere penală.

Luarea de mită concomitent de la câteva persoane pentru săvârșirea în interesul fiecărui mituitor a unor acțiuni separate se califică ca infracțiune săvârșită repetat.

Darea sau luarea de mită de câteva părți pentru îndeplinirea sau neîndeplinirea acțiunilor în scopul asigurării rezultatului dorit de mituitor, precum și darea mitei unui grup de persoane cu funcții de răspundere la săvârșirea infracțiunii printr-o înțelegere prealabilă între ele nu poate fi apreciată ca infracțiune săvârșită repetat.

În repetate rânduri va fi luarea mitei m diferite intervale de timp de la un anumit mituitor, dar pentru săvârșirea în interesul lui a diferitor acțiuni. Totodată nu va fi considerată în repetate rânduri, atunci când mita s-a luat în câteva episoade pentru înfăptuirea (ne înfăptuirea) unei acțiuni dorite a mituitorului (mituiților).

În cazul dat este în realitate o mită, primirea căreia a fost despărțită pe părți în interval de timp. Nu va fi în repetate rânduri și atunci când chiar dacă mita a fost primită de la mai multe persoane, dar pentru săvârșirea în interesul lor a unei și aceleași acțiuni.

Dacă au avut loc două episoade de luare (sau dare) de mită, dar unul compunea o infracțiune terminată și al doilea tentativa la ea, acțiunile săvârșite trebuie calificate ca mită săvârșită în mod repetat conform alineatului 2 din art. 333 C.P. sau alineatul 2 din articoluJ 328 al C.P. al R.M.

Extorcarea mitei constă în cererea ei de către persoana cu funcții de răspundere sub amenințarea săvârșirii acțiunilor care vor cauza prejudiciu intereselor legale ale mituitorului, ori punerea intenționată a ultimului în așa condiții care îl impun să dea mită în scopul preîntâmpinării consecințelor nefaste pentru interesele sale legale.

în manualul lui Zdravomîslov din 1995 sunt arătate două forme (feluri) de extorcare: deschisă și ascunsă. Pentru prima formă este caracteristic prezența cererii directe din partea persoanei cu funcții de răspundere pentru a da mită, însoțită de amenințarea privării ocrotirii din partea legii a intereselor și drepturilor mituitorului. Mituitorul pe lângă aceasta poate amenința cu înfăptuirea acțiunilor ilegale în interesul mituitorului, la fel și ne săvârșirea acțiunilor legale. Extragerea va fi în cazul cererii mitei sub amenințarea (eliberării) concedierii neîntemeiate de la lucru, refuzul de a primi la lucru pe vreun specialist care are dreptul legitim la acest post, (schimbarea) transferarea neîntemeiata la un lucru mai puțin plătit ș.a.

A doua formă se deosebește de prima printr-un caracter mai ascuns de impunere din partea mituitului: nu este o cerere directă a mitei și amenințării deschise a privării ocrotirii intereselor legale a mituitorului.

Însă vinovatul săvârșește așa acțiuni (sau inacțiuni) pe care, dacă partea vătămată nu dă mită îi sunt încălcate interesele concrete ocrotite de lege. Drept exemple pot fi cazurile reținerii intenționate de lungă durată, în rezolvarea întrebărilor importante a persoanei, acordarea date fiind dreptul la apartament, lucru, viză de reședință.

Ambele forme de extorcare a mitei pot avea loc, cum atunci când cerințele mituitului și amenințarea privării de ocrotire a intereselor legale a parții vătămate urmează după timp încălcarea lor, la fel și atunci, când persoana cu răspundere mai încalcă interesele legale, dar pe urmă cere mită pentru încetarea încălcărilor lor.

Cu toate acestea totodată nu va fi extorcarea mitei în cazurile, dacă vinovatul cere mită sub amenințarea săvârșirii în favoarea mituitorului acțiunii legale (să transmită materialul despre infracțiunea săvârșită în procuratură, concedierea pentru lipse ne motivate) sau pentru ne săvârșirea în interesul lui a acțiunilor ilegale (ex, pentru ascunderea demascării neajunsurilor lucrurilor de preț materiale, încetarea dosarului penal în lipsa temeinicilor).

Pe când în manualul lui Zdravomîslov B. V. și Grișev P. I. din 1988 sunt arătate 3 forme de extorcare a mitei:

1) cererea de către persoana cu funcții de răspundere a mitei sub amenințarea săvârșirii a unor așa acțiuni care pot să aducă o pagubă intereselor legale a mituitorului.

2) Punerea intenționată de către persoana cu funcții de răspundere a mituitorului în așa situații, în care el este obligat să dea mită pentru stoparea urmărilor dăunătoare ce influențează interesele legitime.

3) Crearea de către persoana cu funcții de răspundere a mitei pentru satisfacerea cerinței legale a mituitorului, pe care ea era obligată și avea posibilitatea de a le îndeplini real ne depășind împuternicirile sale.

În urma analizelor acestor idei pot concluziona, că prima formă din manualul lui Zdravomîslov din 1995 este compusă din prima și a treia formă din manualul aceluiași autor, dar din 1988.

Primirea unei mite de mari proportii

Trebuie de avut m vedere că de mărimea mitei depinde justa calificare a infracțiunilor de dare și luare de mită, de aceea fiecare obiect al mitei trebuie să fie evaluat în bani reieșind din prețurile sau tarifele pentru servicii, iar în lipsa lor în baza rapoartelor expertizei la momentul săvârșirii infracțiunii.

Dacă recompensa ilicită în proporții mari sau deosebit de mari se primește în părți, însă aceste acțiuni reprezintă episoade ale unei infracțiuni continue, fapta urmează a fi calificată ca luare de mită corespunzător în proporții mari sau deosebit de mari. Se consideră mită în proporții mari sau deosebit de mari, mita mărimea căreia evaluată în bani, depășește proporțiile indicate corespunzător m alineatul 2 al Notei la articolul 327 și în Nota la articolul 195 din Codul Pena.

Reieșid din aceea că luarea de mită la fel ca și furtul este o formă periculoasă de extragere a veniturilor, practica judiciară mai veche stabilea proporțiile mari în analogie cu mărimea sustragerilor m proporții mari.

În condițiile actuale conform notei articolului 327 C.P. al R.M. proporții mari se consideră sustragerea bunurilor costul cărora evaluate m bani depășește de o 500 de ori mărimea salariului minim, stabilit de legislație la momentul săvârșirii infracțiunii.

Dacă mita determinată de proporții mari (sau deosebit de mari) se primeșe de mituit în părți, atunci aceste acțiuni prezintă prin sine episoade a aceleași infracțiuni. Acțiunile trebuie calificate ca primirea unei singure mite de proporții mari sau deosebit de mari. în corespundere cu nota articolului 195 C.P. al R.M. proporții deosebit de mari se consideră dacă costul bunurilor costul cărora evaluate în bani depășește de 1500 ori mărimea salariului minim stabilite de legislație la momentul săvârșirii infracțiunii.

Aliniatul 3 a articolului 333 CP al RM ne spune: “Acțiunile prevăzute de părțile întîi și a doua ale prezentului articol, săvârșite de o persoană cu înaltă funcție de răspundere ori care a fost condomnată anterior pentru luare de mită, ori care a luat mită în proporții deosebit de mari, ori care a luat mită pentru servicii acordate unei organizații criminale.

Astfel în aliniatul 3 al articolului 333 CP RM sunt arătate semnele calificative de un deosebit pericol în comparație cu aceleași acțiuni arătate în aliniatul 1 și 2 a aceluiași articol.

În continuare vai enumera cele 4 semne calificative și anume:

1) săvârșită de o persoană cu putere de decizie, care ocupă o situație de răspundere.

2) ori care a fost condamnată mai înainte pentru luare de mită.

3) ori care a luat mită în proporții deosebit de mari.

4) ori care a luat mită pentru servicii acordate unei organizații criminale.

Să dăm o tălmăcire fiecărui semn calificativ. Întrebarea despre situația de răspundere a persoanei cu funcții de răspundere trebuie judecată în corespundere cu anumite împrejurări concrete, cu luarea m considerație a postului ocupat, importanța funcțiilor, drepturilor și obligațiunilor pe care le are la fel și caracterul organizației în care lucrează vinovatul.

La numărul acestor persoane se referă în primul rând acei care au împuterniciri mai largi decât persoane cu funcții de răspundere.

Aceste împutemiciri pot fi legate ori de înlocuirea funcției de conducere m orișice organizație, ori importanța funcțiilor de serviciu a persoanei trebuie să corespundă cu caracterul organizației reprezentate de el (organ al puterii, organele de control și revizuire, organele chemate să înfăptuiască lupta cu infracțiuni și alte încălcări de lege). Pe dosare concrete nu au fost recunoscute ca persoane ce ocupa o situație de răspundere (la luare de mită), administratorul secției unui magazin, directorul magazinului universal.

Persoana cu funcții de răspundere ce ocupă o situație de răspundere, practica judiciară referă conducătorii instituțiilor de stat, secțiile lor; conducătorii formațiunilor raionale și orășenești, la fel și organizațiile obștești de subordonare republicană de circumscripție; asociațiilor industriale și de comerț combinatelor și întreprinderilor; organelor de control și revizie; conducătorii organelor de ocrotire a normelor de drept, judecăților anchetatorii și arbitrii).

Astfel de persoane pot fi considerate și directorii (conducătorii) organizațiilor proprii (persoane fizice )adjuncții lor și alți lucrători de conducere ce rezolvă întrebări legate de cadre, persoanele ce dispun de administrarea valorilor materiale sau creditare, la fel și contabili șefi, ce au dreptul de a se iscăli pe documente financiar-creditare.

Persoana cu funcție de răspundere ce nu au împuterniciri largi, spre deosebire de altele, nu sunt socotiți ca având o situație de răspundere.

Deasemenea nu pot fi socotiți ca având o situație de răspundere și persoanele, care necătând la faptul câ reprezintă o organizație și ocupă funcții importante (ex. m lupta cu infracțiunile), dar nu care nu sunt înzestrați cu împuterniciri deosebite.

Judecătoriile instanței de casație și supraveghere întemeiat i-au exclus din hotărâre ca persoana ce ocupa o situație de răspundere pe așa persoane ca: conducătorii unor organizații nu prea mari și secții, instituțiilor curative, școlilor, inspectorii Poliției Rutiere și alte slujbe, la fel anchetatorii stagiari, notarii, controlorii obștești și revizori.

Luarea de mită după semnul calificativ "de o persoană anterior condamnată pentru luare de mită" va fi calificată ca și în cazurile condamnării anterioare pentru luare de mită, așa și atunci când persoana a fost anterior condamnată pentru dare sau mijlocire de mită. Acest semn calificativ este în acele cazuri când antecedentele pentru una din infracțiunile numite nu au fost stinse sau scoase în ordinea corespunzătoare.

Articolul 54 al Codului penal al Republicii Moldova enumera cazurile de stingere a antecedentelor penale. Normele acestui articol prevăd și termenele de stingere a antecedentelor penale. Persoana va fi socotită ca anterior condamnată, dacă a fost anterior condamnată atât pentru o infracțiune terminată (luare, dare sau mijlocire de mită), cît și pentru tentativa la aceste infracțiuni. Prezența acestui semn calificativ pentru mituire are loc independent de faptul și-a ispășit vinovatul pedeapsa sau și-o ispășește în momentul săvârșirii acestei infracțiuni, a fost eliberat de pedeapsă sau sentința nu a fost definitivă.

Noțiunea de "proporții deosebit de mari" și "deosebit de mari " se lămurește în nota articolelor 327 și 1951 Cod Penal al Republicii Moldova.

Recunoașterea mitei ca "deosebit de mari" depinde de careva împrejurări concrete pe dosar. In practica judiciară se face o analogie dintre furt în proporții deosebit de mari din avutul obștesc de mituire în proporții deosebit de mari.

Conform notei articolului 195 Cod Penal al Republicii Moldova "proporții deosebit de mari se consideră acțiunea de sustragere de un grup de persoane, dacă costul bunurilor sustrase, evaluate în bani, depășește de 1500 de ori mărimea salariului minim stabilit de legislație la momentul săvârșirii infracțiunii".

Dacă intenția vinovatului a fost îndreptată la luare de mită, m proporții deosebit de mari și a fost primită doar o parte din mita totală, acțiunile trebuie calificate nu ca o infracțiune terminată, dar ca tentativa la luarea de mită în proporții deosebit de mari.

Primirea de către persoana cu funcții de răspundere a unor părți din remunerarea ilegală în proporții deosebit de mari trebuie precăutate ca o singură infracțiune continuă, dacă mita determinată a fost considerată de mituitor și mituit ca deosebit de mari.

Luarea de mită nimerită sub semnele calificative prevăzute în același timp de alineatul 2 și alineatul 3 ale articolului 333 Cod Penal (de exemplu, în repetate rânduri și de o persoană anterior condamnată pentru asemenea acțiuni) urmează o calificare conform aliniatului 3 articolul 333 Cod Penal.

De acea judecata în partea discriptivă a sentinței trebuie sa indice toate semnele calificative a acestei infracțiuni, care exista m cazul dat.

Răspunderea pentru luare de mită nu înlătură atragerea în același timp la răspunderea penală pentru acțiunile legate de mituire, dar se formează o infracțiune deosebită: abuzul situației de serviciu m sustragerea avutului obștesc (de ex. luarea în calitate de mită a bunurilor, furate prin instigarea mituitului). în acest caz acțiunile trebuie calificate în totalitate de infracțiuni.

Coparticipare a mituitului în sustragere va fi de față și în acel caz, când el contribuie la această infracțiune și în calitate de ajutor, înțelegându-se cu înfăptuitorii sustragerii despre primirea unei părți furate în calitate de mita.

Dacă primirea mitei de către persoana cu funcție de răspundere se ascunde în angajarea acestuia în cercul altei organizații (prin cumul) și pe lângă aceasta ea nu exercită nici un lucru, renumerarea este o plată ilegală pentru acțiunile cu întrebuințarea stării de serviciu la locul de lucru permanent, este prezent cumulul luării de mită și sustragere.

În același timp nu formează cumulul de infracțiuni, dar se califică numai ca participare în sustragere în grup, primirea de către persoana cu funcție de răspundere a unei părți din veniturile sustrale nu pentru săvârșirea acțiunilor de serviciu în favoarea altor participanți la sustragere, dar ca "partea sa " în rezultatul infracțiunii săvârșite în colectiv.

Ca cumul de infracțiuni trebuie calificat livrarea de către persoană cu funcții de răspundere a întreprinderilor de stat, organizațiilor de vânzare sau cooperative, în schimbul mitei, mărfiirilor de la depozit, încăperi suplimentare și alte locuri neprevăzute pentru realizare.

Ca cumul de infracțiune urmează a fi calificat și cazul eliberării de către persoanele cu funcții de răspundere a documentelor necesare pentru numirea pensiilor, ce conțin informații intenționat greșite.

Luarea de către persoane cu funcții de răspundere a mitei de la vânzător pentru realizarea mărfurilor legate de încălcarea regulilor de vânzare trebuie calificată conform articolului 333 C.P. al R.M. și o calificare suplimentară nu mai este necesară.

În literatura de specialitate nu este menționat așa un semn calificativ ca darea sau luarea de mită de o organizație criminală pentru servicii acordate din partea persoanei cu funcții de răspundere.

Hotărârea Plenului Judecătoriei Supreme nr.6 din punctul 15 11.03.1996 menționează: „prin darea sau luarea de mită de o organizație criminală pentru servicii acordate se înțelege darea sau luarea de mită în scopul săvârșiri imediate sau pe viitor de câtre mituit a oricăror prevăzute în articolul 17 din Codul Penal”.

E necesar de avut în vedere că legea nu cere persoana care dă mită să fie membru al organizației criminale. în cazul când fapta de dare sau luare de mită de o organizație criminală pentru servicii acordate ori de mijlocire a mituirii în interesul unei organizații criminale întrunește și elementele componenței de infracțiune prevăzute în art. 47 din C.P. al R.M. acțiunile făptuitorului urmează a fi calificate respectiv în baza alineatului 3 art. 333, alineatul 3 art. 328, alineatul 3 art. 333 și în baza articolului 47 din C.P.

În practica judiciară sunt cunoscute 2 forme de baza a mituirii – luarea de mită de la persoana particulară și de la persoane cu funcții de răspundere.

fi recunoscuți ca parte vătămată și nu au dreptul de a pretinde la restituirea valorilor date ca mită.

Auto-denunțarea despre darea de mită sau despre mijlocirea mitei este totodată și plângerea despre luarea de mită de către persoana cu funcții de răspundere. In caz de denunțare calomnioasă, făptuitorul poate fi tras la răspundere penală pentru infracțiune prevăzută m articolul 195 din C.P.

Răspunderea pentru dare și luare de mită nu exclude în același timp tragerea la răspunderea penală pentru acțiuni, care deși sunt legate cu mituirea constituie însă alte infracțiuni distincte: abuzul de putere sau de serviciu, coparticiparea la sustragerea avutului proprietarului etc. (de exemplu: luarea de mită a bunurilor sustrase la instigarea mituitului).

în asemenea cazuri fapta urmează a fi calificată ca concurs de infracțiune.

7.ASEMĂNĂRI ȘI DEOSEBIRI DINTRE LUAREA DE MITĂ ȘI INFRACȚIUNI CONEXE

Majoritatea infracțiunilor au o legătură între ele.

Mită la rândul ei este legată și ea de alte infracțiuni. Legătura aceasta în majoritatea cazurilor este caracterizată prin aceea că mituitorul îndeplinind dorința mituitului, săvârșește acțiuni ilegale care conțin în sine componența altei infracțiuni cum ar fi de exemplu falsul în acte publice, abuz de serviciu, și altele.

Dar totodată la componența dată de infracțiune se evidențiază acțiunile mituitorului ce se manifestă mai mult în tăinuirea altei infracțiuni și posibilitatea de sustragere de la răspundere penală. Asemenea acțiuni menționate mai sus prezintă prin sine cumul a două infracțiuni: de mituire și infracțiunea pe care o săvârșește persoana cu funcții răspundere în schimbul mitei. Pericolul social personal a vinovatului se demonstrează prin ducerea persoanei cu funcție de răspundere la săvârșirea pentru mită a unor acțiuni ilegale. Asemenea circumstanță poate fi luată în considerație de către instanța de judecată la pedepsirea vinovatului pentru cumul de infracțiuni.

Practica Judiciară ne arată, că acțiunile a mai mult de jumătate din numărul celor pedepsiți pentru mită au fost îndreptate la săvârșirea acestor infracțiuni.

Infracțiunile de mituire la rândul lor amintesc și de alte infracțiuni.

Deseori infracțiunile de mituire sunt presupuse cu așa infracțiuni ca de exemplu cum ar fi sustragerea avutului obștesc, abuz de serviciu, aducerea unui prejudiciu organizației obștești pe calea înșelăciunii, excrocherie.

Toate dese sunt întâlnite cazurile de încurcare a mitei cu abuzul de serviciu. Întradevăr abuzul de serviciu este asemănător cu mita, dar totuși aceste sunt două componențe aparte. Deoarece în abuzul de serviciu din interes acaparator persoana cu funcții de răspundere la fel ca și la mituire, poate primi remunerare ilegale din contul proprietarului, dar nu pentru acțiunile săvârșite, legate de serviciu, în interesul celui ce oferă remunerarea.

Iată un caz concret din practica Judiciară.

Primarul unui sat din raionul Orhei a strâns bani de la săteni, spunîndu-le că e necesar de a construi un drum ce unea satul cu un orășel vecin. Însă drumul a fost construit din contul bugetului primăriei, iar banii adunați de la săteni primarul și le-a luat lui.

Acțiunile primarului au fost calificate ca abuz de serviciu (art. 327 Codului Penal al R.M.) și nu ca luare de mită.

CAPITOLUL – III

DAREA DE MITĂ

1.DEFINIȚIE

Incriminată în art. 334 C.P. RM darea de mită constă în fapta persoanei care promite, oferă, sau dă bani ori alte bunuri ne cuvenite persoanei cu funcție de răspundere pentru îndeplinirea unei acțiuni sau inacțiuni din partea acestuia.

2.OBIECTUL

Luarea de mită și darea de mită sunt două componențe diferite dar totodată au și câte ceva comun.

Dacă să ne conducem după manualul românesc a profesorului universitar de drept d-l Ion Cheorghiu – Brodit observăm că obiectul juridic și obiectul material al infracțiunii de luare de mită nu diferă de obiectul juridic și obiectul material al infracțiunii de luare de mită.

O caracteristică comună a acestor infracțiuni se datorează existenței la dare de mită și luare de mită prezența intenției directe.

Sub aspect subiectiv, infracțiunea examinată se săvârșește cu intenție directă, forma de vinovație fiind calificată de lege prin elementul “scop” de dare de mită.

In manualul românesc a lui C. Bulai și A. Filipaș este dată următoarea noțiune: "Coruperea unui funcționar prin promisiunea, oferirea sau darea unor foloase materiale m modurile și scopurile arătate în articolul 254 al C.P. Român este considerată de legiuitor infracțiune de dare de mită". Darea de mită este o infracțiune corelativă aceleiași de luare de mită. Spre deosebire de aceasta din urmă, însă darea de mită este o faptă în legătură cu serviciul, adică întotdeauna autorul ei este exterior complexului de atribuții din exercitarea căreia urmărește să obțină un avantaj, moral sau material, legal sau injust.

Elementul material al faptei este alcătuit din 3 modalități normative și alte mative: promisiunea, oferirea, darea de bani sau alte foloase.

Promisiunea înseamnă făgăduială care se face de către subiect activ funcționarului, de a-1 remite bani sau un alt folos material.

Oferirea reprezintă înfățișarea folosului injust funcționarului pentru că acesta, dacă este de acord să și-1 poată însuși.

Darea folosului semnifică remiterea lui efectivă funcționarului. Folosul injust este dat funcționarului pentru că acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească ori să întârzie îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau m scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

Răspunderea penală pentru „darea de mită” are careva particularități, care cer o examinare specială. Legea penală m legătură cu claritatea îndeajuns să nu dezvăluie noțiunea "dare" de mită.

În teoria dreptului penal darea de mită se prezintă ca transmiterea persoanelor cu funcții de răspundere a remunerărilor ilegale pentru înfăptuirea sau ne înfăptuirea de câtre aceasta a anumitor acțiuni, în legătură cu serviciul și în interesul mituitorului.

Darea de mită organic este legată de luarea de mită și toate semnele specifice acestei componențe de infracțiuni (în repetate rânduri, de o persoană anterior condamnată) au același conținut ca și în componența luării de mită.

în Comentariul Codului Penal al RSFSR este menționat că: "Darea de mită, la fel că și mijlocirea în sensul direct al cuvântului nu sunt infracțiuni săvârșite de persoana cu funcții de răspundere.

Răspunderea pentru aceste acțiuni este prevăzută în capitolul Nr. 7 a C.P. Român astfel încât împreună cu luarea de mită formează o componență necesară. Pentru aplicarea articolului 283 al C.P. Român (Darea de mită) și articolul 283 C.P. Român (Mijlocirea mitei) nu se cere ca vinovatul să fie persoana cu funcții de răspundere și să săvârșească acțiuni (inacțiuni) în puterea situației sale de serviciu.

3.LATURA OBIECTIVĂ

Latura obiectivă a acestei infracțiuni prezintă prin sine transmiterea (acordarea) persoanei cu funcții de răspundere personal sau prin mijlocitori, a bunurilor materiale și foloaselor patrimoniale pentru îndeplinirea sau neîndeplinirea, în interesul celui ce le dă, a acțiunilor pe care persoana cu funcții de răspundere trebuia sau putea să le săvârșească cu întrebuințarea situației sale de serviciu.

Dacă obiect al mitei sunt bani, hârtii de valoare, valori patrimoniale m cele mai multe cazuri ele sunt transmise persoanei cu funcții de răspundere personal sau prin mijlocitor: banii pot fi transferați pe contul bancar al mituitului.

Dare de mită se referă la infracțiunile cu o componență formală. Ea se consideră terminată din momentul transmiterii (acordării) persoanei cu funcții de răspundere prin măcar a unei părți din mită. Dacă mita se transmite persoanei cu funcții de răspundere prin mijlocitor, acțiunile ultimului se califică ca complicitate la dare de mită cu condiția că el știa că transmite mită.

Câte odată practica întâlnește și cazuri de mijlocire fictivă, atunci când persoana primește de la mituitor bani sau alte foloase materiale fără intenția de a le transmite persoanei cu funcții de răspundere, dar cu scopul de a însuși.

Exemplu: o „mijlocire fictivă” a fost constatată în acțiunile lui Ghecev, polițist al CPS Botanica, care a luat bani (700 $ SUA), precum că le va împărți cu alți lucrători ai CPS Botanica de la șeful firmei „Angelica”.

Acțiunile, îndreptate la darea de mită, dar ne dorite de persoana cu funcții de răspundere (de exemplu, lăsarea pe masă a obiectului mitei, transmiterea sumei de bani ca mită în adresa persoanei cu funcții de răspundere prin poștă sau telegraf) se califică ca tentativă la darea de mită.

În același timp la darea mitei persoanei cu funcții de răspundere în părți (rate), în câteva procedee, oferirea măcar a uneia din părți din suma stabilită formează nu tentativa la darea de mită, dar o infracțiune terminată de dare de mită.

4.LATURA SUBIECTIVĂ

Latura subiectivă a acestei infracțiuni se caracterizează numai prin intenție directă. Conștiința vinovatului este cuprinsă de faptul că persoanei cu funcții de răspundere i se oferă mită pentru săvârșirea în interesul mituitorului, a acțiunilor legate de folosirea stării de serviciu a persoanei cu funcții de răspundere (sau de obține de aceste acțiuni). Înțelegând aceste circumstanțe vinovatul dorește să transmită persoanei cu funcții de răspundere remunerarea ilegală (mita).

Componența dării de mită lipsește, dacă la transmiterea remunerării cel ce dă presupune că persoana cu funcții de răspundere are dreptul la această remunerare la fel și dacă transmiterea constituie o parte acaparată pe cale infracțională și se oferă persoanei nu pentru acțiuni de serviciu în folosul celuia ce dă mită.

Motivele dării de mită la calificarea infracțiunii nu influințează. Ele întotdeauna poartă un caracter antisocial.

Persoana se strădui sa-și satisfacă interesele sale, să rezolve întrebări concrete pentru sine, rudelor sale pe cale infracțională prin coruperea persoanei cu funcții de răspundere.

Nu se exclude componența de dare de mită și în acele cazuri când mituitorul se conduce de interesele greșite de serviciu a organizației sale.

Subiectul dării de mită poate fi orice persoană, chiar și acela care transmite persoanei cu funcții de răspundere mita în interesul organizației de stat cooperative sau obștești.

Ea poate pe această cale să-și realizeze interesele dorite și prioritățile personal pentru dânsul, rude, cunoscuți ș.a.m.d. persoanei cu funcții de răspundere ce propune subalternului mită pentru a-și realiza (pentru organizația, întreprinderea și instituția dată) acțiunile dorite sau inacțiuni altei persoane cu funcții de răspundere, poartă răspunderea ca mituitor.

Persoana subalternă, ce s-a înțeles despre îndeplinirea în schimbul mitei, acțiunilor dorite și care a oferit mita, trebuie trasă la răspundere ca coparticipat la darea de mită. Dacă asemenea lucrător transmite mita, știind despre caracterul însărcinării, acțiunile lui urmează o calificare ca mijloc al mituirii.

Aceasta are nevoie de două concretizări: acțiunile persoanei cu funcții de răspundere ce a însărcinat subalternul să dea mită în interesul organizației, trebuie calificată nu ca dare de mită, ci ca participare la aceasta, deoarece persoana cu funcții de răspundere singură nu dă mită, dar participă în rol de organizator sau complice. Acțiunile subaltemului ce a dat mită din însărcinarea șefului său pot fî calificate în doua feluri:

– dacă interesele organizației din numele căreia acționează coincid cu cele personale este prezentă darea de mită (dar nu coparticipare).

– dacă subaltemul doar transmite obiectul mitei, ne având un interes propriu, este prezentă mijlocirea mitei.

De obicei, mituitorii nu sunt persoane cu funcții de răspundere, dar dacă sunt, acțiunile lor de regulă nu sunt legate de starea lor de serviciu.

Mituitorul poate acționa din motiv de lăcomie, cointeresare personală, la fel ca și din considerentul primirii unor foloase pentru organizațiile de stat și obștești.

Unele persoane cu funcții de răspundere ce practică o activitate infracțională (sustrageri, speculații) pentru atingerea scopului dorit-primirea unor venituri de înaltă calitate, mărfurilor dificitare ș.a.m.d. ajung la (cumpărarea) coruperea altor persoane cu funcții de răspundere.

Mituitorii pot fi împărțiți în două grupe:

– ocazionali

– frauduloși

Mituitorul ocazional ajunge la darea de mită pentru acordarea bunurilor necesare după lege după multe ezităiri, pentru atingerea scopului dorit, cum li se pare lor, folosind toate mijloacele legale. Activitatea lor criminală nu este totdeauna, ci uneori.

Mituitorii frauduloși deseori ajung la dare de mită pentru atingerea intereselor lor legale și ilegale. Ei sunt persoane „cu legături”, „cunoștințe”, socot că totul se vinde și se cumpără. Nu rareori mituitorii permit cheltuirea bunurilor de stat și obștești și acești bani sunt folosiți pentru transmiterea mitei. Aceste acțiuni se fac prin folosirea unor documente false.

Mituitul mitei, știind despre aceea, că la remunerare lui sunt folosite asemenea mijloace, de rând cu răspunderea pentru mită poartă deasemenea răspundere pentru sustragerea avuturilor obștești și statale și persoana cu funcții de răspundere ce dă mită, pe lângă darea ei, poartă răspundere și pentru coparticipare la sustragerea acstor bunuri. Daca darea mitei este legată cu determinarea persoanei cu funcții de răspundere la săvârșirea altor infracțiuni de serviciu, atunci ea este nu altceva de cît instigarea la săvârșirea ei. Răspunderea mituitorului pentru asemenea acțiuni survine prin cumul de infracțiuni: pentru dare de mită și complicitate la săvârșirea infracțiunii respective.

Cum menționează Hotărârea numărul 6 a Plenumului Judecătoriei Supreme a R.M. din 11.03.1996 „răspunderea pentru dare și luare de mită nu exclude în același timp tragerea la răspundere penală pentru acțiuni, care deși sunt legate cu mituirea constituie însă alte infracțiuni distincte: abuz de putere sau de serviciu, coparticipare la sustragerea avutului proprietarului etc. (de exemplu: luarea de mită a bunurilor sustrase la instigarea mituitului)”.

Dacă mituitorul încurcă persoana pe care dorește s-o corupă, socotindu-1 drept persoană cu funcții de răspundere, în timp ce el nu este, acest fapt nu-1 eliberează de răspunderea pentru tentativă la darea de mită. în cazul dat infracțiunea va fi ne terminată deoarece persoana cu funcții de răspundere nu a primit remunerarea.

Uneori remunerarea se referă persoanei care de fapt nu poate înfăptui acțiuni ce îl interesează pe mituitor. însă aceasta nu-1 eliberează pe acesta din urmă de răspundere, deoarece pe de o parte legea menționează numai despre darea de mită și nu pune în dependență terminarea infracțiunii de îndeplinirea sau neîndeplinirea unor acțiuni, dar pe de altă parte-mituitorul poate și să cunoască posibilitățile de fapt a persoanei cu funcții de răspundere, căreia îi oferă mita.

Deoarece în conștiință mituitorul are de a da mită persoanei cu funcții de răspundere și intenția în această parte el o îndeplinește, acțiunile lui formează terminare a componenței de infracțiune.

Nu influințează la existența componenței acestei infracțiuni și faptul dacă într-adevăr au fost săvârșite acțiuni legate de serviciu și caracterul lor.

O condiție obligatorie la calificarea acțiunilor persoanei ca mituitor-prezența intenției directe, ce constă în cunoașterea caracterului ilegal a remunerărilor, transmise pentru acțiuni săvârșite datorită stării: de serviciu și dorința transmiterii lor. Mituitorul își dă seama de

caracterul pericolului social îndreptate la coruperea persoanei cu funcții de răspundere și dorește ca pentru mită să săvârșească acțiunile dorite.

Dacă cel ce transmite remunerarea nu știe aceasta ( exemplu socoate că persoana cu funcții de răspundere are dreptul la această remunerare, sau o primește ca o parte de la sustragerea săvârșită în comun) componența dării de mită lipsește.

Componența coparticipării la darea de mită vor fi și acțiunile persoanei care ne fiind persoane cu funcții de răspundere se dă drept persoana cu funcții de răspundere primind foloase în calitate de remunerare. De obicei ei îndeplinesc rolul ori de instigator, ori complice la darea de mită.

Instigatori – ei sunt în acele cazuri când dându-se drept persoana cu funcții de răspundere determină pe cineva la transmiterea lor a mitei. Bineînțeles, asemenea persoane recunosc că determină la infracțiune, singuri sunt în rolul de coparticipant, și doresc să participe la săvârșirea acestei infracțiuni. Instigând la darea mitei, ei primesc bani sau alte valori ca mijlocitori pentru transmitere persoanei cu funcții de răspundere, dar de fapt le însușesc lor. Asemenea acțiuni conțin toate semnele instigării la darea de mită.

Complici – se socot persoanele, care nemijlocit singuri nu determină mituitorul la transmiterea mitei, dar dându-se drept persoană cu funcții de răspundere se folosesc de aceasta, luând banii sau alte valori în calitate de mită. Complicitatea lor la darea de mită constă în aceea că ei creează condiții mituitorului pentru săvârșirea infracțiunii, contribuie la aceasta și de aceea în rezultatul acțiunilor lor are loc tentativa la această infracțiune.

În punctul 20 al Hotărârii Plenumului Judecătoriei Supreme a R.M. din 11.03.1996 se menționează că:

"Dacă persoana primește de la mituitor bani sau alte valori chipurile de a le transmite persoanei cu funcții de răspundere ca mită, și, ne având intenția de a proceda astfel, le însușește, fapta constituie componența infracțiunii de înșelare sau abuz de încredere”.

Când această persoană m scopul acaparării valorilor instigă mituitorul la dare de mită, atunci acțiunile vinovatului pe lângă înșelăciune urmează a fi calificate ca instigare la dare de mită. Acțiunile mituitorului în aceste cazuri trebuie calificate ca tentativă la darea de mită, indiferent de faptul dacă era numită concret persoana cu funcții de răspundere căreia îi era predestinată mita."

5.SANCȚIONAREA

Primirea sau extorcarea de bani, titluri de valoare, alte bunuri sau avantaje cu caracter patrimonial, acceptarea de servicii sau de promisiuni de bunuri sau avantaje, personal sau prin mijlocitor, pentru sine sau pentru o altă persoană, săvîrșite intenționat de către o persoană care are influență sau care susține că are influență asupra unui funcționar public, în scopul de a-l face să îndeplinească ori să nu îndeplinească acțiuni ce intră în obligațiile sale de servicu, indiferent dacă asemenea acțiuni au fost sau nu au fost săvîrșite, –

se pedepsește cu amendă în mărime de la cinci sute la o mie cinci sute unități sau cu închisoare de la doi la cinci ani.

(2) Aceleași acțiuni urmate de influența promisă sau de obținerea rezultatului urmărit, săvîrșite:

a) de două sau mai multe persoane;

b) în mod repetat;

c) cu primirea de valori sau avantaje în proporții mari, –

se pedepsesc cu amendă în mărime de la o mie la trei mii unități sau cu închisoare de la trei la șapte ani.

(3) Acțiunile prevăzute de alineatele (1) sau (2) ale prezentului articol, săvîrșite:

a) pentru primirea de valori fie avantaje în proporții deosebit de mari;

b) pentru acordarea de servicii unei organizații criminale, –

se pedepsesc cu închisoare de la cinci la zece ani și cu amendă în mărime de la cinci sute la o mie cinci sute unități .

6.SEMNELE CALIFICATIVE DE DARE DE MITĂ

În calitate de semne calificative la darea de mită alineatul 2 articolul 334 al C.P. prevede:

a) în repetate rânduri

b) de o persoană anterior condamnată pentru mituire

c) în proporții mari

Aceste trei semne corespund cu semnele analogice ale luării de mită. Pentru prezența semnului "în repetate rânduri" se cere ca înainte să fi fost numai darea de mită (dar nu și luarea de mită și mijlocirea ei).

însă în manualul lui Zdravomîslov B.V. și Grișaev P.I. „Советскoe yroловнoe npaво” 1988 pag. 386 este menționată și o așa idee, că pentru cunoașterea mitei ca fiind "în repetate rânduri" nu are importanță care din infracțiuni prevăzute în articolele 173, 283 și 283/1 C.P. a Rusiei (darea, mijlocirea și luarea de mită) s-a petrecut înaintea dării de mită.

Eu personal consider că prima idee ar fi mai corectă, decât a doua. Nu va fi semnul dat calificativ dacă suma determinată ca mită se transmite de mituitor persoanei cu funcții de răspundere pe părți pentru îndeplinirea sau neîndeplinirea, în interesul mituitorului a diferitor acțiuni. In același timp lipsește acest semn la darea mitei unui grup de persoane cu funcții de răspundere ce acționează în urma unei înțelegeri prealabile, pentru îndeplinirea (neîndeplinirea) în favoarea mituitorului unei acțiuni dorite.

Pentru prezența celui de-al doilea semn calificativ, adică "săvârșită de o persoană anterior condamnată pentru mituire-este de ajuns de a constata, că vinovatul mai înainte a fost pedepsit pentru una din cele 3 infracțiuni (luarea de mită, mijlocirea sau darea ei) și antecedentele penale nu sunt stinse.

Se consideră mită „în proporții mari” adică costul bunurilor date evaluate în bani depășește mărimea de 500 de ori mărimea salariului minim, stabilit de legislație la momentul săvârșirii infracțiunii.

Alineatul 3 al articolului 334 al C.P. menționează că:

„Darea de mită în proporții deosebit de mari sau pentru servicii acordate unei organizații criminale”.

în nota articolului 195 C.P. al R.M. este indicat că: „Sustragerea în proporții deosebit de mari din avutul proprietarului se consideră acțiune de sustragere, săvârșită de o persoană sau de un grup de persoane dacă costul bunurilor sustrase evaluate în bani, depășește de 1500 de ori mărimea salariului minim, stabilit de legislație la momentul săvârșirii infracțiunii”.

Se consideră mită în proporții deosebit de mari când mărimea mitei evaluate m bani depășește proporțiile indicate în nota sus menționată.

A doua circumstanță agravantă a alineatului 3 al articolului 334 este "darea de mită de o organizație criminală pentru servicii acordate".

Punctul 5 al Hotărârii Plenumului Judecătoriei Supreme a R.M. din 11.03.1996 menționează că: "Prin darea sau luarea de mită de o organizație criminală pentru servicii acordate se înțelege darea sau luarea de mită în scopul săvârșirii imediate sau pe viitor de către mituit a oricăror servicii ce țin de competența lui, unei organizații criminale prevăzute în articolul din C.P."

E necesar de avut în vedere că legea nu cere ca persoana care dă mită să fie membru a organizației criminale (alineatul 3 articolul 334 C.P.).

În cazul când fapta, de dare sau luare de mită de o organizație criminală pentru servicii acordate întrunește și elementele componenței de infracțiune prevăzute în articolul 47 din C.P. al R.M. acțiunile făptuitorului urmează a fi calificate respectiv în baza articolului 47 și 328 alineatul 3 C.P. al R.M.

Alineatul 4 al articolului 328 C.P. menționează că: "Persoana care a dat mită este apărată de răspundere penală dacă mita i-a fost luată prin șantaj sau dacă această persoană după darea mitei a declarat de bună voie despre cele întâmplate „organelor ce au dreptul de a intenta dosar penal”. Unul din temeiurile eliberării de răspundere penală este "luarea mitei prin șantaj sau extorcarea mitei" esența căreia a fost caracterizată la capitolul II "Luarea de mită".

Acțiunea persoanei la transmiterea mitei intr-o așa situație este obligatorie dorinței comportării mituitului. Aceasta duce la tragerea irațională la răspundere a celui ce dă mită, deoarece lipsește intenția directă de a corupe persoana cu funcții de răspundere sau de a atenta la activitatea normală a organelor (puterii) de conducere. Persoana este constrânsă de mituit la o așa modalitate de ocrotire a intereselor legale.

Din înțelesul articolului 328 și 333 reiese că autodenunțarea despre darea de mită sau mijlocirea mituirii îl eliberează de răspunderea penală nu numai pe mituitor și mijlocitor, dar și pe coparticipații lor.

Autodenunțarea despre darea de mită sau despre mijlocirea mituirii adresată poliției, procurorului, instanței de judecată sau unui alt organ de stat, îl eliberează pe făptuitor de răspundere penală numai în cazul când el nu știa despre faptul că organele de urmărire penală sunt la curent cu infracțiunea săvârșită de el, indiferent de motivele de care s-a călăuzit petiționarul.

Un alt temei de eliberare penală a mituitorului este „declararea de bună voie despre faptul dării de mită”. „De bună voie" va fi declararea din inițiativa proprie a mituitorului și indiferent de motivele (frica de răspunderea penală, recunoașterea vinovăției, căința sinceră). „De bună voie” declararea nu lipsește și atunci, când inițiatorul ei este nu însuși mituitorul, dar alte terțe persoane (rude, prieteni, apropiați), m afară de persoane cu funcții de răspundere oficială.

Nu are importanță perioada de timp, ce a trecut din momentul darii mitei și până la auto-denunțare. Persoana poate să mărturisească despre darea mitei atât până la intentarea procesului penal, cît și după. Insă semnul „de buna voie” se omite, dacă persoana informează despre mită, însă organele puterii competente cunoșteau circumstanțele săvârșirii infracțiunii.

Eliberarea mituitorului de răspundere penală din motivul extorcării mitei sau eliberarea mituitorului sau mijlocitorului din motivul auto-denunțării sale nu înseamnă lipsa competenței infracțiunii în acțiunile acestor persoane.

Ca consecință ei nu pot fi recunoscuți ca parte vătămată și nu au dreptul de a pretinde la restituirea valorilor date ca mită.

Mai greu este calificată darea de mită în cazurile când obiect al mitei sunt lucruri furate. Sunt posibile 3 situații:

1. Darea în calitate de mită a bunurilor furate împreună cu mituitorul formează pentru dânsul cumul de sustragere și dare de mită.

2. Darea mitei, când mituitorul în timpul sustragerii îndeplinea rolul de coparticipat (organizator, instigator, complice) se califică ca dare de mită și coparticipare la sustragere.

3. Transmiterea m calitate de mită a bunurilor, căpătate pe cale infracțională, constituie cumul de dare de mită și sustragere de bunuri.

Autodenunțarea despre darea de mită rudelor sau vecinilor nu poate fi socotită ca auto-denunțare ce eliberează răspunderea penală. Nu se eliberează de răspunderea penală în cazurile, dacă după pedepsire el informează organele corespunzătoare despre anumite episoade necunoscute lor.

În concluzie, menționez, că legea menționează despre eliberarea de răspunderea penală pentru dare de mită, însă acțiunea acestei norme nu se extinde asupra mijlocitorul la mijlocirea mitei.

7.ASEMĂNĂRI ȘI DEOSEBIRI DINTRE DAREA DE MITĂ ȘI INFRACȚIUNI CONEXE

Majoritatea infracțiunilor au o legătură între ele.

Mită la rândul ei este legată și ea de alte infracțiuni. Legătura aceasta în majoritatea cazurilor este caracterizată prin aceea că mituitorul îndeplinind dorința mituitului, săvârșește acțiuni ilegale care conțin în sine componența altei infracțiuni cum ar fi de exemplu falsul în acte publice, abuz de serviciu, și altele.

Mituirea trebuie deosebită de primirea unei remunerări ilicite de la cetățeni pentru îndeplinirea lucrărilor, legate de deservirea populației.

Primirea de către lucrător fără funcții de răspundere dintr-o întreprindere, instituție sau organizație prin estorcarea a unei remunerări ilicite de la cetățean pentru îndeplinirea unei lucrări sau pentru prestarea unui serviciu în sfera comerțului, alimentației publice, deservirii sociale, comunale, medicale, cu mijloace de transport sau pentru alte feluri de deservire a populației, ce se referă la sfera de obligații a acestui lucrator, trebuie să fie atras la răspundere penală nu pentru mituire (art. 333 C.P. al R.M.), ci pentru primirea unei remunerări ilicite de la cetățeni pentru îndeplinirea lucrărilor legate de deservirea populației (art. 1603 C.P. al R.M.).

În calitate de exemplu relevant poate servi următorul caz:

Un medic de la Spitalul Republican, ce lucrează m secția de traumatologie a primit prin estorcare o sumă de bani pentru deservirea medicală ce se referă la sfera obligațiilor de serviciu ale acestui lucrător medical. Judecătoria Supremă a calificat acțiunile persoanei m cauză nu ca luare de mită, dar ca primirea unei remunerări ilicite, infracțiune prevăzută de art. 1603 C.P. al R.M.

Mituirea trebuie deosebita în diferite forme de sustragere a avutului proprietarului.

Când acțiunile persoanelor vinovate, în deosebi a persoanelor cu funcții de serviciu sunt îndreptate numai spre un singur scop: acăpărarea pe cale infracțională a avutului proprietarului, atunci împărțirea celor sustrase între coparticipații infracțiunii incorect se înțelege ca luare de mită. în așa fel Colegiul Judecătoresc, pe dosarul penal al Judecătoriei Supreme a R.M. examinând dosarul penal al paznicului de depozit A. și directorului magazinului B. a constatat, că fraudând starea de seviciu, ei sistematic se ocupau de sustragerea produselor și realizarea lor prin intermediul magazinului, dar surplusul bănesc îl luau lor. 0 parte din bani B. le transmitea lui A. Organele de anchetă i-au înaintat lui A. învinuirea în luare de mită, însă Colegiul Judecătoresc a exclus această învinuire, menționând, că A. a primit de la B. nu mită, dar partea sa din cele sustrase.

La delimitarea luării de mită de sustragerea avutului de stat și obștesc pe calea abuzului situației de serviciu, excrocheriei ș.a.m.d. trebuie de luat în considerație că infracțiunile numite nu sunt legate cu folosirea de către persoanele cu funcții de răspundere a situației de serviciu, deoarece ca subiect al acestei infracțiuni este persoana particulară și nu persoana cu funcții de răspundere, cum în cazul luării de mită.

Aceste infracțiuni se mai deosebesc și după obiectul de atentare. Luarea de mită tot timpul atentează la activitatea normală a aparatului de stat, pe când obiectul sustragerii și de stat este proprietatea statului.

în afară de aceasta, semnul obligatoriu al sustragerii este pricinuirea prejudiciului patrimonial organizației de stat, dar la luarea de mită poate și să nu aducă la pricinuirea unui asemenea prejudiciu. Un interes deosebit trebuie luat m considerație la deosebirea mituirii de înșelarea cumpărătorilor săvârșite pe calea măririi prețurilor de stat. In aceste cazuri de la cumpărător se ia o sumă adăugătoare la cea care este de fapt. Răspunderea survine la descoperirea în acțiunile vinovatului a intenției directe la mărirea prețului mărfii sau o altă înșelăciune.

La mituire cumpărătorul știe prețul real al obiectului cumpărat și știe, că "pe deasupra" mai dă o sumă concretă pentru a primi lucrul dorit. Suma adăugătoare persoana cu funcții de răspundere o primește ca remunerare pentru eliberarea mărfurilor. Persoanele ce iau și dau această sumă intră în relații infracționale și acțiunile lor prezintă prin sine dare și luare de mită.

Exemplu: Vânzătorul magazinului la uzina de frigidere A. a vândut cumpărătorului cu 1850 lei un frigider, care de fapt avea prețul real de 1450 lei. Frigiderul pe care nu era scris prețul el 1-a eliberat de la depozit. Din suma primită vânzătorul A. a plătit în casă 1450 lei, iar restul 400 lei i-a luat lui.

Cumpărătorul socotea că a plătit vânzătorului prețul real. Judecata în cazul dat corect a calificat acțiunile lui A. ca înșelare a cumpărătorului.

Dacă cumpărătorul știe că cumpără marfa cu un preț mărit și este de acord cu aceasta, atunci aici este prezentă mituirea.

Deasemenea mituirea trebuie deosebită de excrocherie. Exemplu: Buhnă, știind că cet. A. urgent trebuie să-și facă permis de conducere, sub pretextul de a-1 ajuta pe el să obțină acest permis pe cale înșelătoare a primit 200 $ SUA. însă aceasta nu a avut loc și banii numiți Buhnă și le-a luat lui. Pentru aceste acțiuni el a fost pedepsit conform articolului 190 C.P. al R.M. A. transmițându-i banii lui Buhnă, bănuia că acesta îi va transmite verișorului lui care lucrează la Comisariatul de poliție.

IV. DEOSEBIREA MITUIRII DE INFRACȚIUNI CONEXE

Secțiunea 1. Reflecții generale

Majoritatea infracțiunilor au o legătură între ele.

Mita la rândul ei este legată și ea de alte infracțiuni. Legătura aceasta în majoritatea cazurilor este caracterizată prin aceea că mituitorul îndeplinind dorința mituitului, săvârșește acțiuni ilegale care conțin în sine componența altei infracțiuni cum ar fi de exemplu falsul în acte publice, abuz de serviciu etc.

Dar totodată la componența dată de infracțiune se evidențiază acțiunile mituitorului ce se manifestă mai mult în tăinuirea altei infracțiuni și posibilitatea de sustragere de la răspundere penală. Asemenea acțiuni menționate mai sus prezintă prin sine cumul a două infracțiuni: de mituire și infracțiunea pe care o săvârșește persoana cu funcții răspundere în schimbul mitei. Pericolul social al vinovatului se demonstrează prin determinarea persoanei cu funcție de răspundere la săvârșirea unor acțiuni ilegale pentru mită. Asemenea circumstanță poate fi luată în considerație de către instanța de judecată la pedepsirea vinovatului pentru cumul de infracțiuni.

Practica judiciară ne arată că acțiunile a mai mult de jumătate din numărul celor pedepsiți pentru mită au fost îndreptate la săvârșirea acestor infracțiuni.

Infracțiunile de mituire la rândul lor amintesc și de alte infracțiuni.

Deseori infracțiunile de mituire sunt presupuse cu așa infracțiuni ca de exemplu cum ar fi sustragerea avutului de stat sau obștesc, abuz de serviciu, aducerea unui prejudiciu organizației obștești pe calea înșelăciunii, escrocheriei.

§ 1. Mita și abuzul de serviciu

Foarte des sunt întâlnite cazurile de confundare a mitei cu abuzul de serviciu. Într-adevăr, abuzul de serviciu este asemănător cu mita, dar totuși acestea sunt două componențe distincte. Deoarece în cazul abuzului de serviciu persoana cu funcții de răspundere săvârșește acțiuni în baza atribuțiilor sale de serviciu cu încălcarea obligațiilor sale.

Iată un caz concret din practica judiciară.

Primarul unui sat din sectorul Orhei a strâns bani de la săteni, spunându-le că este necesar de construit un drum ce unea satul cu un orășel vecin. Însă drumul a fost construit din contul bugetului primăriei, iar banii adunați de la săteni primarul i-a însușit. Acțiunile primarului au fost calificate ca abuz de serviciu (art. 327 CP) și nu ca luare de mită.

§ 2. Mita și primirea unei remunerații de la cetățeni pentru îndeplinirea lucrărilor legate de deservirea populației.

Mituirea trebuie deosebită de primirea unei remunerări ilicite de la cetățeni pentru îndeplinirea lucrărilor, legate de deservirea populației.

Primirea de către lucrător fără funcții de răspundere dintr-o întreprindere, instituție sau organizație prin extorcarea unei remunerări ilicite de la cetățean pentru îndeplinirea unei lucrări sau pentru prestarea unui serviciu în sfera comerțului, alimentației publice, deservirii sociale, comunale, medicale, cu mijloace de transport sau pentru alte feluri de deservire a populației, ce se referă la sfera de obligații a acestui lucrator, trebuie să fie atras la răspundere penală nu pentru mituire (art. 333 CP), ci pentru primirea unei remunerări ilicite de la cetățeni pentru îndeplinirea lucrărilor legate de deservirea populației (art. 1603 CP RM).

În calitate de exemplu relevant poate servi următorul caz:

Un medic de la Spitalul Republican, ce lucrează în secția de traumatologie a primit prin extorcare o sumă de bani pentru deservirea medicală ce se referă la sfera obligațiilor de serviciu ale acestui lucrător medical. Curtea Supremă de Justiție a calificat acțiunile persoanei în cauză nu ca luare de mită, dar ca primirea unei remunerări ilicite, infracțiune prevăzută de art. 1603 CP.

§ 3. Mita și sustragerea avutului proprietarului

Mituirea trebuie deosebită și de diferitele forme de sustragere a avutului proprietarului. Când acțiunile persoanelor vinovate, în deosebi a persoanelor cu funcții de serviciu sunt îndreptate numai spre un singur scop: acăpărarea pe cale infracțională a avutului proprietarului, atunci împărțirea celor sustrase între coparticipații infracțiunii incorect se înțelege ca luare de mită. În așa fel Colegiul penal al CSJ examinând dosarul penal pe cauza penală de învinuire al paznicului de depozit A. și directorului magazinului B. a constatat, că fraudând starea de serviciu, ei sistematic se ocupau de sustragerea produselor și realizarea lor prin intermediul magazinului, dar surplusul bănesc îl luau lor. O parte din bani B. le transmitea lui A. Organele de anchetă i-au înaintat lui A. învinuirea în luare de mită, însă Colegiul penal al CSJ a exclus această învinuire, menționând, că A. a primit de la B. nu mită, dar partea sa din cele sustrase.

Aceste infracțiuni se mai deosebesc și după obiectul de atentare. Luarea de mită tot timpul atentează la activitatea normală a aparatului de stat, pe când obiectul sustragerii și de stat este proprietatea statului sau a particularilor.

În afară de aceasta, semnul obligatoriu al sustragerii este pricinuirea prejudiciului patrimonial, dar la luarea de mită poate și să nu aducă la pricinuirea unui asemenea prejudiciu. Un interes deosebit trebuie luat în considerație la deosebirea mituirii de înșelarea cumpărătorilor săvârșite pe calea măririi prețurilor de vânzare. În aceste cazuri de la cumpărător se ia o sumă adăugătoare la cea care este de fapt. Răspunderea survine la descoperirea în acțiunile vinovatului a intenției directe la mărirea prețului mărfii sau o altă înșelăciune.

La mituire cumpărătorul știe prețul real al obiectului cumpărat și știe, că „pe deasupra” mai dă o sumă concretă pentru a primi lucrul dorit. Suma adăugătoare persoana cu funcții de răspundere o primește ca remunerare pentru eliberarea mărfurilor. Persoanele ce iau și dau această sumă intră în relații infracționale și acțiunile lor prezintă prin sine dare și luare de mită.

De exemplu, vânzătorul magazinului de la uzina de frigidere A. a vândut cumpărătorului cu 1850 lei un frigider, care de fapt avea prețul real de 1450 lei. Frigiderul pe care nu era scris prețul el 1-a eliberat de la depozit. Din suma primită vânzătorul A. a plătit în casă 1450 lei, iar restul 400 lei i-a însușit. Cumpărătorul considera că a plătit vânzătorului prețul real. Instanța de judecata în cazul dat corect a calificat acțiunile lui A. ca înșelare a cumpărătorului.

Dacă cumpărătorul știe că cumpără marfa cu un preț mărit și este de acord cu aceasta, atunci aici este prezentă mituirea.

De asemenea, mituirea trebuie deosebită de escrocherie. Exemplu: B., știind că A. urgent trebuie să-și facă permis de conducere, sub pretextul de a-1 ajuta pe el să obțină acest permis pe cale înșelătoare a primit 200 $ SUA. Însă aceasta nu a avut loc și banii numiți B. și i-a luat lui. Pentru aceste acțiuni el a fost pedepsit conform art. 122 CP. A. transmițându-i banii lui B., bănuia că acesta îi va transmite verișorului lui care lucrează la Comisariatul de poliție pentru obținerea permisului de conducere.

Secțiunea 2. Analiza juridică a mijlocirii mituirii și a traficului de influiență

§ 1. Conținutul legal

Art. 326 alin. 1 CP prevede mijlocirea mituirii, care este varianta tip.

Din conținutul normei de incriminare rezultă că mijlocirea mituirii este fapta aceluia care participă ca intermediar, între mituit și mituitor, știind cu siguranță despre aceasta. Mijlocirea mituirii este acțiunea persoanei care nu are calitatea nici de mituitor, nici mituit, situându-se pe o poziție aflată între aceste două calități și constituind o verigă a actului de mituire.

Varianta agravantă constă în mijlocirea mituirii săvârșită fie în mod repetat, fie de o persoană anterior condamnată pentru mituire fie pentru abuzul de serviciu.

A doua variantă agravantă presupune mijlocirea mituirii săvârșită de o persoană cu înaltă funcție de răspundere sau în interesul unei organizații criminale.

§ 2. Obiectul

Obiectul nemijlocit al mijlocirii mituirii îl constituie totalitatea de relații sociale legate nemijlocit de activitatea normală a aparatului de stat, obștesc. Altfel spus, obiectul nemijlocit constă în relațiile sociale a căror normală formare, desfășurare și dezvoltare nu ar fi posibilă fără a asigura cu probitate de către funcționari a atribuțiilor de serviciu încredințate lor și fără a combate faptele de penalitate prin care se aduce atingere bunului mers al autorităților sau instituțiilor publice ori al altor persoane juridice și se lezează implicit interesele legale ale persoanelor particulare.

În ceea ce privește obiectul infracțiunii de mijlocire a mitei și obiectul mijlocirii mituirii este necesar de a le delimita unul de altul și de nu le confundat. Trebuie de menționat precum că obiectul mijlocirii mitei corespunde cu obiectul infracțiunii de luare de mită.

§ 3. Latura obiectivă

Latura obiectivă a mijlocirii mituirii se caracterizează printr-o acțiune (complex de acțiuni) pe care o săvârșește făptuitorul. Acționând întru înfăptuirea infracțiunii, mijlocitorul are contact cu cel care ia, pretinde sau acceptă mita, precum și cu cel care dă sau promite darea de mită.

Așadar, deși săvârșește acțiunea constitutivă (acceptă, pretinde sau primește) a luării de mită, intermediarul acționează pentru îndeplinirea voinței făptuitorului infracțiunii de luare de mită și săvârșește un act de ajutor, adică de complicitate.

Mijlocirea mituirii este o formă de complicitate în luarea sau darea de mită care constă în aceea că mijlocitorul contribuie la atingerea unui numitor comun dintre mituitor și mituit cu privire la darea mitei sau luarea ei, ori realizarea acestei înțelegeri.

Mijlocirea mituirii reprezintă în sine o complicitate deosebită în luarea de mită și darea de mită și se studiază de sine stătător în această componență de infracțiune.

Latură obiectivă a mijlocirii mitei se exprimă prin transmiterea nemijlocită a obiectului mitei la însărcinarea mituitorului sau mituitului. În așa fel mijlocitorul joacă rolul de „punte” dintre mituitor și mituit.

O trăsătură particulară la mijlocirea mituirii o constituie mijlocitorul prin activitatea sa, deoarece el nu acționează din propria inițiativă, ci îndeplinește însărcinarea mituitorului sau a mitului prin transmiterea nemijlocită a obiectului mitei.

Absolut nu are importanță dacă mijlocitorul transmite obiectul mitei pentru o recompensă sau din alte motive.

Mijlocirea mitei se referă la infracțiunile cu o componență formală. Pentru consumarea ei este necesară transmiterea de fapt a mitei sau cel puțin a unei părți din ea. Dacă mituitul refuză de a primi obiectul mitei, acțiunile mijlocitorului vor fi calificate ca tentativă la mijlocire.

Nu se exclude componența de mituire și în acele cazuri, când vinovatul acționează din ordinul persoanelor ierarhic superioare, transmite obiectul mitei pentru îndeplinirea de către mituit a unor acțiuni în interesul organizației pe care o reprezintă mijlocitorul.

Mijlocirea trebuie deosebită de darea de mită: mijlocitorul transmițând obiectul mitei, acționează din ordinul și interesul mituitorului sau mituitului. Inițiativa săvârșirii acțiunilor (dare-luare de mită) îi aparține celui care dă (transmite) mita mijlocitorului sau o primește prin intermediul mijlocitorului. Obiectul mitei nu-i aparține mijlocitorului și el la săvârșirea acțiunilor de transmitere nu are, de regulă, interese proprii, determinate de mită.

Mijlocirea se deosebește și de coparticipare la mituire prin caracterul acțiunilor săvârșite și conținutul intenției. Toate alte forme (în afară de transmiterea nemijlocită a mitei) de contribuire la dare sau luare de mită nu pot fi calificate ca mijlocire. Persoana care organizează darea sau luarea de mită, instigă la aceasta sau sunt complici la dare sau luare de mită și totodată îndeplinesc funcții de mijlocire, poartă răspunderea pentru coparticipare la dare sau luare de mită.

În așa fel dacă o persoană, la rugămintea mituitorului, oferă apartamentul său pentru întâlnirea cu mituitul, aceste acțiuni constituie coparticipare la dare de mită în formă de complicitate.

Daca aceeași persoană la rugămintea mituitorului se înțelege cu mituitul și îi transmite obiectul mitei, atunci aceste acțiuni trebuie prevăzute ca mijlocire la mituire.

Reese că mijlocitorul ajută mituitorului și mituitului ca aceștea să-și realizeze de acum intenția lor pregătită de săvârșire a infracțiunii, în timp ce instigatorul (organizatorul) influențează la formarea intenției de săvârșire a infracțiunii, ia măsuri pentru realizarea ei.

Acțiunile persoanelor, care din ordinul persoanelor ierarhic superioare a întreprinderilor, instituțiilor, organizațiilor sau secțiilor lor nu numai că transmit obiectul mitei, dar și intră într-o înțelegere criminală (cârdășie) cu mituitul despre caracterul și mărimea acțiunilor, săvârșite pentru mită, pierd caracterele mijlocirii și trebuie prevăzute ca coparticipare la dare de mită.

Fiind doar după forma mijlocirii, asemenea acțiuni de regulă prezintă influență la dare – luare de mită. Persoana care organizează darea de mită, instigă aceasta sau este complice la transmiterea sau luarea mitei și totodată îndeplinește funcții de complicitate, poartă răspunderea de coparticipare la darea sau luarea mitei. În acest caz o calificare adăugătoare în baza art. 326 CP nu este necesară.

Dacă obiect al mitei constituie bunuri, valori furate, atunci acțiunile mijlocitorului trebuie calificate ca mijlocire a mituirii și coparticipare la sustragere de bunuri ca cumul de infracțiuni.

Pericolul social al mijlocirii mitei constă mai întâi de toate nu în remunerarea materială pe care o primește mijlocitorul, dar în rolul său de „punte” la darea și luarea de mită. De aceea legea, pentru pedepsirea mijlocitorului, nu prevede semnul „din interes acaparator”.

Persoane concrete fac mijlocire datorită profesiei sale. Ei special fac cunoștință cu persoane cu funcții de răspundere, îi corup, găsesc mituitori și duc convorbiri cu ei, ce servicii trebuie oferite pentru mită ș. a. m. d. În literatura de specialitate se afirmă precum că așa acțiuni ies din limitele mijlocirii și constituie coparticipare.

În cazul în care mijlocitorul concepe infracțiunea de luare de mită și determină subiectul acestei infracțiuni să săvârșească actele ilicite, precum și pe subiectul care dă mita, să o plătească, calitatea mijlocitorului va fi cea de instigator, absorbind calitatea de complice.

În unele cazuri legătura dintre mituitor și mituit se efectuează prin intermediul mai multor mijlocitori. Obiectul mitei este transmis de la unul la altul, ș. a. m. d. până când mita ajunge la mituit. Unii mituiți chiar preferă să se folosească de serviciile a câtorva mijlocitori, care găsesc persoane ce sunt de acord să dea mită pentru acele sau alte acțiuni de serviciu.

În unele cazuri mijlocitorul poate să se conducă de relații de rudenie, prietenești, neavând scopul obținerii unor foloase, dar în altele – interes acaparator, primind remunerarea sau alt folos material (de exemplu, cinstea, ospătarea) de la mituitor sau mituit, sau de la ambii. Uneori acțiunile de mijlocire sunt săvârșite în formă de serviciu „persoanei stimate”, în ordine de lingușire (slugărnicie).

De la mijlocirea mitei trebuie de deosebit așa numita „mijlocirea fictivă” (pretinsă). De exemplu, un profesor al unei instituții de învățământ superior a luat bani în sumă de 1000 $ SUA, chipurile pentru a ajuta fiica dl. B. să devină studentă a acestei instituții. Suma de bani respectivă trebuia să fie transmisă rectorului instituției menționate, ceea ce profesorul în cauză nu a făcut-o. Aceasta și este mită fictivă. Aceste acțiuni așa au fost calificate de către Colegiul penal al CSJ.

Mijlocirea mitei se consideră consumată în momentul luării de către mituit măcar a uneia din părți a mitei de la mijlocitor. Când mita presupusă nu a fost primită, acțiunile mijlocitorului trebuie calificate ca tentativă la mijlocire. În careva cazuri există pericolul identificării mijlocitorului cu mituitorul sau mituitul, când el fiind persoana de încredere a unuia din ei primește sau transmite obiectul mitei. Legislația însă înlătură o așa identificare. Mituitorul întotdeauna este o persoană cointeresată în contribuirea mituitului. Mijlocitorul prezintă doar interese străine, interpretând din numele altora și nefiind inițiatorul dării de mită. Chiar el fiind persoana cu funcții de răspundere el primește obiectul mitei nu pentru sine dar pentru a-1 transmite persoanei de încredere, care trebuie să îndeplinească careva acțiuni în interesul mituitorului. Semnul obligatoriu al dării de mită la transmiterea obiectului mitei pentru acțiunile în interesul celui ce dă în componența mijlocirii lipsește.

§ 4. Latura subiectivă

Latura subiectivă a mijlocirii mitei se caracterizează prin intenție directă. Vinovatul știe, că el la comanda mituitorului sau mituitului, transmite obiectul mitei și dorește aceasta. Anume intenția făptuitorului este relevantă pentru calificarea corectă a infracțiunii, deoarece numai în cazul în care persoana își dă seama pentru ce transmite banii și/sau dorește să negocieze chestiunea mituirii, ea poate fi considerat drept mijlocitor și sancționată ca atare. Vinovatul poate săvârși acțiunile de mijlocire atât în schimbul unei remunerări, cât și din alte motive: de rudenie, de prietenie, subordonare de serviciu ș. a.

În calificarea acestei infracțiuni nu interesează dacă mijlocitorul a transmis personal banii mituitului sau dacă a luat personal banii de la mituitor. Prin urmare, chiar dacă există două sau mai multe persoane ce transmit mita una de la alta și nu cunosc primul și ultimul intermediar (nu cunosc mituitorul sau mituitul), persoanele în cauză au calitatea de mijlocitor, cu condiția că le este cunoscută intenția și scopul transmiterii banilor.

Mai trebuie de menționat, că atunci când intermediarul nu transmite mita destinatarului, el nu mai este mijlocitor al mituirii și poate fi calificat drept subiect al unor infracțiuni distincte, datorită faptului că el nu avea intenția de a avea calitatea de mijlocitor.

§ 5. Subiectul

Subiectul mijlocirii mitei poate fi atât persoana particulară, cît și persoana cu funcții de răspundere ce acordă servicii de intermediere cu întrebuințarea stării sale de serviciu.

Subiectul infracțiunii care întâmplător îndeplinește funcții de mijlocire, de obicei este rudă sau bun prieten cu mituitorul sau mituitul. El acționează nu din interes acaparator, și se consideră o persoană cinstită și nu tot timpul își dă seama de acțiunile sale criminale.

Dacă persoana primește de la mituitor bani sau alte valori chipurile pentru a le transmite persoanei cu funcții de răspundere ca mită și neavând intenția de a proceda astfel, le însușește, fapta constituie componența infracțiunii de înșelăciune sau abuz de încredere. Când această persoană în scopul acaparării valorilor instigă mituitorul la darea de mită, atunci acțiunile vinovatului pe lângă înșelăciune urmează a fi calificate suplimentar și ca instigare la dare de mită. Acțiunile mituitorului în aceste cazuri trebuie calificate ca tentativă la dare de mită, indiferent de faptul dacă era numită concret persoana cu funcții de răspundere, căreia îi era predestinată mita.

Trebuie de făcut deosebire între mijlocirea mituirii, darea și luarea de mită.

Mijlocitor este persoana care, acționând potrivit misiunii mituitorului sau mituitului transmite nemijlocit mita. Totodată pentru încadrarea acțiunilor mijlocitorului în temeiul art. 326 CP nu are importanță faptul că el a primit sau nu recompensa din partea mituitorului sau mituitului pentru mijlocire.

Făptuitorul care organizează darea sau luarea de mită ori este complice la darea sau luarea de mită și concomitent exercită funcții de mijlocire, poartă răspundere penală pentru coparticipare la dare sau luare de mită. În acest caz calificarea acțiunilor coparticipantului depinde de intenția lui, reeșind din faptul din inițiativa și în interesul cui el activează: a mituitorului sau mituitului. În aceste cazuri acțiunile făptuitorului nu cer calificarea suplimentară în temeiul articolului 326 CP.

§ 6. Semnele calificative de mijlocire a mitei

Aliniatul 2 al articolului 326 CP

În alineatul 2 al articolului 326 CP a RM sunt arătate 3 semne calificative a mijlocirii mitei:

1. Săvârșită în mod repetat.

2. Săvârșită de o persoană anterior condamnată pentru mituire.

3. Săvârșită prin abuz de serviciu.

În mod repetat se consideră mijlocirea săvârșită de două sau mai multe ori dacă termenul de prescripție a mijlocirii anterioare nu a fost stins. Mijlocirea săvârșita în mod repetat se consideră nu numai două episoade de sine stătătoare de mijlocire, dar și acordarea serviciilor de mijlocire în același timp la doi sau mai mulți mituiți (de exemplu, transmiterea în același timp a mitei de la doi subiecți la persoana cu funcții de răspundere sau transmiterea mitei de la un mituitor la două persoane cu funcții de răspundere).

În repetate rânduri la mijlocirea mitei trebuie de înțeles la fel ca și la luarea mitei. Trebuie doar să avem în vedere, că instigarea a două persoane la darea unei mite pentru o singură acțiune (de exemplu, pentru rezolvarea întrebărilor ce țin de viza de reședință) nu se cuprinde în noțiunea de repetate rânduri și trebuie calificată ca coparticipare la dare de mită. Este necesar de a deosebi mijlocirea în repetate rânduri de acordare a câtorva servicii unui mituitor sau mituit pentru una și aceeași acțiune/inacțiune a mituirii calificată conform alin. 1 art. 333 CP (de exemplu, suma mitei se transmite de la mituitor la mituit în părți).

Mijlocitorul ce nu o dată a jucat acest rol de obicei este persoana ce are relații bune cu mituitul. El acționează de regulă, din interes acaparator.

Prezența semnului „de o persoană anterior condamnată pentru mituire” trebuie de înțeles în sensul larg al cuvântului: condamnarea persoanei nu pentru mijlocire, dar și pentru luare sau dare de mita. Semnul dat se omite dacă antecedentele penale pentru acțiunile anterioare au fost stinse.

Mijlocirea mitei prin abuz de serviciu, are loc în acele cazuri când vinovatul îndeplinește acțiuni de mijlocire folosind drepturile și împuternicirile sale de persoană cu funcții de răspundere.

Mijlocirea trebuie deosebită de așa numitele cazuri a „mitei fictive”, când vinovatul primește de la mituitor bani sau alte foloase precum că le va transmite persoanei cu funcții de răspundere în calitate de mită și nedorind acest lucru, ia aceste obiecte lui. Calificarea „mitei fictive” depinde de împrejurarea dacă este inițiatorul dării de mită este mijlocitorul mincinos, dacă el urmărește scopul acaparării banilor. Așa mită fictivă formează cumul de escrocherie și instigare la dare de mită.

Dar când inițiativa de dare a mitei este din partea mituitorului, acțiunile mijlocitorului fictiv se califică numai ca escrocherie. Pentru aprecierea acțiunilor mijlocitorului escroc nu are importanță, a fost numită persoana concretă căruia trebuia sa i se dea mită sau nu. Acțiunile mituitorului în ambele situații urmează a fi calificate ca tentativă la dare de mită.

Alineatul 3 al articolului 326 CP.

Articolul 326 alin. 3 CP menționează: „Mijlocirea mitei săvârșită de o persoană cu înaltă funcție de răspundere sau în interesul unei organizații criminale”.

Se consideră persoană cu înaltă funcție de răspundere al cărei mod de alegere sau numire este reglementat de Constituția RM – Președintele, vice-președinții și deputații parlamentului, Președintele Republicii, Magistrații Consiliului Superior al Magistraturii. De asemenea, Prim-ministrul și membrii Guvernului, judecătorii tuturor instanțelor judecătorești, Procurorul General și procurorii ierarhic inferiori, membrii Curții de Conturi, Președintele și judecătorii Curții Constituționale etc.

Drept persoane cu înaltă funcție de răspundere sunt acele persoane, al căror mod de alegere sau numire este reglementat de legi organice, funcționarii aleși sau numiți în acele organe, organizarea și funcționarea cărora sunt reglementate de legile prevăzute în alineatul 3 articolul 72 din Constituție.

De exemplu, membrii Comisiilor Electorale pentru alegerea Parlamentului și pentru alegerile locale (Legea privind alegerea Parlamentului) Consilierii consiliilor raionale, orășenești, municipale și sătești, primarii orașelor și satelor, președinții comitetelor executive raionale, primarii municipiilor, vice-președinții, vice-primarii, membrii Comitetelor executive raionale, secretarii acestor organe ale administrației publice locale (Legea privind administrația publică locală) etc.

Pentru încadrarea juridică a faptelor în baza alin. 3 art. 326 CP ca mijlociri a mituirii în interesul unei organizații criminale este de ajuns faptul că mijlocitorul să știe că el ia pentru a transmite mituitului mita de la organizația criminală.

În cazul când fapta de dare sau luare de mită de o organizație criminală pentru servicii acordate ori de mijlocire a mituirii în interesul unei organizații criminale întrunește și elementele componenței de infracțiune prevăzută de art. 283 din CP, acțiunile făptuitorului urmează a fi calificate respectiv în baza alin. 3 art. 333 CP, alin. 3 art. 334 CP, alin. 3 art. 326 CP și în baza art. 283 CP.

§ 7. Alineatul 4 al articolului 326 CP

Ultimul alineat al articolului examinat stabilește absolvirea de răspundere penală a mijlocitorului, dacă acesta se autodenunță, neștiind despre faptul că organele de urmărire penală sunt la curent cu infracțiunea săvârșită de el. Rațiunea includerii unei astfel de prevederi constă în necesitatea realizării scopului general urmărit prin incriminare – combaterea cât mai eficientă și preîntâmpinarea infracțiunilor de corupție. Legea nu obligă la autodenunțarea cât mai urgentă a mijlocitorului, ea absolvind de răspundere și după săvârșirea faptei. Esențial este că pericolul social al infracțiunii să nu fi dispărut și că făptuitorul să nu fie influențat de faptul că organele de resort cunosc implicarea sa.

De asemenea, din textul alin. 4 art. 326 și alin. 4 art. 334 CP rezultă că autodenunțarea despre darea de mită sau mijlocirea mituirii îl eliberează de răspunderea penală nu numai pe mituitor și mijlocitor, dar și pe coparticipanții lor.

Autodenunțarea despre darea de mită sau mijlocirea mituirii adresată poliției, procurorului, sau unui alt organ de stat, îl eliberează pe făptuitor de răspundere penală numai în cazul când el nu știa că organele de urmărire penală sau procurorul sunt la curent cu acțiunea săvârșită de el, indiferent de motivele de care s-a călăuzit petiționarul. Eliberarea mijlocitorului din motivul autodenunțării sale, nu înseamnă lipsa unei alte componențe de infracțiuni în acțiunile acestei persoane.

Autodenunțarea despre darea de mită sau despre mijlocirea mituirii este totodată, și plângerea despre luare de mită de către persoane cu funcții de răspundere. Trebuie de menționat precum că în cazul de denunțare calomnioasă, persoana va fi trasă la răspundere penală pentru infracțiunea prevăzută în art. 311 din Codul penal.

CAPITOLUL – V

DAREA ȘI LUAREA DE MITĂ ÎN LEGISLAȚIA PENALĂ A ALTOR STATE

1. FRANTA

În 1992 în Franța a fost adoptat un Cod Penal nou alcătuit din 4 cărți. în acest cod mituirea se împarte în :

1. Perceperea de către persoana cu funcții de răspundere a unor sume de bani sub pretextul că aceasta este prevăzută de lege, așa numita "mita pasivă"

2. Primirea ilegală a procentelor

În Republica Moldova, spre deosebire de Franța, mituirea este prevăzută în 3 componențe diferite: luarea de mită, darea și mijlocirea ei. Până în 1945 în Franța se pedepseau slujitorii și agenții conducerii cu degradarea civilă. Infracțiunea era săvârșită pe calea încheierii unei tranzacții dintre mituitor și mituit și se socotea terminată atunci când mituitorul reușea să primească acordul mituitului pentru săvârșirea acțiunilor legale sau ilegale, ori să se abțină de la săvârșirea acestora.

Legislația franceză prevede o legătură strânsa dintre cele două forme: pasivă și activă.

În literatura moldovenească, spre deosebire de cea franceză, sunt folosiți termenii de deschisă și închisă (ascunsă).

Persoanele cu funcții de răspundere, dacă cer, primesc sau ordonă perceperea taxelor ilegale sau altor foloase ale căror sume depășesc cele indicate de lege, sunt pedepsiți cu privațiune de libertate de 5 ani și amendă până la 500.000 franci.

Dacă reprezentanții puterii de stat, fără anumite împuterniciri, direct sau indirect propun sau cer promisiunea unor cadouri sau altor foloase pentru înfăptuirea anumitor acțiuni sau reținerea de la aceasta, la fel și abuzul influenței sale reale cu scopul de a izbuti căpătarea anumitor ordine, decorații atunci ei se pedepsesc cu privațiune de libertate până la 10 ani și amenda în sumă de 1 mln. franci.

O importanță deosebită ocupă răspunderea pentru mituirea activă (darea de mită) care nu este încadrată în capitolul II în cazul când vinovatul este judecător și hotărăște dosare penale, civile sau administrative în favoarea unei părți sau împotriva ei din dușmănie, atunci ei se socot vinovați în săvârșirea infracțiunilor de serviciu și se aplică o pedeapsă sub formă de degradare civilă.

Dacă vinovatul acestor infracțiuni este militar, atunci acestuia i se aplică o pedeapsă de 6 luni privațiune de libertate. În cazul când vinovatul este judecător și hotărăște dosare penale, civile sau administrative în favoarea unei părți sau împotriva ei din dușmănie, atunci ei se socot – vinovați în săvârșirea infracțiunilor de serviciu și se aplică o pedeapsă sub formă de degradare civilă.

Literatura de specialitate rusă și moldovenească nu menționează nimic în această privință.

Vinovatului i se mai aplică și pedepse ce constau în limitarea exercitării cărora drepturi. De exemplu:

– dreptul de a alege și a fi ales;

– purtarea armei de foc.

Codul Penal Francez menționa și pedepse mai aspre, câte o dată mai era folosit și principiul talionului.

2. MAREA BRITANIE

Componențele de mituire în Anglia sunt menționate în capitolul "Infracțiuni săvârșite de persoane cu funcții de răspundere sau legate de acțiunile lor" din Codul Penal Englez.

Pe lângă partea generală legislația penală se mai compune și încă din următoarele 3 legi:

1. Legea despre mituire în organizațiile publice 3289

2. Legea despre preîntâmpinarea corupției din 1906 și 1916

3. Legea despre reprezentantul norodnic din 1983 legată de coruperea organelor administrației locale și pe timp de alegere parlamentară.

Legislația Republicii Moldova nu menționează nimic referitor la coruperea persoanelor în timpul alegerilor parlamentare.

Conform legilor sus menționate mituirea constă în aceea că cineva oferă mită pentru a îndreptăți persoana cu funcții de răspundere ca să acționeze contrar obligațiunilor de serviciu sau să rețină de la atitudinea favorabilă a înfăptuirii acestor obligațiuni. Pedeapsa este hotărâtă de arbitri și nu poate depăși 2 ani.

Orice persoană fizică sau juridică care singură sau împreună cu alți extorcă mită sau este de acord să primească pentru sine și pentru alții cadouri, onorarii în schimbul înfăptuirii sau abținerii de la înfăptuirea unor acțiuni ce țin de afaceri reale este pedepsită conform legislației engleze.

Vinovații acestor infracțiuni se pedepsesc cu privațiune de libertate până la 7 ani sau amendă, daca dosarul este pe seama arbitrilor și privațiune de libertate pînă la 6 luni sau amendă maximă de 5000 lire dacă dosarul se hotărăște fără arbitri.

În afară de aceasta vinovatul poate fi impus să plătească organizație publice costul onorariilor, cadourilor oferite. Ca o măsură de pedeapsă mai poate fi și limitarea pe o perioadă de 5 ani de a fi ales sau numit în careva funcții publice.

Într-o componență deosebită de mituire legislatorul englez deosebește comperea cu scopul primirii de ordine și decorații.

Răspunderii penale este supus atât cel ce dă mită, cît și cel ce o primește cu scopul de a primi titlu, grad sau ordine, ori săvârșirea altor acțiuni legate de primirea lor.

Această infracțiune se examinează atât de curtea cu jurați, cît și de judecători într-o generalizare totală.

În primul caz vinovatul se pedepsește cu privațiune de libertate până la 2 ani sau amendă, în cel de-al doilea caz – până la 3 luni sau amendă în limitele statului. Obiectele mitei sunt sechestrate în favoarea statului.

Legea despre reprezentanții norodnici din 1983 prevede răspunderea penală pentru mituire legate de desfășurarea alegerilor parlamentare sau a organelor autoadministrării locale.

Infracțiunea constă în darea de mită direct sau indirect în formă de bani sau ajutor la primirea postului delegatului prin aceea ca el să-și dea votul său, să se rețină de la alegerea unui candidat.

Pedeapsa pentru aceste acțiuni survine indiferent de faptul când a fost luată mita: până, în timpul sau după desfășurarea alegerilor.

Legislația engleză examinează într-o componență deosebită coruperea judecătorilor și slujitorilor judecătorești.

Persoanele ce propun, promit sau oferă onorarii cu scopul ajutorării acestora se pedepsesc cu amendă, privațiune de libertate până la 2 ani.

3. GERMANIA

O importanță deosebită în Codul Penal German ocupă darea și luarea de mită. Trebuie de deosebit mita în înfăptuirea acțiunilor legale ce intră în competența persoanei cu funcții de răspundere și mita în înfăptuirea acțiunilor ilegale sau obligațiunilor de serviciu contrare atribuțiilor de serviciu.

Conform punctului 1 din paragraful 33 al Codului Penal German persoana cu funcții de răspundere care cere careva foloase sau pe care le primește, sau promisiunea în viitor de primire a lor în schimbul înfăptuirii unor acțiuni în prezent sau viitor – se pedepsește cu privațiune de libertate până la 2 ani sau amendă.

Conform punctului 3 al aceluiași paragraf persoana este absolvită de răspunderea penală dacă primește înainte de aceasta acordul organelor competente despre propunerea sau luarea de mită.

În literatura româna de specialitate cît și în cea însă referitor la această problemă nu este menționat nimic. 0 pedeapsă mai aspră se aplică judecătorilor și arbitrilor: de la 1 la 10 ani privațiune de libertate.

Literatura moldovenească de specialitate nu face o delimitare aparte a categoriilor de persoane cu funcții de răspundere mai ales a judecătorilor și ostașilor unor anumite instituții. Judecătorii tuturor instanțelor judecătorești sunt persoane cu înaltă funcție de răspundere, iar referitor la ostași nu se menționează nimic.

Conform Codului Penal German cel care propune, promite persoanei cu funcții de răspundere sau ostașului bundestagului careva valori pentru săvârșirea anumitor acțiuni din competența lor – se pedepsește cu 2 ani privațiune de libertate sau amendă.

În concluzie putem spune că pentru luarea de mită sunt amenințați judecătorii și arbitrii. Alte persoane chiar dacă ocupă posturi de conducere nu sunt amintiți în Codul Penal German și cu urmare nu pot fi pedepsiți.

E necesar de a atrage atenția la poziția legislatorului german referitor la ostașii bundestagului. Ei nu sunt amintiți printre subiecții posibili de luare de mită (cum pentru acțiunile legitime atât și nelegitime). Insă cei ce oferă mită ostașilor pentru înfăptuirea acțiunilor legale și ilegale sunt supuși răspunderii penale.

4. S U A

Codul Penal al SUA nu prevede un capitol aparte a acestor infracțiuni. Răspunderea pentru săvârșirea lor se prevede în diferite articole a capitolului 18 "Mituirea foloaselor necinstite și abuzul de serviciu a persoanelor cu funcții de răspundere publică".

Sub noțiunea celor ce primesc mita se înțeleg 3 categorii de persoane cu funcții de răspundere:

Persoane cu funcții de răspundere publică la care se referă membrii Congresului SUA, membrii comisiilor permanente „slujitorii”, lucrătorii angajați sau persoane ce acționează din numele SUA departamentelor, la fel și arbitrii.

Persoanele cu funcții de răspundere alese m calitate de candidați sau numiți în aceasta funcție dacă ei sunt înștiințați oficial despre viitoarea alegere sau numire.

Slujitorii speciali de conducere în numărul cărora întră funcționari sau slujitori organelor federale legislative și executive, oricărui organ independent a SUA care activează în schimbul unei remunerări sau fără aceasta, dar nu mai puțin de 130 zile în an.

Răspunderii penale îi este supusă orice persoană care dă, propune sau promite ceva de preț persoanelor cu funcții de răspundere sau candidatului la această funcție cu scopul:

1. De a influența cu ajutorul acțiunilor sale oficiale rezolvarea întrebărilor, chestiunilor și litigiilor.

2. De a influența altă persoană cu funcții de răspundere pentru ca aceasta să săvârșească, să rezolve careva acțiuni frauduloase sau să facă posibilă înfăptuirea fraudei.

3. Să abată persoana cu funcții de răspundere de la acțiunile sau inacțunile la încălcarea obligațiilor ilegale.

în acest fel scopul mituirii poate fi atât săvârșirea acțiunilor legale, cît și a celor ilegale.

Darea de mită poate fi directă sau indirectă m înfăptuirea acțiunilor din partea persoanei cu funcții de răspundere îndreptată asupra altei persoane pentru fraudarea în timpul slujbei judecătorești, departamentale sau comitetului oricărei palate a congresului. Pedeapsa este de 2 ani privațiune de libertate sau amendă de 10.000 $ SUA.

Pentru membrii congresului se aplică aceeași pedeapsă plus interzicerea de a ocupa post de stat. Ca vinovați pot fi și slujitorii băncilor care pot aduce pagube sistemului bancar federal. Pedeapsa este de 5.000 $ SUA sau privațiune de libertate timp de un an.

O categorie aparte de abuz de serviciu prevăzută de legea federală este coruperea cu scopul folosirii influenței in numirea pe viitor într-o funcție de stat. Pedeapsa constituie 1000$ SUA sau privațiune de libertate 1 an.

In acest caz nu este vorba despre mituire în sensul direct al cuvântului, remunerarea se dă nu pentru săvârșirea anumitor acțiuni, ci numai pentru promisiunea că m viitor va influența persoana respectivă.

Ca subiecții poate fi nu numai o persoana particulară, dar și o corporație firmă.

Legislația Republicii Moldova nu menționează nimic referitor la conducătorul băncilor însă persoanelor cu funcții de răspundere și poartă răspundere penală conform acestor norme penale, dar nu aparte că în legislația SUA.

5. ITALIA

Un loc important în capitolul Codului Penal Italian îl ocupă extorcarea mitei și luarea de mită.

Criteriul principal de delimitare a acestor infracțiuni este corelația dintre cel ce dă mită (mituitor) și cel ce o ia (mituit) în cazul extorcării mitei persoana cu funcții de răspundere folosește autoritatea sa și influențează psihic asupra celui ce o dă, influența de impunere obligatorie.

Pe când în cazul unei mituiri simple între mituitor și mituit se formează niște relații benevole, ambii percep acțiunile criminale, dar le efectuează în scopul satisfacerii intereselor mituitorului.

Conform articolului 137 din Codul Penal Italian extorcarea mitei are loc atunci când persoana cu funcții de răspundere face abuz de serviciu sau impune pe cineva , sau îl convinge să dea sau să promită bani sau alte foloase.

Extorcarea mitei se caracterizează prin 3 elemente :

1. Abuz a împuternicirilor de serviciu a persoanei cu funcții de răspundere

2. Revendicare ilegală

3. Acordarea influenței psihice asupra mituitorului

Codul Penal Italian prevede trei componențe în diferite articole :

1.Primirea mitei m scopul săvârșirii acțiunilor ce intră în componența persoanei cu funcții de răspundere

2.Primirea mitei în scopul săvârșirii acțiunilor contrare competenței sale

3. Primirea mitei în instanța de Judecată

Codul Penal al Republicii Moldova prevede de asemenea 3 componențe de mituire în diferite articole , dar diferite de cale din codul italian:

1 .Darea de mită (articolul 334 C.P. al R.M.)

2. Mijlocirea mitei (articolul 333 alin 3 C.P. al R.M.)

3.Luarea de mită ( articolul 333 C.P. al R.M.)

Primele două componențe din Codul Penal Italian se subînțeleg în articolul 333 al Codului Penal , iar referitor la cea de a treia vom vorbi mai târziu.

Conform articolului 318 al Codului Penal Italian, persoana cu funcții de răspundere care pentru săvârșirea unor acțiuni din competența sa ia pentru sine sau pentru o terță persoană bani sau alte valori ce constituie o recompensă nelegitimă sau primește o promisiune a acestor bunuri, se pedepsește cu privațiune de libertate de la 6 luni la 3 ani. în cazul remunerării pentru unele acțiuni deja săvârșite pedeapsa se micșorează până la un an .

O pedeapsă mai aspră se aplică persoanelor cu funcții de răspundere in cazul ne efectuării sau amânării acțiunilor ce intră în competența sa, sau ce vin în contradicție cu competența sa.

În legislația Moldovei referitor la aceasta. prob temă nu se menționează nimic și nici în legislația rusă.

Ca circumstanțe agravante la luarea mitei se socoate atunci când obiectul mitei constituie primirea unui post de muncă, remunerarea cu pensie sau oformarea în scris a contractului în care este cointeresată administrația persoanei cu funcții de răspundere.

În Codul Penal al Republicii Moldova agravantele diferă de cele din Codul Penal Italian.

Legislația de 3hecialilațe rusă și moldovenească, referitor la luarea mitei pentru ușurarea sau mărirea pedepsei m instanța judecătorească, nu menționează nimic în această privință, pe când legislația italiană menționează următoarele:

" Luarea de mită m scopul ușurării sau aducerii unui prejudiciu uneia din părți într-un proces civil , penal sau administrativ mărește pedeapsa de la 3 la 8 ani privațiune de libertate".

Dacă pedeapsa constituie cel mult 5 ani privațiune de libertate, atunci persoana cu funcții de răspundere va fi pedepsită de la 4 la 12 ani, iar dacă pedeapsa uneia din părți din proces este peste 5 ani privațiune de libertate, de la 6 la 20 ani se va pedepsi persoana cu funcții de răspundere.

în cazul extorcării mitei domină autoritatea persoanei cu funcții de răspundere și inițiativa este de asemenea din partea ei, iar la darea de mită inițiativa este din partea mituitorului.

în Codul Penal Italian mai este și așa o formă care prevede următoarele: " Dacă persoana particulară dă bani sau alte foloase pentru acțiuni deja săvârșite, ea nu este supusă răspunderii penale, iar dacă ea oferă sau promite foloasele sau bani, atunci este supusă răspunderii penale".

În cazul instigării la corupere, mituitorul ce propune sau promite bani și alte foloase pentru săvârșirea acțiunilor din partea persoanei cu funcții de răspundere și dacă propunerea nu a fost acceptată, mituitorul poartă răspundere penală conform articolului 318 Cod Penal Italian, dar cu o prescurtare de 1/3 din termenul prevăzut.

În legislația Republicii Moldova aceste acțiuni constituie tentativă la dare de mită, și termenul de pedeapsă este stabilit de articolul 15, 328 al C.P. al R.M. , dar nu este micșorat cu 1/3 din termenele indicate ca în cazul legislației italiene.

Infracțiunea se socoate terminată din momentul când a fost o simplă propunere sau promisiune de oferire a banilor sau altor foloase materiale.

ÎNCHEIERE

Un pericol destul de însemnat pentru statul nostru este mituirea deoarece ea întra măsură destul de însemnată încurcă la activitatea normală a aparatului de stat. Însă la moment mituirea este ceva din cele mai răspândite forme a corupției în Republica Moldova. Anume pe această cale se rezolvă unele divergențe apărute între unele grupuri criminale și organele ce luptă cu criminalitatea.

Luarea de mită în legislație se înțelege ca primirea de către o persoană cu funcție de răspundere, personal sau prin mijlocitor, a mitei sub formă de bani, hârtii de valoare, alte bunuri cu caracter patrimonial care nu i se cuvin, pentru îndeplinirea unei acțiuni în interesul mituitorului ce intrau în obligațiile de serviciu ale persoanei cu funcție de răspundere.

Actualmente există milioane de persoane oficiale care soluționează cele mai diverse probleme anume prin intermediul mitei, deoarece mita în Moldova a pătruns în toate sferele sociale și se practică pe larg ca o modalitate de remunerare pentru acțiunile săvârșite în interesul mituitorului.

Una din cauzele care au dus la un nivel înalt de mituire cred că este nivelul scăzut de trai și grija indiferentă a statului față de cetățenii săi.

Pe parcursul desfășurării subiectului ales m-am străduit să redau toate aspectele, negative a mituirii în Republica Moldova.

De asemenea am făcut o notă informativă referitor la unele state străine în această privință. Am lămurit și careva întrebări ce țin de asemănarea și deosebirea mituirii în țara noastră și statele străine.

Pe parcursul desfășurării capitalului I am observat unele idei ce trebuiesc introduse și în legislat, ia Republicii Moldova. Consider că o idee potrivită ar fi introducerea în legislația penală a Moldovei caracteristica mai succintă a unor categorii de persoane cu funcții de răspundere și în deosebi a persoanelor cu înaltă funcție de răspundere. De exemplu Legislația penală a țărilor străine diferențiază și caracterizează aparte fiecare categorie de persoane cu funcții de răspundere. De asemenea o importanță deosebită se, atrage la mituirea inssonțelor judecătorești pentru fovorizarea unei părți dintr-un proces pe când literatura noastră de specialitate numai numește categoriile de persoane oficiale dar nu le dă o tălmăcire deosebită.

În condițiile de tranziție actuală desigur că este foarte grea întocmirea unui cod penal ce ar include mai succint aceste forme de corupție și caracteristica mai detaliată a lor. Sarcina dată va fi realizată foarte greu de specialiștii în domeniu deoarece avem puțină literatură refiritor la aceste întrebări.

O cauză negativă de desfășurare a unui asemenea subiect este și faptul ne existenței unor norme concrete și modificarea pe zi ce trece a normelor juridice existente.

BIBLIOGRAFIA

Actele normative

1. Codul Penal al Republicii din 12.06. 2003;

2. Buletinul Judecătoriei Supreme a R.M. 1996 nr. 4;

3. Legea privind alegerile locale și Legea privind administrația publică din 7 noiembrie 1994;

4. Buletinul Judecătoriei Supreme a RSSM 1990 nr3;

5. Бюллетень Верховного Суда CCCP №6 1985 c.8;

6. Hotărârea Plenumului Judecătoriei Supreme a R.M. din 11.03.1996;

7. Бюллетень Верховного Суда CCCP №7 1986 c. 12

8. Сборник Постановлений Пленума Верховного Суда СССР 1986 cтp. 240;

9. Бюллетень Верховного Суда CCCP №4 1983 cTp.240;

10.Бюллетень Верховного Суда CCCP №1 1982 CTp. 19-20.

Lliteratura specialâ

1. A.A. Cиллa «3aкон и взяткa», Kишинёв, 1984;

2. Здравомыслов «Уголовное Право»,Москва 1988 oc/чacть;

3. Здравомыслов «Уголовное Право»,Москва 1995 oc/чacть;

4. Gheorghe Antoniu, Constantin Bulai " Practica Judiciară Penală" vol.111 p. specială, București, 1992;

5. Alexandru Borodac "Drept penal" Calificarea infracțiunilor, Chișinău, 1996;

6. C. Bulai, A.Filipaș, C.Mitrache "Drept penal român", București, 1994;

7. Loghin Octavian "Drept penal român" București, 1994;

8. Ю.Д. Северин «Коььентартт к Уголовному Кодексу РСФСР», Москва, 1980;

9. «Ответственность за должностные преступления в зарубежных странах» Москва, 1994;

10. В.Н. Кудрявцева, А.В. Наумова «Российское Уголовное Право», Москва 1997;

11. «Советская Юстиция» 1990 №2, «Получение взятки должностных лиц»;

12. Б.В. Волженкин «О скрытых формах взяточничества», Соц. Законность 1990, №11;

13. Н. Кондрашков «О борьбе со взяточничеством» Соц. Законность 1990, №7;

14. А.А. Аслаханов «Проблемы уголовно-правовой борьбы со взяточничеством»; Государство и право 1993 №4;

15. А.Я. Светлов «Борьба со взяточничеством и поборами» Москва, 1994;

16. Date statistice de la Ministerul Justiției;

BIBLIOGRAFIA

Actele normative

1. Codul Penal al Republicii din 12.06. 2003;

2. Buletinul Judecătoriei Supreme a R.M. 1996 nr. 4;

3. Legea privind alegerile locale și Legea privind administrația publică din 7 noiembrie 1994;

4. Buletinul Judecătoriei Supreme a RSSM 1990 nr3;

5. Бюллетень Верховного Суда CCCP №6 1985 c.8;

6. Hotărârea Plenumului Judecătoriei Supreme a R.M. din 11.03.1996;

7. Бюллетень Верховного Суда CCCP №7 1986 c. 12

8. Сборник Постановлений Пленума Верховного Суда СССР 1986 cтp. 240;

9. Бюллетень Верховного Суда CCCP №4 1983 cTp.240;

10.Бюллетень Верховного Суда CCCP №1 1982 CTp. 19-20.

Lliteratura specialâ

1. A.A. Cиллa «3aкон и взяткa», Kишинёв, 1984;

2. Здравомыслов «Уголовное Право»,Москва 1988 oc/чacть;

3. Здравомыслов «Уголовное Право»,Москва 1995 oc/чacть;

4. Gheorghe Antoniu, Constantin Bulai " Practica Judiciară Penală" vol.111 p. specială, București, 1992;

5. Alexandru Borodac "Drept penal" Calificarea infracțiunilor, Chișinău, 1996;

6. C. Bulai, A.Filipaș, C.Mitrache "Drept penal român", București, 1994;

7. Loghin Octavian "Drept penal român" București, 1994;

8. Ю.Д. Северин «Коььентартт к Уголовному Кодексу РСФСР», Москва, 1980;

9. «Ответственность за должностные преступления в зарубежных странах» Москва, 1994;

10. В.Н. Кудрявцева, А.В. Наумова «Российское Уголовное Право», Москва 1997;

11. «Советская Юстиция» 1990 №2, «Получение взятки должностных лиц»;

12. Б.В. Волженкин «О скрытых формах взяточничества», Соц. Законность 1990, №11;

13. Н. Кондрашков «О борьбе со взяточничеством» Соц. Законность 1990, №7;

14. А.А. Аслаханов «Проблемы уголовно-правовой борьбы со взяточничеством»; Государство и право 1993 №4;

15. А.Я. Светлов «Борьба со взяточничеством и поборами» Москва, 1994;

16. Date statistice de la Ministerul Justiției;