Infanteria Român ă [604457]

Licență

Infanteria Român ă [604457]

Byadmin ianuarie 1, 2024

Infanteria Român ă
– 180 de ani –
Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei
București – 2010

2REFEREN ȚI ȘTIINȚIFICI:
General-maior dr. Nicolae N. ROMANGeneral de brigad ă Mihai CIUNGU
COLECTIVUL DE AUTORI:
Col.dr. Adrian STROEACol. Nicolae DRAGOMIRLt.col. Nicolae IV ANMr. Valentin CONDRUZ
COLABORATORI:
Col. dr. Mihai NEAGCol. Petru PAHLt.col. Dan BRE ȘUG
Lt.col. Marian Marcel MARIANLt.col. Adrian PERDUNCpt. Aurelian RA ȚIU
Cpt. Gabriel NICU ȘAN
Cpt. Gheorghe BOBI ȚOIU
Cpt. Adrian DUMITRULt. Taul TURICSlt. Nadia DINULETEProf. Bogdan T ĂNASE
P.c.c. Elisabeta PREDA
Muzeul Militar Na țional
Cercul Militar Na țional
Redactor: Florentina POPESCU
Tehnoredactare:
MM. Cătălin PĂDURARU
Plt. Aurelian RATI Ș
P.c.c. Adriana SANDU
Corector: Elena CO ȚOFANĂ
ISBN – 978-606-524-071-1
Editură recunoscut ă de către C.N.C.S.I.S.

3Lucrarea este dedicat ă memoriei tuturor eroilor infanteri ști
și militarilor din celelalte specialit ăți ale armei INFANTERIE
care s-au jert ﬁ t pentru țară și celor care și-au dedicat întreaga
activitate moderniz ării Infanteriei Române

5 CUPRINS
Pag.
PREFAȚĂ …………………………………………………………………………………… 7
CUVÂNT ÎNAINTE ……………………………………………………………………. 11Capitolul I – INFANTERIA ROMÂN Ă MODERN Ă ………………………. 17
I.1. Infanteria – atestarea ca arm ă …………………………………………. 17
I.2. Infanteria român ă între 1830-1914. …………………………………. 18
I.3. Infanteria român ă în Primul R ăzboi Mondial …………………… 24
I.4. Infanteria român ă în al Doilea R ăzboi Mondial ………………… 25
I.5. Infanteria român ă în perioada 1945-1989 ………………………… 27
I.6. Infanteria român ă în perioada 1989 – 2010 ………………………. 29
I.7. Organizarea și dotarea actual ă a structurilor de infanterie ….. 36
Capitolul II – SPECIALIT ĂȚILE ARMEI INFANTERIE………………… 39
II.1. Vânătorii de Munte ……………………………………………………… 39
II. 2. Para șutiștii militari ……………………………………………………… 44
II.3. Informa ții și Cercetare …………………………………………………. 47
II.4. Poliția Militară ……………………………………………………………. 52
II.5. Regimentul …………………………………………………………………. 57
Capitolul III – PARTICIPAREA STRUCTURILOR DE INFANTERIE
LA MISIUNI MULTINA ȚIONALE ÎN AFARA
TERITORIULUI NA ȚIONAL ………………………………… 63
III.1. Generalit ăți privind participarea for țelor române ști la misiuni
multina ționale în afara teritoriului na țional ……………………. 64
III.2. Scurt ă descriere a principalelor zone din teatrele de opera ții în
care au ac ționat structurile de infanterie ………………………… 66
III.3. Participarea infanteriei la opera țiile multina ționale în teatrele
de opera ții …………………………………………………………………. 78
III. 4. Cronologia particip ării infanteriei la misiuni interna ționale ……..81
III.4.1. Participarea la misiunile din Angola ……………………….. 81III.4.2. Participarea la misiunile din IRAK ……………………….. 95III.4.3. Participarea la misiunile din teatrul de opera ții
AFGANISTAN ………………………………………………….. 115

6Capitolul IV – ÎNV ĂȚĂ MÂNTUL MILITAR ÎN ARMA INFANTERIE ..133
IV .1. Preg ătirea o ﬁ țerilor de infanterie ……………………………….. 133
IV .2. Preg ătirea subo ﬁ țerilor de infanterie …………………………… 140
IV .3. Scurt ă incursiune în istoria și evoluția structurilor militare
de înv ățământ din For țele Terestre Române în cadrul c ărora
se formeaz ă și se pregătesc infanteri știi ……………………….. 146
IV .3.1. Centrul de Instruire pentru Infanterie și Vânători de Munte ..147
IV .3.2. Baza de Instruire pentru Vân ători de Munte …………… 185
IV .3.3. Centrul de Instruire pentru Opera ții Speciale „General-maior
Grigore Ba ștan“ ………………………………………………….. 192
Capitolul V – INSTRUC ȚIA ȘI EXER CIȚIILE ……………………………. 193
V .1. Instruc ția …………………………………………………………………… 193
V .2. Exerci țiile …………………………………………………………………. 225
Capitolul VI – TENDIN ȚE PRIVIND MODERNIZAREA ARMEI
INFANTERIE ……………………………………………………… 228
VI.1. Mașina de lupt ă a infanteriei MLI-84M „Jderul“ ………….. 229
VI.2. Sistemul de rachete antitanc portabil …………………………… 235VI.3. Sistemul de lupt ă individual avansat (SLIA) ……………….. 235
VI.4. Aparatur ă optică și optoelectronic ă …………………………….. 236
VI.5. Echipament de protec ție balistic ă individual ………………… 236
ANEXE ……………………………………………………………………………………. 239
BIBLIOGRAFIE SELECTIV Ă …………………………………………………… 287

7
Șeful Statului Major al For țelor Terestre
General-maior dr. Dan GHICA-RADU
PREFAȚĂ
Lucrarea de fa ță nu are preten ția și nici nu se dore ște a ﬁ o „Istorie a
Infanteriei române”, ci un pios omagiu adus memoriei nesfâr șitelor jertfe de
sânge aduse de infanteri știi români, din trecut și din prezent, pentru ap ărarea
valorilor na ționale fundamentale ale țării, pentru cre șterea prestigiului
Armatei Române în rândul armatelor moderne, prin participarea la misiuni în afara teritoriului statului român. Totodat ă lucrarea exprim ă recunoștința
adusă infanteriștilor care și-au adus contribu ția la modernizarea armei de-a
lungul timpului.
Cartea se adreseaz ă unui cerc larg de cititori, militarilor de toate
gradele, de toate armele și specialit ățile militare, dar în mod deosebit
infanteriștilor.
Aﬁ rmația lui Nicolae B ălcescu – precursorul gândirii militare
românești, că "Pedestrimea, aceast ă armă a bătăliei era dispre țuită în Europa
când românii sim țiră importan ța ei și își organizeaz ă pedestrimea lor",
stă drept argument c ă, infanteria împreun ă
cu celelalte genuri de arme și
specialități militare, este legat ă, indisolubil, de istoria poporului român.
Impresiona ți de rolul precump ănitor al infanteriei pe câmpul de lupt ă
unii teoreticieni militari au numit-o nu f ără temei “REGINA B ĂTĂLIEI”.
Infanteria a str ăbătut istoria odat ă cu poporul român, contribuind
decisiv la ap ărarea spa țiul etnic, de care str ămoșii nostrii s-au sim țit

8indestructibil lega ți, considerându-l un loc sacru, dat lor de Dumnezeu
pentru vie țuire.
De-a lungul existen ței Armatei Române, infanteria ocup ă locul
principal, ﬁ ind arma cea mai veche, cea mai numeroas ă ca efective, cu cea
mai mare contribu ție și cu cele mai grele jertfe de sânge în lupta pentru
apărarea gliei str ămoșești, pentru libertatea, independen ța și unitatea
națională a poporului român.
Un moment de referin ță în devenirea istoric ă a armei l-a reprezentat
Tratatul de la Adrianopol, încheiat la 2 septembrie 1829 în urma r ăzboiului
ruso-turc, țările române au primit dreptul de a avea și organiza un num ăr de
gărzi înarmate permanent, ceea ce însemna de fapt armata permanent ă.
Astfel, la 30 aprilie 1830 s-au pus bazele constituirii Infanteriei
Române Moderne, ca arm ă de sine st ătătoare prin hot ărârea „form ăruirii
în Valahia a șase batalioane pedestrime și șase escadroane c ălărime a str ăjii
pământenești”1, din care s-au în ﬁ ințat 3 Regimente Mixte la Bucure ști,
Ploiești și Craiova. În acela și timp, în Moldova, la Ia și, s-au constituit un
batalion de pedestrime și un escadron de c ălărime care au format, mai târziu,
Regimentul Mixt.
Infanteria s-a bucurat permanent de un imens și binemeritat prestigiu,
câștigat printr-o istorie glorioas ă prin participarea la toate marile b ătălii
din istoria poporului român. Patriotismul infanteri știlor a fost con ﬁ rmat pe
deplin de jertfele de sânge care au asigurat ap ărarea leag ănului strămoșesc.
Arma Infanterie, arm ă cu tradiții la români, este cea din care s-au
constituit specialit ățile militare vân ători de munte, para șutiști, cercetare și
mai nou poli ția militară, este o contribu ție decisiv ă la dezvoltarea ideii și
conceptului de „Armat ă Terestră”, ca parte integrant ă și majoritar ă a Armatei
României.
Având în vedere noile realit ăți ale câmpului de lupt ă modern, infanteria
română parcurge un complex proces de transformare. Acest proces vizeaz ă
toate palierele: resurse umane, concep ție de instruc ție, dotare și înzestrare
1 Prin Tratatul de la Adrianopol, încheiat între Rusia și Turcia, la 2 septembrie 1829, s-au
acordat unele drepturi popoarelor balcanice în detrimentul Turciei. Într-un articol special al Tratatului se stipula dreptul Principatelor Române de a- și înﬁ ința propriile armate.
Administra ția Principatelor Române a fost încredin țată generalului Pavel Kisellef, în timpul
căruia au fost elaborate Regulamentele Organice, puse în aplicare în 1831, în Muntenia
și în 1832 în Moldova ( Ștefan Pascu, Liviu Maior, op cit .; mr. I Popovici, Organizarea
Armatei Române , Roman, 1910; George Lahovari, Hîrtii vechi , Bucure ști, 1903).

9cu sisteme de lupt ă în concordan ță cu nevoile actuale ale lupt ătorului și cu
cerințele de capabilit ăți ale structurilor militare de infanterie.
Gradul de implicare a infanteri știlor în ansamblul actualelor ac țiuni ale
Forțelor Terestre Române, pentru participarea la îndeplinirea angajamentelor
asumate de România, este decisiv, prin locul, rolul și misiunile încredin țate
în raport cu principalii factori de risc la adresa Alian ței Nord-Atlantice și,
implicit, la adresa securit ății României.
Astăzi, infanteria reprezint ă componenta principal ă a Forțelor Terestre
și are misiunea de a executa opera ții decisive, independent sau în cooperare
cu celelalte arme, în orice zon ă și pe orice direc ție.
În prezent aceast ă armă este organizat ă și pregătită astfel încât s ă
constituie o for ță credibilă și descurajant ă, capabilă să îndeplineasc ă cu
succes misiunile încredin țate. Chiar dac ă astăzi coordonatele r ăzboiului
modern ultra digitizat s-au schimbat, infanteria r ămâne arm ă de bază în ceea
ce privește controlul și cucerirea spa țiului de lupt ă integrat, contribuind
decisiv la ob ținerea victoriei.
Prestigiul infanteri știlor români care au luptat și luptă departe de cas ă,
în Teatrele de Opera ții din Africa, Balcani, Irak și Afganistan, cu demnitate,
dăruire și profesionalism, împreun ă cu luptători din armate cu tradi ții în
operațiile de stabilitate și de sprijin a crescut și mai mult, acest fapt ﬁ ind
recunoscut la nivelul NATO și coalițiilor.
Sacriﬁ ciile și memoria infanteri știlor „eroi” din cele mai vechi timpuri
și până în prezent, care și-au dat via ța pentru ap ărarea ﬁ inței neamului
românesc și pentru a ﬁ rmarea intereselor sale na ționale ne impun respect,
recunoștință veșnică și în acela și timp datoria de a-i evoca permanent, cu
orice prilej, în momentele solemne desf ășurate cu ocazia anivers ărilor zilei
armei sau a altor evenimente importante.
ȘEFUL STATULUI MAJOR AL FOR ȚELOR TERESTRE
General-maior dr. Dan GHICA-RADU

11CUVÂNT ÎNAINTE
INFANTERIA ROMÂN Ă – ARC PESTE TIMP
Începuturile istoriei str ămoșilor poporului român, a geto-dacilor ca
parte a neamurilor trace și a romanilor se pierd în negura timpului. M ărturii
ale istoriei, îndeosebi ale arheologiei, relev ă existența acestora înc ă de la
începutul mileniului al II-lea, î.Hr.
Geto-dacii, str ămoșii autohtoni, sunt descri și în izvoarele și
documentele istorice ca ﬁ ind bărbați de statur ă potrivită, mândri, robu ști,
bine legați, sănătoși și viguroși. Aceștia locuiau în case de lemn grupate în
sate, unele a șezări ﬁ ind înconjurate cu șanțuri și valuri de p ământ sau înt ărite
cu blocuri de piatr ă și bârne în scop de ap ărare și erau iscusi ți luptători.
Despre existen ța unei armate a uniunii tribale getice din spa țiul
nord-dunărean se vorbe ște încă din anul 335 î.Hr., când marelui Alexandru
Macedon i s-au opus, la nord de Dun ăre , o armat ă de aproximativ 10.000 de
pedestrași.
Componenta principal ă a sistemului militar dacic o constituia țărănimea,
categorie social ă preponderent ă, care alcătuia „oastea cea mare”2.
Structura organizatoric ă
a armatelor lui Burebista și
Decebal era constituit ă din
armele de baz ă: pedestrimea –
cea mai numeroas ă, cavaleria
și „mașinile de lupt ă”.
Principala for ță armată a
geto-dacilor și mai apoi a țărilor
române a fost pedestrimea, folosită atât în câmp deschis,
cât și în zone muntoase și
pentru apărarea cetăților.
Pedestrimea era organizat ă în cete comandate de un tarabostes.
De remarcat c ă pentru instruirea trupelor, atât Burebista, cât și Decebal
au folosit inclusiv instructori romani. Armamentul pedestrimii geto-dacilor
2 Strabon, Geogra ﬁ a.

12s-a perfec ționat continuu odat ă cu dezvoltarea mijloacelor de produc ție și cu
acumularea experien ței dobândite în lupte.
Columna lui Traian ofer ă informații grăitoare cu privire la înzestrarea
armatei geto-dace din perioada r ăzboaielor daco-romane, ale c ărei arme
principale erau: arcul și praștia – pentru lupta la distan ță, cosorul de lupt ă
(sica), securea (toporul), sabia curb ă (falces), lancea și sulițele – pentru lupta
corp la corp. Oastea geto-dac ă folosea ca principale mijloace de protec ție
pieptare, scuturi și coifuri.
Primele mari con ﬂ icte, men ționate de sursele istorice, în care au
fost angrena ți geto-dacii au fost r ăzboaiele cu romanii din anii 101-102 și
105-106, când la cârma Imperiului Roman se a ﬂ a Marcus Ulpius Traianus
despre care Dio Cassius scria c ă “era un om cu totul deosebit, mai ales prin
simplitatea moravurilor sale”.
Mult mai târziu, dup ă ﬁ nele primului mileniu, ruinele istorice relev ă
renașterea oștilor din spa țiul carpato-danubiano-pontic. În cadrul acestora
un loc central l-a ocupat pedestrimea, iscusit folosit ă în luptă de voievozii
transilvani Gelu și Menumorut.
În evul mediu pedestrimea român ă a cunoscut o evolu ție complex ă,
sinuoasă și contradictorie, în strâns ă dependen ță cu dezvoltarea socio-
economic ă și condițiile de la fruntariile țării.
În Moldova, forma țiunile militare, în compunerea c ărora pedestrimea
era predominant ă, au fost atestate începând din secolul XI, cu prilejul
luptelor duse de ruteni și pecenegi, împotriva regelui polon Boleslav.
Un loc aparte în istoriogra ﬁ a formațiunilor militare apar ținătoare unor
comunități moldovene, îl ocup ă cea referitoare la forma țiunea teritorial ă din
secolul XIII, constituit ă în regiunea Bârladului, cu re ședința în târgul cu
același nume.
O concluzie evident ă referitoare la aceast ă perioadă o reprezint ă
aprecierea conform c ăreia constituirea și consolidarea statelor feudale
românești au creat condi ții prielnice pentru dezvoltarea forma țiunilor
militare autohtone.
Coloana vertebral ă a oștirilor feudale și factor decisiv în ob ținerea
multor biruin țe a fost „oastea cea mare” sau „oastea de țară”, așa cum era
denumită în Moldova, bazat ă pe ridicarea în mas ă la arme, pentru înfrângerea
invadatorilor.

13Aceasta era format ă prin ridicarea la lupt ă a tuturor celor ap ți să
poarte arme și exista cu caracter de permanen ță doar „oastea cea mic ă”,
constituită din cete boiere ști și din oastea voievodului, insu ﬁ cientă numeric
pentru apărarea țării.
Împrejurările istorice vitrege au silit de multe ori poporul român s ă-și
întrerupă munca pa șnică, să pună mâna pe arme, pentru a- și apăra dreptul la
existență și libertate.
Spre deosebire de Imperiile Otoman, Habsburgic și Rus ce- și
întrețineau armate permanente și numeroase, la români, pentru ap ărarea
leagănului strămoșesc pentru majoritatea popula ției, armata era un fenomen
de conjunctur ă, de scurt ă durată, care avea ca for ță principal ă a oștirilor
în luptă pedestrimea, organizat ă pe principiul teritorial. Perioada de glorie
militară a oștirilor lui Mircea cel B ătrân, Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare și
Sfânt, Vlad Țepeș, Iancu de Hunedoara și Ioan V od ă cel Cumplit a contribuit
la aﬁ rmarea rolului important al pedestrimii pe câmpurile de b ătălie. Sub
conducerea marilor domnitori și conducători de oști, pedestrimea român ă a
luptat și a contribuit decisiv la ap ărarea intereselor fundamentale ale na țiunii
române, la existen ță pe aceste meleaguri str ămoșești.
Nu de pu ține ori voievozii și domnitorii români, în func ție de nevoile
luptei împ ărțeau pedestrimea în grea și ușoară.
Principalele arme ale o știrii din vremea lui Basarab I, Mircea cel B ătrân,
Ștefan cel Mare sau Mihai Viteazul erau: pedestrimea – cea mai numeroas ă,
cavaleria și artileria. Infanteria era constituit ă din urm ătoarele categorii:
infanteria u șoară (constituit ă din lăncieri, suli țași, luptători cu arme de foc
individuale și arbalete) și infanteria grea (format ă din luptători înzestra ți cu
săbii scurte, scuturi, c ăști de ﬁ er, cămăși de zale). Cea mai veche structur ă
militară cu caracter permanent este Steagul, numit uneori și Sută, care avea
efective de 60-70 de oameni. La nivel de jude ț exista Căpitănia.
Comandantul suprem, care decreta mobilizarea o știrii era voievodul
care putea delega temporar puterea pe timpul luptelor Marelui Sp ătar (în Țara
Româneasc ă) respectiv Hatmanului (în Moldova). Celelalte structuri militare
aveau în frunte logofe ți (în Moldova) și pârcălabi (în Țara Româneasc ă).
Dorobanții erau comanda ți de Marele Ag ă, iar călărașii de Marele C ăpitan.
Alte categorii de o șteni erau conduse de diferi ți dregători de la curte: v ătaﬁ i,
căpitanii, iuzba șii, hotnogii, ceau șii, chihaielele și stegarii.

14Principalele mijloace de lupt ă din dotarea pedestrimii medievale
românești au fost: arcul cu s ăgeți, arbaleta, pra știa, sulița, măciuca (ghioaga),
halebarda, s ăbia, secera cu coad ă lungă, coasa, toporul. Mai târziu cu secolul
al XV-lea au ap ărut și armele de foc numite pu șci, bombard ă manualis
sau pixis manuali. Începând cu secolul al XVI-lea au fost întrebuin țate
archebuzele și muschetele. Ca echipamente de protec ție pedestrimea folosea
platoșe, cămăși cu zale și coifuri metalice (boierii și o parte din curteni), cei
mai mulți folosind o îmbr ăcăminte special ă din in.
Un loc aparte în istoria infanteriei îl ocup ă anul 1830, când la
30 aprilie, prin în ﬁ ințarea în Țara Româneasc ă a două batalioane de
pedestrime și escadroane de c ălărime și în Moldova a câte unui batalion de
pedestrime și un escadron de c ălărime s-au pus în fapt bazele constituirii
infanteriei române moderne, ca arm ă de sine st ătătoare.
Un rol important în devenirea infanteriei l-a avut Alexandru Ioan
Cuza, în anul 1866, ca urmare a reorganiz ării inițiate de acesta, armata
Principatelor Unite dispunea de șapte regimente de infanterie și de trei
batalioane de vân ători, cu un total de 80 companii. Vechiul armament de
infanterie, degradat și învechit a fost înlocuit cu arme noi de provenien ță
franceză.
În aceast ă perioadă modernizarea institu ției militare a vizat și
învățământul militar. Acesta s-a dezvoltat corespunz ător cerințelor vremii.
Înﬁ ințarea Școlii Militare de Infanterie și Cavalerie, care și-a deschis
cursurile în Bucure ști în prezen ța domnitorului Cuza pe 20 septembrie 1862,
a reprezentat începutul înv ățământului speci ﬁ c în armă.
Întreaga evolu ție a infanteriei române a fost strâns legat ă de Războiul
de Independen ță din anul 1877 și cele dou ă conﬂ agrații mondiale care au
urmat. Se poate aprecia c ă aceste trei r ăzboaie, cu perioadele premerg ătoare
și ulterioare lor, constituie etape distincte în existen ța infanteriei, ﬁ ecare
marcând progrese evidente în procesul evolutiv al acesteia.
Infanteria a participat cu toate for țele sale în R ăzboiul de Independen ță
din 1877-1878. Din totalul de 57.000 militari ai Armatei de Opera ții,
procentul de reprezentare al infanteriei pe teatrul de ac țiuni militare a fost
de peste 80%. În consecin ță, infanteria a pl ătit cel mai mare tribut de sânge,
procentul pierderilor ﬁ ind de 91,9% din totalul pierderilor înregistrate.
La intrarea României în Primul R ăzboi Mondial infanteria mobilizat ă
la 15 august 1916 totaliza 20 de divizii cu 366 batalioane, ceea ce a constituit

15aproximativ 80% din for țele care au participat la R ăzboiul de reîntregire a
neamului.
Odată cu reorganizarea Armatei Române din anul 1917, s-a adoptat
principiul de a se organiza și înﬁ ința numai atâtea mari unit ăți și unități de
infanterie, câte se puteau dota cu armamentul și tehnica militar ă existente,
asigurându-se efectivele și armamentul impuse de un r ăzboi de durat ă. S-a
avut în vedere ca cele 10 divizii de infanterie r ămase în urma reorganiz ării,
să aibă o structur ă organizatoric ă identică, iar forța lor combativ ă să ﬁ e
comparabil ă cu cea a diviziilor inamicului.
În perioada interbelic ă, în cadrul procesului de modernizare și
înzestrare a infanteriei, s-a trecut la înlocuirea armamentului uzat și cu
caracteristici tehnico-tactice dep ășite cu armament nou la acea dat ă.
La 22 iunie 1941, infanteria român ă s-a angajat în epopeea reîntregirii
graniței de est a țării cu 12 divizii de infanterie ale c ăror efective oscilau
între 13.000-15.000 militari. La ac țiunile militare din est, între 22 iunie 1941
și 23 august 1944 în cadrul celor dou ă armate române (3 și 4) au ac ționat
21 divizii de infanterie, reprezentând peste 2/3 din for țele trupelor de uscat
angajate în lupt ă.
După 23 august 1944, infanteria român ă a avut o contribu ție
hotărâtoare la opera ția de acoperire din 11-20 septembrie 1944; zdrobirea
ofensivei inamicului din Podi șul Transilvaniei, Cri șana și Banat și eliberarea
părții de nord-vest a României; la ac țiunile de lupt ă desfășurate pe teritoriul
Ungariei (opera țiile "Debre țin" și "Budapesta") în perioada 7 octombrie
1944 – 15 ianuarie 1945. Reu șita acțiunilor de lupt ă desfășurate pe teritoriul
Cehoslovaciei (opera țiile de pe râurile Hron și Morava, de la Zvolen-Banska
Bistrica, pentru cucerirea mun ților Tatra și Carpații Albi) în perioada
18 decembrie 1944 – 12 mai 1945.
După cel de-Al Doilea R ăzboi Mondial, infanteria și-a perfec ționat
structurile organizatorice, înzestrarea lupt ătorilor, subunit ăților, unităților
și marilor unit ăți cu armament și tehnică de luptă moderne din produc ția
internă. Totodată a participat la înl ăturarea efectelor inunda țiilor din anii
1970 și 1975 și a cutremurului din 1977, precum și la alte activit ăți pentru
susținerea economiei na ționale.
După anul 1990, unele unit ăți de infanterie au participat la misiuni
internaționale pentru men ținerea păcii în diferite zone de pe glob. Astfel în

16perioada 1995-1999, cele patru batalioane de infanterie, de C ăști Albastre,
au participat în Angola, sub egida O.N.U., la cea mai îndelungat ă misiune
româneasc ă de menținere a păcii. Efortul țării noastre pentru participarea la
menținerea păcii în aceast ă țară a însumat 4.530 de militari. În anul 1997,
în cadrul opera țiunii "Alba" un num ăr de 400 de militari din batalioanele
de Căști Albastre, constitui ți în Detașamentul Român "Sfântul Gheorghe"
a contribuit în cadrul for ței multina ționale de protec ție din Albania la buna
desfășurare a ac țiunilor umanitare și la menținerea păcii în aceast ă țară. De
asemenea, câ țiva oﬁ țeri din arma infanterie au participat la misiuni în calitate
de observatori în Republica Moldova și la granița dintre Irak și Kuweit, iar
alți colegi au asigurat paza spitalului de campanie românesc din Somalia.
Din 2003 și până în prezent, militarii români din B.280 I., B.300 I.,
B. 2 I., B. 341 I., B. 495 I., B. 20 I., B. 26 I., B. 32 I., B. 811 I., B. 812 I. și
B.151 I. și-au îndeplinit și își îndeplinesc și astăzi cu demnitate, d ăruire și
profesionalism misiunile încredin țate, în Afganistan, Irak și Kosovo.
Urmând un lung proces evolutiv ﬁ resc, s-a acumulat o bogat ă
experiență pe linia reorganiz ării infanteriei sub toate aspectele. În prezent,
această armă este conceput ă și organizat ă potrivit principiilor luptei armate
moderne și doctrinei noastre militare, astfel încât s ă constituie o for ță
credibilă și descurajant ă, arma cu cea mai mare pondere în For țele Terestre
Române.
Avem convingerea c ă în prezent modernizarea Armatei României, în
raport cu realit ățile și cerințele spațiului de lupt ă integrat modern, are efecte
beneﬁ ce asupra acestei importante arme, care va continua s ă se mențină și
să se dezvolte ca for ță capabilă să îndeplineasc ă cu succes întregul spectru
de misiuni încredin țate.

17Capitolul I
INFANTERIA ROMÂN Ă MODERN Ă
I.1. Infanteria – atestarea ca arm ă
La 30 aprilie 1830, s-a n ăscut INFANTERIA ca arm ă modernă a
Principatelor Române.
Actul de în ﬁ ințare a infanteriei, ca arm ă modernă, în Muntenia,
pus în aplicare în anul 1831
Actul de în ﬁ ințare a infanteriei, ca arm ă modernă, în Moldova,
pus în aplicare în anul 1832

18Toate cele 4 regimente existente au fost înzestrate cu pu ști rusești,
model 1809, calibru 17,64 mm. O ﬁ țerii proveneau din rândurile boierimii,
aceștia primind gradele militare potrivit rangurilor civile.
În cadrul celor patru regimente 76% erau infanteri ști, iar 24%
cavaleriști. Efectivul unui batalion de infanterie se ridica la 586 lupt ători.
I.2. Infanteria român ă între 1830-1914
Rolul oștirii în ajunul Revolu ției de la 1848 era s ă asigure ordinea
internă, cordonul sanitar și paza frontierelor.
Compunerea armatei în Țara Româneasc ă, din punct de vedere social,
de la în ﬁ ințarea ei (1830) și până în ajunul revolu ției de la 1848 nu s-a
schimbat foarte mult, de și au fost înregistrate progrese în organizarea și
în pregătirea acesteia. Solda ții proveneau din rândul țărănimii, iar cadrele
militare erau formate din boieri de diferite ranguri. Astfel, o ﬁ țerii cu func ții
de răspundere proveneau din marea boierime, iar cei cu func ții mai mici din
rândul boierimii mici și mijlocii.
În luna mai 1848 armata Țării Române ști avea un efectiv de
5608 de oameni (87% infanterie și 13% cavalerie). Infanteria armatei era
constituită în trei regimente.
Schimbările produse în contextul politic, precum și preocuparea
factorilor de r ăspundere din conducerea statului și a armatei au contribuit la
transform ările și progresele înregistrate de infanterie în Țara Româneasc ă în
perioada 1849-1859. În acest sens, trebuie eviden țiat că domnitorul Barbu
Știrbei a manifestat o grij ă deosebită pentru perfec ționarea organismului
militar, orientându-se mai întâi asupra conducerii armatei ﬁ ind convins c ă
astfel va cre ște calitatea conducerii și instruirii trupelor.
În anul 1849 a fost în ﬁ ințat „Sfatul ost ășesc” care se întrunea odat ă pe
saptămână, sub conducerea domnitorului sau a sp ătarului pentru a discuta
problemele importante privitoare la conducerea și organizarea armatei. În
anul 1852, în cadrul Stabului o știrii (organism în care î și are originea Marele
Stat Major) a fost în ﬁ ințată secția 4 pentru serviciul contabilit ății, iar în 1856
Stabul a luat denumirea de Departamentul Ost ășesc (Ministerul de R ăzboi
de mai târziu).
Infanteria permanent ă a Țării Române ști. Regimentele acestei arme au
rămas acelea și ca număr până la Unirea Principatelor Române. Preocuparea
domnitorului de a asigura cadre militare cu o bun ă pregătire pentru toate
armele a dat na ștere ideii de a în ﬁ ința o nouă școală militară.

19
Altă preocupare a domnitorului Barbu Știrbei a fost de a asigura o
cât mai bun ă organizare, înzestrare și pregătire a forma țiunilor teritoriale de
dorobanți de județe fapt ce a dus la cre șterea num ărului cetățenilor purt ători
de arme.
Spre deosebire de Țara Româneasc ă, Moldova cu o popula ție mai
puțin numeroas ă și întindere mai redus ă, avea o armat ă cu efective mai mici.
În anii 1849-1859 progresele armatei din Moldova au fost mai importante decât cele din Țara Româneasc ă. Grigore Ghica, noul domnitor al Moldovei
a inițiat și realizat reforme importante vizând conducerea armatei și
organizarea ei.
În 1852 Inspectoratul din Moldova a primit denumirea de Departament
Ostășesc, având mai multe sec ții (afaceri personale, executiv ă, casieria),
cărora în 1857 li s-a ad ăugat secția intenden ță militară cu componentele
contabilitate, echipament, aprovizionare, asisten ța sanitară.
La urcarea pe tron a lui Grigore Ghica, infanteria Moldovei se
compunea dintr-un singur regiment dispus în garnizoana Ia și, cu un efectiv
de aproximativ 1800 de oameni, organizat pe dou ă batalioane a câte
899 oameni, totalizând o companie de „ grenaderi ” și șase companii de
„muscatiri ”.
În anul 1856, batalionul de la Gala
ți a fost dislocat la Ismail, iar
batalionul de la Ia și a fost mutat la Gala ți. Întrucât nevoile de trupe ale
infanteriei erau mai mari, a mai fost în ﬁ ințat un regiment cu dou ă batalioane
(regimentul de infanterie u șoară sau de vân ători).

20Uniforma trupelor de infanterie era f ăcută după modelul rusesc, având
curele albe purtate peste um ăr și încrucișate peste piept, iar armamentul
consta din pu ști rusești de calibru 18 mm cu baionete triunghiulare.
Instrucția trupelor s-a bucurat de o aten ție deosebit ă din partea
domnitorului și a colaboratorilor s ăi. S-au tradus regulamente în limba
română, prin care se arat ă că infanteria era arma de baz ă în luptă și că ei îi
revine rolul principal iar batalionul era unitatea de baz ă. În cadrul instruirii
trupelor s-au executat în premier ă manevre cu arme întrunite (infanterie,
cavalerie și artilerie).
După Unirea Principatelor Române au început s ă ﬁ e puse în aplicare
măsurile de constituire a unei singure armate, cu o comand ă unică, cu instruire
și dotare identic ă. Organismul militar a primit din partea domnitorului
Alexadru Ioan Cuza denumirea de Armata Român ă.
Alexandru Ioan – Cuza Pentru stimularea sentimentelor
patriotice ale osta șilor și pentru
realizarea coeziunii morale a armatei unice, unit ăților militare li s-au înmânat
drapelele de lupt ă. Drapelele distribuite
cu aceast ă ocazie aveau culorile ro șu,
galben și albastru, cu inscrip ția „HONOR
ET P ATRIE ”, iar deasupra se g ăsea
acvila roman ă cu crucea în cioc.
În 1859 s-a în ﬁ ințat Infanteria de
linie, ﬁ ecare regiment ﬁ ind organizat pe
trei batalioane. În Moldova, regimentul de muschetari a primit num ărul 4, iar cel
de vânatori num ărul 5 de linie, ulterior
înﬁ ințându-se al treilea regiment denumit regimentul al 6-lea de linie.
Potrivit documentelor, prin Înaltul Jurnal al Consiliului de Mini ștri din Țara
Româneasc ă din 25 octombrie 1860, s-a în ﬁ ințat un al patrulea regiment de
linie în acest principat cu num ărul de ordine al 7-lea de linie. Astfel începând
cu anul 1860, Principatele Unite dispuneau de șapte regimente de infanterie
a câte dou ă batalioane ﬁ ecare cu patru companii, totalizând 14 batalioane,
respectiv 56 de companii de linie. La sfâr șitul anului 1864 dislocarea
regimentelor de infanterie era urm ătoarea: Regimentul 1 infanterie la Ia și,
Regimentul 2 infanterie la Craiova, Regimentul 3 infanterie la Ismail,

21Regimentul 4 infanterie la Bucure ști, Regimentul 5 infanterie la Gala ți,
Regimentul 6 infanterie la Bucure ști, Regimentul 7 infanterie la Ploie ști
și Batalionul de vân ători la Bucure ști. Armamentul infanteriei însuma
10000 de pu ști cu percu ție, puști de infanterie, pu ști de cavalerie și carabine.
Infanteria la 1860
În august 1878 marile unit ăți de infanterie au fost dislocate astfel:
Divizia 1, cu Regimentul 1 Infanterie, la Craiova; Divizia 2, Batalioanele 1 și 2 Vânători, Regimentele 2 și 3 Infanterie la Bucure ști; Divizia 3 cu Batalionul 3
Vânători și Regimentul 6 Infanterie la Gala ți; Divizia 4 cu Regimentul 8
Infanterie la Ia și. Pentru Dobrogea au fost destinate Batalionul 4 Vân ători
și Regimentele 4, 5 și 7 Infanterie, toate aceste unit ăți intrând în subordinea
Comandamentului Diviziei 3 Infanterie.
Infanteria la 1870

22Efectivele trupelor de infanterie care au fost men ținute după războiul
de indepen ță au fost de 24 de o ﬁ țeri și 446 grada ți și soldați la Batalionul de
Vânători și de 44 de o ﬁ țeri, un func ționar civil și 924 de grada ți și soldați la
Regimentul de Infanterie.
Așadar, efectivele infanteriei permanente erau de 448 de o ﬁ țeri, 8
funcționari civili și 9176 de grada ți și soldați. În acela și buget fuseser ă
prevăzute 16 regimente de doroban ți cu un efectiv de 528 de o ﬁ țeri și
36755 trup ă. Fiecare regiment de doroban ți dispunea în medie de 33 de o ﬁ țeri.
În bugetul Ministerului de R ăzboi în anul ﬁ nanciar 1880–1881 ca
urmare a reorganiz ării s-au prev ăzut următoarele efective: 4 batalioane de
vânători și 4 regimente de infanterie cu un total de 356 de o ﬁ țeri, 9 func ționari
și 9176 solda ți; Doroban ții urmau s ă se constituie în 30 de regimente având
810 o ﬁ țeri și 64152 solda ți. Regimentele de infanterie și doroban ți erau
organizate pe câte 2 batalioane a câte 4 companii iar batalioanele de vân ători
având de asemenea 4 companii.
În 1880 Infanteria român ă dispunea de 8 regimente de infanterie,
30 de regimente de doroban ți și 4 batalioane de vân ători însumând un total
de 80 de batalioane. În anul 1883 au fost în ﬁ ințate “Comitetele Consultative
pentru infanterie și cavalerie” care aveau sarcina de a rezolva problemele
referitoare la organizarea, serviciul, regulamentele, disciplina, instruc ția,
echipamentul și regimul de administrare interioar ă”.
Începând cu data de 1 Aprilie 1883 în locul comandamentelor
diviziilor teritoriale des ﬁ ințate a apărut Corpul de Armat ă Activ care avea în
organică 2 divizii de infanterie, o brigad ă de călărași, o brigad ă de artilerie,
1 batalion de geniu, un escadron de tren și serviciile necesare. Divizia de
infanterie avea în compunere 1 batalion de vân ători, 1 regiment de infanterie,
4 regimente de doroban ți, unități de alte arme. Tot prin legea din 1882 s-a
instituit brigada de infanterie ca mare unitate tactic ă permanent ă, ﬁ ecare
divizie având câte 2 brig ăzi.
În anul 1883 o știrea român ă dispunea de urm ătoarele mari unit ăți
și unități de infanterie: 9 divizii, 16 brig ăzi, 8 regimente de infanterie,
4 batalioane de vân ători și 32 de regimente de doroban ți. Prin legea bugetar ă
din 1889–1890 la ﬁ ecare regiment de doroban ți s-au în ﬁ ințat câte 2 companii
permanente menite s ă serveasc ă drept școală pentru formarea de grada ți.
Efectivul unei companii permanente de doroban ți a fost de 104 oameni.

23Începând din anul 1878 re țeaua de institu ții militare de înv ățământ
s-a lărgit.
Până în anul 1908 s-a realizat permanentizarea întregii structuri de
infanterie, renun țându-se la serviciul cu schimbul. În baza legii privind
reorganizarea armatei elaborate în acel an s-au adus anumite modi ﬁ cări
structurii organizatorice a o știrii. Durata serviciului sub arme pentru toate
trupele pedestre a fost redus ă la 2 ani. Brig ăzile de infanterie se compuneau
din câte 2 regimente active și 1 sau 2 regimente de rezerv ă. Divizia de
infanterie avea în compunere 2 brig ăzi de infanterie, 1 batalion de vân ători,
1 brigadă de artilerie, trupe și servicii auxiliare iar corpul de armat ă
2-3 divizii de infanterie, 1-2 brig ăzi de cavalerie, 1 batalion de pionieri, 1 companie
telegra ﬁ e, trupe și servicii auxiliare. În anul 1909 ﬁ ecărui regiment de
infanterie i s-a atribuit câte o sec ție de mitraliere a câte 3 piese.
Instituțiile de înv ățământ militar din țara noastr ă care au preg ătit
cadre de infanterie în perioada 1878-1914 au fost urm ătoarele: școlile ﬁ ilor
de militari preg ătitoare pentru intrarea în școala militar ă, Școala Militar ă
pentru Infanterie și Cavalerie, Școala Superioar ă de Război, școli pentru
suboﬁ țeri de Infanterie.
Experiența Războiului de Independen ță și perfecționarea tacticii
militare sub in ﬂ uența performan țelor noului armament intrat treptat în dotare
au impus elaborarea unor noi regulamente militare. Pentru ca manevra în câmpul tactic s ă devină mai ușor de executat și cu pierderi cât mai pu ține
s-a renun țat la dispozitivele în coloan ă compact ă, adoptându-se cele în
formație risipită cu eșalonarea for țelor în adâncime. În anul 1885 a ap ărut un
nou “Regulament asupra exerci țiilor și manevrelor de Infanterie”. Potrivit
acestui regulament batalionul era organizat pentru lupt ă pe 4 Companii de
Pușcași ﬁ ecare a câte 2 Plutoane, a 2 semiplutoane cu câte 2 sec ții ﬁ ecare.
Regulamentul de baz ă al Armatei Române în preajma Primului R ăzboi
Mondial a fost “Regulamentul Exerci țiilor de Infanterie” editat în 1908.
Potrivit prevederilor acestui regulament, regimentul avea în compunerea sa 3 batalioane și 1 companie de mitraliere. Batalionul era organizat pe
4 companii de pu șcași, a 4 plutoane cu câte a 2 sec ții ﬁ ecare, organizat ă pe
3 grupe.
În anul 1912 a luat ﬁ ință Inspectoratul Infanteriei c ăruia i-a revenit
sarcina de a asigura mobilizarea, dotarea, instruirea și conducerea trupelor
din aceast ă armă.

24I.3. Infanteria român ă în Primul R ăzboi Mondial
În vara anului 1914, la izbucnirea r ăzboiului Trupele de Uscat erau
organizate în corpuri de armat ă, divizii de infanterie, brig ăzi de infanterie, de
călărași și de artilerie. Unitatea de baz ă a Infanteriei era regimentul, organizat
pe batalioane, iar acestea pe companii. Fiecare divizie de infanterie avea și
câte un batalion de vân ători. Corpul de armat ă avea în compunere 2 divizii
de infanterie, o brigad ă de călărași, un regiment de obuziere, un batalion de
pionieri, o subunitate de transmisiuni și formațiuni de servicii. Divizia de
infanterie era organizat ă pe 2 brig ăzi de infanterie, un batalion de vân ători,
o brigada de artilerie, o subunitate de transmisiuni și formațiuni de servicii,
iar brigada de infanterie avea 2 regimente ﬁ ecare a câte 2-3 batalioane și o
companie de mitraliere cu 4 piese.
La începutul anului 1919 existau 5 corpuri de armat ă ﬁ ecare a câte
2 divizii de infanterie operative, o divizie teritorial ă și o brigad ă de
călărași. Diviziile de infanterie operative erau organizate pe 2 brig ăzi a câte
2 regimente de infanterie, 1 batalion de vân ători, o brigad ă de artilerie cu
2 regimente, elemente neîndivizionate și servicii. Diviziile teritoriale aveau
în compunere 3 brig ăzi de infanterie ﬁ ecare a câte 2 regimente.
În 1923 existau 56 regimente de infanterie și 10 de vân ători,
20 regimente de cavalerie și 54 regimente de artilerie.
În anul 1932 divizia de infanterie avea în organic ă 1-2 brig ăzi de
infanterie ﬁ ecare a 2-3 regimente de infanterie, o brigad ă de artilerie cu
2 regimente de artilerie, o companie de mitraliere divizionar ă și formațiuni
de servicii. Fiecare regiment de infanterie sau vân ători era organizat pe
3 batalioane a 3 companii de pu șcași și o companie de mitraliere, efectivul
total ajungând la 1500 de oameni. Batalionul de infanterie avea 4 companii (2 de pușcași, una de cicli ști și una de pu șcași cadre). De asemenea, la
diviziile de cavalerie au fost în ﬁ ințate câte un batalion de infanterie u șoară.
În anul 1938 infanteria reprezenta 52% ca pondere în
efectivele Armatei Române, având 28 de regimente de infanterie de acoperire a câte 2000 de oameni, 36 de regimente infanterie
moto a câte 1000 de oameni, 9 companii de mitraliere a câte
100 de oameni, 12 batalioane de vân ători munte a câte 500 de
oameni, 3 batalioane de infanterie u șoară a câte 400 de oameni,
2 regimente care de lupt ă a câte 500 de oameni și batalionul de gard ă cu
700 de militari. La începutul anului 1938 divizia de infanterie era format ă
dintr-o brigad ă de infanterie, organizat ă pe 3 regimente cu câte 3 batalioane

25și o brigad ă de artilerie cu 2 regimente. Ca unit ăți de divizie existau: un
batalion de pionieri, un batalion mitraliere, un escadron cavalerie, o companie
de transmisiuni, forma țiuni de transport și servicii.
I.4. Infanteria român ă în Al Doilea R ăzboi Mondial
Începând cu luna august 1939 ﬁ ecare divizie urma s ă primeasc ă câte
o companie de tancuri și o baterie de tunuri antitanc.
Regimentele de infanterie aveau urm ătoarea organizare: comanda
regimentului, 3 batalioane a câte 4 companii ﬁ ecare (cea de-a 4-a ﬁ ind
de mitraliere), o companie specialit ăți (pluton de transmisiuni, pluton de
pionieri, sec ția de arunc ătoare, pluton de cerceta și călări), o companie de
cercetare și o companie depozit.
La 22 August 1939 s-a aprobat organizarea infanteriei propus ă de
Inspectoratul General al Infanteriei, mai pu țin organizarea companiei de
pușcași care rămâne în continuare pe 4 plutoane. Urma ca organizarea
propusă pe 3 plutoane pentru compania de pu șcași să ﬁ e experimentat ă în
lunile septembrie și octombrie. Experimentul f ăcut a dus la concluzia c ă
sistemul ternar integral este corespunz ător; s-a redus num ărul de plutoane
de la 4 la 3 în compania de pu șcași, iar un pluton de mitraliere din compania
de mitraliere a batalionului, a fost înlocuit cu un pluton armament de înso țire
(o grupă tun anticar, calibrul 47 mm și 3 grupe arunc ătoare 60 mm). Totodat ă,
companiei de mitraliere i s-a schimbat denumirea în companie de armament greu.
La compania de pu șcași se men țineau pușcașii grenadieri r ămași
disponibili în urma des ﬁ ințării unui pluton, ceea ce permitea sporirea
efectivului grupei de lupt ă de la 13 la 17 oameni. La regiment a luat ﬁ ință
o companie de armament greu regimentar având comandant, grup de comandă, pluton de arunc ătoare calibrul 81,4 mm (3 grupe cu 6 piese),
pluton tunuri de înso țire a infanteriei (3 grupe cu 6 piese), pluton anticar
calibrul 47 mm (3 grupe cu 6 piese), tren de lupt ă și tren regimentar.
În urma schimb ărilor ce au avut loc în baza legii din 1940, infanteria
dispunea de urm ătoarele categorii de mari unit ăți și unități: divizii de
infanterie; divizii de forti ﬁ cații; brigăzi motomecanizate; brig ăzi de infanterie;
grupuri de vân ători de munte; regimente de Infanterie; grupuri de vân ători
moto; regimente de infanterie-forti ﬁ cații; batalioane de gard ă – batalioane de
grăniceri; batalioane de vân ători de munte; batalioane de infanterie u șoară;
companii de mitraliere, divizioane și brigăzi mixte de munte; companii

26antitanc și antiaeriene, centrul de instruc ție al infanteriei cu regiment al
centrului; școli militare de o ﬁ țeri și subo ﬁ țeri activi și de rezerv ă; regiment
care de lupt ă; centrul de instruc ție motomecanizat cu regimentul centrului.
Infanteria român ă în Al Doilea R ăzboi Mondial
Oﬁ țerii de infanterie erau preg ătiți în Școala Militar ă de Infanterie de
la Sibiu. Oganizarea școlii la 15 februarie 1938 era urm ătoarea: comandant;
ajutorul comandantului; adjutant; o ﬁ țer cu informa țiile; birou mobilizare;
ajutor tactic; direc ția de studii; batalion de elevi cu 4 companii de elevi;
compania 1 pu șcași cu 3 plutoane a 3 grupe; compania 2 pu șcași cu
2 plutoane a 3 grupe; compania de mitraliere cu 2 plutoane a 2 grupe și
compania de specialit ăți cu 4 plutoane (transmisiuni, observatori, pionieri
și armament înso țire), ﬁ ecare a 3 grupe mai pu țin plutonul de armament
de însoțire care avea 2 grupe. Școala Militar ă de Subo ﬁ țeri de Infanterie
era organizat ă pe un batalion de elevi cu 2 companii a câte 3 plutoane și o
companie de mitraliere și specialit ăți cadre cu 2 plutoane de mitraliere, un
pluton de armament de înso țire și un pluton de transmisiuni. Dintre cele
16 divizii române participante la luptele din Cehoslovacia 11 au fost de infanterie adic ă aproape 70% din totalul participan ților. Ele au fost grupate
astfel: 4 divizii în compunerea Armatei 1 iar alte 6 divizii f ăceau parte
din compunerea Armatei a 4-a. Divizia “Tudor Vladimirescu-Debre țin” a
continuat s ă acționeze în subordinea unui corp de armat ă din Armata 53
Sovietică.

27I.5. Infanteria român ă în perioada 1945-1989
Imediat dup ă 23 august 1944, dup ă Conven ția de armisti țiu,
semnată la Moscova, în noaptea de 12/13 septembrie s-a constituit „Înaltul
Comandament Aliat” c ăruia i s-a ad ăugat în parantez ă, sovietic.
Moscova a impus în România, prin Comisia Aliat ă de Control
(sovietică) controlul administrativ și militar în majoritatea teritoriului țării.
După instalarea guvernului dr. Petru Groza la 6 martie 1945, institu țiile
fundamentale ale statului, justi ția, biserica, armata și școala au devenit copii
ale institu țiilor sovietice. Armata a fost supus ă unor transform ări radicale
din punct de vedere organizatoric și doctrinar. Procesul de destructurarea
armatei a curpins dou ă etape principale.
Prima etap ă, cuprinsă între septembrie 1944 și 6 martie 1945 a
constat în dezarmarea și reducerea efectivelor Armatei, s-au des ﬁ ințat
7 comandamente de mari unit ăți și 12 divizii și peste 160 000 militari români
au fost interna ți în lagărele sovietice. România trebuia s ă pună la dispozi ția
aliaților 12 divizii de infanterie, cu mijloace suplimentare, în vederea
continuării luptei împotriva Germaniei.
A doua etap ă, cuprinsă în perioada martie 1945-1948 a constat în
derularea procesului de destructurare a Armatei Române, caracterizat de
„democratizare” distrugerea elitei militare române ști și „politizare”.
La 22 August 1945 Divizia “Tudor Vladimirescu-Debre țin” și Divizia
“Horia, Clo șca și Crișan” au fost integrate în Armata Român ă. Față de marile
unități de infanterie existente, diviziile de voluntari erau organizate dup ă
modelul diviziilor sovietice, pentru a se putea încadra în speci ﬁ cul lucrului
de stat major al marilor unit ăți. Ca particularit ăți în încadrare și în structura
organizatoric ă s-a men ținut func ția de loc țiitor tactic al comandantului,
precum și aceea de loc țiitor al comandantului pentru educa ție, cultură și
propagand ă. De asemenea, spre deosebire de diviziile de infanterie din
Armata Român ă, diviziile de voluntari aveau în plus în organic ă câte un
divizion de artilerie antitanc, un batalion de pionieri, o companie de artilerie antiaerian ă și o companie auto. Regimentele de infanterie aveau subunit ăți
de toate armele: batalioane de infanterie, divizion de artilerie, batalion de aruncătoare calibrul 120 mm, baterie de tunuri calibrul 76 mm, baterie
antitanc de 45 mm, companie de transmisiuni, pluton de pionieri și pluton
de cavalerie pentru cercetare.

28Prin acțiunea de reorganizare a armatei s-a efectuat reducerea
efectivelor organismului militar, în primul rând prin des ﬁ ințarea unor unit ăți
și mari unit ăți. Astfel, s-a ajuns ca infanteria s ă dispună de un efectiv de
52065 oameni dintre care 5098 o ﬁ țeri, 572 mai ștri militari, 5505 subo ﬁ țeri
și 40890 grada ți și soldați; o divizie de infanterie avea aproape 4400 de
oameni iar un regiment de infanterie circa 730. Au fost reorganizate și
școlile militare de o ﬁ țeri și subo ﬁ țeri activi de infanterie, precum și Centrul
de Instruc ție al Infanteriei, asigurându-se o mai bun ă dotare a acestuia cu
armament, tehnic ă de luptă și materiale necesare activit ății de preg ătire. La
regimentele de infanterie s-a introdus al treilea batalion de infanterie (care fusese des ﬁ ințat în 1945) și un divizion de artilerie u șoară, crescând astfel
puterea de izbire, de foc și de manevr ă a unității.
Potrivit prevederilor legilor 205 și 206 din Iunie 1947 structura
generală a Armatei Române cuprindea Armata de Uscat, cu efective de
100 de mii de militari, grupa ți în 4 divizii de infanterie, o divizie blindat ă,
o divizie motomecanizat ă
și în alte unit ăți de diferite arme. Prin noua
organizare efectuat ă în anul 1947, se poate spune c ă infanteria român ă s-a
diversi ﬁ cat în sensul c ă din 6 divizii de infanterie 2 au fost transformate în
divizie blindat ă și respectiv divizie motomecanizat ă, mărindu-se astfel for ța
de izbire de foc și de manevr ă a armatei.
Cea mai important ă acțiune de reorganizare a armatei dup ă război
a fost cea întreprins ă pentru aplicarea prevederilor Tratatului de Pace,
încheiat la Paris la 10 februarie 1947. Astfel, trupele de infanterie au fost reorganizate potrivit prevederilor Legii 206/1947; în aceast ă nouă lege de
organizare a armatei s-a men ținut principiul c ă „toți cetățenii români, f ără
deosebire de na ționalitate, de origine, de limb ă sau religie – cu excep ția
cazurilor de incapacitate ﬁ zică sau moral ă – sunt supu și chemării în rândul
Armatei” , urmând ca încorpor ările să se facă anual, la datele stabilite de
Ministerul Ap ărării Naționale. Pentru ca num ărul oamenilor încorpora ți
și
instruiți să nu depășească efectivele ﬁ xate prin Tratatul de pace, s-a prev ăzut
ca satisfacerea serviciului militar s ă se efectueze ﬁ e sub arme, în unit ățile de
instrucție, ﬁ e ca prisos de contingent.
Durata serviciului militar a fost stabilit ă la 30 de ani, între 20 pân ă la
50 ani împlini ți (art. 79). Pe timpul serviciului militar cet ățenii puteau face
parte din unul din elementele armatei: activitate, rezerv ă sau miliție (art. 80).

29Durata serviciului militar, la arma infanterie, era stabilit ă astfel: în
activitate sub arme – 18 luni (un an și jumătate), în completare – 3 ani
și 6 luni, în rezerv ă 15 ani, în mili ție – 10 ani. La articolul 82 era o prevedere
care venea în sprijinul preg ătirii solda ților, în sensul c ă “cel puțin timp de
șase luni de serviciu sub arme, recrutul nu va putea ﬁ întrebuin țat în nici un
serviciu în corp, ci va r ămâne numai la front, pentru a putea primi instruc ția
tehnică a armei sau specialit ății la care a fost repartizat”3. Prin Decretul
nr. 44/992 din 28 mai 1948, articolele 79 și 81 ale Legii 206/1947 s-au
modiﬁ cat. Durata serviciului militar a fost stabilit ă la 29 de ani, respectiv
de la 21 la 50 de ani, serviciul în activitate sub arme era de 2 ani și pentru
infanterie4.
În mai 1955, s-a constituit Tratatul de la Var șovia, iar situa ția Armatei
Române s-a schimbat considerabil. Din armata mic ă, traumatizat ă și umilită
de ocupantul sovietic, cu o capacitate operativ ă foarte sc ăzută, în 1955
devenise o important ă „armată aliată”, membr ă fondatoare a tratatului nou
înﬁ ințat, deși în țară încă mai era regimul de ocupa ție militar ă sovietică.
Comandamentul uni ﬁ cat, ce s-a constituit în cadrul acestia, a devenit organ
principal prin care se realiza cooperarea militar ă în cadrul Tratatului. Acesta
a acționat pentru uni ﬁ carea întregului sistem de organizare, înzestrare și
pregătire după modelul sovietic.
După 1956 și până în anul 1989, infanteria și-a perfec ționat structurile
organizatorice, înzestrarea lupt ătorilor, subunit ăților, unităților și marilor
unități cu armament și tehnică de luptă moderne din produc ția internă, în
procent de peste 95%. Concomitent a desf ășurat preg ătirea pentru lupt ă
și a participat în mod ﬁ resc la combaterea efectelor inunda țiilor din anii
1970 și 1975 și a cutremurului din 1977, dar și la alte activit ăți în economia
națională.
I.6. Infanteria român ă, în perioada 1989 – 2010
În conformitate cu Ordinul ministrului ap ărării naționale nr. M.102
din 30.07.1990, începând cu 01.08.1990, Comandamentul Infanteriei și Tancurilor s-a reorganizat în Comandamentul Trupelor de Uscat,
în compunerea c ăruia au intrat: Direc ția Tehnic ă de Tancuri și Auto;
3 „Monitorul O ﬁ cial”, partea I, nr.141 din 14 iulie 1947, p.5126.
4 Ibidem, nr. 124 din 31 mai 1948, p.4728.

30Inspectoratul General al Infanteriei și Vânătorilor de Munte; Inspectoratul
General al Blindatelor; Inspectoratul General al Artileriei; Inspectoratul General al Geniului; Inspectoratul General al Protec ției Antichimice;
Inspectoratul General al Ap ărării Antiaeriene a Trupelor de Uscat.
Ulterior în baza Ordinului general al ministrului ap ărării naționale nr. 24
din 30.08.1993, Comandamentul Trupelor de Uscat s-a transformat în Statul Major al Trupelor de Uscat, având în subordine armate de arme întrunite, instituțiile de înv ățământ și formațiuni de diferite arme subordonate direct.
Începând cu data de 11.04.2000, în baza Hot ărârii Consiliului Suprem
de Apărare a Țării nr. S 8, referitoare la "PLANUL – CADRU PRIVIND
PROCESUL DE RESTRUCTURARE ȘI MODERNIZARE A ARMATEI
ROMÂNIEI", Statul Major al Trupelor de Uscat a fost denumit în Statul Major al For țelor Terestre.
În etapa actual ă, Forțele Terestre, din cadrul c ărora fac parte marile
unități și unitățile de infanterie, constituie categoria de for țe de bază a
Armatei României.
Menținerea capacit ății de luptă a structurilor de infanterie subordonate
Statului Major al For țelor Terestre, în prezent și în viitor, simultan cu
transformarea lor într-o for ță militară pentru secolul XXI, cere un efort
cumulativ pe termen lung, de timp și resurse. În acest context, structurile de
infanterie din For țele Terestre vor continua s ă ﬁ e puse în fa ța diﬁ cilei decizii
de a menține permanent echilibrul constant între cerin țe și resurse.
Prin alocarea resurselor necesare
și punerea în aplicare a noii concep ții
de restructurare, structurile de infanterie din For țele Terestre ale Armatei
României vor deveni, mai mult ca oricând în istorie, organisme militare moderne, cu o capacitate opera țională similară structurilor de infanterie
din armatele țărilor europene și din cadrul NATO, avansate din punct de
vedere militar, ﬂ exibile, suple și dinamice, apte s ă dea o ripost ă eﬁ cace
oricărei agresiuni armate la adresa securit ății României și de a-și îndeplini
cu profesionalism misiunile ce le revin.
Principalele mari unit ăți de infanterie subordonate Statului Major al
Forțelor Terestre sunt Divizia 1 „Dacica” și Divizia 4 Infanterie „Gemina”
cu brigăzile și batalioanele de infanterie subordonate.

31Divizia 1 Infanterie „DACICA”.
Aceasta este o mare unitate de lupt ă, subordonat ă Statului Major
al Forțelor Terestre, structur ă propusă a ﬁ dislocabil ă, care asigur ă
instruirea pentru men ținerea și dezvoltarea nivelului de opera ționalizare
a comandamentului, marilor unit ăți și unităților subordonate în vederea
participării la apărarea națională sau colectiv ă în cadrul N.A.T.O., la ac țiuni
de menținere și impunere a p ăcii în teatrele de opera ții externe în subordinea
comandamentelor interna ționale, iar în situa ții de criză și la război la ac țiuni
militare în sistem integrat, pe teritoriul na țional sau în afara acestuia.
Divizia 1 Infanterie „DACICA” are în compunerea sa urm ătoarele
mari unități și unități de infanterie: Brigada 282 Infanterie Mecanizat ă (cu
Batalionul 280 Infanterie și Batalionul 300 Infanterie) Brigada 1 Infanterie
Mecanizat ă (cu Batalionul 2 Infanterie și Batalionul 495 Infanterie),
Brigada 2 Infanterie (cu Batalionul 20 Infanterie, Batalionul 22 Infanterie și
Batalionul 26 Infanterie) și Brigada 9 Infanterie Mecanizat ă (cu Batalionul
341 Infanterie și Batalionul 911 Infanterie).
Scurt istoric al Diviziei 1 Infanterie „DACICA”
Divizia 1 Infanterie „ DACICA ” este continuatoarea tradi țiilor Armatei 1.
Ordinul nr. 37 din 16 august 1916 constituie actul de na ștere al "Armatei 1
de operații" care avea în compunere, la început, Corpul 1 Armat ă, Diviziile
11, 12 și 13, Deta șamentul OLT- LOTRU, iar la comand ă pe generalul de
divizie Culcer Ioan.
În perioada august 1916 – mai 1918, Armata 1 român ă a participat la
Primul Război Mondial. Comandamentul Armatei 1 și forțele din compunere
sunt nevoite, cu di ﬁ cultăți enorme și în fața unui inamic superior numerice ște
și tehnic, cu o experien ță de război apreciabil ă, să organizeze aliniamentele
de apărare de pe Carpa ți, angajând memorabile lupte de ap ărare din valea
JIULUI și de pe valea OLTULUI.
În cursul iernii și primăverii anului 1917 s-a realizat reorganizarea
Armatei Române potrivit înv ățămintelor și cerințelor rezultate din experien ța
războiului, iar în luna iunie 1917 for țele române din Moldova, reorganizate
în spatele frontului, au fost constituite într-o armat ă – Armata 1 – și introduse
în eșalonul întâi, pe Siretul inferior, în sectorul N ămoloasa, din Poarta
Focșanilor, între armatele a 4-a și a 6-a ruse.

32Un alt moment important din istoria Diviziei 1 l-a reprezentat anul
1939 când, în conformitate cu Ordinul Marelui Stat Major, nr.1/1939, s-a constituit Armata 1 având cartierul general la CLUJ, începând cu data de 22.03.1939.
Armata 1 – comandat ă de generalul de corp de armat ă Nicolae
MACICI – a primit în subordine toate marile unit ăți (10 divizii), forma țiunile,
centrele de instruc ție și școlile militare dislocate atunci în TRANSILV ANIA,
CRIȘANA și BANAT, precum și trupele de gr ăniceri.
În perioada urm ătoare, Armata 1 a participat la cel de-Al Doilea
Război Mondial, inclusiv la opera ția din HORN și MORA V A – cea mai
amplă dintre toate opera țiile executate de cele dou ă armate române pe
teritoriul cehoslovac. Procesul postbelic de reorganizare a Armatei Române, a impus elaborarea de c ătre adunarea deputa ților în anul 1947, a "Legii
nr. 205 pentru organizarea și funcționarea Ministerului Ap ărării Naționale" și
a "Legii nr.206 pentru organizarea armatei". În baza acestor acte normative, în iunie acela și an, se creeaz ă ca structuri organizatorice, 4 regiuni militare,
Armata 1 încetând s ă existe ca structur ă, conform Ordinului Marelui Stat
Major, nr. 40.500 din 02 iunie 1947, începând cu 05 iunie 1947.
Începând cu 05.04.1980, pe baza aprob ării Consiliului Ap ărării,
menționată în protocolul nr. C. A. 004 al ședinței din 06 februarie, transmis ă
cu Ordinul General al ministrului ap ărării naționale nr.008 din 02 aprilie
1980, Armata a 2-a având comandamentul în garnizoana BUCURE Ș
TI și-a
schimbat denumirea în Armata 1 cu sediul în garnizoana BUZ ĂU.
Perioada 1990-2000 a fost marcat ă de preocup ări stăruitoare pentru
organizarea și desfășurarea întregului proces instructiv-educativ pe
coordonatele ce rezid ă din misiunile ce revin armatei, stipulate în Constitu ția
României și Legea ap ărării naționale, a instruc țiunilor și ordinelor ce
reglementeaz ă activitatea de preg ătire a armatei la pace, în situa ții de criză
și la război.
La 1 august 2000, Armata 1 s-a transformat în Corpul 1 Armat ă
Teritorial, continuator al tradi țiilor militare ale Armatei 1.
În paralel cu activit ățile desfășurate în cadrul procesului de reform ă a
sistemului militar, comandamentul Corpului 1 Armat ă Teritorial a organizat și
desfășurat într-o concep ție unitară pregătirea comandamentului și structurilor
subordonate în scopul men ținerii și perfecționării capacit ății de a conduce

33forțele în condi țiile războiului modern, cre șterii autorit ății și responsabilit ății
acestora pentru plani ﬁ carea, întrebuin țarea, organizarea, gestionarea,
coordonarea, controlul for țelor și utilizarea e ﬁ cientă a resurselor pentru
îndeplinirea misiunilor primite, precum și pentru implementarea regulilor și
procedurilor speci ﬁ ce particip ării la acțiuni militare în compunerea for țelor
aliate ale N.A.T.O., U.E. și O.S.C.E.
Continuator al acestor glorioase tradi ții de luptă și realizări, Corpul 1
Armată Teritorial s-a prezentat ca o structur ă militară de mare importan ță
în cadrul Statului Major al For țelor Terestre, cu responsabilit ăți distincte
în sistemul de ap ărare al țării, capabil ă în orice moment s ă-și îndeplineasc ă
misiunile ce-i revin la pace, în situa ții de criză și la război.
În conformitate cu Strategia de transformare a Armatei României,
aprobată de C.S.A.T. în anul 2006, Comandamentul Corpului 1 Armat ă
"General IOAN CULCER ", începând cu data de 15.06.2008, s-a
transformat în Comandamentul Diviziei 1 Infanterie „ DACICA ”. Divizia
1 Infanterie „ DACICA ” este comandat ă de domnul general-maior Nicolaie
DOHOTARIU.
Divizia 4 Infanterie „GEMINA”
Comandamentul Diviziei 4 Infanterie “ GEMINA ” este organizat și
funcționează în sistem modular, din 15 iunie 2008. Constituie structura
operativă de conducere a Diviziei 4 Infanterie “ GEMINA ”, subordonat ă
nemijlocit Statului Major al For țelor Terestre. Comandamentul diviziei este
situat în capitala istoric ă a Transilvaniei, municipiul Cluj Napoca.
Divizia 4 Infanteriea “ GEMINA ” are în compunere urm ătoarele mari
unități și unități de infanterie: Brigada 81 Mecanizat ă (cu Batalionul 811
Infanterie și Batalionul 812 Infanterie), Brigada 15 Infanterie ( cu Batalionul
151 Infanterie și Batalionul 634 Infanterie) și Brigada 18 Infanterie (cu
Batalionul 32 Infanterie și Batalionul 191 Infanterie).
Scurt istoric al Diviziei 4 Infanterie „GEMINA”
Armata a 4-a (de Nord) s-a în ﬁ ințat în data de 14/15 august 1916 prin
Înaltul Decret nr. 2784, semnat de regele Ferdinand I al României.
Primul comandant a fost generalul de divizie Constantin Prezan
(1861-1943), cel care, în 1930, a fost distins cu gradul suprem de mare șal.

34În perioada Primul R ăzboi Mondial Armata a 4-a (de Nord) dispunea
de: 70 B.I., fa ță de 17 ale inamicului; 35 escadroane de cavalerie, fa ță de
3 ale adversarului; 61 baterii de artilerie, fa ță de 9 ale Diviziei 61 austro-
ungare.
Armata a 4-a (de Nord) a fost des ﬁ ințată la 5 decembrie 1916.
La 10 decembrie 1918, cu Ordinul nr. 807 al Marelui Cartier General,
s-a în ﬁ ințat, la Sibiu, Comandamentul Trupelor din Transilvania. Noua
structură de armată avea în compunere patru divizii (6 și 7 Infanterie, 1 și 2
Vânători de Munte) cu circa 15.000 de combatan ți.
În anii 1921–1939, în condi țiile agravării rapide și accentuate a situa ției
internaționale, cu deosebire în vecin ătatea României, la 22 septembrie 1939,
Armata a 4-a, recent în ﬁ ințată, a devenit Comandamentul Grupului de
Armate nr. 1 din Transilvania.
Pe durata celui de-Al Doilea R ăzboi Mondial Armata a 4-a Român ă a
fost singura structur ă operativă care s-a a ﬂ at neîntrerupt pe front, de la Prut
la V olga și de la Stalingrad în Mun ții Boemiei, lâng ă Praga, din iunie 1941
până în mai 1945. Dup ă eliberarea teritoriului na țional, la 25 octombrie
1944, Armata a 4-a Român ă împreună cu Armata 40 sovietic ă au continuat
lupta în cadrul opera ției „DEBREȚIN”, dar și în munții Hegyalja și pe valea
Hernadului – pân ă în 18 decembrie 1944.
La luptele pentru eliberarea Cehoslovaciei, din perioada 18 decembrie
1944–12 mai 1945, Armata a 4-a a participat cu Corpurile 2 și 6 Armată, din
care făceau parte Diviziile 3, 6, 9, 11, 18 și 21 Infanterie, Diviziile 1 și 8
Cavalerie.
În vara anului 1945, Armata a 4-a avea în subordine dou ă corpuri
de armată: Corpul 2 Armat ă, în garnizoana Bucure ști, cu Divizia de
Gardă și Divizia 1 V oluntari „ TUDOR VLADIMIRESCU ”, Regimentul 2
Artilerie Grea, Regimentul 2 Pioneri, Regimentul 4 C ălărași, alte unit ăți
de corp; Corpul 7 Armat ă, în garnizoana Sibiu, cu Divizia 2 Infanterie și
Divizia 2 V oluntari „ HOREA, CLO ȘCA și CRIȘAN”, Regimentul 1 Artilerie
Grea, Regimentul 7 Pioneri, Regimentul 1 C ălărași, alte unit ăți de corp.
Comandamentul Armatei a 4-a s-a des ﬁ ințat la 5 iunie 1947, în baza
Ordinului M.St.M. nr. 40.500, iar unit ățile au fost redistribuite.
Prin Înaltul Decret Regal nr. 1346 din 28 iunie 1947, începând
din 1 iulie a luat ﬁ ință Regiunea a 3-a Militar ă, cu sediul la Cluj, prin
transformarea Comandamentului 6 Teritorial.

35Regiunea a 3-a Militar ă avea în compunere: Divizia 1 Munte
(Sinaia), Divizia 2 Munte (Dej), Divizia 18 Infanterie (Oradea), 5 regimente de artilerie, pionieri și călărași, 18 cercuri teritoriale și alte structuri de
armată. Aria de responsabilitate cuprindea 18 jude țe. Până în 1954, în
subordinea Regiunii a 3-a Militare au mai intrat Divizia 5 Infanterie (Lugoj), Brigada 5 Artilerie Antiaerian ă (Someșeni), iar Divizia 1 Munte
și-a mutat comandamentul la Târgu Mure ș. La 30 aprilie 1960, Regiunea
a 3-a Militar ă își schimbă denumirea în Armata a 3-a și se restructureaz ă.
În această perioadă pregătirea cadrelor și a trupei s-a f ăcut conform noii
concepții de apărare a țării și a doctrinei militare na ționale. Mii de militari au
participat an de an la construc ția Transfăgărășanului, a metroului, a canalului
Dunăre – Marea Neagr ă, la vastul program de îndiguiri, desec ări și irigații,
la strângerea recoltei agricole etc. Începând cu 5 aprilie 1980, Armata a 3-a își schimbă denumirea în Armata a 4-a, sediul Comandamentului ﬁ ind la
Cluj-Napoca. Din 17 octombrie 1990, Armata a 4-a a primit și denumirea
onori ﬁ că de „ TRANSILVANIA ”. În primavara anului 1994, România a fost
prima țară care a aderat la programul „Parteneriat pentru Pace”, participând
cu structuri din cadrul Armatei a 4-a, în urm ătorii ani la zeci de exerci ții
multinaționale, în țară sau în str ăinatate, în cadrul programelor „PfP”,
„Mil-to-Mil” și „Inspectorul”.
În baza art. 13, alin. 1, din O.G. nr. 41/1999 privind organizarea și
funcționarea M.Ap.N. și a Planului-cadru privind desf ășurarea procesului
de restructurare și modernizare a Armatei României în anul 2000, aprobat de
CSAT, și a Ordinului nr. MS 33/30.03.2000, Armata a 4-a „ TRANSILVANIA ”
s-a transformat în Corpul 4 Armat ă Teritorial „ Mareșal CONSTANTIN
PREZAN ”. În 2003, au intrat în subordinea Comandamentului Corpului 4
Armată Teritorial marile unit ăți și unitățile din cele șase județe din Moldova:
Brigada 33 Mecanizat ă Teritorial ă „ALEXANDRU CEL BUN ”, Brigada 63
Tancuri „ BOGDAN VOD Ă”, Brigada 61 Vân ători de Munte Teritorial ă
„General VIRGIL B ĂDULESCU ” și Brigada 15 Mecanizat ă Teritorial ă
„PODU ÎNALT ”.
În perioada 2000 – 2006, Comandamentul Corpului 4 Armat ă Teritorial
a gestionat un amplu și complex proces de transformare a marilor unit ăți și
unităților din subordine – des ﬁ ințări, înﬁ ințări, resubordon ări, reorganiz ări,
redislocări, moderniz ări și operaționalizări ale structurilor din Corp.

36Divizia 4 Infanteriea “ GEMINA ” este comandat ă de domnul
general-maior Mircea SA VU.
I.7. Organizarea și dotarea actual ă a structurilor de infanterie
Organizarea Biroului Instruc ție Infanterie și Poliție Militar ă/Statul
Major al For țelor Terestre

37

38Tehnica principal ă și armamentul de infanterie
Tehnică de luptă:
TAB 8×8 71, 71 M, TAB 33 ZIMBRU, TABC 79, TAB Ar. 120 mm –
MLI – 84 M „Jderul” –
Armament de infanterie (prezentat în anexa nr. 2):
pistol, cal. 9 mm –
pușcă automată, cal. 5, 45 mm, –
pistol mitralier ă, cal. 7,62 mm, –
pușcă mitralieră, cal. 7,62 mm –
pușcă semiautomat ă cu lunetă, cal. 7,62 mm –
mitralieră de companie, cal.7, 62 mm –
mitraliere de pe TAB, cal. 7.62 mm și 14,5 mm –
mitralieră cal. 12,7 mm de pe MLI –
tun cal. 25 mm, OERLIKON/MLI –
aruncător de grenade AG-9 –
aruncător de Grenade, cal. 40 mm –

39Capitolul II
SPECIALIT ĂȚILE ARMEI INFANTERIE
II.1. Vân ătorii de Munte
Evoluția trupelor de vân ători de munte din Armata României
În toamna anului 1916, Armata Român ă a pierdut b ătălia trecătorilor
Carpaților, în special din cauza gre șelilor săvârșite de către conducerea
superioară a acesteia. În acea perioad ă istorică grea, armata noastr ă nu
stăpânea principiile și cerințele luptei în mun ți, drept urmare aceasta a fost
concentrat ă în lungul v ăilor, scăpându-se din vedere crestele, direc țiile
de întoarcere și versanții, care de altfel decideau soarta oric ărei bătălii în
mediul montan.
Prima form ă organizatoric ă apropiată de vânătorii de munte a fost
Școala de Schiori în ﬁ ințată în Bucure ști la 30 septembrie 1916, în cazarma
Regimentului 4 Ro șiori unitate plecat ă pe front. Efectivele Școlii de Schiori
ajungeau la 1.000 de militari.
Potrivit Ordinului nr. 294 din 3 noiembrie 1916 al Marelui Cartier
General, Școala de Schiori din Bucure ști a fost transformat ă în Corpul
Vânătorilor de Munte, unitate organizat ă din trei batalioane, ﬁ ecare a câte
trei companii, însumând 1.980 de combatan ți. La comanda acestui corp a
fost numit c ăpitanul Virgil B ădulescu.
Așadar, Școala Militar ă de Schiori Bucure ști s-a transformat în Corpul
Vânătorilor de Munte la numai 82 de zile de la intrarea României în Primul
Război Mondial (19 august 1916). Corpul Vân ătorilor de Munte a fost
transformat în Batalionul Vân ători de Munte în data de 27 decembrie 1916.
Acesta a participat în cadrul b ătăliei de la Oituz la executarea unor puternice
contraatacuri, pentru cucerirea și recucerirea unor în ălțimi dominante, cele
mai importante ﬁ ind Coșna și Cireșoaia.
Pentru refacere și completare, în 1917, batalionul a fost deplasat în
garnizoana Târgu Neam ț și a fost transformat în regiment de vân ători de
munte cu numele “Principele Carol”.
Între cele dou ă războaie mondiale, conducerea militar ă a țării,
convinsă că sistemul militar f ără trupe specializate în ac țiuni montane este

40incomplet și în condi țiile în care spa țiul montan al României cuprinde cea
mai mare parte a Carpa ților, Marele Stat Major prevedea în iulie 1919 c ă
„mărimea sau ampli ﬁ carea unit ăților de munte este o necesitate impetuoas ă,
având în vedere c ă 2/3 din teritoriul țării noastre este muntos și cu coline cu
înălțimi apreciabile”.
Restructur ările și reorganiz ările au continuat în toat ă perioada dintre
cele două războaie mondiale, îns ă dotarea și echiparea au fost insu ﬁ ciente.
În anul 1939, vân ătorii de munte dispuneau de 4 brig ăzi care totalizau
16 batalioane de vân ători, 3 divizioane de obuziere de munte și 6 divizioane
de tunuri de munte.
Armata Român ă, în cursul iernii 1940/1941, a fost supus ă unor procese
de reorganizare și instruire în spiritul regulamentelor de lupt ă germane,
vânătorii de munte r ămânând cu aceea și organizare, dar îmbun ătățindu-și
instruirea și parțial dotarea.
Începea un lung și dramatic drum pentru vân ătorii de munte care,
încadrați în structuri militare germane sau ac ționând independent au parcurs
prin lupte și alte acțiuni militare complexe, în campania din Est, un itinerar
fascinant. Din Carpa ții Orientali au p ătruns și au participat la eliberarea
Bucovinei și nordului Basarabiei, ajungând pân ă în munții Caucaz și ai
Crimeii, luptând în mediul pentru care au fost preg ătiți dar și în stepa total
inadecvat ă instruirii primite. Și-au îndeplinit cu cinste misiunile primite,
ﬁ ind aprecia ți cu respect atât de conducerea român ă cât și de aliați.
Vânătorii de munte, în Campania din Vest, au luptat pentru eliberarea
Transilvaniei, în Ungaria în mun ții Bukk și în Slovacia în mun ții Metaliferi,
Tatra Mare, Tatra Mic ă, Carpații Albi și în ﬁ nal, în podi șul Boemiei.
În campaniile celui de-Al Doilea R ăzboi Mondial, vân ătorii de munte
au acționat într-un spa țiu geogra ﬁ c uriaș care în linie dreapt ă de la Nalcik
(Caucaz), la Jihlava (Cehia) însumeaz ă 2160 km. De la 22 iunie 1941 și până
la 12 mai 1945, pierderile vân ătorilor de munte s-au ridicat la 2378 o ﬁ țeri,
1830 subo ﬁ țeri 70 000 grada ți soldați, adică un total de 74 208 oameni.
După încheierea r ăzboiului, trupele de vân ători de munte au trecut
prin reorganiz ări, redisloc ări dar mai ales des ﬁ ințări, care au dus la dispari ția
Brigăzii 2 Vân ători de Munte – ultima unitate de Vân ători de Munte –
la 14 aprilie 1961.

41Reconstituirea trupelor de vân ători de munte a început în toamna
anului 1964, când prin Ordinul Ministrului For țelor Armate din 14 octombrie
s-a reîn ﬁ ințat Brigada 2 Vân ători de Munte cu sediul la Baia Mare, mutat ă
la 1 noiembrie 1964 la Bra șov, având în subordine Batalionul 21 Vân ători
de Munte, cu garnizoana ini țial la Rădăuți și apoi la Predeal. Ulterior, s-au
înﬁ ințat Brigada 4 Vân ători de Munte, în 1969 – cu comandamentul la Curtea
de Argeș, Brigada 1 Vân ători de Munte – cu comandamentul la Bistri ța,
Brigada 5 Vân ători de Munte, în 1983 – cu comandamentul la Alba-Iulia,
Brigada 7 Vân ători de Munte, în 1990 – cu comandamentul la Petro șani și
Brigada 61 Vân ători de Munte, în 1991- cu comandamentul la Miercurea-
Ciuc. Astfel, la sfâr șitul anului 1991, Armata României avea în organic ă șase
Brigăzi de Vân ători de Munte cu o dotare corespunz ătoare în concordan ță
cu reparti ția spațiului muntos de pe teritoriul României.
În anul 1997 se des ﬁ ințează 2 batalioane din Brigada 7 Vân ători
de Munte, în anul 2000 – comandamentul Brig ăzii 1 Vân ători de Munte,
în anul 2001 – Brigada 4 Vân ători de Munte, iar în anul 2006 – Brigada 5
Vânători de Munte. Unit ățile acelor structuri care nu au fost des ﬁ ințate, au
fost subordonate altor mari unit ăți din forțele terestre.
În prezent, vân ătorii de munte sunt constitui ți în 2 brig ăzi (o Brigad ă
Vânători de Munte/Bra șov, o Brigad ă Vânători de Munte/Miercurea Ciuc și
un batalion independent/Brad).
Putem a ﬁ rma că vânătorii de munte, constitui ți în unități și mari
unități suple și manevriere, în deplin ă concordan ță cu cerințele actualelor
teatre de opera ții, sunt capabili s ă dea o ripost ă fermă oricărui adversar, în
situații complexe.
În afara transform ărilor structurale care au caracterizat ultimii 20 de
ani vânătorii de munte, structurile existente ast ăzi au participat la activit ăți
de instruire în comun, în țară și străinătate, cu militari din S.U.A., Marea
Britanie, Grecia, Olanda, Turcia, Italia, Bulgaria, Iordania, Fran ța și multe
alte țări, precum și la exerci ții multina ționale. De asemenea, au primit
numeroase vizite din partea unor delega ții străine, militare și civile, care
au apreciat profesionalismul și dăruirea vân ătorilor de munte români. Este,
totodată notabilă, participarea cu succes a unor unit ăți și subunități din
Brigăzile 2 și 61 Vân ători de Munte la misiunile în afara grani țelor țării,
în cadrul misiunilor ROFND, UNAMI și ISAF din teatrele de opera ții din
Kosovo, Irak și Afganistan.

42Repere ale unei istorii legendare
03.11.1916 – Potrivit Ordinului nr. 294 al Marelui Cartier General,
Școala de Schiori din Bucure ști a fost transformat ă în Corpul Vân ătorilor
de Munte, unitate lupt ătoare organizat ă pe trei batalioane, ﬁ ecare a câte trei
companii, însumând 1980 combatan ți.
20.11-21.12.1916 – Corpul Vân ătorilor de Munte a fost redislocat în
nordul Moldovei, în ora șul Târgu-Neam ț.
29.12.1916 – Corpul Vân ătorilor de Munte a fost transformat în
Batalionul Vân ătorilor de Munte, unitate organizat ă pe cinci companii de
pușcași, două companii de mitraliere și o secție de transmisiuni însumând
4000 de lupt ători. Primul comandant al acestei unit ăți a fost numit c ăpitanul
Virgil Bădulescu.
20.07-29.09.1917 – Batalionul Vân ătorilor de Munte a participat
la luptele de la Târgu-Ocna, M ăgura, Cire șoaia și Coșna, acțiuni în care
unitatea a pierdut 50% din efectiv. Batalionul Vân ătorilor de Munte s-a întors
victorios în ora șul Târgu-Neam ț la 30.09.1917. Din Batalionul Vân ătorilor
de Munte 4 o ﬁ țeri au fost decora ți de Regele Ferdinand I cu Ordinul ”Mihai
Viteazul” clasa a III-a, 26 o ﬁ țeri cu Ordinul „Coroana României cu spade”
în grad de cavaler, 6 subo ﬁ țeri cu Medalia „Virtutea Militar ă”, iar 350 de
gradați și soldați cu Medalia „B ărbăție și Credință” clasele a II-a și a III-a.
30.10.1917 – Potrivit Ordinului nr. 43 al Marelui Cartier General
Batalionul Vân ătorilor de Munte a fost transformat în Regimentul Vân ătorilor
de Munte.
14.03.1918 – Regimentul Vân ătorilor de Munte a fost transformat
din nou în Batalionul 8 Vân ători de Munte și decorat cu Ordinul „Mihai
Viteazul” clasa a III-a.
13.04.1918 – Batalionul 8 Vân ători de Munte a primit denumirea de
Regimentul 8 Vân ători de Munte.
03.11.1919 – Regimentul 8 Vân ători de Munte a fost redislocat în
garnizoana Bucure ști, unde a participat ca favorit al Casei Regale la
manifestările prilejuite de întoarcerea acestuia în capital ă.
01.03.-01.11.1919 – Regimentul 8 Vân ători de Munte a participat
la campania din Ungaria, desf ășurând aprige ac țiuni de lupt ă la Mădăraș,
Szolnok și Budapesta.

4310.11.1919 -După întoarcerea din Campania din Ungaria, Regimentul
8 Vânători de Munte a fost redislocat în garnizoana Bra șov.
20.08.1920 -Potrivit Ordinului Marelui Stat Major nr. 4425 a fost
înﬁ ințată Brigada Vân ătorilor de Munte cu sediul în ora șul Sinaia, din care
au făcut parte Regimentele 1 și 2 Vânători de Munte.
01.04.1921 -Potrivit Înaltului Decret Regal nr. 4069 a fost în ﬁ ințat
Comandamentul Trupelor de Vân ători de Munte, al c ărui comandant a fost
numit simbolic Principele Carol, viitorul rege al României.
Conform prevederilor Înaltului Decret Regal nr. 3275 Brigada
Vânătorilor de Munte a fost transformat ă în Grupurile 1, 2 și 3 V .M., ﬁ ecare
dintre acestea organizat pe 3 batalioane de vân ători de munte și un divizion
de artilerie.
01.07.1923 -Prin Înaltul Decret Regal nr. 1674 din 12.04.1923 s-a
înﬁ ințat Corpul Vân ătorilor de Munte în garnizoana Bucure ști, având D.1
V .M. în garnizoana Sinaia și D.2 V .M. în ora șul Bistrița.
01.04.1937 -Potrivit Înaltului Decret Regal nr. 1688/1937 Corpul
Vânătorilor de Munte a primit denumirea de Comandamentul Trupelor
de Munte, iar în locul Diviziilor 1 și 2 Vânători de Munte s-au constituit
Brigăzile 1, 2 și 3 Mixte Munte.
15.03.1939 -Mobilizarea Corpului de Munte și trecerea acestuia la
acoperirea frontierei de nord a României împreun ă cu alte mari unit ăți.
20.06.1939 -Potrivit Înaltului Decret Regal nr. 439 s-a în ﬁ ințat
Brigada 4 Mixt ă Munte cu sediul în ora șul Aiud.
15.03.1939-30.08.1940 -Brigada 2 Mixt ă Munte a ac ționat la acoperirea
frontierei de nord a României între Sighet și Halmeu. Brigada 1 Mixtă Munte
a acționat inițial pe frontiera de nord a României în stânga Bg. 2 Mx. M.,
ulterior în zona Ale șd, Aștileu, Țopa de Cri ș, iar în ﬁ nal după 30.08.1940
în Obcinele Bucovinei, la frontiera cu U.R.S.S. Brigada 3 Mixt ă Munte a
acționat în Mun ții Apuseni și pe frontiera de nord-vest a României. Brigada 4 Mixtă
Munte a ac ționat inițial în eșalonul 2 al Armatei 1 în zona S ălaj, ulterior în
Munții Maramure șului, Rodnei și Obcinele Bucovinei.
04.09.1940 -Brigada 2 Mixt ă Munte a fost retras ă din Transilvania
de Nord, cedat ă Ungariei prin Dictatul de la Viena și până la 10.09.1940
s-a concentrat în zona Dumbr ăveni, în sudul liniei de demarca ție. În luna

44septembrie aceast ă mare unitate a fost des ﬁ ințată, iar ulterior în luna
octombrie a fost reîn ﬁ ințată și redislocat ă la Deva.
25.04.1941 -Potrivit Instruc țiunilor Operative nr. 20 ale Armatei a 3-a
Corpul de Munte a trecut la ap ărarea frontierei de nord a României între
Muntele Țapul Mare și valea râului Suceava.
După încheierea celui de-Al Doilea R ăzboi Mondial și până în anul
1961, trupele de vân ători de munte au trecut prin reorganiz ări, redisloc ări, dar
mai ales des ﬁ ințări, care au dus la dispari ția Brigăzii 2 Vânători de Munte.
14.10.1964 -se reîn ﬁ ințează Brigada 2 Vân ători de Munte cu sediul
la Baia Mare, mutat ă la 1 noiembrie 1964 la Bra șov, având în subordine
Batalionul 21 Vân ători de Munte, cu garnizoana ini țial la Rădăuți și apoi la
Predeal.
În anul 1969 s-a în ﬁ ințat Brigada 1 Vân ători de Munte – cu
comandamentul la Curtea de Arge ș, – cu comandamentul la Bistri ța, Brigada
5 Vânători de Munte, în 1983 – cu comandamentul la Alba-Iulia, Brigada 7
Vânători de Munte, în 1990 – cu comandamentul la Petro șani și Brigada 61
Vânători de Munte, în 1991- cu comandamentul la Miercurea-Ciuc.
În anul 1997 se des ﬁ ințează 2 batalioane din Brigada 7 Vân ători
de Munte, în anul 2000 – comandamentul Brig ăzii 1 Vân ători de Munte,
în anul 2001 – Brigada 4 Vân ători de Munte, iar în anul 2006 – Brigada 5
Vânători de Munte, unit ățile acestor structuri care nu au fost des ﬁ ințate,
ﬁ ind subordonate altor mari unit ăți din forțele terestre.
II. 2. Para șutiștii militari
Surt istoricLa 10 iunie 1941, în baza ,,Decretului lege pentru în ﬁ ințarea,
organizarea și funcționarea unit ăților de Infanterie Aerian ă“, al mare șalului
Antonescu, în cadrul Aeronauticii Militare s-a în ﬁ ințat, pe lâng ă Centrul de
Instrucție al Aeronauticii, Școala de Para șutiști. Structura a fost dislocat ă la
Popești-Leordeni, în cazarma Flotilei 1 Aerosta ție.
Primele para șutări de școală s-au efectuat în iulie 1941, dintr-un
avion POTEZ-65, cu para
șute de tip IRVIN. În toamna aceluia și an au fost
brevetați 120 elevi.

45Smaranda Br ăescu- prima femeie para șutist din România
În octombrie 1941 mare șalul Antonescu a ordonat Statului Major al
Aerului s ă studieze, pân ă cel târziu la 10 decembrie, toate posibilit ățile de
organizare a unui batalion cu trei companii, urmând ca odat ă cu încorporarea
contingentului 1942 s ă se treacă la organizarea celei de-a doua companii.
Constituirea batalionului a avut loc la 31 martie 1942.
Pentru anul 1943, conducerea armatei aprobase în ﬁ ințarea unui
,,Corp de Para șutiști“ al Aeronauticii Militare care s ă cuprindă unități
luptătoare (batalioane, regimente, mari unit ăți) și un Centru de Instruc ție al
Parașutiștilor ,,cu școlile de specializare necesare“, dar din cauza schimb ării
cursului evenimentelor politico-militare, acest deziderat nu a mai fost realizat.
Batalionul de para șutiști a fost întrebuin țat în lupt ă începând
cu 23 august 1944, când for țele acestuia au fost angajate pentru îndeplinirea
unor misiuni cu un grad ridicat de risc cum ar ﬁ :
apărarea aerodromului Boteni și interzicerea ateriz ării –
aeronavelor germane;
cucerirea aerodromului B ăneasa și nimicirea for țelor germane –
dispuse în satele Her ăstrău și Băneasa. Subunit ățile angajate în aceast ă zon
ă
au participat la lupte pân ă la 27 august;

46nimicirea for țelor germane dispuse în zona localit ății Pipera, la –
care a participat întregul batalion, cu excep ția forțelor angajate la Boteni și
Băneasa, subunit ățile au fost angajate în lupt ă succesiv.
Subunitățile s-au regrupat în cazarma de re ședință, de la Pantelimon,
la 28 august, pentru refacerea capacit ății de lupt ă. Parașutiștii au suferit
pierderi importante, îns ă misiunile primite au fost îndeplinite în totalitate.
Trecerea României de partea Na țiunilor Unite și semnarea
la 12 septembrie 1944, la Moscova, a armisti țiului dintre URSS (din partea
Națiunilor Unite) și România, care prevedea în ﬁ ințarea Comisiei Aliate de
Control au avut urm ări importante în ceea ce prive ște structura ulterioar ă a
Armatei Române. Astfel, la 1 martie 1945, Batalionul de Para șutiști a fost
desﬁ ințat.
Reînﬁ ințarea efectivelor de para șutiști a avut loc cinci ani mai
târziu, la 1 noiembrie 1950, când lâng ă Centrul de Instruc ție al Avia ției
din garnizoana Tecuci s-a constituit Batalionul 1 Para șutiști. În februarie
1951 unitatea a fost dislocat ă în garnizoana Buz ău. Timp de treizeci de ani,
batalionul, transformat ulterior în regiment, a reprezentat o adev ărată școală
de parașutism, ﬁ ind până în 1980 singura unitate de acest gen din armat ă.
Un moment important în istoria para șutiștilor l-a constituit 1980, anul
când au luat ﬁ ință alte trei regimente de para șutiști. Datorit ă nevoii de cadre,
a avut loc atunci o puternic ă infuzie de tineri, aproximativ 200 de o ﬁ țeri,
maiștri militari și subo ﬁ țeri ﬁ ind repartiza ți direct din școlile militare. Între
1980 și 1989 principalul obiectiv al unit ăților a fost brevetarea și formarea
luptătorilor para șutiști, ﬁ ecare regiment participând la aplica ții cu trupe sau
de comandament.
La 30 noiembrie 1990, în urma restructur ării celor patru regimente,
au fost create trei mari unit ăți (Brigăzile 1, 2 și 3 Parașutiști) și un Centru de
Instrucție al Parașutiștilor. Pentru conducerea unitar ă a acestora s-a în ﬁ ințat
Comandamentul Trupelor de Para șutiști, în subordinea Comandamentului
Aviației Militare. Fiec ărei brigăzi i s-au subordonat 2 – 4 batalioane.
Continuarea procesului de reform ă în Armata României a însemnat,
pentru structurile de para șutiști, des ﬁ ințarea în 1998 a unui comandament de
brigadă cu subunit ățile de stat major și reducerea substan țială a efectivelor
a două batalioane de opera țiuni speciale. În anul 2000, Brigada 2 a fost
reorganizat ă primind denumirea ,,Aeropurtat ă“. Batalionul 492 Misiuni

47Speciale a fost des ﬁ ințat. În anul 2001 Brigada 1 și Batalionul 482 Para șutiști
au fost, de asemenea, des ﬁ ințate.
Începând cu 15 martie 2001, Trupele de Para șutiști au intrat în
subordinea Statului Major al For țelor Terestre.
Deși în ultimii ani, num ărul structurilor de para șutiști a scăzut
considerabil, para șutiștii militari– lupt ători de elit ă, încrezători în steaua lor
călăuzitoare duc mai departe spiritul de înving ător.
Cele două batalioane de para șutiști, dislocate în garnizoanele Buz ău și
Bacău, își îndeplinesc cu onoare, cinste și demnitate misiunile încredin țate.
„Ei privesc cerul f ără să pălească și pământul fără să roșească”-
Charles de Gaulle
Exerciții de para șutare executate pe timpul exerci țiului de instruc ție
româno-american „Proof of Principle 2007”
II.3. Informa ții și Cercetare
Culegerea de date și informa ții cu caracter militar la români este la
fel de veche ca tradi țiile militare și de luptă. Multe izvoare istorice atest ă
faptul că încă de pe vremea geto-dacilor, str ămoșii noștri au acordat o aten ție
deosebită cunoașterii inamicului, inclusiv pe teritoriul acestuia, pentru a-i
determina posibilit ățile și intențiile și a-l atrage în locuri favorabile, dinainte
stabilite, pentru a-l nimici cu eforturi și pierderi minime. Astfel, în primul
război dacic (101-102), Imperiul Roman nu a ob ținut victoria decisiv ă, iar
Decebal, conduc ătorul dacilor, a avut la dispozi ție informa ții deosebit de
valoroase despre inten țiile Imperiului transmise de iscoade strecurate în
conducerea acestuia. Istoricul Tocilescu scria în cartea sa ,,Dacia înainte de

48romani” c ă: ,,locuitorii Daciei întrebuin țau la război cursa și înșelătoria. Ei
foloseau cerceta și cu ajutorul c ărora privegheau și hărțuiau pe du șman”.
Dacă studiem mai atent structura organizatoric ă a legiunilor romane,
vom vedea c ă acestea dispuneau de militari specializa ți pentru culegerea de
informații de la inamic, dar și pentru protec ția trupelor proprii, spionaj și
curierat.
Prin cercetarea adversarului, întemeietorul Țării Române ști,
domnitorul Matei Basarab, a învins Ungaria în b ătălia de la Posada, din 1330.
O altă victorie, de la Rovine (1395) asupra Imperiului Otoman, a domnului
Țării Române ști, Mircea cel Mare, a fost posibil ă datorită studierii temeinice
a adversarului. Vlad Țepeș a folosit cu me șteșug informa țiile despre pozi ția
inamicului atacând cu succes pe timpul nop ții taberele acestuia.
O atenție deosebit ă în istoria dezvolt ării activit ății de culegere de
date și informa ții în scopuri militare la români trebuie acordat ă perioadei
domniei lui Ștefan cel Mare în Moldova.
În Letopise țul Țării Moldovei este eviden țiat faptul c ă Ștefan
cel Mare a utilizat în mod excep țional activitatea de culegere de date și
informații despre inamic, iar majoritatea istoricilor sus țin că perioada de
aur pe care a înregistrat-o Moldova în epoca domniei lui Ștefan cel Mare,
anii 1457- 1504, a fost rezultatul faptului c ă acesta a reu șit să instituie un
sistem de informa ții/cercetare modern, similar cu cel al altor cur ți monarhice
din acea epoc ă. Activitatea de a ﬂ are a datelor despre inamic a lui Ștefan cel
Mare era parte component ă a politicii externe și interne a Moldovei care i-a
garantat existen ța și ponderea pe plan regional. Spre deosebire de predecesorii,
dar și de descenden ții săi la tronul Moldovei, Ștefan cel Mare a fost un bun
coordonator de o ști, abil în culegerea de date despre inamic și inducerea în
eroare a acestuia, ceea ce a asigurat pe durata domniei sale, victoria în 34 de războaie din totalul celor 36 și prosperarea economic ă a țării.
După epoca lui Ștefan cel Mare, majoritatea domnitorilor români au
acordat o aten ție deosebit ă culegerii de date și informa ții despre inamic,
atât în timp de pace, cât și pe timpul ducerii ac țiunilor de lupt
ă. Astfel,
Mihai Viteazul a știut să compenseze inferioritatea numeric ă a armatelor
sale cu informa ții despre inamic iar Constantin Brâncoveanu, con știent de
importanța informa țiilor, a organizat o re țea de culegere de informa ții din
statele de interes de la acea vreme.

49 Istoria cerceta șilor militari în perioada modern ă este strâns legat ă
de reformele instituite în domeniul militar dup ă unirea României în 1859.
Astfel, la 12 noiembrie 1859, domnitorul Alexandru Ioan Cuza decreta, prin Înaltul Ordin de Zi nr. 83, în ﬁ ințarea Secției a 2-a în cadrul Statului Major al
Armatei Principatelor Unite ,,pentru tot ce se atinge de lucr ările statistice și
tot ce prive ște lucrările tactice și strategice precum recunoa șteri și itinerare
militare, combinarea sau dirijarea manevrelor, alegerea pozi țiilor și întărirea
taberelor militare”, sec ție condus ă atunci de sublocotenentul Gheorghe
Slăniceanu, având ca ajutor pe sublocotenentul Ștefan Fălcoianu. Acest
eveniment este s ărbătorit și astăzi ca ,, Ziua cerceta șilor militari ”.
Devenirea și evoluția Serviciului de Informa ții Militare al Armatei
Române au fost in ﬂ uențate de schimb ările în conjunctura politico-militar ă
regională sau continental ă care au afectat România. Momentele de vârf ale
activității de informa ții militare în aceast ă perioadă sunt legate de lupta
Armatei Române în R ăzboiul de Independen ță (1877-1878), în Primul
R
ăzboi Mondial (1916-1918) și al Doilea R ăzboi Mondial (1941-1945), dar
și de momente de r ăscruce din istoria României, cum ar ﬁ semnarea pactului
Ribbentrop-Molotov (23 august 1939) sau Dictatul de la Viena, din vara anului 1940.
În anul 1881, colonelul Ip ătescu, comandantul Regimentului 17
Mehedinți, a scris lucrarea ,,Serviciul de siguran ță în campanie”, în care
a descris câteva procedee de recunoa ștere a terenului și de obținere a
informațiilor despre inamic și a făcut propuneri pentru formarea unor patrule
cu alcătuire diferit ă, de la doi oameni pân ă la o companie sau batalion.
În 1916, în baza Înaltului Decret nr. 2784 din 14 august, Marele Stat
Major este reorganizat, pentru a trece la starea de r ăzboi. Cu aceast ă ocazie
și Serviciul de Informa ții Militare a fost reorganizat, func ționând sub forma
Biroului 2 Informa ții, al Serviciului ata șați militari și al presei, în cadrul
Marelui Cartier General și Biroul 5 – informa ții și supravegherea știrilor în
cadrul Marelui Stat Major. În documentele vremii, se aprecia c ă ,,războiul
național a constituit marea prob ă pe care serviciul de informa ții a trebuit s ă
o treacă”, având în vedere printre altele ca Armata României era dispus ă
pe un front de 1400 de kilometri (cel mai lung din Europa), iar inamicul cu care se confrunta era cea mai puternic ă și mai modern ă armată din lume la
acea vreme.

50,,Instrucțiunile asupra organiz ării și funcționării serviciului de
informații”, aprobate în 1917 de c ătre șeful Marelui Cartier General,
generalul Constantin Prezan, au constituit un act de o importan ță deosebită
pentru Serviciul de Informa ții Militare, deoarece a statuat doctrina activit ății
de informa ții militare și a scos serviciul de informa ții de sub tutela altor
compartimente din Marele Stat Major, precum și de sub inciden ța prevederilor
prea rigide ale ,,Regulamentului serviciului de campanie”, care afectau și limitau ini țiativa, organizarea și desfășurarea ac țiunilor de culegere de
informații.
Încă de la intrarea României în cel de-Al Doilea R ăzboi Mondial,
conducerea Secției a 2-a informa ții și contrainforma ții a urmărit organizarea
cercetării la trupe ca o component ă esențială a activit ății de informa ții
militare. Astfel, au fost create structuri și s-au în ﬁ ințat subunit ăți de cercetare
(informații militare de lupt ă) la toate e șaloanele, începând de la Marele Stat
Major pân
ă la regimente (forma țiuni corp aparte). La nivel corp de armat ă,
divizie și brigadă a apărut Biroul 2 Informa ții, iar la nivel regiment (similar),
Serviciul de cercetare regimentar .
Pe timpul Campaniei din Vest, subunit ățile de informa ții/cercetare s-au
remarcat prin transmiterea la comandamentele de divizie a unor informa ții
valoroase despre ac țiunile inamicului, eviden țiindu-se Grupul 21 Cercetare/
Divizia 21 Infanterie, Grupul 52 și 20 Cercetare/Corpul 2 Armat ă, Grupul
Cercetare Moto/Divizia 8 Cavalerie Purtat ă.
În perioada 1944-1947, sub ac țiunea Comisiei Aliate de Control
(sovietice), Sec ția a 2-a și-a pierdut caracterul s ău informativ – operativ și
chiar denumirea, devenind „Sec ția a 2-a instruc ție informativ ă de luptă și
legături externe”, iar statul de organizare a fost redus cu 85%.
După 1958, s-a acordat aten ție dezvolt ării activit ății de informa ții
militare, urm ărindu-se, în principal, interesele vitale ale României. În acela și
an, începând cu data de 1 februarie, a luat ﬁ ință prima subunitate de cercetare
în adâncimea dispozitivului inamic, cunoscut ă sub denumirea ,, Compania
specială de cercetare ”, subordonat ă nemijlocit Direc ției Informa ții, care în
anul 1963 s-a transformat în Batalionul 404 Cercetare.
În 1968, Direc ția de Informa ții Miliare a informat oportun despre
acțiunile militare ale Uniunii Sovietice, de invadare a Cehoslovaciei, fapt
ce a permis luarea de m ăsuri imediate de cre ștere a capacita ții de lupt ă a

51unităților și marilor unit ăți române. La 24 septembrie 1968, prin Ordinul
ministrului For țelor Armate nr. M 61, a luat ﬁ ință Batalionul 528 Cercetare
în compunerea Diviziei 67 Mecanizat ă. În următorii ani se în ﬁ ințează mai
multe batalioane de cercetare în organica diviziilor și corpurilor de armat ă.
În prezent, Armata României are în compunere dou ă batalioane
de cercetare. Ca subunit ăți de cercetare, la nivel batalion (similar) sunt
plutoanele de cercetare iar la nivel de brigad ă sunt companiile de cercetare.
Cele două batalioane de cercetare sunt în organica diviziilor, dar operativ
sunt coordonate de Direc ția Informa ții Militare.
Principalele misiuni ale unităților de cercetare vizeaz ă cercetarea la
contact , cercetarea în dispozitivul inamicului , culegerea de date și informații
din dispozitivul trupelor proprii și executarea unor ac țiuni directe .
În baza experien ței acumulate în cadrul parteneriatului strategic cu
Alianța Nord-Atlantic ă, în anul 2002 a fost dislocat ă în provincia Kosovo
o Celulă Națională de Informa ții, în cadrul comandamentului KFOR din
Pristina. Aceasta a urmat celei deja existente în Bosnia și Herțegovina.
De asemenea, în vara anului 2002, a fost dislocat ă în Afganistan, o
Celulă Națională de Informa ții la Kandahar, în cadrul for țelor naționale
participante la opera ția ,,Enduring Freedom”, în vara anului 2002, iar în
cursul anului 2003 a fost dislocat ă Celula Na țională de Informa ții din Irak
la An Nasiriyah, împreun ă cu forțele române participante la opera țiunea
,,IRAQI FREEDOM ”.
Începând cu anul 2002, în cele dou ă teatre de opera ții din Afganistan
și Irak, au executat misiuni speci ﬁ ce, detașamentele speciale de informa ții
militare cu o compunere mixt ă de structuri specializate de tip HUMINT
(informații umane) și IMINT (informa ții vizuale, imagistice), precum și o
component ă de cercetare în cadrul misiunii ANA TRAINING din Afganistan
care instruie ște armata afgan ă.
În același timp, în cadrul batalioanelor din Irak și Afganistan au
fost elementele din cadrul structurilor de informa ții (S2) care au asigurat
sprijinul cu informa ții ale acțiunilor acestora în teatru.
Pe timpul particip ării cu structurile na ționale de informa ții și cercetare
în teatrele de opera ții, între anii 2003-2009, și-au pierdut via ța trei subo ﬁ țeri
și au fost r ăniți alți patru o ﬁ țeri și subo ﬁ țeri.
După anul 1989, structurile de cercetare au participat la numeroase
exerciții de pregătire în comun cu militarii din armatele altor state (Ungaria,

52Polonia, Bulgaria, Cehia, SUA, Anglia, Fran ța, Germania etc.), concursuri
aplicativ-militare (Cehia, Ungaria, Portugalia), exerci ții în parteneriat,
schimburi de experien ță și alte tipuri de exerci ții care au contribuit la
ridicarea nivelului de preg ătire și acumul ării de experien ță. Totodat ă,
în cadrul Centrului de Preg ătire al Cerceta șilor s-au instruit în perioada
1995-2009 prin cursuri militarii din armatele altor state (Egipt, Azerbaidjan, Moldova, Irak etc.).
II.4. Poliția Militar ă
Istoric Poliția Militar ă se a ﬂ ă în strâns ă legătură cu istoria jandarmeriei
române, de unde î și are originile. Trebuie f ăcută însă mențiunea că
„Gendarmeria” denumirea din acea epoc ă a fost în ﬁ ințată și subordonat ă
„Ministerului de Resbelu” . Primele atest ări ale activit ății de poliție a trupei
se regăsesc în documentele de în ﬁ ințare a gendarmeriei din 3 aprilie 1850
emise de Domnul Grigore Alexandru Ghica, iar misiunile speci ﬁ ce au fost
consemnate și în Ordonan ța 896 din 20 iunie 1864, semnat ă de Domnitorul
Alexandru Ioan Cuza.
Termenul consacrat de „Poliție Militar ă” își are originile în anul
1893, când, pe vremea Regelui Carol I, cu aprobarea acestuia, legiuitorul Lascăr Catargiu a promulgat „Legea asupra Gendarmeriei rurale” . Astfel,
în Monitorul Oastei nr. 53 din 5 noiembrie 1893, g ăsim în legea mai sus
menționată, la TITLUL IV – Atribuțiunile gendarmeriei , Capitolul I
Serviciul ordinar și extraordinar , articolul 52 – serviciul ordinar coprinde :
…….., pct.e) Poliția Militar ă.
Atribuțiunile poli ției militare, descrise pe larg în Regulamentul de
aplicare al legii asupra gendarmeriei rurale , Secția III , constau în mod
special în:
poliția judiciar ă militară -;
căutarea și arestarea de dezertori și nesupuși semnala ți, ca și –
pe militarii care au întîrziat a se presenta la corpurile lor dupe expirarea congediului sau permisiei ;
supravegherea militarilor absen ți de la corpurile lor, desertorilor –
și nesupușilor;
arestarea – a orice militar care nu va avea foaia de drum sau
biletul de congediu ;

53căutarea – atrupamentelor armate sau nu, cali ﬁ cate de lege ca
sedițioase ;
respingerea – atacurile dirigiate contra for ței armate îns ărcinată
cu escortarea și transferarea preveni ților sau condamna ților;
respingerea ori-cari încerc ări tinzînd a favoriza desert ările sau –
a înpiedica pe militari de a merge sub drapel;
descoperirile de deposite de arme ascunse, ateliere clandestine –
pentru fabrica țiune de pulbere și materii explosibile, scrisori amenin țătoare,
semne și cuvinte de în țelegere, a ﬁ șe și placarde incendiare, provocând la
revoltă, la sedițiune, la asasinat și jaf;
ducerea ordinelor de mobilizare și executarea lor. –
De menționat este și faptul că la acea dat ă, „Gendarmeria” se g ăsea
în subordinea direct ă a Ministerului de R ăzboi întru tot ce se raport ă la
disciplină, comandament și instrucție a trupei având îns ă și structuri care
depindeau de ministrul de Interne în tot ce privesc ordinea și siguranța
publică, ﬁ ind însă și la ordinele ministrului justi ției și sub-prefectului
plasei .
În perioada urm ătoare, realitatea a impus preg ătirea și promulgarea
unor noi legi în anii 1908, 1911 și 1913, precum și întărirea organizatoric ă
a Jandarmeriei. Astfel, prin Legea Jandarmeriei emis ă în data
de 24 martie 1908 se insereaz ă că “Pe timpul manevrelor militare,
jandarmeria efectueaz ă rechizițiile necesare și funcționează ca poliție
militară; …… unit ățile de jandarmi sunt considerate p ărți ale armatei active
cu acelea și drepturi și obligații ca unitățile și subunitățile militare” .
În perioada 1913-1916 s-au produs unele modi ﬁ cări pe linie
organizatoric ă, care au vizat sporirea efectivelor, în ﬁ ințarea unor posturi
speciale pentru fabricile din Capital ă care produceau materiale pentru
armată, înﬁ ințarea de puncte speciale de paz ă și control la toate trec ătorile
din Carpa ți, precum și crearea unui deta șament pentru paza regiunilor
petrolifere.
Începutul anului 1917 , găsește serviciul Jandarmeriei pe lâng ă
Armata de Opera ții. La comandamentele corpurilor de armat ă, precum
și la brigăzile mixte s-a constituit câte un deta șament de jandarmi, sub

54comanda unui o ﬁ țer de infanterie și cu un efectiv mai redus de jandarmi.
La 16 aprilie, Deta șamentul de Jandarmi Prahova a primit denumirea de
Detașament mobil de poli ție al Marelui Cartier General . De asemenea,
unele subunit ăți de jandarmi poli ție militară sunt repartizate serviciilor de
pază la lucrările de art ă și forti ﬁ cații, iar altele date ca înt ăriri în principalele
orașe din Moldova.
Cu ocazia demobiliz ării armatei – care a început la 1 iulie 1918
formațiunile de poli ție militar ă organizeaz ă: punctele de trecere peste
demobiliza ți, posturi, patrule și detașamente pentru supravegherea acestora,
ca demobilizarea s ă se desfășoare în lini ște.
La decretarea în octombrie 1918 a celei de-a doua mobiliz ări a Armatei
Române, poli ția militară a contribuit la desf ășurarea acesteia, concomitent
cu organizarea noilor servicii pretorale și a măsurilor pentru men ținerea
ordinii și liniștii în țară.
După intrarea României în Al Doilea R ăzboi Mondial, la 22 iunie
1941 , trupele de poli ție militar ă au primit misiuni speci ﬁ ce, printre care
putem aminti:
combaterea ac țiunilor teroriste; –
paza unor obiective economice importante; –
întărirea măsurilor de ordine intern ă; –
contracararea ac țiunilor de desant și a parașutiștilor; –
supravegherea elementelor din opozi ție, etc. –
Odată cu difuzarea, la 23 august 1944, a Proclama ției M.S. Regele
Mihai I, conform directivelor date de Guvern, poli ția militar ă a trecut la
executarea misiunilor speci ﬁ ce în condi țiile noii situa ții operative, aducându- și
o contribu ție notabil ă și în etapa a doua a particip ării României la cel de-Al
Doilea Război Mondial.
Principalele misiuni ale poli ției militare, au fost:
să identi ﬁ ce toți ostașii germani, stabilindu-se locurile unde –
au fost cantona ți sau ascun și, forța, armamentul și vehiculele de care
dispuneau;
să interzică circulația pe șosele și drumuri oric ărui vehicul sau –
element german, prin organizarea de bariere, obstacole, curse;
să dezarmeze osta șii germani izola ți sau în grupe mici; –

55să sprijine for țele Armatei Române în ac țiunea de dezarmare a –
armatei germane;
să captureze para șutiștii germani care încercau s ă se salveze –
din avioanele doborâte de c ătre aviația noastră și cea aliat ă;
să identi ﬁ ce și să ia sub paz ă depozitele de materiale apar ținând –
armatei germane, circuitele telefonice ale acesteia;
să execute razii pentru scotocirea terenului și prinderea osta șilor –
germani care încercau s ă fugă;
să aresteze și să combată partizanii germani din forma țiunile –
hitleriste din Ardeal și Banat;
să adune manifestele de propagand ă germano-legionar ă lansate –
din avioane și să le distrug ă;
împreună cu trupele de gr ăniceri pe frontier ă să oprească –
elementele germano-maghiare care încercau s ă pătrundă în raioanele și în
zonele unde nu s-au concentrat trupe ale armatei de opera ții;
să organizeze baraje de poli ție de către formațiunile teritoriale, –
înlocuindu-se pentru moment Jandarmeria operativ ă a marilor unit ăți.
La sfârșitul celui de-Al Doilea R ăzboi Mondial, Jandarmeria este
subordonat ă Ministerului de Interne, iar forma țiunile specializate de poli ție
militară au fost des ﬁ ințate, personalul ﬁ ind cooptat de alte structuri.
Lăsând un gol în activitatea Ministerului For țelor Armate (fostul
Minister de R ăzboi), în anul 1947 , s-a impus necesitatea în ﬁ ințării unor
structuri care s ă acopere nevoile de men ținere și control al disciplinei
militare, precum și de îndrumare a circula ției autovehiculelor militare.
Pentru a nu avea totu și o putere de ac țiune prea mare, care s ă contravin ă
intereselor partidului unic și ale reprezentan ților săi, s-au în ﬁ ințat unele
structuri care s ă compenseze dispari ția poliției militare, dar acestea au fost
concepute ca elemente disparate, de sine st ătătoare și în consecin ță destul
de ine ﬁ ciente, cu subordonare și competen țe diferite: Ordine și Disciplin ă,
Controlul și Îndrumarea Circula ției, Cercetarea Penal ă Specială, Închisoarea
Militară etc.
Această situație s-a perpetuat pân ă în anul 1990 , când Ministerul
Apărării Naționale a considerat c ă este necesar ă înﬁ ințarea unei structuri
unice, cu comand ă operațională eșalonată, conform tendin țelor de

56modernizare a armatelor și pregătirea structurii de integrare în NATO.
În baza aprob ării ministrului ap ărării naționale pe raportul M.St.M.
nr. B.3/0847 din 05.04.1990, comunicat ă cu nr. B3/0907/12.04.1990,
începând cu data de 15.04.1990 s-au în ﬁ ințat un batalion de poli ție militară
și patru companii de poli ție militară. Ulterior, în baza aprob ării ministrului
apărării naționale pe raportul M.St.M. nr. B3/0995/1990, comunicat ă cu
nr. B.3/01075 din 07.05.1990, începând cu data de 30.04.1990 s-a mai în ﬁ ințat
o companie de poli ție militar ă, iar în baza aprob ării ministrului ap ărării
naționale pe raportul M.St.M. nr. B3/01367 din 31.05.1990, comunicat ă cu
nr. B.3/01500 din 12.06.1990, începând cu data de 30.06.1990 s-au în ﬁ ințat
încă două companii de poli ție militară. Concomitent, s-au în ﬁ ințat birouri sau
compartimente la structurile de comand ă (la Comandamentul Infanteriei și
Tancurilor – devenit ulterior Statul Major al For țelor Terestre, sau la Armate
devenite ulterior Corpuri de Armat ă).
Ca o evolu ție ﬁ rească și ca urmare a intr ării României în rândul
țărilor membre NATO, structurile de comand ă au cunoscut și ele o mărire a
capacității organizatorice, de comand ă și control, aliniindu-se astfel la noile
cerințe impuse de acest parteneriat și s-au transformat în sec ții sau birouri la
statele majore ale categoriilor de for țe și la alte comandamente și serviciu la
Statul Major General.
În această organizare, unit ățile și subunitățile constituite au executat o
mare diversitate de misiuni, atât pe teritoriul na țional cât și în diferite teatre
de operații din întreaga lume.
Datorită restructur ării, moderniz ării și profesionaliz ării armatei,
sarcina de paz ă a unităților militare de importan ță deosebit ă, cu forțe
specializate, a revenit tot poli ției militare. În consecin ță, începând cu anul
2006, s-au în ﬁ ințat alte subunit ăți de poliție militar ă, dotate și echipate
corespunz ător, ce acoper ă ca zonă de responsabilitate întreg teritoriul
național.
Misiunile subunit ăților de poli ție militar ă pe teritoriul na țional cât
și în afara teritoriului na țional, executate independent și/sau în cooperare
cu alte for țe pe teritoriul na țional acoper ă ordinea și disciplina militar ă,
protecția forței, controlul și direcționarea tra ﬁ cului militar, investiga ții în
domeniul militar.

57II.5. Regimentul 30 Gard ă „Mihai Viteazul”
Istoria unit ăților
de gardă este glorioas ă
și unică, asemenea
misiunilor îndeplinite de acestea, iar cuvintele, oricât de me șteșugite,
sunt prea s ărace pentru a
reda în întregime m ăreția
și realizările oștenilor ce
au slujit cu mândrie și
onoare în aceste unit ăți.
Încă din cele mai
vechi timpuri suveranii au dorit s ă aibă un corp de o șteni care s ă asigure
paza familiei și a reședinței și cu care s ă-și impresioneze oaspe ții.
În Europa de și au existat corpuri ce executau misiuni de paz ă și
ceremonial (în secolul XIII a fost în ﬁ ințată Garda Elve țiană), doar dup ă
secolul XVII acestea au fost individualizate, având o structur ă speci ﬁ că.
Țările Române nu au f ăcut excep ție, existând diverse structuri de aceast ă
natură
, însă odată cu Unirea Principatelor a fost organizat ă o unitate destinat ă
asigurării pazei palatului domnesc și a ceremoniilor militare.
Astfel, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat „actul de na ștere”
al Batalionului 1 Tiraliori, marcând începutul istoriei unit ăților de gard ă, o
istorie furtunoas ă cu realizări și împliniri, în clipele de s ărbătoare, dar și cu
pagini de glorie, curaj și jertfe de sânge pe câmpurile de lupt ă. Arborele
genealogic al unit ăților de gard ă reﬂ ectă prin simpla urm ărire a datelor
istorice și a denumirilor evolu ția de-a lungul timpului a acestora.
Ulterior anului 1860, pe m ăsură ce România s-a conturat ca stat
național, unitar, suveran și independent num ărul unităților cu misiuni
speciﬁ ce a crescut, dar chiar dac ă au fost de valoare batalion, regiment și
brigadă, chiar dac ă au avut diferite denumiri onori ﬁ ce, în toate situa țiile,
ele au fost concepute, în primul rând, ca unit ăți luptătoare și în al doilea
rând ca unit ăți de reprezentare. Astfel, unit ățile de gard ă au participat la
războiul de Independen ță, în anul 1877, distingându-se prin vitejie și spirit
de sacri ﬁ ciu.

58Împlinirea aspira țiilor legitime de unitate și libertate ale neamului
românesc, reîntregirea p ământului str ămoșesc ce se g ăsea sub ocupa ție
străină, au însu ﬂ ețit ostașii gardiști care au participat la luptele duse de
Armata Român ă în Primul R ăzboi Mondial (1916-1918).
În 1930, Carol al II-lea a în ﬁ ințat, prin Înalt Decret Regal, Garda
Palatului și a introdus și denumirea de unitate de gard ă, pe care a acordat-o
unor unități cu bogate tradi ții, cum ar ﬁ : Regimentul 2 Vân ători de Gard ă
“Regina Elisabeta ”, Regimentul de Gard ă “Mihai Viteazul ”, Regimentul de
Gardă Călare, Regimentul 4 Ro șiori de Gard ă “Regina Maria”.
În timpul celui de-Al Doilea R ăzboi Mondial, o ștenii regimentelor de
gardă au dovedit eroism, tenacitate și iscusință militară în campania din est,
pe teritoriul na țional și până în Cehoslovacia.
Acoperindu-se de glorie pe câmpurile de lupt ă aceștia au fost cita ți
pentru faptele eroice, în repetate rânduri în Înalt ordin de zi, iar drapelele
de luptă au fost decorate cu înalte distinc ții ca semn de recunoa ștere pentru
jertfele și vitejia lor.
În anul 1948, unit ățile de gard ă au fost des ﬁ ințate, iar pentru
asigurarea misiunilor de ceremonial militar a fost în ﬁ ințat Batalionul de
Gardă Republican ă. După numai dou ă luni de func ționare, acesta a fost
transformat în Regimentul de Gard ă Republican ă prin unirea Batalionului
de Gardă Republican ă, cu Batalionul de Paz ă al Ministerului For țelor
Armate. Aceast ă structură îndeplinea acelea și misiuni de asigurare a pazei și
ceremonialelor militare, dar era str ăină de tradiția națională.
În primăvara anului 1964 asemeni P ăsării Phoenix, Regimentul
de Gardă renaște din cenu șa vremurilor potrivnice și reia tradi ția glorioas ă
a înaintașilor, astfel în baza Ordinului Marelui Stat Major nr. C.L. 00214
din 28.02.1964, se organizeaz ă Regimentul 30 Gard ă aﬂ at în subordinea
Marelui Stat Major General, având urm ătoarele misiuni:
asigură paza și apărarea obiectivelor centrale ale Ministerului –
Forțelor Armate;
organizeaz ă gărzi de onoare pentru întâmpinarea diferitelor –
oﬁ cialități, pentru depuneri de coroane, executarea ceremonialelor funebre,
precum și pentru îndeplinirea altor misiuni speciale.
În vederea asigur ării, din toate punctele de vedere, a misiunilor de
ceremonial militar, o ﬁ țerii și subo ﬁ țerii muzicii militare a Regimentului 46
Transmisiuni se mut ă la Regimentul 30 Gard ă, începând cu 18.05.1964.

59Drept recunoa ștere a meritelor și a eroismului de care au dat dovad ă
cadrele regimentului în timpul evenimentelor din decembrie 1989, la data de 01.03.1990, a fost citat pe armat ă și transformat în Brigada 30
Gardă. Celelalte date privind indicativul de unitate militar ă, dislocarea și
subordonarea r ămân neschimbate.
La data de 01.12.1991, în cadrul ceremoniei dedicate s ărbătoririi
Zilei Naționale a României, Garda de Onoare a de ﬁ lat pentru prima dat ă în
noua uniform ă de ceremonie. Uniforma stabilit ă prin Regulamentul privind
descrierea uniformei din 1934, a constituit principala surs ă de inspira ție
pentru speciali știi care au realizat aceast ă uniformă.
Garda de onoare particip ă la inaugurarea Monumentului Infanteriei
În contextul procesului de reform ă al armatei, la data de 25.07.2001,
Brigada 30 Gard ă „Mihai Viteazul ” s-a transformat în regiment și a primit
denumirea de Regimentul 30 Gard ă și Protocol „Mihai Viteazul”.
La data de 31 iulie 2002 regimentul a trecut în subordinea
Comandamentului Garnizoanei Bucure ști/Statul Major al For țelor Terestre,
iar începând cu 01.01.2008, a intrat în subordinea Comandamentului Logistic Întrunit.
Începând cu 01.06.2006 denumirea unit ății este schimbat ă în
Regimentul 30 Gard ă „Mihai Viteazul ”.
Astăzi regimentul are urm ătoarea structur ă: 2 batalioane Ceremonii
Onoruri Militare și Interven ție, 1 batalion Poli ție Militară, subunități sprijin
logistic, muzica militar ă.

60Misiuni:
organizeaz ă, pregătește și execută ceremoniale și onoruri –
militare la nivelul Pre ședinției, Parlamentului, Guvernului, Ministerului
Apărării Naționale, categoriilor de for țe armate, precum și alte activit ăți de
reprezentare cu diferite ocazii;
asigură paza permanent ă la Mormântul Osta șului Necunoscut, –
precum și ceremonialele militare desf ășurate la acest monument;
asigură paza unor obiective centrale ale Ministerului –
Apărării Naționale;
participă, în cooperare cu alte for țe, la limitarea și înlăturarea –
efectelor în cazul unor accidente majore și calamități naturale;
asigură cermonialele militare funebre în garnizoan ă; –
instruiește militari pentru specialit ățile militare prev ăzute în –
statul propriu de organizare.
Imagini din activitatea desf ășurată de Regimentul 30 Gard ă „Mihai Viteazul“

61Uniforma, însemnele și armele a ﬂ ate în dotarea Regimentului 30
Gardă constituie elemente de identi ﬁ care și individualizare ale G ărzii de
Onoare, dar și expresia țării pe care garda o sluje ște, a armatei pe care o
reprezintă.
Regimentul de gard ă „Mihai Viteazul ”, deține săbii tip „ SOLINGEN ”
(lider mondial în asigurarea cu s ăbii de ceremonie), cu mâner în form ă de
cap de leu, cu garda din 3 ramuri și dragon terminat cu un ciucure. Acest
model a fost realizat de cunoscuta ﬁ rmă germană în anii 30, iar la regiment
au fost distribuite începând cu anul 1968. O ﬁ țerii unității execută, în cadrul
misiunilor de ceremonii și onoruri militare, anumite mi șcări prevăzute în
Regulamentul instruc ției de front.
În dotarea Regimentului 30 Gard ă “Mihai Viteazul ” se a ﬂ ă din anul
1964, modelul de carabin ă semiautomat ă S.K.S. tip 56, produs în țară sub
licență, la fabrica din Cugir.
Acest tip de carabin ă este folosit de G ărzile de Onoare ale diferitelor
țări (România, Rusia, Ucraina, Polonia, Croa ția, China etc.) datorit ă
manevrabilit ății, rezisten ței la exerci țiile speci ﬁ ce ale acestor unit ăți de
gardă, dar și a aspectului s ău, sobru și elegant. Patul de lemn l ăcuit îi confer ă
o notă deosebită, îmbinându-se armonios cu uniforma de ceremonie.
Dacă în timpul Primului R ăzboi Mondial, uniformele au pierdut
strălucirea de odinioar ă, în timpul celui de-Al Doilea R ăzboi Mondial, acest
lucru s-a accentuat, armatele ﬁ ind „condamnate” la ținute triste, terne (dup ă
1921, a fost adoptat ă culoarea kaki, ﬁ ind identi ﬁ cată ca cea mai potrivit ă și
mai bine adaptat ă necesității de reducere la maxim a vizibilit ății la distan ță
a uniformei de campanie); fa ță de aceast ă uniformă, s-a adoptat și „o mare
ținută” pentru ceremonii sau recep ții mondene;
După anul 1964, și mai ales dup ă evenimentele de la Praga din 1968,
România a f ăcut pași spre recuperarea speci ﬁ cului național al armatei, s-a
reînﬁ ințat Regimentul 30 Gard ă care avea atât misiuni de asigurare a pazei
unor institu ții și demnitari, precum și a gărzilor de onoare constituite cu
prilejul sosirii/plec ării unor delega ții oﬁ ciale în România.
În anul 1970 s-a instituit o nou ă uniformă care în mare, aceasta
este copia uniformei Armatei Române de dinainte de r ăzboi, de inspira ție
engleză, și anume uniforma de campanie.

62
Actuala uniform ă de ceremonie este una dintre cele mai elegante
și raﬁ nate din spa țiul european, preluând elemente tradi ționale brodate
într-o form ă modernă, fără a afecta solemnitatea și prestigiul acesteia prin
ornamentare excesiv ă.
Ținuta din 1991 la cizm ă

63Capitolul III
PARTICIPAREA STRUCTURILOR DE INFANTERIE
LA MISIUNI MULTINA ȚIONALE
ÎN AFARA TERITORIULUI NA ȚIONAL
Procesul de transformare a societ ății române ști, declan șat imediat
după evenimentele istorice ale anului 1989, a determinat în mod ﬁ resc o
redeﬁ nire a interesului na țional în concordan ță cu aspirațiile poporului român
care regăsea libertatea, democra ția, în general, valorile universale reale dup ă
o iarnă prelungit ă de totalitarism îmbr ăcată în haina ro șie a comunismului.
Reconstruirea României urma s ă se realizeze într-un mediu
internațional la rândul s ău măcinat de febra transform ărilor, de rede ﬁ nire
a sferelor de in ﬂ uență și de putere, permanent supus presiunii reactiv ării
sau apariției de noi riscuri și amenințări la adresa securit ății acestuia. În
acest context, organismele interna ționale care și-au asumat responsabilit ăți
în domeniul securit ății au acționat pentru identi ﬁ carea acelor concepte
speciﬁ ce și soluții practice care s ă răspundă nevoii de securitate global ă sau
regională, angrenând mecanisme și actori noi, reconsiderând sistemele de
alianță într-o viziune centrat ă pe promovarea stabilit ății sociale, economice,
pe un climat stabil de securitate necesar construirii unui viitor comun caracterizat de prosperitate, echilibru și progres în folosul umanit ății.
Integrarea României în Alian ța Nord-Atlantic ă (2004) și în Uniunea
European ă (2007) a reprezentat atât o recunoa ștere a contribu ției țării
noastre la eforturile colective de reconstruc ție a noului mediu interna țional,
cât și o cons ﬁ nțire a rolului de aliat tradi țional al Occidentului, de factor
stabilizator nu numai în zona balcanic ă, dar și în alte zone importante din
punct de vedere geostrategic: Bazinul M ării Negre, Asia Central ă și Orientul
Mijlociu. Astfel, la limita de est a NATO și Uniunii Europene, România
și-a asumat rolul de promotor al intereselor, valorilor și viziunii comune a
spațiului european și euroatlantic c ătre aceste zone.
Calitatea de membru al Alian ței Nord-Atlantice și al Uniunii Europene
oferă oportunit ăți și impune noi obliga ții pentru Armata României. Din punct
de vedere al asigur ării securit ății, România nu mai este singur ă, putându-se

64baza pe for ța aliaților în apărarea teritoriului și a intereselor sale na ționale.
În același timp, România trebuie s ă participe la efortul colectiv de ap ărare în
cadrul Alian ței Nord-Atlantice, asumându- și o diversitate de angajamente,
cele militare vizând în principal optimizarea și menținerea unei capacit ăți
militare credibile prin transformarea armatei și participarea la opera țiile
desfășurate sub auspiciile organiza țiilor interna ționale.
III.1. Generalit ăți privind participarea for țelor române ști la misiuni
multinaționale în afara teritoriului na țional
În baza op țiunilor politice, participarea României la opera ții
multinaționale a vizat atât obiective subscrise scopurilor generale speci ﬁ ce
comunității interna ționale concretizate în acordarea de sprijin acesteia
pentru asigurarea p ăcii și securității în lume, cât și obiective na ționale care s ă
permită aﬁ rmarea rolului României de generator de securitate și stabilitate.
Dezvoltarea și diversi ﬁ carea cooper ării cu toate statele, instruirea și pregătirea
unităților și efectivelor participante, corespunz ător particularit ăților mediului
internațional și al modului de ac țiune în zonele reale de con ﬂ ict și război,
realizarea criteriilor de standardizare și interoperabilitate cu armatele țărilor
membre N.A.T.O. au constituit sarcini subsumate acestui obiectiv. Armata României a asigurat disponibilizarea capacit ăților militare pentru prevenirea
și gestionarea unor situa ții de criză politico-militar ă considerate amenin țări
directe pentru stabilitatea și securitatea regional ă și subregional ă, participarea
la acțiuni pentru prevenirea extinderii ori lichid ării efectelor situa țiilor de
criză și la prevenirea și înlăturarea urm ărilor unor catastrofe și dezastre.
În plan teoretic, Armata României a sprijinit dezvoltarea și materializarea
noilor concepte și inițiative în cadrul NATO pentru combaterea terorismului,
a prolifer ării armelor biologice, chimice și nucleare și privind participarea
la operațiile de răspuns la crize, la misiunile de c ăutare-salvare/evacuare,
la cele de asisten ță umanitar ă, la exerci țiile multina ționale de gestionare a
crizelor, precum ș
i la programele/planurile N.A.T.O./P.fP. de îmbun ătățire a
capacităților de ap ărare.
Participarea for țelor române ști la misiuni interna ționale este
reglementat ă de Legea nr. 42 din 15 martie 2004 privind participarea for țelor
armate la misiuni în afara teritoriului statului român, care statueaz ă totodată
și tipologia opera țiilor la care România poate trimite militari, astfel: de
apărare colectiv ă; în sprijinul p ăcii; de asisten ță umanitar ă; tip coali ție.

65Planiﬁ carea și trimiterea în misiune a for țelor se realizeaz ă la
propunerea Ministerului Ap ărării Naționale, Consiliul Suprem de Ap ărare
a Țării ﬁ ind entitatea care analizeaz ă și decide anual cantitatea și natura
forțelor și mijloacelor ce pot ﬁ puse la dispozi țe în anul urm ător în vederea
participării la misiunile mai sus amintite.
Trimiterea for țelor armate în afara teritoriului statului român se
aprobă, la propunerea prim-ministrului, de c ătre Președintele României, dup ă
consultarea Consiliul Suprem de Ap ărare a Țării. Președintele României
informeaz ă Parlamentul despre decizie, solicitând încuviin țarea acestuia
pentru situa țiile în care participarea la misiuni în afara teritoriului na țional
nu se realizeaz ă în baza unui tratat interna țional la care România este parte.
Prin Legea nr. 346/2006 Statul Major General este desemnat ca ﬁ ind
structura central ă a Ministerului Ap ărării Naționale care, prin structurile de
specialitate subordonate (Direc ția Operații, Comandamentul Opera țional
Întrunit, Categoriile de For țe ale Armatei și comandamentele de arm ă),
asigură plani ﬁ carea, conducerea, opera ționalizarea (preg ătirea și evaluarea)
și conducerea opera țională a contingentelor na ționale desemnate s ă
participe la misiuni în afara teritoriului statului român. În mecanismele de generare a for țelor, Statului Major General îi revine totodat ă obligația de a
analiza solicit ările organismelor interna ționale de participare a României cu
personal, for țe și mijloace la misiuni în afara teritoriului statului român și
propune Consiliului Suprem de Ap ărare a Țării (CSAȚ) posibilit ăți concrete
de angajare, precum și modul de realizare a sprijinului real, logistic și
ﬁ nanciar.
Forțele Terestre, component ă de bază a Armatei României, reprezintă
cea mai numeroas ă și complex ă categorie de for ță, căreia, cel pu țin la acest
moment, i-au fost încredin țate cele mai importante misiuni de lupt ă pe care
Armata României și le-a asumat în istorie. Participarea structurilor din
compunerea For țelor Terestre la opera ții în afara teritoriului statului român
reprezintă cea mai mare provocare pus ă în faș
a acestei categorii de for țe
datorită problematicii complexe induse de astfel de misiuni.
Participând la opera ții sub egida ONU, NATO, OSCE, structurile
de infanterie au fost supuse unor adev ărate provoc ări de tip structural,
conceptual, logostic și ﬁ nanciar.

66Principalele particularit ăți ale opera țiilor multina ționale la care
Forțele Terestre au particicipat se refer ă la:
teatrele de opera ții au fost la distan țe medii și mari față de țară, –
din Africa pân ă în Afganistan sau în Balcani, ceea ce au solicitat foarte mult
capacitățile naționale de transport strategic și au impus revederea sistemului
de comand ă și control și elaborarea unei noi strategii de sus ținere logistic ă;
diversitatea misiunilor asumate, catacterizate de parametrii –
descriptivi complec și, condiționați de premisele con ﬂ ictului, riscurile
și amenin țările la adresa for ței, condi țiile geo-climatice și diferențele
culturale;
multitudinea și diﬁ cultatea ac țiunilor executate, de la cele de –
tip „combat”, stabilitate și sprijin pân ă la cele umanitare, care au f ăcut ca
militarii s ă ﬁ e puși în situația de a îndeplini toat ă gama de misiuni speci ﬁ ce
unui teatru de opera ții;
instruirea, dotarea și organizarea structurilor de for țe în –
conformitate cu cerin țele și speci ﬁ cul misiunii; aceste determin ări au impus
promovarea de concepte noi de preg ătire a forțelor;
susținerea for țelor în teatrul de opera ții în condi țiile existen ței –
unor limit ări conceptuale și structurale;
gradul înalt de sus ținere a eforturilor militare de c ătre opinia –
publică națională, a impus o nou ă strategie de comunicare la nivelul
armatei;
militarii români și-au desfășurat sau î și desfășoară activitatea –
într-un mediu multina țional diversi ﬁ cat care a determinat regândirea
proﬁ lului lupt ătorului;
resursele ﬁ nanciare alocate nu au asigurat în totalitate nevoile –
determinate de metamorfoza rapid ă a câmpului de lupt ă.
III.2. Scurt ă descriere a principalelor zone din teatrele de opera ții
în care au ac ționat structurile de infanterie
Principalele zone de lupt ă în care au ac ționat structurile de infanterie
au inclus teatre de opera ții activate în Europa, Asia și Africa, ﬁ ecare
dintre acestea prezentând caracteristici diferite, atât din punct de vedere al amenin țărilor, cât și din punct de vedere al particularit ăților reliefului,
climei, dezvolt ării economice etc. Trecerea în revist ă a acestor zone permite

67chiar și unui neavizat s ă conștientizeze gradul ridicat de complexitate al
factorilor speci ﬁ ci și inﬂ uența acestora, de cele mai multe ori de natur ă
ostilă, asupra ac țiunilor infanteriei în opera ții, adăugând un dram de plus-
valoare la succesele ob ținute de militarii români.
Teatrul de Opera ții Irak
Situația politică și de securitate a Irakului era dictat ă, în principal, de
evoluția confrunt ărilor dintre grup ările islamice radicale și forțele coaliției,
dar și dintre etnii și confesiuni, ﬁ ecare dintre ele având propriile țeluri, situa ție
ampli ﬁ cată și de acțiunile întreprinse de anumite cercuri de interese politico –
economice din orientul mijlociu, care aveau ca obiectiv men ținerea unui
preț ridicat al resurselor naturale pe pia ța mondial ă, o parte semni ﬁ cativă
din veniturile rezultate în urma cre șterii prețului petrolului ﬁ ind destinat ă
susținerii opera țiunilor insurgente sau teroriste din zon ă. La degradarea
situației de securitate au mai contribuit și o serie de declara ții sau pozi ții
oﬁ ciale ale anumitor demnitari care au provocat reac ții și manifest ări de
protest în toat ă lumea, fapt care a condus la sporirea nivelului amenin țărilor
și riscurilor la adresa prezen ței militare și civile occidentale5.
Riscurile și amenin țările contingentului românesc prezent în
provincia DHIQAR, zon ă de responsabilitate a Diviziei Multina ționale
de Sud-Est au fost in ﬂ uențate în principal de: obiectivele divergente ale
grupărilor șiite, sunnite și kurde (șiiții doreau controlul asupra securit ății
statului și federalizarea; sunni ții vizau accesul la resursele economice și
menținerea unit ății statale, iar kurzii inten ționau să obțină autonomia și chiar
independen ța regiunii de nord)6; acțiunile elementelor credincioase fostului
regim (Gruparea Baath și Fedayeen), ale partidelor politice, rolul factorului
tribal și al sentimentelor religioase în societatea irakian ă și nu în ultimul
rând rata mare a criminalit ății.
Riscurile de factur ă militară evidențiau existen ța unei mari cantit ăți
de armament, muni ție și explozivi asupra popula ției și folosirea acestora
împotriva for țelor coali ției, uneori sub pretextul diferitelor ocazii legate
de rituale speci ﬁ ce religiei; acesta a fost principalul pericol la adresa
contingentelor din TO.
5 Colonel Vasile CERBU, c ăpitan Florin BU ȘE, Caracterul diferitelor ac țiuni anticoali ție
executate de insurgen ți în teatrele de opera ții asiatice , Revista For țelor Terestre, anul LIII,
Nr.1/2007, p. 41.
6 Ibidem, p. 42.

68Dintre acestea cele mai semnificative ar putea fi: piesele de
artilerie (aruncătoare de bombe, obuziere, tunuri de diferite calibre,
până la 155 mm) recuperate din vechile caz ărmi distruse în timpul r ăzboiului
sau prin altele metode speci ﬁ ce zonei; lansatoarele „temporizate” montate
pe șasie de autovehicule, dotate cu dispozitive de autodistrugere; vestele
explozive folosite, de regul ă, în zone greu accesibile și aglomerate; pu știle
semiautomate cu lunet ă cu amortizoare uzitate, de regul ă, asupra țintelor
punctuale, de la distan țe mari, cu posibilit ăți de mascare, protec ție ﬁ zică
și vizuală a trăgătorului; armamentul u șor de infanterie, întrebuin țat, de
regulă, de către grupuri numeric reduse, slab organizate (de la una la câteva
persoane) vizând în special for țele coaliției (militari a ﬂ ați în misiune,
convoaie logistice și umanitare, raioane de dislocare ale subunit ăților izolate,
puncte de comand ă, aerodromuri), precum și lideri ai administra ției locale și
forțele de securitate proprii.
Utilizarea în ac țiunile diversioniste, de sabotaj și teroriste a unor
serii diversi ﬁ cate de dispozitive explozive: proiectile de artilerie și mine
anti – personal; elemente de muni ții, ﬁ re electrice, sistem și antenă pentru
detonare comandat ă; proiectile de artilerie, bombe cu ﬁ til detonant ata șat la
capse pirotehnice; elemente de muni ție racordate la canistre cu combustibil,
ușor inﬂ amabil; grenade de mân ă (alte elemente de muni ții) legate în serie;
materialele explozive disimulate sub forma unor ornamente de perete (modelate și vopsite), juc ării, obiecte de uz casnic etc., au fost câteva din
sistemele de ac țiune împotriva for țelor coali ției, foarte bine supravegheate,
coordonate și folosite la locul și în momentul oportun pentru ob ținerea
efectelor dorite.
Folosirea pe scar ă largă a dispozitivelor improvizate de declan șare a
exploziilor a constituit un risc și o amenin țare permanent ă.
Între cele mai uzitate dispozitive amintim: mecanisme electronice cu
ceas cu temporizare programat ă cu posibilit ăți de detonare la intervale de timp
diferite; mecanisme electronice cu ceas cu temporizare reglat ă, alcătuite din
sisteme integrate asamblate împreun ă cu alte elemente electronice ulterior,
disimulate sub diferite forme; mecanisme radio de detonare, compuse din receptor și declanșator; mecanisme de detonare pe baz ă de ceas de șteptător
sau telefon mobil-cu ac țiune la ora programat ă sau la efectuarea apelului au
completat posibilit ățile de acțiune a insurgen ților asupra for țelor coali
ției.

69Considerăm că nu era exclus ă posibilitatea folosirii unor elemente
de muniție (bombe de arunc ător de cal. 120 mm cu înc ărcătură chimică),
a instalațiilor de lansare a proiectilelor reactive sau a rachetelor cu diferite
destinații (inclusiv rachete A.A.) disimulate, informa ții primite și conﬁ rmate
de mai multe ori de c ătre eșaloanele superioare prezente în TO.
Atacurile de la distan ță, asupra zonelor aeroporturilor/aerodromurilor
și bazelor militare, pentru crearea unei st ări de nesiguran ță a activității de
zbor al aeronavelor coali ției și al celor comerciale și producerii de pierderi
în personal și tehnică, a demonstrat reu șita în îmbun ătățirea posibilit ăților
de executare a focului indirect asupra obiectivelor de importan ță deosebită
pentru insurgen ți.
În baza analizei riscurilor men ționate și a cauzelor care au dus la
incidente de diferite categorii soldate cu pierderi de vie ți omenești, opinăm
că acestea s-au datorat folosirii de c ătre insurgen ți ai unei multitudini de
echipamente, armamente și muniții. Între cele mai importante amintim: DEI
(dispozitiv exploziv improvizat), în urma exploziei detonând și muniția
existentă în interiorul autovehiculului, incendiindu-l; atacurile asupra
tehnicii de lupt ă cu armament u șor și AG-7; minele antitanc amplasate în
special pe principalele c ăi de comunica ții; rachetele și mortierele folosite
îndeosebi asupra bazelor militare în intervalul de timp când majoritatea personalului se a ﬂ a în interiorul acestora.
Condițiile de timp, anotimp și stare a vremii au in ﬂ uențat semni ﬁ cativ
operațiile forțelor întrunite. Prezen ța furtunilor de nisip și temperaturile
extrem de ridicate, îndeosebi în jurul orelor amiezii au creat probleme personalului (vizibilitate redus ă, deshidrat ări), tehnicii (supraînc ălzirea a
motoarelor) și aparaturii folosite pe timpul misiunilor.
Poluarea mediului, fenomen resim țit în special în zonele urbane
cu activit ăți industriale, a avut efecte negative asupra militarilor a ﬂ ați în
teatrul de opera ții. Apa putea ﬁ folosită numai din surse veri ﬁ cate, luând
în considerare faptul c ă rețeaua de canalizare din majoritatea ora șelor era
precară, cu posibilit ăți de in ﬁ ltrare a apelor reziduale în straturile de ap ă
freatică.
Fauna speci ﬁ că zonelor de
șertice, cu șerpi venino și (familiile viperei
și cobrei), scorpioni negri (considera ți cei mai periculo și), păianjeni și nu
în ultimul rând a unei game variate de plante cu posibilit ăți de provocare a

70unor boli ale pielii și otrăvirea organismului prin atingere sau consum, au
inﬂ uențat în mod semni ﬁ cativ activit ățile desfășurate de militarii coali ției.
Datorită temperaturilor ridicate în tot timpul anului, alimenta ția
avea la baz ă produse vegetale, iar consumarea apei potabile în cantit ăți mari
(3 – 4 litri), ﬁ ind o necesitate în vederea elimin ării deshidrat ărilor și a altor
repercusiuni ulterioare acestora.
Cea mai mare parte a popula ției lipsită de educație (rata de analfabetism ~
60%), era u șor manipulabil ă. Faptul c ă 96% din popula ție este de credin ță
islamică, cu obiceiuri, s ărbători și tradiții speci ﬁ ce, a impus un anumit
comportament din partea membrilor coali ției, cu respectarea acestora în
mod deosebit pe timpul ramadanului – cea mai mare s ărbătoare a anului,
cu speci ﬁ cații islamice asupra preg ătirii și consum ării hranei pe întreaga
perioadă a acesteia. Pe acest fond, popula ția manifesta reac ții diferite, uneori
necontrolate-fanatism religios; instabilitate emo țională până la agresivitate
și instabilitate în ceea ce prive ște loialitatea.
Adâncirea sentimentului de dezam ăgire al unora dintre irakieni fa ță
de evoluția nefavorabil ă a situației interne, generat ă îndeosebi de persisten ța
problemelor de securitate și economice, care tind s ă se cronicizeze, putea
conduce la schimbarea percep ției popula ției față de reușita procesului de
stabilizare și reconstruc ție a țării, situație exploatat ă de forțele insurgente.
În acest context, se men ținea tendin ța de atragere în mi șcarea de rezisten ță
a unor membri și funcționari irakieni ce activau în diferite structuri ale
administra ției locale și de securitate. Insurgen ții erau interesa ți în procurarea
de informa ții despre structurile nou în ﬁ ințate prin intermediul lucr ătorilor/
funcționarilor irakieni din structurile existente, cu posibilit ăți de participare
(sub amenin țare și șantaj) la executarea de atacuri teroriste.
Principalele riscuri de îmboln ăvire erau datorate de boli diareice,
hepatite, febre tifoide, ca urmare a consumului de ap ă și alimente
conținând microorganisme sau viru și, mult mai r ăspândite în perioadele
călduroase. Malaria transmis ă de țânțarul anofel, era prezent ă îndeosebi
în zonele ml ăștinoase, în partea de nord-vest a zonei de responsabilitate,
cu perioada de risc ridicat ă în lunile mai c ălduroase. Bolile transmisibile
se puteau datora ca urmare a: contactului personal – tuberculoza, infec ții
intestinale, holera, meningita; transmiterii sexuale sau prin sângele contaminat – si ﬁ lixul, SIDA, gonoreea; transmitere animal ă – bruceloza,

71febra Q, rabia (turbarea), antraxul, leptospiroza; contamin ării cu virusul
SARS ca urmare a prezen ței unui num ăr mare de militari, care provin din
diferite state. Cu toate c ă nivelul de amenin țare (pericol) la acea dat ă în aria
de responsabilitate a deta șamentului românesc, putea ﬁ evaluat ca MEDIU7,
din cauza slabei prezen țe a milițiilor paramilitare legate de mi șcări politice
șiite, per ansamblu, îndeosebi în zona Bagdadului s-a putut constata o
deteriorare a acesteia, insurgen ța irakiană și forțele teroriste ﬁ ind interesate
în destabilizarea Irakului, vizând obiective majore din punctul de vedere al consecințelor de securitate. Sporirea securit ății pentru protejarea popula ției,
cât și pentru dezarmarea mili țiilor a fost obiectivul principal a autorit ăților
de la Bagdad, antidotul pentru deteriorarea situa ției de securitate, cu
posibilități de generalizare a confrunt ărilor. Ine ﬁ ciența rezultatelor în
gestionarea situa țiilor de criz ă și în asigurarea securit ății populației irakiene,
corelată cu intensi ﬁ carea con ﬂ ictelor interetnice și interconfesionale, puteau
crea premisele declan șării unui război civil sub anumite forme, astfel: etnic
(generat de disensiunile existente între arabi și kurzi); religios (determinat
de multitudinea orient ărilor religioase); politic intern/extern (la o eventual ă
federalizare a țării) sau economic (disputa privind controlul resurselor
naturale).
Apreciem c ă complexitatea situa ției politice și de securitate irakian ă
era dictat ă în principal de evolu ția confrunt ă
rilor dintre grup ările islamice
radicale și forțele coaliției, dar și dintre etniile și confesiunile din Irak,
ﬁ ecare din p ărți având propriile țeluri.
Făcând o analiz ă a atentatelor sinuciga șe petrecute, s-a constatat
că majoritatea atentatorilor-sinuciga și au provenit din afara Irakului
(palestinieni, pakistanezi, saudi ți etc.), de aici interesul unor mi șcări
islamiste extremiste de a men ține instabilitatea în regiune, obiectivele
majore din punct de vedere al consecin țelor de securitate ﬁ ind concentrate
în Bagdad și în zonele adiacente8.
Pe fondul situa ției de instabilitate, a ac țiunilor destabilizatoare
întreprinse de grup ările extremiste islamice existente pe teritoriul irakian
(Al-Qaeda; mili țiile locale; organiza ția Bass; insurgen ții șiiți, dar și celulele
formate din terori ști și luptători străini), tributul pl ătit de poporul român
7 Vezi, Arhiva B.811I-Irak, fondul opera ții, dosar nr.5, vol I, f.15.
8 Colonel Vasile CERBU, c ăpitan Florin BU ȘE, op.cit., p.40.

72până la aceast ă dată, a fost de 2 mor ți și 12 răniți9. Cauzele principale
ale acestor jertfe de sânge le-au reprezentat exploziile unor dispozitive explozive improvizate pe timpul execut ării misiunilor de securizare a zonei
de responsabilitate.
Teatrul de opera ții AFGANISTAN
Afganistanul reprezint ă cea mai important ă piață pentru tra ﬁ cul de
armament și droguri din zon ă, principalii furnizori ﬁ ind rețelele de crim ă
organizată din China, Iran, Uzbekistan, Tadjikistan, Federa ția Rusă și
Pakistan. În po ﬁ da măsurilor impuse, Organiza ția Al-Qaeda continu ă să
introducă pe teritoriul Afganistanului arme, explozivi și sume importante
de bani pentru ﬁ nanțarea acțiunilor teroriste, bene ﬁ ciind de sprijinul
unor o ﬁ ciali din cadrul guvernului. Strategia na țională de luptă împotriva
drogurilor îns ă se pare c ă a avut succes. Dac ă în anul 2007, produc ția de
opium, materie prim ă pentru ob ținerea heroinei, a b ătut toate recordurile,
Afganistanul de ținând 92% din rezervele mondiale, anul 2009, a dus la
scăderea accentuat ă a acesteia, cultiv ările cu mac au sc ăzut cu mai mult
de 20%, cele mai mari culturi g ă
sindu-se în sudul țării, unde insurgen ța
talibană împotriva guvernului afgan și a președintelui Hamid Karzai este
mult mai intens ă, iar zona mai greu de controlat10.
Evoluția evenimentelor în AFGANISTAN a generat, în ultimii ani,
eforturi multiple atât din partea coali ției interna ționale, organismelor statale
afgane și nu în ultimul rând comunit ății internaționale, rezultatul – societatea
afgană nu a devenit nici mai sigur ă și nici mai securizat ă, dimpotriv ă a
continuat s ă se deterioreze11. Începând cu prim ăvara anului 2006, talibanii
au schimbat strategia de contestare a prezen ței militare interna ționale și a
autorităților guvernamentale afgane, trecând de la opera țiuni „ de prezen ță”
la operațiuni militare de amploare în zonele rurale, la care au participat
grupări de câte 100 – 200 de lupt ători. Acțiunile talibanilor au înregistrat
succese considerabile privind limitarea autorit ăților guvernamentale în
provinciile din sud și îngrădirea libert ății de mișcare a forțelor interna ționale
pe principalele c ăi de comunica ții rutiere din zon ă12.
9 www.presamil.ro – Observatorul militar, nr. 7 /28 iulie 2009.
10 http.//www.românia-actualit ăți.ro/2 septembrie 2009.
11 Ban Ki-moon , Secretarul general al ONU , în raportul c ătre Consiliul de Securitate
privitor la activit ățile ONU în Afganistan, www.realitatea.net/14 martie 2009 .
12 Colonel Vasile CERBU, c ăpitan Florin BU ȘE, op.cit., p.38.

73Situația politic ă este caracterizat ă de instabilitate și ine ﬁ ciență,
guvernul afgan dovedindu-se incapabil s ă exercite controlul asupra întregului
teritoriu al țării, în special în zonele din sudul și estul Afganistanului,
unde elementele anticoali ție continu ă executarea de ac țiuni de subminare
a autorității guvernului. Pacea va ﬁ posibilă „când toți afganii vor ﬁ uniți
și vor vorbi o singur ă voce, colaborând la construirea împreun ă a unui
guvern de uniune care s ă reprezinte to ți afganii ” a declarat pre ședintele
afgan, Hamid Karzai13.
Forțele anticoali ție vor avea, în continuare, capacitatea de a organiza
și executa atacuri împotriva for țelor coali ției, forțelor de securitate afgane,
oﬁ cialilor și populației civile, îns ă cu toată libertatea de mi șcare de care
dispun în sudul și sud – estul țării, nu vor ﬁ în măsură să obțină controlul
total în zon ă. Instabilitatea poate ﬁ pusă atât pe seama ra ﬁ nării tehnicilor
talibanilor, dar și pe eșecul creării unor mecanisme politice adaptate
regiunii. Situa ția este „ serioasă și se deterioreaz ă” a a ﬁ rmat amiralul
american Mike Muller, și asta cu toate c ă acum trei ani trupele americane din
afganistan nu num ărau decât 20.000 de solda ți, iar astăzi numărul acestora
este triplu14.
Desfășurarea misiunilor de c ătre forțele coaliției în contextul în care
grupările insurgente î și ating în mare m ăsură obiectivele, implic ă analiza
unor riscuri și amenințări speci ﬁ ce, in ﬂ uențate în principal de: ac țiunile
desfășurate de principalele grup ări insurgente (talibanii, Hezb-e-Islami
Gualbuddin și Al-Qaeda, lupt ători străini-majoritatea arabi din Asia Central ă,
triburi din Pakistan și Afganistan, re țele criminale); capacitatea sc ăzută a
statului afgan de a gestiona situa ția internă; sentimentele religioase; rata
mare a criminalit ății; caracteristicile naturale ale terenului. Consider ăm că,
o analiză a celor trei tipuri de riscuri (de factur ă militară, de ordin natural și
social), ar putea completa tabloul celor mai complexe teatre de opera ții în
care a fost angrenat ă România dup ă 1990.
Existența zonelor minate neidenti ﬁ cate (antitanc și antipersonal), în
urma invaziei sovietice din 1979, precum și con ﬂ ictelor dintre fac țiunile
rivale din aceast ă țară au lăsat în urma lor peste 10 milioane de mine
terestre15, plantate de-a lungul c ăilor de comunica ții, cursurilor de ap ă, în
munți și în jurul ora șelor. Se apreciaz ă că, din 30 de provincii afgane,
13 http://www.mediafax.ro/externe/3 noiembrie 2009.
14 http://www.hotnews.ro/24 august 2009.
15 http://athenian-legacy.com/2009 /11, URSS și războiul din Afganistan.

7427 conțin câmpuri de mine, astfel, la ﬁ ecare 22 de minute o min ă face o nou ă
victimă. Existența armamentului portativ, în special pistoale, pu ști mitralier ă
și puști semiautomate cu lunet ă și a muniției aferent ă acestora, este unul din
riscurile majore de care trebuie s ă se țină seama pe timpul deplas ărilor în
localități sau pe timpul stabilirii de contacte cu localnicii.
Atacurile sinuciga șe desfășurate de c ătre grupuri ilegal înarmate
nemulțumite de continuarea procesului de dezarmare a popula ției, au
reprezentat o constant ă în teatrul de opera ții. În ultima perioad ă de timp
numărul mediu de victime/atac a crescut de la 3 – 4 la 10, remarcându-se o
schimbare în alegerea țintelor, ﬁ ind vizate cu prec ădere Forțele de Securitate
Afgane, For țele Coali ției, precum și ținte considerate u șoare (institu ții,
organizații neguvernamentale). Prezen ța luptătorilor străini de origine arab ă,
cu o vastă experiență în ducerea luptei de gheril ă, a contribuit la antrenarea și
specializarea lupt ătorilor afgani în folosirea diferitelor categorii de armament
și explozivi: dispozitive explozive improvizate, ata șate la alte înc ărcături
explozive; veste explozive cu dou ă sisteme de detonare, manual și prin radio
acționat de c ătre o altă persoană în cazul e șuării acționării primului.
Atacurile cu artilerie și rachete îndeosebi împotriva bazelor militare
ale forțelor coali ției și convoaielor acestora, care asigur ă sprijinul logistic
ISAF, coroborate cu adoptarea tacticilor de lupt ă similare for țelor regulate
(acțiuni ofensive sau defensive), în scopul producerii de pierderi și menținerii
zonelor de in ﬂ uență asupra unor obiective sau zone, reprezint ă o nouă tactică
folosită de insurgen ți.
Folosirea cu mare știință a avantajului terenului cu relief predominant
muntos și a amenaj ărilor genistice existente în anumite districte de pe
timpul războiului sovietic ofer ă posibilitatea desf ășurării unei lupte de
gherilă consistent ă și foarte bine elaborat ă. Frecvente au fost și acțiunile de
destabilizare a popula ției locale speci ﬁ ce organiza țiilor ilegale constituite
pe teritoriul statului afgan, precum: campanii de informare în defavoarea forțelor coali ției, activit ăți criminale, capturi și ucideri de persoane, ac țiuni
de intimidare a popula ției etc., toate contribuind la men ținerea unui climat
de insecuritate în majoritatea provinciilor afgane.
Conﬁ gurația zonelor, dispunerea și orientarea lan țurilor muntoase cu
văi adânci, pe șteri și ascunzători bine preg ătite au constituit pentru for țele
coaliției adevărate obstacole naturale, favorizând insurgen ții reduși numeric

75în forțe și mijloace. Obstacolele naturale speci ﬁ ce terenului muntos, cu
peșteri (grote), unele dintre ele amena jate, permit realizarea unei rezisten țe
de lungă durată în așa cunoscutele zone „save havens”16.
Terenul accidentat, în mare parte f ără vegetație, dar străbătut de șanțuri
cu dimensiuni mari (adâncime 4 – 5 metri), create în ur ma ploilor toren țiale,
asigură condiții favorabile pentru executarea deplas ărilor, apropierea în
ascuns, realizarea surprinderii și organizarea cu u șurință a ambuscadelor,
de către forțele insurgente, dezavantajând for țele coaliției care ac ționau cu
mașini de lupt ă.
Compartimentarea accentuat ă a terenului, accesibilitatea redu s ă,
sistemul precar al c ăilor de comunica ții, schimbarea frecvent ă și bruscă
a situației meteorologice, limit ările în misiunile de observare au impus și
impun desf ășurarea ac țiunilor pe direc țiile contu rate de v ăi adânci și pe
căi de comunica ție înguste, greu accesibile tehnicii de lupt ă, favorizând
forțele insurgente. Organizarea și desfășurarea ac țiunilor militare în zone
greu ac cesibile au impus eforturi ﬁ zice deosebite din partea lupt ătorilor,
suprasolicitarea tehnicii din dotare, echiparea și înzestrarea ne ﬁ ind
întotdeauna elementul de siguran ță pentru lupt ător.
Lipsa de educa ție, a celei mai mari p ărți a popula ției (rata de
analfabetism – 71%), accesul limitat la informare, credin ța islamic ă a
peste 95%, cu obiceiuri, s ărbători și tradiții speci ﬁ ce, oferă posibilitatea
manipulării popula ției de către liderii talibani, prin desf ășurarea de campanii
de dezinformare în scopul discredit ării autorit ăților guvernamentale și a
coaliției prezente în Afganistan.
Posibilitățile de manifestare, reac ții diferite, uneori necontrolate,
fanatism religios, instabilitate emo țională până la agresivitate, instabilitate
în ceea ce prive ște loialitatea sunt doar câteva caracteristici speci ﬁ ce
populației civile afgane, care necontrolate pot crea divergen țe între ace știa
și forțele coaliției.
Prezența în zona de campare, precum și în cea de desf ășurare a misiunilor
a diferite specii de plante și animale periculoase ( șerpi venino și din familiile
viperei și cobrei; scorpioni, p ăianjeni, insecte și miriapode veninoase), pot
avea efecte negative asupra st ării de sănătate a personalului.
16 Locotenent-colonel Costel IONESCU, Spațiul și timpul în ac țiunea militar ă. Studiu de
caz în Afganistan , Forțele Terestre, Nr.1 din 2009, p.161.

76Riscuri de îmboln ăvire, datorate s ărăciei și mizeriei în care tr ăiește
majoritatea popula ției (malarie, în zone cu altitudine sub 2000 de metri,
transmisă de țânțarul anofel; boli transmisibile prin contact direct –
tuberculoza, infec ții intestinale, holera, meningita; cu transmitere sexual ă sau
cu sânge contaminat – gonoree, si ﬁ lis, SIDA; diareice, hepatite, febr ă tifoidă,
datorate microorganismelor sau viru șilor; cu transmitere animal ă – bruceloza,
febra Q, antraxul, rabia, leptospiroza), cu posibile implica ții asupra for țelor
coaliției în mod deosebit pe timpul lu ării contactului cu ace știa.
În urma analizei f ăcute, apreciem c ă, situația de securitate din ultima
perioadă se menține instabil ă, liderii talibani și ai organiza ției Hezb -e-
Islami Gulbuddin, r ămân consecven ți scopului lor principal pe termen
lung de subminare a autorit ății guvernului KARZAI și înfrângere a for țelor
coaliției.
Teatrul de opera ții din KOSOVO
Evoluția situației din Kosovo se a ﬂ ă în continuare sub in ﬂ uența
divergențelor dintre pozi țiile adoptate de c ătre Serbia și Federația Rusă, pe de
o parte, și autoritățile de la Pri știna și statele care au recunoscut independen ța
Kosovo, pe de alt ă parte. Pe acest fond, autorit ățile kosovare au continuat
activitățile diplomatice de ob ținere a sprijinului necesar recunoa șterii ca
„stat”, precum și procesul de adoptare a legilor prev ăzute de planul fostului
Reprezentant Special al ONU pentru Kosovo, Martti AHTISAARI17.
În acest context, autorit ățile de la Belgrad continu ă acțiunile
diplomatice, cu scopul de a ob ține un sprijin interna țional consistent pentru
nerecunoa șterea independen ței Kosovo, declarat ă în mod unilateral de c ătre
liderii kosovari de la Pri știna, și pentru împiedicarea accederii noului stat
balcanic în organiza țiile interna ționale politice, economice, ﬁ nanciare și de
securitate.
Considerăm că, pe fondul evolu ției situației politice, situa ția general ă
de securitate din provincie se men ține relativ calm ă, dar imprevizibil ă. Pe
termen scurt aceasta va depinde de ac țiunile politice desf ășurate de guvernul
de la Belgrad, precum și de modul în care etnicii sârbi din nordul Kosovo
vor acționa împotriva autorit ăților kosovare și a posibilelor încerc ări ale
acestora de a prelua controlul în zon ă. Pe termen mediu cu toate c ă nu se
17 http://www.europarl.europa.eu/sides/29 martie 2007.

77anticipeaz ă declanșarea de violen țe pe întreg teritoriul Kosovo, este posibil ă
apariția de incidente interetnice izolate care s ă contribuie la tensionarea
situației actuale, num ărul redus în ultima perioad ă, datorându-se atât
poziției moderate adoptate de c ătre liderii politici kosovari albanezi, cât și
consolidării prezen ței în nordul provinciei, în zonele cu popula ție majoritar ă
sârbă, a forțelor de securitate (KFOR, Poli ției UNMIK și Serviciului de
Poliție din Kosovo) .
Estimăm că, apariția unor ac țiuni violente este posibil ă numai ca
urmare a provoc ărilor în cazul în care, comunitatea interna țională prezentă
în provincie va demonstra o implicare în instaurarea legilor comune pe teritoriul Kosovo, albanezii kosovari ﬁ ind în m ăsură să acorde sprijin
autorităților recunoscute în ﬁ nalizarea misiunii propuse prin mandate.
Carențele existente în organizarea și funcționarea structurilor de
securitate (poli ția de frontier ă) au implica ții majore asupra siguran ței
ș
i securității provinciei, tranzitarea cu u șurință a frontierelor de c ătre
traﬁ canții de persoane, arme și narcotice, limiteaz ă eforturile depuse în
lupta împotriva atentatelor teroriste îndeosebi împotriva popula ției de etnie
sârbă. De la tra ﬁ cul de armament și muniție, până la tra ﬁ cul cu droguri,
mașini furate, valut ă falsă, carne vie, contraband ă cu țigări și carburan ți,
regiunea Kosovo reprezint ă un adev ărat paradis al crimei organizate,
grupările ma ﬁ ote, indiferent de componen ța etnică, având o mare in ﬂ uență
în zonă, reprezentând în acest fel un poten țial și real vector al manifest ărilor
de sorginte terorist ă.
Prezența grupărilor extremiste, de crim ă organizat ă albaneze și sârbe,
cu posibilit ăți de folosire a armelor de foc u șoare, a grenadelor de mân ă,
a cocteilurilor Molotov și a diferitelor tipuri de proiectile continu ă să-și
facă simțită prezența și să îngrijoreze atât autorit ățile de la Pri știna, cât și
populația din Kosovo.
Luând în considerare cele men ționate, apreciem c ă, principalii factori
de risc sunt: crima organizat ă, acțiunile teroriste, subversiunea, sabotajul și
nu în ultimul rând spionajul, amenin țările la adresa for țelor și a popula ției
locale datorându-se în principal: leg ăturii tot mai accentuat ă dintre politic ă
și crima organizat ă; abuzurilor în folosirea mijloacelor violente, a corup ției
și a intimid ării în scopul in ﬂ uențării administra ției publice, justi ției și
structurilor politice.

78Evoluția situației politice, militare, economice și de securitate
din Kosovo va depinde de credibilitatea pe care o vor câ știga, în plan
internațional, autorit ățile de la Pri știna, de capabilit ățile pentru preluarea
integrală a gestion ării situației, dar și de dimensiunea suportului ﬁ nanciar și
material care va ﬁ asigurat de comunitatea interna țională pentru sus ținerea
noului stat.
La un an și jumătate după ce fosta provincie a Serbiei și-a proclamat
independen ța, situația s-a mai lini știt. Guvernul de la Belgrad refuz ă în
continuare s ă recunoasc ă independen ța noului vecin, dar a ajuns la concluzia
că statutul fostei provincii reprezint ă o problem ă diplomatic ă, nu una care
poate ﬁ soluționată pe cale militar ă. Cel mai tân ăr stat european a demonstrat
o siguranță de sine ie șită din comun. Cu ocazia primei vizite a noului secretar
general NATO în Kosovo, pre ședintele fostei provincii sârbe, Fatmir Sejdiu,
a apreciat c ă statul pe care îl conduce ar putea deveni pe viitor un factor
de stabilitate în Balcani „ Pot să-mi imaginez ca, într-o bun ă zi, și statul
Kosovo să ﬁ e capabil s ă participe la misiunile de pace ale Alian ței Nord-
Atlantice ca membru activ. Dar despre acest lucru va trebui s ă mai discut ăm
pe viitor…”18.
Pe fondul acestor situa ții prezența structurilor militare române ști în
teatrul de opera ții Kosovo, a contribuit la men ținerea unui climat de securitate
relativ stabil, f ără pierderi de vie ți omenești datorate misiunilor desf ășurate
pe parcursul celor peste nou ă ani de participare în cadrul misiunii KFOR.
III.3. Participarea infanteriei la opera țiile multina ționale în teatrele
de operații
Importanța participării infanteriei la misiuni în afara teritoriului rezid ă
în principal din faptul c ă aceasta a constituit catalizatorul transform ării
acestei arme a c ărei istorie se împlete ște armonios cu îns ăși istoria neamului
românesc, ﬁ ind la acest moment probabil una dintre cele mai moderne
componente a For țelor Terestre. Structurile de infanterie au reprezentat
ponderea majoritar ă în constituirea contingentelor na ționale participante
la misiuni interna ționale, ﬁ ind purtătoarele drapelului na țional în cele mai
îndepărtate și „ﬁ erbinți” locuri ale lumii în care militarii români au luptat
sau încă mai lupt ă pentru promovarea interesului na țional, contribuind
18 www.dw-world.de/dw/article/14 august 2009.

79fundamental la îndeplinirea misiunilor For țelor Terestre române și la
aﬁ rmarea țării noastre ca furnizoare de securitate.
Totodată participarea la opera ții multina ționale constituie pentru
ﬁ ecare infanterist un plus de experien ță, iar pentru comenzile subunit ăților
și statele majore ale unit ăților un instrument e ﬁ cient de realizare a coeziunii
și formare a deprinderilor de lucru colective. Transferul cuno ștințelor
însușite și a deprinderilor formate în teatrele de opera ții este permanent
transpus în practic ă pe timpul exerci țiilor naționale, tehnicile, tacticile și
procedurile speci ﬁ ce ﬁ ind aplicate cu e ﬁ ciență în cadrul diferitelor scenarii
de instruc ție, determinând ca instruirea spentru participarea la misiuni în
afara teritoriului statului român s ă devină un standard pentru structurile de
infanterie desemnate s ă execute astfel de misiuni.
În fața noilor provoc ări a devenit necesar ca structurile de infanterie
să își reconsidere rolul și locul în structura modern ă de forțe, urmărind în
principal realizarea cerin țelor necesare impuse de lupta modern ă dintre care
amintim: capacitatea de a genera și regenera structuri apte pentru îndeplinirea
misiunilor; capacitatea de a disloca la distan țe medii și mari subunit ăți și
unități, cu sprijinul celorlalte categorii de for țe ale armatei; capacitatea de
a menține forțe dislocate în mai multe teatre de opera ții, pe durat ă medie și
mare; capacitatea de a se integra în cadrul for ței multina ționale; capacitatea
de a gestiona e ﬁ cient resursele ﬁ nanciare alocate; dotarea cu armament,
tehnică, echipamente și materiale care s ă asigure îndeplinirea misiunilor și
un grad ridicat de protec ție a forței.
Principalele lec ții învățate pe durata particip ării la opera ții
multinaționale au permis modernizarea procesului de plani ﬁ care și
executare a preg ătirii pentru misiune, dotarea structurilor cu sisteme noi de
detectare a dispozitivelor explozive improvizate (IED, VBIED), mijloace de comunica ții și de asistare a deciziei, cre șterea nivelului de protec ție asigurat
de tehnica de lupt ă din dotare etc.
La nivelul batalioanelor de infanterie desemnate s ă execute misiuni
în afara teritoriului na țional au fost preg ătiți militari în a doua specialitate
(sanitari, speciali ști sisteme puri ﬁ care a apei), mecanici conductori pe
transportoare de tip TBT STRYKER și șoferi pe autovehicule tip HMMWV ,
în acest sens partenerii americani contribuind substan țial la sprijinirea

80forțelor române ști în special prin desf ășurarea în comun a exerci țiilor de
pregătire pentru misiune speci ﬁ ce începând cu anul 2007.
Instrucția pentru participarea la misiuni în afara statului român, parte
integrantă a pregătirii generale a for țelor, a bene ﬁ ciat de o nou ă viziune
privind plani ﬁ carea, desf ășurarea și evaluarea instruc ției pentru acest gen de
misiuni ﬁ ind determinat ă de ﬁ zionomia spa țiului de lupt ă integrat, cre șterea
interoperabilit ății cu armatele statelor membre NATO, profesionalizarea
integrală a armatei, precum și tehnologizarea și informatizarea f ără precedent
a echipamentelor militare, o realizare deosebit ă ﬁ ind reprezentat ă de
elaborarea a 5 programe de instruc ție individual ă și 9 programe de instruc ție
pentru misiuni în concordan ță cu prevederile aliate în acest sens.
Detașamentelor na ționale le-au fost asigurate tehnica militar ă și
echipamentele conform statelor de organizare, înregistrându-se totu și unele
disfuncții în dotarea cu aparatur ă de vedere și ochire pe timp de noapte,
echipamente de comunica ții și informatic ă, piese de schimb și accesorii
pentru autovehicule (necesare constituirii loturilor de autosus ținere), precum
și în asigurarea articolelor de resortul echipamentului nou introduse în norma
de echipare pentru misiune.
Pentru îmbun ătățirea capacit ății operaționale și sporirea gradului de
protecție a personalului pe timpul îndeplinirii misiunilor în T.O. Afganistan,
structurile de infanterie participante au fost înzestrate cu transportoare moderne, ﬁ ind introduse în opera ții și 6 transportoare de tip Piranha III C.
Eforturile depuse de infanteri știi români pe timpul acestor misiuni au
fost apreciate de înal ți demnitari și oﬁ cialități. Astfel, subsecretarul General
al ONU, generalul David VENESS, șeful Departamentului Siguran ță
și Securitate, cu ocazia plec ării reprezentan ților ONU din Basra la data
de 03 aprilie 2007, a transmis Armatei României înalta sa apreciere și
mulțumiri pentru eforturile depuse de personalul militar angajat în protec ția
reprezentan ților ONU. Faptul c ă niciun membru o ﬁ cial al staff-ului ONU din
Basra nu a fost victima violen țelor din zon ă reprezint ă o dovadă a succesului
acestei misiuni.
Cooperarea foarte bun ă dintre militarii români și americani, precum
și între țări, a vizat atât instruirea în comun cât și dotarea cu echipamente
militare. Ambasadorul SUA în România Mark Gitenstein a mul țumit

81militarilor români care lupt ă alături de trupele americane, numindu-i "fra ți
și surori" ai americanilor, al ături de care î și varsă sângele în Afganistan.
Diplomatul american și-a exprimat "aprecierea și mulțumirea" fa ță de
relațiile și acțiunile militare desf ășurate în comun de infanteri știi români și
americani. "Bărbații și femeile care sunt gata s ă își verse sângele al ături
de noi sunt fra ții și surorile noastre și apreciem profund ce fac pentru noi
și vor face în viitor. Am v ăzut trupele române ști în acțiune care lupt ă în
Afganistan, unde solda ții români î și varsă sângele al ături de noi. E pentru
prima oar ă în ultimii 60 de ani când trupele noastre se a ﬂ ă în Afganistan sub
comandă româneasc ă. Suntem mândri de asta la fel cum ar trebui s ă ﬁ ți și
voi. Mulțumesc pentru tot ce a ți făcut pentru noi" , a spus Mark Gitenstein.
În plus fa ță de participarea important ă la opera țiile Alian ței și
eforturile aferente, în context na țional, structurile de infanterie contribuie la
implementarea PESA (Politica European ă de Securitate și de Apărare) prin
resursele umane și logistice pe care deja le-a angajat separat sau în cadrul
a două Grupuri Tactice de Lupt ă europene special destinate îndeplinirii
misiunilor de tip Petersberg, țara noastr ă trebuind s ă dispună pentru UE de
efective militare distincte fa ță de cele puse la dispozi ția NATO.
III. 4. Cronologia particip ării infanteriei la misiuni interna ționale
III.4.1. Participarea la misiunile din Angola
Mișcarea Popular ă pentru Eliberare (MPLA) victorioas ă în războiul
civil a înscris Angola pe orbita comunismului, condus ă de președintele Jose
Eduardo DOS SANTOS , ﬁ ind sprijinit ă de CUBA (care a trimis trupe de
,,menținere a păcii”) și URSS , în timp ce UNITA (Uniunea Na țională pentru
Independen ța Totală) este sus ținută de Africa de Sud și de comunitatea
internațională, condusă de doctorul Jonas SAVIMBI.
În urma unui acord de pace între cele dou ă partide, mediat de
PORTUGALIA (fosta metropol ă) și de ONU în 1991, Misiunea
UNAVEM , primește mandatul pentru Acordurile de pace, încheiate
la 1 Mai 1991. Acordul s-a pus pe supravegherea încet ării focului între
părțile aﬂ ate în con ﬂ ict, armata regulat ă și grupările separatiste, precum și
pe funcționarea poli ției angoleze pân ă la organizarea de alegeri generale.

82UNAVEM a colaborat cu organele paritare instituite de c ătre ambele p ărți
în scopul demobiliz ării trupelor, constituirii unei for țe armate na ționale
uniﬁ cate, demin ării, organiz ării de forțe mixte de poli ție și elaborării unui
calendar electoral precis. Sunt organizate alegeri libere sub supraveghere internațională. Obiectivele propuse nu s-au realizat. Totul a început de
la refuzul accept ării rezultatului alegerilor și de la pierderea libert ății de
mișcare, precum și a unor pozi ții strategice. Drept urmare, s-a desf ășurat o
nouă operație UNAVEM , cu participarea infanteri știlor români.
Participarea noului contingent militar românesc în Angola s-a f ăcut în
baza Ordinului Ministrului Ap ărării Naționale cu nr. M. 26 din februarie 1995.
După retragerea for ței UNA VEM, în iunie-august 1997, o subunitate
de infanterie (156 militari) a fost men ținută în ANGOLA , cu rol de For ță
de Reacție Rapidă (ROMRRF ), având misiunea s ă asigure securitatea
personalului ONU , pe timpul transform ării misiunii de veri ﬁ care ( UNAVEM
)
în misiune de observare ( MONUA ), potrivit rezolu ției Consiliului de
Securitate. În continuare, 138 militari români, dintre cei 156, au fost menținuți în ANGOLA , în Regiunea de nord-est ( Saurimo ), ca forță cu
misiuni speciale ( TASK FORCE) – ROMMTF , până la decizia Consiliului
de Securitate, de retragere a misiunii, la 28 februarie 1999. Ulterior (aprilie 1999), aceast ă subunitate a fost redislocat ă la LUANDA unde a asigurat
securitatea personalului și patrimoniului ONU din ANGOLA , pe timpul
lichidării tehnice a MONUA . La 26 august 1999, încheindu- și misiunea,
contingentul românesc a fost repatriat.
Misiunile UNAVEM III și MONUA
Misiunile de men ținere a p ăcii, sub egida ONU , în ANGOLA,
UNAVEM III și MONUA au avut un obiectiv comun înscris în Ordinul de
Operație: „Asigurarea libert ății de mișcare pentru for țele ONU și organiza țiile
internaționale în zona de responsabilitate, protec ția refugia ților, escortarea
VIP și a convoaielor umanitare, precum și asigurarea securit ății pentru
distribuirea ajutoarelor umanitare”.
În zona de sud-vest a țării, care a fost stabilit ă ca zonă de responsabilitate,
detașamentele de infanterie au îndeplinit urm
ătoarele misiuni: manifestarea
prezentei for țelor ONU în partea de S-V a ANGOLEI ; escortarea și paza
convoaielor cu ajutoare umanitare și a VIP-urilor; paza taberelor apar ținând
ROMBAT și ONU ; patrularea pe itinerarele principale; misiuni de escortare a

83militarilor demobiliza ți; misiuni de transport materiale; misiuni de escortare
ale personalului observatorilor militari pentru investiga ții; siguran ța
activităților desfășurate de echipele de deminare; misiuni de asigurare a
securității aeronavelor; misiuni de escortare a militarilor încartirui ți.
Misiunea UNAVEM IIIDetașamentul care a deschis drumul în misiunile interna ționale în
teatrele de opera ții din afara teritoriului na țional a fost format pe structura
Batalionului 2 Infanterie”C ĂLUGĂRENI” având un efectiv de 758 de
militari. Acesta a ac ționat sub comanda Col. dr. Petre BOTEZATU , în zona
LUBANGO , în perioada 18.08.1995 – 23.04.1996.
În afara misiunilor enumerate mai sus, deta șamentul a avut de
executat o sarcin ă deosebit de important ă, pentru facilitarea îndeplinirii cu
succes a misiunilor de c ătre contingentele urm ătoare de infanteri ști români
prin construirea a 2 tabere de cartiruire în zonele CHICUMA si N'GOVE .
Acestea au asigurat cazarea a 5.000 militari UNITA și sprijinul organismelor
internaționale pentru acordarea de ajutor umanitar popula ției locale;
Pentru profesionalismul dovedit în timpul misiunii, drapelul de
luptă al unității a fost decorat cu medalia “În serviciul p ăcii” de c ătre
comandantul For ței UNAVEM III . De asemenea, o serie de personalit ăți
au adus mul țumiri infanteri știlor români, astfel: Boutros Boutros-GHALI ,
secretar general al O.N.U. „pentru contribu ția Batalionului 2 Infanterie
la
misiunea de men ținerea păcii din ANGOLA ”; Gl.mr. Cris Abutu GARUBA ,
Comandantul For ței UNAVEM III , „pentru contribu ția unității la cauza
nobilă de menținerea păcii în Angola”; Col. Bento SOARES , Șeful de Stat Major al
misiunii UNAVEM III „pentru camarazii și prietenii din Batalionul 2 Infanterie
Călugăreni”; Gl.mr. F .E. VAN KAPPEN consilier militar al Secretarului
General O.N.U. „pentru modul în care Batalionul 2 Infanterie execută în
condiții excepționale o misiune grea”; Președintele României Ion ILIESCU
„pentru reu șita misiunii UNAVEM III ”.
Participarea la misiunea UNAVEM III , a structurilor de infanterie
din Armata României a continuat în perioada 01.04.1996-10.10.1996 prin detașamentul format din Batalionul 26 Infanterie „NEAGOE
BASARAB”/Brigada 2 Infanterie “ROVINE” , 1 companie infanterie /
Batalionul 151 Infanterie/Brigada 15 Mecanizat ă “PODUL ÎNALT” ,

84comandat ă de Cpt. Gheorghe COZMA și 1 companie de infanterie/
Batalionul 812 Infanterie “BISTRI ȚA”/Brigada 81 Mecanizat ă, cu un
efectiv de 758 de militari.
Comanda deta șamentului a fost asigurat ă de Lt.col. Ion PÂL ȘOIU –
comandant al Batalionului 26 Infanterie și Lt. col. Virgil Ionici – șef de stat
major al aceleia și unități.
Detașamentul a fost dislocat în patru tabere, la LUBANGO, LOBITO,
CHICUMA (Cp.I/B. 151 I) și N’Gove (Cp. I/B. 812 I.) și a îndeplinit cu
succes misiunile într-o zon ă de responsabilitate de aproximativ 300 000 kmp.
Pentru merite deosebite militarii au fost decora ți cu "Medalia Na țiunilor
Unite".
Prin decizia șefului S.M.G., Batalionul 812 Infanterie “BISTRI ȚA” a
fost nominalizat s ă asigure înlocuirea efectivelor B.26 I. în Teatrul de Opera ții
din ANGOLA . Acesta împreun ă cu 2 companii infanterie / Batalionul 151
Infanterie ( 185 de militari), sub comanda Cpt. Aurel ATASIEI , a format cel
de al treilea deta șament care urma s ă acționeze în perioada 25.09.1996 –
09.07.1997.
Comanda deta șamentului cu un efectiv de 758 militari a fost
asigurată de mr. Alexandru RUS, comandant al Batalionului 812 Infanterie
“BISTRIȚA”.
Acesta a fost dislocat în acelea și tabere având comandamentul în
tabăra LUBANGO.
În baza solicit ărilor D.P.K.O./OMI deta șamentul nu a fost rotit dup ă
cele 6 luni, ﬁ ind menținut în teatrul de opera ții până la ﬁ nalul mandatului
misiunii UNA VEM III (Iulie 1997).
Cei 758 de militari au desf ășurat 396 misiuni de patrulare, 42 misiuni
de escortare a militarilor demobiliza ți, 153 misiuni de transport materiale,
67 misiuni de escortare ale personalului observatorilor militari pentru investigații, 8 misiuni de deminare, 27 de misiuni de asigurare a securit ății
aeronavelor ,- 37 de misiuni de escortare a militarilor încartirui ți și o largă
paletă de misiuni permanente.
Pentru executarea acestor misiuni au fost parcur și cu tehnica din
dotare 1.873.210 km. pe comunica ții în multe situa ții improprii conducerii
autovehiculelor.
Pentru presta ția deosebit ă în slujba p ăcii, militarii bistri țeni au fost
decorați cu "Medalia Na țiunilor Unite", iar Batalionul 812 Infanterie a
primit cali ﬁ cativul "EXCEP ȚIONAL".

85Misiunea MONUA
După retragerea for ței UNA VEM, în iunie-august 1997, o subunitate de
infanterie (156 militari) a fost men ținută în Angola, cu rol de For ță de Reacție
Rapidă (ROMRRF), având misiunea s ă asigure securitatea personalului
ONU, pe timpul transform ării misiunii de veri ﬁ care (UNA VEM) în misiune
de observare (MONUA), potrivit rezolu ției Consiliului de Securitate. În
continuare, 138 militari români, dintre cei 156, au fost men ținuți în Angola,
în Regiunea de nord-est (Saurimo), ca for ță cu misiuni speciale (Task
Force) – ROMMTF, pân ă la decizia Consiliului de Securitate, de retragere
a misiunii, la 28 februarie 1999. Ulterior (aprilie 1999), aceast ă subunitate
a fost redislocat ă la Luanda unde a asigurat securitatea personalului și
patrimoniului ONU din Angola, pe timpul lichid ării tehnice a MONUA.
La 26 august 1999, încheindu- și misiunea, contingentul românesc a fost
repatriat.
Participarea la misiune a fost deschis ă de o Companie Infanterie/
Batalionul 151 Infanterie (75 militari), comandat ă de Lt.col. GHEORGHE
DOROFTE, care a fost dislocat ă în tabăra LUBANGO, de unde a ac ționat
în perioada 07.06.1997-22.02.1998.
Misiunea MONUA a fost continuat ă, în baza deciziei Șefului S.M.G.,
pentru perioada 13.02. – 22.12.1998, de Batalionul 812 Infanterie care a constituit un deta șament dintr-o companie de infanterie și un nucleu de
comandament totalizând un num ăr de 148 militari, comandat de maiorul
Dumitru D ănuț DINCĂ.
Detașamentul a fost dislocat în regiunea SAURIMO. Cei 148 de militari
au executat 49 misiuni de patrulare, 37 misiuni de asigurare a securit ății
convoaielor umanitare, 49 misiuni de escortare a observatorilor militari, 2 misiuni de salvare – evacuare, 6 misiuni de evacuare a observatorilor militari, acestea însumând în total un num ăr de peste 400.000 km parcur și.
Militarii batalionului participan ț
i la aceast ă misiune au fost decora ți pentru
merite deosebite cu „Medalia Na țiunilor Unite“.
Batalionul 2 Infanterie a revenit în teatrul de opera ții din Angola,
în perioada 21.12.1998 – 28.08.1999, cu un deta șament de 138 de militari,
condus de comandantul batalionului Lt.col. Dumitru DASC ĂLU, având în
zona de responsabilitate inclusiv capitala, LUANDA.

86Printre cele mai importante și diﬁ cile misiuni executate au fost:
escortarea și paza observatorilor O.N.U. și a bunurilor apar ținând MONUA
în zona de responsabilitate; asigurarea securit ății pentru echipele de lichidare/
încheiere a misiunii MONUA; asigurarea securit ății Comandamentului
Forței de la LUANDA, Comandamentului Regional (RHQ) de la SAURIMO
și bazei logistice de la VIANA; escortarea convoaielor ONU din LOBITO și
SUMBE în LUANDA; paza facilit ăților portuare pe timpul transportului și
îmbarcării bunurilor apar ținând misiunii MONUA.
Ulterior, un num ăr de 33 militari ai batalionului au participat la
misiunea MONUA în perioada 22.12.1998 – 30.06.1999
III.4.2. Participarea la misiunile din teatrul de opera ții
BALCANI
BOSNIA și HERȚEGOVINA. În septembrie 1992, Consiliul Nord-
Atlantic s-a declarat de acord s ă susțină măsurile adoptate de ONU și OSCE,
implicându-se direct în protejarea opera țiilor de ajutor umanitar exercitate de
ONU și de supraveghere a embargoului impus de ONU în Marea Adriatic ă.
Prima interven ție oﬁ cială a NATO de la în ﬁ ințarea sa, în sprijinul ONU,
a fost declan șată la 12 aprilie 1993, sub numele de opera ția „Deny Flight”,
mai întâi ca simpl ă misiune de supraveghere și apoi pentru respectarea zonei
de excludere aerian ă deasupra Bosniei-Her țegovina.
În iulie 1993 NATO a lansat opera ția „Disciplined Guard” destinat ă să
protejeze popula ția civilă și soldații căștilor albastre din zona de securitate,
prin intermediul loviturilor a șa-numite „defensive” care includeau și
folosirea for ței aeriene în urma Rezolu ției 836 a ONU, adoptat ă la 4 iunie
1993. Încheierea con ﬂ ictului a fost o ﬁ cializată prin semnarea în 14 decembrie
1995, a Acordului de la Dayton.
În urma acordului de pace, consiliul de Securitate al ONU a suspendat
sancțiunile impuse asupra Yugoslaviei și a transferat autoritatea c ătre
NATO prin Rezolu ția 1031 din 15 decembrie 1995, Alian ței revenindu-i
sarcina de a instaura o pace de lung ă durată și de a reface situa ția din
zonă. Operația instituit ă pentru garantarea militar ă a acordurilor de pace
în Bosnia-Her țegovina a dus la crearea și desfășurarea în zon ă a unei for țe
multinaționale de implementare (IFOR), a ﬂ ată sub direc ția și controlul
Consiliului Nord-Atlantic.
Prin Rezolu ția 1088 adoptat ă de Consiliul de Securitate al ONU
la 12 decembrie 1996, ac ționând în baza capitolului VII a Cartei ONU

87a fost activat ă SFOR pe data de 20 decembrie 1996 ca succesor legal a
IFOR autorizat ă să continue misiunile IFOR pân ă în iunie 1998, în scopul
asigurării unui mediu stabil. Ulterior, conform deciziei Consiliului Nord-
Atlantic din decembrie 1997, prin declara ția din 20 februarie 1998, ONU
a stabilit ca SFOR este autorizat ă să-și continue ac țiunea și după expirarea
mandatului s ău, pe o perioad ă nedeterminat ă, ale cărei obiective erau
acelea de a preveni reapari ția con ﬂ ictului și de a crea condi țiile necesare
implement ării aspectelor civile de Acordul de Pace.
MISIUNEA IFORÎn perioada martie 1996 – aprilie 1997, un Pluton Infanterie/Batalionul
151 Infanterie, comandat de Cpt. Dan Ilie SIMION, cu un efectiv de 24 de militari a fost dislocat la Zeni ța cu misiunea de a asigura paza bazei militare
din aceast ă localitate.
ALBANIA. Îndepărtarea de la putere a lui Enver Hodja (1991),
coroborat ă cu prăbușirea jocurilor de întrajutorare din 1997, declan șează un
război civil care duce la moartea a 1600 de persoane și a peste 6000 de r ăniți.
Ca urmare, ONU și NATO au decis ca în zon ă să ﬁ e prezente for țe care
să detensioneze încle ștarea social ă. Astfel, Armata României a participat
în martie 1997, timp de ș
ase luni, pe baza Ordinului ministrului ap ărării
naționale nr. M 37 din 10 februarie 1997 la opera țiunea „ALBA”.
MISIUNEA ALBAConținutul misiunii prevedea: “Asigurarea securit ății zonei de
responsabilitate pe timpul desf ășurării alegerilor preziden țiale”.
Detașamentul tactic de Infanterie ROMDET „SFÂNTUL
GHEORGHE” (400 militari) comandat de Col. Sorin IOAN , a fost
compus din: Batalionul 2 Infanterie ,,C ĂLUGĂRENI ’’(217 militari),
1 Cp. I./Batalionul 26 Infanterie „NEAGOE BASARAB” (159 militari)
– Comandant: Cpt. Eugen Predatu, 1 Pluton Infanterie/Batalionul 151 Infanterie(24 militari)- Comandant: Lt. Silviu NEGUR Ă și-a desfășurat
misiunea în perioada 14.04.1997- 24.07.1997, în zonele GJIROKASTER și TEPELENE.
Detașamentul românesc la opera țiunea ALBA, în ALBANIA , a fost
format din dou ă module de valoarea unei companii de infanterie înt ărite,
structurate și dotate pentru a putea ac ționa independent, cu tehnica aferent ă,
unul cu militari din Bucure ști, iar celălalt cu militari din Craiova, precum și

88dintr-o companie de sprijin cu militari de la Ia și, alături de o grup ă de oﬁ țeri
și subo ﬁ țeri de stat major.
Modulul craiovean a fost dislocat la GJIROKASTER, iar cel
bucureștean la ȚEPELENE. Deta șamentul a executat pentru început misiuni
de recunoa șteri și patrulări în cele mai îndep ărtate și mai greu accesibile
localități din zona muntoas ă din sud-estul Albaniei. Ulterior s-a preocupat
de stabilirea contactului și colaborarea cu autorit ățile locale, acordarea de
sprijin umanitar și de asisten ță medicală a popula ției. Ulterior, militarii
români au îndeplinit diferite misiuni de escort ă a convoaielor sosite în zona
de responsabilitate.
Detașamentul tactic de infanterie ROMDET „SFÂNTUL
GHEORGHE” și-a îndeplinit cu succes misiunea prin: manifestarea prezen ței
Forței de Men țienre a Păcii în zona de sud a Albaniei; garantarea securității
activităților organiza țiilor guvernamentale și neguvernamentale și
asigurarea libert ății de mișcare a acestora; asigurarea pazei pentru
15 echipe OSCE pe timpul monitoriz ării alegerilor generale; escortarea
si paza convoaielor de ajutoare umanitare și a VIP-urilor; paza taberei
aparținând deta șamentului roman; patrularea pe itinerarele principale.
La 16 iulie 1997 a început de ﬂ uirea efectivelor și a tehnicii ROMDET
din taberele de la Gjirokaster și Țepelene spre portul Durres, ca urmare a
încheierii misiunii și a retragerii for țelor multina ționale de protec ție din
Albania.
Întreg personalul ROMDET „SFÂNTUL GHEORGHE”, cu tehnica și
armamentul din dotare intacte, a revenit cu bine în țară la bordul feribotului
„EFORIE”, care a acostat în seara zilei de 24 iulie 1997 în rada portului
Constanța.
Această misiune, cu totul diferit ă de cea din ANGOLA, de și nu a fost
la fel de lung ă, a solicitat la maxim atât personalul cât și tehnica.
Meritele incontestabile ale militarilor români asupra modului în care
au contribuit la consolidarea democra ției în Albania au fost elogiate prin,
salutările adresate de pre ședintele României Emil Constantinescu, precum
și prin mul țumirile aduse de general maior dr. Alex Andoni șeful delega ției
militare albaneze, exprimate cu ocazia vizit ării Batalionului 2 Infanterie
Călugăreni.
KOSOVO. Conﬂ ictul sârbo-albanez din Kosovo, cu adânci r ădăcini
în istorie, s-a dezvoltat în zilele noastre pe parcursul a trei mari etape.

89Prima dintre acestea începe printr-o serie de amendamente constitu ționale,
în martie 1989, când autonomia provinciei Kosovo este practic suprimat ă.
Protestelor popula ției albaneze li se r ăspunde cu trimiterea de trupe armate
în regiune.
La 19 octombrie 1991, Adunarea Republicii Kosovo, care se reunea
în secret de peste un an, a anun țat rezultatele unui referendum desf ășurat
la sfârșitul lui septembrie și care avea ca tem ă viitorul provinciei
Kosovo. 99,87% dintre albanezi s-au pronun țat în favoarea suveranit ății
și independen ței provinciei Kosovo. La 24 mai 1992, scriitorul Ibrahim
Rugova este ales pre ședintele republicii autoproclamate în urma unui
scrutin, care s ﬁ dează autoritățile de la Belgrad, iar LDK ob ține 96 din cele
100 de locuri ale legislativului. Au fost create institu ții paralele, cum ar
ﬁ în domeniile s ănătății și învățământului, cu sprijinul direct al diasporei
albaneze, dând astfel expresie concret ă a autoguvern ării provinciei.
A doua etap ă a con ﬂ ictului începe imediat dup ă încheierea Acordului
de la Dayton, din 1995 când, de pe agenda conferin ței de pace, problema
Kosovo a fost f ăcută uitată. Acordul de la Dayton, care a transformat Bosnia-
Herzegovina într-o pleiad ă de mici state etnice sub un stat federal, sugera
că aranjamentele teritoriale pe baz ă etnică pentru ob ținerea autoguvern ării
pot asigura o aten ție la nivel înalt din partea Occidentului doar prin folosirea
forței. Astfel, pe scena con ﬂ ictului își face apari ția Armata de Eliberare a
Kosovo (UCK), care declan șează lupta cu autorit ățile sârbe prin ini țierea
unor acțiuni violente de tip terorist. Cre șterea frecven ței actelor de violen ță
din partea ambelor p ărți conduce la instaurarea unui con ﬂ ict armat intern.
Această stare de lucruri îi determin ă pe reprezentan ții Consiliului Nord-
Atlantic s ă ia în discu ție o eventual ă intervenție militară. Aﬂ ându-se în fa ța
amenințării acțiunilor NATO, Milo șevici ordon ă încetarea ac țiunilor militare
la începutul lunii octombrie 1998. Dup ă o perioad ă de negocieri intense,
Miloșevici și Richard Holbrooke – reprezentant al Grupului de Contact – ajung
la un acord care prevedea reducerea for țelor și desfășurarea de observatori ai
OSCE, care s ă monitorizeze respectarea drepturilor omului.
Cea de a treia etap ă a con ﬂ ictului debuteaz ă cu desf ășurarea
convorbirilor de pace începute la 6 februarie 1999 la Rambouillet, Fran ța,
mediate de reprezentan ții Grupului de Contact, între delega țiile sârbă și
albaneză.

90Planul propus de Grupul de Contact cuprindea în esen ță următoarele:
UCK trebuia s ă ﬁ e demilitarizat ă pe parcursul a patru luni; armata sârb ă
va trebui s ă plece în termen de șase luni, l ăsând în urm ă 2.500 de militari
pentru misiuni la frontier ă; forțele existente de poli ție urmau s ă ﬁ e retrase pe
parcursul a doi ani; o for ță condusă de NATO, format ă din circa 30.000 de
militari, cu autoriza ție ONU, va asigura securitatea în Kosovo; men ținerea
integrității teritoriale a Republicii Federale Iugoslavia și reinstaurarea
autonomiei Kosovo; protejarea drepturilor tuturor grupurilor etnice; administrarea KOSOVO timp de trei ani de c ătre OSCE, iar ulterior s ă ﬁ e
reluate discu țiile privind viitorul statut al provinciei.
Negocierile de pace au fost suspendate la 18 martie, f ără să se ajungă
la un acord între cele dou ă părți, iar Milo șevici nu a luat în considerare
avertismentele legate de declan șare unor atacuri aeriene și și-a consolidat
efectivele militare în Kosovo.
Reînceperea violen țelor a avut ca rezultat retragerea observatorilor
OSCE la 20 martie 1999. La aceea și dată, forțele armate sârbe, imediat dup ă
retragerea observatorilor din cadrul Misiunii de Veri ﬁ
care pentru Kosovo
(KVM), declan șează Operația „Potcoava”, ce avea ca obiectiv epurarea
etnică a albanezilor din Kosovo.
Potrivit UNHCR, for țele guvernamentale au expulzat 862.972
de etnici albanezi din Kosovo și alte câteva sute de mii aveau statutul de
refugiați interni. Peste 80% din întreaga popula ție a provinciei Kosovo –
90% erau albanezi kosovari – au fost str ămutați din casele lor.
Din acest moment, interven ția militar ă a comunit ății internaționale
devine o necesitate, iar evitarea unei grave catastrofe umanitare, prioritar ă.
Prin rezolu țiile 1160, 1199, 1203, Consiliul de Securitate a cerut
Iugoslaviei s ă admită și să nu împiedice activitatea observatorilor
internaționali și să respecte drepturile omului. Aceste rezolu ții au stat la
baza legalit ății interven ției militare a NATO în condi țiile în care masacre ale
populației civile din zon ă continuau s ă apară luni de-a rândul dup ă emiterea
rezoluțiilor.
La 10 iunie 1999, dup ă încetarea ac țiunilor militare întreprinse de
NATO, Consiliul de Securitate a adoptat rezolu ția 1244, ce prevedea
încetarea imediat ă a violen țelor și retragerea for țelor militare iugoslave,
polițienești și paramilitare. Adoptat ă cu 14 voturi favorabile și o abținere

91(China), rezolu ția stabilea o prezen ță civilă și de securitate în Kosovo sub
auspiciile Na țiunilor Unite.
Acționând în virtutea Capitolului VII al Cartei ONU, Consiliul de
Securitate a hot ărât ca solu ția politică a crizei s ă aibă la bază desfășurarea
unei prezen țe internaționale civile și de securitate efective cu participarea
substanțială a NATO în cadrul acesteia și sub control și comandă unice.
KOSOVO – MISIUNILE BELUROKOS și ROFND
În baza Hot ărârii Parlamentului României, nr. 22/19.09 2001, a HG
nr. 1197/27.11 2001 și a Dispozi ției Șefului Statului Major General nr. SMG –
73/29.09 2001, Batalionul 812 Infanterie a rotit 3 contingente de valoare companie, care au ac ționat împreun ă cu subunit ăți belgiene și luxemburgheze
în cadrul unui batalion a ﬂ at sub comand ă belgiană, din compunerea for țelor
de menținere a păcii din Kosovo, Republica Federal ă Iugoslavia (KFOR).
Companiile au fost dislocate la 2 km sud de localitatea Leposavici în tab ăra
Nothing Hill.
Conținutul misiunii prevedea: controlul în permanen ță a AOR
prin executarea de patrule îmbarcate și pedestre, prin instalarea de PO
temporare și prin executarea de PCT
ﬁ xe și mobile atât ziua cât și noaptea;
supravegherea limitei provinciei și GSZ (ground safety zone) cu scopul
de a detecta eventuale regrup ări de forțe paramilitare sau de persoane
refugiate/ str ămutate care se reîntorc în provincie; participarea la programul
de cercetare al BG; reperarea și con ﬁ scarea armamentului ilegal de ținut;
securizarea axei BULL MSR.
Infanteriștii Batalionului 812 Infanterie au participat la misiunea
BELUROKOS, dup ă cum urmeaz ă:
BELUROKOS 8 – Cp. 1 I.(86 militari) sub comanda c ăpitanului –
Dorin GHEJU – în perioada 01.12.2001 – 25.03.2002.
BELUROKOS 9 – Cp. 2 I.(89 militari) sub comanda –
locotenentului Bogdan UDRI Ș – în perioada 26.03. – 23.07.2002.
BELUROKOS 10 – Cp. 3 I.(89 militari) sub comanda –
locotenentului Cornel TONEA B ĂLAN- în perioada 24.07 – 26.11 2002 .
Pentru modul de ac țiune, cei 263 militari ai batalionului care au
participat în cadrul misiunilor BELUROKOS 8, 9 și 10 sub comanda
multinațională, au fost decora ți cu „Medalia NATO", precum și cu medalii
comemorative ale for țelor belgiene.

92Participarea structurilor de infanterie la misiunea BELUROKOS, a
fost continuat ă în baza aprob ării Parlamentului României num ărul 22 din data
de 19.09.2001 în etapa BELUROKOS 11 în perioada 24.1 1.2002 – 25.03.2003
de Compania 1 Infanterie (89 militari )/Batalionul 811 Infanterie ,,DEJ„/Bg.81 Mc. ,,BISTRI ȚA„.
MISIUNEA “JOINT GUARDIAN”/KFOR/SFOR Conținutul misiunii Deta șamentelor Na ționale de For țe Române
(ROFND)/KFOR/SFOR prevedea: monitorizarea sectorului Gorazdevac; executarea patrulelor de prezen ță, misiunilor de escort ă, a punctelor de
control temporare și a misiunilor de scotocire; asigurarea pazei bazei de
dislocare; asigurarea pazei comunit ății sârbești; asigurarea libert ății de
mișcare în zona de responsabilitate; asigurarea unei subunit ăți de interven ție
de valoare pluton.
Detașamentele de infanteri ști români participante la misiune au
fost de valoare companie. Acestea au avut de regul ă un efectiv de 86 de
militari din care, 10 o ﬁ țeri, 3 maiștri militari, 21 subo ﬁ țeri, 52 solda ți gradați
voluntari. Subunit ățile au intrat în compunerea unit ății italiene „AQUILA”
din cadrul Brig ăzii Multina ționale Vest (MNBW, Multinational Brigade
West), ﬁ ind dislocate în localitatea KLINA, la aproximativ 50 km nord-vest
de PRISTINA.
Anul 2002 reprezint ă reluarea execut ărilor misiunilor interna ționale de
către Batalionul 26 Infanterie. Era o mare provocare pentru batalion, deoarece
pregătea misiuni atât pentru T.O. KOSOVO cât ș
i T.O. AFGANISTAN,
practic cu toat ă tehnica din dotare. În KOSOVO, batalionul va participa în
perioadele martie-iunie și iunie-noiembrie cu câte o companie de infanterie,
(ROFND I și II) comandate de Cpt. Ionu ț COMAN, respectiv Cpt. Liviu
RADU-MIC.
Batalionul 280 Infanterie/Bg. 282 Infanterie Mecanizat ă “UNIREA
PRINCIPATELOR” a asigurat rotirea a trei contingente – ROFND III, IV și V .
Primul contingent ROFND III și-a îndeplinit misiunile ce i-au revenit
în cadrul misiunii interna ționale de men ținere a păcii în perioada 06.11.2002-
23.03.2003 ﬁ ind condu și de Mr. Mih ăeș Cornel, Cpt. Mihalcea Codrin,
Cpt. Arvinte Bogdan, Lt. Apostol C ătălin.
ROFND IV a participat în cadrul Task Force “Aquila” în perioada
19.03.2003-02.08.2003 ﬁ ind condu și de Mr. Ple șan Dorin, Cpt. Petric ă

93Eugen, Cpt. Vieiru Ionel, Cpt. Petric George, Lt. Stanca Daniel, Lt. Tronaru
Felix.
ROFND V a luat parte la misiune în perioada 02.08.2003-26.11.2003
ﬁ ind condu și de Mr. Grosu C ătălin, Cpt. N ăstase Ciprian, Cpt. Diaconescu
Dragoș, Slt. Vasilache Sorin.
În urma îndeplinirii misiunilor cu profesionalism, cele trei contingente
s-au întors în țară cu aprecieri deosebite din partea for țelor italiene,
ﬁ ind recompensa ți cu medalia NATO „ IN SERVICE OF PEACE AND
FREEDOM”.
Oﬁ țeri de stat major și companiile Batalionului 341 Infanterie au
constituit urm ătoarele deta șamente ROFND, astfel:
ROFND VIII . Grup coordonare: Maior Codin Petre- O ﬁ țer 3 (de
legătură), Căpitan Boariu Gabriel- O ﬁ țer 4 (plani ﬁ care opera ții), Locotenent
Ivan Cătălin – O ﬁ țer 4 și compania comandant ă de Locotenent Balica
Ciprian, în perioada: 28.07.2004 – 30.11.2004.
ROFND IX. Grup coordonare: Maior Vreme Vasile- O ﬁ țer 3 (de
legătură), Căpitan Țăranu Iulian – O ﬁ țer 4 (plani ﬁ care opera ții), Căpitan
Demidov Dumitru Nicolae – O ﬁ țer 4 și compania comandant ă de Căpitan
Melinte Remus, în perioada 01.12.2004 – 07.04.2005.
ROFND X. Grup coordonare: Maior Bota Sorin Ovidiu- O ﬁ țer 3 (de
legătură), Căpitan Cîrlig Viorel – O ﬁ țer 4 (plani ﬁ care opera ții), Locotenent
Netedu Armand- O ﬁ țer 4 și compania comandant ă de Căpitan Nicolae
Valentin în perioada 08.04.2005 – 15.08.2005.
În urma misiunii to ți militarii participan ți au fost decora ți cu medalia
NATO „Non Article 5” – pentru misiuni în sprijinul p ăcii. Prin Decretul
prezidențial 186 din 01.04.2005, li s-a conferit medalia „Virtutea militar ă în
grad de o ﬁ țer cu însemn pentu r ăzboi” , Cpt. Țăranu Iulian și Cpt. Manoliu
Cristian.
În data de 18 septembrie 2004 domnul Ioan Mircea Pa șcu Ministrul
Apărării Naționale a declarat „în numele conducerii Guvernului și a
Ministerului Ap ărării Naționale vă adresez felicit ări pentru modul în care
vă îndeplini ți misiunea în condi ții diﬁ cile. Să reveniți cu toții acasă și să vă
mândriți cu ceea ce a ți realizat.”
În data de 18 septembrie 2004 Șeful Statului Major General domnul
general Mihail Popescu a declarat „în numele Statului Major General și al meu

94personal v ă felicit pentru modul irepro șabil în care v ă îndeplini ți misiunile.
Sunt convins c ă în viitor ve ți cinsti numele și profesionalismul soldatului
român prin faptele voastre de arme și spiritul vostru de umanitate”.
În data de 8 martie 2005 Șeful biroului de leg ătură al României la
Priștina domnul DANIEL BANU a declarat „doresc să îmi exprim satisfac ția
față de relația profesional ă și de su ﬂ et pe care militarii români din cadrul
detașamentului Rechinii Albi au avut-o cu diploma ții din cadrul Biroului
de legătură al României la Pri știna pe parcursul misiunii. Sunt ni ște
profesioni ști și oameni deosebi ți care au con ﬁ rmat tradi ția de promovare
a unei imagini pozitive a României în Kosovo – membru NATO și partener
regional. Am convingerea c ă alături de domnul locotenent colonel dr. Vasile
VREME vor continua s ă facă cinste țării noastre și să ne facă să ne simțim
mândrii c ă suntem români”.
În data de 10 aprilie 2005 Comandantul Brig ăzii Multina ționale
Sud – Vest domnul general de brigad ă RICHARD ROSSMANITH a
declarat „întotdeauna a fost o adev ărată plăcere să am sub comanda mea
detașamentul românesc. Ace știa si-au îndeplinit în totalitate misiunile și au
fost complet integra ți în TASK FORCE AQUILA”.
În data de 11 iunie 2005 cu ocazia vizitei deta șamentului ROFND X
vicepreședintele comisiei de ap ărare din senat doamna senator NORICA
NICOLAI a declarat „… e ﬁ ciența, spiritul vostru de echip ă mă face să îmi
ﬁ e bine că sunt românc ă. Chiar dac ă am stat foarte pu țin alături de voi a
fost su ﬁ cient să recunosc cât sunte ți de buni”.
În data de 19 iulie 2005 Comandantul Grupului de Lupt ă Nord-Est
domnul locotenent colonel PIERFRANCO TRIA a declarat „nu am visat
niciodată că voi avea sub comanda mea o unitate mai profesionist ă și mai
bine preg ătită ca a voastr ă. Am realizat mari lucruri împreun ă, dar peste
toate am fost gata s ă reacționăm prompt în orice circumstan ță ca o singur ă
echipă, într-o singur ă voce…. V ă doresc vou ă și familiilor voastre cele mai
mari satisfac ții pentru un viitor profesional și personal minunat. Mul țumesc
din nou. Nu v ă voi uita niciodat ă”.
Începând cu luna august 2005, în conformitate cu prevederile
Hotărârii Consiliului Suprem de Ap ărare a Țării nr. 265 din 06.12.2004 prin
care se aproba participarea României la misiuni în afara teritoriului na țional,
Batalionul 30 Vân ători de Munte „Dragoslavele”/Brigada 2 Vân ători de

95Munte „Sarmisegetusa"a asigurat participarea la ac țiuni în sprijinul p ăcii, în
teatrul de opera ții din KOSOVO, cu trei deta șamente: ROFND XI, ROFND XII
și ROFND XIII.
Prin rotirea tuturor subunit ăților luptătoare, unitatea a demonstrat
că este în m ăsură să răspundă provocărilor actuale la adresa securit ății,
în cooperare cu alte armate ale statelor membre din cadrul Alian ței
Nord-Atlantice .
Misiunile desf ășurate de militarii deta șamentelor în aceast ă perioadă
au fost de: patrulare pe rute principale și secundare ,ziua și noaptea; scotociri;
monitorizarea zonelor sensibile; escortarea convoaielor și a VIP-urilor; instalarea
unor puncte de control tra ﬁ c ﬁ xe și mobile ; paza campului BASCO;
acordarea de asisten ță medicală pentru militarii români și italieni, cât și pentru
populația civilă din zona de responsabilitate, într-un cuvânt, deta șamentul a
executat toate misiunile din gama opera țiilor în sprijinul p ăcii.
Acesta a fost primul batalion de vân ători de munte din For țele Active
ale Armatei destinat s ă execute ac țiuni militare cu parte de for țe, după cel
de-al Doilea R ăzboi Mondial.
Începând cu 01.01.2002, Batalionul 2 Infanterie C ălugăreni a
fost nominalizat ca parte component ă al Forțelor din Rezerva Strategic ă
destinată a acționat în sprijinul KFOR/SFOR, în urma certi ﬁ cării de către o
comisie a Comandamentului NATO de sud-est și a aprobării Comandantului
Suprem al For țelor Aliate din Europa. În cadrul planului anual de antrenare
și veri ﬁ care a unit ăților componente a Rezervei Strategie pentru KFOR/
SFOR, un deta șament de 155 militari din cadrul Batalionului a participat în
anul 2002, 2003 și 2004 la exerci țiile anuale de antrenare și veriﬁ care.
III.4.3. Participarea la misiunile din IRAK
MISIUNEA ANTICA BABILONIAConținutul misiunii structurilor de infanterie participante la opera ția
ANTICA BABILONIA, const ă în executarea opera țiilor în sprijinul p ăcii și
de luptă în cadrul coali ției multina ționale, pentru faza a IV-A de reconstruc ție
și stabilizare din IRAK.
Prima participare româneasc ă la această operație a avut loc în perioada
17.07.2003-29.01.2004, în baza Ordinului de misiune nr. 1 din data de 02.06.2003

96al Comandamentului 2 Opera țional Întrunit ,,Mare șal Alexandru A verescu",
adresat Batalionului 811 Infanterie.
Unitatea, condus ă de Mr. Marius HARANGU Ș – comandant și
Mr. Șoaică LAUREN ȚIU – locțiitor comandant de batalion a intrat ini țial
în compunerea Brig ăzii GARIBALDI – ITALIA (în perioada 17.07.2003 –
08.10.2003), și ulterior sub comanda Brig ăzii SASSARI – ITALIA
Cei 405 militari ai batalionului au executat un num ăr de 1364 misiuni,
astfel: 139 misiuni de paz ă; 141 misiuni P.C.T.; 505 misiuni de patrulare;
383 misiuni de escort ă; 142 misiuni Q.R.F.; o misiune scotocire; 2 misiuni
CIMIC; 51 misiuni de cercetare și recunoaștere, parcurgând cu tehnica din
dotare 630.000 km.
Rezultatele misiunilor s-au înscris în Ordinul de zi al unit ății și ca
semne ale recuno știnței pentru faptele de arme, trei o ﬁ țeri și trei subo ﬁ țeri
au fost decora ți conform decretului preziden țial nr. 92 din 26.05.2004, asfel:
Mr. Marius HARANGU Ș cu ordinul „VIRTUTEA MILITAR Ă" în grad de
comandor (cu însemne de r ăzboi); Cpt. Ion VIRGIL cu ordinul „VIRTUTEA
MILITAR Ă" în grad de o ﬁ țer (cu însemne de r ăzboi); Lt. Marius PA ȘCAN
cu ordinul „VIRTUTEA MILITAR Ă" în grad de cavaler (cu însemne de
război); Plt. C ălin Horațiu HARANGU Ș cu medalia „B ĂRBĂȚIE ȘI
CREDINȚĂ" clasa III-a (cu însemne de r ăzboi); Plt. Iulian V ARIAN cu
medalia „B ĂRBĂȚIE ȘI CREDIN ȚĂ" clasa a III-a (cu însemne de r ăzboi);
Plt. Vasile FOR ȚU cu medalia „B ĂRBĂȚIE ȘI CREDIN ȚĂ" clasa a III-a
(cu însemne de r ăzboi);
“SCORPIONII RO ȘII” i-au înlocuit pe militarii Batalionului 811
Infanterie, la aceea și fază și operație în cadrul coali ției multina ționale în
An Nasyria. Batalionul 26 Infanterie comandat de Lt. col. Nicolae CIUC Ă,
a fost subordonat opera țional Brig ăzii de Infanterie Italiene „POZZUOLO
DEL FRIULI" din cadrul Diviziei Multina ționale de Sud Est.
Misiunile unit ății s-au desf ășurat în zona de responsabilitate de
aproximativ 5600 km2, la sud de Nassirya, în apropierea comunica ției
principale BASRA, NASSIRYA, NAJAF, BAGDAD.
Experiența câștigată în teatrul de opera ții Afganistan atât de c ătre
Lt. col. Nicolae CIUC Ă – comandant, Mr. Gabriel TOMA – loc țiitorul
comandantului și Mr. Dan IONESCU – șef de stat major, cât și de către
ceilalți oﬁ țeri, maiștri militari, subo ﬁ țeri, gradați voluntari a f ăcut ca bilan țul
misiunii s ă ﬁ e unul pozitiv, f ără militari r ăniți sau eroi.

97În baza Ordinului de misiune nr. 03 pentru participarea la „Faza a IV-a
de Stabilitate și Reconstruc ție" din Irak în cadrul Opera țiunii „ANTICA
BABILONIA", Batalionul 812 Infanterie „ ȘOIMII CARPA ȚILOR" cu un
efectiv de 405 de militari a fost dislocat în sudul Irakului, în provincia DHI QAR, în câmpul White Horse, ulterior ﬁ ind redislocat în câmpul MITTICA,
lângă localitatea AN NASSIRIAH.
Unitatea comandat ă de către locotenent-colonelul Dorin Blaiu a
acționat, tot în subordinea opera țională a Brigăzii de Infanterie Italiene
”POZZULO DEL FRIULI” din cadrul Diviziei Multina ționale de Sud Est,
în perioada,15.07 2004 – 10.02 2005. „ ȘOIMII CARPA ȚILOR" au executat
un număr de 1745 de misiuni în aria de opera ții BRA VO. Pe parcursul
misiunii, tehnica batalionului a parcurs un num ăr de 506.000 km (din care:
blindate – 280 500 km, autocamioane – 110 100 km, autoturisme – 619 000 km, autospeciale – 53 500 km).
Patru cotidiene interna ționale de mare tiraj, printre care „CORRIERE
DELLA SERA"; „SUNDAY TIMES"; posturile de televiziune na țională,
lideri ai institu ției militare din România și din străinătate au vorbit, au
demonstrat și au con ﬁ rmat faptul c ă militarii români sunt competen ți
profesional, bine antrena ți la condițiile de clim ă și teren, capabili s ă facă din
acțiunile umanitare propriile lor gesturi de demnitate, distinc ție și mândrie
națională.
Pe timpul disloc ării în teatrul de opera ții, batalionul a primit vizita a
numeroase personalit ăți și delegații române ști și străine dintre care amintim:
ministrul Ap ărării Naționale, domnul IOAN MIRCEA PA ȘCU; delega ția
condusă de șeful S.M.F.T., gl.mr. IOAN SORIN; Reprezentantul special al
UNIUNII EUROPENE, baroana EMMA NICHOLSON.
Cu ocazia vizitei, baroana EMMA NICHOLSON, a consemnat în
cartea de onoare a batalionului: "Este o deosebit ă onoare pentru mine s ă
constat realiz ările Batalionului 812 Infanterie în acest teatru de opera ții.
Vă felicit pentru curajul și activitatea deosebit ă, profesionist ă pe care o
desfășurați aici, în sudul Irakului. "
Prin scrisoarea transmis ă șefului Statului Major General, generalul
Eugen BĂDĂLAN, din data de 3 februarie 2005, comandantul Diviziei
Multinaționale Sud Est Irak, general maior Jonathan RILEY , a adresat
mulțumiri pentru activitatea desf ășurată ca forță de securitate, de c ătre

98militarii Batalionului 812 Infanterie „ Șoimii Carpa ților“, pentru preg ătirea
și desfășurarea alegerilor libere din provincia DHI QAR din IRAK și în
mod special, comandantului batalionului, locotenent-colonel Dorin BLAIU, pentru modul exemplar în care a comandat unitatea în vederea îndeplinirii misiunilor. Pentru merite deosebite, militarii batalionului au fost medalia ți
cu „Medalia de merit a armatei italiene".
Șeful Statului Major General, gl. dr. Mihail POPESCU a acordat
personalului batalionului, Insigna Ministerului Ap ărării Naționale, pentru
participarea la misiunea Antica Babilonia – IRAK.
Pentru rezultatele ob ținute de c ătre militarii batalionului în preg ătirea
speciﬁ că și pentru participarea cu succes în teatrele de opera ții din
AFGANISTAN și IRAK, Drapelul de Lupt ă al batalionului a fost decorat
prin Decretul Preziden țial nr .700 din 15 septembrie 2004 cu Ordinul
Național "Pentru Merit " în grad de Cavaler , cu însemn de r ăzboi, în teatrul
de operații din IRAK , activitate executat ă de către ministrul Ap ărării
Naționale, domnul Ioan Mircea PA ȘCU.
Participarea infanteri știlor români în cadrul coali ției multina ționale, la
Operația ANTICA BABILONIA, faza a IV-a de stabilizare și reconstruc ție
din Talil – IRAK, a continuat cu efectivele, comandate de c ătre maiorul
Daniel PETRESCU.
În perioada 15.01.2005 – 19.08.2005, cei 405 militari din organica
batalionului au fost implica ți în opera țiile de monitorizare, supraveghere,
patrulare, escort ă, cercetare și înso
țire ordonate de structurile superioare
operaționale.
Pentru rezultate deosebite în cadrul For țelor Multina ționale din
Angola, Albania și Irak, Pre ședintele României, dl. Traian B ĂSESCU a
conferit prin Decretul nr.859 din 24.08.2005, Batalionului 2 Infanterie ,,Călugăreni”, Ordinul ,,Virtutea Militar ă” în grad de Cavaler cu însemn
pentru război.
Pentru eforturile depuse în cele șapte luni de misiune, liderii militari
din zona de responsabilitate au adus mul țumiri subordona ților maiorului
Daniel PETRESCU, astfel: Angelo Paci ﬁ ni – DEPUTY COMMANDER
MULTINA ȚIONAL CORPS IRAK, pentru modul exemplar în care
militarii batalionului și-au desfășurat misiunea încredin țată, General maior
TIMOTHY DONOV AN – ȘEFUL DE STAT MAJOR AL MNF – IRAK,

99pentru modul exemplar în care militarii batalionului și-au ﬁ nalizat misiunea
încredințată, General maior JAMES B. DUTTON – COMANDANTUL
DIVIZIEI MULTINA ȚIONALE DE S-E pentru modul exemplar în care
militarii batalionului și-au îndeplinit misiunea încredin țată.
Locul Batalionului 2 Infanterie ,,C ĂLUGĂRENI’’, în aceea și operație
și faza de stabilizare pentru reconstruc ție din An Nasyria – IRAK, în cadrul
coaliției multina ționale, a fost luat , în perioada 15 august 2005–25 ianuarie
2006, de Batalionul 20 Infanterie, comandat de c ătre locotenent-colonelul
Ioan NICOLAE.
Această primă misiune în Teatrul de Opera ții „IRAK”, este proba
deplinei maturiz ări și consacrări a unității.
Subordona ții locotenent-colonelului Ioan NICOLAE, purt ători ai
simbolului “SCORPIONII NEGRII”, au ac ționat în zona operativ ă BRA VO
și în interiorul Bazei „Camp Mittica”atât independent, cât și în cooperare
cu militarii celorlalte unit ăți din Gruparea de For țe Întrunite sub comand ă
italiană (ITJTF), și din Batalionul 604 al Brig ăzii 3 Irakiene. Ac țiunile
infanteriștilor olteni au fost apreciate, eviden țiate și recompensate cu
distincții și medalii de c ătre reprezentan ții instituțiilor militare din România
și din străinătate.
Operația ANTICA BABILONIA din An Nasyria a coali ției
multinaționale, a continuat și pe parcursul anului 2006.
Începând cu luna ianuarie Batalionul 280 Infanterie Mecanizat ă
comandat de c ătre locotenent-colonelul Ștefan BĂLAN, își aduce
contribuția la succesul misiunii, sub coordonarea loc țiitorului directorului
CJ5, MNFI – General de brigad ă Cătălin-Tomiță TOMESCU. Cei 464
militari au ac ționat în provincia DHI QAR, în cadrul ITALIAN JOINT
TASK FORCE în perioada 20.01.2006-28.07.2006 și au executat 1393 de
misiuni de recunoa ștere, securitate și stabilitate, interven ție rapidă, patrulare
și supraveghere, punct de lucru mobil, escort ă și pază, pe timp de zi și pază,
pe timp de zi și de noapte, independent și în cooperare cu militarii italieni.
La aceast ă operație au participat 55 de o ﬁ țeri, 172 de subo ﬁ țeri și 237 de
soldați. Oﬁ țerii participan ți în cadrul statului major al batalionului au fost:
Lt. col. B ălan Ștefan, Mr. Irimia Gabriel, Mr. Petric George, Mr. Cocârlea
Viorel, Mr. Constantin Leornado, Mr. Mih ăeș Cornel, Mr. Spirache
Marian, Cpt. Șerban Nicolae, Cpt. Necula Vasile, Cpt. Croveanu Aurel,

100Cpt. Hudum ă Dan, Cpt. Constandache Alexandru, Cpt. Anton Marian,
Cpt. Zaharia Ilie, Cpt. D ăscălescu Valentin, Cpt. Radu Valentin, Cpt. Toader
Alex, Cpt. Apostol C ătălin, Cpt. Dediu Constantin, Cpt. Vasilescu Mihail,
Cpt. Năstase Ciprian, Lt. Dan țiș Marcel, Lt. Aso ﬁ ei Ionuț, Lt. Stanca Daniel,
Lt. Nițulescu Cătălin.
În urma misiunilor din Afganistan și Irak Batalionului 280 I. i s-a
acordat Emblema de Onoare SMFT prin FT 312 din 19.04.2007 de c ătre
General dr. Teodor Frunzeti.
De asemenea, eforturile depuse în misiunile din Kosovo, Irak și
Afganistan, au fost r ăsplătite de șeful S.M.G. Amiral Gheorghe Marin care,
prin SPD 15 din 16.09.2008 a acordat Emblema de Onoare SMG.
„DRAGONI TRANSILV ANI” revin pe T.O. IRAK în baza Ordinului
de misiune nr. 07 din data de 26.06.2006 al Comandamentului 2 Operational Întrunit ,,Maresal Alexandru Averescu" pentru perioada 21.07.2006-10.02.2007, sub comanda Lt.col. Tudorel DRAGONICI.
În cea de-a doua misiune din IRAK, Batalionul 811 Infanterie a
acționat în perioada 21.07.2006 – 01.11.2006 sub OPCON la ITALIAN
JOINT TASK FORCE în cadrul opera țiunii „ANTICA BABILONIA VII"
" executând misiuni de stabilitate și securitate in aria de opera ții, iar în
perioada 01.11.2006 – 05.02.2007 sub TACON la elementul înaintat al Bg. 19 Infanterie U șoară (UK) în cadrul opera țiunii “IRAQI FREEDOM –
OPTELIC 9".
Unitatea a executat un num ăr de 1359 de misiuni, constând în:
261-misiuni paz ă, 521- misiuni patrulare, 87- misiuni P.C.T, 35- misiuni
escortă, 258- misiuni Q.R.F., 196-misiuni pe linie de comunica ții, 1 misiune
CIMIC și 51 misiuni de cercetare și recunoaștere. Pe timpul acestor misiuni
s-au parcurs cu tehnica din dotare 627.000 kilometri.
Pe timpul execut ării misiunii Drapelul de lupt ă al Batalionului 811
Infanterie a fost decorat cu Ordinul Na țional „PENTRU MERIT" în grad
de cavaler (cu însemne de r ăzboi), conform Decretului preziden
țial nr. 1306
din data de 24.11.2006.
Conform Decretului preziden țial nr. 1377 din 11. 12.2006, urm ătorii
militari din Batalionul 811 Infanterie au fost decora ți, asfel:
Lt.col. Tudorel DRAGONICI și Mr. Tudor BIVOLARU cu –
ordinul „VIRTUTEA MILITAR Ă" în grad de comandor (cu însemne de
război);

101Cpt. Gabriel BARBU cu ordinul „VIRTUTEA MILITAR Ă“ în –
grad de o ﬁ țer (cu însemne de r ăzboi);
Lt. Petru BERINDE cu ordinul „VIRTUTEA MILITAR Ă“ în –
grad de cavaler (cu însemne de r ăzboi);
Plt. Călin Hora țiu HĂRĂNGUȘ cu ordinul „VIRTUTEA –
MILITAR Ă“ clasa a II-a (cu însemne de r ăzboi).
Au mai fost decora ți de către Comandantul Brig ăzii Italiene
cu „CRUCEA COMEMORATIV Ă PENTRU MERITE ÎN MISIUNI
INTERNA ȚIONALE" urm ătorii: Lt.col. Tudorel Dragonici, Mr. Dan POP,
Mr. Tudor BIVOLARU, Cpt. Gabriel BARBU, Mr. Gelu MURE ȘAN.
Pe timpul desf ășurării misiunii, militarii Batalionului 811 Infanterie
au fost vizita ți și felicitați de către următoarele personalit ăți după cum
urmează: TRAIAN B ĂSESCU – pre ședintele României care a felicitat
militarii batalionului pentru profesionalismul de care au dat dovad ă pe
timpul execut ării misiunilor (august 2006); MIHAI ȘTEFAN STUPARU –
Ambasadorul României la Bagdad care a declarat:"Sunt convins c ă militarii
Batalionului 811 Infanterie, prin curajul și dăruirea de care dau dovad ă, vor
duce mai departe în aceast ă zonă îndepărtată, tradițiile și valorile Armatei
României"(iulie 2006); ROBERT GATES – US Secretary of Defence care a declarat: "Graduation this Batallion 811 wich is brave and responsability,
a faith againsth terorism with the others coalition force."( decembrie 2006);
Gl.Bg. EV ANS TIM – The 19th Light Brigade Commander U.K. care a felicitat batalionul astfel: "I meet in this Batallion the soldier, brave and
with behavior, beside civilians population .The GOD BLESS YOU "
(ianuarie 2007).
MISIUNEA UNAMI
La aceast ă misiune au participat, prin rota ție, mai multe structuri
de tip companie de infanterie. Con ținutul misiunii a avut în principal
următoarele cerin țe: asigurarea pazei pe inelul median al complexului de
clădiri a ﬂ ate la dispozi ția O.N.U (Complexul Basrah Palace Island/ora șul
Basrah); asigurarea escortei convoaielor organizate în scopul deplas ării
reprezentan ților O.N.U. în provincia irakian ă Basrah.
Companiile de infanterie s-au subordonat Diviziei Multina ționale
Sud-Est și au executat în zona provinciei BASRAH, urm ătoarele tipuri
de misiuni: executarea de escorte în zona de opera ții a MND(SE), pentru

102protecția personalului ONU; paza și apărarea laturilor de sud și de est ale
Complexului Basrah Palace Island; controlul accesului la intrarea de sud a Complexului Basrah Palace Island; supravegherea muncitorilor care lucrau la renovarea cl ădirilor, destinate caz ării reprezentan ților ONU și a altor
dependințe ale misiunii ONU din Basrah;
supravegherea activit ății stației de radio-televiziune Iraqi Media, –
din Basrah Palace Island;
securizarea loca țiilor în care se desf ășoară întâlnirile dintre –
personalul ONU și reprezentan ții autorităților irakiene provinciale.
Prima a fost introdus ă în misiune o companie/Batalionul 26 Infanterie,
în perioada 19.03-25.09.2005, sub comanda Cpt. C ătălin GIURGIU.
Aceasta a fost înlocuit ă de Compania 1 Vân ători de Munte „Bold
Eagles”/Batalionul 33 Vân ători de Munte, condus ă de Cpt. Marius
CĂVESCU. Aceasta a îndeplinit cele 656 misiuni încredin țate, cu
profesionalism și la parametri ceru ți de complexitatea activit ăților. Misiunile
au fost executate în cooperare cu Brigada 7 Mecanizata Britanica, prin
Ordinul de misiune nr. 03/2005 al Comandantului Diviziei Multina ționale
de Sud-Est(MND-SE).
În perioada misiunii au fost primite urm ătoarele vizite: în data de
26.09.2005, a avut loc vizita ministrului ap ărării naționale, Dl. Teodor
Atanasiu și a Șefului Statului Major General, G-ral dr. Eugen B ădălan;
în data de 29.11.2005, a avut loc vizita G-ral Mr. Marizza, loc țiitorul
comandantului Diviziei Multina ționale de Centru din Irak (MNC-I); în data
de 13.12.2005, a avut loc vizita D-nei Emma Nicholson și a deputatului
P.S.D Alin Teodorescu; în data de 23.12.2005, a avut loc vizita Pre ședintelui
României, Dl. Traian B ăsescu (la baza militar ă din Tallil).
Batalionul 21 Vân ători de Munte, a asigurat desf ășurarea misiunii
în etapele a III-a și a IV-a, cu Compania 1 Vân ători de Munte în perioada
15.03.2006 – 28.09.2006, respectiv cu Compania 2 Vân ători de Munte în
perioada 28.09.2006 – 30.04.2007. Acestea au avut urm ătoarele efective
și tehnică de luptă: 100 militari, 8 TAB 77, 3 TAB 79, 3DAC 16215,
1 Autoatelier, 1Autosta ție radio PANTHER, 8 autovehicule de teren u șor
blindat de tip HUMWEE.
Cu ocazia vizitei Șefului Statului Major al For țelor Terestre general
locotenent Ioan Sorin, în data de 21.04. 2006, domnia sa a transmis

103detașamentului mesaje de felicitare din partea Pre ședintelui României
și Șefului Statului Major General. Profesionalismul dovedit de vân ătorii
de munte a fost r ăsplătit și de scrisoarea de mul țumire a reprezentantului
misiunii ONU în Irak.
Prin Decret Preziden țial nr. 1377/11.12.2006, C ăpitanului George
Doru MARINESCU i s-a conferit Ordinul „Virtutea Militar ă” în grad de
cavaler cu însemne de r ăzboi.
MISIUNEA IRAQI FREEDOM
Conținutul misiunii pentru unit ățile române ști de infanterie
participante, prevedea executarea misiunilor de stabilitate și sprijin, în
cooperare cu For țele Coaliției în scopul cre ării condițiilor pentru realizarea
unui control stabil și de durat ă, sprijinirii autorit ăților guvernamentale
irakiene în aria de responsabilitate desemnat ă.
În conformitate cu prevederile Legii nr. 42/2004, privind participarea
forțelor armate la misiuni în afara teritoriului român și aprobării ministrului
apărării pe raportul nr. C-082/11.04.2005, privind participarea structurilor
din Forțele Terestre la misiuni în afara teritoriului statului român Batalionul
495 Infanterie a fost nominalizat pentru participarea la Opera ția „IRAQI
FREEDOM VIII” în teatrul de opera ții din IRAK sub control opera țional
britanic, în cadrul Diviziei Multina ționale Sud-Est, a ﬂ ată sub comand ă
britanică, parte a For ței Multina ționale din IRAK (MNF-I).
Activitățile speci ﬁ ce procesului de generare a for ței au debutat în
luna septembrie 2006 prin executarea selec ției, vizitei medicale și testării
psihologice a personalului batalionului participant la misiune.
Acesta a continuat cu executarea unui program de perfec ționare a
pregătirii și de ridicare a nivelului de opera ționalizare, astfel încât batalionul
să poată îndeplini cerin țele de interoperabilitate impuse de necesitatea ducerii
cu succes a ac țiunilor militare, pentru a r ăspunde misiunilor și condițiilor
speciﬁ ce teatrului de opera ții din IRAK.
Structura pentru misiune a cuprins: comanda batalionului, o celul ă
de conducere a informa țiilor, Compania 1 Infanterie comandat ă de Cpt.
Enoiu Dănuț, Compania 2 Infanterie comandat ă de Cpt. Mihai Sebastian,
Compania Sprijin comandat ă de Cpt. Pîrvu Valentin și Compania Stat Major
și Deservire comandat ă de Cpt. Paviliu Marius.
Batalionul 495 Infanterie „C ăpitan ȘTEFAN SOVERTH”/Brigada 34
Infanterie ”Vasile Lupu”, cu un efectiv de 405 de militari, comandat de

104Lt.col. Petre George CONSTANTIN, a ac ționat în teatrul de opera ții IRAK
în provincia DHI QAR, în cadrul BDE FWD (W) în perioada 05.02.2006 – 08.08.2007. Începând cu data de 15 aprilie, batalionul a ac ționat și în
provincia AL MUTHANNA.
Batalionul a desf ășurat în baza FRAGO 067 al MND (SE), FRAGO
068, Amndt. 1 la FRAGO 069, FRAGO 294 al 19 LT BDE (UK) și FRAGO
001 al 1 MECH BDE (UK) urm ătoarele misiuni:
557 misiuni de patrulare și puncte de control mobile, executarea –
de activit ăți de siguran ță, prezență, supraveghere în aria comuna de
operațiuni, în scopul asigur ării securit ății forțelor dispuse în CAMP
ADDER, prevenirii atacurilor împotriva for țelor coali ției dispuse în BAM
Tallil, executate de catre for țele insurgente cu rachete, mortiere sau alte
tipuri de atacuri indirecte, precum și prevenirea amenin țărilor atacurilor cu
dispozitive explozive improvizate;
184 de misiuni de paz ă și apărare a podului strategic peste râul –
EUFRAT (SHAAT AL KAR IVO GR 38R NV 954425);
asigurarea protec ției forțelor proprii și libertății de mișcare pe –
rutele BOSTON, TAMPA, BISMARCK, DALLAS, ARNHEM, ASPEN, JACKSON, RORKE, TOBRUK, WORTHINGTON și QUEBEC (în ordinea
priorităților);
13 misiuni de escort ă cu o subunitate de valoare pluton pentru –
facilitarea tranzit ării provinciei DHI QAR de c ătre forțele MNF;
17 misiuni de patrulare pe diferite rute plani ﬁ cate în zona a ﬂ at
ă –
la nord de râul Eufrat, în scopul culegerii de date și informa ții, precum și
pentru veri ﬁ carea informa țiilor privind existen ța unor loca ții/evenimente
suspecte care prezint ă un eventual pericol la adresa subunit ăților proprii sau
a celor ale Coali ției Multina ționale;
188 misiuni de asigurare a unei subunit ăți de interven ție rapida, –
care să acționeze în caz de nevoie în zona de responsabilitate pentru
escortarea și asigurarea protec ției forței pentru echipele E.O.D. pe timpul
desfasurarii activitatilor speci ﬁ ce pe linia protectiei impotriva atacurilor cu
D.E.I. și asigurarea libert ății de mișcare a for țelor coaliției;
6 misiuni de escort ă pentru diferite e șaloane de transport –
aparținând celorlal ți parteneri din Coali ția Multina țională;

10524 misiuni CIMIC pentru efectuarea de evalu ări preliminare, –
inițierea de proiecte în vederea executarii unor lucr ări de reabilitare a
principalelor elemente de infrastructur ă și servicii publice, distribuirea
de ajutoare umanitare unor institu ții și populației civile; realizarea și
menținerea contactelor cu liderii formali și informali (KLE – Key Leadership
Engagement) din zona de responsabilitate în scopul asigur ării unui climat
propice execut ării misiunilor batalionului în siguran ță;
misiuni de interven ție în situa ții de criz ă, pentru recâ știgarea –
controlului în provincia DHI QAR și AL MUTHANNA;
Prin ordinul de opera ții fragmentar FRAGO 069 al 19 LT BDE
batalionul a primit misiunea (Op ALASKA) de a executa patrulare într-un sector a ﬂ at pe malul nordic al R EUFRAT în scopul augment ării securit ății
forțelor cartiruite în CAMP ADDER, culegerii de date și informa ții,
prevenirii atacurilor împotriva CAMP ADDER și CAMP CEDAR executate
cu rachete, mortiere sau alte tipuri de atacuri indirecte precum și prevenirea
amenințărilor IED.
Prin ANEXA „X” la FRAGO 001 al 1 MECH BDE (UK) s-a modi ﬁ cat
limita estic ă a sectorului desemnat pentru batalion din cadrul JOA (Joint
Operational Area), aceasta ﬁ ind reprezentat ă de ruta FLAMINIA.
Pentru îndeplinirea misiunilor primite s-au executat aproximativ
200.000 km cu tehnica din dotare, respectiv transportoare am ﬁ bii blindate
de tipul: B33 Zimbru, TAB 77M, TAB 79C, TAB 79-Ar 82, TERA.
În data de 14.04.2007 pe timpul desf ășurării unei misiuni de patrulare
au fost răni
ți, Plt. Petre Alexandru Toma, Frt. Porumb Dan Daniel, c ărora
le-a fost conferit ă „EMBLEMA DE ONOARE ÎN SLUJBA P ĂCII”:
În semn de recuno ștință și apreciere a devotamentului și coeziunii
dovedite în îndeplinirea misiunilor încredin țate în teatrul de opera ții din
IRAK, drapelul de lupt ă al unității a fost decorat cu „O rdinul Virtutea
Militară în grad de Cavaler, cu însemn pentru militari, de r ăzboi”.
Pe parcursul desf ășurării misiunii TO IRAK activitatea militarilor
din cadrul Batalionul 495 Infanterie „C ăpitan ȘTEFAN SOVERTH”, a fost
elogiată și apreciată de către personalit ăți militare și civile dintre care amintim:
General David Petraeus- Comandantul For țelor Multina ționale din IRAK,
Excelența sa domnul Mihai Stuparu – ambasadorul Republicii România în
Irak, General Jonathan Shaw – comandantul Diviziei Multina ționale SE.

106Batalionul 495 Infanterie „C ăpitan ȘTEFAN SOVERTH”, a fost
înlocuit de infanteri știi timișoreni din Batalionul 32 Infanterie „MIRCEA”/
Brigada 2 Infanterie „Rovine”.
Pe timpul misiunii, desf ășurată în zona An Nasyria/provincia DHI
QAR, în perioada 01.08.2007– 01.03.2008, batalionul condus de Lt.col. Cristian DINULIC Ă, a acționat sub control opera țional american în cadrul
Brigăzii 4 Cavalerie(S.U.A.), parte a For ței Multina ționale din IRAK
(MNF-I).
Pregătirea efectivelor deta șamentului nominalizat pentru misiune
s-a desfășurat în bune condi ții, batalionul dispunând de facilit ăți proprii
de instruc ție: teren de instruc ție, Poligonul automatizat Chi șoda, Poligonul
Știuca.
Militarii din cadrul Batalionului 32 Infanterie au participat anterior
executării misiunii din teatrul de opera ții IRAK și la alte alte misiuni în
diferite teatre de opera ții, în care au acumulat experien ța necesară pregătirii
temeinice a militarilor care urmau, pentru prima dat ă, să participe la o
misiune în afara țării.
Astfel, batalionul a executat cu succes un num ăr de 1280 misiuni, cele
mai importante ﬁ ind executate în scopul asigur ării libertății de mișcare pentru
Forțele Coaliției, în special de-a lungul principalei rute de aprovizionare
BASRAH – BAGDAD.
Batalionul 32 Infanterie „MIRCEA” și-a îndeplinit misiunea în
condiții excelente, demonstrând profesionalism, entuziasm
și determinare,
motiv pentru care s-a bucurat de aprecierea și încrederea e șaloanelor
superioare din Teatrul de Opera ții și a avut o imagine foarte bun ă în mass-
media român ă și internațională, contribuind la cre șterea prestigiului Armatei
României.
Batalionul 151 Infanterie ( 405 militari) , comandat de Lt. col. Dan
CÎȘLARIU a fost dislocat în baza militar ă TALLIL situat ă în SE IRAKULUI
și a avut în responsabilitate provinciile Dhi Qar și Al Muthanna, pentru
perioada 18.02.2008-21.08.2008. „Lupii Negri” au acționat inițial tot în
cadrul Brig ăzii 4 Cavalerie, iar ulterior dup ă recon ﬁ gurarea zonelor de
operații din TO IRAK sub controlul opera țional al Brig ăzii 1-82 Aeropurtate
SUA.
Batalionul a executat cu structurile din subordine peste 600 misiuni
de patrulare și interven ție, independent și în cooperare cu structurile For țelor

107Coaliției și Forțelor de Securitate Irakiene și a asigurat permanent paza
podului strategic peste râul Eufrat.
În cooperare cu partenerii de coali ție, au fost întocmite și
ﬁ nalizate 9 proiecte CIMIC iar pentru 15 proiecte a fost întocmit ă și înaintată
documenta ția pentru aprobarea acestora, suma total ă ridicându-se la peste 1,2
milioane dolari, bani asigura ți de către Forțele Coaliției.
Totodată, prin executarea misiunilor cu caracter CIMIC, militarii
batalionului în colaborare cu militarii for țelor americane au distribuit ajutoare
umanitare c ătre popula ția locală și a fost asigurat mediul de securitate necesar
acordării asisten ței medicale pentru locuitorii din provincia Dhi Qar .
Misiunile plani ﬁ cate au fost îndeplinite în condi ții foarte bune,
fapt con ﬁ rmat de aprecierile pozitive exprimate în Cartea de onoare a
Batalionului 151 Infanterie “R ăzboieni”de c ătre personalit ăți civile printre
care amintim : Teodor MELE ȘCANU-ministrul ap ărării; Mihai Ștefan
STUPARU- Ambasadorul României în Republica Irak; Ilie STOICA- senator (vicepre ședintele comisiei pentru ap ărare, ordine public ă și siguranță
națională
); Jan VRACIU- senator (membru al comisiei pentru ap ărare,
ordine public ă și siguranță națională).
Conform Ordinului de misiune al comandantului Comandamentului
Operațional Întrunit, nr. 01, nr.D/S 666/18.07 2008, Batalionul 341 Infanterie
„RECHINII ALBI” (288 militari), comandat de Lt.col. Vasile Vreme a participat la operația „IRAQI FREEDOM” în perioada 21.08 2008 – 10.02 2009, ac ționând
inițial, ca și predecesoarele sale sub controlul opera țional (OPCON) al
Bg. 4 Cav. SUA.
În perioada 11.02 – 03.03.2009, în baza Ordinului fragmentar
nr. 02 al comandantului Comandamentului Opera țional Întrunit nr.D/S
549/11.02 2009, B. 341 I. a fost sub controlul opera țional al reprezentantului
național în Irak – general de brigad ă Cătalin Tomi ță Tomescu și a desfășurat
noile sarcini în cadrul opera ției ,,IRAQI SUNSET”.
În data de 24 octombrie 2008 cu ocazia zilei Armatei României
locțiitorul Șefului Statului Major General, domnul general-locotenent Mihail
ORZEAȚĂ, a condus o delega ție militară care a vizitat batalionul 341 I.,
dislocat în Irak, la TALLIL din care a f ăcut parte și comandantul Corpului 1
Armată Teritorial, generalul-maior Nicolaie DOHOTARIU.

108Pe aeroportul din TALLIL delega ția română a fost întâmpinat ă de
generalul de brigad ă MIHAI CHIRI ȚĂ, locțiitor al directorului pentru
strategie planuri și evaluări al Coali ției. În cadrul brea ﬁ ngului de informare
au fost prezentate misiunile pe care unitatea le desf ășoară în aria de
responsabilitate (aproximativ 1400 km2). În cele aproape 3 luni de la sosire
au fost executate peste 160 de misiuni de patrulare și peste 60 de misiuni de
tip „Forță de interven ție rapidă”.
Militarii batalionului participau la derularea a 7 proiecte CIMIC
de renovare a unor școli. Totodat ă subunitățile au continuat programul de
instrucție în vederea men ținerii stării operaționale. Peste 140 de militari au
urmat, în cooperare cu partenerul american, diferite stagii de preg ătire prin
cursuri. Starea moralului era bun ă, iar tehnica din dotare se a ﬂ a în parametri
normali de func ționare.
Batalionul 341 Infanterie a desf ășurat misiuni CIMIC de interes
deosebit pentru situa ția de securitate din zon ă și a forțelor. Câteva din cele
mai relevante misiuni de acest tip au fost:
În data de 17 august 2008 o ﬁ țerul CIMIC al B. 341 I s-a întâlnit –
cu șeicul HASSAN ALI TALLBAB, lider al tribului AL GHYZZIE. Discu ția
a avut ca subiect stadiul construc ției școlii din localitatea DAT AL ELAM
și au fost identi ﬁ cate și recunoscute loca țiile unde se vor construi alte dou ă
școli în KHAIBIR AL JANOOB și AL MAMEIH.
În data de 23 august 2008 Comandantul B 341 I a primit vizita –
șeicului Hazim Muhammad Al MANSHAD din tribul AL GHYZZIE.
Discuțiile s-au desf ășurat într-un mod amiabil, șeicul subliniind rela ția bună
pe care a avut-o cu contingentele române ști prezente în provincie DHI QAR.
În data de 23 august 2008 Comandantul B 341 I a primit vizita –
șeicului Mohammed AL TAAEH, consilier local în AL BATHA, acesta a
venit înso țit de șeicul Ghazi Faysal Ajeel din tribul AL HUSSEINAT în aria
căruia, începând cu sfâr șitul lunii august, batalionul va începe s ă desfășoare
misiuni de recunoa ștere pentru preluarea acestei zone de opera ții întrunite.
Discuția a fost direc ționată către stabilirea unei leg ături și începerea unei
cooperări bune între for țele române ști și liderii importan ți din tribul
AL HUSSEINAT.
În data de 26 august 2008, comandantul B 341 I a primit vizita –
lui Muhamed AL TAAEH consilier local în AL BATHA, acesta a venit

109însoțit de șeicul ABDULAH din tribul AL BADOOR, lider al unei localit ăți
situate la GRID REPEV 15900 34200; au fost discutate posibile proiecte în zona acestei localit ăți. Ulterior a avut loc și întâlnirea cu șeicul Uday Fahad
Al Shershab Al BADOOR care a ținut să ne asigure de întreg sprijinul s ău în
legătură cu problemele privind securitatea în zona tribului AL BADOOR, în
general, și a podului strategic peste Eufrat, în special. În data de 28 august
2008 pe timpul misiunii de patrulare în JOA 1, s-a executat și o acțiune de
tip KLE, Comandantul B 341 I a participat la o întâlnire cu șeicul HASSAN
ALI AL- TALLAB, în localitatea KHAIBIR AL JANOOB unde s-au discutat probleme referitoare la proiectele în derulare – 3 școli primare de 6 clase – o
clinică medicală – o pomp ă de apă cu 12 km de re țea care să facă legătura
între stațiile de ﬁ ltrare a apei și cele trei școli, respectiv între localit ățile
HUSAYN al HUNAISH- ASH SHARIF-HUMUD al BARGHASH- DAT AL ELAM.
În data de 31 august s-a desf ășurat o misiune tip KLE la casa –
șeicului UDAY FAHAD AL SHERSHAB AL BADOOR la invita ția acestuia
din data de 27.08.2008. La întâlnire s-au discutat probleme referitoare la proiecte viitoare: construc ția unei pompe de ap ă cu 4 km de re țea și un
proiect pentru o sta ție de ﬁ ltrare a apei. În cadrul întâlnirii au fost desf ășurate
acțiuni de acordare de asisten ță medicală
și umanitar ă și s-au distribuit
produse alimentare.
În data de 08 septembrie 2008 în Camp DRACULA, Comandantul –
B 341 I a primit vizita șeicului ALI MUHAMMED AL MANSHAD, liderul
tribului AL GHIZZIE. La întâlnire au fost discutate probleme referitoare la proiectele din zona localit ății șeicului, respectiv o cresc ătorie de pe ști,
o fermă de pui și o fermă de bovine. În aceea și zi Comandantul B 341 I a
primit și vizita șefului poli ției autostr ăzii lt. col. ASHAN, au fost discutate
aspecte referitoare la cooperarea dintre for țele române și poliția autostrăzii
în privința asigurării protecției podului strategic peste EUFRAT, pe timpul
desfășurării operațiunii GOLDEN GATE (22.08. – 01.11.2008).
În data de 03 septembrie 2008 Comandantul B. 341 I a participat –
la întâlnirea cu guvernatorul provinciei DHI QAR la sediul Brig ăzii 4
Cavalerie la invita ția comandantului brig ăzii, colonel BATTAGLIA. S-au
discutat probleme referitoare la situa ția de securitate din provincie.

110În data de 13 septembrie Comandantul B 341 I și militari din –
cadrul batalionului, au participat, în cooperare cu Armata Irakian ă și Poliția
autostrăzii, la ceremonia de deschidere a tra ﬁ cului, pentru popula ția civilă,
pe podul strategic peste ﬂ uviul Eufrat, unde au fost invita ți: guvernatorul
provinciei DHI QAR, dl. AZIZ; comandantul Bg. 4 Cv., col. BATTAGLIA; locțiitorul șefului poli ției provinciei DHI QAR; șeful poliției autostr ăzii;
10 jurnali ști de la cele mai importante grupuri mass-media din provincie.
În data de 15 septembrie 2008 în Camp DRACULA, Comandantul –
B 341 I a primit vizita șeicului UDAY FAHAD AL SHERSHAB AL
BADOOR și a șeicului NABIL MOHAMMED AL MANSHAD. A fost
discutat incidentul cu IED-ul care a fost detonat în data de 15.09.2008 pe comunica ția TAMPA. Discu ția cu cei doi șeici a fost direc ționată către
importanța securității situației în zona de ac țiune a batalionului în vederea
facilitării procesului de reconstruc ție a provinciei DHi QAR.
În data de 22 septembrie 2008 în Camp DRACULA, Comandantul –
B 341 I s-a întâlnit cu șeicul ALI TEEJEEL, liderul tribului AL ZAHYRIA.
Au fost discutate cele dou ă proiecte în desf ășurare din zona tribului și o
școală primară în zona localit ății ISSAM UMN MALAWIAH.
În data de 02.11.2008, Comandantul B 341 I. s-a întâlnit cu col. –
NADIM OTAWI, noul șef al poli ției autostr ăzii, la podul strategic peste
EUFRAT. În cadrul acestei misiuni au fost distribuite 20 de ghiozdane, 30 de pături, 20 de mingi, 40 de pachete de dulciuri popula ției civile înso țite
de copii, care traversau podul.
În data de 07.11.2008, Comandantul B 341 I. a participat la –
Senior Leader Interagency Council, unde au fost discutate proiectele de sprijinire a reconstruc ției provinciale.
În data de 16.11.2008, s-a executat o misiune de patrulare și –
Combined Medical Engagement în aria de opera ții, în scopul interzicerii
inﬂ uenței elementelor ostile asupra popula ției și sporirea încrederii acesteia
în FSI și instituțiile guvernamentale și nonguvernamentale ale statului
irakian.
Militari din B. 341 I. în cooperare cu Bg. 7 Log. SUA, personal
medical al spitalului din provincia DHi QAR și forțe ale poli ție irakiene,
au organizat aceast ă activitate pentru acordarea de asisten ță medicală și
ajutoare umanitare popula ției nomade din vecin ătatea COB ADDER.

111În data de 21.11.2008, Comandantul B 341 I. a participat la Senior
Leader Interagency Council, unde au fost discutate proiectele de sprijinire a reconstruc ției provinciale, din provinciile DHI QAR, MAYSSAN și AL
MUTHANA. Discu țiile cu principalii șeici și reprezentan ți ai ISF din zona
de operații, au fost purtate pe tema noului acord SOFA votat de guvernul
irakian și despre opinia popula ției locale referitoare la prelungirea prezen ței
forțelor coaliției în Irak.
În data de 05.12.2008, în cooperare cu militari din Bg. 4 Cv. SUA,
Bg. 7 Log. SUA și B.151 Cv. SUA comandantul B. 341 I a condus o
misiune tip CMO pentru acordarea de ajutoare umanitare (rechizite școlare,
ghiozdane, mingi de fotbal) pentru 500 de copii de la școala AL ANNSAM
din localitatea AL AJEEL. Cu acest prilej domnul locotenent-colonel doctor, Vasile VREME le-a vorbit celor prezen ți despre faptul c ă, în țara noastr ă, în
această perioadă a anului exist ă tradiția să se dăruiască copiilor cadouri, iar
militarii români au copii acas ă și momentul bucuriei de a le face daruri l-au
trăit aici în Irak, al ături de copiii din aceast ă școală.
Directorul școlii AL ANNSAM, profesorul Ali Muhammad NAGAD,
a mulțumit militarilor români și americani pentru darurile f ăcute copiilor,
declarând: „Unii dintre voi a- ți venit din Europa, al ții din America în sprijinul
unei școli de pe un al treilea continent, Asia. Educa ția nu are bariere, ea
este reprezentat
ă oriunde și dacă va ﬁ sprijinită de ﬁ ecare dat ă așa cum a-ți
făcut-o voi ast ăzi, va reuși întotdeauna”.
În data de 21.12.2008 în cooperare cu militari din MiTT/Bg. 4 Cv. SUA,
B.27 Log. SUA și 4 echipaje ale poli ției irakiene, comandantul B. 341 I a
condus o misiune tip CMO pentru acordarea de ajutoare umanitare (rechizite școlare, ghiozdane, mingi de fotbal, materiale de igien ă personală) pentru
150 de copii de la școala IBN RASHED din localitatea AL SHEKARA.
În data de 23.12.2008 militarii batalionului, în cooperare cu militari
din MiTT/Bg. 4 Cv. SUA, și 4 echipaje ale poli ției irakiene, au executat o
misiune de patrulare în scopul asigur ării dispozitivului de siguran ță pentru
ceremonialul prilejuit de predarea c ătre autorit ățile locale a podului Shat
Al Khar peste ﬂ uviul Eufrat în urma de ﬁ nitivării lucrărilor de repara ții.
La ceremonial au participat comandantul Bg, 4 Cav. SUA, o ﬁ țeri din
comandamentul brig ăzii, generali ai poli ției și armatei irakiene, lideri
locali.

112Un alt mijloc prin care s-a îmbun ătățit relațiile cu popula ția locală
din zona de responsabilitate a fost executarea misiunilor CIMIC cu caracter umanitar. Utilizându-se resurse ale B.341 I.(dona ții ale militarilor
detașamentului și ale familiilor acestora) și ale partenerilor americani s-a
contribuit la îmbun ătățirea imaginii for țelor române ști în zone în care
prezența militarilor români nu s-a f ăcut simțită decât prin misiunile de
patrulare propriu-zise
Astfel, în perioada august 2008-februarie 2009, s-au desf ășurat un
număr de 16 misiuni de distribuire de ajutoare umanitare c ătre popula ția
civilă, dar și 3 opera țiuni pe linia cooper ării civil-militare desf ășurate în
colaborare cu partenerul american și ISF, opera țiuni desfășurate sub comanda
B. 341 I., astfel:
7 misiuni de angajare a triburilor nomade din vecin ătatea COB –
ADDER, misiuni în care au fost distribuite ajutoare umanitare constând în produse alimentare (grâu, ulei, zah ăr, orez, dulciuri, ap ă) și produse
vestimentare (p ături, haine, înc ălțăminte);
3 misiuni desf ășurate pe podul Shat Al Khar în care au fost –
distribuite, de asemenea, ajutoare umanitare c ătre popula ția civilă care
tranzita podul. În aceste misiuni au fost distribuite ghiozdane cu rechizite,
mingi, dulciuri, p ături. Una dintre misiuni s-a desf ășurat la începutul
perioadei festivalului de dup ă sărbătoarea Ramadanului, ﬁ ind a ﬁ șate mesaje
de felicitare în limba arab ă la ﬁ ecare cap ăt al podului și prin care „for țele
române au urat s ărbători fericite întregii popula ții musulmane”, cu ocazia
acestei sărbători;
6 misiuni în care au fost distribuite ajutoare umanitare (în special –
pături și apă) către forțele de securitate irakiene (pentru îmbun ătățirea
condițiilor de desf ășurare a servicului), dar și către popula ția civilă care
tranzita zona din apropierea checkpoint-urilor în care ace știa își desfășurau
serviciul;
operațiunea „NURSE SHARKS”, o misiune cu focus medical în –
care a fost acordat ă asistență medical ă unui num ăr de aproximativ
100 de persoane din tribul Al Ghizzie. În aceast ă misiune a fost angajat șeicul
Mahmoud, liderul comunit ății căreia i-a fost acordat ă asistența medical ă, dar
și reprezentan ți ai autorit ăților locale (la activitate au fost implica ți medici
irakieni și forțe de poliție locală în scopul sporirii încrederii popula ției în
FSI și în reprezentan ții autorităților locale).

113Cu prilejurile Zilei Armatei României (25.10.2008), Zilei Statului
Major General (12.11.2008) și Zilei Naționale a României (01.12.2008) s-au
conferit urm ătoarele distinc ții militare:
Emblema de onoare a Statului Major General: 8 o ﬁ țeri; –
Emblema de onoare clasa a II-a „în slujba p ăcii”: 15 ofi țeri, –
3 subo ﬁ țeri și 13 militari voluntari;
Pentru modul de îndeplinire a misiunilor și pentru întreaga activitate
următorii militari din Batalionul 341 Infanterie au fost decora ți astfel:
în data de 22 noiembrie 2008 frunta șul MARȚINCU ADRIAN –
a fost decorat cu medalia pentru excelen ță de comandantul For ței
Multinaționale din Irak, domnul general RAYMOND ODIERNO.
în data de 25 decembrie 2008 caporalul SBÎNGU NICOLAI –
MIHAIL a fost decorat cu medalia pentru excelen ță de comandantul
Comandamentului Central pentru toate Opera țiunile din Orientul Mijlociu,
domnul general DA VID PETRAUS.
în data de 24 februarie 2009 plutonierul major GRIGORESCU –
FILIP ILIE a fost decorat cu medalia pentru excelen ță de comandantul
Corpului Multina țional din Irak, domnul general locotenent Lloyd.
Pentru modul de îndeplinire, de c ătre militarii Batalionului 341
Infanterie, a misiunilor executate în zone de lupt ă cu risc ridicat pe timpul
participării la opera țiunea „IRAQI FREEDOM”, în data de 18.02 2009,
comandantul Bg.4 Cav. SUA, colonel Philip BATTAGLIA, a înmânat comandantului Batalionului 341 Infanterie, locotenent-colonel dr. Vasile VREME, medalia ,,Steaua de bronz”, conferit ă de secretarul de stat al
Apărării al SUA.
Pe timpul misiunii, Rechinii Albi au fost vizita ți de numeroase
personalit ăți politico-militare, care au apreciat eforturile și profesionalismul
acestora.
În data de 21 august 2008 cu ocazia rotirii contigentelor române ști
în TO IRAK loc țiitorul comandantului Comandamentului opera țional
întrunit, domnul general de ﬂ otilă aeriană LIVIU BURHAL Ă a declarat
„sunt fericit ca am avut șansa de a participa la aceast ă activitate atât de
important ă pentru Armata României. Acest lucru mi-a oferit prilejul de a
vă cunoaște. Am câștigat mult f ăcând acest lucru. Am v ăzut aici, departe de
casă, adevărata valoare a militarilor no ștri și am putut p ăși împreun ă prin
locurile care timp de șase luni vor face parte din via ța lor”.

114În data de 10 septembrie 2008 militarii Batalionului 341 Infanterie
„Rechinii Albi” au fost vizita ți în camp DRACULA din TALLIL, IRAK,
de colonelul PHILIP BATTAGLIA, comandantul Brig ăzii 4 Cavalerie din
Statele Unite, care a apreciat faptul c ă „Batalionul 341 Infanterie a preluat
cu succes proiectele de reconstruc ție și că are o rela ție special ă cu localnicii
și șeicii din aria de opera ții” și a declarat „ sunt foarte mândru s ă lucrez cu
o unitate atât de experimentat ă cum este Batalionul 341 Infanterie. Armata
României are o contribu ție important ă la succesul For țelor Coali ției aici în
IRAK”.
În data de 24 octombrie 2008 cu ocazia zilei Armatei României
locțiitorul Șefului Statului Major General, domnul general-locotenent
MHAIL ORZEA ȚĂ a declarat: „Batalionul 341 infanterie contribuie la
crearea unei imagini pozitive a Armatei și a României prin modul în care
își desfășoară activitatea în rela ție directă cu aliații și cu comunitatea
locală. Comandantul batalionului locotenent-colonel dr. Vasile VREME și
subordona ții săi își cunosc foarte bine misiunea și o îndeplinesc la nivelul
exigențelor….”. Cu aceea și ocazie, pe timpul întrevederilor cu generalul
MHAIL ORZEA ȚĂ, comandantul brig ăzii 4 Cavalerie Americane, colonelul
PHILIP BATTAGLIA, a subliniat: „ unitatea comandat ă de locotenent-
colonelul Vreme î și îndepline ște cu profesionalism misiunile, iar militarii
români sunt foarte bine instrui ți”.
În data de 22 noiembrie 2008 cu ocazia vizitei în Baza ADDER
comandantul For ței Multina ționale din Irak, domnul general RAYMOND
ODIERNO a declarat „mulțumesc pentru sprijinul pe care îl d-a ți Forțelor
coaliției și poporului irakian. Sunt impresionat de efectul pe care îl ave ți în
aria de opera ții, popula ția vă place și respectă cu adevărat sprijinul pe care
îl acordați. Continua ți excelenta munc ă pe care o face ți aici în IRAK…”.
În data de 25 decembrie 2008 cu ocazia vizitei în Baza ADDER
comandantul Comandamentului Central pentru toate Opera țiunile din
Orientul Mijlociu, domnul general DA VID PETRAUS a declarat „Batalionul
341 Infanterie RECHINII ALBI este un profesionist și un excelent ambasador
al României”.
În data de 13 martie 2009 cu ocazia ceremonialului prilejuit de
întoarcerea din misiune a Batalionului, domnul secretar de stat AUREL IONEL LASCU a declarat: „sunt onorat c ă am avut șansa de a ﬁ astăzi

115prezent la ceremonia prilejuit ă de întoarcerea din misiune a batalionului.
Vă felicit pentru activitatea și dăruirea dumneavoastr ă și vă doresc mult ă
sănătate și succes în carier ă”.
În data de 03.03.2009 a avut loc ceremonialul transferului de autoritate
între Batalionul 341 Infanterie „RECHINII ALBI” și Detașamentul de
Instrucție Irak 2009 (Batalionul 26 Infanterie).
Prin Hotărârea CSA Ț nr. S – 64 din 18.12.2007, privind „Planul
întrebuințării forțelor Armatei României la misiuni în afara statului român
în anul 2008”, Batalionul 26 Infanterie cu dou ă grupuri de cercetare în
dispozitiv, comandat de Lt.col.dr. Gabriel TOMA a participat la opera ția
„IRAQI SUNSET”, cu un efectiv de 311 militari, pentru executarea unei misiuni cu durata de 4 luni, 19.02.2009-15.07.2009, în regiunea DHI QAR. Deta șamentul a fost dislocat în teatrul de opera ții IRAK sub
control opera țional american, în cadrul Brig ăzii 4 Cavalerie, parte a For ței
Multinaționale din IRAK (MNF-I).
III.4.3. Participarea la misiunile din teatrul de opera ții
AFGANISTAN
În 1996, membrii Mi șcării islamice fundamentaliste a Talibanilor
(studenții în teologie) cuceresc aproape întreaga țară, proclamând
Emiratul islamic al Afganistanului. Împotriva talibanilor luptau nu mai puțin de 15 fac țiuni, constituite în a șa numita Alian ță a Nordului, majoritatea
ﬁ ind formate din mujahedini, fo ști luptători împotriva invaziei sovietice.
Mai mult de o treime din aceast
ă armată este format ă din militan ți islamiști
de diferite na ționalități, veniți ca voluntari în r ăzboiul împotriva Alian ței
Nordului. Printre ei se a ﬂ au 8.000 – 9.000 de pakistanezi, circa 3.000 de
arabi credincio și lui Ossama bin Laden, precum și voluntari din Uzbekistan,
Tadjikistan și Cecenia.
Sub conducerea talibanilor, Afganistanul a devenit o baz ă foarte
solidă pentru dezvoltarea islamismului radical antioccidental, în special
antiamerican.
Atentatele din 11 septembrie 2001 din SUA, atribuite organiza ției
islamiste radicale Al-Qaeda, au dus la interven ția militar ă a Coaliției
Antiteroriste Interna ționale condus ă de Statele Unite împotriva regimului
taliban, considerat ca principal sprijinitor al Al-Qaeda.

116În fața acțiunilor concertate ale Alian ței Nordului și trupelor speciale
americane, britanice, franceze și germane, talibanii nu au mai reu șit să
opună o rezisten ță eﬁ cientă, astfel că înlăturarea lor a fost rapid ă, iar Alian ța
Nordului, bene ﬁ ciind de sprijinul Coali ției Antiteroriste Interna ționale, a
reușit să cucereasc ă cea mai mare parte a teritoriului Afganistanului într-un
timp relativ scurt.
În vara anului 2003, NATO a preluat sarcina coordon ării Forței
Internaționale de Asisten ță de Securitate (ISAF) din Afganistan.
Angajamentul NATO va ﬁ în primul rând reprezentat de extinderea continu ă
a ISAF. Decizia de a extinde gradual ISAF s-a f ăcut pe baza rezolu țiilor
Consiliului de Securitate al ONU.
În decembrie 2005, mini ștrii de externe ai țărilor membre NATO au
andorsat un Plan de Opera ții revizuit pentru ISAF, care ofer ă directivele
strategice generale pentru fazele urm ătoare ale extinderii. Extinderea
misiunii în afara Kabulului, prin intermediul a nou ă așa-numite Echipe
Provinciale de Reconstruc ție (Provincial Reconstruction Team-PRT), mai
întâi spre nordul și apoi spre vestul țării, ISAF este acum preg ătit să se
deplaseze spre sudul și, în cele din urm ă, spre estul Afganistanului. Este de
așteptat ca num ărul PRT-urilor conduse de ISAF s ă crească la 14. În total,
forțele ISAF vor num ăra în curând peste 15.000 de militari din 36 de țări
membre NATO și partenere.
Consiliul Nord-Atlantic a aprobat reguli de angajare robuste și
ﬂ exibile necesare pentru a acoperi toate amenin țările la adresa for țelor
NATO dislocate în Afganistan. De și ISAF nu se va implica în opera ții
contrateroriste propriu-zise, mediul de securitate predominant solicit ă o
coordonare sporit ă pentru a permite atât ISAF, cât și Operației Enduring
Freedom, s ă-și îndeplineasc ă misiunile. În acest scop, vor intra în vigoare
noi aranjamente de comand ă. Mandatul ISAF și cel al Opera ției Enduring
Freedom vor ﬁ în continuare distincte, dar complementare. Obiectivul
acestora va r ămâne în esen ță acela de a asigura guvernului afgan asisten ța
necesară pentru men ținerea securit ății, de a facilita dezvoltarea institu țiilor
guvernamentale și de a sprijini reconstruc ția și eforturile umanitare.
O altă sarcină militară de important ă a ISAF este aceea de a sprijini
guvernul afgan s ă-și dezvolte propriile sale for țe naționale de securitate:
Armata Na țională Afgană (ANA) și Poliția Națională Afagană (PNA).

117Guvernul afgan s-a angajat s ă creeze, pân ă în 2010, o armat ă națională
încadrată exclusiv cu militari profesioni ști, bine preg ătită și echilibrat ă din
punct de vedere al compozi ției etnice, cu un efectiv de 70.000 de oameni.
Conform Planului de Opera ții aprobat, for țele ISAF vor contribui la instruirea
asigurată în mod individual de na țiunile conduc ătoare, prin sprijinul acordat
unităților ANA în vederea disloc ării și desfășurării acțiunilor în întreaga țară.
Sprijinul ISAF pentru guvernul afgan acoper ă în egală măsură
eforturile în domeniul contraterorismului, în special pentru a distruge industria de narcotice. Toate cele men ționate mai sus vizeaz ă realizarea
unui scop major: s ă permită guvernului afgan s ă-și asume din ce în ce
mai multe sarcini la nivel na țional și, în cele din urm ă, controlul deplin și
responsabilitatea complet ă în privința țării.
Armata României a subscris la nevoile Alian ței și a participat cu primul
contingent în octombrie 2001, potrivit Ordinului M 21 din 30.09.2001.
MISUNEA: ”ENDURING FREEDOM”Conținutul misiunii a constituit în asigurarea pazei bazei aeriene
Kandahar (KAF- „KANDAHAR AIR FIELD”) simultan cu desf ășurarea
operațiior de stabilitate și sprijin în zona de opera ții repartizat ă pentru
anihilarea in ﬂ uenței elementelor anticoali ție asupra popula ției locale și
pentru asigurarea unui mediu de securitate stabil în sprijinul guvernului afgan. Pentru îndeplinirea acesteia s-au constituit la ordin deta șamente
operaționale întrunite, în func ție de speci ﬁ cul misiunii.
Batalionul 26 Infanterie “SCORPIONII RO ȘII”, denumirea simbolic ă
pentru misiunile interna ționale, a fost vârful de lance al unei noi misiuni, de
luptă împotriva terorismului, în AFGANISTAN a șa cum spunea senatorul
Sergiu Nicolaescu cu ocazia vizitei sale în tab ăra din KANDAHAR: “ Fiți
mândri! Voi sunte ți deschizători de drum! ”.
Pe arhitectura Batalionului 26 Infanterie la misiunea „ENDURING
FREEDOM” au participat militari din toate structurile brig ăzii. Comanda
detașamentului a fost asigurat ă de: Lt. col. Nicolae Ciuc ă – comandant,
Mr. Nicolae Ioan – loc țiitorul comandantului și Mr. Ilie Florigoan ță – șef
de stat major și a fost subordonat succesiv Diviziilor 101 și 82 Aeropurtate
SUA. Concomitent cu executarea misiunilor permanente, batalionul a participat în cooperare cu structuri din compunerea Brig ăzii 1 WARRIOR

118la operațiile desfășurate de For țele Coaliției în Zonele de Opera ții SUD și
EST prin misiuni tip Convoi de Asalt Terestru, de tip Punct Control Mobil, Escortă Convoi, Echipa Satului (VILLAGE TEAM), patrulare în zona
de responsabilitate, misiuni de tip scotocire și atac/blocare și misiuni de
asigurare a securit ății și libertății de mișcare pe principalele comunica ții din
zona de opera ții.
Desfășurarea unui batalion întreg cu tehnica aferent ă, prin mijloace
proprii, la peste 4 000 km distan ță de țară și îndeplinirea unor opera țiuni
complexe, speci ﬁ ce războiului modern, al ături de trupele americane, în cele
mai di ﬁ cile condi ții geogra ﬁ ce și de climă, a constituit înc ă, un argument
important pentru ca România s ă se numere printre statele invitate s ă adere la
Alianța Nord-Atlantic ă.
Locul “SCORPIONILOR RO ȘII” a fost luat de al ți infanteri ști cu
experiență în misiunile din teatrele de opera ții, cei din Batalionul 812
Infanterie “BISTRI ȚA”, supranumi ți ”ȘOIMII CARPA Ț
ILOR”.
În baza Ordinului de misiune privind participarea la Opera țiunea
„ENDURING FREEDOM“ emis de Comandamentul 2 Opera țional Întrunit
„Mareșal Alexandru Averescu”, batalionul a participat la misiune în perioada
15.12 2002-12.07 2003, cu un efectiv de 405 militari. Acesta a fost dislocat în Afganistan în subordinea Brig ăzii 1 TF DEV1L în cadrul Coali ției
Antiteroriste. Misiunea a fost continuat ă în perioada 01.08.2003-31.12.2003
de Batalionul 151 Infanterie “LUPII NEGRI” (405 militari) comandat de Lt.col. Dumitru SCARLAT.
Principalele opera ții în AOR “IRON” la care au participat for țe ale
batalionului în aceast ă primă misiune au fost:
OPERAȚIA “MOUNTAIN VIPER”- convoi de asalt terestru –
(GAC);
OPERAȚIA “JUSTIFIED PENETRATION” de încercuire și –
scotocire în cooperare cu B. 2-22 I.;
OPERAȚIA “WARRIOR FREEDOM”- securizarea depozitului –
de muniție și a operației de distrugere a muni țiilor.
Din nefericire misiunea Batalionului 151 Infanterie, a marcat și
începutul tributului de sânge pl ătit de infanteri ști români în teatrele de
operații, primii eroi ﬁ ind:
Sg. Maj. IOSIF SILVIU FOG ĂRAȘI, operator și șofer în grup 3 –
informații și operațiuni psihologice, decedat în data de 11.11.2003 și avansat
la gradul de sublocotenent post mortem;

119Sg. Maj. MIHAIL ANTON SAMUIL Ă, operator și șofer în grup –
3 informa ții și operațiuni psihologice, decedat în data de 14.11.2003, avansat
la gradul de sublocotenent post mortem.
Ca urmare a profesionalismului și abnegației dovedite, drapelul de
luptă al Batalionului 151 Infanterie a fost decorat de Pre ședintele României
cu Virtutea Militar ă în grad de Cavaler, prin Decretul Preziden țial nr. 353
din 20.05.2004
De asemenea, m ărturie a faptului c ă misiunile plani ﬁ cate au fost
îndeplinite în condi ții foarte bune, stau aprecierile exprimate în Cartea de
onoare a Batalionului 151 Infanterie “R ăzboieni” de c ătre personalit ăți
civile și militare printre care amintim : Ioan Mircea PA ȘCU- ministrul
apărării naționale; colonel Patrick DONAHUE, comandantul Brig ăzii 1
DEVIL, „care a apreciat la superlativ modul profesionist în care militarii români își îndeplinesc misiunea”; colonel William GARRETT, comandantul
Brigăzii 1 WARRIOR, „care a mul țumit militarilor români pentru aportul
adus în cadrul For țelor Coali ției”; colonel Louis OMAR, comandantul
forțelor franceze, „ și-a exprimat o încredere deosebit ă în militarii români,
aceștia arătând calit ăți remarcabile pe timpul opera țiunilor desf ășurate în
comun”; general John ABIZAID, comandant USCENTCOM; general locotenent Frank BARNO, comandant for țe SUA din Asia Central ă
, general
de brigadă GULALI, șef al securit ății pazei KAF; general maior SHERZAI,
administrator al bazei KAF; general Mihail POPESCU, șef S.M.G.; Sergiu
NICOLAESCU, membru C.S.A. Ț.
Perioada 12.01.2004-16.07.2004 a marcat debutul pe scena teatrelor
de operații a infanteri știlor din Brigada 282 Infanterie Mecanizat ă “UNIREA
PRINCIPATELOR”. Onoarea de a deschide drumul particip ărilor la etapa
a IV-a, a misiunii ENDURING FREEDOM, a revenit Batalionului 280 Infanterie Mecanizat ă (405 militari, din care: 53 o ﬁ țeri, 7 mai ștrii militari,
108 subo ﬁ țeri și 232 SGV), comandat de Lt. col. Victor D ĂSCĂLESCU.
Cei 405 de militari au executat, 180 de misiuni de asigurare a securit ății
bazei aeriene Kandahar, 360 de misiuni de patrule în aria de responsabilitate cu organizarea de puncte de control tra ﬁ c, 180 de misiuni în posturi de
observare, 328 de misiuni de asigurare a securit ății operațiilor logistice,
18 misiuni de asigurare a securit ății bazarului, 72 de misiuni de tip “Village
Team” standard și cu focus medical.

120După îndeplinirea cu succes a misiunii, în data de 01.04.2004,
Drapelul de Lupt ă al Batalionului a fost decorat cu Ordinul Virtutea Militar ă
în Grad de Cavaler in baza ordinului FT 59 din 18.02.2004.
Pe timpul misiunii, batalionul a fost vizitat de personalit ăți militare
și civile: Ioan Mircea Pa șcu, ministrul ap ărării naționale la acea dat ă,
Col. Wiliam B. Garret, comandantul TF Warrior, Ian Brezinski, asistent al locțiitorului secretarului ap ărării NATO/Europa, Col. Richard Norman
Pedersen, comandantul TF Bronco.
Brigada 282 Infanterie Mecanizat ă a rotit succesiv în misunea
ENDURING FREEDOM cele 3 unit ăți luptătoare demonstrând astfel o înalt ă
capacitate opera țională. Cele dou ă detașamente care au urmat Batalionului
280 Infanterie Mecanizat ă, au avut acelea și efective și tehnică de luptă și de
asemenea au ac ționat sub OPCON-ul Brig ăzii 1 WARRIOR. Astfel, în locul
Batalionului 280 Infanterie Mecanizat ă a fost introdus în opera ție în etapa
a V-a, pentru perioada iunie-decembrie 2004, Batalionul 281 Infanterie, comandat de maior Constantin C ĂRĂMIDARIU.
Batalionul 300 Infanterie Mecanizat ă “Sfântul Andrei ” (Batalionul
de Manevr ă „Sfântul Andrei”) a participat la misiunea “ENDURING
FREEDOM VI” în perioada 07.01-12.07.2005 sub comanda Lt. col. SOCI ADRIAN.
Aportul Batalionului 300 Infanterie Mecanizat ă la realizarea
securității în regiunea KANDAHAR s-a concretizat prin 188 misiuni
de patrulare; 246 misiuni de paz ă și securizare; 419 misiuni de securizare
operații logistice; 6 misiuni de escort
ă VIP și escortă convoi; 175 misiuni în
serviciu de lupt ă permanent în pozi ția de tragere executat cu piesele de
cal. 82 mm și 120 mm și 4 operații deliberate. În aceast ă perioadă au fost
parcurși un număr de aproximativ 118.000 km.
La 25 octombrie 2005, IOAN MIRCEA PA ȘCU, Ministru secretar
de stat M.Ap.N., a decorat Drapelul de Lupt ă al unității în baza Decretului
Prezidențial nr. 886/08.09.2005.
Onorante sunt de asemenea aprecierile f ăcute la adresa batalionului
la data 25 aprilie 2005 de colonelul Richard PEDERSEN, comandantul
Brigăzii 3 Infanterie U șoară „BRONCO” cu ocazia bilan țului activit ăților
desfășurate în comun pe timpul misiunii „Enduring Freedom”;
După 1 an și șase luni Batalionul 151 Infanterie “LUPII NEGRI”
(405 militari), a revenit în AFGANISTAN în cadrul misiunii: ENDURING

121FREEDOM etapa a VII-a pentru perioada 16.07.2005-18.01.2006, de aceast ă
dată sub comanda Lt. col. Vasile ROMAN. Batalionul 151 Infanterie a fost
dislocat tot în baza KAF ( KANDAHAR AIR FIELD ) și a executat misiuni
în AOR BLACK WOLF (districtele DAND și DAMAN din provincia
KANDAHAR).
Principalele opera ții deliberate executate independent și/sau în
cooperare cu For țele Coaliției au fost: Opera ția DIABLO FIRE – asigurarea
securității elementelor de sprijin logistic; Opera ția „GUARDING WOLF” –
misiuni de patrulare ziua și noaptea/escortare convoaie pe rutele din Zona de
Operații BLACKWOLF; OPERA ȚIA RISK MITIGATION – paza depozitelor
de muniție (ASP); OPERA ȚIA “GHADON KAWAL” 20 – 22NOV05. (limba
PASHTU)/TEAM SPIRIT (/SPIRIT DE ECHIP Ă) – acțiuni de scotocire în
zona Muntelui TANGHAY GAR la aproximativ 50 km SUD Baza Aerian ă
KANDAHAR; 6 misiuni tip “Cordon and search” în cooperare cu for țele de
securitate afgan ă.
Ca urmare, Drapelul de lupt ă al Batalionului 151 Infanterie a fost
decorat cu emblema de onoare a Statului Major al For țelor Terestre la
23.04.2007. M ărturie a meritelor “LUPII NEGRI” stau, de asemenea,
aprecierile exprimate în Cartea de onoare a batalionului de c ătre personalit ăți
civile și militare printre care amintim :
Traian BĂSESCU – pre ședintele ROMÂNIEI care a consemnat –
în Cartea de Onoare: „Respect și recunoștință pentru activitatea Lupilor
Negri în Afganistan”;
Teodor ATANASIU – ministrul ap ărării naționale; –
General James CHAMPION, comandant Bg. 173 Aeropurtat ă –
BAYONET, a subliniat „Ceea ce a ți făcut voi aici este mai mult decât a ajuta
poporul afgan, mai mult decât a lupta împotriva terorismului, lupta ți pentru
libertate și democra ție”;
colonel Kevin OWENS, comandant TF BAYONET; –
general Burwell BELL, comandantul for țelor SUA în Europa –
și comandant al For țelor Terestre NATO, a f ăcut mulțumiri și aprecieri cu
privire la modul în care militarii români î și îndeplinesc misiunile;
general-locotenent Ioan SORIN, șef S.M.F.T.; –
general-locotenent Karl EIKENBERRY , comandant CFC – –
Afganistan, aprecieri pentru ac țiunile și succesele înregistrate de Batalionul
151 Infanterie în misiuni;

122general John ABIZAID, comandant USCENTCOM, care a –
adresat mul țumiri pentru activitatea desf ășurată în TO din Afganistan și a
evidențiat participarea neîntrerupt ă a României al ături de SUA în campaniile
antiteroriste din Afganistan și Irak;
În data de 03 noiembrie 2005 cu ocazia ceremonialului dedicat plec ării
Batalionului 341 Infanterie „RECHINII ALBI” în TO AFGANISTAN, șeful Statului Major al For țelor Terestre, domnul general-locotenent
IOAN SORIN, a declarat „această unitate face parte dintr-o structur ă
multinațională cu misiuni de stabilitate și pace în zone și regiuni încercate de
conﬂ icte. Și-a creat un spirit și un renume pozitiv în misiuni reale în KFOR.
Se aﬂ ă în fața unei noi provoc ări în Afganistan. Dup ă perioada de preg ătire
am convingerea și încrederea c ă veți avea o atitudine și o comportare
profesionist ă. Vă doresc mult succes și să vă întoarceți toți sănătoși acasă.
Așa să v
ă ajute Dumnezeu”.
Batalionul 341 Infanterie a participat la etapa a VIII-a a opera ției
ENDURING FREEDOM, în perioada 19.12.2005 – 20.07.2006, sub comanda Lt.col. Vasile Vreme. Pe tot timpul desf ășurării misiunii, una din
preocupările majore ale comenzii batalionului a fost executarea de ac țiuni
umanitare pentru câ știgarea încrederii popula ției locale din districtele DAND
și DAMAN prin desf ășurarea de întâlniri s ăptămânale cu liderii locali din
cele două districte, precum și distribuția de ajutoare umanitare și organizarea
de misiuni cu focus medical. Astfel s-au oganizat și desfășurat un num ăr de
27 de misiuni medicale în cele dou ă districte și s-au distribuit apoximativ
38 de tone de ajutoare umanitare constând în alimente, îmbr ăcăminte și
încălțăminte, generatoare electrice, bunuri de folosin ță îndelungat ă. De
asemenea cu sprijinul partenerului american, au fost donate c ătre cele dou ă
districte, câte o ambulan ță complet utilat ă și au fost ﬁ nanțate și inaugurate o
școală în districtul DAND, și 17 puțuri de apă cu bazine de colectare.
În data de 31 martie 2006 în urma exploziei unui dispozitiv exploziv
improvizat/min ă antitanc la est de sediul districtului Daman au fost
răniț
i maior Ticulescu C ătălin și plutonier major Bolovan Sorin. În data
de 20.06 2006 la întoarcerea dintr-o misiune de patrulare/observare pe valea râului TARNAK din apropierea bazei aeriene KANDAHAR, cade la datorie Sublocotenent (post mortem) IONEL GHEORGHI ȚĂ DRĂGUȘANU,
după ce TAB-ul în care acesta se a ﬂ a a trecut peste un dispozitiv exploziv

123improvizat. Pe timpul misiunii au mai fost r ăniți, sublocotenent M ănăilă
Dumitru R ăzvan-Dinu; sergent Sl ăniceanu Valeriu Costinel; sergent Șerban
Vasile Lauren țiu; plutonier Luca Micu Iosif Adrian; sergent major Bucin
Ioan Marius; sergent major Novac Ion F ănică Daniel; caporal Mih ăilă
Zainea Marian; caporal Basmangiu Neculai Relu.
Pentru modul cum a fost îndeplinit ă misiunea în teatrul de opera ții din
Afganistan, Drapelul de Lupt ă al Batalionului 341 Infanterie a fost decorat
cu „Ordinul Virtutea Militar ă în grad de Cavaler cu însemne de r ăzboi”
conform Decretului preziden țial nr. 1014 din 01.08 2006.
În data de 21 februarie 2006 cu ocazia înmân ării certi ﬁ catelor de
apreciere militarilor americani din Task Force GUN DEVIL comandantul acestuia domnul locotenent-colonel Bertrand Ges a declarat „a fost o onoare
pentru mine s ă lupt împreun ă cu RECHINII ALBI în provincia KANDAHAR.
Acțiunile voastre au dat standardele. Mult succes”.
În data de 17 martie 2006 comandantul Brig ăzii Multina ționale
AEGIS, domnul general DA VID A. FRASER a declarat: „mulțumesc pentru
suportul pe care îl da ți Coaliției și Afganistanului. Am fost impresionat de
eﬁ ciența la care a- ți ajuns. Batalionul 341 Infanterie RECHINII ALBI este
un profesionist și un excelent ambasador al României. Continua ți tot așa”.
În data de 29 mai 2006 cu ocazia vizitei bazei române ști din Kandahar,
comandantul regimentului for țelor aeriene regale britanice domnul general
de brigad
ă Peter Drissel a declarat: „mulțumesc cu recuno ștință tuturor
membrilor Batalionului 341 Infanterie Rechinii Albi pentru profesionalismul și prietenia de care au dat dovad ă. Mult noroc”.
În data de 9 iunie 2006 cu ocazia vizitei bazei române ști din
Kandahar, loc țiitorul Șefului Statului Major General, domnul general-
locotenent Florian Pin ță a declarat: „sunt impresionat de profesionalismul
militarilor Batalionului 341 Infanterie în îndeplinirea misiunii încredin țate
în Kandahar…. Le urez, de aceea, mult succes și să se întoarc ă fericiți și
sănătoși acasă. Felicitări”.
În data de 04 august 2006 cu ocazia ceremonialului prilejuit de
întoarcerea din misiune a Batalionului, ex – Ministru al Ap ărării Naționale
și șef A V AS, domnul Theodor Atanasiu a declarat: „eroii se cunosc dup ă
faptele lor. Rechinii Albi merit ă titlu de eroi pentru modul în care au servit
țara și pentru jertfa lor. Felicit ări și mult succes în misiunile viitoare”.

124MISIUNEA ISAF
Conținutul misiunii deta șamentelor de infanterie române ști
participante la misiunea ISAF, prevedea, asistarea autorit ăților locale în
dezvoltarea capacit ăților acestora pentru extinderea autorit ății și inﬂ uenței,
concomitent cu prioritizarea și sincronizarea programelor de reconstruc ție,
alături de plani ﬁ carea și executarea integrat ă a operațiilor în comun cu
ANSF, cu scopul de a crea condi țiile și favoriza consolidarea ADZ (Afghan
Development Zone) în interiorul Provinciei ZABUL.
În anul 2005 Batalionul 26 Infanterie “NEAGOE BASARAB” a
devinit pentru a doua oar ă parte component ă a rezervei strategice NATO,
ocazie cu care a marcat prima participare a unei unit ăți de infanterie
românești la misiunea ISAF. Astfel, în vara acelui an a fost dislocat ca
forță de sprijin a alegerilor în capitala AFGANISTANULUI- KABUL în
compunerea Brig ăzii Multina ționale Kabul.
În această perioadă, batalionul avea dislocat ă o companie în BASRAH
pentru misiunea UNAMI. Comanda deta șamentului a fost asigurat ă de:
Lt. col. Gabriel TOMA – comandant, Mr. Dan IONESCU – loc țiitorul
comandantului și Mr. Liviu RADU-MIC– șef de stat major.
La mai pu țin de o lun ă de la întoarcerea din T.O. Batalionul 26
Infanterie se opera ționalizeaz ă din nou în perioada 13.12.2005 – 01.03.2006,
ca rezervă strategică. Din cauza de ﬁ citului de capabilit ăți ale ISAF, statutul
rezervei se schimb ă din rezerv ă strategică în rezerv ă operațională.
În august 2006 batalionul a primit ordinul de avertizare pentru participarea
unei companii de infanterie ca structur ă de pază KAF/For țele Opera ționale
de Rezerv ă/Batalionul 26 Infanterie „Neagoe Basarab” la misiune în teatrul
de operații din Afganistan. Primul deta șament comandat de Cpt. BUMBAC
Marius a executat misiunea în perioada 26 septembrie 2006 – 01 martie 2007.
Al doilea deta șament, comandat de Cpt. NICULESCU Decebal a executat
misiunea în perioada 01 martie 07-26 IUN 07.
Rotirea SCORPIONILOR RO ȘII în cadrul misiunii ISAF, în regiunea
ZABUL/AFGANISTAN, a fost asigurat ă de Batalionul 2 Infanterie
,,CĂLUGĂRENI’’. Aceast ă intrare în misiune a batalionului comandat
de Lt.col Petrescu Daniel, a fost deosebit de onorant ă pentru Infanteria
Română, deoarece pentru prima dat ă în istoria particip ărilor la misiuni în
teatrele de opera ții o unitate de infanterie româneasc ă a primit sub control
operațional (OPCON), o companie american ă.

125Detașamentul româno-american (500 militari) a desf ășurat în perioada
20.06.2006 – 09.01.2007 misiuni de paz ă și securitate a unor puncte critice și
a unor baze militare; culegerea de date și informații, precum și monitorizarea
traﬁ cului prin patrulare și prin posturi de observare în aria de responsabilitate;
cercetarea unor zone și direcții, în condi țiile pericolului ac țiunilor ostile ale
elementelor teroriste; scotocirea unui raion, cu suprafa ță mai mare decât
în condiții obișnuite, care necesit ă executarea de ac țiuni neîntrerupte, pe
durata a 3-4 zile; reac ția organizat ă și oportună în cazul unor ambuscade și
atacuri izolate executate prin surprindere; asigurarea securit ății echipelor
„VILLAGE TEAM”; plani ﬁ carea și conducerea opera țiunilor ofensive în
AOR ZABUL, în parteneriat cu ANSF; executarea de opera țiuni de lupt ă
bazate pe informa ții (intelligence–led combat operations) pentru interzicerea
încercărilor forțelor adverse de a se in ﬁ ltra in AOR ZABUL; aceasta a inclus
capturarea și/sau distrugerea depozitelor de armament și muniție, precum și
dezorganizarea sistemului de aprovizionare al for țelor adverse; executarea
de operațiuni de informare (IO) pentru in ﬂ uențarea pozitivă și obținerea
sprijinului popula ției locale din AOR ZABUL. De asemenea, s-au executat
misiuni CIMIC, pentru: men ținerea dialogului cu liderii provinciali, cu
autoritățile civile și liderii tribali; sprijinirea opera țiilor executate de Centrul
Provincial de Coordonare; sprijinirea eforturilor de convingere a principalilor actori de a sus ține Programul de Pace al GoA; facilitarea dezvolt ării
structurilor guvernamentale Afgane; facilitarea asigur ării proiectelor și
programelor de dezvoltare în AOR ZABUL; ajutor umanitar.
În data 27.08.2009, la orele 07.45, o patrul ă mixtă, româno-afgan ă
(Plutonul 3 Infanterie/Cp.1I., sprijinit de un arunc ător de bombe cal. 82 mm
și o grupă ANA) a fost prins ă în ambuscada organizat ă de aproximativ
20-25 insurgen ți la ieșirea din localitatea Hassan Kariz (aproximativ
13 km de FOB V ARNER). Insurgen ții au executat foc asupra patrulei
cu armament u șor de infanterie. TAB-ul Comandantului de pluton a fost
ținta uneia din loviturile de AG-7, rezultând imobilizarea autovehiculului.
Riposta militarilor români a fost ferm ă, cu toate categoriile de armament
din dotare. Aproximativ 10-12 insurgen ți au fost uci și, restul retr ăgându-se
către localitate și apoi către munții din apropiere. Pentru curajul de care au
dat dovad ă, Cpt. Banu Marius, comandantul plutonului, a fost decorat cu

126medalia Virtutea Militar ă în Grad de Cavaler cu Însemne de R ăzboi, iar Cap.
Enache Marin și Cap. Zam ﬁ r Marian cu Medalia B ărbăție și Credință clasa
a III-a cu Însemn de R ăzboi.
Datorită profesionalismului și dăruirii de care au dat dovad ă, militarii
Batalionului 2 Infanterie “C ĂLUGĂRENI” au primit Medalia NATO ”Non –
Art. 5” din partea comandantului RC SOUTH (comandantul for țelor
NATO – ISAF din sudul Afganistanului), brevetul acestei medalii ﬁ ind
semnat personal de secretarul general al NATO domnul Jaap de Hoop Scheffer.
Eforturile infanteri știlor bucure șteni au fost apreciate de diferite
personalit ăți politico-militare, dintre care amintim aici: General Locotenent
DA VID RICHARDS – COMISAF, pentru modul în care România este un exemplu model al transform ării NATO, General Maior TON V AN LOON –
COM RC SOUTH – AEIGS, pentru activitatea desf ășurată în Provincia
ZABUL, MEL MARTINEZ – Senator – FLORIDA, pentru angajamentul Batalionului în di ﬁ cila misiune; RONALD E. NEUMANN pentru
angajamentul Batalionului în di ﬁ cila misiune; începând cu luna decembrie
2006, în baza Ordinului de misiune nr. 01, (A/S 2666 din 11.12 2006) al Comandamentului 2 Opera țional Întrunit, Batalionul 812 Infanterie, sub
comanda domnului maior Ovidiu UIF ĂLEANU, a fost dislocat cu un efectiv
de 479 de militari în T.O. din Afganistan (QALAT/Provincia ZABUL) în cadrul misiunii NATO, ISAF III.
După preluarea misiunii de la Batalionul 2 Infanterie „C ălugăreni“ și
transferul de autoritate, Batalionul 812 Infanterie cu for țele din subordine și
cele atașate, au executat în perioada 12.12.2006 – 30.07.2007 a contribuit la
consolidarea securit ății ADZ QALAT și extinderea acesteia c ătre districtele
SHAJHOY și TARNAKV A JALDAK. Pentru aceasta s-au executat: 459 de
misiuni de patrulare pentru securizarea autostr ăzii 1 (HW 1 – Autostrada A 1);
52 de misiuni de QRF; 83 de misiuni de securizarea rutelor alternative HW
1; misiuni de paz ă permanente ale FOB-LAGMAN și V ARNER; misiuni
de pază temporare (de câte 3 s ăptămâni) ale FOB-MASOUD, LANE,
BAYLOUGH, MIZAN; 208 misiuni de prezen ță și de monitorizare a
activității populației în diferitele zone ale ora șului, în comun cu for țele ANP
pentru securizarea QALAT; 208 misiuni de foc cu piesele de arunc ătoare;
10 misiuni CIMIC pentru in ﬂ uențarea pozitiv ă și obținerea sprijinului
populației locale din AO ZABUL.

127De asemenea, ȘOIMII CARPA ȚILOR, au executat urm ătoarele
operații deliberate: Opera ția „STRONG ENTRANCE“, Opera ția „JOINT
SWEEP“, Opera ția „STORM FRONT“, Opera ția „ZABUL ATAMAD",
Operația „ADALAT", Opera ția „TIREDEL“, Opera ția „TALAKAH".
Pentru activitatea desf ășurată în misiune, pe data de 29 aprilie
comandantul RC South (Regiunea de Comand ă de Sud ) – generalul Ton
Van Loon a acordat militarilor bistri țeni „Medalia NATO-ISAF“, iar
ministrul ap ărării naționale le-a acordat, insigna de „Participant la misiuni
internaționale“.
În locul Batalionului 812 Infanterie, a fost introdus în opera ție
Batalionul 33 Vân ători de Munte „Posada”/Brigada 2 Vân ători de Munte
„Sarmisegetusa”, cu un efectiv de 479 de militari, pentru perioada 16 iulie 2007– 16 ianuarie 2008, sub conducerea Lt. Col. Ionescu Costel-comandant și Mr. Vărzaru Nicu șor- Șef de stat major.
Odată cu începerea acestei misiuni, au fost introduse în dotarea
unităților participante ma șini HMMWV , care au un coe ﬁ cient de protec ție
prin blindaj, superior fa ță de TAB, destinate execut ării misiunilor de patrulare
și escortă de către militarii români, într-un regim de siguran ță sporit.
Pe timpul misiunii, unitatea a îndeplinit 2287 de misiuni ce au cuprins
toată gama de opera țiuni de men ținere a p ăcii materializate în patrule
antimortar, escorte, patrule pentru culegerea de date și informa
ții, posturi
de observare, misiuni CIMIC, misiuni de QRF (for ță de reacție rapidă),
misiuni de paz ă, misiuni de recunoa ștere, puncte de control tra ﬁ c, misiuni
de scotocire, misiuni de angajare a liderilor importan ți (KLE), securizarea
orașului Qalat etc.
În data de 01.08.2007, baza militar ă româneasc ă, Masoud, a fost
atacată cu foc de arunc ător calibru 82 mm. În urma incidentului sergentul
major Berchetaru Sorin, șef autosta ție transmisiuni a fost r ănit în abdomen
de schijele rezultate în urma exploziei loviturii de arunc ător.
În data de 06.09.2007, la ora 16.35, ora Afganistanului, la 7 km vest
de baza militar ă româneasc ă, Masoud, plutonul 2 infanterie, în timp ce
executa o misiune de interven ție în sprijinul for țelor americane, a ini țiat un
dispozitiv exploziv improvizat. Incidentul s-a soldat cu decesul mecanicului conductor, Sublocotenent post-mortem Marcu Aurel și rănirea urm ătorilor
militari: comandant pluton locotenent Grigore Nicolae, servant TAB gradat

128voluntar Za ﬁ u Alex-Octavian, comandant de grup ă sergent major Solomon
Mircea și sanitar sergent major Enescu Marius.
Pentru vitejia lor militarii arge șeni au fost medalia ți, astfel: Sergent
major Enescu Marius și Sergent major Solomon Mircea cu Medalia Na țională
"Serviciul Credincios" clasa a II-a, pentru militari, cu însemn de r ăzboi
oferită de Președintele României prin Decret Preziden țial. De asemenea
acestora și Sergentului major Berchetaru Sorin le-a fost oferit ă „Emblema
de Onoare a Armatei României” de c ătre Ministrul Ap ărării Naționale.
Vânătorii de munte au fost înlocui ți în baza Ordinului de
operaționalizare nr. 24 din 30.07 2007 al Comandamentului For țelor
Terestre de infanteri știi Batalionului 300 Infanterie Mecanizat ă „Sfântul
Andrei”/ Brigada 282 Infanterie Mecanizat ă „Unirea Principatelor” ,
conduși de Lt.col. Adrian SOCI.
Baza de selec ție a personalului Batalionului de Manevr ă a constituit-o
Batalionul 300 Infanterie Mecanizat ă, Batalionul 265 Poli ție Militar ă
(pentru Plutonul de Poli ție Militară/Batalionul de Manevr ă) și Batalionul 528
Cercetare (pentru grupul de cercetare).
Batalionul 300 Infanterie a participat la etapa a III-a ISAF în perioada
16 ianuarie 2008-iulie 2008. Pe timpul acesteia, în vederea îndeplinirii misiunilor ce i-au revenit, unit ății i s-a subordonat (OPCON) o companie
americană.
În conformitate cu Ordinul de misiune nr. 01 înregistrat cu nr. D/S 327
din 11.06.2008 al Cdm. Op. Î. Buz ău,
Batalionul 30 Vân ători de Munte
„Dragoslavele” cu un efectiv de 614 militari a participat la etapa a III-a ISAF
în provincia ZABUL în perioada iulie 2008 – ianuarie 2009. Batalionul a avut în OPCON compania american ă C/1 – 4.
Cele mai importante opera ții desfășurate pe timpul misiunii, au fost:
În data de 02.10.2008 s-a desf ășurat OPERA ȚIUNEA BAAD –
GHOORZAWEL în care misiunea TFZ a fost de a executa angajarea liderilor cheie și acțiuni CIMIC în localitatea Jarullah, pentru a cre ște încrederea
populației locale în Autorit ățile Naționale Afgane, For țele de Securitate
Afgane și ISAF.
Începând cu 02.10.2008, TF EAGLE a executat ac țiuni –
de asisten ță umanitar ă în JARULLAH în vederea acord ării de sprijin

129populației locale. Materialele au fost distribuite liderului local, iar dulciurile
și rechizitele școlare direct la copiii prezen ți.
Batalionul 30 Manevr ă în cooperare cu ANSF în data de 17 NOV 08 –
a executat opera ție de Key Leader Engagement și Humanitary Assistance
în localitățile KALA și JARULLAH pentru cre șterea încrederii popula ției
locale în GIRoA, ANSF și ISAF.
În data de 15.12.2008, Batalionul 30 Manevr ă ,,Dragoslavele“ –
împreună cu o echip ă media format ă din Ghioca Florin (trustul de pres ă
Ringier) , Rolf Vescan (Kanal D) și o subunitate ANA a executat o misiune
de KLE și CIMIC în localitatea BABAGAK. Scopul principal al acestei
vizite a fost participarea jurnali știlor la o misiune CIMIC în cadrul c ăreia
au fost distribuite juc ăriile și hainele adunate în cadrul campaniei umanitare
care a fost ini țiată de cele dou ă trusturi de pres ă pentru copiii afgani.
Batalionul 30 Manevr ă ,,Dragoslavele“ a condus opera ția ,,RED –
LINE“, prin care a executat angajarea liderilor cheie și acțiuni CIMIC în
localitatea BABAGAK pentru a cre ște încrederea popula ției locale în
Autoritățile Naționale Afgane, For țele de Securitate Afgane și ISAF.
În data de 29.11.2008, s-a desf ășurat OPERA ȚIA „SUNSET” –
APUS DE SOARE în care misiunea B. 30 Manevr ă a fost de a executa
KLE și acțiuni CIMIC în localitatea SHAJOY , pentru a cre ște încrederea
populației locale în GIRoA, ANSF și ISAF.
În diminea ța zilei de 31.08.2008, orele 11.15, plutonul PM sprijinit
de piesa 2/Pl 82 mm/Cp 3 I executau o misiune de patrulare de lupt ă pe
autostrada A1. Pe timpul misiunii TABC 79 cu Ar. cal. 82 mm a fost lovit de un CWIED. În urma exploziei, TABC 79 s-a r ăsturnat.
În urma incidentului, sg. maj. Alexandrescu Traian Drago ș comandant
piesă a decedat iar Cap. Angelescu Bogdan servant a fost r ănit și internat în
spitalul ROL 1 FOB LAGMAN, Sg.maj. Matei Irinel mecanic conductor, Cap. Mihai Dumitru servant, Cap. Butoi Claudiu servant au fost r ăniți și
internați în spitalul ROL 3 KAF, cel din urm ă ﬁ ind ulterior transportat la
Centrul Medical LANDSTUHL – GERMANIA, pentru rezolvarea situa ției
medicale.
În seara zilei de 03.01.2009, orele 18.20, plutonul 3 Infanterie/
Compania 3 Infanterie (QRF pentru aria de responsabilitate) executa
o misiune de patrul ă de luptă și de escort ă a unei echipe EOD/USA pe

130autostrada A1. În timp ce se deplasau pe autostrada A1, autovehiculul
HMMWV a ini țiat un CWIED, concomitent ﬁ ind ataca ți cu lovituri de
aruncător AG7. În urma exploziei, a rezultat r ănirea grav ă a sold. Paraschiva
Dumitru Dumitru-Nicolae; r ănirea ușoară a sg.maj. Spânu Nicolae Nicolae
Dan; rănirea ușoară a Frt. Bănică Ion Alexandru-Florin; iar HMMWV a
fost avariat.
Eroul, sergent major Alexandrescu Drago ș a fost avansat post-
mortem la gradul de sublocotenent și decorat cu Ordinului Na țional ,,Steaua
României” în grad de ,,Cavaler”, cu însemn pentru r ăzboi, prin Decretul
nr. 863 din 01.09.2008 al Pre ședintelui României.
Pentru profesionalismul, abnega ția și spiritul de cooperare dovedite pe
timpul execut ării misiunilor în teatrul de opera ții din Afganistan, urm ătorilor
militari li s-au acordat:
Medalia Na țională – ,,Serviciul Credincios” clasa a II-a , cu
însemn de r ăzboi, sergentului major Matei Gheorghe Irinel și caporalului
Butoi Ionu ț Claudiu;
Medalia Na țională – ,,Serviciul Credincios” clasa a III-a , cu
însemn de r ăzboi, caporalui Angelescu Dumitru Bogdan și caporalului
Mihai Dumitru Marius.
Emblema de Onoare a Statului Major General – , astfel: Maior
Olteanu Ion Daniel, Maior P ădurescu Mircea Radu-C ătălin, Maior Sminchi șe
Vasile Lauren țiu, Maior Stroe Viorel Constantin, C ăpitan Biță Nicolae
Gabriel, C ăpitan Nicolicescu Alecu Ion-Florin, C ăpitan Petr ăreanu Valeriu
Dan-Valeriu, Locotenent Cheslerean Toader Toader-Cristian, Locotenent Maghercă Traian Traian, Locotenent Coarf ă Ion Drago ș-Florin, Sergentul
major Nistorescu Alexandru Ioana.
Emblema de Merit „În Slujba P ăcii” clasa a II-a – , astfel: Maior
dr. Pop Virgil- Ovidiu Virgil Ovidiu, Locotenent Du țoiu Constantin Mihai,
Locotenent Ra țiu Marian Gabriel-Silviu, M.m. clasa a II-a Bondoc Liviu
Liviu, Plutonier major Iosub Toader Daniel-Valentin, Plutonier major Păsărică Stelian Oprea, Sergent major Dragomir Dorel Dorel, Sergent major
Dragomir Valeriu Valeriu-Constantin, Caporal Știrbu Petre Paul, Frunta ț
Miulescu Gheorghe Gheorghe-C ătălin, Soldat Dr ăgoi Neculae Gheorghe,
Soldat Bratu- Șulcă Constantin Daniel-Ion, Soldat Mitu Gheorghe Emilian,
Soldat Movileanu Ioan Ștefan-Marian.

131Emblema de Merit „În Slujba P ăcii” – clasa a III-a, astfel:
Locotenent Bucur Emil Flavius-Alexandru; Sublocotenent Jianu Ion Florin, Plutonier adjutant Sanda Marin Eugen; Sergent major Moiceanu Traian Mădălin, Caporal M ăndescu Dorel Daniel-Bogdan; Caporal Popa Lauren țiu
Cristinel.
„Emblema de Onoare a For țelor Terestre”, – astfel: Maior dr.
Pop Virgil-Ovidiu Virgil-Ovidiu; Locotenent D ăian Gheorghe Gheorghe
Adrian, Sergent major Dr ăgan Sergiu Mihai, caporal Oancea Ion Lauren țiu-
Costinel
În perioada ianuarie-iulie 2009, a ac ționat în cadrul ISAF III – ZABUL/
AFGANISTAN, Batalionul 21 Vân ători de Munte/Brigada 2 Vân ători de
Munte “Sarmisegetusa”, comandat de Lt.col. Florin STAN, împreun ă cu
Compania 1 Infanterie/Batalionul 20 Infanterie, comandat ă de Cpt. Daniel
MOHORA și 1 detașament de 15 militari/Batalionul 811 Infanterie.
La acțiuni au luat parte 735 militari (din care 281 din B. 21 VM), 57 autovehicule
de teren de tip HUMWEE, 14 TAB 77, 12 TAB 79 cu platform ă pentru ar cal 82 mm,
6 transportoare de tip Piranha, 9 autocamioane, 4 ARO, 1 Autospecial ă PSYOPS pe
URO V AMTAC, 2 Autosanitare pe ARO 323, 2 Autosta ții radio PANTHER
pe ARO 323, 125 Sta ții radio Harris, 75 ECM, 12 Complete ARGUS. În
teatrul de opera ții, batalionul a primit sub control opera țional (OPCON), o
companie de infanterie american ă.
Din nefericire și pe timpul acestei misiuni s-au înregistrat pierderi
de vieți omenești și răniți din rândul infanteri știlor români. S-au jert ﬁ t și au
plătit tributul de sânge, urm ătorii militari:
Cpt. UNGURA Ș IULIU-V ASILE – comandant pluton poli ție militar
ă
în UM 02180 Bucure ști, decorat prin Decret Preziden țial cu Ordinul Na țional
„Steaua României” în grad de cavaler pentru militari cu însemne de r ăzboi și
înaintat postmortem la gradul de maior.
Sg. maj. CHIRA TRAIAN CLAUDIU – ajutor comandant grup ă în
UM 01090 Predeal, decorat prin Decret Preziden țial cu Ordinul Na țional
„Steaua României” în grad de cavaler pentru militari cu însemne de r ăzboi
și înaintat postmortem la gradul de sublocotenent.
Drapelul de Lupt ă al Batalionului 21 Vân ători de Munte „General
Leonard Mociulschi” a fost decorat prin Decret Preziden țial nr. 910/
03.06.2009 cu Ordinul „Virtutea Militar ă” în grad de cavaler cu însemne
pentru militari de r ăzboi.

132Comandantul Batalionului 21 Vân ători de Munte „General Leonard
Mociulschi”, Locotenent-colonel Florin Stan a fost decorat prin Decret Prezidențial nr. 911/03.06.2009 cu Ordinul „Virtutea Militar ă” în grad de
comandor cu însemne de r ăzboi.
După executarea unei misiuni în teatrul de opera ții IRAK, în anul
2006, Batalionul 280 Infanterie, comandat de lt.col. Iuri T ĂNASE a revenit
în Afganistan. Participarea la misiunea ISAF, s-a executat în perioada 01.07.2009-15.01.2010, împreun ă cu o companie infanterie/Batalionul 151
Infanterie comandat ă de Cpt. Cristi MIHOCI și Compania 211 Cercetare/
Brigada 2 Infanterie “Rovine”, comandat ă de cpt. Bogdan DUMITRESCU.
La aceast ă dată, când lucrarea vede lumina tiparului, se a ﬂ ă în plină
desfășurare misiunea Batalionului 33 Vân ători de Munte sub comanda lt.col.
Costel IONESCU. Deta șamentul cu un efectiv de 804 militari ac ționează în
perioada ianuarie-iulie 2010 și are în compunere o companie de vân ători
de munte/Batalionul 30 Vân ători de Munte ”Dragoslavele”, comandat ă de
Lt. Mihai NEAGU, Compania 206 Cercetare/Brigada 2 Vân ători de Munte
”Sarmisegetusa” comandat ă de Cpt. Florin CRAIOVEANU și un pluton
de poliție militară/Batalionul 265 Poli ție Militar ă, comandat de Lt. Adrian
ZLOTEA.
Și de aceast ă dată, războiul și-a luat tributul de sânge. În data de
23.02.2010, a ﬂ ându-se în misiune de patrulare de lupt ă pe autostrada A1,
HMMWV , în care se a ﬂ a grupa condus ă de Sg.maj. B
ĂDICEANU Ion-
Florin a ini țiat un dispozitiv exploziv improvizat. În urma de ﬂ agrației au
fost răniți Plt.maj. GOLE Andrei-C-tin Florin șofer, Sg.maj. CIUREA Ion-
Iulian top cover, Frt. ZAMFIR Toma-Marian ochitor mitralier ă HMMWV și
Sold. MINCU Ion-Ionel pistolar.
Comandantul grupei Sg.maj. B ĂDICEANU Ion-Florin a c ăzut la
datorie. A fost înaintat postmortem la gradul de Sublocotenent prin Ordinul Ministrului Ap ărării Naționale nr. M.P. 145 din 23.02.2010, ﬁ ind în aceea și
zi decorat prin Decret Preziden țial cu Ordinul Na țional „Steaua României”
în grad de cavaler pentru militari cu însemne de r ăzboi.

133Capitolul IV
ÎNVĂȚĂ MÂNTUL MILITAR ÎN ARMA INFANTERIE
IV .1. Preg ătirea o ﬁ țerilor de infanterie
Încă din vechime, asem ănător instruirii în general, preg ătirea militar ă a
infanteriștilor s-a realizat prin acumularea și însușirea experin ței „genera țiilor
pe calea simplei observa ții, a imita ției și efortului individual”. Obiectivul
instruirii îl constituia însu șirea cuno ștințelor și formarea deprinderilor
practice necesare ap ărării individuale sau ap ărării grupului, iar mai apoi,
necesare ducerii r ăzboiului. Întregul proces era legat de confec ționarea
armelor și construirea forti ﬁ cațiilor.
Înțelegerea importan ței vitale pe care o reprezint ă calitatea corpului
de comand ă a generat preocup ări constante pentru a asigura „ cadrelor
militare o preg ătire de specialitate temeinic ă, solidă”19, așa cum ar ăta
primul istoric militar român, Nicolae B ălcescu, subliniind la acea vreme,
necesitatea organiz ării învățământului militar „bine gândit și structurat”. În
mod inevitabil, procesul de formare poart ă amprenta caracteristicilor socio-
istorice și militare speci ﬁ ce diferitelor perioade ale zbuciumatei existen țe a
poporului român.
Prin porunca
domneasc ă nr. 36 din 13
iunie 1847, Gheorghe Bibescu a încuviin țat
înﬁ ințarea primei școli
de oﬁ țeri, la Bucure ști,
inaugurându-se un sistem de preg ătire a
cadrelor militare, ce exista în toate armatele
19 Gheorghe Iannescu, Armata Român ă. Ce a fost, ce este, ce ar putea s ă ﬁ e, București,
1906, Apud, Neculai Stoina, Mihai Racovi țan, Academia Trupelor de Uscat „Nicolae
Bălcescu” Sibiu. 150 de ani de înv ățământ militar românesc , Sibiu, Editura TRIPOTRIB,
1997, p.19.

134moderne și marcându-se începutul înv ățământului militar românesc.
La cursurile Școlii ostășești, care s-au deschis în septembrie acela și an, au
participat tineri iuncheri (o ﬁ țeri care proveneau din rândul boierimii, doar
pe baza privilegiilor acestora) și subo ﬁ țeri din cele trei arme − infanterie ,
cavalerie și artilerie, admi și în urma unui examen.
În ceea ce prive ște învățământul militar din Moldova, de și bazele
„Școlii regimentare provizorice ” s-au pus în 1856, aceasta a luat ﬁ ință în
anul următor, la Iași, cu un an mai târziu, 1858, s ă se reorganizeze sub
denumirea de Școală Militară de O ﬁ țeri.
Prin urmare, institu ționalizarea înv ățământului militar, care mai
apoi se va dezvolta treptat, prin în ﬁ ințarea de alte institu ții, diversi ﬁ cate pe
trepte, ramuri și specialit ăți de pregătire, face trecerea la o etap ă superioar ă
de dezvoltare și consolidare a organismului militar românesc.
Formarea statului na țional român modern, prin Unirea Moldovei și
Țării Române ști în 1859, a determinat o serie de m ăsuri și reforme în toate
domeniile, inclusiv în cel militar, menite s ă consolideze unirea și tânărul stat
național. Măsurile de uni ﬁ care a oștirilor au fost completate de contopirea,
în 1861, a celor dou ă școli militare de la Bucure ști și Iași într-una singur ă,
cu sediul la Bucure ști.
După 1866 pân ă la Războiul de Independen ță 1877-1878, s-a creat
o rețea complex ă de institu ții de învățământ format ă din: Școala Fiilor
de Militari (erau primi ți și alți tineri – gen colegiile militare de azi, dar
primeau și o pregătire la nivelul subo ﬁ țerilor), Școala Militar ă de Infanterie
și Cavalerie , Școala Special ă de Artilerie și Geniu, Școala Națională de
Medicină și Farmacie. Școala Militar ă de Infanterie și Cavalerie a r ămas,
și în acei ani, forma cea mai înalt ă de învățământ, ﬁ ind destinat ă, până la
crearea unei școli pentru armele speciale, s ă formeze o ﬁ țeri pentru întreaga
armată.
În perioada de dup ă 1878, Școala Militar ă de Infanterie și Cavalerie,
chiar dacă în rețeaua institu țiilor de înv ățământ militar au avut loc reorganiz ări
(constituirea școlii moderne de subo ﬁ țeri de infanterie) sau schimb ări de
titulaturi, a r ămas principala institu ție de formare a o ﬁ țerilor pentru mai multe
arme, în special pentru infanterie și cavalerie, în vreme ce pentru celelalte
specialități militare (artilerie, geniu, administra ție, marină − sporadic) a
însemnat o sarcin ă suplimentar ă. O statistic ă generală într-un interval de
25 de ani, 1878-1902, școala a format pentru o știrea român ă 2357 de o ﬁ țeri,

135cu o medie de aproximativ 100 de absolven ți pe promo ție. Spre exemplu,
în cadrul promo ției 1896 au absolvit 132 de o ﬁ țeri, 88 preg ătiți pentru arma
infanterie, 35 pentru cavalerie și 9 pentru ﬂ otilă20.
Pentru perfec ționarea o ﬁ țerilor din arma infanterie s-a considerat
necesară constituirea în 1910 a unei Școli Speciale de Infanterie (sau de
aplicație – așa cum a mai fost denumit ă de-a lungul timpului), cu durata
de un an, dup ă absolvirea Școlii Militare de O ﬁ țeri. La concursul de
admitere în școala special ă aveau dreptul s ă se prezinte to ți sublocotenen ții
de infanterie, care aveau cel pu țin doi ani de stagiu la unit ățile militare.
Învățământul avea un caracter practic-aplicativ, dând rezultate din ce în ce
mai bune, în dezvoltarea profesional ă a tinerilor o ﬁ țeri, pe măsura încheg ării
organizaționale și a acumul ării experien ței didactice a instructorilor din
instituția nou în ﬁ ințată.
Deoarece Școala Militar ă de O ﬁ țeri din Bucure ști nu putea face fa ță
unei asemenea cerin țe, s-a apreciat c ă este necesar a se în ﬁ ința o a doua
instituție de învățământ cu acela și proﬁ l la Sibiu. Pe cale de consecin ță, a
fost adoptat Decretul nr. 5376 din 1920, în care se preciza la articolul 1: „Se în ﬁ ințează, la Sibiu, pe ziua de 1 iulie 1920, a doua școala militar ă
de infanterie, în localul fost al școlii de cade ți austro-ungare ”, cu scopul
(precizat la articolul 2) „ de a preg ăti suﬂ etul și caracterul viitorilor o ﬁ țeri
activi de infanterie, de a li se o țeli puterile ﬁ zice și a li se preda cuno ștințele
elementare necesare îndeplinirii cu succes a datoriilor de instructori și
educatori ai trupei “
21.
Înﬁ ințată la 01 iulie 1920, Școala Militar ă de Infanterie nr.2 Sibiu a
beneﬁ ciat de contribu ția unor cadre de elit ă, care au absolvit prestigioase
instituții militare din țară și străinătate și care au acumulat o bogat ă
experiență de război, precum a celui care a fost numit comandant, colonel
Cristea V asilescu, dar și a altor o ﬁ țeri: col. Nicolae Macici, mr. Ștefan
Bardan, mr . Octav V orobchievici, cpt. Mircea Br ătănescu etc.
Prin actele normative emise în anul 1932, Școala de O ﬁ țeri de Infanterie
din Sibiu, c ăreia i se va ad ăuga și numele de „Principele Carol” va r ămâne
singura institu ție care formeaz ă oﬁ țeri în arma infanterie pe sistemul a dou ă
etape: trei ani (durata a crescut de la doi la trei ani), în care se parcurgerea
20 Cf. D. Atanasiu, V . Atanasiu, G. Eftimescu, Contribuții la istoria înv ățământului militar
din România. Perioada 1830 – 1900 . V ol.1, Bucure ști, Editura Militar ă, 1972, p. 127.
21 Ibidem , p. 79.

136programul de formare propriu-zis și doi ani școala special ă (de aplica ție),
având drept obiectiv perfec ționarea cuno ștințelor teoretice și practice ale
comandan ților de plutoane și de companii, în plani ﬁ carea, organizarea și
conducerea ac țiunilor militare și a instruc ției practice la unit ăți.
Perfecționarea preg ătirii o ﬁ țerilor se concretiza prin cursuri de
specializare și stagii în armatele altor state sau organizate de Marele Stat
Major, Inspectoratul general de arm ă și alte organisme ale Ministerului
Apărării Naționale, precum și prin participarea la cursurile unor institu ții
civile de înv ățământ superior.
Din acel an, școala de o ﬁ țeri din Sibiu a r ămas până în zilele noastre,
instituția cu ponderea ce mai mare în cadrul tuturor școlilor de o ﬁ țeri din
România.
În timpul regimului comunist școala de o ﬁ țeri de infanterie a trecut
prin diferite perioade de reorganiz ări și transform ări generate de evolu ția
societății române ști în ansamblul s ău. În 1951 a primit denumirea de Școala
Militară de O ﬁ țeri de Infanterie Nr.1 Sibiu , iar în 1952 și numele patronimic
„Nicolae B ălcescu”. Ca o excep ție, pentru aceast ă perioadă, evidențiem,
înﬁ ințarea Școlilor superioare de o ﬁ țeri pentru intervalul de timp cuprins
între 1962-1968 ( Școala Militar ă Superioar ă de O ﬁ țeri „Nicolae B ălcescu ”),
cu o durat ă de patru ani și echivalarea cu studiile universitare civile, ceea
ce a adus un surplus de profesionalism în construc ția și proﬁ lul o ﬁ țerilor
Armatei Române.
După această perioadă s-a redus durata de școlarizare la trei ani,
instituția primind denumirea de Școala Militar ă de O ﬁ țeri Activi „Nicolae
Bălcescu” și având sarcina de a preg ăti oﬁ țeri pentru armele: infanterie,
artilerie, geniu, transmisiuni, intenden ță, chimie, topogra ﬁ e, căi ferate,
construcții până în anul 1978. De la acest moment pân ă în 1991 școala
formează oﬁ țeri în armele infanterie, gr ăniceri, chimie, intenden ță și ﬁ nanțe,
iar între 1983-1990, preg ătește și oﬁ țeri de infanterie femei.
Pregătirea o ﬁ țerilor activi de infanterie a continuat s ă se realizeze în
cadrul Școlii Militare de O ﬁ țeri Activi „Nicolae B ălcescu”, reorganizat ă și
transformat ă, începând cu 1991, în Institutul Militar „Nicolae B ălcescu”,
cu durata studiilor de 4 ani. Orientarea înv ățământului de infanterie spre
standardele speci ﬁ ce învățământului superior na țional a determinat
reconsiderarea con ținuturilor acestuia, astfel încât s ă răspundă exigențelor

137acestuia. Timpul destinat preg ătirii s-a disipat pe o palet ă mult mai larg ă de
discipline de studiu, dintre care multe f ără relevanță pentru ceea ce aveau s ă
devină absolven ții – comandan ți de plutoane.
Trebuie remarcat faptul c ă, pe lâng ă cele men ționate anterior,
repercusiuni negative asupra nivelului de preg ătire a viitorilor o ﬁ țeri de
infanterie l-au avut orientarea excesiv ă a factorilor de decizie militar ă din
anii ”80 asupra candida ților „ cu origine muncitoreasc ă”, cât și lipsa de
experiență, uneori total ă, a unora dintre comandan ții subunit ăților de elevi
și lectori în conducerea procesului de instruc ție din unit ăți, aceștia luând
contact cu realit ățile din unit ăți doar pe timpul stagiului.
Un nou val al transform ării învățământului militar, din anul 1997,
determină desﬁ ințarea institutelor militare și înﬁ ințarea școlilor de aplica ție
ale armelor22 și a Academiei Trupelor de Uscat, fapt ce a impus noi orient ări
în procesul de formare a o ﬁ țerilor. Durata studiilor s-a men ținut la 4 ani,
iar conținuturile de înv ățat au fost structurate pe 3 componente: preg ătire
militară, pregătire universitar ă și pregătire ﬁ zică. Pe timpul studiilor
universitare, ini țial, se urm ărea specializarea militar ă inițială în armă a
viitorilor o ﬁ țeri de artilerie, urmând ca des ăvârșirea specializ ării în arm ă
și pregătirea pentru prima func ție să se realizeze printr-un curs de baz ă cu
durata de 11 luni, organizat în Școala de Aplica ție a Infanteriei.
Dacă sistemul de preg ătire descris anterior r ăspundea în linii mari
imperativului form ării unor o ﬁ țeri capabili s ă conducă instrucția subunit ăților
de infanterie la pace, precum și acțiunile de lupt ă ale acestora, anul 2002
aduce cu sine noi schimb ări în procesul de formare a o ﬁ țerilor, cu un impact
negativ, atât asupra forma ției de specialist în arm ă a absolven ților, cât și
asupra calit ății procesului instructiv din subunit ăți. Astfel, prin Concepția
de formare și dezvoltare profesional ă a personalului militar din For țele
Terestre23, Academiei For țelor Terestre îi revenea în exclusivitate sarcina
formării luptătorului polivalent, în m ăsură să mânuiasc ă toate categoriile de
tehnică de luptă din Forțele Terestre, licen țiat într-o specializare universitar ă
aferentă domeniului „ Științe militare și informa ții”. Specializarea în arm ă
a revenit școlii de aplica ție, prin cursul de baz ă menționat anterior. Se crea
22 Ordinul ministrului ap ărării naționale nr. M. 12 din 21.02.1997 privind în ﬁ ințarea școlilor
de aplicație ale armelor și desﬁ ințarea institutelor militare de înv ățământ și a centrelor de
perfecționare a preg ătirii cadrelor.
23 Ordinul șefului Statului Major General nr. I. 3099/ 2002 pentru aprobarea Concepției de
formare și dezvoltare profesional ă a personalului militar din For țele Terestre.

138astfel situa ția în care aceasta primea la preg ătire sublocotenen ți de infanterie
fără cunoștințe și deprinderi în arm ă și trimitea în subunit ățile de infanterie
oﬁ țeri cu o preg ătire de specialitate și metodică insuﬁ cientă, urmând ca acest
neajuns să ﬁ e remediat printr-o preg ătire suplimentar ă în unități.
Concepția de formare, dezvoltare profesional ă și utilizare a o ﬁ țerilor
în Armata României24, repară într-o oarecare m ăsură situația creată prin
readucerea în actualitate a form ării competen țelor inițiale de specialist militar
pe timpul studiilor academice. Problema form ării oﬁ țerului – specialist
militar nu s-a rezolvat în totalitate, ba mai mult, s-a adâncit. Concep ția
menționată venea, pe de o parte s ă implementeze cerin țele „ Procesului
Bologna ” în învățământul militar românesc, cu efect direct asupra reducerii
duratei studiilor universitare de licen ță de la 4 la 3 ani, iar pe de alt ă parte
statua ca form ă de pregătire pentru specializarea în arm ă și pregătirea pentru
prima func ție cursul de baz ă cu durata de maximum 6 luni, organizat, de
asemenea, în școala de aplica ție.
Pentru armonizarea con ținuturilor înv ățământului de infanterie cu
nevoile reale de instruire a subunit ăților de arm ă, la nivelul Statului Major
al Forțelor Terestre au fost întreprinse unele m ăsuri menite s ă remedieze
deﬁ ciențele actelor normative men ționate. Astfel, modelul socio-profesional
al absolventului, statuat prin Concepția de transformare a înv ățământului
militar din 199525, a fost perfec ționat continuu, cu implicarea direct ă
a structurilor bene ﬁ ciare – corpuri de armat ă, unități și mari unit ăți
operaționalizate de arm ă.
Totodată, proiectarea con ținutului celor dou ă module de preg ătire, a
căror parcurgere asigura specializarea ini țială în armă a studenților din arma
artilerie ( Bazele tehnice ale armei și Bazele tactice ale armei ), a fost trecut ă
în responsabilitatea exclusiv ă a Școlii de Aplica ție a Infanteriei, ulterior a
Centrului de Preg ătire a Infanteriei/ Școala de Aplica ție pentru Unit ăți de
Luptă, iar activit ățile speci ﬁ ce de preg ătire erau conduse de instructorii
militari ai acestei institu ții.
Prin grija Serviciului Doctrin ă și Instrucție, transformat ulterior în
structura Instruc ție și Doctrin ă/Statul Major al For țelor Terestre, au fost
organizate consf ătuiri anuale cu factorii de conducere din institu țiile militare
24 Ordinul ministrului ap ărării naționale nr. M. 174/ 03.12.2004 pentru aprobarea Concepției
de formare, dezvoltare profesional ă și utilizare a o ﬁ țerilor în Armata României .
25 Hotărârea Consiliului Suprem de Ap ărare a Țării nr. 42/ 13.06.1995 pentru aprobarea
Concepției reformei înv ățământului militar.

139de învățământ, cu participarea comandan ților marilor unit ăți operaționalizate
și a șeﬁ lor instruc ției de la corpurile de armat ă. Practica universitar ă a
studenților, precum și stagiul o ﬁ țerilor de la cursul de baz ă, s-a organizat și
se desfășoară în continuare în marile unit ăți și unitățile de artilerie, ocazie cu
care studen ții au posibilitatea s ă cunoască aspectele concrete ale instruc ției
subunităților.
Neﬁ nalizarea demersurilor privind m ărirea duratei cursului de
bază de la 6 la 9 luni, ceea ce ar ﬁ permis o mai temeinic ă pregătire de
specialitate și metodic ă, a dus la organizarea în toate centrele de preg ătire
ale armelor, inclusiv în Centrul de Preg ătire a Infanteriei, a unui curs de
specializare pentru dezvoltarea preg ătirii în arm ă a comandan ților de
plutoane , cu durata de 8 s ăptămâni, imediat dup ă ﬁ nalizarea cursului de
bază. Programele de preg ătire pentru formarea o ﬁ țerilor de infanteriei au
fost îmbun ătățite continuu, astfel c ă, în cadrul modulului „ Bazele tactice ale
armei ”, precum și pe timpul cursului de baz ă, studenții din arma infanterie
executau și execută trageri de instruc ție și de luptă cu tehnica din dotarea
unităților opera ționalizate.
Nu în ultimul rând, o etap ă important ă în pregătirea o ﬁ țerilor o
reprezintă colegiile militare.
Prima etap ă a învățământului militar, care preg ătește cadre pentru una
dintre institu țiile fundamentale cele mai respectate ale statului – ARMATA –
sistemul social cu cea mai nobil ă misiune – ap ărarea țării, o reprezint ă Colegiile
militare.
Ca orice sistem social, are aspecte și laturi care îl avantajeaz ă, dar
și unele care îl fac mai pu țin atractiv. Autorii prezentei lucr ări făcând parte
dintre cei a c ăror activitate profesional ă majoritar ă (și chiar total ă) este
datorată și strâns legat ă de existen ța acestui tip de școală, care le-a oferit
numeroase satisfac ții, ar putea ﬁ tentanți de a o prezenta într-o lumin ă cel
puțin avantajoas ă. Confruntându-ne spiritul cu inima, consider ăm că ar ﬁ
incorect s ă facem așa.
Organizarea în sistem militar, programul riguros, via ța de internat
în regimul de cazarm ă, privațiunile serviciului militar, num ărul ridicat de
ore de preg ătire ﬁ zică și instrucție de front, precum și duritatea disciplinei
militare, iat ă principalele aspecte care-l transform ă, pentru majoritatea
publicului neavizat, într-o școală greu accesibil ă, cu un regim dur, în care se
poate crede c ă, aici, confortul nu este la el acas ă, atribuite care-l fac aparent
mai greu de comparat cu colegiile.

140IV . 2. Preg ătirea subo ﬁ țerilor de infanterie
Credința că armata este na țiunea însăși a pătruns de mult în con știința
noastră. Armata este na țiunea însăși, ca semni ﬁ cație de “bra ț înarmat” și o
sinteză a elementelor ei de via ță, de pregătire pentru ap ărarea țării. Armata și
astăzi înțelege să întrupeze na țiunea în aspira țiile ei superioare de integrare
euroatlantice. Iar pentru su ﬂ etul românesc, pentru armata țării, cei care
constituie ast ăzi corpul subo ﬁ țerilor se situeaz ă în prelungirea unei mari
tradiții care insu ﬂ ă patriotism și spirit de sacri ﬁ ciu.
Avându-și începuturile în procesul de reorganizare a armatei noastre
moderne, corpul subo ﬁ țerilor evolueaz ă o dată cu armata na țională,
participând odat ă cu celelalte categorii de osta și ai țării la marile momente
din istoria poporului nostru. Sub asemenea auspicii și cu trecutul acestui
corp militar, ce în parte este cuprins în aceast ă monogra ﬁ e, se garanteaz ă și
astăzi atingerea standardelor de preg ătire similare cu cele ale altor armate
moderne.
Școala Militar ă de Maiștri Militari și Subo ﬁ țeri a Forțelor Terestre
“BASARAB I”, și-a schimbat de-a lungul timpului deseori loca ția. Astăzi
ea se a ﬂ ă în orașul Pitești, care a avut în trecut și reputația de “ora ș al școlilor
militare”.
Pregătirea elevilor și cursanților în școală constituie fundamentul
pentru dezvoltarea ulterioar ă a subo ﬁ țerilor și maiștrilor militari. Ace știa
constituie o categorie de personal profesionalizat al armatei, purt ătoare
a valorilor și tradițiilor militare ale poporului român care întruchipeaz ă
luptătorul și specialistul militar, capabil s ă conducă, să instruiasc ă și să
motiveze personalul din subordine pentru îndeplinirea misiunilor ce-i revin. Ei sunt lideri militari capabili s ă conducă și să instruiasc ă subordona ții prin
puterea exemplului personal și folosirea propriei experien țe, să impună
și să mențină standardele de preg ătire și comportare, s ă se îngrijeasc ă de
subordona ți, să asigure mentenan ța tehnicii din dotare și să se adapteze
schimbărilor speci ﬁ ce mediului militar și ale societ ății, în general. La
absolvirea cursurilor vor îndeplini func ții de comand ă de la baza ierarhiei
militare iar prin misiunile încredin țate, poten țialul profesional și prin
num
ărul lor, subo ﬁ țerii și maiștrii militari reprezint ă “coloana vertebral ă”
a armatei. Școala militar ă are o individualitate aparte fa ță de cea civil ă.
Această individualitate este dat ă de un pozitivism de esen țe direct prezente
care sunt internalizate de elevii sub forma de calit ăți imediate și ireductibile:

141disciplina, onoarea, demnitatea, spiritul de camaradenie și sacri ﬁ ciu,
dragostea de țară etc. Toate aceste acte sociale servesc drept baz ă diversității
valorilor militare, care sunt internalizate de c ătre cadrele militare începând
cu școala militar ă; aici, în ipostaza de elev, aceste valori sunt ancorate intim
în eu. A saluta pe superiori în grad sau a r ăspunde la salut este o valoare
comportamental ă, dar și o normă militară. Dacă salutul militar este privit
încă din școală ca pe un semn exterior lipsit de importan ță el își va pierde
din semni ﬁ cație de-a lungul întregii cariere. Necesitatea aceasta face ca
pedagogia militar ă să ﬁ e foarte “personal ă”, educatorul militar este mai mult
practician decât teoretician, pentru a transmite elevilor acel entuziasm de care are atâta nevoie armata.
Concepția de reform ă
a învățământului militar,
aprobată prin Hot ărârea
Consiliului Suprem de
Apărare a Țării nr . 42/1995,
începând cu data de 01.08.1996 ia ﬁ ință Școala
Militară de Maiștri Militari
și Subo ﬁ țeri a Trupelor de
Uscat, cu misiunea de a realiza ”preg ătirea comun ă a
elevilor din anul I de studii, pentru toate armele și specialit ățile trupelor de
uscat, precum și altor bene ﬁ ciari”. În 04.08.2000 prin Dispozi ția Statului
Major al For țelor Terestre, institu ția noastră ia denumirea de Școala Militar ă
de Maiștri Militari și Subo ﬁ țeri a Forțelor Terestre.
Începând cu anul de înv ățământ 1999-2000, Școala Militar ă de Maiștri
Militari și Subo ﬁ țeri a Forțelor Terestre, preg ătește subo ﬁ
țeri în activitate, pe
ﬁ liera direct ă și indirectă pentru toate armele și specialit ățile forțelor terestre
și pentru al ți bene ﬁ ciari.
Odată cu reorganizarea și transformarea Școlii Militare de O ﬁ țeri
Activi „Nicolae B ălcescu” în Institutul Militar „Nicolae B ălcescu”, ia ﬁ ință,
în compunerea acestuia din urm ă, o secție pentru subo ﬁ țeri în cadrul c ăreia
se asigura preg ătirea acestei categorii de personal, prin studii cu durata de
2 ani. Transformarea ulterioar ă a institutelor militare în școli de aplica ție
ale armelor și înﬁ ințarea, în 1996, a Școlii Militare de Mai ștri Militari și

142Suboﬁ țeri a Trupelor de Uscat26 a determinat reconsider ări în domeniul
pregătirii subo ﬁ țerilor. Ace știa executau preg ătirea militar ă generală
și tactică și pregătirea fundamental ă postliceal ă timp de un an în Școala
Militară de Maiștri Militari și Subo ﬁ țeri a Trupelor de Uscat, redenumit ă
ulterior Școala Militar ă de Maiștri Militari și Subo ﬁ țeri a Forțelor Terestre,
iar specializarea în arm ă și pregătirea pentru prima func ție pe timpul anului II
de studii, în Școala de Aplica ție a Infanteriei, iar mai târziu, în Centrul de
Pregătire a Infanteriei.
Procesul de formare a subo ﬁ țerilor de infanterie a cunoscut, de
asemenea, schimb ări importante în timp. Preg ătirea subo ﬁ țerilor de infanterie
se asigura, pân ă în anul 1987, în cadrul Școlii Militare de Mai ștri Militari și
Suboﬁ țeri, printr-o catedr ă de pro ﬁ l, prin studii cu durata de 2 ani. Ulterior,
după uniﬁ carea școlilor de o ﬁ țeri cu cele de mai ștri militari și subo ﬁ țeri,
aceasta a trecut în sarcina batalionului de subo ﬁ țeri/Școala Militar ă de
Oﬁ țeri Activi „Nicolae B ălcescu” și a personalului didactic de la catedrele
de specialitate. Trebuie remarcat ă și ultima încercare, în perioada 1989-
1990, de formare, în paralel cu ﬁ liera normal ă, a unor subo ﬁ țeri de infanterie
în activitate printr-un înv ățământ de zi cu durata de un an, combinat cu un
așa-zis „ învățământ la distan ță”, cu aceea și durată, în care absolven ții intrau în
posesia actelor de studii dup ă exercitarea, timp de un an, a atribu țiilor funcțiilor
pe care au fost repartiza ți și un examen sus ținut la ﬁ nalul anului II de studii.
Unele schimb ări în înv ățământul postliceal na țional au impus,
începând cu anul de înv ățământ 2004-2005, reproiectarea în consecin ță a
planurilor de preg ătire. Acestea aveau ca ﬁ nalitate formarea subo ﬁ țerilor ca
lideri ai structurilor de la baza ierarhiei militare (echip ă, echipaj, pies ă, post
de luptă, grup și similarele acestora) și specialiști militari în arm ă.
În cadrul etapei de specializare în arm ă și de preg ătire pentru
prima func ție, viitorii subo ﬁ țeri de infanterie executau stagiul în unit ăți
operaționalizate din For țele Terestre și, bineînțeles, exerci ții tactice, trageri
de instruc ție și de luptă cu armamentul din dotare.
Un impact deosebit, în mare parte negativ, asupra calit ății
învățământului militar de infanterie, l-a avut demararea, începând cu anul
de învățământ 1999-2000, a procesului de formare a cadrelor militare în
26 Ordinul general al ministrului ap ărării naționale nr. O.G. 10 din 05.03.1996 privind
înﬁ ințarea și reorganizarea școlilor militare de mai ștri și subo ﬁ țeri ale categoriilor de for țe
ale armatei.

143activitate, pe ﬁ liera indirect ă27. Formarea o ﬁ țerilor pe ﬁ liera indirect ă era
prevăzută printr-un curs cu durata de pân ă la un an, iar a subo ﬁ țerilor
și maiștrilor militari pentru o durat ă a studiilor de pân ă la un an, pentru
suboﬁ țeri, respectiv de pân ă la 18 luni, pentru mai ștri militari. Structura
instruirii urma s ă asigure și a asigurat, în general, preg ătirea militar ă de
specialitate pentru specializarea ini țială în armă și îndeplinirea primei
funcții de subo ﬁ țer. Interesant este faptul c ă structura cursului de formare a
suboﬁ țerilor prevedea patru module de preg ătire (pregătire militar ă – 3 luni,
pregătire fundamental ă de specializare postliceal ă – 3 luni, specializarea în
armă și pregătirea pentru prima func ție – maximum 6 luni), iar modulul
de pregătire militar ă al acestuia a fost proiectat în colaborare direct ă cu
specialiști ai Corpului Infanteriei Marine a S.U.A., dup ă standardele și
exigențele acestuia. Formarea instructorilor români și conducerea ini țială a
instrucției au fost asigurate de o delega ție de instructori americani.
Această situație nu a durat prea mult deoarece, în anul 2001, un nou act
normativ28 vine să schimbe condi țiile de formare a subo ﬁ țerilor în activitate,
pe ﬁ liera indirect ă. Durata cursului nu se schimb ă, însă structura acestuia
prevedea un modul de preg ătire de baz ă de comand ă și conducere militar ă,
cu durata de 3 luni, un modul de preg ătire de specialitate în arm ă, cu durata
de 6 luni și un modul de preg ătire de specialitate în vederea îndeplinirii
primei func ții și de evaluare a preg ătirii, cu durata de 2 luni. Candida ții se
recrutau în continuare din rândul solda ților/grada ților voluntari.
Dacă totuși, structura și conținutul preg ătirii din anii 1999 și 2001 au
asigurat absolven ților competen țele de specialist în arm ă și de conducere a
structurilor de la baza ierarhiei militare, din anul 2004 situa ția s-a schimbat
radical. Apari ția concep țiilor de formare, dezvoltare profesional ă și utilizare
a subo ﬁ țerilor și maiștrilor militari, precum și a normelor de formare a
personalului militar pe ﬁ liera indirect ă a determinat extinderea bazei de
recrutare a candida ților și reducerea semni ﬁ cativă a duratei cursurilor.
Suboﬁ țerii se formau, de regul ă, din rândul solda ților/grada ților voluntari
și, în mod excep țional, din rândul func ționarilor publici și personalului
27 Ordinul ministrului ap ărării naționale nr. M. 78 din 03.07.1999 pentru aprobarea
Normelor de organizare și desfășurare a activit ăților de formare a cadrelor militare în
activitate, pe ﬁ liera indirect ă.
28 Ordinul ministrului ap ărării naționale nr. M. 61 din 08.05.2001 pentru aprobarea
Normelor de organizare și desfășurare a activit ăților de formare a subo ﬁ țerilor în activitate,
pe ﬁ liera indirect ă.

144contractual civil/Ministerul Ap ărării Naționale sau al absolven ților
instituțiilor civile de înv ățământ superior sau postliceal.
Durata cursurilor se modi ﬁ că de la un an, cât era în anul 2001, la
10-26 săptămâni, pentru subo ﬁ țeri, în func ție de mediul de provenien ță al
candidaților.
Anul 2007 a adus cu sine noi proceduri de formare a subo ﬁ țerilor
pe ﬁ liera indirect ă, pe baza unei comenzi sociale, mai mult sau mai pu țin
justiﬁ cate, care au suspendat temporar orice act normativ referitor la ﬁ liera
indirectă emis pân ă în acel moment. Mediile de provenien ță a candida ților
s-au menținut acelea și, însă, fapt rezultat și în urma analizelor ﬁ nale efectuate
de factorii de decizie, durata cursurilor, extrem de redus ă, nu este de natur ă
să satisfacă cerințele formării subo ﬁ țerului .
În același context, durata redus ă a modulelor destinate preg ătirii de
specialitate și pregătirii pentru formarea deprinderilor de conducere nu a
permis desf ășurarea unor exerci ții tactice cu trageri de lupt ă și a stagiului
la unități, în timp ce viitorii colegi de subunitate ai acestor absolven ți
au desfășurat acest gen de activit ăți pe timpul cursului de baz ă pentru
specializarea în arm ă și pregătirea pentru prima func ție (ﬁ liera direct ă).
Pentru a reduce o parte din handicapul acestor tineri a c ăror singur ă vină
a constituit-o faptul c ă au fost admi și la o form ă de pregătire nefundamentat ă
științiﬁ c, la nivelul Statului Major al For țelor Terestre s-a decis organizarea,
în completare, a unor cursuri de specializare pentru dezvoltarea preg ătirii în
armă în centrele de preg ătire ale armelor.
Procesul de formare a subo ﬁ țerilor, pe ﬁ liera indirect ă, a avut, în
anul 2007, un caracter neunitar din punct de vedere al structurii preg ătrii.
A început ini țial printr-un curs de baz ă pentru formarea deprinderilor
de leadership, cu durata de 6 s ăptămâni, fără pregătire de specialitate
și a continuat ulterior pe durata a 7 s ăptămâni, din care 2 – preg ătire de
specialitate și 5 – preg ătire pentru formarea deprinderilor de leadership.
Această structură nu a permis, desf ășurarea exerci țiilor tactice cu trageri
de luptă și a stagiului la unit ăți, activități care le-ar ﬁ oferit absolven ților
posibilitatea form ării unui minimum de competen țe de a conduce instruc ția
subunităților la comanda c ărora au fost numi ți.
Deși în luna decembrie 2007, la ﬁ nalizarea cursurilor pe ﬁ liera
indirectă, factorii de r ăspundere din Statul Major General, Direc ția
Management Resurse Umane, Statul Major al For țelor Terestre și instituțiile

145militare de înv ățământ au convenit asupra necesit ății revizuirii fundamentale
a concepției de formare a personalului militar pe ﬁ liera indirect ă, anul 2008
nu a adus nimic semni ﬁ cativ în acest sens.
Totodată, unele de ﬁ ciențe ale procedurilor de recrutare au determinat
ignorarea faptului c ă unii candida ți proveni ți din rândul subo ﬁ țerilor în
activitate și al solda ților/grada ților voluntari erau con ﬁ rmați și aveau
experiență într-o arm ă/specialitate militar ă, aceștia ﬁ ind determina ți să
candideze, în func ție de specializarea universitar ă în care erau licen țiați
(pe care o consider ăm nerelevant ă în aceast ă situație), la o cu totul alta, în
care experien ța le lipsea cu des ăvârșire, iar preg ătirea oferit ă de cursurile
organizate, extrem de precar ă.
În concluzie, lipsa unei concep ții coerente de formare a personalului
militar, pe ﬁ liera indirect ă, calitatea candida ților la cele dou ă cursuri, precum
și durata acestora extrem de redus ă, a inﬂ uențat și va in ﬂ uența în continuare,
în mod negativ, calitatea procesului instruc ției pentru lupt ă a subunit ăților și
unităților, inclusiv a celor de artilerie.
Dezvoltarea profesional ă a subo ﬁ țerilor se realiza prin sistemul
cursurilor de carier ă și de specializare organizat în cadrul Centrului de
Instrucție al Infanteriei. Acestea aveau o durat ă variabilă, în funcție de
obiectivele și ﬁ nalitățile stabilite. Durata cursurilor de comanda ți de
companii, batalioane și de regimente era de 6 luni. Cursurile de comandan ți
de companii asigurau preg ătirea tactic ă și de specialitate necesar ă conducerii
acțiunilor de lupt ă ale companiei de infanterie. Cuno ștințele însușite și
deprinderile formate erau puse în valoare pe timpul aplica țiilor tactice
de comandament pe hart ă, precum și pe timpul exerci țiilor și aplicațiilor
tactice cu trageri de lupt ă. În ultima parte a cursului se studia orientativ
și eșalonul batalion, reluat în detaliu pe timpul cursului de comandan ți de
batalioane. Funcționau, de asemenea, cursuri de specializare cu durata de
maximum 2 luni, precum și convocări cu durata de o lun ă care contribuiau
la desăvârșirea pregătirii în anumite domenii.
Trebuie remarcat faptul c ă sistemul de promovare în cariera militar ă
și-a pus o amprent ă negativă asupra selec ției candida ților, mai ales pentru
cursurile de carier ă, precum și, uneori, asupra calit ății acestora. Este vorba
de avansarea pe principiul promo ției care, în majoritatea situa țiilor, nu crea
cadrul de concuren ță la aceste cursuri, personalul militar frecventându-le în
virtutea ordinelor comandan ților.

146Formarea subo ﬁ țerilor de infanterie în rezerv ă era organizat ă în
Școala de Aplica ție Infanteriei, prin cursuri cu durata de 6 luni29. Pregătirea
acestora se desf ășura în paralel cu cea a absolven ților institu țiilor civile de
învățământ superior care optau s ă devină soldați sau grada ți, organizat ă
în unitățile operative. Revenind la prima categorie, obiectivul general
al pregătirii consta în formarea la cursan ți a competen țelor de lupt ător și
specialist militar în arm ă, precum și de conduc ător de oameni și structuri
militare speci ﬁ ce primei func ții în care ace știa vor ﬁ încadrați. Viitorii o ﬁ țeri
și subo ﬁ țeri de infanterie în rezerv ă executau o perioad ă de stagiu la unit ăți,
de regulă, pe subunit ăți organice. Totodat ă, aceștia erau rula ți la comand ă,
în cadrul subunit ăților proprii, începând cu luna a treia, pentru conducerea
unor ateliere, subateliere și probleme de înv ățat speci ﬁ ce nivelului de
pregătire atins. Formarea personalului militar în rezerv ă ia sfârșit la ﬁ nele
anului 2006.
IV .3. Scurt ă incursiune în istoria și evoluția structurilor militare
de învățământ din For țele Terestre Române în cadrul c ărora se formeaz ă
și se pregătesc infanteri știi
În 1916, România se g ăsea în ajunul intr ării în război, iar nevoia
formării de cadre militare devenise foarte acut ă. În urma mobiliz ării generale
numărul oﬁ țerilor trebuia triplat. De asemenea, în toamna aceluia și an,
nevoia stringent ă de cadre din timpul r ăzboiului, a determinat conducerea
armatei să înﬁ ințeze încă trei școli de o ﬁ țeri de infanterie, cu structura și
conținuturile programelor de înv ățământ adaptate situa ției, ce impunea o
durată mai scurt ă a procesului de formare, în esen ță practic, și, cu instructori
(profesori) mai pu țini. Deși, condițiile erau deosebit de grele, exigen ța față
de instruirea și disciplina elevilor nu a sc ăzut. Absolven ții, la ﬁ nele perioadei
de pregătire susțineau un examen complex, iar dup ă promovarea acestuia
primeau gradul de plutonier și erau repartiza ți la centrele de instruc ție, unde
după ce îndeplineau un timp, cu bune rezultate, func ția de comandant de
pluton se înaintau la gradul de sublocotenent. Din cele 6000 de persoane, care au trecut prin procesul de preg ătire al acestor institu ții, în intervalul
29 Ordinul ministrului ap ărării nr. M. 98 din 05.12.1997 pentru aprobarea „ R.G.-6,
Regulamentul privind îndeplinirea serviciului militar cu termen redus în institu țiile militare
de învățământ ”.

14715 august – 01 octombrie 1917, au ob ținut gradul de sublocotenent doar
4908, din care 445 o ﬁ țeri activi și 4463 o ﬁ țeri în rezerv ă30.
Considerăm demn de remarcat și de subliniat, faptul c ă absolven ții și
cadrele Școlii de infanterie au luat parte activ ă la luptele purtate de Armata
Română în Primul R ăzboi Mondial, amintind printre mul ți alții pe: generalul
David Preporgescu și mulți alți oﬁ țeri.
IV .3.1. Centrul de Instruire pentru Infanterie și Vânători de Munte
Istoria Centrului de Instruire pentru Infanterie și Vânători de Munte
poate ﬁ considerat ă ca parte integrant ă a istoriei infanteriei și vânătorilor
de munte, precum și a oștirii noastre în general. În cadrul Istoriei Armatei
României infanteria și vânătorii de munte ocup ă locul principal, ﬁ ind armele
cu cea mai numeroas ă , cu cea mai mare și mai valoroas ă contribuție de
sânge la lupta multisecular ă, pentru ap ărarea gliei str ămoșești, a libert ății,
independen ței și unității noastre na ționale.
Pentru sfâr șitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea
problema form ării, specializ ării și perfecționării cadrelor necesare o știrii
constituia o sarcin ă de maxim ă importan ță, cunoscându-se faptul c ă nu se
putea forma o armat ă modernă și puternic ă fără existența unui corp de cadre
valoros, ata șat valorilor armatei na ționale în curs de formare.
Școala de Tragere a Infanteriei constituia o necesitate obiectiv ă
pentru perfec ționarea actului de comand ă la toate nivelele. Unit ățile erau
înzestrate cu noi modele de armament, din ce în ce mai so ﬁ sticate care
ridicau probleme la acea vreme și de aceea se sim țea o stringent ă nevoie
a unei institu ții militare de înv ățământ, care s ă completeze cuno ștințele
și deprinderile militare, tehnice și tactice ale o ﬁ țerilor și subo ﬁ țerilor
chemați să încadreze, s ă comande și în special s ă instruiasc ă zecile de mii
de infanteri ști, care-și satisfăceau an de an stagiul militar. A șa s-a ajuns la
necesitatea în ﬁ ințării Școlii de Tragere a Infanteriei, menit ă să atenueze
cât de cât decalajul dintre nevoi și realitate, în ceea ce prive ște necesitatea
instruirii performante a trupelor.
Astfel în urma propunerilor repetate ale Marelui Stat Major care
avea direct în subordine infanteria român ă și Comitetul Consultativ al
Infanteriei, Ministerul de R ăzboi a aprobat prin decizia ministerial ă nr. 531
30 Cf. Neculai Stoina, Mihai Racovi țan, Academia Trupelor de Uscat „Nicolae B ălcescu”
Sibiu. 150 de ani de înv ățământ militar românesc , Sibiu, Editura TRIPOTRIB, 1997, p.43.

148din 12 februarie 1906 ca începând cu data de 1 aprilie 1906 s ă se în ﬁ ințeze
Școala de tragere a infanteriei cu loca ția pe câmpul regional de instruc ție al
Corpului 2 Armat ă din garnizoana Mihai Bravu.
În primul stat de organizare al acestei institu ții de învățământ militar
erau prev ăzuți: un maior – comandant al Școlii de Tragere a Infanteriei; un
căpitan – ajutor al comandantului școlii; un c ăpitan – comandant companie
instrucție; un locotenent – o ﬁ țer cu tragerea.
Pentru a asigura buna func ționare a școlii s-a în ﬁ ințat pe lâng ă aceasta
o companie de infanterie instruc ție cu 254 militari, organizat ă pe trei plutoane
și un pluton de cavalerie cu 36 militari.
În ziua de 5 mai 1906 potrivit Înaltului Decret Regal num ărul 1688,
căpitanul Gheorghe M ărdărescu a fost înaintat la gradul de maior și numit
comandant al Școlii de Tragere a Infanteriei.
Durata general ă a cursurilor în școală a fost stabilit ă la 7 luni și se
desfășura, de regul ă, între 1 aprilie și 1 noiembrie a ﬁ ecărui an calendaristic.
Cursul cu num ărul 1 a fost urmat de 66 o ﬁ țeri, din care 3 c ăpitani, 62 locotenen ți
și un sublocotenent. Pentru ace știa programa școlară prevedea: cunoa șterea
armamentului de infanterie (a pu știlor „Mannlicher model românesc – 1893”
calibrul 6,5 mm, precum și a carabinelor „Henry – Martini” calibrul 11 mm,
existente atunci în înzestrarea unit ăților Armatei Române de toate armele);
cunoașterea, aplicarea normelor uzuale și a procedurilor privind recep ția
armamentului de infanterie; între ținerea, păstrarea în subunit ăți a acestui
armament, precum și reguli de aplicat pentru conservarea de lung ă durată;
superioritatea în câmpul tactic a cartu șelor cu pulbere f ără fum și modul de
manipulare, între ținere și conservare a acestei muni țiuni; exerci ții cu pușca
(instrucție de front cu arma); exerci ții de învățare a tragerilor și antrenamente
la încărcarea, desc ărcarea și ochirea cu pu șca (carabina); trageri reale în
poligon cu muni ție de război la distan țe diferite, asupra unor ținte (obiective)
care marcau inamicul probabil; cunoa șterea, folosirea și tragerea cu pistolul
și revolverul calibrul 8 și 10 mm; cunoa șterea și folosirea pe câmpul de
luptă a lopeții portative de infanterie „Linneman”; cunoa șterea, folosirea în
câmpul tactic și în alte situa ții a grenadelor de mân ă ofensive și defensive,
modele franceze și belgiene; uniformizarea vie ții de cazarm ă și aplicarea
riguroasă a orarului dup ă care se conducea institu ția; expuneri pe teme de
tactică generală și specială a infanteriei la nivel pluton, companie și batalion;

149exerciții tactice la nivel grup ă, pluton și companie privind defensiva și
ofensiva, potrivit regulamentelor de lupt ă ale vremii; cunoa șterea armatelor
străine și a elementelor de noutate din organizarea, înzestrarea și tactica de
luptă a infanteriei acestuia; efectuarea unor experien țe cu armamentul din
dotarea infanteriei și a luptei apropiate cu acesta; cunoa șterea procedurilor
și a modalit ăților de men ținere a leg ăturilor de comand ă la eșaloanele grup ă,
pluton și companie pe câmpul de lupt ă; noțiuni sumare despre forti ﬁ cațiile
de campanie și rolul acestor lucr ări pentru protec ția personalului; lucru
practic privind executarea lucr ărilor individuale și colective de tragere
și de adăpostire a personalului; cunoa șterea și folosirea explozibilului în
efectuarea diferitelor lucr ări de distrugere pe câmpul de lupt ă.
Durata general ă a cursurilor în școală a fost stabilit ă la 7 luni și se
desfășura, de regul ă, între 1 aprilie și 1 noiembrie a ﬁ ecărui an calendaristic.
Între eminen ții profesori ai Școlii de Tragere a Infanteriei s-au înscris
maiorii Gheorghe M ărdărescu și Gheorghe Dabija, o ﬁ țeri care au dat
învățământului și cursanților cunoștințele și deprinderile necesare despre
fenomenul d ării focului, vitezei ini țiale a glon țului, despre traiectorie și
importanța acesteia în lupt ă, fenomenul împr ăștierii și formarea unor lupt ători
conștienți de rolul lor în lupt ă, iar pentru o ﬁ țeri de a conduce subunit ățile și
unitățile pentru a ob ține maximum de e ﬁ ciență cu puțină cheltuială de timp
și sânge.
În anul 1907 în cadrul Școlii de Tragere a Infanteriei din Mihai Bravu
s-a mai ținut și desfășurat Cursul de Informa ții pentru personalul de direc ție
al Școlii Superioare de R ăzboi și oﬁ țerilor – elevi din ambii ani de studii. Cu
acest prilej au fost școlarizați timp de 6 zile un num ăr de 36 de o ﬁ țeri. Acest
curs a avut un program asem ănător cu cel al sublocotenen ților din arma
infanterie, comprimat la nivelul timpului de școlarizare stabilit, din acesta
deducându-se problemele referitoare la cunoa șterea armatelor str ăine, unele
expuneri și lecții care nu f ăceau obiectul preg ătirii la acest nivel.
Pentru anul de înv ățământ 6 aprilie – 19 septembrie 1909 și 1910
Școlii de Tragere a Infanteriei i s-au ﬁ xat a func ționa următoarele cursuri:
cursul normal al o ﬁ țerilor inferiori sublocotenen ți de infanterie –
cu o durat ă de 45 de zile;
cursul normal al sublocotenen ților de cavalerie cu o durat ă –
de 27 de zile;

150cursul special al elevilor școlilor preg ătitoare de o ﬁ țeri de –
infanterie și cavalerie cu o durat ă de 6 zile;
cursul normal al c ăpitanilor și locotenen ților de infanterie, –
cavalerie și pionieri, care nu aveau acest curs cu o durat ă de 14 zile;
cursul de informa ții al o ﬁ țerilor superiori cu o durat ă de 6 zile; –
cursul special al școlilor de subo ﬁ țeri din arma infanterie și –
aspiranților la gradul de o ﬁ țeri de rezerv ă.
Pentru prima oar ă în 1910 a luat ﬁ ință Cursul special al școlilor de
suboﬁ țeri de infanterie pe lâng ă Școala de Tragere a Infanteriei cu o durat ă
de 7 luni. Scopul cursului era de a preg ăti un num ăr cât mai mare de sergen ți
instructori, din care mai târziu se recrutau plutonierii. Absolven ții acestui
curs erau repartiza ți la trupe, iar cei ce se distingeau în mod deosebit, dup ă
un stagiu de un an, ca sergen ți instructori reangaja ți, puteau ﬁ avansați la
gradul de plutonier. Tot în anul 1910 au luat ﬁ ință școli pregătitoare pentru
plutonierii de infanterie.
La 19 septembrie 1910 Școala de Tragere a Infanteriei a fost mutat ă
din garnizoana Mihai Bravu în ora șul Slobozia, jude țul Ialomi ța, potrivit
Ordinului Ministrului de R ăzboi num ărul 4828 și al Marelui Stat Major
numărul 3074 din acela și an, într-un local mai modern, corespunz ător
nevoilor de preg ătire pentru o institu ție militară de învățământ.
Abia în anul 1911, la 16 aprilie a început în cadrul Școlii de Tragere
a Infanteriei primul „curs de mitraliere” , cu o durat ă de 14 zile, la care au
participat 74 de o ﬁ țeri, din care 18 c ăpitani și 56 de locotenen ți, propozabili
de a deveni comandan ții companiilor de mitraliere în unit ățile din care
veneau.
Programul de înv ățământ și instrucție la mitraliere a cuprins: ședințe
practice de cunoa ștere, montare, demontare și de transport pe servan ți; lecții
teoretice privind fenomenul tragerii și al balisticii; exerci ții de ocupare și
schimbare a pozi ției de tragere și locul servan ților în cadrul echipei și grupei
de mitraliere; înc ărcarea benzilor cu cartu șe și a mitralierei; scoaterea și
punerea benzilor cu cartu șe în alimentatorul mitralierei; exerci ții de tragere
(ochirea, schimbarea focului, executarea focului lovitur ă cu lovitur ă, în serii
scurte, lungi și prin secerare de front și în adâncime); trageri reale cu muni ție
de război ziua și noaptea; îngrijirea și păstrarea mitralierelor în companie și
în magazia corpului.

151Pregătirea o ﬁ țerilor și subo ﬁ țerilor de infanterie a continuat cu
aceeași intensitate. Pentru o ﬁ țeri au func ționat urm ătoarele cursuri: Cursul
inspectorilor de armament; Cursul de mitraliere; Cursul normal al o ﬁ țerilor
inferiori; Cursul de informa ții al căpitanilor și locotenen ților; Cursul de
informații al o ﬁ țerilor superiori; Cursul Școlii Superioare de R ăzboi; Cursul
oﬁ țerilor – elevi ai Școlii Speciale de Infanterie.
Pentru gradele inferioare au func ționat: Cursuri de subo ﬁ țeri cu
armătura; Școala preg ătitoare pentru plutonierii activi; Școala preg ătitoare
pentru plutonierii de rezerv ă; Cursul gradelor inferioare în termen.
Pentru aceste cursuri programele și planurile de înv ățământ au cuprins:
lecții, ședințe practice și de laborator privind constatarea st ării tehnice a
armamentului de infanterie; îngrijirea, cur ățarea și păstrarea armamentului
din dotarea regimentelor de infanterie (vân ători); analize de laborator
privind uzura normal ă și prematur ă (accidental ă) a pieselor și mecanismelor
armelor; veri ﬁ carea calibr ării și decalibr ării armelor și munițiilor; controlul
armamentului înainte și după executarea tragerilor; p ăstrarea și depozitarea
armamentului în subunit ăți și unități; procesul d ării focului, a arderii pulberii
și aruncării gloanțelor din țevile armelor.
Începând din anul 1911 s-a hot ărât ca militarii în termen destina ți a
îndeplini func țiile de comandan ți de grupă (piese), precum și cei ce urmau a
ﬁ promova ți ca ajutoare ale comandan ților de plutoane, s ă ﬁ e pregătiți timp
de 6 luni în Școala de Tragere a Infanteriei, a c ăror programe de preg ătire
și de instruire nu difereau prea mult de cele ale militarilor în termen.
Pregătirea acestora începea, de regul ă, după „Școala soldatului” (perioada
individului), care avea o durat ă în unități de trei luni. Instruc ția practic ă
avea și o component ă metodică – didactic ă, care se referea la transmiterea
cunoștințelor și deprinderilor, privitoare la instruc ția tehnică, tactică, a
tragerilor și pregătirii ﬁ zice a militarilor din subordine. Cursul se încheia cu
un examen practic, iar cei ce nu-l luau se întorceau la unit ățile lor, așa cum
au venit.
În ziua de 16 august 1913 maiorul Alexandru Alexiu a preluat comanda
Școlii de Tragere a Infanteriei din garnizoana Slobozia.
În conformitate cu Ordinul general nr. 3550 din 27 iulie 1914 emis de
Marele Stat Major, o ﬁ țerii – elevi și cadrele Școlii de Tragere a Infanteriei

152au fost trimi și la unitățile de care apar țineau la mobilizare, iar institu ția și-a
închis por țile până la noi ordine.
Din vara anului 1914, Marele Stat Major și Inspectoratul General
al Infanteriei au revitalizat Școala de Tragere a infanteriei și au dispus
școlarizarea în prima parte a anului 1916 în serii de 45 de zile a peste
1.200 sublocotenen ți – comandan ți de plutoane de infanterie, cavalerie și
geniu – pentru nevoile imediate ale frontului și ale războiului care se apropia,
în special pentru func țiile de comandan ți de companii.
Pe întreaga perioad ă a ocupației germano-austro-ungar ă și bulgară
dintre decembrie 1916 și până în iulie 1918, personalul Școlii de Tragere a
Infanteriei de la Slobozia a fost deta șat în unitățile Corpului 2 Armat ă.
Potrivit Ordinului ministrului de R ăzboi nr. 1288 din 24 aprilie
1918 Inspectoratul General al Infanteriei a prezentat acestuia un nou proiect de decizie privitor la reorganizarea „Școalelor de Tragere și de
Specialități ale Infanteriei” bazat în primul rând pe experien ța Armatei
României în cei doi ani de r ăzboi. În Regulamentul „ Școalelor de Tragere
și de Specialit ăți ale Infanteriei” se ar ăta că obiectivul (scopul) acestora
era: „studiul și experimentarea tuturor mijloacelor tehnice principale
și auxiliare de lupt
ă ale infanteriei; stabilirea procedeelor de lupt ă ale
infanteriei pe baza propriet ăților și efectelor materialului tehnic de lupt ă;
completarea, des ăvârșirea și întreținerea instruc ției profesionale de arm ă
a tuturor o ﬁ țerilor de infanterie; cimentarea de comun acord cu artileria a
legăturii indispensabile între aceste arme pe linie intelectual ă, spiritual ă și
materială; completarea și desăvârșirea instruc ției oﬁ țerului de infanterie,
atât ca lupt ător, instructor, cât și conducător în lupt ă; ținerea la curent a
tuturor o ﬁ țerilor de infanterie cu modi ﬁ cările aduse procedeelor de lupt ă
și conducerii subunit ăților; preg ătirea personalului specializat necesar
inspectării și controlului armamentului, muni țiunilor și materialului tehnic
al armei”.
Ținându-se cont de con ﬁ gurația României din anul 1918, Școala de
Tragere și de Specialit ăți a Infanteriei a fost stabilit a lua ﬁ ință și a funcționat
la Mănăstirea Neam ț.
Potrivit Ordinului nr. 13 din 23 iunie 1918 al Directorului Superior
și Inspector General al Infanteriei Școala de Tragere și de Specialit ăți a
Infanteriei a început s ă funcționeze operativ începând cu 1 iulie 1918 la

153Mănăstirea Neam ț, iar cursurile cu 1 octombrie. Timp de trei luni s-au
organizat câmpurile de tragere, s-au întocmit regulamentul armei și programele
analitice, s-au preluat de la R. 8 V .M. localurile pentru Comandamentul Școalelor și Direcția Superioar ă, locuințele pentru o ﬁ țeri, sălile necesare
pentru conferin țe și prelegeri, precum și primele aprovizionamente necesare
popotei o ﬁ țerilor și trupei.
Inspectoratul General al Infanteriei a organizat pentru anul de
învățământ 1918 – 1919 urm ătoarele cursuri în Școala de Tragere și de
Specialități a Infanteriei: igien ă, călărie, scrim ă și sporturi; Cursul de
armament și munițiuni infanterie; Cursul de informa ții, legături și mijloace
tehnice auxiliare de lupt ă ale infanteriei; Cursul de cunoa ștere sumar ă a
efectelor tragerilor artileriei pe câmpul de lupt ă; Cursul de topogra ﬁ e de
campanie; Cursul de lucr ări în campanie; Cursul de organizare, legisla ție și
administra ție; Cursul de tactica infanteriei, tactic ă elementar ă ș
i cunoștințe
sumare de tactic ă; Cursul de istorie militar ă; Cursul de coresponden ță
militară.
În baza aprob ării ministrului de R ăzboi nr. 1.228/1.918 pentru anul de
învățământ 1918 – 1919 la Școala de Tragere și de Specialit ăți a Infanteriei
au fost organizate cursurile de tragere și de specialit ăți: Cursul de mitraliere
și puști mitraliere; Cursul de tragere al infanteriei; Cursul de mortiere de
tranșee și grenade; Cursul de specialit ăți; Cursul capilor de plutoane și
companii.
Principiul fundamental doctrinar al înv ățământului în Școala de Tragere
și de Specialit ăți a Infanteriei era: „Cunoașterea temeinic ă ca organizare,
proprietăți, efecte și utilizare a tuturor mijloacelor tehnice principale și
auxiliare de lupt ă ale infanteriei și întrebuin țarea lor cu maxim ă eﬁ ciență pe
câmpul de lupt ă, în raport cu normele și principiile tactice ale infanteriei, în
legătură directă cu celelalte arme”.
În funcție de scopul urm ărit cursurile desf ășurate în școala de tragere
au fost urm ătoarele: cursul normal al o ﬁ țerilor de infanterie care au absolvit
școala de aplica ție cu o durat ă de 60 zile; cursul de completare a cuno ștințelor
pentru o ﬁ țerii inferiori cu o durat ă de 20 de zile; cursul de perfec ționare al
oﬁ țerilor superiori cu o durat ă de 15 zile; cursul de informa ții(cercetare)
al comandan ților de regimente cu o durat ă de 6 zile; ședințe informative
excepționale pentru comandan ții de brig ăzi și de divizii de infanterie și

154artilerie, cu o durat ă de 2 – 6 zile; cursul inspectorilor de armament și al
oﬁ țerilor cu arm ătura cu o durat ă de 60 de zile.
Primele patru cursuri urmau s ă se țină anual, iar ultimele dou ă
periodic potrivit nevoilor corpurilor de trup ă și comandamentelor, la ordinul
Inspectoratului General al Infanteriei.
Cursul normal era destinat tuturor sublocotenen ților de infanterie,
după terminarea ultimului an de preg ătire în Școala de Aplica ție având ca
obiective: de a des ăvârși prin mijloace reale instruc ția aplicativ ă de luptă
a plutonului pentru r ăzboi; de a dezvolta însu șiri su ﬂ etești necesare unui
comandant în lupt ă până la eșalonul companiei inclusiv.
Cursul de completare a cuno ștințelor pentru o ﬁ țerii inferiori era
destinat locotenen ților de infanterie din ultimul an în grad și căpitanilor din
primul an în grad urm ărind: reîmprosp ătarea cuno ștințelor și a-i pune la
curent cu toate modi ﬁ cările aduse mijloacelor și procedeelor de lupt ă ale
infanteriei, precum și cu noile metode de predare a instruc ției la trupe; a
le desăvârși cunoștințele și deprinderile pentru o preg ătire solidă la război
și conducerea în lupt ă a companiei; a-i ini ția în domeniul conducerii
batalionului în lupt ă, precum și a întrebuin țării subunit ăților de mitraliere și
aruncătoare, în cooperare cu cele de artilerie.
Cursul de perfec ționare al o ﬁ țerilor superiori avea rolul de a-i informa
pe aceștia asupra modi ﬁ cărilor aduse procedeelor de lupt ă ale infanteriei,
a le desăvârși deprinderile și aptitudinile pentru conducerea batalionului;
a-i învăța pe aceștia și a-i înarma cu cuno ștințele strict necesare conducerii
regimentului, cât și asupra întrebuin țării în câmpul tactic al subunit ăților de
mitraliere, arunc ătoarelor de bombe și a mijloacelor de leg ătură necesare.
Cursul de informa țiuni era destinat locotenen ților – colonei și
coloneilor din primul și al patrulea an de comand ă a regimentului sau alt ă
funcție echivalent ă șefului de corp, pentru a ﬁ ținuți la curent cu progresele
tehnice și tactice ale armei și de a studia în mod aplicativ procedeele de lupt ă
ale infanteriei de la e șalonul pluton la regiment, inclusiv al mitralierelor,
artileriei, arunc ătoarelor de bombe, mijloacelor tehnice de informa țiuni și
legături în lupt ă; informarea acestora privind întregul înv ățământ aplicativ
predat o ﬁ țerilor în aceste școli, metodele de instruire preconizate pentru
corpurile de trup ă. Programul avea la baz ă expuneri și ședințe demonstrative
și aplicative cu toate mijloacele de care dispunea infanteria, auxiliarele și
artileria.

155Ședințele informative excep ționale se desfășurau ori de câte ori era
nevoie, la aprecierea Inspectoratului General al Infanteriei, pentru a-i ține
la curent pe comandan ții de brigăzi și de divizii de infanterie și artilerie cu
noutățile tehnice survenite în arm ă și inﬂ uențele acestora asupra procedeelor
de luptă ale infanteriei. Aceste ședințe erau organizate și conduse de c ătre
Inspectoratul General al Infanteriei.
Cursul inspectorilor de armament și al o ﬁ țerilor cu arm ătura avea
rolul de a preg ăti personalul o ﬁ țeresc din unit ăți, de a organiza serviciul
de întreținere și conservare a armamentului, muni țiunilor și a tuturor
mijloacelor tehnice de lupt ă ale infanteriei la regimente și divizii. Aceste
cursuri erau urmate de locotenen ții și căpitanii de infanterie a c ăror cunoștințe
și deprinderi ajunseser ă la perfec țiune în domeniul respectiv, pentru a le
înlesni consolidarea cuno ștințelor tehnice strict necesare îndeplinirii acestor
funcțiuni.
De regulă, chemarea o ﬁ țerilor pentru a urma aceste cursuri se f ăcea
anual prin decizie ministerial ă.
În cursul anului de înv ățământ 1918 – 1919 urmau a ﬁ chemați la
Școala de Tragere și Specialit ăți Militare ale Infanteriei o ﬁ țerii promo țiilor
1913 – 1915, în 3 serii a câte 4 luni, în anul 1919- 1920 promo țiile 1916 –
1917, în 4 serii a câte 5 luni.
Potrivit Ordinului nr. 646/1918 al Ministerului de R ăzboi a fost
revocat ordinul de începere a cursurilor Școlii de Tragere și de Specialit ăți
ale Infanteriei. Parte din o ﬁ țerii școlii au fost repartiza ți marilor unit ăți și
Marelui Cartier General. Începând cu 13 noiembrie 1918 Inspectoratul General al Infanteriei a luat m ăsurile necesare mut ării Școlii de Tragere și de
Specialități ale Infanteriei de la M ănăstirea Neam ț la Slobozia de Ialomi ța.
În tot cursul anului 1919 Școala de Tragere și de Specialit ăți a
Infanteriei a func ționat în garnizoana Slobozia de Ialomi ța cu un stat redus
și cu minimum de personal f ără a școlariza o
ﬁ țeri sau a preg ăti trupe.
După Marea Unire de la Alba – Iulia din 1 decembrie 1918, Pre ședintele
Consiliului Na țional Diligent al Transilvaniei a propus Ministerului de
Război mai multe garnizoane pentru redislocarea Școlii de Tragere și de
Specialități a Infanteriei.
În consecin ță, potrivit Ordinului nr. 1.525/1918 al Ministerului de
Război și al Resortului Agriculturii nr. 8379 Școala de Tragere și de Specialit ăți

156a Infanteriei a fost redislocat ă din garnizoana Slobozia în garnizoana Sfântu
Gheorghe, jude țul Trei Scaune, începând din 21 ianuarie 1920. Odată cu
mutarea în garnizoana Sfântu Gheorghe, începând cu 1 ianuarie 1920 instituția a primit denumirea de „ Școalele de Aplica ție ale Infanteriei”.
Școala a redactat „Regulamentul Tragerilor de Infanterie”, în care
se arăta că „focul este mijlocul principal de ac țiune al infanteriei”, iar
scopul acesteia era formarea tr ăgătorilor de elit ă și producerea unui foc de
calitate. În acest regulament se mai prezentau felurile și numărul armelor și
munițiilor în acțiune, alegerea și prepararea pozi ției de tragere, determinarea
distanțelor, alegerea momentului pentru deschiderea focului, ordinul sau
planul de foc, a șezarea și schimbarea în ălțătorului, tragerea de reglare,
alegerea țintei, durata repeziciunii tragerii, disciplina focului, probabilitatea
de lovire, reglarea intensit ății focului, concentr ările de foc temporare și
succesive, sprijinul reciproc, in ﬂ uența terenului, împrosp ătarea cu muni ție,
coordonarea tuturor mijloacelor de foc, leg ătura de foc, in ﬂ uența focului
adversarului și circumstan țele atmosferice.
În anii 1922 – 1924 în Școala de Aplica ție a Infanteriei au func ț
ionat
și s-au desf ășurat următoarele discipline de înv ățământ în cadrul tuturor
cursurilor desf ășurate: psihologie și pedagogie; topogra ﬁ e; armament de
însoțire; informa ții; legături de transmisiuni; organizarea terenului; tactica
generală a infanteriei; istoria militar ă, istoria politic ă a românilor; geogra ﬁ e
militară, economie politic ă, trageri și amenajarea terenului pentru lupt ă.
În perioada 1920-1930 înv ățământul militar s-a dezvoltat în strâns ă
legătură cu evoluția sistemului na țional de ap ărare, având ca obiectiv major
formarea și perfecționarea o ﬁ țerilor și a subo ﬁ țerilor, cu o temeinic ă cultură
generală și militară, de specialitate, devota ți României și intereselor ei
majore.
Avându-se în vedere Ordinul Marelui Stat Major nr. 220/1925
referitor la organizarea școlilor militare și a centrelor de instruc ție ale
tuturor armelor, începând cu data de 1 aprilie, Comandamentul Școlii de
Aplicație a Infanteriei, s-a transformat în Comandamentul Școlilor Militare,
având în subordine școlile preg ătitoare de o ﬁ țeri activi și de rezerv ă, Școala
Specială și Școlile de Subo ﬁ țeri subordonate direct Inspectoratului Tehnic
al Infanteriei.

157Cu acest prilej Școala de Tragere și de Specialit ăți a Infanteriei a primit
denumirea de Centrul de Instruc ție al Infanteriei, cu urm ătoarea organizare:
comandamentul centrului; direc ția de studii și experien țe; cursul de tragere;
cursul de specialit ăți; cursurile preg ătitoare de forma țiuni și informa țiuni;
secția câmpurilor de tragere și experien țe; muzeul demonstrativ și unități de
instrucție.
Potrivit unui ordin al Ministerului de R ăzboi și al Instruc țiunilor
bugetare pe anul 1927 a fost în ﬁ ințat Batalionul de Instruc ție al Centrului
de Instruc ție al Infanteriei organizat pe 3 companii de pu șcași și 1 companie
de mitraliere.
Cursurile care s-au organizat în anul 1928 în Centrul de Instruc ție al
Infanteriei: cursul practic de specializare în arm ă pentru promo ția 1925 cu
o durată de 60 de zile; cursul practic de tragere pentru o ﬁ țerii regimentelor
de infanterie, gr ăniceri, cavalerie și batalioanelor de vân ători de munte
cu o durat ă de 25 de zile; cursul de informa ții pentru o ﬁ țerii din Școala
Superioar ă de Război cu o durat ă de 15 zile; cursul de informa ții pentru
oﬁ țerii regimentelor de infanterie, gr ăniceri și batalioanelor de vân ători de
munte cu o durat ă de 6 zile; cursul de informa ții al comandan ților de divizii
și brigăzi cu o durat ă de 6 zile; cursul de informa ții al comandan ților de
regimente și cursul de forma țiune al locotenen ților colonei din toate armele
admiși la avansare în anul 1928.
Prin Înalt Decret, începând cu data de 1 noiembrie 1930 s-a reîn ﬁ ințat
Școala de Tragere a Infanteriei ca institu ție de înv ățământ subordonat ă
Centrului de Instruc ție al Infanteriei. Școala de Tragere a Infanteriei s-a
constituit pe structura organizatoric ă a Detașamentului de Instruc ție și
Servicii Administrative a Centrului de Instruc ție al Infanteriei, ﬁ ind cartiruit ă
în cazarma Școlii de Aplica ție a Infanteriei (fostul hotel „Ungaria”) din
centrul ora șului Sfântu Gheorghe.
Pentru merite deosebite în formarea și educarea cadrelor de comand ă
ale infanteriei, prin Înalt Decret, în anul 1931 Centrului de Instruc ție al
Infanteriei i s-a conferit Drapelul de Lupt ă Tricolor, înmânat personal în
cadrul unei ceremonii fastuoase de îns ăși Majestatea Sa Regele Carol
al II-lea.
În cadrul Școlii de Tragere a Infanteriei în perioada 15-30 mai 1931
s-a desfășurat Cursul Școlii Speciale a Infanteriei, în care s-a pus accentul

158pe cunoașterea armamentului, probleme practice referitoare la tragerile cu
acesta, precum și trageri de lupt ă cu soldatul, grupa, plutonul și compania
de infanterie.
An de an prin Centrul de Instruc ție al Infanteriei din Sfântu Gheorghe
au trecut mii de generali, o ﬁ țeri și subo ﬁ țeri din armele infanterie, vân ători
de munte, cavalerie, artilerie, geniu și marină pentru a deslu și tainele
tragerilor individuale și de luptă cu armele u șoare, a însu și din frumuse țea
funcției de comandant de pluton și pe linie de informare cu nout ățile de
armă, organizate de Inspectoratul General al Infanteriei pentru comandan ții
de regimente, brig ăzi, divizii și pentru o ﬁ țerii-elevi ai Școlii Superioare de
Război.
Cel mai important curs era cel practic de specializare în arm ă pentru
absolvenții Școlii Militare de O ﬁ țeri de Infanterie, cu o durat ă de 60 de zile,
în care anual erau preg ătiți între 150 și 500 de sublocotenen ți.
În Centrul de Instruc ție al Infanteriei s-au desf ășurat următoarele
cursuri: de tragere cu mitraliera; de patrule și observatori; de forma țiune
a locotenen ților colonei; practic de armament și trageri; de aruncarea
grenadelor și de luptă corp la corp; de leg ături și transmisiuni; de informa ții
pentru comandan ții de regimente; de informa ții pentru comandan ții
de brigăzi și divizii de toate armele; de tragere pentru comandan ții de
regimente de infanterie, vân ători, cavalerie și de grupuri de vân ători de
munte; de informa ții a Școlii Superioare de R ăzboi; de vizite a coloneilor și
generalilor; aplicativ pentru elevii Școlii Speciale de Infanterie; de informa ții
pentru o ﬁ țerii superiori de geniu; de informa ții și observare; de trageri ale
infanteriei pentru o ﬁ țerii de artilerie și Școala instructorilor de corp (grada ți-
militari în termen).
Cursul cel mai important în aceast ă perioadă a fost cel de specializare în
armă cu oﬁ țerii-elevi ai Școli Speciale, care a avut drept obiectiv completarea
și perfecționarea cuno ștințelor în domeniile armamentului, muni țiunilor,
mijloacelor de transmisiuni, protec ție, observare, mascare, distrugeri și
transport a ﬂ ate în serviciul unui regiment de infanterie la r ăzboi; instruc ția
tehnică a tragerilor cu tot armamentul de infanterie; cunoa șterea procedeelor
de luptă ale micilor subunit ăți din cadrul batalionului de infanterie (vân ători
și vânători de munte), predarea (metodica) instruc ției de lupt ă la nivel
soldat, grup ă și pluton (sec ție); conducerea tehnic ă și tactică a plutonului

159și companiei de pu șcași și mitraliere; preg ătirea și conducerea tragerilor de
luptă la toate eșaloanele. Durata acestui curs a fost variabil ă, de la 30-60 zile.
Cursul se refera la urm ătoarele capitole: armament și munițiuni; mijloace de
transmisiuni, de protec ție, de observare și de măsurare; tehnica tragerilor
și mânuirea materialului; procedeele de lupt ă ale infanteriei; organizarea
câmpurilor și conducerea tragerilor de lupt ă; mijloace de distrugere și de
transport.
La 1 ianuarie 1931 Marele Stat Major și Inspectoratul General al
Infanteriei au stabilit Centrului de Instruc ție al Infanteriei urm ătoarele
atribuțiuni:
studiul, aplicarea și îndoctrinarea celor mai bune metode și –
procedee de lupt ă și de instruc ție ale infanteriei, bazate pe regulamentele în
vigoare;
experimentarea din punct de vedere tehnic și mai ales tactic a –
mijloacelor de lupt ă ale infanteriei;
îndrumarea instruc ției în direc ția unei preg ătiri desăvârșite –
pentru război.
Pregătirea în Centrul de Instruc ție al Infanteriei urma s ă ﬁ e direcționată
în mod deosebit spre: instruc ția tehnică, de luptă și de specialitate a infanteriei,
instrucția tehnică și tactică a focului de infanterie.
Centrul de Instruc ție al Infanteriei avea dou ă perioade de func ționare
distincte: perioada aprilie-octombrie când func ționau toate cursurile hot ărâte
anual de Marele Stat Major prin ordin circular; perioada octombrie-aprilie în care se executa preg ătirea cadrelor în vederea func ționării centrului
în perioada de var ă; stabilirea și publicarea înv ățămintelor care urmau a
ﬁ aduse la cuno ștința armatei, ca rezultat al cercet ărilor din ﬁ ecare an de
funcționare.
Cursuri organizate în Centrul de Instruc ție al Infanteriei: cursul
practic școală specială; cursul de tragere cu pu șca, pușca mitralier ă, grenada,
pistolul și mitraliera pentru o ﬁ țerii subalterni și reangaja ți din toate armele;
cursul special de tragere cu mitraliera pentru o ﬁ țerii subalterni și reangaja ți
de la unit
ățile de mitraliere din toate armele; cursul special de tragere cu
armamentul de înso țire; cursul de armament și munițiuni pentru o ﬁ țerii
reangajați cu tragerea în corp și pentru șeﬁ i serviciilor armament și munițiuni
de la comandamente; cursul pentru o ﬁ țerii informatori și observatori;

160cursul de informa ții pentru o ﬁ țerii admiși în Școala Superioar ă de Război;
cursul de informa ții pentru o ﬁ țerii-elevi din anul I ai Școlii Superioare de
Război; cursul preg ătitor pentru o ﬁ țerii superiori (curs pe arm ă); cursul
de formațiune pentru locotenen ți colonei (pe arm ă); cursul de informa ții
pentru comandan ții de regimente; cursul de informa ții pentru comandan ții
de brigăzi și divizii.
Natura cursurilor, durata și perioada de timp în care se executau
acestea se hot ărau anual de c ătre Marele Stat Major.
Centrul de Instruc ție al Infanteriei dispunea în perioada interbelic ă în
garnizoana Sfântu Gheorghe de un poligon de tragere de instruc ție, de un
poligon de experien țe și de un poligon pentru tragerile de lupt ă, însumând
peste 40 km2.
Potrivit Înaltului Decret nr. 1393/1935, Ordinului ministrului Ap ărării
Naționale și al Inspectoratului General al Infanteriei începând cu data de
1 iunie 1935 a luat ﬁ ință Regimentul Centrului de Instruc ție al Infanteriei
organizat pe 2 batalioane, în care au fost încorporate și efectivele Școlii de
Tragere a Infanteriei, des ﬁ ințată cu acest prilej.
În perioada 15 mai – 18 iunie 1938 în Centrul de Instruc ție al
Infanteriei s-a desf ășurat cursul practic pentru elevii anului III ai Școlii
Militare de O ﬁ țeri de Infanterie din Sibiu și elevii Școlii de Aplica ție din
aceeași localitate, iar pentru demonstra țiuni la tragerea cu armamentul de
infanterie s-a prezentat Școala de Subo ﬁ țeri Activi de Artilerie din Mihai
Bravu.
După 15 mai 1939 au sosit în garnizoan ă maiorul turc Celal Alkoc,
colonelul sârb Begovici Tavaol, precum și maiorul sârb Yakol Radovanlort,
detașați de Marele Stat Major pentru un stagiu în Centrul de Instruc ție al
Infanteriei.
În perioada interbelic ă (1920-1940) înv ățământul militar în Centrul
de Instruc ție al Infanteriei a fost bine orientat și realizat, atât conceptual
cât și organizatoric. Insu ﬁ cienta sa dotare material ă a fost resim țită de
oﬁ țerii-elevi din institu ție, care au fost de multe ori nevoi ți să-și procure pe
cont propriu cele necesare, iar spa țiile insu ﬁ ciente și lipsite de confort au
creat mereu alte și alte probleme. Cu toate acestea o ﬁ țerii și subo ﬁ țerii din
perioada respectiv ă au dovedit reale calit ăți morale și profesionale.

161În urma Dictatului de la Viena, Centrul de Instruc ție al Infanteriei din
Sfântu Gheorghe a fost a fost dislocat în garnizoana F ăgăraș.
Astfel în ziua de 14 septembrie 1940 Centrul de Instruc ție al Infanteriei
cu toate unit ățile sale și-a făcut intrarea în noua garnizoan ă Făgăraș, ﬁ ind
încartiruit provizoriu în Cetatea „Radu Negru”, pân ă va ﬁ terminat ă noua
cazarmă „Constantin Brâncoveanu”, de fapt cea în care ast ăzi este dislocat
Centrul de Preg ătire a Infanteriei dat ă în folosin ță în anul 1941.
La 13 noiembrie 1940 Centrului de Instruc ție al Infanteriei i s-a
schimbat numele în Centrul de Instruc ție Mixt Româno-German, cu
misiunea de a instrui comandan ții de grupe, plutoane, companii și batalioane
de infanterie din armata noastr ă, în 4 serii a câte 6 s ăptămâni ﬁ ecare, în
spiritul doctrinei și regulamentelor de lupt ă și de specialitate germane.
Tot atunci s-a organizat și a funcționat pe lâng ă Centrul de Instruc ție
Mixt Româno-German un alt batalion de instruc ție, a cărui efective
proveneau din elevii Școlii de Subo ﬁ țeri de Infanterie, deta șate în acest scop
de la toate regimentele de infanterie din țară, cu scopul de a forma cât mai
mulți instructori, capabili s ă acționeze și să instruiasc ă infanteria român ă în
spirit german.
În afara acestor dou ă batalioane care se instruiau în Centrul de
Instrucție al Infanteriei sub comand ă și cu programe analitice germane,
Armata României a mai deta șat în acela și scop la institu țiile militare de
învățământ din Germania un num ăr însemnat de o ﬁ țeri și subo ﬁ țeri pentru
a-și însuși din „ înalta școală militară germană secretul victoriei”.
La aceste dou ă batalioane, pe lâng ă oﬁ țerii români încadra ți pe
funcții potrivit statului, a mai func ționat un al doilea rând de comandan ți
(instructori) germani.
În acest ritm, la 24 februarie 1941 a început preg ătirea seria a III-a de
școlarizare, la care au luat parte și elevii anului I din Școala de O ﬁ țeri de
Infanterie, care încadrau batalioanele de instruc ție.
Și în anul 1941 a continuat func ționarea cursurilor mixte româno-
germane. De aceast ă dată, în paralel cu subunit ățile române ști au început s ă
se „instruiasc ă” și cele germane, la e șaloanele grup ă, pluton și companie.
În luna octombrie 1941 pe baza unui ordin al Marelui Cartier General
Comandamentul Centrului de Instruc ție al Infanteriei, în frunte cu colonelul
Bardan Ștefan, comandantul acestei institu ții, s-a deplasat și a funcționat

162temporar în ora șul Tiraspol, la est de Nistru, unde a instruit timp de dou ă
săptămâni mai multe contingente de infanteri ști și comandan ți necesari
frontului din est, inclusiv de instructori sanitari.
Războiul în curs de desf ășurare cerea mereu o ﬁ țeri, în special pentru
funcțiile de comandan ți de plutoane și companii de infanterie, vân ători de
munte, mitraliere, branduri și anticar. Drept urmare la data de 1 august
1942 în Centrul de Instruc ție al Infanteriei a început s ă funcționeze Cursul
pentru perfec ționarea instructorilor de la Școala Militar ă de O ﬁ țeri Activi
de Infanterie, de la cele de rezerv ă și din școlile de subo ﬁ țeri activi și de
rezervă de infanterie, timp de 1 lun ă de zile, cifra cursan ților ridicându-se la
valoarea unui batalion.
Începând cu 15 septembrie 1942 Centrul de Instruc ție al Infanteriei a
fost reorganizat pe urm ătoarele elemente: comandant; stat major; Școala de
Tragere a Infanteriei și Regimentul Centrului de Instruc ție al Infanteriei.
Școlii de Tragere a Infanteriei i s-a stabilit re ședința în cazarma
„Constantin Brâncoveanu” pe lâng ă Statul Major al Centrului de Instruc ție
al Infanteriei.
Începând cu 15 octombrie 1942 în Centrul de Instruc ție al Infanteriei
și Școala de tragere a Infanteriei s-au desf ășurat următoarele cursuri de
pregătire: Școala de Subo ﬁ țeri de Infanterie în trei serii pe an; Cursul de
formare și perfecționare a o ﬁ țerilor instructori cu tragerea, timp de 14 zile;
Cursul de ini țiere al o ﬁ țerilor instructori din cadrul Școlii de Subo ﬁ țeri de
Rezervă, timp de 10 zile; Cursul de tragere cu armamentul greu, cu o durat ă
de 20 de zile; Cursul preg ătitor al căpitanilor pentru gradul de maior, cu o
durată de 32 de zile; Cursul de preg ătire al plutonierilor, cu o durat ă de
48 de zile.
În toți acești ani organele de studii și cercetare ale Centrului de
Instrucție al Infanteriei, potrivit unor ordine ale Ministerului Ap ărării
Naționale și ale Direc ției Superioare a Infanteriei au întocmit urm ătoarele
lucrări pentru nevoile trupelor și comandamentelor: proiect de instruc țiuni
pentru veri ﬁ carea preciziei și reglarea liniei de mir ă la pușca ruseasc ă cu
lunetă, calibru 7,62 mm, „Mossin – Nagant”; experimentarea aparatelor
de ochire ale arunc ătorului de 81,4 mm și adaptarea acestuia la arunc ătorul
de 60 mm; recti ﬁ carea tabelei de înzestrare cu materiale de observare,
recunoașteri și trageri; referat asupra comport ării pistolului mitralier ă

163„Bereta” scurt; tabele de experimentare și probe de reglaj cu noul dispozitiv de
suspensie elastic ă la tunul de 47 mm „Breda”; experimentarea frânei de gur ă
la pușca „Z.B.” calibrul 7,92 mm a ﬂ ată în serviciu; experimentarea ochelarilor
de soare, praf și zăpadă; propuneri pentru modi ﬁ carea regulamentului de
cunoaștere a arunc ătorului de 120 mm; studiul privind echiparea arunc ătorului
de 82 mm, reintrodus în serviciul armatei; purtarea pe lupt ător a muni ției
de pistol mitralier ă; experimentarea și stabilirea dreptunghiului împr ăștierii
pentru carabina rus ă model 1936; trageri de experimentare pentru întocmirea
Instrucțiunilor de cunoa ștere și întrebuin țare a puștii „Z.B.” model 1924,
calibrul 7,92 mm; instruc ția tehnică a tragerii cu armamentul de infanterie;
experimentarea aparatului „Ricorect” inventat de sublocotenentul Richard Marinescu.
Începând cu luna mai 1943 în Centrul de Instruc ție al Infanteriei s-au
desfășurat următoarele cursuri: Cursul de comandan ți de regimente, asistat
de generalul Ilie Șteﬂ ea – șeful Marelui Stat Major; Cursul de informare al
comandan ților de regimente, batalioane și companii, seria I, cu o durat ă de
25 de zile; Cursul de tunuri anticar seria I, cu durata de 25 de zile; Cursul vânătorilor de care de lupt ă; Cursul de informare al comandan ților de mari
unități seria I, durata 8 zile.
În toată perioada anilor 1941-1944 Centrul de Instruc
ție al Infanteriei
a avut pe frontul de est 10 baterii anticar independente (Bateriile 51-60 Anticar) motorizate sau trac ționate hipo și 3 companii branduri independente
(Companiile 57-59 Branduri) cu un efectiv care a variat între 1.500-2.000 militari. Aceste subunit ăți au fost date ca înt ărire Brigăzilor 1-4 Mixte Munte,
brigăzilor de cavalerie și unor regimente de gr ăniceri și chiar de infanterie,
luptând în dispozitivele acestora în cele mai critice și mai di ﬁ cile misiuni
de la Hotin, for țarea Nistrului, Wierhovka, Malaia – Bielosjorka, Crimeea,
Sevastopol, Taman, Caucaz, Odesa, Stalingrad și Cotul Donului.
Alte cursuri desf ășurate în perioada anilor 1943-1944 au fost: Cursurile
demonstrative ale Școlii Superioare de R ăzboi, timp de 25 de zile; Cursul de
informare al comandan ților companiilor de infanterie, cu o durat ă de 10 zile
în 8 serii; Cursul comandan ților de unit ăți A.A.; Cursul elevilor din Școala
Militară de Educa ție Fizică, cu o durat ă de 15 zile; Cursul instructorilor
de grăniceri cu o durat ă de 15 zile; Cursul elevilor M.T.R. cu o durat ă de

16430 de zile; Examenul de selec ție al candida ților pentru școlile de subo ﬁ țeri
de vânători de munte din Germania; Cursul instructorilor de tragere, cu
armamentul de la bord din Divizia Blindat ă, cu o durat ă de 18 zile; Cursul
special pentru aclimatizarea subo ﬁ țerilor absolven ți ai școlii de subo ﬁ țeri
din Germania cu o durat ă de 30 de zile; Cursul de preg ătire practic ă al
elevilor comandan ți M.T.R., timp de 30 de zile; Curs pentru cunoa șterea,
manipularea și întreținerea armamentului de infanterie cu o durat ă de 10 zile.
În anii 1943-1944 au fost întocmite peste 50 de lucr ări de cercet ări
științiﬁ ce, s-au experimentat mai multe tipuri de armament, aparatur ă de
observare și de comand ă, elemente de poligon, s-au redactat instruc țiuni
referitoare la cunoa șterea, întrebuin țarea și folosirea în lupt ă a noilor modele
de armament intrate în înzestrare, a muni țiilor, harna șamentelor și ale
mijloacelor de transport ale infanteriei și vânătorilor de munte.
În luna iunie 1944 s-a întors din Germania prima promo ție
de 62 o ﬁ țeri români care au efectuat școala militar ă de 3 ani în aceast ă
țară, pentru care Centrul de Instruc ție al Infanteriei a organizat Cursul de
adaptare al noilor sublocotenen ți. Scopul acestui curs de 20 de zile era:
cunoașterea armamentului din dotarea infanteriei române și executarea
tragerilor cu acesta; înv ățarea comenzilor de lupt ă și tehnice de instruc ție în
limba român ă; cunoașterea regulamentelor generale și de luptă românești.
În cursul anului 1944 au fost realizate urm ătoarele lucr ări: Manualul
infanteristului; „Arunc ătorul de 120 mm” – edi ția a IV-a; bro șura „Arunc ătorul
de 60 mm” edi ția a II-a; „Instruc ția tragerii cu arunc ătorul de 81,4 mm”;
„Regulamentul instruc ției infanteriei”, partea I, edi ția a II-a; „Memoratorul
tehnico-tactic al infanteriei”.
Pe lângă Centrul de Instruc ție al Infanteriei a fost ata șată începând
din luna mai 1944 o școală de subo ﬁ țeri de infanterie, absolven ți ai școlii
militare din Germania pentru adaptarea cu armamentul, regulamentele, comenzile și instrucția speci ﬁ ce infanteriei române.
În ziua de 24 august 1944 din efectivele Regimentului Centrului de
Instrucție al Infanteriei, Școlii de Tragere a Infanteriei (o
ﬁ țeri, subo ﬁ țeri și
trupă) s-a constituit un regiment de infanterie organizat pe dou ă batalioane.
Astfel organizat în unitate operativ ă acest regiment s-a deplasat în raionul
Rupea, Hoghiz, Homorod pentru a se opune încerc ărilor trupelor germano-
maghiare de p ătrundere pe teritoriul na țional. În timp cât acest regiment a

165fost pe front (25 august-15 octombrie 1944) la partea sedentar ă a Centrului
de Instruc ție al Infanteriei nu s-a desf ășurat nicio activitate deosebit ă.
În perioada 01-25 ianuarie 1945 Regimentul Centrului de Instruc ție
al Infanteriei și-a continuat preg ătirea și instruirea subunit ăților în
garnizoan ă.
Școala de Tragere a Infanteriei a lucrat la „Ghidul pentru instruc ția
infanteriei”, iar colonelul Alexandru C ălățeanu – comandantul regimentului
a fost mutat în Brigada 19 Infanterie.
Instrucțiunile speciale anexe la Ordinul nr. 56.500 din 24 iulie 1945
și Ordinul Marelui Stat Major nr. 57.010 din 11 august 1945 prevedeau
transformarea Diviziei 11 Infanterie în Centrul de Instruc ție al Infanteriei
Făgăraș începând cu luna septembrie 1945.
Avându-se în vedere Instruc țiunile Superioare nr. 51.804 din 5 iulie
1946 ale Marelui Stat Major relativ la organizarea centrelor de instruc ție
s-a ordonat des ﬁ ințarea Centrului de Instruc ție al Infanteriei începând cu
data de 10 iulie 1946. Pe baza aceluia și ordin, începând cu data de 16 iulie
1946 a luat ﬁ ință Centrul de Instruc ție Mixt (infanterie, cavalerie, artilerie)
în garnizoana Sibiu împreun ă cu Subcentrul de Instruc ție al Cavaleriei. În
garnizoana F ăgăraș și în localurile Centrului de Instruc ție al Infanteriei a
luat ﬁ ință Subcentrul de Instruc ție al Infanteriei, iar în garnizoanele Vidra și
Mihai Bravu Subcentrul de Instruc ție al Artileriei.
Începând cu data de 1 noiembrie 1946 comandant al Centrului de
Instrucție Mixt al Armatei a fost numit generalul Alexandru Cale țeanu,
iar al Subcentrului de Instruc ție al Infanteriei locotenentul colonel Ștefan
Niculescu.
Între atribu țiunile Subcentrului de Instruc ție al Infanteriei se g ăseau și
cele referitoare la efectuarea de studii și realizarea de noi regulamente între
care: întocmirea unor studii ordonate sau din experien ța centrului referitoare
la comportarea și întrebuin țarea armamentului, organizarea, întrebuin țarea
și lupta subunit ăților, dotarea unit ăților, stabilirea de noi procedee de lupt ă,
pentru tragere, instruc ție, foc, mi șcare, adăpostire, obstacole și transmisiuni;
executarea de experien țe cu noile tipuri de armament și aparatur ă, stabilind
cu acest prilej procedeele tehnice de folosire a acestora în lupt ă, după care
împreună cu celelalte subcentre efectua redactarea de bro șuri și instrucțiuni
explicative pe care le expedia și celorlalte unit ăți ale armatei; urm ărirea

166efectuării experien țelor cerute de organele superioare sau ordonate de Centrul
de Instruc ție Mixt; dirijarea elabor ării tuturor proiectelor de regulamente,
tehnice de lupt ă impuse a ﬁ întocmite de subcentru; centralizarea și
prezentarea în form ă deﬁ nitivă a diferitelor proiecte de instruc țiuni și
regulamente; studierea și efectuarea de propuneri c ătre Centrul de Instruc ție
Mixt a modi ﬁ cărilor și complet ărilor ce trebuiau aduse regulamentelor
existente, pentru ca acestea s ă corespund ă cerințelor timpului.
La 20 august 1947 Centrul de Instruc ție al Armatei în ﬁ ințat în
garnizoana Sibiu a fost redislocat în F ăgăraș cu următoarea organizare:
comanda; serviciul de educa ție; oﬁ țerul cu informa țiile; direc ția de studii
cu biroul studii, instruc ție și evidență și biroul adjutantur ă și cifru; sec ția
administrativ ă cu serviciile casierie, îmbr ăcăminte, aprovizionare, cazarmare,
armament și gaze, auto, sanitar și veterinar; Plutonul de Transmisiuni și
Compania Depozit.
Centrul de Instruc ție al Armatei a fost perceput ca un laborator
important destinat des ăvârșirii pregătirii profesionale a marilor unit ăți și a
cadrelor superioare ale armatei în spiritul doctrinei militare sovietice.
Centrul de Instruc ție a Armatei avea rolul de a asigura cadrelor
superioare ale armatei (generalilor și aspiranților la gradul de general,
precum și a tuturor o ﬁ țerilor de stat major) des ăvârșirea pregătirii tactice și
a aptitudinilor de comand ă, prin însu șirea unui nou spirit de organizare și
conducere a luptei unit ăților și marilor unit ăți în diferite opera țiuni tactice;
de a servi ca model și altor cadre în preg ătirea acestora din punct de vedere
tactic; de a face posibil ă veriﬁ carea și desăvârșirea în condi țiuni optime a
pregătirii de război a marilor unit ăți din trupele de uscat în poligonul F ăgăraș –
Cincu; de a face din centru un laborator tactic inspirat din doctrina sovietic ă
pentru cristalizarea celor mai „înaintate” procedee de lupt ă și de cooperare
a armelor; însu șirea tehnicilor de stat major în organizarea și conducerea
trupelor în lupt ă; stabilirea unor metode noi de predare, necesare instruirii
cadrelor superioare ale armatei în spiritul regulamentelor și doctrinei militare
sovietice.
În vara anului 1948 statul major al centrului a elaborat urm ătoarele
documente de conducere: instruc țiuni speciale pentru marile unit ăți, unitățile
și direcțiile cursurilor de perfec ționare pentru gradul de colonel referitoare la
desfășurarea aplica țiilor tactice în zona F ăgăraș – Cincu; instruc țiuni pentru

167batalionul Centrului de Instruc ție al Armatei privind marcarea inamicului;
instrucțiuni asupra serviciului de arbitraj; instruc țiuni speciale privind
tragerile de lupt ă; instrucțiuni asupra serviciului de transmisiuni; instruc țiuni
privind activitatea o ﬁ țerilor și generalilor convoca ți în zona Cincu cu prilejul
desfășurării aplicațiilor tactice cu divizia; trecerea cursurilor de ap ă.
În spiritul doctrinei militare sovietice în curs de implementare,
Statul Major al Centrului de Instruc ție al Armatei a întocmit 70 concep ții
de aplicații tactice și cu trageri de lupt ă pentru batalionul, regimentul și
divizia de infanterie și de vânători de munte, pentru activit ățile ce urmau a ﬁ
prezentate în toamna anului 1948.
În anul 1948 – 1949 în zona Cincu s-au desf ășurat următoarele cursuri:
cursul practic de cercetare; cursul practic de stat major și pentru comandan ții
de regimente; cursul practic pentru spate; cursul practic pentru arbitraj.
În anul 1950 în Centrul de Instruc ție al Armatei au func ționat
următoarele cursuri: cursul de perfec ționare comandan ți de batalioane
cu o durat ă de 3 luni; cursul de cercetare cu o durat ă de 2 luni; cursul de
perfecționare comandan ți de regimente cu o durat ă de 3 luni; jocuri de
război conduse de Marele Stat Major cu o durat ă de o lună; aplicații tactice
cu trupe (manevre) cu o durat ă de 15 zile.
Pentru anul 1950 în cadrul aplica țiilor tactice cu batalionul, regimentul
și divizia au fost abordate noi teme, care au pus în eviden ță marea diversitate
a acțiunilor de lupt ă ce puteau ﬁ desfășurate de c ătre trupe cum au fost:
divizia de infanterie în ap ărarea unui curs de ap ă; divizia de infanterie pe
timpul execut ării unei lovituri în ﬂ ancul unei grup ări de forțe pătrunse în
adâncimea dispozitivului operativ; divizia de infanterie în ap ărare pe o
poziție sistem tran șee; divizia de infanterie în ofensiv ă cu forțarea unui curs
de apă; trecerea diviziei de infanterie la ap ărare pentru respingerea unei
contralovituri.
Îndeplinindu- și misiunile pentru care a fost în ﬁ ințat, la 3 decembrie
1951 Centrul de Instruc ție al Armatei și-a încetat activitatea, potrivit ordinului
Marelui Stat Major nr. 00319554 din 30 noiembrie 1951. Din cadrele și
efectivele acestei institu ții s-a constituit pân ă la 20 decembrie Centrul de
Instrucție al Infanteriei și Cavaleriei în garnizoana F ăgăraș, subordonat
Direcției Pregătirii de Lupt ă.
Deși a avut o via ță scurtă Centrul de Instruc ție al Infanteriei și
Cavaleriei și-a adus o contribu ție esențială la perfec ționarea și formarea

168oﬁ țerilor activi și de rezerv ă pentru func țiile de comandan ți de regimente,
batalioane și companii de infanterie, precum și pentru cei din statele majore
ale acestora.
Cursul de perfec ționare comandan ți de regimente și șeﬁ de state
majore avea rolul de a preg ăti și perfecționa cuno ștințele și deprinderile
oﬁ țerilor-elevi privitor la organizarea și conducerea regimentului în lupt ă,
precum și de asigurarea instruirii subunit ăților din subordine pe timp de
pace.
Cursul de perfec ționare pentru comandan ți de batalioane cu o
durată de 8 luni a avut ca obiectiv principal perfec ționarea cuno ștințelor și
deprinderilor de comandan ți, instructori și educatori, capabili s ă organizeze
și să conducă lupta batalionului de infanterie în diverse forme ale ac țiunilor
de luptă; să organizeze și să conducă pregătirea de lupt ă și politică în
cadrul batalionului; s ă asigure educarea, disciplina și starea moral-politic ă
a personalului din subordine; s ă mențină și să dezvolte ordinea interioar ă,
capacitatea de lupt ă, să asigure integritatea armamentului, tehnicii de
luptă, mijloacelor de transport și a celorlalte materiale a ﬂ ate în gestiunea
batalionului.
Potrivit Ordinului ministrului For țelor Armate ale R.P.România –
general de armat ă Emil Botn ăraș nr. 007668 din 3 noiembrie 1952, la data
de 01.11. 1952 Centrul de Instruc ție al Infanteriei și Cavaleriei și-a schimbat
denumirea în Cursul Central de Perfec ționare a O ﬁ țerilor de Infanterie și
Cavalerie.
La 22 aprilie 1953 în cadrul Cursului Central de Perfec ționare al
Oﬁ țerilor de Infanterie s-a în ﬁ ințat Cursul de Tragere organizat pe 4 grupe,
din care 2 de pu șcași, una de mitraliere și una de arunc ătoare, încadrat cu
oﬁ țeri de la ciclul foc, de la alte catedre sau solicitate de la Regiunea a 3-a
Militară.
Pe lângă această instituție, începând cu 1 decembrie 1953 a luat ﬁ ință
Cursul de Cali ﬁ care O ﬁ țeri Infanterie pentru toate cadrele care nu aveau
școala militar ă Completă cu următoarea organizare.
La 01.11.1953 structura organizatoric ă a Cursului Central de
Perfecționare a O ﬁ țerilor de Infanterie și Cavalerie era urm ătoarea: comanda;
secția învățământ; cursul de perfec ționare comandan ți de regimente și șeﬁ
de state majore; cursul de perfec ționare comandan ți de batalioane; cursul

169de perfec ționare comandan ți de companii și escadroane; șeﬁ de arme și
servicii; sec ția politică; secția front; batalionul de instruc ție independent;
spatele; Compania de Paz ă și Gospodărie.
Potrivit Ordinului Direc ției Învățământului Militar nr. 005912
din 15.10.1959 Cursul de Perfec ționare O ﬁ țeri Infanterie și-a schimbat
denumirea în Școala O ﬁ țeri Superiori de Infanterie nr. 1 dislocat ă tot în
garnizoana F ăgăraș.
Între timp și acest nume a fost schimbat în conformitate cu Ordinul
ministrului For țelor Armate nr. C.L. 00700 din 13.05.1964 Școala de O ﬁ țeri
Superiori nr. 1 F ăgăraș s-a transformat în Școala de O ﬁ țeri Superiori F ăgăraș
subordonat ă Direcției Învățământului Militar.
Față de structura precedent ă principalele nout ăți constau în preluarea
de la alte institu ții a misiunii de a preg ăti în afară de infanteri ști și oﬁ țeri de
grăniceri, comisari, artileri ști, tehnici de armament, topogra ﬁ , geniști, de
căi ferate, transmisiuni, construc ții și lucrători politici. To ți aceștia au fost
organizați în 3 batalioane și o companie independent ă de o ﬁ țeri-elevi. Pe
linia asigur ării pregătirii de lupt ă a școlii, acesteia i-a fost ata șat un divizion
organizat dintr-un pluton de transmisiuni, un pluton de protec ție antichimic ă,
o baterie de artilerie și un pluton de autovehicule școală.
Potrivit Ordinului ministrului For țelor Armate ale R. S. România
nr. 005518 din 15.10.1966, începând cu aceea și dată s-a des ﬁ ințat Școala
de O ﬁ țeri Superiori și s-a în ﬁ ințat Centrul de Perfec ționare a O ﬁ țerilor
Făgăraș subordonat Direc ției Învățământului Militar, având în compunere
cursuri de perfec ționare pentru comandan ții de batalioane (similare), care
a pregătit oﬁ țeri pentru a îndeplini func ții de comandan ți și șeﬁ de state
majore de batalioane (similare), precum și unele func ții din statele majore
arme și servicii la regiment, sau similare în cadrul marilor unit ăți, armatelor,
comandamentelor de arme și direcții centrale, pentru care nu se cereau studii
militare superioare. Alte cursuri au fost cele de perfec ționare comandan ți de
companii (similare), având drept obiectiv des ăvârșirea pregătirii o ﬁ țerilor
pentru a îndeplini func ții de comandan ți de companii (similare) și însușirea
unor cuno ștințe tactice și de specialitate la e șalonul batalion (similare).
În garnizoana F ăgăraș, în cadrul Centrului de Perfec ționare a O ﬁ țerilor
au funcționat urm ătoarele cursuri: pentru comandan ții de batalioane

170(similare), pentru armele (specialit ățile) infanterie, artilerie, transmisiuni,
chimici, c ăi ferate și topogra ﬁ cu durata de 8 luni; pentru intenden ți și
ﬁ nanciari cu durata de 6 luni; pentru comandan ții de companii (similare),
din armele (specialit ățile) infanterie, artilerie și transmisiuni cu durata de
8 luni; pentru intenden ță cu durata de 3 luni.
În luna august 1967 în centru s-a executat aplica ția tactică cu cadre și
transmisiuni în teren la trei e șaloane, în care s-a prelucrat tema: „Ofensiva
regimentului mecanizat din contact nemijlocit prin înlocuirea for țelor de la
contact, precum și apărarea acestuia în teren muntos-împ ădurit”, în zona
Făgăraș, Șinca Veche, Tohanu Vechi, Z ărnești.
Între 1945-1970 institu ția militară – Centrul de Instruc ție al Infanteriei,
Făgăraș a purtat urm ătoarele nume:
Centrul de Instruc ție al Infanteriei; –
Subcentrul de Instruc ție al Infanteriei; –
Centrul de Instruc ție al Armatei; –
Centrul de Instruc ție al Infanteriei și Cavaleriei; –
Cursul Central de Perfec ționare a O ﬁ țerilor de Infanterie și Cavalerie; –
Cursul de Perfec ționare a O ﬁ țerilor de Infanterie; –
Școala de O ﬁ țeri Superiori de Infanterie nr.1; –
Școala de O ﬁ țeri Superiori; –
Centrul de Perfec ționare a O ﬁ țerilor. –
Potrivit Ordinului Marelui Stat Major nr. C.L. 00950 din 24.07.1970,
începând cu data de 1 august 1970 s-a în ﬁ ințat Centrul de Instruc ție
al Infanteriei și Tancurilor, dislocat în garnizoana F ăgăraș, subordonat
Comandamentului Infanteriei și Tancurilor. Pe aceea și dată Centrul de
Perfecționare al O ﬁ țerilor s-a des ﬁ ințat, efectivele acestuia folosindu-se
pentru completarea noii institu ții.
Prin mutare din alte unit ăți ale armatei, în statul Centrului de Instruc ție
al Infanteriei și Tancurilor au ap ărut următoarele subunit ăți:
un batalion de infanterie, una companie de tancuri T.34-85, –
una companie cercetare și o baterie de arunc ătoare de 120mm toate din
Regimentul 114 Mecanizat – Vânju Mare;
o companie de tancuri T.55-100 din Regimentul 68 Tancuri. –
Din anul 1970 și până în 1991 cât aceast ă instituție a purtat numele de
Centrul de Instruc ție al Infanteriei și Tancurilor a avut în organic ă următoarele

171cursuri permanente cu durata de 6-8 (3) luni de preg ătire: curs perfec ționare
comandan ți batalioane de infanterie; curs perfec ționare comandan ți
companii infanterie; curs perfec ționare comandan ți companii cercetare;
curs perfec ționare comandan ți batalioane tancuri; curs perfec ționare
comandan ți companii tancuri; cursuri de ajutori pentru exploatarea auto și a
tancurilor. Cursuri temporare: școala militar ă de oﬁ țeri și subo ﬁ țeri femei;
curs perfec ționare comandan ți regimente infanterie (vân ători de munte) și
tancuri; curs perfec ționare o ﬁ țeri din statele majore ale g ărzilor patriotice;
curs specializare pentru o ﬁ țeri proveni ți din sergen ții în termen; cursuri
de perfec ționare pentru cadrele din centrele militare; cursuri de formare și
pregătire comandan ți și luptători din unele țări afro-asiatice; cursuri pentru
formarea șoferilor militari și mecanicilor conductori pentru T.A.B., T.A.B.C.,
M.L.I. și tancuri.
Pregătirea de comandament a o ﬁ țerilor centrului și a anexei acestuia
pentru anul 1972 s-a materializat prin executarea unei aplica ții tactice pe
hartă și în teren la nivel regiment mecanizat în zona municipiului Sibiu.
Tema aplica ției a fost „Preg ătirea și ducerea ap ărării de către regimentul
mecanizat în afara contactului cu inamicul, în condi țiile întrebuin țării
armelor de nimicire în mas ă, împreun ă cu gărzile patriotice și cu trupele
Ministerului de Interne”. S-a urm ărit antrenarea comandan ților și a statelor
majore de unit ăți și mari unit ăți în pregătirea și conducerea ac țiunilor de
luptă, în situații complexe și des schimb ătoare; închegarea statelor majore
de unități și mari unit ăți și asigurarea transmiterii la timp a misiunilor de
luptă, conducerea oportun ă a trupelor și realizarea la timp și de calitate a
documentelor de stat major.
Între 05-12.07.1973 a avut loc pentru prima dat ă în Armata Român ă
un concurs de admitere într-o școală militară pentru preg ătirea cadrelor
militare femei (o ﬁ țeri și subo ﬁ țeri).
Pe baza unor tratate și înțelegeri realizate între conducerea politic ă a
României și cea a Republicii Zimbawe, începând din anul 1978 în Centrul
de Instruc ție al Infanteriei și Tancurilor din F ăgăraș s-au preg ătit anual
câte 100 de lupt ători pentru func țiile de comandan ți de plutoane, companii
(baterii), batalioane (divizioane) în armele infanterie, transmisiuni, geniu, cercetare și artilerie.
În centru a mai func ționat cursul de preg ătire a lupt ătorilor din mili ția
populară congolez ă, cu o durat ă de 6 luni; cursul de comandan ți companii

172și batalioane infanterie pentru membrii combatan ți ai Organiza ției pentru
eliberarea Palestinei cu o durat ă de 3-4 luni.
Începând cu 01.08.1979 durata cursurilor de perfec ționare s-a redus
la 6 luni pentru companii și batalioane și de 3 luni la cele de regimente de
tancuri și mecanizate.
La 1 aprilie în Centrul de Instruc ție al Infanteriei și Tancurilor a început
un nou ciclu de preg ătire pentru militarii în termen încorpora ți în luna martie
1980, structurat pe 4 etape: etapa instruc ției soldatului; etapa instruc ției
grupei (piesei, echipajului); etapa instruc ției plutonului; etapa particip ării la
campania agricol ă de toamn ă și perioada de trecere la urm ătorul ciclu.
La aceeași dată a avut loc deschiderea festiv ă a unei noi serii de cursuri
de perfecționare pentru o ﬁ țeri-elevi de infanterie, tancuri, auto, cercetare și
de gărzi patriotice.
În anul 1983, de aceast ă dată în luna aprilie, centrul a participat la
aplicația tactică cu tema: „Mobilizarea diviziei de infanterie-instruc ție și
transformarea acesteia în divizie de infanterie moto. Deplasarea și trecerea în
eșalonul 2 al armatei, concomitent cu ducerea ac țiunilor de lupt ă împotriva
grupurilor de cercetare-diversiune și teroriste”, sub denumirea codi ﬁ cată de
„Făget – 83”. Aplica ția a început în garnizoana F ăgăraș și a continuat la Dej
sub conducerea Armatei a 4-a.
În anul 1983, pe lâng ă celelalte cursuri de perfec ționare, în centru a
funcționat din nou pentru prima oar ă cursul de perfec ționare comandan ți
companii infanterie femei, cu o durat ă de 4 luni, absolvit de 97 de o ﬁ țeri.
Începând din anul de înv ățământ 1984 în cadrul centrului a func ționat
și cursul de perfec ționare comandan ți de batalioane para șutiști, cu un num ăr
restrâns de o ﬁ țeri-elevi.
La 1 martie 1985 în centru s-a deschis al doilea curs de perfec ționare
pentru comandan ții de companii și batalioane cu o ﬁ țeri-femei, la care au
participat 69 de cadre militare pe o durat ă de 4 luni.
În noua organizare au mai func ționat două cursuri: cursul de infanterie
cu 5 grupe la companie, 2 la batalioane și 1 la cercetare; cursul de tancuri
și auto cu 2 grupe la companie, 1 la batalion și 2 la cele de perfec ționare
auto.
Și în anul 1990 s-a continuat preg ătirea prin aplica ții tactice a cadrelor
active și de rezerv ă, pe funcțiile pe care urmau a ﬁ încadrate la mobilizare.

173Astfel, pentru executarea aplica ției tactice” Per șani-90“ au fost concentra ți
cu scoatere din produc ție 40 o ﬁ țeri de rezerv ă, care împreun ă cu cei activi
din centru au executat aplica ția tactică de comandament pe hart ă și în teren
cu tema: “Divizia de infanterie moto, împreun ă cu forma țiuni teritoriale
trece în grab ă la apărare în contact și sub presiunea puternic ă a inamicului,
în condițiile folosirii armelor de nimicire în mas ă și a mijloacelor incendiare.
Trecerea la ofensiv ă din contact cu inamicul și forțarea din mi șcare a unui
curs de ap ă“.
Ministrul ap ărării naționale a aprobat prin Ordinul nr. 550/23.01.1991,
cu prilejul anivers ării a 85 de ani de la în ﬁ ințarea centrului, ridicarea
unui monument dedicat eroilor unit ății căzuți în luptele pentru eliberarea
Transilvaniei de Nord din lunile august-octombrie 1944. Monumentul a fost realizat prin contribu ția ﬁ nanciară și munca întregului personal al unit ății.
Monumentul reprezint ă un obelisc în form ă de cruce pe care a fost gravat
în marmur ă albă
cuvintele: ”Glorie ve șnică eroilor Centrului de Instruc ție
al Infanteriei și Tancurilor – august-octombrie 1944 “, iar pe dou ă plăci de
marmură numele eroilor c ăzuți în lupte.
Potrivit Dispozi ției Marelui Stat Major nr S./B 31841 din 31.07.1991,
începând cu data de 01.08.1991 Centrului de Instruc ție al Infanteriei și
Tancurilor i-a fost schimbat ă denumirea în Centrul de Perfec ționare a
Pregătirii Cadrelor de Infanterie, Tancuri și Auto.
Între anii 1991 – 1997 în Centrul de Perfec ționare a Preg ătirii Cadrelor
de Infanterie, Tancuri și Auto au fost preg ătiți prin cursuri de perfec ționare,
formare și specializare peste 2.000 de o ﬁ țeri activi, 300 de o ﬁ țeri din rezerv ă
și 300 militari cu termen redus. În afar ă de aceștia au mai fost instrui ți în jur
de 1.000 militari în termen dup ă programele preg ătirii de lupt ă ale trupelor
de uscat.
Cursul de perfec ționare comandan ți batalioane de infanterie (o ﬁ țeri
din statele majore de unit ăți tip batalion) a fost absolvit cu rezultate în
general bune de 60 o ﬁ țeri-elevi, cel de comandan ți companie infanterie
de 705 o ﬁ țeri-elevi, cel de comandan ți companie cercetare de 178 o ﬁ țeri-
elevi, de comandan ți batalioane de tancuri 123 o ﬁ țeri – elevi, de comandan ți
companii tancuri 181 o ﬁ țeri-elevi iar cursul de asigurare tehnic ă de tancuri
și auto de 232 o ﬁ țeri, maiștri militari și subo ﬁ țeri.

174Dacă în 1991 durata tuturor cursurilor era de 6 luni, începând din anul
1995 durata acestora s-a redus la 3 luni de înv ățământ.
Tanchiștii și automobili știi s-au preg ătit împreun ă cu infanteri știi până
în anul 1995, dup ă care aceștia au fost muta ți în Centrul de Perfec ționare a
Pregătirii Cadrelor de Tancuri și Auto „Mihai Viteazul” de la Pite ști.
În perioada 17-20 martie 1994, potrivit unui ordin al Comandamentului
Trupelor de Uscat, Centrul de Perfec ționare Preg ătire Cadre Infanterie,
Tancuri și Auto a experimentat în teren modul de întrebuin țare și de acțiune,
norme tactice, dispozitive de lupt ă, organizarea și realizarea leg ăturilor
radio în cadrul batalionului mecanizat. La aceast ă acțiune au participat:
comanda batalionului mecanizat; Compania 1 Infanterie cu 5 plutoane (3 de infanterie, unul de mitraliere, 1 arunc ătoare 82 mm); Compania 1 Tancuri și
Bateria Arunc ătoare 120 mm.
Continuând îndeplinirea planului de înv ățământ și de pregătire pentru
luptă în perioada 25-26.03.1996 compania de militari cu termen redus a
executat aplica ția tactică cu tema: “Compania de infanterie, împreun ă cu
subunități din trupele teritoriale în lupta ofensiv ă din contact; nimice ște
inamicul prin manevre de înv ăluire, respinge contraatacul executat de
adversar ș
i trece la ap ărare pentru consolidarea aliniamentului atins, în
condițiile folosirii armelor de nimicire în mas ă și a mijloacelor incendiare”.
În întreaga sa istorie de peste 9 decenii centrul a fost și laborator de
experimentare și testare a tehnicii de lupt ă, armamentului și autovehiculelor
speciﬁ ce infanteriei. În consecin ță, potrivit programului de experimentare
la trupe a produsului B 33 (transportor am ﬁ biu blindat) realizat de
Departamentul Înzestr ării Armatei, în zilele de 21-23.05.1996 în zona
pădurea Ticu ș, lacul Dridif și poligonul Câr țișoara s-a desf ășurat aplica ția
de testare a acestui produs, sub comanda unui colectiv de o ﬁ țeri în frunte cu
maiorul Ion Sandu. La test ări au fost folosite 5 T.A.B.-uri B-33, o companie
de infanterie, o grup ă de asisten ță tehnică a uzinei constructoare, o echip ă
de scafandri cu o șalupă de serviciu și 2 grupe de infanterie pentru marcarea
acțiunilor inamicului.
Potrivit unui ordin al ministrului Ap ărării Naționale începând cu data
de 01.06.1997 Centrul de Perfec ționare a Preg ătirii Cadrelor de Infanterie,
Tancuri și Auto și-a încetat activitatea, locul acestuia ﬁ ind luat de Școala de
Aplicație pentru Infanterie subordonat ă Statului Major al For țelor Terestre.

175Școala de Aplica ție pentru Infanterie avea urm ătoarele obiective:
specializarea ini țială în arma infanterie a o ﬁ țerilor și subo ﬁ țerilor –
în activitate și pregătirea acestora pentru prima func ție, aceea de comandant
de pluton;
formarea o ﬁ țerilor și subo ﬁ țerilor de rezerv ă; –
specializarea ulterioar ă a o ﬁ țerilor și subo ﬁ țerilor pentru a –
îndeplini și alte func ții în afara celei de baz ă;
formarea competen țelor pentru îndeplinirea unor func ții –
superioare (comandant de companie, o ﬁ țer de stat major de batalion,
suboﬁ țer comandant de pluton etc.);
organizarea și desfășurarea examenelor de grad pentru colonei, –
maiori și plutonierii majori;
cercetarea științiﬁ că și aplicativ ă în armă; –
protecția și conservarea patrimoniului cultural și istoric al –
infanteriei.
Cercetarea științiﬁ că și aplicativ ă în arma infanteriei a fost direc ționată
spre conceperea de armament și tehnică de luptă, necesare ducerii r ăzboaielor
convenționale cu utilizarea celor mai noi tehnologii și efectele generale
ale acesteia în economia na țională. Aceasta a urm ărit menținerea unei
competen țe științiﬁ ce și tehnice optime în laboratoarele proprii de cercetare,
pentru cunoa șterea și implementarea tehnologiilor de vârf.
Începând din anul 1998, în Școala de Aplica ție pentru Infanterie s-au
organizat urm ătoarele cursuri:
Pentru o ﬁ țeri: cursul de baz ă și cursul de formare o ﬁ țeri infanterie cu
durata de 11 luni pentru specializarea ini țială în arma infanterie și pregătirea
pentru prima func ție, aceea de comandant de pluton; cursul avansat – o ﬁ țeri
infanterie pentru preg ătirea pe func ția de comandant de companie; cursul
de stat major – o ﬁ țeri infanterie pentru formarea competen țelor speci ﬁ ce
oﬁ țerilor din statele majore ale batalioanelor, necesare organiz ării și
desfășurării activităților la acest e șalon pe timp de pace, în situa ții de criză
și la război; cursul de baz ă – formare o ﬁ țeri în rezerv ă cu durata de 6 luni
care are ca obiectiv formarea lupt ătorului individual, specializarea în arm ă
și pregătirea pentru func ția de comandant de pluton; cursul de baz ă pentru
formarea o ﬁ țerilor în rezerv ă din serviciul cultelor cu durata de 6 luni și
cursul de baz ă de actualizare a cuno ștințelor și perfecționarea deprinderilor

176militare pentru o ﬁ țerii în rezerv ă din serviciul cultelor, cu durata de o lun ă,
având ca obiectiv prioritar instruirea militar ă a preoților încadra ți în unități,
în vederea form ării acestora ca o ﬁ țeri în rezerv ă pentru serviciul cultelor.
Pentru subo ﬁ țeri: cursul de baz ă – subo ﬁ țeri și cursul de formare
suboﬁ țeri în activitate, cu durata de 11 luni pentru preg ătirea în domeniul
specialității și pentru func ția de comandant de grup ă (piesă, echipaj);
cursul de comandan ți de plutoane cu durata de 3 luni pentru perfec ționarea
pregătirii în arm ă și formarea abilit ăților de comandant de pluton; cursul
de instructori, pentru formarea aptitudinilor metodico-pedagogice necesare îndeplinirii func ției de instructor de specialitate; cursul de stat major –
suboﬁ țeri, pentru formarea aptitudinilor speci ﬁ ce activit ăților de deservire a
statelor majore; cursul de plutonieri adjutan ți, pentru formarea aptitudinilor
speciﬁ ce activit ăților de deservire a statelor majore la nivel mare unitate;
cursul de baz ă – formare subo ﬁ țeri în rezerv ă
, cu durata de 6 luni, pentru
formarea lupt ătorului individual, specializarea ini țială în armă și pregătirea
pentru func ția de comandant de grup ă (echipă, piesă, echipaj).
În raport cu nevoile armatei în Școala de Aplica ție pentru Infanterie
s-au mai organizat cursuri de specializare pentru subo ﬁ țeri care au avut ca
obiectiv formarea unor abilit ăți, altele decât cele prev ăzute de cursurile
de formare sau cele pentru comandant de pluton, subo ﬁ țeri instructori sau
suboﬁ țeri de stat major.
Potrivit planurilor și programelor de înv ățământ, a planului cu
principalele activit ăți ale școlii începând din anul 2000, în unitate pe
terenurile de instruc ție din jurul garnizoanei și în poligoanele de tragere și
de instruc ție Cincu, Bucium, Câr țișoara, Gala ți și Sâmbăta s-au executat o
serie de activit ăți practice cu o ﬁ țerii și subo ﬁ țerii-elevi și cadrele școlii de
la toate cursurile, între care cele mai importante au fost: aplica ția tactică cu
tema: „Plutonul de infanterie în cadrul companiei în ofensiva din contact
prin înlocuire; nimice ște adversarul prin înv ăluire, respinge contraatacul
acestuia, reia ofensiva și trec în grab ă la apărare pentru consolidarea
aliniamentului cucerit, în condi țiile pericolului întrebuin țării armelor N.B.C.
și a mijloacelor incendiare” la care au participat cursurile de baz ă; trageri cu
armamentul de la bordul transportoarelor am ﬁ bii blindate; stagiul la unit ăți
al oﬁ țerilor de la cursul de baz ă și subo ﬁ țeri luptători – ﬁ liera indirect ă,
apreciat cu cali ﬁ cativul de „Foarte bine”; examenul pentru ob ținerea titlului
de mecanic conductor T.A.B., clasa a III-a pentru cadrele școlii; examenul

177pentru ob ținerea brevetului de mecanic conductor M.L.I. f ără clasă de către
oﬁ țerii din cursul de baz ă – modulul „B”; trageri cu arunc ătorul de 82 mm și
aruncătorul de grenade antitanc a A.G. – 9 apreciate cu cali ﬁ cativul „Foarte
bine” de c ătre oﬁ țerii de la cursul de baz ă – ﬁ liera direct ă și subo ﬁ țerii de
la ﬁ liera indirect ă; aplicația tactică cu tema: „Plutonul de infanterie pichet
mobil de cap în mar ș; execută asigurarea ac țiunilor și protecția pe timpul
staționării; organizeaz ă apărarea în afara contactului cu adversarul, trece la
ofensivă în eșalonul doi al batalionului; se introduce în lupt ă ca detașament
înaintat, cucere ște și menține un obiectiv important în condi țiile întrebuin țării
N.B.C. și a mijloacelor incendiare”; antrenamentul de stat major al cadrelor
școlii concomitent cu aplica ția cursului de stat major cu tema: ”Ac țiunile
brigăzii mecanizate într-o situa ție de criz ă; după mobilizare particip ă la
nimicirea unui desant aerian operativ; trece la ap ărare în cadrul for țelor de
acțiune ulterioare ale e șalonului superior”.
În baza unui ordin al ministrului ap ărării naționale din 29.03.2001,
completat cu o dispozi țiune a Statului Major General, începând cu data de
23.06.2001 Școala de Aplica ție pentru Infanterie a luat în subordine: Baza
1 Instrucție Infanterie din Caracal de la Corpul 1 Armat ă Teritorial; Baza
2 Instrucție Infanterie din Piatra-Neam ț de la Corpul 10 Armat ă Teritorial
și Baza 3 Instruc ție Infanterie din Zal ău de la Corpul 4 Armat ă Teritorial.
Pe baza unui alt ordin al Statului Major al For țelor Terestre, în ziua de
24.07 2002 Școala de Aplica ție pentru Infanterie a luat în subordine Baza 4
Instrucție Vânători de Munte din Curtea de Arge ș de la Școala de Aplica ție
pentru Vân ătorii de Munte din Predeal.
Pe baza unei decizii a Statului Major General începând cu 15.08.2002,
Școala de Aplica ție pentru Infanterie s-a transformat în Școala de Aplica ție
pentru Infanterie și Vânători de Munte și a luat în subordine Școala de
Aplicație pentru Vân ători de Munte, care cu aceea și dată a primit denumirea
de Centrul de Preg ătire Montan ă. Începând cu data 01.03 2003 Baza 4
Instrucție Vânători de Munte din Curtea de Arge ș a ieșit din subordinea
Școlii de Aplica ție pentru Infanterie și Vânători de Munte și s-a transformat
în B.33 V .M. subordonat Brig ăzii 2 Vân ători de Munte „Sarmizegetusa”.
De la aceea și dată B. 291 V .M. din Lunca de Sus – jude țul Harghita s-a
transformat în Baza 4 Instruc ție Vânători de Munte și s-a subordonat Școlii
de Aplicație pentru Infanterie și Vânători de Munte – F ăgăraș. La 08.04 2003
în baza unei dispozi țiuni a Statului Major General Baza 4 Instruc ție Vânători

178de Munte din Lunca de Sus s-a des ﬁ ințat. Începând cu data de 01.06.2003 în
cadrul Centrului de Preg ătire Montan ă din Predeal s-a în ﬁ ințat și a început
să funcționeze Batalionul de Instruc ție Vânători de Munte.
La 03.09.2002 în Școala de Aplica ție pentru Infanterie și Vânători de
Munte din F ăgăraș au început preg ătirea următoarele cursuri: cursul de baz ă
oﬁ țeri infanterie; cursul de formare o ﬁ țeri infanterie; cursul de comandan ți
de plutoane infanterie subo ﬁ țeri; cursul de formare subo ﬁ țeri infanterie –
ﬁ liera indirect ă.
La 01.09. 2003 în școală au început s ă funcționeze urm ătoarele cursuri:
de bază în arma infanterie și de pregătire pentru prima func ție pentru 100 de
sublocotenen ți organiza ți în 6 grupe de înv ățământ; de comandan ți plutoane
infanterie pentru 29 sergen ți majori organiza ți în 2 grupe de înv ățământ și de
instructori subo ﬁ țeri pentru 7 cursan ți.
Pentru anul de înv ățământ 2003 – 2004 consiliul de înv ățământ a
avut în compunere 21 de membri (o ﬁ țeri și profesori salaria ți civili), Biroul
executiv al consiliului de înv ățământ a fost condus de colonelul Mihai
Deaconeasa.
La data de 05.08.2004, Comisia de Heraldic ă a aprobat cu
nr. DR 2924 denumirea onori ﬁ că de „ Constantin Brâncoveanu ”.
Începând cu 1 august 2005 potrivit ordinului Statului Major General
Școala de Aplica ție pentru Infanterie și Vânători de Munte și-a încetat
activitatea, locul acesteia ﬁ ind luat de Centrul de Preg ătire a Infanteriei.
Începând cu anul 1997 pe fondul modi ﬁ cărilor succesive ale statului
de organizare și a denumirii structurii, atribu țiile rămân practic acelea și
și anume: de plani ﬁ care, organizare, coordonare și evaluare, activit ățile
de pregătire profesional ă inițială, formare continu ă și perfecționare a
personalului militar profesionalizat în activitate și în rezerv ă din cadrul
M.Ap.N. în arma infanterie și vânători de munte, în raport cu cerin țele
Ghidului carierei militare și a politicilor de management al resurselor umane,
precum și instrucția centralizat ă a militarilor voluntari în perioada form ării
luptătorului (specialistului). Actualmente, activitatea centrului este orientat ă
pe următoarele componente:
1. În domeniul înv ățământului:
specializarea ini țială în armă și pregătirea pentru prima func ție –
de comandant pluton infanterie a o ﬁ țerilor absolven ți ai Academiei For țelor

179Terestre și a elevilor Școlii Militare de Mai ștri Militari și Subo ﬁ țeri a Forțelor
Terestre;
perfecționarea și specializarea ulterioar ă a o ﬁ țerilor și –
suboﬁ țerilor de infanterie în activitate, prin cursuri de carier ă și de nivel;
organizarea și desfășurarea examenelor pentru gradul de –
plutonier major;
formarea și perfecționarea o ﬁ țerilor și subo ﬁ țerilor prin ﬁ liera –
indirectă și de rezerv ă.
2. În domeniul dezvolt ării și reglement ării în armă:
înfăptuirea politicii de dezvoltare în arm ă, cercetare științiﬁ că –
aplicativă și elaborarea actelor normative speci ﬁ ce necesare organiz ării,
coordonării, desfășurării și controlului instruc ției în arm ă;
consilierea comandantului centrului și a locțiitorului acestuia în –
problemele pe linie de arm ă;
gestionarea fondului de informare și documentare al infanteriei; –
coordonarea activit ății de relații militare interna ționale pe linia –
armei.
În cadrul centrului se asigur ă pregătirea permanent ă, prin cursuri de
carieră, de nivel/specializare și de recali ﬁ care a o ﬁ țerilor, subo ﬁ țerilor în
scopul îndeplinirii unor func ții de complexitate și responsabilitate mai mare
care condi ționează înaintarea la gradul urm ător și promovarea în func ția
corespunz ătoare noului grad.
Cursurile de formare și carieră sunt obligatorii și se organizeaz ă unitar
pe grade, pentru toate categoriile de militari, astfel:
Pentru o ﬁ țeri:
Cursul de formare o ﬁ țeri infanterie în activitate – ﬁ liera a)
indirectă, asigură formarea o ﬁ țerilor ce vor încadra func ții de comandant
pluton în acdrul unit ăților dislocabile a ﬂ ate în curs de opera ționalizare sau
operaționalizate din compunerea categoriilor de for țe ale armatei. Absolvirea
cursului se ﬁ nalizează cu obținerea certi ﬁ catului de absolvire.
Cursul de baz ă, primul curs de carier ă, asigură specializarea b)
sublocotenen ților în arm ă și pregătirea pentru prima func ție – comandant
pluton. Absolvirea cursului se ﬁ nalizează cu obținerea certi ﬁ catului de
absolvire.
Cursul avansat, destinat locotenen ților, asigur ă dezvoltarea c)
competen țelor de lider militar și perfecționarea preg ătirii tactice și tehnice

180necesare conducerii și instruirii unei companii, precum și formarea
competen țelor de o ﬁ țer de stat major la nivel batalion, brigad ă și similare
acestora. Absolvirea cursului se ﬁ nalizează cu obținerea certi ﬁ catului de
absolvire.
Cursul de stat major, destinat c ăpitanilor, asigur ă dezvoltarea d)
competen țelor de conducere și management al microstructurilor din
domeniile func ționale opera ționale, perfec ționarea preg ătirii de stat major
întrunit interarme și de specialitate, dezvoltarea competen țelor în func ții
de stat major de la nivelul batalionului și brigăzii. Absolvirea cursului se
ﬁ nalizează cu obținerea certi ﬁ catului de absolvire.
Pentru mai ștri militari și subo ﬁ țeri:
Cursul de baz ă, asigură formarea competen țelor și deprinderilor a)
de conducere/comand ă a subunit ăților luptătoare și tehnice mici pân ă la
nivel grup ă, precum și pregătirea pentru prima func ție. Absolvirea cursului
se ﬁ nalizează cu obținerea certi ﬁ catului de absolvire.
Cursul avansat, destinat sergen ților majori, asigur ă dezvoltarea b)
competen țelor de lider militar și perfecționarea preg ătirii tactice și tehnice
în scopul conducerii, instruirii și luptei unei grupe. Absolvirea cursului se
ﬁ nalizează cu obținerea certi ﬁ catului de absolvire.
Cursul de plutonier major, destinat plutonierilor, asigur ă c)
dezvoltarea competen țelor necesare func ției de locțiitor de comandant pluton
și subo ﬁ țer de stat major. Absolvirea cursului se ﬁ nalizează cu obținerea
certiﬁ catului de absolvire.
Cursul de plutonier adjutant, destinat plutonierilor majori d)
asigură formarea competen țelor necesare exercit ării funcției de subo ﬁ țer de
stat major la e șalon batalion/brigad ă și de consilier al comandantului de
companie. Absolvirea cursului se ﬁ nalizează cu obținerea certi ﬁ catului de
absolvire.
Cursul de plutonier adjutant principal, destinat plutonierilor e)
adjutanți asigură dezvoltarea abilit ăților pentru îndeplinirea func țiilor de
suboﬁ țeri de stat major în statele majore de la batalion în sus și consilier al
comandantului, formarea deprinderilor necesare activit ății în comandamente,
perfecționarea cuno ștințelor teoretice, metodologice și psihopedagogice
necesare exercit ării atribuțiilor de subo ﬁ țer de stat major și consilier al
comandantului, dezvoltarea capacit ăților ﬁ zice și psihice necesare activit ății

181în condiții de efort pentru îndeplinirea misiunilor atât izolat, cât și în cadrul
grupului militar, dezvoltarea ﬂ exibilității și a capacit ății de adaptare la
schimbările tehnologice, organiza ționale și doctrinare din sistemul militar,
precum și îmbunătățirea deprinderilor comportamentale și de opinie ca
cetățean, dezvoltarea abilit ăților lingvistice și de utilizare a mijloacelor
informatice.
Batalionul 1 Instruc ție – Caracal
Scurt istoricBatalionul 1 Infanterie Instruc ție poartă tradițiile de lupt ă ale
Regimentului 2 Ro șiori în ﬁ ințat în anul 1869 în tab ăra de la Furceni, prin
preluarea unor efective și cai din regimentele de vân ători-călărași și de
călărași.
În istoria poporului român Regimentul 2 Ro șiori și-a câștigat poate
prea greu locul, gândindu-ne la jertfele f ăcute de acesta și la dreptul
la nemurire. Pu ține sunt unit ățile cu o istorie neîntrerupt ă, care să ﬁ
fost
prezente la b ătăliile de răsunet produse de-a lungul zbuciumatei istorii a
poporului român pentru independen ță, neatârnarea patriei și care să scrie cu
litere de sânge atâtea nume în panteonul eroilor neamului.
Din anul 1869 pân ă în 1877 regimentul a fost dislocat pe rând în
garnizoanele Bucure ști, Iași, Giurgiu, Bicaz și Râmnicu S ărat.
La decretarea mobiliz ării generale a armatei din aprilie 1877
Regimentul 2 Ro șiori a intrat în compunerea Brig ăzii 2 Cavalerie din
Divizia a 4-a și Corpul 2 Armat ă. În războiul pentru cucerirea independen ței
și pe timpul opera ției de pe Dun ăre a făcut parte din rezerva C. 2 A., ulterior a
participat la luptele pentru cucerirea Plevnei, redutei Grivi ța și a localităților
Vidin-Belogracik. Dup ă demobilizare regimentul a intrat în compunerea
Diviziei 3 Infanterie, ﬁ ind dislocat în garnizoana Gala ți.
Între 1878 și 1913 Regimentul 2 Ro șiori a fost dislocat și redislocat în
mai multe garnizoane din: Gala ți, Ostrov, Mangalia, Constan ța, Bucure ști,
Slobozia, Ia și, Botoșani, Bîrlad, Slatina și din nou Bucure ști.
La 9 mai 1902 a avut loc solemnitatea țintuirii stindardului s ău de
luptă de către Regele Carol I în interiorul palatului regal din Bucure ști, în
sala circular ă.
În 1913 a participat la cel de-al doilea r ăzboi balcanic în subordinea
Bg. 1 Cv. din D.1 Cv. ac ționând în sudul Olteniei și în Bulgaria, unde a
cucerit localitatea Ferdinand.

182La 10 mai 1914 a avut loc solemnitatea decor ării drapelului de lupt ă
al regimentului cu medalia “Avântul Țării“ de către generalul Alexandru
Cerkez – comandantul Brig ăzii 2 Ro șiori. La 26 mai 1916 în cadrul
unui ceremonial organizat la Ia și Regele Ferdinand I a decorat drapelul
regimentului cu Ordinul ”Steaua României“ în ordin de cavaler cu panglica “Virtutea Militar ă“.
În Primul R ăzboi Mondial regimentul a participat mai întâi la
apărarea pasului Oituz, apoi la luptele din vestul Munteniei și la operațiunea
„Apărarea Dun ării”.
În ziua de 15 noiembrie 1916 în mar ș spre Bucure ști, în zona localit ății
Prunaru a fost întâmpinat cu foc de c ătre trupele germane. Încle ștarea care a
urmat a intrat în istorie ca “ Șarja de la Prunaru “, în urma c ăreia regimentul a
pierdut 7 o ﬁ țeri și 209 trup ă, printre ace știa aﬂ ându-se și colonelul Gheorghe
Naumescu- comandantul unit ății. Regimentul se retrage spre frontul care era
pe Argeș și intră în cantonament pentru refacere și completări la Brănești, iar
în urma retragerii generale spre sudul Moldovei a intrat în refacere pentru 6 luni în localitatea Burdujeni-Suceava.
La 2 august 1917 Regimentul 2 Ro șiori în compunerea Diviziei 2
Cavalerie a intrat în subordinea Armatei 1 și a generalului Eremia Grigorescu
cu care a intrat în istorie, în urma luptelor sângeroase de la M ărășești sub
deviza “ Nici pe aici nu se trece“.
Începând cu 7 ianuarie 1918 regimentul a participat la campania din
Basarabia în subordinea Brig ăzii 22 Mixte din Divizia 11 Infanterie, luând
parte la luptele de la Chi șinău, Bender și Tiraspol împotriva rezisten țelor
rusești și izgonirea acestora dincolo de Nistru. Dup ă cum rezult ă din
documentele vremii, la 28 martie 1918, a ﬂ at în Chi șinău, regimentul a
salutat prin lovituri de tun unirea Basarabiei cu România. Pentru aceste fapte de vitejie la 26 mai 1918 regimentul a fost deplasat la Ia și, unde drapelul
acestuia a fost decorat cu Ordinul “Steaua României “, dup ă care din nou la
Chișinău și ulterior în Transilvania, unde a participat la campania militar ă
împotriva revizioni știlor maghiari, intrând victorios în Budapesta la 3 august
1919.
După Primul R ăzboi Mondial Regimentul 2 Ro șiori a fost dislocat
pe rând în garnizoanele Bârlad, B ălți și Chișinău și din nou Bîrlad, unde îl
găsim din 1922 și până la declan șarea celui de-al Doilea R ăzboi Mondial.

183La 29 iunie 1932 Regele Carol al II-lea a dispus ca aceast ă unitate să
se numeasc ă Regimentul 2 Ro șiori “Prunaru“, în amintirea șarjei din aceast ă
localitate din 15 noiembrie 1916.
La 10 mai 1935 stindardul Regimentului 2 Ro șiori “Prunaru” a fost
decorat cu Ordinul “Mihai Viteazul” clasa a III-a. Din septembrie 1939 regimentul a intrat în compunerea Bg. 9 Cv. din D. 1 Cv., ﬁ ind dislocat mai
întâi la Săcălaz, apoi la Timi șoara.
După intrarea României în r ăzboi Regimentul 2 Ro șiori a participat în
campania din est la atacul garnizoanei Odesa, la Cotul Donului și la bătălia
de la Stalingrad, unde a rezistat în încercuire f ără hrană și muniție timp de
77 de zile, în urma c ăreia decimat, a încetat opera țiunile militare și s-a întors
în țară la Timișoara, unde a continuat preg ătirile pentru r ăzboi până în luna
iulie 1944.
Începând din iulie 1944 g ăsim regimentul în dispozitivul de lupt ă al
D. 1 Cv., ac ționând în Basarabia pe pârâul S ărata, iar dup ă 23 august 1944 a
trecut Prutul și a revenit în țară în condițiuni deosebit de grele.
Începând din 13 octombrie 1944 Regimetul 2 Ro șiori “Prunaru” a
început ac țiunile pe frontul de vest în Transilvania, pe direc
ția Apahida,
Răscruci, Luna de Jos, apoi pe teritoriul Ungariei, armisti țiul din 9 mai 1945
găsindu-l într-o continu ă ofensivă la Skalka și Prasteiov în Cehoslovacia.
Între 23 august 1944 și 9 mai 1945 regimentul a avut 172 militari mor ți,
640 răniți și 74 dispăruți.
După încheierea r ăzboiului și revenirea în țară Regimentul 2 Ro șiori
“Prunaru” a fost dislocat pân ă în anul 1947 în garnizoana Timi șoara, unde a
executat activit ăți de lăsare la vatr ă, încorpor ări și pregătire de lupt ă.
La 20 august 1947 regimentul a intrat în compunerea Regiunii a 4-a
Militară ﬁ ind redislocat în garnizoana Bârlad, iar din 1948 în garnizoana
Târgoviște, în localul Școlii de Cavalerie și a fostului Regiment 22
Infanterie.
Începând din 1 februarie 1949 regimentul a primit denumirea de
Regimentul 2 Cavalerie, subordonat Brig ăzii 2 Cavalerie, conform ordinului
nr. 45052/18.01.1949 al Marelui Stat Major Sec ția 1.
La 23 august 1950, Regimentul 2 cavalerie prime ște Drapelul de lupt ă.
Începând cu 1 decembrie 1951 regimentul a primit o nou ă numerotare
și un nou indicativ, Regimentul 119 Cavalerie – U.M. 04527., în subordinea
Brigăzii. 73 Cavalerie.

184Potrivit Ordinului Marelui Stat Major num ărul 008448/09.09.1953 și
urmare a Ordinului Regiunii a 2-a Militare num ărul 00245593/17.08.1953,
în urma restructur ărilor survenite în armat ă după această dată, unitatea
devine independent ă și trece sub comanda direct ă a Regiunii a 2-a Militare
începând cu data de 09.09.1953, ﬁ ind redislocat ă din tabăra de vară Ungureni
în garnizoana Târgovi ște.
În urma des ﬁ ințării cavaleriei din anul 1954, la 1 noiembrie Regimentul
119 Cavalerie este preluat cu toate tradi țiile sale de lupt ă de către Regimentul
248 Motomecanizat, prin Ordinul Ministrului For țelor Armate num ărul
0010100/1954 și actul de predare-primire num ărul01921/25.11.1954 și are
indicativul 03349. Este redislocat în garnizoana Caracal, pe strada Walter Mărăcineanu și se subordoneaz ă Diviziei 37 Mecanizat ă.
Pentru faptele de arme deosebite s ăvârșite în luptele împotriva
Germaniei fasciste regimentul a fost decorat cu Ordinul “ Ap ărarea Patriei”
clasa a III-a.
La 23 februarie 1959 Regimentul 248 Motomecanizat a primit
denumirea de Regimentul 3 Mecanizat subordonat Diviziei 1 Mecanizat ă
“T. Vladimirescu “ și are indicativul 01256, iar la 25 octombrie 1969 î și
schimbă denumire în Regimentul 3 Mecanizat „Olt”.
În perioada 1970-1989 regimentul execut ă activități de preg ătire
pentru lupt ă concomitent cu utilizarea militarilor în economia na țională și în
agricultur ă, revoluția română găsindu-l cu efective reduse dar în m ăsură să
execute misiunile încredin țate în ciuda tuturor greut ăților.
La data de 17.12.1989 orele 19.07 s-a primit indicativul „Radu cel
Frumos”, întregul personal ﬁ ind chemat la unitate. În perioada evenimentelor
din decembrie 1989 Regimentul 3 Mecanizat „Olt” a participat cu personal și tehnică la misiuni de paz ă și apărare a obiectivelor importante din ora ș,
păstrare ordinii publice.
Începând cu anul 1990 Regimentul 3 Mecanizat „Olt”, la fel ca
întreaga armat ă, începe un program sus ținut de instruire, militarii nemai ﬁ ind
angrenați în alte activit ăți.
În cadrul reformei produs ă în Armata Român ă, în conformitate cu
hotărârea Consiliului Suprem de Ap ărare a Țării din 5 octombrie 1993
referitoare le reorganizarea armatei, Regimentul 3 Mecanizat “Olt” se transform ă în Batalionul 3 Infanterie, începând cu data de01.03.1995 și se
subordoneaz ă în continuare Brig ăzii 7 Tancuri.

185La 9 mai 1995 batalionul prime ște noul Drapel de lupt ă și denumirea
onori ﬁ că de „Olt”, prin Decretul Preziden țial numărul 91/04.05.1995.
La 01.06.2001 Batalionul 3 Infanterie “Olt” a fost transformat în
Baza 1 Instruc ție pentru Infanterie, subordonat ă mai întâi Corpului 1 Armat ă
Teritorial, apoi Școlii de Aplica ție pentru Infanterie și Vânători de Munte
din Făgăraș sub comanda colonelului Anton Olteanu și având ca misiune
pregătirea militarilor, în diferite specialit ăți din arme infanterie.
La data de 01.08.2005 Baza 1 Instruc ție pentru Infanterie se transform ă
în Batalionul 1 Instruc ție, din cadrul Centrului de Preg ătire al Infanteriei
„Constantin Brâncoveanu” – F ăgăraș, subordonat Școlii de Aplica ție pentru
Unități de Luptă „Mihai Viteazul” – Pite și.
Cu un trecut glorios și un prezent pe m ăsură Batalionul 1 Infanterie
Instrucție continu ă astăzi cu succes glorioasele tradi ții ale înainta șilor, făcând
din pregătirea pentru lupt ă a acestei unit ăți crezul său de credin ță.
IV .3.2. Baza de Instruire pentru Vân ători de Munte
Scurt istoricConform aprob ării Biroului Consiliului de Conducere al Ministerului
Apărării Naționale din 07.10.1981 și al ordinului Marelui Stat Major
Nr. C.L.001408 din 02.11.1981 se în ﬁ ințează, în garnizoana Predeal, cu
începere de la 01.11.1981, Centrul de Perfec ționare a Preg ătirii Cadrelor de
Vânători de Munte, subordonat Comandamentului Infanteriei și Tancurilor,
la solicitarea prezentat ă și justi ﬁ cată de toți comandan ții de unit ăți și
mari unit ăți de vânători de munte de a se asigura preg ătirea personalului
profesionalizat într-o institu ție de specialitate, într-o concep ție unitară,
modernă și cu o baz ă materială adecvată. Această instituție a fost destinat ă
perfecționării și specializ ării cadrelor active și în rezerv ă din trupele de uscat
ale armatei României pentru conducerea, preg ătirea
și ducerea ac țiunilor de
luptă în teren muntos-împ ădurit în timp de campanie, precum și pentru buna
organizare și desfășurare a procesului instructiv-educativ pe timp de pace.
De asemenea, a experimentat și generalizat noi forme de preg ătire și ducere
a acțiunilor de lupt ă în teren muntos – împ ădurit, a studiat și elaborat noi
principii teoretice pentru îmbun ătățirea regulamentelor și instrucțiunilor
de armă.

186Ulterior, Centrul de Perfec ționare a Preg ătirii Cadrelor de Vân ători
de Munte s-a transformat în Școala de Aplica ție pentru Vân ători de Munte,
începând cu 01.06.1997.
Misiunea de baz ă a Școlii de Aplica ție pentru Vân ători de Munte a fost
aceea de a forma, specializa și perfecționa preg ătirea o ﬁ țerilor, mai ștrilor
militari și subo ﬁ țerilor în activitate și în rezerv ă.
Prin decizii ale e șaloanelor superioare, în anul 2000, Școala de
Aplicație pentru Vân ători de Munte a luat în subordine Asocia ția Sportiv ă
Armata Bra șov, care s-a transformat în Clubul Sportiv Aplicativ Militar
„Bucegi”, cu misiunea principal ă de a reprezenta Armata României la
concursurile sportiv-aplicative interna ționale, Atelierul de reparat schiuri și
omologări, iar în anul 2001, a luat în subordine Baza 4 Instruc ție Vânători
de Munte – Curtea de Arge ș.
Începând cu data de 22.08.2002, în baza dispozi ției statului Major
General nr. S/B5/ 3437/17.07.2002, Școala de Aplica ție pentru Vân ători de
Munte s-a transformat în Centrul de Preg ătire Montan ă „BUCEGI”.
Începând cu 01.08.2005 Centrul de Preg ătire Montan ă „BUCEGI”
intră în subordinea Școlii de Aplica ție pentru Unit ăți de Lupt ă „Mihai
Viteazul”.
În sarcinile acestei institu ții au stat experimentarea și generalizarea
procedeelor de preg ătire și ducere a ac țiunilor de lupt ă, elaborarea de noi
principii teoretice pentru îmbun ătățirea regulamentelor și instrucțiunilor
speciﬁ ce, testarea armamentului, tehnicii și materialelor din dotarea
vânătorilor de munte și stabilirea modului de cooperare cu unit ățile de
alte arme.
Centrul de preg ătire și-a adus contribu ția la clari ﬁ carea con ținutului
unor procedee de lupt ă, în special manevra de întoarcere în teren muntos cu
subunități de vânători de munte de valoare diferit ă, ﬁ ind apreciate studii și
monogra ﬁ i precum: „Apărarea pasului și trecătorii Predeal” , „Monogra ﬁ a
munților Bucegi și Baiului” , „Instrucția Alpină”, „Instrucțiunile privind
viața în mun ții”, „Manualul de instruc ție a schiului” , „Memoratorul
comandantului de companie de Vân ători de Munte” , „Organizarea,
planiﬁ carea și desfășurarea instruirii intensive în tabere de munte”.
Totodată, centrul a organizat și condus activit ățile în școlile naționale
de alpinism, alpiniadele, spartachiadele și celelalte concursuri aplicativ-

187militare, în cooperare cu Federa ția Român ă de Alpinism și Escalad ă și
formațiunile salvamont din zona de responsabilitate.
Preluând spa țiile, baza material ă și personalul Școlii de Aplica ție
pentru Vân ători de Munte, Centrul și-a însușit tradițiile acesteia și a
preluat sarcinile asigur ării continuit ății pregătirii de specialitate a cadrelor
de vânători de munte, centralizat, într-o institu ție militar ă de învățământ,
adoptându-se noi concep ții de formare și specializare a cadrelor de vân ători
de munte și din celelalte categorii de for țe armate.
Clubul Sportiv Aplicativ Militar „Bucegi”, ca structur ă aparținând
Centrului de Preg ătire Montan ă „BUCEGI” este format din trei sec ții:
alpinism și salvamont, schi și sărituri și sanie și are drept scop preg ătirea
sportivilor la cel mai înalt nivel, în vederea particip ării cu succes la
competițiile interne și internaționale din calendarul sportiv militar și al
federațiilor de specialitate. De asemenea, clubul sprijin ă activitatea de
pregătire a celor mai valoro și sportivi juniori din cluburile sportive școlare.
În baza ordinului Șefului Stat Major al For țelor Terestre, începând
cu 01.06.2003, în subordinea C.P.M. „Bucegi” s-a în ﬁ ințat Batalionul de
Instrucție Vânători de Munte. Batalionul de Instruc ție Vânători de Munte a
fost creat în conformitate cu noua concep ție de instruire a For țelor Armatei
României care aspirau la integrarea în structurile de securitate euroatlantic ă.
Potrivit acestei concep ții, Batalionul de Instruc ție Vânători de Munte a fost
integrat în structura Centrului de Preg ătire Montan ă, având ca obiectiv
principal: „Formarea lupt ătorului autonom, bine instruit, care s ă poată acționa
individual sau în echip ă în condițiile moderne ale câmpului de lupt ă”.
Pornind de la aceste deziderate, structura Batalionului de Instruc ție
Vânători de Munte dislocat în garnizoana Predeal a fost în ﬁ ințat la 01.06.2003
prin des ﬁ ințarea Batalionului de Instruc ție Vânători de Munte (Lunca de
Sus) și redimensionarea acestuia pentru a face fa ță nevoilor de instruc ție
centralizat ă a tinerilor încorpora ți.
Pe baza noului Sistem de instruire centralizat ă, în Batalionul de
Instrucție Vânători de Munte, începând cu 01.07.2003, s-a instruit prima serie
de militari în termen (vân ători de munte și armament greu de infanterie).
Instituția a funcționat în aceast ă structură până în data de 01.09.2008
când, conform Ordinului G.2/S/1308 din 31.07.2008 al șefului Statului
Major General, s-a restructurat și a primit denumirea de Baza de Instruire
pentru Vân ători de Munte (U.M. 01041 „P” Predeal) subordonat ă Centrului
de Instruire pentru Infanterie și Vânători de Munte din F ăgăraș.

188Începând cu aceea și dată, Batalionul de Instruc ție s-a transformat în
Companie de instruc ție și Companie de Instruc ție și Asigurare Înv ățământ,
iar Clubul Sportiv Aplicativ Militar „Bucegi”, la fel ca Baza de Instruire, a intrat în structura Centrului de Instruire pentru Infanterie și Vânători de
Munte, respectiv U.M. 01041 F ăgăraș. În aceast ă structură, instituția execută
în continuare misiunile legate de înv ățământ și instrucție primite.
MISIUNEA DE BAZ Ă a Bazei de Instruire pentru Vân ători de Munte
„Bucegi”, prin întregul personal care î și desfășoară activitatea în aceast ă
instituție, este asigurarea perfec ționării pregătirii prin cursuri a cadrelor
militare și soldaților/grada ților voluntari din arma infanterie, specialitatea
militară vânători de munte.
MISIUNI PRINCIPALE:
Formarea specialistului de vân ători de munte din rândul solda ților –
și gradaților voluntari;
Formarea și specializarea ulterioar ă a oﬁ țerilor
și subo ﬁ țerilor –
vânători de munte pe ﬁ lieră directă și indirectă;
Perfecționarea și specializarea ulterioar ă a o ﬁ țerilor și –
suboﬁ țerilor vân ătorilor de munte pentru îndeplinirea unor func ții superioare
prin absolvirea cursurilor de carier ă;
Formarea instructorilor de schi și alpinism pentru unit ățile de –
vânători de munte și de alte arme;
Perfecționarea în schi și alpinism a cadrelor din unit ățile de –
V .M., prin absolvirea cursurilor de nivel;
Cercetarea aplicativ ă în specialitatea vân ători de munte, –
participarea la elaborarea manualelor și regulamentelor speci ﬁ ce;
Organizarea de competi ții aplicativ – militare speci ﬁ ce vânătorilor –
de munte sub conducerea (coordonarea) Statului Major al For țelor Terestre
cu sprijinul C.S.A.M. Bucegi;
Acordarea de consultan ță de specialitate privind preg ătirea și –
ducerea opera țiilor militare în mun ți, evaluarea îndeplinirii standardelor de
performan ță pentru cadrele din structurile opera ționalizate ale vân ătorilor
de munte;
Protecția și conservarea patrimoniului cultural și istoric al –
vânătorilor de munte.
Pregătirea de specialitate a vân ătorilor de munte vizeaz ă formarea,
dezvoltarea și specializarea succesiv ă a cadrelor militare din unit ățile de

189vânători de munte sau din alte structuri ale sistemului de ap ărare ca foarte
buni executan ți ai procedeelor tehnice speci ﬁ ce luptei în teren muntos.
Scopul urm ărit este formarea de foarte buni lupt ători pentru
îndeplinirea misiunilor primite în condi țiile terenului muntos greu accesibil
altor categorii de for țe pentru executarea de manevre îndr ăznețe, în locul și
în momentul în care inamicul se a șteaptă cel mai pu țin, cât și organizatori
pricepuți și conducători ai procesului de instruc ție a trupelor, în vederea
îndeplinirii cu succes a sarcinilor ce revin subunit ăților și unităților de
vânători de munte în contextul general al ac țiunilor militare.
Admiterea în institu ție pentru urmarea cursurilor se realizeaz ă prin
aplicarea unor teste care veri ﬁ că nivelul cuno ștințelor și priceperilor, în
raport cu speci ﬁ cul și tipul cursurilor.
Personalul bazei și-a perfec ționat permanent preg ătirea, astfel c ă în
prezent, Baza de Instruire pentru Vân ători de Munte „Bucegi” se prezint ă
ca o institu ție militară de învățământ puternic ă, având cadre și instructori
competen ți, capabili s ă desfășoare un înv ățământ de calitate superioar ă și
eﬁ cient.
Indiferent de denumirea sau titulatura pe care aceast ă instituție militară
a avut-o sau o va avea de-a lungul vremii, scopul și obiectivele principale
care stau la baza activit ăților ce se desf ășoară aici rămân neschimbate, la fel
și ambiția cadrelor și a personalului din aceast ă Bază, și anume: preg ătirea
cadrelor din unit ățile de vân ători de munte la cele mai înalte standarde, cu
accent pe instruc ția de specialitate, pentru c ă vânătorii de munte nu pot ﬁ
altfel decât la în ălțime, în orice situa ție.
Activități internaționale desf ășurate în baza de instruire pentru
vânători de munte „Bucegi”
Cea de-a 43-a Întâlnire a Asocia ției Interna ționale a Școlilor Militare
de Munte s-a desf ășurat în perioada 02 – 06.03.2009 la PREDEAL, locul
de dislocare al Bazei de Instruire pentru Vân ători de Munte „Bucegi”. La
activitate au luat parte reprezentan ții Școlilor Militare de Munte din armatele
următoarelor țări membre: Austria, Belgia, Elve ția, Franța, Germania,
Italia, Slovenia, Spania și Statele Unite ale Americii în calitate de membri
permanen ți și Argentina, Olanda, Suedia și România în calitate de membri
observatori, precum și Norvegia în calitate de invitat.
Scopul activit ății l-a constituit schimbul de informa ții cu reprezentan ții
armatelor țărilor membre ale asocia ției, privind preg ătirea unit ăților

190specializate în ducerea luptei în teren muntos, în aclimatizarea și executarea
acțiunilor militare, utilizând diferite tehnici și proceduri de schi în mun ți de
înălțime medie. Obiectivul principal l-a constituit ob ținerea de c ătre Armata
Română – prin Baza de Instruire pentru Vân ători de Munte – a calit ății de
membru permanent în cadrul Asocia ției Interna ționale a Școlilor Militare
de Munte și s-a concretizat în stabilirea unei baze largi de cooperare între
centrele de preg ătire montan ă în toate domeniile de activitate speci ﬁ ce
vânătorilor de munte (preg ătire speci ﬁ că, metodologie, tehnici de instruire,
echipament, etc.), familiarizarea delega țiilor străine cu mediul geogra ﬁ c
montan din țara noastr ă, schimbul de experien ță ce promoveaz ă consensul
și camaraderia între trupele alpine din toate țările membre ale asocia ției și
implementarea, aplicarea și elaborarea propunerilor de c ătre reprezentan ții
oﬁ ciali ai țărilor membre ale asocia ției cu privire la preg ătirea speci ﬁ că,
metodologie, tehnici de instruire, echipament.
O realizare deosebit ă, atât pentru Baza de Instruire pentru Vân ători
de Munte „Bucegi” cât și pentru For țele Terestre, a fost acordarea statutului
României de membru permanent în cadrul Asocia ției Interna ționale a Școlilor
Militare de Munte. În acest sens se va continua schimbul de experien ță
efectuat prin activit ăți diverse, în anii anteriori, cu structuri alpine din armatele
țărilor membre fapt care vine în întâmpinarea necesității de colaborare cu
structuri specializate din alte armate pentru dezvoltarea cerin țelor ce revin
structurilor de vân ători de munte în perfec ționarea instruc ției de specialitate
și a procedurilor rezultate în urma procesului de opera ționalizare, precum și
la îmbunătățirea sistemului curricular de înv ățământ prin cursuri diverse în
beneﬁ ciul unităților și marilor unit ăți de vânători de munte.
Problemele discutate au fost legate de tradi țiile de lupt ă ale vânătorilor
de munte români în domeniul form ării și perfecționării personalului ce
încadreaz ă structurile de vân ători de munte, obiectivele de instruire ale
Bazei de Instruire pentru Vân ători de Munte, oferta de cursuri existent ă și
facilitățile de instruire ce pot ﬁ puse la dispozi ția partenerilor, propuneri
privind lărgirea și intensi ﬁ carea schimbului de informa ții și experien ța între
structurile participante, modul de organizare și desfășurare a instruc ției
de specialitate, aplicarea tehnicilor de alpinism și escaladă, pentru a ﬁ în
măsură să desfășoare opera ții militare pe timp de var ă/iarnă, în zone de mare
altitudine, cu clim ă extremă, aplicarea procedurilor de c ăutare, salvare și
evacuare a r ăniților din zonele de mare altitudine și condițiile particulare

191ale diverselor tipuri de ac țiuni militare la nivel subunitate în zone cu teren
puternic fr ământat la mare altitudine, avându-se în vedere structura de
climă și relief a principalelor teatre de opera ții, cu referire în special la
Afganistan.
Reprezentan ții țărilor membre permanente ale asocia ției au apreciat
la modul laudativ eforturile organizatorice întreprinse la nivelul Bazei de Instruire pentru Vân ători de Munte „Bucegi”, apreciind realismul și
soliditatea modului în care sunt concepute preg ătirea și modul de desf ășurare
a operațiilor militare în teren muntos de c ătre structurile de vân ători de
munte din Armata României.
De asemenea, s-a subliniat faptul c ă vânătorii de munte români, prin
primirea lor în asocia ție, sunt la începutul unui drum extrem de complex
și pentru a ajunge la nivelul trupelor alpine cu tradi ție din lume sunt
necesare eforturi pentru îmbun ătățirea calității echipamentului, cre șterea
schimbului de cursan ți, a exerci țiilor bilaterale, acceptarea României ca
membru permanent ﬁ ind numai un prim pas, la începutul unei colabor ări
eﬁ ciente în ceea ce prive ște instruirea de specialitate la standarde ridicate și
o modalitate de a ﬁ permanent la curent cu tehnicile, tacticile, procedurile și
echipamentele cele mai noi, folosite de trupele montane.
Pentru întâlnirile ulterioare, unul din obiective va ﬁ schimbul de
experiență privind ducerea opera țiilor în teatrele de r ăzboi.
Sesiunea anual ă a cuprins atât activit ăți cu caracter teoretic referitoare
în special la schimbul de experien
ță privind ducerea opera țiilor în zonele
montane cât și, mai ales, activit ăți practice. Activit ățile practice au constat
în prezentarea unui exerci țiu demonstrativ cu tema „ Plutonul de V .M.
desfășoară operații ofensive în vederea captur ării, neutraliz ării unui grup
de insurgen ți în teren muntos-împ ădurit” , organizarea deplas ărilor în munte
pe trasee cu diferite grade de di ﬁ cultate, utilizând tehnici de schi alpin și
tură la altitudini de peste 2000 m și executarea de c ătre participan ți a unor
coborâri pe schiuri, pe pârtii de diferite grade de di ﬁ cultate, în condi ții
atmosferice grele (vânt, cea ță, temperaturi negative).
Cu ocazia conferirii României titlului de membru cu statut permanent al
Asociației Interna ționale a Școlilor Militare de Munte estim ăm intensi ﬁ carea
schimbului de cursan ți între Baza de Instruire pentru Vân ători de Munte
„Bucegi” și Centrele de preg ătire montan ă care deservesc armatele țărilor
membre ale asocia ției, partea american ă anunțându-și deja inten ția de a se

192pregăti împreun ă cu personalul unit ății noastre și folosind baza logistic ă –
didactică a acesteia.
În acest sens, consider ăm necesar ă continuarea schimbului de cursan ți
între Baza de Instruire pentru Vân ători de Munte „Bucegi” și Centrele de
pregătire montan ă care deservesc armatele țărilor membre ale asocia ției pe
problematica unor cursuri care vizeaz ă teme de lupt ă în condiții extreme,
tehnici de supravie țuire în mun ți, alpinism pe timp de var ă și de iarnă, schi.
IV .3.3. Centrul de Instruire pentru Opera ții Speciale „General-
maior Grigore Ba ștan”
La 15.02.1991 a fost în ﬁ ințată prima structur ă de învățământ de
formare și dezvoltare profesional ă a cerceta șilor pe lâng ă B. 404 Cc. La
01.05.1995 aceast ă structură a fost reorganizat ă sub denumirea de Centrul
404 Cercetare , care mai apoi a fost inclus la 01.06.2003 în Școala de Aplica ție
pentru Para șutiști sub denumirea de Centrul de Preg ătire al Cerceta șilor,
ca stat anex ă. La 01.08.2005, Școala de Aplica ție pentru Para șutiști a fost
transformat ă în Școala de Aplica ție a Forțelor pentru Opera ții Speciale,
subordonat ă Statului Major al For țelor Terestre. În structura sa au fost incluse
Centrul de Preg ătire al Cerceta șilor și Parașutiștilor, Centrul de Preg ătire
pentru For țele Speciale și Centrul de Preg ătire pentru Informa țiile Militare.
La 01.09.2008, Școala de Aplica ție a For țelor pentru Opera ții
Speciale a fost transformat ă în Centrul de Instruire pentru Opera ții Speciale
„General-maior Grigore Ba ștan”, subordonat Școlii de Aplica ție pentru
Unități de Lupt ă „Mihai Viteazul” Pitești, din cadrul Statului Major al
Forțelor Terestre. În cadrul Centrului de Instruire pentru Opera ții Speciale
„General-maior Grigore Ba ștan” funcționează Catedra instruire ISTAR
(Informații, Supraveghere, Cercetare și Interceptare) care are ca principal ă
misiune preg ătirea cadrelor și gradaților voluntari din specialitatea cercetare
prin cursuri de formare, carier ă și nivel/specializare.
Organizarea în sistem militar, programul riguros, via ța de internat
în regimul de cazarm ă, privațiunile serviciului militar, num ărul ridicat de
ore de preg ătire ﬁ zică și instrucție de front, precum și duritatea disciplinei
militare, iat ă principalele aspecte care-l transform ă, pentru majoritatea
publicului neavizat, într-o școală greu accesibil ă, cu un regim dur, în care se
poate crede c ă, aici, confortul nu este la el acas ă, atribute care-l fac aparent
mai greu de comparat cu liceele civile.

193Capitolul V
INSTRUC ȚIA ȘI EXERCI ȚIILE
V .1. INSTRUC ȚIA
Instrucția va urm ări formarea și dezvoltarea capacit ății de acțiune
a individului și a structurilor militare. Utilizarea sistemelor de modelare-
simulare va deveni una dintre cele mai e ﬁ ciente metode de instruc ție. Din
acest motiv dezvoltarea acestor sisteme va constitui o prioritate.
Prioritățile procesului de plani ﬁ care, organizare și desfășurare a
instrucției și exercițiilor sunt:
aplicarea noului cadru conceptual privind plani ﬁ carea, a)
executarea și evaluarea instruc ției colective la nivelul comandamentelor și
al forțelor;
desfășurarea de c ătre marile unit ăți și unitățile de infanterie din b)
Forțele Terestre a activit ăților și acțiunilor aferente plani ﬁ cării, conducerii,
desfășurării și evaluării/aprecierii tipurilor de opera ții stabilite pentru ﬁ ecare
dintre acestea;
desfășurarea procesului de instruc ție pe baza Programelor de c)
Instrucție pentru Misiuni (PIM) și a Programelor de Instruc ție Individual ă (PII);
revederea cadrului conceptual privind plani ﬁ carea, preg ătirea, d)
executarea și evaluarea instruc ției și exercițiilor prin simulare;
realizarea nivelului necesar de instruire a for țelor dislocabile, e)
în conformitate cu standardele stabilite de structurile NATO/UE;
participarea la exerci țiile multina ționale și activitățile de f)
instrucție în comun, organizate și desfășurate de c ătre NATO/UE, în cadrul
coalițiilor interna ționale și inițiativelor regionale și în plan bilateral;
creșterea e ﬁ cienței particip ării la exerci ții multina ționale și g)
activități de instruc ție organizate și desfășurate de NATO/UE, în cadrul
coalițiilor interna ționale și al inițiativelor regionale, precum și în plan
bilateral;
planiﬁ carea, organizarea și executarea instruc ției și evaluărilor h)
în vederea certi ﬁ cării și aﬁ rmării forțelor și comandamentelor destinate
NATO/UE;

194menținerea nivelului de opera ționalizare atins de structurile i)
care au ﬁ nalizat procesul de opera ționalizare și au fost a ﬁ rmate în perioada
2007-2008;
creșterea nivelului de instruc ție a solda ților voluntari; j)
executarea exerci țiilor prin simulare real ă cu structurile de k)
nivel companie, în cadrul Centrului de Instruire pentru Lupt ă al Forțelor
Terestre – Cincu;
modernizarea bazei materiale a instruc ției. l)
Procesul de instruc ție trebuie orientat spre performan ță. Unitățile și
subunitățile de infanterie trebuie s ă ﬁ e capabile s ă-și îndeplineasc ă la un
nivel ridicat misiunile speci ﬁ ce pe timpul ac țiunilor militare, numai dac ă
îndeplinirea acestora este exersat ă pe timpul procesului de instruc ție.
Comandan ții sunt responsabili pentru elaborarea și aplicarea unei concep ții
de instruc ție care să ofere aceste oportunit ăți și care va trebui s ă țină cont de
mijloacele disponibile și resursele alocate. Provoc ările dure, realiste, ﬁ zice și
intelectuale ap ărute pe timpul procesului de instruc ție motiveaz ă militarii și
comandan ții. Această motivare, dobândit ă prin perfec ționarea deprinderilor,
reprezintă temelia competen ței și încrederii în for țele proprii.
Fizionomia mediului de operare contemporan și accelerarea
fenomenelor care produc schimb ări ale sistemului militar reclam ă un pro ﬁ l
al liderului militar capabil s ă răspundă solicitărilor complexe ale spa țiului
de luptă integrat.
Nivelul de instruc ție a unei subunit ăți de infanterie este in ﬂ uențat în
mod direct de doi factori determinan ți, resursele și instructorii. Dac ă în cazul

195resurselor este evident c ă inﬂ uențele exterioare – restric ții bugetare, legislative
sau sociale – produc limit ări evidente, calitatea liderilor responsabili
cu instruc ția unităților și subunităților este îns ă direct propor țională cu
preocuparea sistemului pentru formarea acestora.
Formarea și dezvoltarea liderului militar este un proces continuu și
care nu se încheie cu momentul absolvirii unei forme de preg ătire.
Adaptarea la tendin țele de evolu ție a spațiului de lupt ă integrat
înseamnă modi ﬁ carea permanent ă a datelor pe baza c ărora se elaboreaz ă
concepții, planuri și programe de instruc ție și, implicit, necesitatea de reluare
parțială sau integral ă a procesului de analiz ă și plani ﬁ care. Cu alte cuvinte,
în mediul ﬂ uid în care ne desf ășurăm activitatea, „singura constant ă este
schimbarea“.
Acceptarea principiului schimb ării permanente determin ă ca metodele
de desfășurare a instruc ției să țină pasul cu aceste schimb ări pentru ca scopul
stabilit instruc ției – realizarea capacit ății operaționale pentru îndeplinirea
misiunii – s ă ﬁ e îndeplinit. Aceasta presupune o perfec țio nare permanent ă
a metodelor de instruc ție a personalului pentru a putea îndeplini misiunea
ordonată.
Modernizarea instruc ției nu înseamn ă neapărat renunțarea la acele
instrumente de lucru care și-au dovedit e ﬁ ciența în decursul timpului.
Acestea trebuie perfec ționate și generalizate.
Într-o lume în care r ăzboiul se câ știga, în primul rând, datorit ă
superiorit ății în plan mental – atitudine, capacitatea de prognoz ă, capacitatea
de analiză, sinteză și luarea deciziei, a utiliz ării corespunz ătoare a resurselor la
dispoziție, precum și a factorului timp – culegerea, transmiterea și procesarea
informației în timp real, viteza de reac ție, luarea deciziei într-un interval de timp
mai mic decât adversarul, devansarea permanent ă a adversarului în plan
acțional, nu este loc pentru oameni rutina ți, care se adapteaz ă cu greutate,
într-un cuvânt nu este loc pentru neprofesioni ști.
Transformarea mentalit ății este de ﬁ nitorie pentru optimizarea
instrucției și nu este u șoară, iar pentru unii ar putea ﬁ imposibil ă. De
aceea primul pas care trebuie f ăcut în acest sens, este cunoa șterea de sine.
Autocunoa șterea trebuie s ă ﬁ e permanent înso țită de autoveri ﬁ care și
dorința de autodep ășire. Toate acestea au o contribu ție mare la îndeplinirea
dezideratului ca ﬁ ecare militar s ă ﬁ e un profesionist, în domeniul lui.

196Atingerea acestui nivel de profesionalism – expert sau specialist – este o
condiție esențială pentru punerea în aplicare a conceptului de modularitate
structural ă și interoperabilitate, care s ă permită îndeplinirea oric ărui tip de
misiune asumat ă în cadrul Alian ței.
Implementarea sistemului de elaborare a „lec țiilor învățate" constituie
elementul prin care experien ța acumu lat ă de către Armata Român ă, armatele
statelor membre NATO și armatele altor state pe timpul desf ășurării
diferitelor activit ăți pot contribui la perfec ționarea activit ăților care se vor
desfășura în viitor. Din aceasta perspectiv ă sistemul de elaborare a „lec țiilor
învățate“ este un sistem de înv ățare organiza țional.
Orientarea sistemelor organiza ționale spre integrarea sistemelor de
învățare organiza țională a devenit o necesitate a evolu țiilor contemporane.
Interesul acestora s-a manifestat prin implementarea conceptului de „feed-back organizațional” bazat pe sisteme de acumulare a experien ței. Elaborarea „lec țiilor
învățate” contribuie, ca principal produs al feedback-ului organiza țional, la
formarea și dezvoltarea profesional ă a luptătorului, specialistului și liderului
militar, precum ș
i la realizarea coeziunii pentru lupt ă a structurilor militare
în scopul atingerii/men ținerii capacit ății operaționale a structurilor militare,
necesară îndeplinirii misiunilor stabilite.
Desfășurarea analizelor post-ac țiune/APA reprezint ă instrumentul
prin care se pun în eviden ță acele tactici, tehnici, proceduri sau experien țe
dobândite care în situa ții repetate au contribuit la eliminarea anumitor
deﬁ ciențe/lipsuri, ceea ce a condus ulterior la îndeplinirea misiunii la un
nivel corespunz ător standardelor în vigoare.
V orbind de infanteri ști, se spune c ă aceștia au cuvântul hot ărâtor
într-o lupt ă.
Ei au dus greul r ăzboaielor și au suferit cele mai mari pierderi, dar
au avut parte și de cea mai mare glorie. Sarcina lor în cele dou ă războaie
mondiale a fost una eroic ă. Să rămâi nemi șcat sub focul groaznic al
inamicului, în tran șee, în mocirl ă și noroaie, în umezeal ă și frig, răbdând
de foame și de sete, când moartea d ă târcoale vie ții, să stai ghemuit în
adăposturi, în beciuri și pivnițe, pe dealuri și câmpii, a șteptând un inamic
superior în for țe, și să te arunci din ma șina ta de lupt ă, cu moartea în fa ța
ochilor, asupra inamicului care poate aduce cu el pieirea ta; iat ă ce înseamn ă
un adevărat luptător infanterist.

197Infanteriști sunt ni ște pătimași, purtătorii unui destin din care nu
există scăpare. Dac ă este întrebat un infanterist de ce a ales arma infanterie,
el îți va răspunde că iubește în egală măsură omul și natura.
Infanteristul este un p ătimaș al muntelui. Muntele îl capteaz ă și îi
umple su ﬂ etul cu nostalgia lui. Vân ătorul de munte, de exemplu, este atras de
conturul geogra ﬁ c al înălțimilor, de ame țeala aproape morbid ă a crestelor, de
cărările singuratice ce urc ă spre vârfuri ca spre un altar divin. Pentru ﬁ ecare
dintre ace ști deosebi ți credincio și fanatici, infanteri ști, cerceta și, vânători
de munte etc. via ța este alta fa ță de cea a civililor, iar re ﬂ exele gândirii și
trăirile lor su ﬂ etești sunt diferite. În schimb, pentru marinari marea îmbie
spre adânc și spre larg, predispune la melancolie și prin schimbarea ei de
nuanțe, dă imaginea imponderabilului diabolic. Însu și cerul m ării este
altul decât acela pe care îl vezi la munte. Iar soarele cu ceremonioasele lui răsărituri sau apusuri, nu încânt ă deopotriv ă pe marinar și pe vânătorul de
munte. Muntele înt ărește, dă curaj și, nespus mai mult decât marea, ridic ă
suﬂ etul care îl pream ărește și i se închin ă.
Toate aceste sentimente, nu le tr ăiesc cu atâta intensitate, a șadar,
decât infanteri știi în viața militară atât de frumoas ă dar și de grea, implicit
absolvenții școlii militare în viitoarea lor carier ă militară. De aceea, odat ă
intrați în armat ă, elevii-subo ﬁ țeri simt c ă se schimb ă ceva în ﬁ rea lor – ei
sunt mai liberi, mai întregi și mai forma ți suﬂ etește ca oameni.
Necesitatea integr ării mijloacelor de înv ăță
mânt în ansamblul
activităților didactice contureaz ă o nouă dimensiune de profesionalizare
didactică a instructorului. Mijloacele tehnice audio-vizuale sunt e ﬁ ciente
pentru mai multe considerente:
potențialul de comunicare static ă și dinamic ă, în timp și spațiu a)
a fenomenelor greu accesibile cunoa șterii directe permite ca un volum mare
și actual de cuno ștințe să ﬁ e transmis prin modalit ăți intuitiv-logice. Exist ă
avantajul economiei de timp, permit receptarea rapid ă.
potențialul de activizare – a spiritului de observa ție, a gândirii b)
și imagina ției. Folosirea individual ă și în grup a acestor mijloace permite
permite un grad ridicat de participare, de revenire și reluare a unor activit ăți,
de acțiune direct ă de de folosire, manipulare, de înv ățare prin ac țiune și nu
prin verbalism abstract.
potențialul formativ. Modalitatea atractiv ă de prezentare c)
a informa ției contribuie la formarea no țiunilor, a modului de a gândi, a

198atitudinilor de cuno ștere. Se favorizeaz ă formarea no țiunilor, a capacit ății
de corelare interdisciplinar ă, se consolideaz ă atitudini, deprinderi.
potențialul ergonomic de ra ționalizare a efortului de predare nu d)
este neglijat.
Economia de timp, eliminarea timpilor mor ți care determin ă oboseala
sunt în favoarea reducerii efortului de predare a instructorului și a efortului
cursantului de a înv ăța.
Instrucția soldaților și a grada ților voluntari
Noul statut al Armatei României, de armat ă a unui stat membru NATO
și UE, tehnologizarea și informatizarea f ără precedent a echipamentelor
militare, precum și experien ța acumulat ă din participarea la opera țiuni în
afara teritoriului na țional au impus un proces de profunde transform ări la
nivelul instruirii for țelor. Profesionalizarea personalului armatei, inclusiv a
soldaților și gradaților voluntari constituie un element de maxim ă importan ță
în procesul de transformare a Armatei României.
Soldații și gradații voluntari, selec ționați pe baza criteriilor speci ﬁ ce
profesiei de militar, constituie un corp distinct de personal militar, recrutat pe bază de voluntariat și situat la baza ierarhiei militare.
Soldaț
ii și gradații voluntari se formeaz ă și se dezvolt ă profesional
prin:
instrucție individual ă; –
instrucție colectiv ă și exerciții; –
autoinstruire. –
Instrucția soldaților și gradaților voluntari este conceput ă ca un
tot unitar, atât din punctul de vedere al etapei de instruc ție în care se a ﬂ ă
militarul, cât și din acela al con ținutului acestei activit ăți.
Atât instruc ția individual ă, cât și cea colectiv ă se caracterizeaz ă prin
existența următoarelor componente: teoretic ă, ﬁ zică, psiho-moral ă, tehnică
și tactică.
Obiectivele speci ﬁ ce celor cinci componente ale instruc ției sunt:
pentru componenta teoretic ă – cunoa șterea caracteristicilor a)
spațiului de lupt ă, formarea și dezvoltarea capacit ății de a gândi e ﬁ cient,
speciﬁ c nevoilor acestui mediu;
pentru componenta ﬁ zică și psiho-moral ă – formarea și b)
dezvoltarea capacit ății ﬁ zice și psiho-morale necesare militarilor pentru

199îndeplinirea misiunilor în condi ții extreme de efort și stres, speci ﬁ ce
războiului;
pentru componenta tehnic ă – cunoa șterea echipamentelor c)
militare, formarea și dezvoltarea deprinderilor necesare folosirii e ﬁ ciente a
acestora în spa țiul de lupt ă;
pentru componenta tactic ă – cunoa șterea modului în care d)
trebuie ac ționat în spa țiul de lupt ă, formarea și dezvoltarea deprinderilor
pentru îndeplinirea misiunilor.
Instrucția individual ă
Instrucția individual ă a solda ților voluntari se concentreaz ă pe
îndeplinirea cerin țelor comune diverselor specialit ăți militare și pe cerințele
speciﬁ ce postului/func ției pe care ace știa vor ﬁ încadrați.
Scopul instruc ției individuale a solda ților voluntari este de a transforma
soldații voluntari în solda ți competen ți, buni lupt ători și specialiști în armele
pentru care se preg ătesc, care tr ăiesc conform valorilor militare, în țeleg
importanța lucrului în echip ă și sunt preg ătiți să-și aducă contribuția încă
din prima zi în cadrul unit ăților în care au fost repartiza ți.
Instrucția individual ă a soldaților voluntari începe odat ă cu sosirea
soldatului la batalionul/compania de instruc ție și se încheie cu acordarea
certiﬁ catului de absolvire , la terminarea instruc ției individuale de
specialitate, care con ﬁ rmă pregătirea specialistului în arm ă, necesară numirii
în prima func ție. Aceasta se realizeaz ă prin două etape de instruc ție:
instrucția individual ă de bază; –
instrucția individual ă de specialitate. –
Instrucția individual ă de bază a soldaților voluntari se desf ășoară
pe baza „modelului lupt ătorului”, comun pentru toate genurile de arm ă și
specialități militare, elaborat de c ătre structura Instruc ție și Doctrină/Statul
Major al For țelor Terestre.
Scopul instruc ției individuale de baz ă a soldaților voluntari este acela
de a forma militari disciplina ți și încrezători în for țele proprii, c ăliți din
punct de vedere ﬁ zic și psiho-moral, cu deprinderile de baz ă ale luptătorului
formate, ap ți să își continue instruc ția la nivelul specialit ății, al postului pe
care vor ﬁ încadrați.
Instrucția individual ă de bază realizeaz ă instruirea individului pentru
îndeplinirea cerin țelor comune tuturor militarilor. Este prima instruire pe

200care o prime ște un tânăr/o tânără care a optat pentru cariera militar ă și face
trecerea de la statutul de civil la cel de militar.
Instrucția soldaților voluntari pentru arma infanterie se execut ă în
Centrul de Instruire pentru Infanterie și Vânători de Munte/Batalionul 1
Instrucție Caracal.
Instrucția se execut ă pe baza ,,Modelului lupt ătorului’’, comun pentru
toate genurile de arm ă și specialit ățile militare, pe module, ﬁ ecare modul
având ca scop principal instruirea speci ﬁ că unei discipline de instruc ție sau
a unui grup de discipline înrudite.
Instrucția individual ă de bază are ca obiective:
cunoașterea istoriei, tradi țiilor armatei, a organiz ării acesteia, a)
lanțului de comand ă, gradelor militare, regulilor de polite țe militară;
însușirea legisla ției și reglement ărilor speci ﬁ ce domeniului b)
militar;
cunoașterea noțiunilor despre terorism; c)
cunoașterea și formarea deprinderilor privind aspectul personal d)
și uniforma;
formarea deprinderilor necesare protec ției personale, acord ării e)
primului ajutor, realiz ării și menținerii igienei personale și de campanie;
formarea și dezvoltarea calit ăților motrice și psiho-morale f)
speciﬁ ce luptătorului;
formarea deprinderilor necesare folosirii e ﬁ ciente a g)
armamentului individual;
formarea deprinderilor de utilizare a mijloacelor speci ﬁ ce de h)
apărare împotriva ADMCBRN, de geniu și de comunica ții;
formarea deprinderilor de ac țiune pentru îndeplinirea individual i)
și în comun a unor misiuni de lupt ă.
Instrucția individual ă de specialitate se execut ă în Centrul de Instruire
pentru Infanterie și Vânători de Munte/Batalionul 1 Instruc ție, pentru arma
infanterie, potrivit speci ﬁ cului de înzestrare și nevoilor de instruc ție ale
unităților unde ace știa vor ﬁ repartiza ți.
Durata acestei etape este de 5 – 7 s ăptămâni, în func ție de nivelul de
pregătire al tinerilor/tinerelor care sunt interesa ți să profeseze în domeniul.
Scopul instruc ției individuale de specialitate este formarea
specialiștilor pentru îndeplinirea cerin țelor speci ﬁ ce postului pe care ace știa
vor ﬁ încadrați. Pentru individ, instruc ția individual ă de specialitate continu ă

201pe tot timpul carierei, în aceea și specialitate sau în alte specialit ăți, în funcție
de evoluția acestuia în carier ă.
Instrucția individual ă de specialitate cuprinde dou ă subetape:
subetapa instruc ției individuale tehnice de specialitate a)
(ca obiectiv principal însu șirea cuno ștințelor de baz ă de specialitate și
cunoașterea echipamentelor militare pe care solda ții voluntari le vor folosi
în unități);
subetapa instruc ției individuale tactice de specialitate (are ca b)
obiectiv principal formarea deprinderilor de baz ă tactice de specialitate,
necesare utiliz ării echipamentelor militare pe care le vor folosi în unit ăți).
Instrucția de specialitate se desf ășoară pe baza „Modelului
specialistului’’, speci ﬁ c armei infanterie.
Executarea și evaluarea instruc ției
Instrucția individual ă se conduce și desfășoară cu ajutorul activit ăților
standard de instruc ție și evaluare/ASIE din programele de instruc ție
individual ă.
Utilizarea PII-urilor în toate subunit ățile în care se execut ă instrucția
individual ă a soldaților voluntari recru ți, în institu țiile militare de înv ățământ
și în unitățile în care se execut ă instrucție colectiv ă vizează standardizarea
conținutului, modului de executare și a evaluării procesului de instruc ție
individual ă, speci ﬁ c unei discipline de instruc ție.
Programele de instruc ție individual ă/PII contribuie la cre șterea
responsabilit ății privind modul în care se execut ă și se evalueaz ă instrucția,
asigură o folosire judicioas ă a resurselor și creează posibilitatea determin ării
cu o mai mare obiectivitate a nivelului de instruc ție atins de ﬁ ecare militar.
Evaluarea nivelului de instruc ție al solda ților voluntari, pe timpul
perioadei instruc ției individuale, este un proces continuu, executat pe tot
parcursul desf ășurării procesului de instruc ție și are ca scop asigurarea
creșterii e ﬁ cienței procesului de instruc ție, prin colectarea de c ătre instructori
și comandan ții structurilor în care acestea se desf ășoară, a informa țiilor pe
baza cărora să se eﬁ cientizeze imediat procesul de instruc ție.
Evaluarea solda ților voluntari la sfâr șitul ﬁ ecărei etape de instruc ție se
face de către echipe de evaluare organizate în conformitate cu reglement ările
în vigoare, astfel:
etapa instruc ției individuale de baz ă cuprinde dou ă probe de a)
examen, una la instruc ția tactică generală – pe baza unor situa ții tactice

202speciﬁ ce create, cuprinzând probleme de rezolvat din toate disciplinele de
instrucție parcurse și una la instruc ția tragerii cu armamentul de infanterie –
ședința 1 instruc ție cu pistolul mitralier ă;
etapa instruc ției individuale de specialitate cuprinde trei b)
probe de examen, una la instruc ția tactică de specialitate – pe baza unor
situații tactice speci ﬁ ce create, cuprinzând probleme de rezolvat din toate
disciplinele de instruc ție parcurse, una la cunoa șterea tehnicii pe care o
deservește și una la instruc ția tragerii cu armamentul de infanterie – ședința 1
speciﬁ că armei pentru care se preg ătesc;
etapa instruc ției individuale de baz ă a soldaților voluntari care c)
au efectuat stagiul militar, constituie subetap ă de pregătire militar ă generală
în etapa instruc ției individuale de specialitate, iar preg ătirea acestora este
veriﬁ cată în cadrul evalu ării la sfâr șitul etapei instruc ției individuale de
specialitate.
Utilizarea unei ASIE pentru evaluare presupune observarea direct ă
de către comandant/instructor/evaluator a modului de executare a ﬁ ecărei
etape/nivel de performan ță a cerinței și aprecierea modului de îndeplinire a
acestora de c ătre militar.
Planiﬁ carea, executarea și evaluarea instruc ției structurilor de
infanterie pe baza Programelor de instruc ție pentru misiune (PIM) și a
programelor de instruc ție individual ă (PII)
Rațiunea existen ței armatei noastre deriv ă din nevoia ap ărării armate
a țării și promovarea intereselor na ționale, inclusiv în cadrul NATO. Pentru
a putea răspunde acestor cerin țe, forțele armate trebuie s ă ﬁ e permanent
gata să își îndeplineasc ă misiunile. În condi țiile în care mediul de securitate
este într-o continu ă schimbare, realizarea unei capacit ăți militare care s ă
răspundă amenințărilor și riscurilor ce pot ap ărea, presupune parcurgerea
unui program adecvat și riguros de preg ătire a forțelor.
Instruirea, ca proces prin care resursele umane, materiale și ﬁ nanciare
sunt transformate în capacitate operativ ă, ocupă un loc central în constituirea
unei armate apte s ă satisfacă nevoile militare ale statului. Puterea armat ă
depinde de cantitatea for țelor sale, dar mai ales de calitatea acestora, care se
obține bineîn țeles prin intermediul procesului de instruire.
Unitățile specializate de infanterie au capacitatea de a mobiliza for țele,
a le disloca în zona dorit ă, de a lupta și susține efortul combativ în cooperare

203cu celelalte categorii de for țe ale Armatei și cu aliații din cadrul NATO.
Pentru aceasta este îns ă necesară instruirea e ﬁ cientă a acestora. Instruirea
reprezintă procesul care combin ă resursele umane cu cele materiale în vederea
îndeplinirii acestor cerin țe, deci va trebui s ă ne instruim a șa cum vom lupta.
Forțele Terestre au obliga ția față de societate ca cei ce sunt trimi și în luptă să
aibă cea mai mare șansă de succes și supravie țuire. Aceast ă obligație poate
ﬁ îndeplinit ă doar printr-o instruire realist ă, la nivelul unor standarde exacte.
Instruirea la nivelul maxim al calit ății este esen țială la toate e șaloanele.
Cheia succesului în lupt ă constă în înțelegerea modului de ducere a
luptei la ﬁ ecare nivel și se bazeaz ă pe competen ța, inițiativa și încrederea
în forțele proprii. Instruirea reprezint ă mijlocul prin care structurile For țelor
Terestre, implicit cele de infanterie și liderii acestora, ajung la capabilit ățile
necesare îndeplinirii misiunilor.
Scopul instruirii este de a se atinge standardele. Este mult mai
important ca instruirea s ă se desfășoare la nivelul standardelor pentru un
număr limitat de cerin țe critice decât s ă se încerce îndeplinirea tuturor, f ără
atingerea acestora.
Liderii trebuie s ă accepte faptul c ă dacă se încearc ă instruirea pentru
toate cerin țele posibile, unele dintre acestea nu vor ﬁ îndeplinite conform
standardelor și că unele acțiuni corective vor ﬁ necesare pe timpul perioadei
de instruire. Prea multe sarcini de instruire denot ă faptul că nimic nu va
corespunde standardelor și că nu este alocat timp pentru reinstruire.
Având în vedere aceste principii de baz ă ale instruirii, comandan ții
trebuie să stabileasc ă acele cerin țe esențiale ale misiunii, care apoi devin
și sarcinile de instruire de baz ă. Acestea asigur ă nivelul minim necesar
atingerii scopurilor în cadrul ac țiunilor militare. Rezultatul acestui proces
este denumit Lista cu Cerin țele Esențiale ale Misiunii.
Prin procesul de elaborare a LCEM se reduce num ărul sarcinilor de
instruire a structurii și se concentreaz ă efortul subordona ților asupra celor
mai importante sarcini colective cerute de îndeplinirea misiunii unit ății.
Procesul de elaborare a LCEM este catalizatorul ce men ține instruirea
orientată spre îndeplinirea misiunilor de r ăzboi și are ca rezultat:
concentrarea eforturilor de instruire ale unit ății asupra cerin țelor –
esențiale;

204asigurarea unui cadru profesional de discu ții și de ridicare –
a nivelului de preg ătire a comandan ților de la toate nivelurile în ceea ce
privește concordan ța între misiune și instruire;
angajarea comandan ților subordona ți în realizarea planurilor de –
instruire a structurii.
Procesul de desf ășurare a instruirii începe cu elaborarea Listei cu
Cerințele Esențiale ale Misiunii. Comandan ții eșaloanelor amintite execut ă
analiza misiunii, împreun ă cu comandan ții subordona ți și, sub îndrumarea
comandantului e șalonului superior, stabilesc cerin țele esențiale ale misiunii.
Pentru analiz ă, un comandant se folose ște de Lista cu Cerin țele
Esențiale ale Misiunii e șalonului superior, Lista cu Cerin țele Esențiale ale
Misiunii structurilor primite în sprijin și în subordine, planurile de opera ții,
enunțul misiunii, doctrina, Lista cu Cerin țele Generale ale misiunilor For țelor
Terestre, manualele pentru lupt ă și dispozițiile eșaloanelor superioare. În
urma analizei, comandantul deduce toate cerin țele posibile ale misiunii,
explicite și deduse. Dintre acestea, el extrage numai cerin țele esențiale, care
reprezintă minimul de activit ăți necesare a ﬁ executate pentru a se îndeplini
misiunea. Procedând în acest mod, comandantul identi ﬁ că un grup de cerin țe
ale misiunii pe care structura sa trebuie s ă ﬁ e capabil ă să le îndeplineasc ă în
mediul de lupt ă, față de alternativa de a avea o list ă mare de sarcini pentru
care ar trebui instruit ă structura dac ă nu ar exista constrângerile de timp și
ﬁ nanciare.
Acest num ăr redus de sarcini formeaz ă Lista cu Cerin țele Esențiale
ale Misiunii structurii. Odat ă aprobată de către comandantul e șalonului
superior, aceast ă listă devine documentul descriptiv de instruire al structurii
și asigură o descriere a celor mai importante sarcini colective de instruire
necesare ducerii cu succes a ac țiunilor de lupt ă sau sprijin.
În structuri similare, Lista cu Cerin țele Esențiale ale Misiunii poate s ă
difere datorit ă speci ﬁ cului misiunilor sau loca țiilor geogra ﬁ ce diferite. De
exemplu, o brigad ă mecanizat ă destinată, în planul de opera ții, să execute
misiuni pe teritoriul na țional, va avea obiective, strategii și priorități de
instruire diferite de cele ale unei brig ăzi similare ce prime ște o misiune
într-o zon ă deșertică.
După elaborarea listei cu cerin țele esențiale, comandantul concentreaz ă
efortul și resursele de instruire ale structurii pentru îndeplinirea acestora cu

205maximum de profesionalism. Nu înseamn ă că nu se pot aborda și alte sarcini
de instruire, dar acestea se vor plani ﬁ ca, organiza și executa în func ție de
timpul la dispozi ție și resursele materiale. Acest proces permite reducerea
numărului de sarcini de instruire ale structurii.
Înainte de plani ﬁ carea activit ăților, comandantul execut ă o evaluare
a performan țelor actuale în compara ție cu nivelul cerut de standard. Apoi
el stabilește o strategie de instruire care s ă ducă la atingerea standardului.
Strategia include îmbun ătățirea performan țelor în anumite domenii și
menținerea altora la nivelul atins corespunz ător. Folosind aceast ă strategie,
comandantul stabile ște prioritățile de instruire prin determinarea frecven ței
minime de exersare pentru ﬁ ecare cerin ță în parte, pe timpul perioadei
planiﬁ cate. Din acest punct se începe detalierea plani ﬁ cării execu ției
instruirii. Întreb ările cheie care apar în acest moment sunt:
ce trebuie s ă ﬁ e capabil ă unitatea s ă execute? –
ce poate unitatea s ă execute în acest moment? –
cum pot ﬁ corectate neajunsurile și cum se pot men ține realizările –
la nivelul corespunz ător?
Astfel, rezult ă planurile de instruire, care sunt de trei feluri: planul pe
termen lung, planul pe termen scurt și planul pe termen apropiat.
Planul pe termen lung cuprinde: Lista cu Cerin țele Esențiale ale
Misiunii, evaluarea nivelului de performan ță actual, dispozi ția comandantului
eșalonului superior, calendarul de instruire, coordonarea și revederea
planului.
Planul pe termen scurt detaliaz ă prevederile planului pe termen lung.
Planul pe termen apropiat se întocme ște la nivel batalion și companie
și realizeaz ă programarea și execuția în detaliu a sarcinilor de instruire
prevăzute în planul pe termen scurt.
Evaluarea este responsabilitatea comandantului și reprezint ă
aprecierea capabilit ății unității de a îndeplini o misiune de lupt ă. Prin
evaluare se stabile ște legătura dintre nivelul de instruire și standard. Aceasta
se execută cu scopul de a permite unit ăților sau indivizilor care au executat
instruirea s ă știe dacă standardul a fost atins. Pentru aceasta, comandantul
trebuie să stabileasc ă un climat corespunz ător de lucru, care s ă încurajeze un
feedback sincer și realist.
Evaluarea trebuie plani ﬁ cată, organizat ă și desfășurată în concordan ță
cu Lista cu Cerin țele Esențiale ale Misiunii structurii evaluate. Un evaluator

206de la eșalonul superior, înainte de începerea activit ății propriu-zise, va
lua cunoștință despre cerin țele esențiale ale misiunii structurii și apoi va
începe evaluarea propriu-zis ă. De asemenea, el trebuie s ă ﬁ e familiarizat cu
standardele corespunz ătoare cerin țelor misiunii.
Evaluarea instruirii nu trebuie s ă ﬁ e un test. Nu trebuie utilizat ă pentru
a se găsi motive de pedepsire a comandan ților sau a celor instrui ți. Evaluarea
trebuie să ajute la determinarea e ﬁ cienței planurilor de instruire. Instruirea
fără evaluare reprezint ă timp irosit și bani cheltui ți ineﬁ cient.
Din acest proces reiese în mod evident necesitatea în țelegerii leg ăturii
dintre cerin țele esențiale ale misiunii și sarcinile ce revin liderilor și
luptătorilor pentru îndeplinirea lor.
Aplicarea acestui concept constituie un pas înainte în cadrul efortului
general de reform ă a Forțelor Terestre și are rolul de a asigura integrarea
deplină în sistemul de instruire al partenerilor din cadrul Alian ței.
Creșterea interoperabilit ății cu armatele statelor membre NATO poate
ﬁ realizată numai prin adoptarea, adaptarea și implementarea (inclusiv
în domeniul instruirii) a standardelor NATO. Aceste standarde permit măsurarea nivelului de performan ță a sarcinilor individuale și colective de
instruire stabilite pentru ﬁ ecare cerin ță a misiunii. Leg ătura dintre instruc ție
și modul cum se ac ționează în luptă nu mai trebuie s ă ﬁ e demonstrat ă.
Luând în calcul și faptul c ă pentru ca mai multe componente ale unei
forțe să desfășoare e ﬁ cient opera ții în comun (de exemplu într-o alian ță)
acestea trebuie s ă acționeze cel pu țin în aceea și manieră (folosind acelea și
standarde), devine foarte clar c ă fără standardizare în domeniul instruirii nu
putem avea interoperabilitate. Unele dintre cele mai importante produse ale activității de standardizare sunt „Programele de instruc ție pentru misiuni”
și „Programele de instruc ție individual ă”. Ele sunt și primele standarde de
instrucție ce au fost implementate în arm ă.
Așa cum ne sugereaz ă și denumirea lor, aceste programe ne dau
posibilitatea s ă stabilim cu u ș
urință ce activit ăți de instruc ție trebuie s ă
desfășurăm pentru misiunea pe care am primit-o și apoi, să trecem direct
la executare (având preelaborate documentele de desf ășurare și evaluare a
instrucției).
Utilizarea principiilor și conceptelor NATO în instruire
Decizia de a utiliza principiile și conceptele NATO în instruire a fost
luată încă înainte ca România s ă obțină statutul de invitat deoarece era în
concordan ță cu obiectivul stabilit de strategia de securitate na țională.

207În Forțele Terestre, se aplic ă conceptul adapt ării la schimbarea
permanent ă. În acest sens, preg ătirea structurilor militare pentru a îndeplini
orice tip de misiune este o realitate. Având în vedere c ă formularea este
prea general ă și creează premise pentru îndeplinirea obiectivului propus,
deoarece nu sunt cunoscute toate tipurile de misiuni, ﬁ indcă nu sunt
cunoscute toate tipurile de amenin țări, s-a adoptat principiul instruirii pentru
misiunile cuprinse în planuri, utilizând ,,Lista cu cerin țele esențiale ale
misiunii” (Mission Essential Task List), care este folosit ă și în NATO. Acest
principiu d ă un caracter mult mai pragmatic procesului de instruire deoarece
furnizează o serie de elemente cunoscute:
aspecte de ordin ﬁ zic ale poten țialei zone de opera ți: climat, –
relief;
aspecte de ordin conceptual-ac țional: inamic poten țial, tip de –
misiune (asisten ță umanitar ă, operație de stabilitate, opera ție de men ținere a
păcii etc.), for țe cu care coopereaz ă, utilizarea lec țiilor învățate etc.;
aspecte de ordin psihologic: prezentarea constrângerilor pe –
care personalul trebuie s ă ﬁ e pregătit să le suporte și identi ﬁ carea căilor de
realizare și menținere a unui moral adecvat.
Din perspectiva structurilor participante la instruc ție, aceasta se
împarte în: instrucția comandamentelor și instrucția forțelor.
Instrucția comandamentelor se plani ﬁ că și se desfășoară diferențiat
pentru comandamentele opera ționale (comandamentele for țelor dislocabile
destinate NATO, Comandamentul For țelor Terestre și comandamentele
celorlalte structuri cu misiuni opera ționale) și comandamentele structurilor
destinate conducerii administrative.
Instrucția forțelor cuprinde, de asemenea, instrucția individual ă și
instrucția colectiv ă.
Instrucția individual ă care se execut ă în cadrul for țelor cuprinde:
instrucția individual ă a personalului din comanda subunit ăților; a)
instrucția individual ă de bază a soldaților voluntari; b)
instrucția individual ă de specialitate a solda ților voluntari; c)
instrucția individual ă a soldaților și gradaților voluntari pe d)
timpul instruc ției colective;
instrucția individual ă a soldaților și gradaților voluntari p e) e
timpul îndeplinirii unei misiuni în afara teritoriului na țional;

208instrucția individual ă a soldaților și gradaților voluntari pe f)
timpul perioadei de refacere a structurilor;
Tehnici, tactici și proceduri. g)
Pe durata desf ășurării cursurilor de carier ă în Baza de Instruire pentru
Vânători de Munte „Bucegi”, cursan ții pun în practic ă cele mai noi tactici,
tehnici și proceduri aplicate de unit ățile dislocabile în teatrele de opera ții
din Irak, Afganistan sau Balcanii de Vest. Astfel, cursan ții deprind modul de
lucru în structuri de tip task force, pentru a putea pune în aplicare ceea ce au
învățat, în posibilele viitoare misiuni sub egida NATO sau ONU.
Preocupări privind modernizarea instruc ției
Scopul principal al instruirii unit ăților (subunit ăților) îl constituie
atingerea standardelor pentru lupt ă. Instruirea în timp de pace trebuie s ă
corespund ă cerințelor misiunilor pe care trebuie s ă le îndeplineasc ă unitatea
(subunitatea) la r ăzboi31. Această cerință călăuzește plani ﬁ carea, desf ășurarea
și evaluarea procesului de instruire.
Procesul de instruire trebuie orientat spre performan ță. Unitățile
(subunitățile) vor ﬁ capabile s ă-și îndeplineasc ă la un nivel ridicat misiunile
speciﬁ ce pe timpul ac țiunilor militare numai dac ă îndeplinirea acestora este
exersată pe timpul procesului de instruire.
Comandan ții sunt responsabili pentru stabilirea și aplicarea unei
strategii de instruire care s ă ofere aceste oportunit ăți, strategie care va
trebui să țină cont de mijloacele disponibile și resursele alocate. Provoc ările
dure, realiste, ﬁ zice și intelectuale ap ărute pe timpul procesului de instruire
motivează militarii și comandan ții. Aceast ă motivare reprezint ă temelia
competen ței și încrederii în for țele proprii, motivare dobândit ă prin
perfecționarea deprinderilor. Aceast ă însușire a procesului de instruire se
realizează prin încurajarea ini țiativei, entuziasm și dorință de a acumula noi
cunoștințe.
Pentru ca pe timpul procesului de instruire s ă se atingă acest scop
fundamental, comandan ții trebuie s ă accepte aprecierea cu cali ﬁ cativele
reale a unit ăților (subunit ăților) instruite și să impună realismul, respectând
condițiile câmpului de lupt ă modern, în procesul de instruire.
Pentru a utiliza timpul disponibil și resursele avute la dispozi ție
mult mai e ﬁ cient, procesul de instruire trebuie s ă se desfășoare simultan
31 „Train as you ﬁ ght” (engl) – Instruie ște-te așa cum lup ți.

209la mai multe e șaloane. Comandan ții trebuie s ă ﬁ e în măsură să recunoasc ă
dacă unitatea nu poate atinge toate standardele de performan ță impuse de
misiunile unit ății datorită constrângerilor temporale sau ﬁ nanciare. Un
plan pentru instruirea unit ății este realizabil în orice condi ții atunci când
resursele sunt concentrate pe un num ăr redus de obiective, identi ﬁ cate ca
ﬁ ind esențiale pentru îndeplinirea misiunilor unit ății.
Fiecare activitate de instruire reprezint ă o oportunitate pentru
evaluarea unit ății (subunit ății), iar ﬁ ecare activitate de evaluare reprezint ă
o sesiune de instruire. Pentru a optimiza procesul de instruire, comandan ții
trebuie să accentueze necesitatea unei continue evalu ări a instruc ției.
Ca profesioni ști în domeniul militar, trebuie s ă facem un pas mai
hotărât către folosirea, pe scar ă largă, a unor instrumente de lucru care și-au
dovedit e ﬁ ciența în decursul timpului. Nu sunt lucruri noi pentru Armata
Română, însă acestea necesit ă o abordare sistemic ă, centralizat ă.
Adoptarea unor noi instruc țiuni, în concordan ță cu cele din țările
aliate, pentru eviden țierea, nu numai în documentele de eviden ță, ci și pe
uniformă, inclusiv pe cea de instruc ție, a gradului de preg ătire obținut de
ﬁ ecare lupt ător (însemne de specialist, de participare la diferite misiuni etc.),
constituie un adev ărat motor în motivarea spre autoperfec ționare a ﬁ ecărui
luptător.
Trebuie să ﬁ e generalizat procesul de analiz ă post-acțiune, ca ﬁ ind un
instrument critic de autodeterminare a performan țelor proprii, care ne ajut ă
să cuanti ﬁ căm mai precis ariile în care trebuie s ă concentrăm efortul și, mai
ales, resursele în instruire, în paralel cu o permanent ă schimbare/actualizare
a tacticii, tehnicilor și procedurilor de ducere a luptei.
O component ă esențială a oricărui program de instruire o reprezint ă
efectuarea corespunz ătoare a managementului de personal, pentru
valori ﬁ carea experien ței acumulate, prin folosirea lec țiilor învățate, ca
instrument de cuanti ﬁ care a instruc ției, dar și prin îmbog ățierea permanent ă
a tradițiilor militare române ști.
Instruirea prin simulare, ca una din metodele moderne și eﬁ ciente de
pregătire, este deja o realitate incontestabil ă în armata noastr ă. Trebuie, îns ă,
să ținem cont de faptul c ă instrucția prin simulare nu înlocuie ște instrucția
clasică, ci dimpotriv ă, vine în sprijinul acesteia, îi l ărgește aria de cuprindere.
În condițiile în care instruc ția clasică, în volum complet, de la etapa soldat la

210manevrele în teren, este o activitate care consum ă resurse foarte mari, multe
segmente ale acesteia se pot desf ășura simulat, asigurând o leg ătură strânsă
cu realitatea luptei și a instruc ției în câmp.
Programul de instruire prin simulare ofer ă un instrument e ﬁ cient
și mai puțin costisitor, care permite antrenarea marilor unit ăți, unităților
și statelor majore pentru îndeplinirea misiunilor speci ﬁ ce acestora.
Instruirea prin simulare tinde astfel, s ă devină parte integrant ă a pregătirii
comandamentelor, instruc ției trupelor și cursanților, studen ților și elevilor
din institu țiile de înv ățământ.
Pentru a în țelege fenomenul trebuie, îns ă, să trecem succint în revist ă
cele trei componente esen țiale:
Instruirea tehnic ă prin simulare a trupelor a) se referă în mod
deosebit la preg ătirea individual ă din instruc ția de specialitate, la conducerea
mașinilor de lupt ă și de sprijin, pilotarea navelor și aeronavelor, la trageri
cu diferite categorii de armament, precum și conducerea focului în cadrul
diferitelor arme. Acest tip de simulare se axeaz ă pe mișcările și activitățile
care trebuie executate în scopul înv ățării lor corecte sau al form ării unor
deprinderi. Pentru o bun ă parte a tehnicii de lupt ă aﬂ ate în prezent în dotare,
există asemenea simulatoare.
Instruirea tactic ă prin simulare a trupelor b) se referă la exerciții și
aplicații tactice cu ac țiune dublă, cu trupe reale, de la nivel grup ă (similare),
până la nivel batalion (similare), iar în perspectiv ă până la nivel de mare
unitate tactic ă.
Prin aceast ă formă de instruire prin simulare se realizeaz ă un înalt grad
de realism, iar comandan ții, subunit ățile și unitățile pot ﬁ instruite în condi ții
aproape identice cu lupta, înfruntându-se cu un adversar real și ﬁ ind puși în
situația de a căuta soluții la situațiile caracteristice r ăzboiului modern.
Un aspect deosebit de important îl constituie folosirea Sistemului
Integrat Multiplu de Angajare Laser32/MILES, care asigur ă, în timp și
teren real, simularea luptei în câmpul tactic, în sistemul tip „dubl ă partidă”,
care folose ște instala ții și „gloanțe“ laser. În cadrul acestor exerci ții,
ﬁ ecare lupt ător, vehicul sau aeronav ă este dotat cu senzori care detecteaz ă
eﬁ cacitatea „loviturilor” adversarului, gradul de neutralizare în scopul
asigurării unei instruiri realiste, foarte aproape de „realitatea câmpului
32 Multiple Integrated Laser Engagement System, cf. U.S. Army.

211de luptă”. Transmi țătoarele laser care sunt montate la ﬁ ecare sistem de
armament, de la pu șca soldatului la instala ția de rachete A.T. de pe elicopter
simulează cu acurate țe bătăile eﬁ cace și gradul de nimicire. În plus, prezen ța
forțelor opozante (OPFOR), echipate și dotate dup ă modelul poten țialilor
inamici, realizarea tuturor activit ăților în teren, de la debarcarea tehnicii din
trenuri, prezen ța observatorilor-controlori, multitudinea de incidente de tip
atac terorist, NBC sau aerian și până la analiza post-ac țiune, toate concur ă
la crearea unui mediu extrem de apropiat de cel existent în timpul unei campanii militare.
Sistemul func ționează cu rezultate excep ționale la Centrul de Instruc ție
pentru Lupt ă al Forțelor Terestre.
Instruirea tactic ă prin simulare a comandamentelor c) se referă
la exerciții și aplicații tactice cu ac țiune dubl ă, cu trupe simulate (aplica ții
tactice de comandament), desf ășurate în prezent pân ă la nivel brigad ă, iar în
perspectiv ă până la nivel Comandament Opera țional Întrunit.
Preg
ătirea tactic ă prin simulare a comandamentelor se desf ășoară în
Centrul de Instruire prin Simulare (CISM), din cadrul Universit ății Naționale
de Apărare (UNAp). Experien ța a sute de o ﬁ țeri, subo ﬁ țeri și militari
voluntari, dobândit ă pe durata a zeci de ore de simulare a luptei, reprezint ă
un mare câ știg pentru sistemul militar românesc. Atât datorit ă factorului
multiplicator, a „unui nou tip de experien ță”, cât și a sudării statelor majore
în luptă (chiar simulat ă).
Centrul de Instruire prin Simulare din cadrul UNAp este dotat cu
sisteme și un program de simulare adecvate, capabile s ă creeze un mediu
realist și să simuleze în timp real ac țiunile și condițiile câmpului de lupt ă, de
la piesă și echipaj pân ă la brigad ă, mergând cu simularea pân ă la generarea
stresului speci ﬁ c proceselor de luare a deciziilor și conducerii nemijlocite a
acțiunilor militare de c ătre comandan ți și statele majore. Dup ă aprecierile
unor delega ții străine și chiar și ale partenerului american, ﬁ rma de consulting
„CUBIC APLICATIONS”, centrul de la Bucure ști este cel mai modern din
Europa.
Finalizarea constituirii centrelor de instruc ție, inclusiv a celor prin
simulare, va contribui la generalizarea acestor proceduri moderne de instruire. Pentru exempli ﬁ care, din totalul timpului avut la dispozi ție pentru
o ședință de tragere de lupt ă cu mașina de lupt ă a infanteriei, în poligoanele

212noastre se folose ște maxim 10 % din timp pentru analiza post-ac țiune, sau
mai precis pentru bilan ț. Aceasta înseamn ă că, acolo unde s-au întâmplat,
erorile și greșelile au rămas nedescoperite sau cel mult uitate la câteva ore
după ședință, mai ales când dispare și grija cali ﬁ cativului.
Într-un poligon modern, analiza postac țiune dureaz ă de două sau
trei ori mai mult decât ședința propriu-zis ă. Datele și informa țiile puse la
dispoziție de multitudinea de senzori permit o analiz ă detaliată a comenzilor
date de comandant în rela ție cu ceea ce se întampl ă în jurul s ău, se pot
măsura vitezele de reac ție și performan țele întregului echipaj, de la timpul
de descoperire a obiectivului la cantitatea și tipul muni ției consumate.
Considerăm că trebuie s ă punem accent pe un antrenament realist,
care să reproduc ă câmpul de lupt ă cu toate durit ățile sale, s ă pregătească
liderii, lupt ătorii și tehnica de lupt ă pentru ac țiuni în condi ții de mare stres,
de mare anduran ță și angajament, speci ﬁ ce con ﬂ ictului de mare intensitate.
Instruirea în centre de instruc ție specializate, dup ă o plani ﬁ care de
rotire judicioas ă, deși mai costisitoare din cauza nevoilor ridicate de transport
oferă marele avantaj c ă se interac ționează cu instructori experimenta ți, o bază
materială de calitate și folosirea la maximum a timpului avut la dispozi ție.
Existența corpului de subo ﬁ ței instructori ultraspecializa ți nu poate genera
decât e ﬁ ciență aproape de nivelul maxim.
În concluzie, atât sistemul de conducere, în prezent la nivel C2, dar
care într-un viitor nu prea îndep ărtat va trebui s ă ajungă la C4I33 sau chiar
C4ISR34, cât și sistemul de instruire vor trebui adaptate la cerin țele moderne,
cu o investi ție medie, îns ă cu rezultate deosebite. De și există decalaje
mari față de armatele dezvoltate, putem s ă aﬁ rmăm că acest lucru are și
un avantaj, întrucât permite analizarea ac țiunilor altor sisteme militare, a
experienței și lecțiilor învățate dobândite în diferite con ﬂ icte, ajustate cu
experiența națională în diferite teatre, acum din ce în ce mai „voluminoas ă”,
luarea unor decizii în cuno ștință de cauză și, implicit, evitarea gre șelilor sau
erorilor făcute de al ții.
Tactici, tehnici, proceduri, SOP-uri utilizate în procesul de instruc ție.
33 Command, Control, Comunications, Computers, Intelligenge – Comand ă, control,
comunica ții, computere, informa ții.
34 Command, Control, Communications, Computers, Intelligence, Surveillance, and
Reconnaissance – Comand ă, control, comunica ții, computere, informa ții, supraveghere și
cercetare.

213Teoria militar ă cunoaște în prezent o dezvoltare deosebit ă, dar
și un proces de transformare și adaptare în noul context de securitate.
Dezvoltarea unor noi concepte teoretice a condus la c ăutarea și, uneori,
găsirea solu țiilor practice de aplicare veri ﬁ cate în ac țiuni militare sau pe
câmpurile de instruc ție. În acela și timp, dezvoltarea tehnologic ă avansată
a creat posibilitatea utiliz ării unor echipamente în câmpul de lupt ă care pot
conduce la ob ținerea randamentului maxim în întrebuin țarea armamentului
și mai ales a for țelor în raport cu inamicul. În acest caz tehnologia a indus
reconsiderarea unor principii în teoria militar ă. Așa cum se cunoa ște, latura
teoretică a tacticii elaboreaz ă concepte, principii, reguli și procedee de ducere
a acțiunilor și genereaz ă experien ța de luptă. Latura practic-aplicativ ă se
referă la pregătirea și ducerea ac țiunilor de lupt ă și la instruirea trupelor în
timp de pace. Ast ăzi, tactica s-a diversi ﬁ cat devenind din concept universal
un corolar de tactici specializate ﬁ e pe arme, ﬁ e pe obiecte de activitate
sintetice. Dinamica tacticii este o caracteristic ă important ă accentuat ă de
necesitatea atingerii unui nivel ridicat de interoperabilitate între armatele țărilor membre NATO.
Războiul impune utilizarea științei în toate domeniile legate de
război, dar mai presus de toate r ăzboiul depinde de abilit ățile participan ților.
Războiul are propriile sale reguli, dar nici una dintre acestea nu este rigid ă
sau invariabil ă. Pe măsură ce se implementeaz ă noi metode și descoperiri
științiﬁ ce apar și noi modalit ăți mecanice de execu ție. Dincolo de toate
aceste modalit ăți mecanice de aplicare în practic ă, războiul se bazeaz ă în
primul rând pe factorul complex reprezentat de natura uman ă, care nu poate
ﬁ redusă la simple formule și reguli matematice. Utilizarea corect ă a tuturor
acestor reguli și părți componente a ma șinăriei de război poate ﬁ realizată
numai cu ajutorul instinctelor și a sclipirilor de geniu ale comandan ților.
Nici o carte nu te poate înv ăța și nicio regul ă nu poate stabili clar limitele
acestei sclipiri de geniu.
Doctrina ofer
ă cadrul general pentru îndeplinirea misiunii.
Comandan ții și liderii trebuie s ă înțeleagă în totalitate principiile doctrinare
pentru angajarea for țelor, iar în situa ția în care se desf ășoară operații întrunite,
combinate sau multina ționale, trebuie s ă cunoască doctrina acestora, a
națiunilor aliate și a țării gazdă.
Tacticile, tehnicile și procedurile/TTP oferă un mod de ac țiune pe
care trebuie s ă îl înțeleagă toți militarii implica ți în desfășurarea opera țiilor.

214TTP-urile sunt distribuite împreun ă cu manualele de lupt ă și cu SOP-urile
în vigoare la acel moment.
Tactica – reprezint ă utilizarea în lupt ă a unităților. Tacticile descriu
modul în care sunt utilizate for țele și mijloacele pe timpul luptei, dispozitivele
adoptate și manevrele executate de ﬁ ecare unitate în func ție de celelalte
unități, de teren sau în func ție de forțele inamicului, în scopul utiliz ării la
maxim a puterii de lupt ă.
Tehnicile includ metodele generale și detaliate utilizate de c ătre trupe
și de către comandan ți pentru a îndeplini misiunea și sarcinile primite.
În mod speci ﬁ c tehnicile reprezint ă metodele de utilizare a sistemelor de
armament și a personalului. Tehnicile descriu o metod ă dar aceasta nu este
singura. Un exemplu îl reprezint ă tehnicile de cur ățare de precizie a unei
încăperi, în cadrul opera țiilor desfășurate în mediu urban.
Procedurile sunt reprezentate prin cursuri de ac țiune standard,
detaliate și descriu modul în care trebuie îndeplinit ă o anumit ă sarcină.
Exemple: folosirea unui spray de culoare verde pentru a marca înc ăperile
curățate pe durata asaltului unei cl ădiri sau marcarea ﬁ ecărui militar cu
semne de identi ﬁ care clare, vizibile și în infraro șu/IR.
O procedur ă de operare în vigoare/SOP este un set de instruc țiuni
ce acoper ă acele caracteristici ale opera țiilor care conduc ele însele
la proceduri stabilite sau standardizate, f ără a-și pierde efectivitatea.
SOP-urile stabilesc practic modul de aplicare a doctrinelor într-o anumit ă
unitate. Ele standardizeaz ă tehnicile și procedurile la nivelul unit ății pentru
a asigura e ﬁ cacitatea și ﬂ exibilitatea și, de asemenea, trebuie s ă ﬁ e adaptate
într-o loca ție dată, pentru o anumit ă amenințare. Așa cum reiese și din
denumire, SOP-urile standardizeaz ă acțiunile de rutin ă sau repetabile care
nu necesit ă implicarea personal ă a comandantului și totodată ar trebui s ă
includă și evenimente rare sau neobi șnuite, care ar putea s ă cauzeze e șecul
misiunilor.
Comandan ții dezvoltă SOP-urile din surse doctrinare, din procedurile
de operare ale e șalonului superior în p ărțile care sunt aplicabile, din
precizările comandantului e șalonului superior și din propria experien ță. Ele
trebuie să ﬁ e cât mai complete cu putin ță și trebuie s ă permită celor nou
veniți sau unit ăților atașate/date în subordine (ca înt ărire sau sprijin) s ă se

215familiarizeze rapid cu activit ățile de rutin ă ale unității. SOP-urile se aplic ă
după ce comandan ții le schimb ă între ei. Bene ﬁ ciile SOP-urilor includ:
ordine de opera ții/acțiune simpli ﬁ cate și precise; –
facilitează corecta în țelegere și lucrul în echip ă între comandan ți, –
statul major și trupe;
desfășurarea sincronizat ă și standardizat ă a exercițiilor de stat –
major;
tehnici standardizate de luare a deciziei cu rapiditate sau scurtate. –
SOP-urile regleaz ă operațiile prin intermediul și împreun ă cu
elementele sistemului C2 (comand ă-control). Ele permit elementelor interne
sau externe s ă comunice reciproc a șa cum au stabilit între ele.
Întotdeauna tacticile au impus folosirea ra ționamentului propriu
și adaptarea lor la circumstan țele unice pentru ﬁ ecare situa ție speci ﬁ că în
parte. Tehnicile și procedurile reprezint ă de fapt șabloane care pot ﬁ aplicate,
în mod repetat, f ără a impune utilizarea masiv ă a raționamentului propriu,
într-o multitudine de circumstan țe. Tacticile, tehnicile și procedurile/TTP îi
oferă tacticianului un set de instrumente care pot ﬁ utilizate în încercarea
de a obține o rezolvare pentru o anumit ă problemă tactică. Soluția pentru o
problemă speci ﬁ că o reprezint ă realizarea unei combina ții unice a acestor
TTP-uri sau crearea unora noi bazate pe evaluarea critic ă a situației.
Tacticianul este cel care î și stabilește/decide solu ția care va ﬁ utilizată;
pentru aceasta el va utiliza toate doctrinele și TTP-urile existente, experien ța
acumulată prin intermediul procesului de instruire și în urma particip ării la
diverse opera ții. El va trebui s ă-și utilizeze creativitatea pentru a realiza și
perfecționa soluții față de care inamicul s ă ﬁ e nepreg ătit sau incapabil s ă
reacționeze corect și la timp.
Știința și arta tacticii
Tacticianul trebuie s ă înțeleagă și să stăpânească la perfec ție știința
și arta tacticii, dou ă concepte complet distincte și totuși inseparabile. Un
tactician este o persoan ă care este devotat ă stăpânirii la perfec ție științei și
artei tacticii. Comandan ții și liderii de la toate e șaloanele, precum și cadrele
militare din compunerea statelor majore trebuie s ă ﬁ e tacticieni des ăvârșiți
pentru a-și putea îndruma subordona ții astfel încât ace știa să poată desfășura
operații din întreg spectrul opera țional.

216Știința tacticii include în țelegerea acelor aspecte militare ale tacticii –
capabilități, tehnici și proceduri – care pot ﬁ măsurate și cuanti ﬁ cate. Știința
tacticii include capabilit ățile ﬁ zice ale sistemelor și unităților militare, ale
trupelor proprii și ale celor inamice, cum ar ﬁ determinarea timpului necesar
pentru ca o divizie s ă străbată o anumit ă distanță. De asemenea include
tehnicile și procedurile utilizate pentru îndeplinirea unor sarcini speci ﬁ ce,
cum ar ﬁ termeni tactici și măsuri de control care permit comprimarea
limbajului tactic. Știința tacticii nu este deloc u șoară și impune la modul
imperativ st ăpânirea și cunoașterea diferitelor tehnici și proceduri referitoare
la utilizarea diferitelor elemente de arme întrunite, în scopul ob ținerii unor
efecte sporite.
Pentru a st ăpâni la perfec ție știința tacticii este necesar ca tacticianul
să înțeleagă constrângerile de natur ă ﬁ zică și procedural ă, în care trebuie s ă-și
desfășoare activitatea. Aceste constrângeri includ efectele pe care terenul,
timpul, spa țiul/distanța și vremea le au asupra for țelor combatante, atât
proprii cât și ale inamicului. Totu și, deoarece luptele implic ă desfășurarea
de activități umane intense, solu ția unei probleme tactice nu se poate reduce
la o simpl ă formulă matematic ă. Este necesar ă studierea artei tacticii în
scopul cre ării unei solu ții corecte/apte.
Arta tacticii este format ă din 3 aspecte interconectate: existen ța unui
număr variabil și creativ de mijloace, destinate îndeplinirii misiunii primite;
desfășurarea procesului de luare a deciziei în condi ții de incertitudine;
înțelegerea dimensiunii umane sau a efectelor pe care le au luptele asupra
militarilor. Arta, spre deosebire de știință, impune exercitarea unor abilit ăți
mentale intuitive care nu pot ﬁ învățate prin simpla citire a unor materiale.
Tacticianul trebuie s ă-și utilizeze cuno ștințele acumulate din studiul
diverselor materiale și să-și utilizeze abilit ățile dobândite în urma execut ării
diverselor exerci ții practice. Cu cât un tactician câ știgă mai multă experiență,
în diferite circumstan țe, cu atât va st ăpâni mai bine arta tacticii.
Tacticianul aplic ă arta tacticii pentru a rezolva diverse probleme
tactice, cu respectarea inten ției comandantului s ău, prin alegerea unor
opțiuni variate. Acestea se refer ă la: tipurile și formele de opera ții, formele
de manevr ă, sarcinile referitoare la misiunile tactice; organizarea grup ării
de forțe, formată din elementele disponibile, care include totodat ă alocarea

217unor resurse limitate; stabilirea și aranjarea într-o anumit ă ordine a diferitelor
măsuri de control utilizate; viteza cu care se desf ășoară operația/ ritmul;
riscul pe care un comandant este dispus s ă și-l asume.
Aceste op țiuni reprezint ă pentru tactician punctul de plecare; de aici
încolo el trebuie s ă creeze o solu ție unică care să corespund ă unei probleme
tactice speci ﬁ ce. Fiecare decizie presupune realizarea unei alegeri plecând
de la o gam ă variată de opțiuni; ﬁ ecare decizie presupune o judecat ă
riguroasă a ﬁ ecărei alegeri/curs de ac țiune în parte. În timp ce pentru tehnici
și proceduri exist ă și liste de veri ﬁ cări (check-list), pentru rezolvarea unei
probleme tactice nu exist ă așa ceva. Comandantul nu trebuie s ă încerce s ă
abordeze problema tactic ă din perspectiva unei liste de veri ﬁ cări; el trebuie
să-și foloseasc ă experien ța și creativitatea pentru a- și depăși în gândire
inamicul.
Un tactician competent este de ﬁ nit prin intermediul a trei aspecte legate
de arta tacticii. În primul rând este vorba de aplicarea creativ ă și ﬂ exibilă,
de către comandant, a uneltelor a ﬂ ate la dispozi ția sa, adic ă a doctrinei, a
TTP-urilor, a programelor de instruc ție, a schemei de organizare, a tehnicii
și echipamentelor militare precum și a militarilor a ﬂ ați în subordine, în
scopul anul ării efectelor produse de tacticile situa ționale ale inamicului.
Un tactician trebuie s ă înțeleagă modul în care e necesar s ă se desfășoare
procesul de instruire, dar și modul în care pot ﬁ desfășurate/utilizate for țele
aﬂ ate în subordinea sa, pentru a putea desf ășura opera ții din întreg spectrul
operațional.
Considera țiile referitoare la factorii METT-TC/misiune, inamic,
teren, forțe, timp disponibil și cele privind civilii, sunt variabile care sufer ă
permutații inﬁ nite și care se combin ă pentru a conduce la un nou șablon
tactic. Ace ști factori nu vor conduce niciodat ă la apariția a două situații
identice; totu și nu se poate realiza nicio list ă de veri ﬁ cări care să se refere
numai la o anumit ă situație în parte. Deoarece, pe durata desf ășurării fazei de
planiﬁ care, preg ătire și execuție, inamicul se adapteaz ă continuu la manevrele
efectuate de trupele proprii, nu exist ă nicio garan ție că o anumit ă tehnică
care a condus la ob ținerea unor rezultate pozitive într-o anumit ă situație va
conduce la acelea și rezultate și într-o alt ă situație. Fiecare problem ă tactică
este unică în felul său și trebuie rezolvat ă – tratată ca atare.

218Al doilea aspect al artei tacticii îl reprezint ă procesul de luare a deciziei
în condiții de incertitudine și într-un mediu supus constrângerilor legate de
timp – el este demonstrat de ciocnirea a dou ă voințe puternice dar opuse –
este o lupt ă violentă între doi comandan ți care sunt ostili, independen ți și
care dispun de moduri diferite de gândire, dar și de scopuri ireconciliabile.
Fiecare comandant vrea s ă-și impună voința sa asupra oponentului s ău, vrea
să înfrângă planurile adversarului s ău și vrea să distrugă forțele combatante
ale adversarului. Lupta const ă din acțiunile interconectate ale acestor doi
comandan ți, situați în tabere opuse, ﬁ ecare dintre ace știa încercând s ă-și
îndeplineasc ă misiunea primit ă și încercând s ă-l împiedice pe adversar s ă-și
îndeplineasc ă misiunea sa. Fiecare comandant are nevoie de un grad mare
de creativitate, precum și de claritate în modul de gândire și de acțiune
pentru a putea s ă-și depășească oponentul s ău, care este de asemenea
capabil și motivat. El trebuie s ă-și foloseasc ă cu rapiditate ra ționamentul
în scopul în țelegerii implica țiilor și oportunit ăților oferite de ﬁ ecare situa ție
în parte, deoarece sistemul de comand ă și control/C2 îi ofer ă o imagine
operațională care nu este atotcuprinz ătoare. Întotdeauna comandantul va
utiliza cele mai noi date de informa ții, pentru a- și îmbunătăți procesul de
vizualizare a for țelor inamicului și a mediului înconjur ător. Acela și sistem
C2 va transmite deciziile luate de comandant, dup ă ce a realizat în țelegerea
situațională, către acele unit ăți care vor primi sarcina de a angaja în lupt ă și
de a distruge for țele inamicului.
Al treilea aspect și cel mai important îl reprezint ă înțelegerea
dimensiunii umane și a diferen țelor existente între problemele care pot
ﬁ întâlnite pe durata desf ășurării unor exerci ții pe terenul de instruc ție și
problemele reale întâlnite pe câmpul de lupt ă. Lupta reprezint ă una dintre
cele mai complexe activit ăți umane, caracterizat ă prin moarte violent ă,
fricțiuni, incertitudini și șanse. Succesul depinde la fel de mult de componenta
umană, cât și de superioritatea numeric ă și tehnologic ă. Tacticianul nu poate
să ignore aspectul uman. El trebuie s ă încerce să recunoasc ă și să exploateze
indicatorii care re ﬂ ectă frica și slăbiciunile inamicului și să încerce s ă
înfrângă voința de luptă a militarilor inamici, în timp ce militarii s ăi trebuie
să rămână apți (ei reprezint ă puterea combatant ă). Mai mult decât orice
altă activitate uman ă, operațiile combatante desf ășurate în mod continuu
împotriva unui adversar inteligent, conduc la utilizarea la maxim a for țelor

219militarilor, a capacit ăților mentale și ﬁ zice. Astfel, în rândul militarilor
apar efecte provocate de curaj, fric ă, experien ță de luptă, oboseală, apariția
sentimentului de izolare, încredere în sine, sete de r ăzbunare sau furie.
Dacă aceste efecte nu sunt veri ﬁ cate și controlate pot conduce la reducerea
vigilenței, reducerea/încetinirea percep ției, imposibilitatea de concentrare,
realizarea cu di ﬁ cultate a comunic ării, precum și la imposibilitatea
îndeplinirii unor sarcini.
Liderii trebuie s ă ﬁ e în permanen ță atenți la indicatorii care re ﬂ ectă:
oboseala-sfâr șeala, frica, sc ăderea standardelor de disciplin ă, scăderea
moralului, atât în rândul militarilor din for țele proprii, cât și a forțelor
inamicului. Liderii trebuie s ă desfășoare activit ăți care să contracareze
efectele asupra for țelor proprii simultan cu luarea m ăsurilor necesare în
vederea accentu ării acestor efecte asupra for țelor inamicului. Atunci când
forțele proprii de țin inițiativa, ele îl pot sili pe inamic s ă desfășoare opera ții
continue ca r ăspuns la ac țiunile desf ășurate de for țele proprii și apoi pot
exploata efectele pe care opera țiile continue le au asupra for țelor inamicului.
Aceste condi ții pot avea un efect cumulativ asupra unei unit ăți conducând
la colapsul acesteia. Un tactician trebuie s ă înțeleagă modul în care aceste
condiții pot in ﬂ uența gradul de rezisten ță al unei ﬁ ințe umane, dar și modul
în care pot ﬁ utilizate în cadrul propriului s ău plan. El trebuie s ă înțeleagă
limitele de rezisten ță în luptă ale corpului uman. Aceasta reprezint ă de
fapt diferen ța subtilă dintre „împingerea” militarilor dincolo de limitele
organismului în scopul exploat ării succesului versus oprirea acestora și
acordarea timpului necesar de odihn ă pentru a preveni colapsul coeziunii
unității.
Escaladarea nivelului tactic al opera țiilor
În urma con ﬂ ictelor de dup ă al Doilea R ăzboi Mondial (Coreea,
Vietnam etc.) s-a formulat un nou concept prin care se statua c ă nu este
suﬁ cient să înfrângi adversarul prin mijloace ﬁ zice, ci mult mai important
este să-i înfrângi voin ța de a lupta; în literatura de specialitate acest concept
doctrinar apare ca „Mannoevrist Approach” – abordarea manevrier ă a luptei –
concept care este prezent acum și în Doctrina Armatei României și care se
bucură de aprecierea majorit ății armatelor europene și nu numai. Deci po ți
bombarda oricât un teritoriu, nu-l vei st ăpâni niciodat ă decât de la sol, nu din
aer, pentru c ă odată ieșit din adăpost inamicul va continua s ă lupte împotriva

220ta cu și mai mare îndârjire. Nu se poate de ține controlul total într-un con ﬂ ict
decât prin „boots on the ground”, sau cum ar zice militarul român, pân ă când
bocancul infanteristului nu calc ă pe obiectivul inamic.
Datorită spectrului și tipologiei con ﬂ ictelor contemporane a fost
necesară găsirea unor forme de r ăspuns la noile amenin țări ce se pro ﬁ lau
pentru con ﬂ ictele viitoare. Inexisten ța unor solu ții general valabile pentru
toate problemele ap ărute a făcut ca doar experien ța luptei să producă o reacție
acceptabil ă și pe măsura provoc ării. Astfel, pe principiul deja cunoscut –
acțiune, reac ție, contrareac ție – s-a ajuns ca soldatul s ă se adapteze primul
la realitatea imediat ă, găsind o rezolvare de moment a situa ției, mai departe
structurile mici s-au adaptat, perfec ționând continuu tehnicile experimentale,
au luat na ștere noi proceduri bazate pe lec țiile proasp ăt învățate, de aici noi
tactici au fost conturate, noi tipuri de opera ții au fost dezvoltate…iar noile
doctrine au fost elaborate din necesitate.
Noi tactici, tehnici și proceduri au fost adoptate pentru desf ășurarea
acțiunilor, corelate cu remodelarea sistemelor decizionale, bazate pe tehnica
de vârf. Concepte ca „Network Centric Warfare” – r ăzboiul bazat pe re țea au
fost implementate de armatele moderne pân ă la cele mai de jos nivele tactice,
iar tehnologiile și armamentele au fost adaptate noilor cerin țe. Asta nu a
însemnat o diminuare a rolului nivelului strategic, ci recon ﬁ gurarea acestuia
pornind de la cerin țele și nevoile nivelului tactic; astfel, în con ﬂ ictele actuale,
având de înfruntat amenin țări și riscuri preponderent asimetrice, doctrinele
categoriilor de for țe și inter-categorii de for țe se adapteaz ă continuu, potrivit
întregii plaje de misiuni care pot ap ărea.
Astfel s-a ajuns la apari ția unor tipuri de opera ții inexistente pân ă
de curând – opera ții de stabilitate și de sprijin – la proiectarea unor noi
doctrine – de lupt ă antiterorist ă – la remodelarea unor doctrine mai vechi și
readaptarea unor concepte mai vechi etc.
În mod automat, tacticile, tehnicile și procedurile nou ap ărute la
nivel tactic au condi ționat apari ția unor noi mijloace de ducere a luptei;
armamentele, tehnica de lupt ă, mijloacele de comunica ții, logistica – toate
au trebuit adaptate noilor cerin țe. Eforturile umane, materiale și ﬁ nanciare
în acest sens au fost colosale și au avut efecte dintre cele mai diverse pe plan
mondial.
Dacă luăm în considerare și factorul uman, observ ăm că a fost nevoie
de reorientarea și regândirea întregului sistem militar, cu toate consecin țele

221aferente: noi sisteme de recrutare, instruire; noi cerin țe conform capabilit ăților
impuse de câmpul de lupt ă; motivația etc.
Tragem concluzia din nou c ă schimbările de ordin tactic au avut o
contribuție determinant ă la recon ﬁ gurarea con ﬂ ictelor actuale; dar principiul
cauză/efect func ționează și invers în cazul acesta, a șa că nu credem c ă se poate
delimita foarte clar unde începe și unde se opre ște impactul transform ărilor
la nivel tactic asupra evolu ției luptei armate.
Putem spune doar c ă procesul nu s-a oprit și nu se va opri vreodat ă, iar
încercările de a prevedea ce ne va rezerva viitorul luptei armate vor r ămâne
doar niște ipoteze care se vor dovedi viabile doar atunci când realitatea ne
va permite s ă o facem.
Din experien ța con ﬂ ictelor recente, reiese c ă războiul clasic și-a
schimbat și își schimbă continuu ﬁ zionomia, cunoscând modi ﬁ cări majore
a formelor sale, de la cele de diferite intensit ăți și anume joas ă, medie sau
înaltă, la forme transfrontaliere, de impunere a anumitor moduri de via ță,
având implica ții atât zonale cât și internaționale. R ăzboiul clasic cap ătă
astfel aspecte de con ﬂ ict armat civil, cu implica ții internaționale, con ﬂ ict
de intensitate joas ă care poate ﬁ gestionat, dar care implic ă modi ﬁ carea sau
adaptarea procedurilor de lupt ă la situația concret ă.
Formele de lupt ă clasice și anume ap ărarea și ofensiva sunt din ce
în ce mai pu țin adoptate sau mai bine spus, ponderea pe care acestea o au
în ducerea ac țiunilor militare este tot mai sc ăzută datorită modi ﬁ cărilor
survenite în doctrina ducerii ac țiunilor militare. Apari ția războiului împotriva
terorismului a f ăcut ca apărarea și ofensiva clasic ă ca și forme ale ac țiunilor
de luptă, să ﬁ e înlocuite de opera țiile de stabilitate și de sprijin.
În lucrarea ,,Perspective în lupta armat ă’’ dr. Grigore Alexandrescu
spunea: ,,Ap ărarea în teatrele de opera ții, indiferent de inamic, va trebui
să ﬁ e ﬂ exibilă și va consta dintr-un șir neîntrerupt de manevre și riposte,
executate cu for țe destinate”.
Aspectul ofensiv al ap ărării poate ﬁ observat pregnant în lupta în
mediu urban, unde ac țiunile cu caracter defensiv alterneaz ă cu cele cu
caracter ofensiv. Contramobilitatea joac ă un rol important în canalizarea
forțelor inamicului, aceast ă contramobilitate ﬁ ind realizat ă nu numai prin
crearea de obstacole, ci mai ales prin ac țiuni cu caracter ofensiv. Controlul
zonelor locuite, a localit ăților și a zonelor speciale este o doctrin ă nouă,

222adoptată de armata Statelor Unite ale Americii, dar aceast ă doctrină are un
inconvenient și anume acela c ă o astfel de doctrin ă nu va da rezultate decât
într-o perioad ă de timp relativ lung ă, este nevoie de un program extrem de
riguros și de exigent de antrenare a for țelor pentru lupta în zone urbane și în
zone speciale.
Diversi ﬁ carea procedurilor de lupt ă a decurs ca o consecin ță ﬁ rească
a nevoii de schimbare a procedurilor de operare în scopul ob ținerii victoriei.
Procedurile de operare și regulile de angajare au fost modi ﬁ cate ca rezultat
al acțiunilor asimetrice desf ășurate de for țe neconven ționale, aceste for țe
neavând modele ac ționale, ci adaptând modul de ac țiune propriu la modul
de acțiune al for țelor conven ționale.
În aceeași măsură, forțele conven ționale își modi ﬁ că permanent modul
de acțiune și procedurile de operare în func ție de modul de ac țiune al for țelor
neconven ționale. Modul de ac țiune sau procedurile standard de operare nu
mai sunt valabile sau termenul lor de valabilitate este foarte scurt, existând necesitatea permanent ă de adaptare la noile condi ții de ducere a ac țiunilor
militare determinate de reac țiile posibile ale inamicului, a mediului tactic în
care are loc confruntarea și a condițiilor concrete ale situa ției.
În general, con ﬂ ictele armate ale ultimilor decenii au fost con ﬂ icte de
scurtă durată, care în cele din urm ă au căpătat un pronun țat caracter de r ăzboi
civil, revolu ție sau con ﬂ ict local. Acest fapt se datoreaz ă în mare m ăsură
și punerii r ăzboiului ca fenomen politic, social și economic sub controlul
comunității umane, al centrelor de putere, al organiza țiilor și organismelor
internaționale, al media și organismelor neguvernamentale, cel pu țin până la
un anumit grad de intensitate.
Acțiunile teroriste vor ﬁ în continuare surprinz ătoare, diversi ﬁ cate,
extrem de violente și inteligent concepute. Mijloacele folosite vor ﬁ și
ele din ce în ce mai perfec ționate, pe m ăsură ce terori știi pot avea acces
la tehnologia modern ă, la cea a armelor de distrugere în mas ă
și la cea
informațională. Însă atacurile preferate vor r ămâne cele cu un puternic
impact asupra opiniei publice, a societ ății civile în general. Terorismul ca
fenomen, va deveni din ce în ce mai pu țin un ansamblu de ac țiuni interne,
îndreptat împotriva ordinii de drept și a diferitelor institu ții ale statului. El va
viza îndeosebi țările puternic industrializate, cu un ridicat poten țial militar,
precum și aliații acestora, transformându-se tot mai mult într-un fenomen
transfrontalier.

223Formele și procedurile ac țiunii militare, inclusiv cele ale luptei armate,
au evoluat în func ție de caracteristicile mediului strategic de securitate, de
forțe, mijloace, sisteme de arme, politici și strategii. Formele de lupt ă au
evoluat doar prin apari ția unor noi procedee speci ﬁ ce, prin modi ﬁ carea
modului de ac țiune al for țelor implicate în con ﬂ ict, prin intensitatea
conﬂ ictelor și nu în ultimul rând prin tehnologizarea pân ă la cele mai mici
structuri.
Convergen ța formelor de lupt ă este desigur câ știgarea suprema ției,
atingerea obiectivelor, îndeplinirea misiunilor și în cele din urm ă obținerea
victoriei .
Creșterea importan ței infanteriei
Infanteria român ă ﬁ ind prin crea ție cea mai veche dintre arme, și-a
servit patria în toate b ătăliile care au marcat în acest spa țiu românesc, o lupt ă
îndârjită pentru independen ță și suveranitate.
Ea a rezistat printr-o știință a readapt ării, ce o face mereu modern ă.
Suplă și mai pu țin costisitoare decât alte arme, bene ﬁ ciind de
reputația de a nu reprezenta un pericol agresiv, infanteria este perfect
adaptată la varietatea de forme de interven ție, oferind comandantului
inter-arme posibilit ăți multiple de întrebuin țare. Este, în primul rând,
aptă să gestioneze o criz ă de nivel sc ăzut, oferind o bun ă capacitate de
reversibilitate. Angajamentul s ău este sistematic în toate formele de con ﬂ ict,
iar întrebuin țarea în orice tip de misiune are conota ții diferite de cele ale
tancurilor sau artileriei. Iat ă de ce infanteria de mâine trebuie preg ătită să
facă față unor situa ții neprevăzute. Ea trebuie s ă ﬁ e în măsură să se înscrie cu
capacitățile sale în lupta inter-arme sau inter-categorii de for țe ale armatei,
după caz, atât într-un con ﬂ ict major, cât și într-o interven ție rapidă sau
împotriva unei amenin țări teroriste.
Sunt motive pentru care infanteria trebuie s ă evolueze pentru a se
adapta rapid progresului tehnologic, în mod deosebit în domeniul protec ției,
mobilității și puterii de foc.
Armă a bărbăției, armă tehnică, infanteria este considerat ă, alături de
tancuri, cu care materializeaz ă succesul luptei de contact, arma de baz ă a
controlului permanent al terenului. Aceasta reprezint ă, de fapt, aptitudinea
sa fundamental ă, prin care se concretizeaz ă, în cooperare cu celelalte arme,
misiunile ce-i sunt încredin țate în lupta inter-arme.

224Această aptitudine este fundamentat ă de patru capacit ăți bine de ﬁ nite:
capacitatea de observare, de investigare și de cercetare; –
capacitatea de ac țiune antipersonal; –
capacitatea de ac țiune antiblindate și antielicoptere; –
capacitatea de rezisten ță prelungit ă pe câmpul de lupt ă. –
Capacitatea artileristic ă proprie va trebui s ă se întărească în continuare
pentru a da infanteriei gradul de independen ță pe care îl solicit ă îndeplinirea
cu rapiditate a misiunilor încredin țate în cadrul unor grup ări interarme sau
inter-categorii de for țe ale armatei.
„Primul soldat a fost infanterist și ultimul soldat va ﬁ de asemenea
infanterist”, scria generalul francez Craplet, în introducerea operei sale devenită clasică, despre istoria infanteriei franceze.
El făcea referire la faptul c ă printre caracteristicile principale ale
infanteristului este faptul c ă acesta ac ționează de regulă pe jos, acest fapt
generând și conceptul de „arm ă a ultimilor 300 de metri”. Evolu țiile ulterioare
au făcut ca acest concept s ă dispară, în prezent infanteri știi ﬁ ind capabili
practic să
ducă lupta independent, compensând lipsa sprijinului furnizat de
celelalte genuri de arme, prin înzestrarea de care dispun acum structurile de infanterie, precum și prin calit ățile umane ale militarilor infanteri ști.
Evoluția mediului de securitate și tehnologiile moderne au impus
fenomenului militar actual, muta ții esențiale, materializate în l ărgirea
spectrului de confruntare, în cre șterea complexit ății, a ritmului și a efectelor
acțiunilor militare, precum și în extinderea in ﬂ uenței acestora în noi medii
și domenii ale existen ței umane.
Însuși spectrul con ﬂ ictului include în prezent, componenta de
prevenire, cea de desf ășurare și cea post-con ﬂ ict, ﬁ ecare din acestea
presupunând ac țiunea forței armate în propor ții și sub forme diferite.
În acest context, ac țiunile militare sunt desf ășurate de for țe de
dimensiuni mici, cu structur ă modulară, care dispun de mijloace de lovire
deosebit de precise și la distan ță mare, cu o mobilitate tactic ă sporită.
În noua con ﬁ gurație a mediului de securitate sunt a șadar de așteptat
o serie de muta ții, determinate în principal de escaladarea confrunt ărilor din
spectrul asimetric în general
și a fenomenului terorist, ca o component ă a
acestui gen de confruntare, care impune acest mod de reac ție.
Prognozele organiza țiilor interna ționale abilitate în astfel de evalu ări,
arată că ponderea ac țiunilor viitoare va avea ca mediu de desf ășurare mediul

225urban, va determina noi implica ții ale acțiunilor militare asupra societ ății
civile, concomitent cu sporirea importan ței datelor și informa țiilor, a
preciziei loviturilor, a sistemelor de arme, a vehiculelor u șoare. Arma care
îndeplinește aceste condi ții întrunite este infanteria.
În momentul de fa ță, preocup ările speciali știlor militari orienteaz ă
eforturile spre preg ătirea infanteriei pentru un nou mediu de confruntare,
complet și complex, e ﬁ cient, cu efecte masive asupra centrelor de greutate
ale adversarului, prin preg ătirea și desfășurarea mai multor genuri de
activități, letale și neletale, conven ționale sau neconven ționale, simetrice
ori asimetrice.
V .2. Exerci țiile
Exercițiile reprezintă o activitate complex ă de instruire desf ășurată
în condiții cât mai apropiate realit ății spațiului de lupt ă integrat. Acestea
presupun executarea, într-o viziune unitar ă și continuă, a mai multor cerin țe
esențiale necesare pentru îndeplinirea misiunii.
Scopul general al exerci țiilor îl constituie perfec ționarea deprinderilor
elementelor de comand ă și ale forțelor pentru îndeplinirea misiunilor.
Exercițiile constituie baza pentru executarea evalu ării interne și
externe a nivelului de instruc ție al unei structuri la sfâr șitul unor etape/
module de instruc ție.
Principalele exerci ții de instruc ție în comun la care au participat și
participă structurile de infanterie sunt :
România – SUA a) (cea mai important ă activitate de instruire în
comun):
Scopul principal al exerci țiilor l-a constituit cre șterea încrederii
reciproce și întărirea cooper ării bilaterale.
Principalele obiective comune ale exerci țiilor au fost: cre șterea
nivelului de în țelegere a doctrinelor militare ale celor dou ă state, cunoa șterea
reciprocă a metodelor de operare, a tacticilor și procedurilor, familiarizarea
participan ților cu procedurile de luare a deciziei și cu aspectele cheie ale
structurilor militare române și americane, antrenarea în comun cu folosirea
acelorași tehnici, tactici și proceduri în vederea particip ării la misiuni,
împreună în teatrele de opera ții.

226Detașamentele de instruc ție participante la activit ăți au făcut parte
din unitățile de infanterie/vân ători de munte desemnate s ă execute misiuni
în teatrele de opera ții astfel :
în cadrul exerci țiului – „Proof Of Principle- 07”, 1 Companie
Infanterie/B 341 Infanterie;
în cadrul exerci țiului – „JTF-East Rotation 2008”, 1 Companie
V .M./B.21 V .M. ;
în cadrul exerci țiului – „JTF-East Rotation 2009”, 4 subunități/B.
33 VM, prin rota ție ;
în cadrul execi țiului – „Saber Down 10”, va participa, 1 subunitate
de infanterie/B. 20 I., desemnat s ă execute misiuni în teatrul de opera ții din
Afganistan, în semestul I/2011, al ături de partenerul american, 1 pluton de
infanterie din For țele Terestre sârbe și de trei observatori din For țele Terestre
franceze.
Principalele categorii de preg ătire au fost: antrenarea for țelor prntru
dislocare/redislocare; instruc ție pentru integrarea for țelor în structuri
multinaționale, la ﬁ ecare eșalon, instruc ția tragerii cu armamentul individual,
STX –uri de la nivel individ la nivel pluton (îmbarcat și debarcat), opera ții
urbane, instruc ție sanitară, familiarrizarea cu aramamentul ne-letal.
Partenerul american a asigurat, în folosul militarilor români
organizarea și desfășuarea cursurilor „ Combat Life saver Course ” , mecanici
conductori și mentenan ță STRYKER, Mil to Mil training, cursurile de
șoferi HMMVVE, precum și utilizarea sistemelor de instruire prin simulare
dislocate în garnizoana Mihail Kog ălniceanu.
Toate exerci țiile s-au desf ășurat în facilit ățile de instruc ție din
garnizoana Mihail Kog ălniceanu și poligonul Babadag.

227Conducerea structurilor militare române ști a fost asigurat ă de echipe
de coordonare de la nivelul Statului Major al For țelor Terestre și al Diviziei 1
Infanterie,conduse de colonel Eugen ROMANESCU șef șecție/Statul Major
al Forțelor Terestre (în perioada 20.08-22.10.2007), de colonel Nicolae
DRAGOMIR, șeful Serviciului Instruc ție/Statul Major al For țelor Terestre
(în perioada 09.06-08.08.2008) și colonel Mihai NICOLESCU/Divizia 1
Infanterie ( în perioada 03.07-14.10.2009) .
Continuitatea în plani ﬁ carea și coordonarea def ășurării activit ăților
de instruc ție în comun a fost asigurat ă din anul 2007 pân ă în prezent de c ătre
locotenent colonelul Nicolae IV AN, șeful Biroului Instruc ție Infanterie și
Poliție Militară/Statul Major al For țelor Terestre.
Activitățile de instruc ție în comun au fost bene ﬁ ce pentru ambele
armate și au reprezentat o bun ă oportunitate pentru continuarea, îmbun ătățirea
și dezvoltarea rela țiilor dintre militarii celor dou ă armate, a capabilit ăților și
concepțiilor de instruc ție în comun pentru a spori gradul de interoperabilitate
și antrenament la standarde NATO.
România- Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de b)
Nord : exercițiul „ROMANIAN EXPRESS”, la care a participat B. 20 I.-
Craiova.
Scopul exerci țiului l-a constituit realizarea interoperabilit ății dintre
militarii Armatei României și cei ai Armatei Regatului Unit al Marii Britanii
și Irlandei de Nord prin îmbun ătățirea nivelului de antrenament și aplicarea
tenhicilor, tacticilor și procedurilor standard NATO.
Coordonarea plani ﬁ cării, organiz ării, defășurării instruc ție și
monitorizarea procesului de instruc ție desfășurat de unit ățile și marile
unități de infanterie și poliție militar ă se realizeaz ă prin grija Biroului
Instrucție Infanterie și Poliție Militar ă/Secția Instruc ție Forțe Luptătoare/
Serviciul Instruc ție/Instruc ție și Doctrină/Statul Major al For țelor Terestre
a cărui organizare este subdimensionat ă în raport cu atribu țiile, misiunile și
sarcinile multiple încredin țate.
În concluzie activitățile de instruc ție în comun România – S.U.A.,
România- Marea Britanie, România – Serbia (2010) cu participarea observatorilor din For țele Terestre franceze si For țele Terestre sârbe sunt
beneﬁ ce pentru armatele participante și reprezint ă o bună oportunitate pentru
continuarea, îmbun ătățirea și dezvoltarea rela țiilor dintre infanteri știi celor
patru armate, a capabilit ăților și concepțiilor de instruc ție în comun pentru a
spori gradul de interoperabilitate și antrenament la standarde N.A.T.O.

228Capitolul VI
TENDIN ȚE PRIVIND MODERNIZAREA ARMEI
INFANTERIE
Amplul proces de transformare și modernizare al For țelor Terestre
care a marcat intrarea în secolul XXI, g ăsea “regina b ătăliilor” la ceasul
marilor prefaceri.
Super tehnologizarea, informatizarea, miniaturizarea echipamentelor
luptătorului mileniului III sunt deja realit ăți și acestor adev ărate provoc ări,
infanteriștii s-au gândit s ă le răspundă așa cum știu ei mai bine. F ără să ﬁ
căpătat alte conota ții, virtuți precum vitejia, eroismul, spiritul de sacri ﬁ ciu,
sunt și vor rămâne valori perene pentru infanterist, îns ă în mod evident,
insuﬁ ciente protagoni știlor războiului zilelor noastre și mai cu seam ă ale
celui de mâine.
Participarea militar ă româneasc ă în anii care au urmat integr ării
în structurile Alian ței Nord-Atlantice în cele mai ﬁ erbinți puncte de pe
mapamond, au eviden țiat fără echivoc faptul c ă structurile de infanterie
românești sunt capabile s ă îndeplineasc ă cu succes în cadrul NATO, misiuni
dintre cele mai complexe. Recunoa șterea unanim ă a nivelului de preg ătire
al militarilor no ștri de către partenerii de coali ție, reprezint ă un prilej de
bucurie, dar în acela și timp și o obliga ție. Asemeni unei competi ții sportive,
drumul pân ă la “titlu” este foarte greu! Este îns ă și mai greu s ă menții acest
titlu și infanteri știi știu acest lucru!
Dacă referitor la instruc ție și la nivelul general de preg ătire “s-a intrat
în cadență” rapid, în ceea ce prive ște tehnica și echipamentele militare,
există încă decalaje evidente fa ță de armatele aliate, a șa încât, preocuparea
vizând dotarea structurilor din arm ă cu tehnic ă de lupt ă modern ă,
armament și echipamente speci ﬁ ce performante reprezint ă o prioritate.
Această politică de înnoire și de modernizare a armei este sus ținută de opt
programe de înzestrare a ﬂ ate în curs de derulare în diferite stadii, în care
sunt implica ți direct și specialiști din arma infanterie și din specialit ățile
militare ale acesteia. Efortul a fost uria ș și este departe de a se ﬁ încheiat,
iar faptul c ă specialiștii infanteri ști au fost chema ți în echipele de program

229și supraveghere, adaug ă un plus de str ălucire pe blazonul armei. F ără să ﬁ
făcut o ierarhizare dup ă criteriul importan ței ﬁ ecărui program de înzestrare
în care suntem implica ți, facem men țiunea că toate sunt importante pentru
perioada urm ătoare, sunt necesare și extrem de a șteptate în marile unit ăți și
unitățile de infanterie, într-o e șalonare care are ca orizont de timp anul 2025.
Într-o succint ă enumerare, cele opt programe de înzestrare sunt prezentate
în continuare:
VI.1. Mașina de lupt ă a infanteriei MLI-84M „Jderul”
Programul a fost declan șat în anul 1996 având ca obiectiv înlocuirea
vechiului produs MLI-84, dep ășit sub aspect tehnico-tactic, cu o ma șină de
luptă modernă, comparabil ă cu produsele similare ale alia ților în ceea ce
privește protecția echipajului, puterea de foc, sistemele de comunica ții și
informatic ă.
Mașina a fost realizat ă în mai multe con ﬁ gurații, cu grade de
echipare diferite, astfel: ma șină de luptă;punct de comand ă mobil;tractor
de evacuare tehnic ă;MEDEV AC (evacuare medical ă);Centru de
transmisiuni;Ar. 120 mm.
La realizarea ma șinii s-au utilizat echipamente dintre cele mai
performante, ale unor companii de prestigiu pe plan mondial, integrate în țară, la S.C. MFA Mizil.

230
Testarea și evaluarea opera țională desfășurată în perioada 2005-2006,
au scos în eviden ță faptul că produsul r ăspunde cerin țelor pentru care a fost
realizat și a fost introdus în înzestrare unit ăților din subordinea Brig ăzii 282
Infanterie Mecanizat ă.
Transportor blindat pentru trupe (TBT 8×8/4×4)- PIRANHA III C
Programul urm ărește dotarea structurilor de infanterie cu un produs
performant, capabil s ă asigure deplasarea în siguran ță a unităților și

231subunităților și dislocarea rapid ă a acestora în zonele de opera ții. Este necesar ă
menținerea unui anumit echilibru în ceea ce prive ște dotarea unit ăților de
infanterie cu ma șini de lupt ă, îmbinând astfel puterea de foc – speci ﬁ că
MLI 84M “Jderul”, cu mobilitatea sporit ă a unei ma șini de lupt ă pe roți, în
măsură să se deplaseze, atât pe uscat cât și pe apă. Drumul parcurs este lung
și anevoios, speci ﬁ c evoluțiilor de mare anvergur ă. Datorită caracteristicilor
de mobilitate și putere de foc, protec ția oferită echipajului ca și sistemul de
comunica ții și informatic ă performant, acest nou tip de transportor ar putea
marca în infanteria român ă trecerea spre o nou ă generație a mașinilor de
luptă terestre, dac ă va răspunde corespunz ător tuturor test ărilor opera ționale
speciﬁ ce clasei de transportoare din care face parte.
Piranha III C este vehiculul de lupta blindat pe ro ți intrat în dotarea
batalioanelor de infanterie din For țele Terestre.
Produs în Elve ția, Piranha III C are un design deosebit, cu o protec ție
balistică variabilă crescută, blindaj performant și dotat cu kituri de protec ție
împotriva minelor și a armelor de nimicire în mas ă. Înzestrat, ca armament,
cu o mitralier ă de cal. 12,7 mm, Piranha III poate executa cu succes misiuni

232în teatrele de opera ții acolo unde militarii români desf ășoară misiuni de
stabilitate și în sprijinul p ăcii.
Platforma de transport multifunc țională și autoturismul de teren
blindat/neblindat (tip u șor)
În conformitate cu documentele politico – militare de plani ﬁ care a
apărării și cerințele cuprinse în Obiectivele For ței, marile unit ăți și unitățile
care vor ﬁ puse la dispozi ția NATO, precum și cele de sprijin și generare a
forței, trebuie s ă ﬁ e în măsură să desfășoare acțiuni militare atât în țară, cât
și în cadrul grup ărilor interna ționale de tip CJTF.
Pentru îndeplinirea misiunilor, acestea trebuie s ă dispună de
capabilități operaționale de sprijin de lupt ă și logistice, care s ă permită
creșterea mobilit ății și reacției de răspuns.
Realizarea condi țiilor optime pentru deplasarea trupelor și
echipamentelor în teatrele de opera ții din afara teritoriului na țional și în
zonele de opera ții din țară, pentru autosus ținerea acestora și acordarea
sprijinului logistic, impun cu necesitate, con ﬁ gurarea unui sistem de
transporturi militare modular, bazat pe capabilit ăți și mijloace militare
și civile, apte s ă îndeplineasc ă cerințele disloc ării – redisloc ării rapide a
trupelor, tehnicii și materialelor necesare acestora.
Capabilitățile de transport constituie veriga principal ă pentru
rezolvarea unor misiuni diversi ﬁ cate, indiferent de locul și condițiile de
desfășurare a acestora:
aﬂ uirea efectivelor, tehnicii și materialelor în punctele de –
îmbarcare din țară (aeroporturi, porturi, sta ții CF), precum și din punctele de
debarcare, în teatru ;
asigurarea mobilit ății forțelor și echipamentelor în zona de –
operații ;
constituirea surselor de aprovizionare (depozite de campanie), –
în zonele de opera ții ;
asigurarea transporturilor de aprovizionare a for țelor, cu diferite –
categorii de materiale, muni ții, apă, petrol, ulei și lubri ﬁ anți, în interiorul
zonei de opera ții ;
asigurarea transporturilor de reaprovizionare a depozitelor de –
campanie, din punctele de debarcare situate în afara zonei de opera ții ;
recuperarea și evacuarea tehnicii și echipamentelor avariate. –

233Capacitatea de rezolvare rapid ă a acestor ac țiuni este determinat ă
de capabilit ățile combinate de transport – aeriene, maritime și terestre,
disponibile la un moment dat.
În acest context, asigurarea unor platforme de transport terestru,
multifunc ționale sau specializate, cu caracteristici constructive și
funcționale, care s ă asigure sustenabilitatea, compatibilitatea și comunitatea
cu capabilit ățile de transport din dotarea armatelor țărilor aliate, reprezint ă
cerința majoră pentru pachetele de capabilit ăți care urmeaz ă să ﬁ e puse la
dispoziția NATO.
Pentru autoturismele de teren blindate și neblindate (de tip u șor)
principalele capabilit ăți operaționale pe care trebuie s ă le asigure sistemul
se referă la:
mobilitate, de ﬁ nită prin: –
capacitatea m ărită de progresiune în teren și trecerea •
obstacolelor;
transportabilitatea aerian ă, navală și feroviar; •
capacitate de supravie țuire ridicat ă, deﬁ nită prin: –
nivelul de protec ție asigurat prin blindaj; •
protecția la bruiaj și interceptare, posibilitatea de mascare; •
puterea de foc proprie; –
dotarea cu elemente de comand ă, control și comunica ții, similare –
vehiculelor apar ținând structurilor similare din armatele statelor membre
NATO.
îmbarcarea – debarcarea rapid ă a personalului pe care îl transport ă. –
Principalele autoturisme din dotarea structurilor de infanterie dislocate
în teatrele de opera ții sunt :
HUMVEE- M1113
Vehiculul pe ro ți multirol
de mare mobilitate cu un design revoluționar. Ma șina de lupt ă este de
tip ușor, cu grad mare de mobilitate.
Este echipat ă cu un motor puternic
pe motorin ă, cu transmisie automat ă.
Blindajul este din kevlar capabil s ă
reziste la exploziile dispozitivelor

234electronice improvizate și armamentului de infanterie de calibru mic.
Lungimea autovehiculului este de 5 m, în ălțimea de 1,93 m și lățimea de
2,12 m. Greutatea total ă a autovehiculului este de 5216 kg., având o sarcin ă
utilă de 2313 kg. Are o putere de foc sporit ă. Pe HMMWV M-1113 se pot
monta mitraliere de calibre diferite speci ﬁ ce misiunilor pe care le au de
îndeplinit. În acest vehicul pot ﬁ transporta ți 4 militari echipa ți de luptă.
Este fabricat în SUA. A intrat în produc ție în anul 1995.
HMMWV M-1114
Vehiculul pe ro ți multirol
de mare mobilitate, HMMWV M-1114, este o ma șină de luptă
de tip u șor, cu grad mare de
mobilitate. Este echipat ă cu un
motor puternic pe motorin ă,
cu transmisie automat ă. Ușor
blindată, cu o combina ție de oțel
și kevlar, geamurile au o grosime
de aproximativ 10 cm. și sunt
capabile s ă reziste la exploziile
dispozitivelor electronice improvizate și armamentului de calibru mic.
Lungimea autovehiculului este de 4,84 m, în ălțimea de 1,93 m și lățimea de
1,82 m. Greutatea total ă a autovehiculului este de 4447 kg. având o sarcin ă
utilă de 1043 kg. Are o putere de foc sporit ă. Pe HMMWV M-1114 se poate
monta mitraliere de diferite calibre, instala ție lansare de rachete antitanc și
aruncător de grenade antitanc. În acest vehicul pot ﬁ transporta ți 4 militari
echipați de luptă. Este fabricat în SUA. A intrat în produc ție în anul 1995.
URO V AMTAC
Vehiculul neblindat pentru
operații speciale, URO V AMTAC,
este un mijloc modern de lupt ă foarte
mobil, intrat în 2005 în înzestrarea Forțelor pentru Opera ții Speciale ale
Armatei României. Face parte din familia de vehicule militare de clasa medie care în variant ă blindată poate
constitui o op țiune foarte potrivit ă

235pentru îndeplinirea misiunilor în teatrele de opera ții. Este ﬁ abil, robust,
ușor și rapid. Este special conceput și foarte e ﬁ cient în zone macroclimatice
foarte calde. Este u șor de folosit în teren accidentat, având o capacitate mare
de trecere, chiar dac ă o singură roată are aderen ță.
VI.2.Sistemul de rachete antitanc portabilIntrarea în dotare a acestui sistem de rachete a ap ărut din necesitatea
de a oferi posibilit ăți de reacție antiblindate unit ăților de infanterie care
nu dispun de MLI-84M „Jderul”. În acest moment, aceste structuri, au în organică plutoane antiblindate mixte, dotate cu instala ții de lansare de tip
FAGOT – un armament neperformant din punct de vedere opera țional. În
plus, instruirea operatorilor și formarea abilit ăților acestora reprezint ă un
proces di ﬁ cil. Noul sistem presupune înlocuirea instala țiilor existente, cu
unele moderne, capabile s ă angajeze lupta antiblindate la distan țe mari,
în condiții de precizie, cu o rat ă de lovire de peste 99%. Prin intrarea în
înzestrare a noului sistem de rachete, se realizeaz ă un relativ echilibru
sub aspectul capabilit ăților acționale între cele dou ă tipuri de structuri de
infanterie (cu/f ără MLI).
VI.3.Sistemul de lupt ă individual avansat (SLIA)
Dacă în anul 2005 proiectul desprins parc ă din ﬁ lmele de SF era privit
cu scepticism chiar și de către unii optimi ști, acum exist ă certitudinea c ă

programul va ﬁ realizat, iar “soldatul mileniului” va deveni realitate.
SLIA reprezint ă un complex de echipamente și sisteme de arme
eﬁ ciente, a ﬂ ate în strâns ă interdependen ță, care au menirea de a asigura un
nivel ridicat de supravie țuire luptătorului și a susține lupta în fa ța celor mai
diverse amenin țări venite din partea adversarului, în orice condi ții meteo-
climatice. Prin ansamblul de senzori și echipamente integrate, „soldatul
sistem” asigur ă accesul la spa țiul de lupt ă integrat, în vederea ob ținerii și
transmiterii informa țiilor în timp real.
Suntem extrem de onora ți să ﬁ m printre promotorii acestui proiect în
cadrul grupului de lucru constituit în cadrul Agen ției Europene de Ap ărare,
unde speciali știi infanteri ști sunt prezen țe active, autorizate, apreciate
favorabil de c ătre ceilalți membri în grupul de lucru.
Există mari speran țe că acest proiect va ﬁ realizat nu peste mult ă
vreme și că prin aceasta, unit ățile de infanterie vor mai face înc ă un pas
important c ătre viitor.

236
VI.4. Aparatur ă optică și optoelectronic ă
Cuprinde echipamente optice și optoelectronice, care asigur ă o
bună observare a câmpului de lupt ă, ochirea precis ă și rapidă în vederea
anihilării inamicului și susținerii cu foc a partenerilor atât pe timp de zi cât
și pe timp de noapte, indiferent de anotimp sau starea vremii. În func ție de
cerințele misiunii se vor putea folosi urm ătoarele echipamente: ochelari și
monoculare de vedere pe timp de noapte, binoclu, lunet ă de observare și
ochire pe timp de noapte, sisteme de vedere pe timp de zi/noapte pe baz ă de
radiații termice, sistem de achizi ție ținte și asigurare cu date etc.
Echipamentul este de tip modular, interschimbabil și va asigura o
îmbunătățire a e ﬁ cienței tragerii lupt ătorului.
VI.5.Echipament de protec ție balistic ă individual
Are rolul de a asigura lupt ătorului o protec ție eﬁ cientă împotriva
focului armamentului u șor de infanterie și a schijelor pe timpul ducerii
luptei, în condi țiile menținerii unei bune mobilit ăți. Participarea structurilor
românești în teatrele de opera ții, cerea cu insisten ță asigurarea acelor
echipamente de protec ție ﬁ zică a luptătorului împotriva focului inamic și a
schijelor, compatibile cu sistemele similare din armatele aliate.

237
Noul sistem de protec ție balistic ă este un ansamblu modular, alc ătuit
din cască balistică și vestă antiglonț la care se pot ata șa plăci și panouri
balistice, pentru realizarea nivelului de protec ție dorit.
Acest echipament avea s ă reprezinte o prioritate, iar intrarea sa în
înzestrare, urma s ă vizeze nu doar infanteri știi, ci și militarii de toate armele.
VI.6. Armament individual tip NATO
Este, de asemenea, unul dintre programele prioritare pentru arma infanterie
și vizează înlocuirea treptat ă a armamentului actual cu unul mai performant din
punct de vedere al caracteristicilor tehnico-tactice, calibru NATO.

238Fără să ﬁ făcut o ierarhizare dup ă criteriul importan ței ﬁ ecărui
program, facem men țiunea că toate sunt extrem de importante pentru
perioada urm ătoare, iar bene ﬁ ciarii vor ﬁ în primul rând marile unit ăți și
unități de infanterie, ca și structurile de alte arme.

239Anexa nr. 1
Eroi ai For țelor Terestre
în misiuni interna ționale (1996-2010)
Această pagină este dedicat ă personalului din For țele
Terestre care a c ăzut la datorie, reprezentând un modest omagiu
Profesionalismul și efortul militarilor români prezen ți în teatrul de opera ții
pe parcursul acestor ani, înscris în „ Cartea de onoare ” a detașamentelor
participante la misiune, a fost completat de jertfa celor 13 eroi c ăzuți la
datorie și 68 răniți dintre care peste 85% pe timpul desf ășurării misiunilor
pentru o cauz ă nobilă „lupta împotriva terorismului ”, ﬂ agel cu care se
confruntă principalele institu ții de securitate mondial ă ale actualului secol.
Sublocotenentul (post-mortem) Iosif Silviu
Fogorași a căzut la datorie în 11 noiembrie 2003 ,
împușcat, în urma unui atac asupra transportorului am ﬁ biu
blindat în care se a ﬂ a. Coloana de blindate se întorcea
dintr-o misiune de la grani ța cu Pakistanul, când a fost
atacată cu focuri de arm ă. A intrat sub tirul focurilor primul
TAB, cel de cercetare, deasupra c ăruia se a ﬂ au cei doi cerceta și români. Un
glonț l-a nimerit pe Fogora și în zona gâtului și l-a omorât pe loc, iar Samuil ă
a fost împu șcat în zona capului și în șold, ﬁ ind rănit grav.
Sergentul major Iosif Silviu Fogora și, s-a născut în 15 noiembrie
1970. Era cunoscut în ora șul natal ALE ȘD din jude țul BIHOR ca un tân ăr
foarte lini știt, care provenea dintr-o familie cu trei fra ți și o soră, ﬁ ind cel
mai mare dintre ei. Absolvent al sec ției electrotehnic ă a Liceului „ Alexandru
Roman ” din aceea și localitate, în anul 1989. Directorul liceului la care a
învățat tânărul, Viorel Ilea, a ﬁ rma că a fost un elev deosebit prin spiritul
de colegialitate și prin dorin ța de a-și ajuta colegii. „ Viața este deseori
nedreaptă, nu avem îns ă dreptul s ă o judecăm decât în interiorul nostru,
proiectând-o pe retina memoriei. Uneori încerci s ă o înfrunți, nedorind s ă
te supui ei, dar nu reu șești decât s ă îți faci noi suferin țe. Poți să o faci

240mai frumoas ă ﬁ ind bun cu cei din jurul t ău, prieteni sau du șmani ”35, sunt
rândurile scrise de Iosif Silviu Fogora și pe albumul de la absolvirea liceului.
Ca și militar a absolvit în anul 2002, cursul de formare a subo ﬁ țerilor în
activitate, ﬁ liera indirect ă și în 2003 cursul de utilizare a tehnicii de calcul,
cu cali ﬁ cative bune și foarte bune. Pe timpul misiunii a fost încadrat ca
operator ( și șofer), la deta șamentul de Informa ții Militare al Direc ției de
Informații și Reprezentare Militar ă.
A fost decorat cu Ordinul „Virtutea Militar ă” în grad de Cavaler, cu
însemn de r ăzboi.
Sublocotenentul (post-mortem) Mihail Anton
Samuilă, rănit grav în incidentul în care a c ăzut la datorie
camaradul s ău Iosif Silviu Fogora și, a murit pe patul
spitalului din localitatea afgan ă Bagram în noaptea de joi
spre vineri (14 noiembrie 2003), la ora 3,25 (ora României). Potrivit datelor comunicate Ministerului Ap ărării Naționale
de medicii militari americani de la spitalul din Bagram, moartea subo ﬁ țerului
a survenit ca urmare a deterior ării bruște a tuturor func țiilor vitale, și asta
după ce, susțineau acelea și surse, rănitul își mai revenise pu țin și răspundea
la întrebări prin strângere de mân ă. Din păcate, starea sa de s ănătate s-a
deteriorat rapid și medicii n-au mai avut posibilitatea s ă oprească această
evoluție.
Sergentul major Mihail Anton Samuil ă s-a născut pe 9 noiembrie
1968, în ora șul Beiuș, județul Bihor. Era c ăsătorit, avea o feti ță de 11 ani și
un băiat de 8 ani. A absolvit în anul 2002, cursul de formare a subo
ﬁ țerilor în
activitate, ﬁ liera indirect ă și în 2003 cursul de utilizare a tehnicii de calcul,
cu cali ﬁ cative foarte bune. Pe timpul misiunii a fost încadrat ca operator ( și
șofer), la deta șamentul de Informa ții Militare al Direc ției de Informa ții și
Reprezentare Militar ă.
Cel de-al doilea soldat român ucis în Afganistan, a fost înmormântat
în Cimitirul Eroilor din ora șul său natal, Beiu ș. Familiei Samuil ă i-au fost
prezentate condolean țe de către generalul Mihail Popescu, șeful Statului
Major General, și Gheorghe Matache, secretar de stat în MApN. Premierul
Adrian N ăstase a transmis, o scrisoare c ătre familiile celor doi solda ți
35 www.ziaruldeia și.ro/național-extern/13 noiembrie 2003.

241români uci și în Afganistan, în care a ﬁ rma: „ România este o țară pașnică
și, de aceea, am trimis trupe române ști în luptă cu multe re țineri. Dar am
făcut-o pentru o cauza nobil ă. Vă asigur că vom ﬁ alături de dumneavoastr ă
și de familia dumneavoastr ă și vă vom acorda tot sprijinul necesar, pentru
că doar împreun ă putem dep ăși durerea care ne apas ă în aceste clipe. Îi
vom păstra mereu în c ărțile de istorie și în su ﬂ etele noastre ”36, se arăta în
scrisoarea premierului.
A fost decorat cu Ordinul „Virtutea Militar ă” în grad de Cavaler, cu
însemn de r ăzboi.
Sublocotenentul (post-mortem) Narcis Șonei, a
căzut la datorie în 24 aprilie 2005, pe timpul desf ășurării
unei misiuni de patrulare în sudul provinciei Kandahar, când transportorul am ﬁ biu blindat din fruntea coloanei
în care se a ﬂ a a trecut peste un dispozitiv improvizat,
ceea ce a declan șat detonarea muni ției din interiorul
transportorului
37.
Sergentul major Narcis Șonei s-a n ăscut pe 31 ianuarie 1979, în
localitatea Tecuci, jude țul Galați. A plecat în misiune cu inima deschis ă,
pentru a c ăpăta o nouă experiență. Îndemnat de fratele s ău, Narcis a urmat
cariera militar ă, absolvind cursul de formare a subo ﬁ țerilor în activitate,
ﬁ liera indirect ă în 2003 și cursul de brevetare para șutist militar în 2004.
În perioada august – decembrie 2003, a îndeplinit func ția de comandant
grupă la Regimentul 83 Artilerie, din decembrie pân ă în 1 aprilie 2004
ﬁ ind încadrat pe func ția de radiotelegra ﬁ st cerceta ș (și șofer) la Batalionul
404 cercetare, ulterior, începând cu 1 aprilie 2005 specialist ( și șofer) la
Batalionul HUMINT. Cei care l-au cunoscut sus țin că, Narcis era curajos
și că nu se temea de nimic. Narcis Șonei făcea parte din Batalionul 300
Infanterie Gala ți. S-a dus în Afganistan hot ărât sa vad ă cu ochii lui ce
înseamnă armata adev ărată.
Funeraliile s-au desf ășurat în prezen ța președintele Traian B ăsescu,
prim-ministrului C ălin Popescu T ăriceanu, șefului Statului Major General,
generalul Eugen B ădălan, reprezentan ții autorităților locale, colegilor și
camarazilor.
36 www.ziua.ro./17 noiembrie 2003.
37 www.defense.ro/misiuni/memoriam.php.

242Militarul a fost decorat cu Ordinul „Virtutea Militar ă” în grad de
Cavaler, cu însemn de r ăzboi.
Sublocotenentul (post-mortem) Ionel Gheorghi ță
Drăgușanu a căzut la datorie în 20 iulie 2006, când
coloana de transportoare din care f ăcea parte se întorcea
în bază după executarea unei misiune de patrulare.
La 20 de km de Kandahar, transportorul am ﬁ biu
blindat, a ﬂ at în fruntea coloanei, a trecut peste un
dispozitiv exploziv improvizat. De ﬂ agrația l-a ucis pe
loc pe caporalul Ionel Gheorghi ță Drăgușanu, iar al ți patru militari a ﬂ ați
în transportor au fost r ăniți (sublocotenentul Dinu R ăzvan Manoil ă,
plutonierul Iosif – Adrian Luca-Micu, sergen ții Costinel Valeric ă
Slăniceanu și Laurențiu Șerban ).
Caporalul Ionel Gheorghi ță Drăgușanu s-a n ăscut pe 1 octombrie
1969, în localitatea Tecuci, jude țul Galați. Și-a început cariera militar ă în
aprilie 1991, ca militar în termen la U.M.01212 Basarabi, în 1992 s-a angajat în aceeași unitate ca și militar angajat pe baz ă de contract pân ă în anul 2001
când a făcut parte din U.M. 01971 Topraisar, ultima func ț
ie îndeplinit ă
ﬁ ind de sanitar, în cadrul grupei evacuare r ăniți din cadrul Cp.St.M.Dsv.
A participat la mai multe misiuni interna ționale: august – septembrie 1996
la aplicația multina țională „Cooperative Ospray”, SUA; aprilie -iulie 2001,
„Corner Stone” Albania; mai – august 2002 „Corner Stone” Bulgaria, iar din decembrie 2005, a f ăcut parte din cadrul Deta șamentului „Enduring
Freedom VII”, Afganistan.
Era căsătorit și avea un copil. Mai multe o ﬁ cialități din țară au
ținut să transmit ă un mesaj familiei îndoliate, dar și soldaților răniți,
printre ace știa numărându-se și ambasadorul SUA la Bucure ști, Nicolas
Taubman: „ Am a ﬂ at cu profund ă tristețe despre decesul caporalului Ionel
Gheorghi ță Drăgușanu, în Afganistan. Aceasta ne aminte ște faptul c ă, în
ciuda progreselor enorme din Afganistan, lupta împotriva celor care vor ca țara lor să revină la regimul tiranic al talibanilor nu s-a încheiat. Cu
ajutorul României și al celorlal ți aliați curajoși ai noștri, ne vom asigura de
faptul c
ă Afganistanul nu va mai ﬁ niciodat ă un refugiu pentru terorismul
internațional ”38.
38 http://bucharest.usembassy.gov/US_Policy/Press/20 iunie 2006.

243La funeraliile sublocotenentului (post – mortem) Ionel Gheorghi ță
Dragușanu, alaturi de familie, au partricipat ministrul Apararii Nationale,
Teodor Atanasiu, șeful Statului Major General, general dr. Eugen B ădălan,
colegi și prieteni, reprezentan ți ai autorit ăților centrale și locale, un numeros
public. La Monumentul eroilor din Basarabi a avut loc dezvelirea unei pl ăci
comemorative în memoria eroului, sublocotenent (post – mortem) Ionel Drăgușanu.
Militarul a fost decorat cu Ordinul Na țional „Steaua României” în
grad de cavaler, pentru militari, cu însemn de r ăzboi.
Sublocotenentul (post-mortem) Aurel Marcu a
căzut la datorie în 6 septembrie 2007, pe timpul deplas ării
într-o misiune de interven ție executat ă în districtul
MASOUD, în sprijinul for țelor americane. Transportorul
în care se deplasa patrula a c ălcat peste un dispozitiv
exploziv improvizat.
În urma de ﬂ agrației sergentul major Aurel Marcu încadrat la B.33V .M.
Curtea de Arge ș și-a pierdut via ța, iar alți patru camarazi au fost r ăniți
(locotenentul Nicolae Grigore, sergentul major Mircea Daniel Solomon,
fruntașul Alex-Octavian Za ﬁ u și sergentul major Marius Enescu ). S-a
născut pe 7 iulie 1976 în localitatea G ăești, în jude țul Dâmbovi ța, a absolvit
liceul Agricol în 1994 în aceea și localitate, iar în 2003 cursul de formare a
suboﬁ țerilor la Școala de Aplica ții pentru Infanterie și Vânători de Munte
Făgăraș. Era căsătorit și avea un copil. Colegii lui spun c ă plecase în misiune
cu gândul la familie. Era încadrat mecanic conductor TAB și șef echipa
antiblindate. În vârst ă de 31 de ani, Aurel Marcu și-a îndeplinit cu cinste
datoria fa ță de armat ă, față de neam, fa ță de țară, dăruind ceea ce avea mai
bun-viața, lăsând în urma lui pe cei mai dragi, o so ție și un copil. Unul
dintre colegi spunea c ă nu îi vine s ă creadă ce s-a întâmplat, „ era glume ț,
bun la su ﬂ et și a plecat cu gândul c ă va ﬁ bine. Își iubea familia ”, a mai spus
acesta, îndurerat39. Soarta a vrut s ă-l ia dintre noi, nimeni nu poate ști de ce
s-a întâmplat a șa.
Ambasadorul Statelor Unite, Nicholas Taubman, și cel al
Marii Britanii, Robin Barnett, și-au exprimat regretul pentru moartea
39 www.stiri.rol.ro/Sâmb ătă 8septembrie 2007.

244sergentului major Aurel Marcu în Afganistan. Cei doi ambasadori au declarat
că trupele române ști au o contribu ție valoroas ă la securizarea Afganistanului.
„Rugăciunile noastre se îndreapt ă către familia și prietenii s ăi, precum și
către camarazii r ăniți”, a declarat ambasadorul SUA la Bucure ști. Taubman
a adăugat că este recunosc ător soldaților români pentru curajul și sacri ﬁ ciul
lor în Afaganistan. La rândul lui, ambasadorul britanic la Bucure ști, Robin
Barnett, a transmis condolean țe familiei militarului decedat. „ Suntem cu
toții șocați și îndurera ți de vestea mor ții sergentului maior Aurel Marcu ”, a
declarat ambasadorul40.
La funeralii au participat peste 500 de persoane, membri ai familiei,
prieteni, cons ăteni și colegi de unitate de la Batalionul 33 – Vânatori de
Munte Posada. Dintre o ﬁ ciali au fost prezen ți ministrul Ap ărarii, Teodor
Meleșcanu, locțiitorul Șefului Statului Major General, gl.lt. Ioan Sorin, șeful
Statului Major al For țelor Terestre, gl.lt.dr. Teodor Frunzeti, și comandantul
Corpului 1 Armata Teritorial, gl.bg. Ion Bîrloiu. Slujba de înmormântare a fost o ﬁ ciată de către un sobor de preo ți condus de c ătre Nifon Mih ăiță,
arhiepiscopul Târgovi ștei.
Militarul a fost decorat cu Ordinul Na țional „Steaua României” în
grad de Cavaler, pentru militari, cu însemn de r ăzboi.
Sublocotenentul (post-mortem) Ionu ț Cosmin
Sandu a căzut la datorie în 20 martie 2008, iar camaradul
său caporalul Atanasiu Silviu a fost r ănit în timp ce executau
o misiune de patrulare pe itinerarul FOB LAGMAN – FOB MASOUD. HMMWV-ul în care erau cei doi a ac ționat
un dispozitiv exploziv improvizat, în urma exploziei
provocând decesul lui Cosmin și rănirea lui Silviu.
Fruntașul Ionuț Cosmin Sandu, s-a n ăscut pe 26 februarie 1979, în
localitatea Piscu, jude țul Galați. Era căsătorit și avea doi copii. A fost încadrat
la B.300I. „ Sfântul Andrei ” din Gala ți și la a doua misiune în Afganistan,
prima ﬁ ind cea din 2005, „ENDURING FREEDOM VI”. „ Din nefericire
am pierdut un bun camarad. Este o tragedie pentru noi și pentru familia
lui. Are doi copii de trei și patru ani, care îl a șteptau acas ă. Era un bun
profesionist, un soldat con știincios. E o grea pierdere, vom sus ține familia
40 www.realitatea.net/Joi 6 septembrie 2007.

245îndoliată. Cei doi sunt de cinci ani în cadrul batalionul g ălățean și au mai
participat în urm ă cu trei ani la o misiune tot în Afganistan ”41, a declarat
maior Corneliu Pavel, purt ătorul de cuvânt al batalionului.
Alături de reprezentan ții familiei militarului Ionu ț Cosmin Sandu la
procesiunea de înmormântare au participat camarazii s ăi din cadrul Batalionul 300
Infanterie „Sfântul Andrei”, secretarul de stat MApN Corneliu Dobri țoiu și
șeful Statului Major al For țelor Terestre, gl.lt dr.Teodor Frunzeti. Slujba a
fost o ﬁ ciată de către părintele vicar Daniel Olteanu, al ături de un sobor de
preoți de la Episcopia Dun ării de Jos.
Militarul a fost decorat cu Ordinul Na țional „Steaua României” în
grad de Cavaler, pentru militari, cu însemn de r ăzboi.
Sublocotenentul (post-mortem) Claudiu Marius
Covrig a căzut la datorie în diminea ța zilei de 13 iunie 2008,
în timp ce executa o misiune de patrulare pe autostrada A1(Qalat – Kabul)
42.
Patrula format ă din patru transportoare antiblindate
a fost atacat ă de către forțele insurgente cu armament u șor
și aruncătoare de grenade, una din lovituri perforând blindajul primului TAB
din coloan ă, provocând decesul militarului și rănirea a altor trei militari din
cadrul echipajului (sublocotenentul Marius Vasile Apostol, sergentul major
Daniel Dumitru Drugan și caporalul Marius Barbu).
Fruntașul Marius Covrig s-a n ăscut la data de 18 mai 1978 în Gala ți.
A absolvit liceul teoretic “ MARIN COSMA ” în anul 2007. A fost încadrat
la B.300I. „Sfântul Andrei” din Gala ți. Era căsătorit și locuia la Gala ți,
împreună cu soția sa. „ Memoria frunta șului Claudiu Marius Covrig va
dăinui prin curajul și devotamentul de care a dat dovad ă, acționând acolo
unde terorismul reprezint ă o realitate cotidian ă”43, se arăta în mesajul de
condolean țe adresat de pre ședintele Traian B ăsescu familiei lui Claudiu
Marius Covrig. Funeraliile au fost o ﬁ ciate de un sobor de preo ți în frunte
cu părintele arhimandrit Daniel, vicarul Episcopiei ,,Dun ării de Jos”, în
prezența reprezentantului Statului Major General, generalul de brigad ă
41 www.sisnet.ro.
42 www.defense.ro/misiuni/memoriam.php.
43 www.ziare.com

246doctor Visarion Neagoe, șefului Statului major al For țelor Terestre, general
locotenent doctor Teodor Frunzeti, rude și camarazi de arme r ămași în țară.
Numeroase coroane de ﬂ ori, inclusiv din partea pre ședintelui Traian B ăsescu,
Guvernului, Ministerului Ap ărărării Naționale, colegilor și prietenilor, au
fost depuse la catafalc.
Militarul a fost decorat cu Ordinul Na țional „Steaua României” în
grad de Cavaler, pentru militari, cu însemn de r ăzboi.
Sublocotenentul (post-mortem) Drago ș Traian
Alexandrescu a căzut la datorie în 31 august 2008, în timp
ce executa o misiune de patrulare pe autostrada A1 (Qalat – Kabul) la aproximativ 20 de kilometri de Qalat. Al treilea transportor am ﬁ biu blindat din coloana de patru a trecut
peste un dispozitiv exploziv improvizat. În urma exploziei,
sergentul major Dragoș Traian Alexandrescu și-a pierdut via ța, iar alți patru
camarazi au fost r ăniți (sergentul major Irinel Gheorghe Matei, frunta șul
Bogdan Dumitru Angelescu, soldatul Marius Dumitru Mihai și soldatul
Claudiu Ionu ț Butoi). Au fost decora ți cu Ordinul Na țional „Serviciul
Credincios” clasa a II-a, cu însemn de r ăzboi.
Sergentul major Drago ș Traian Alexandrescu, s-a n ăscut în data
de 23 august 1976 în Câmpulung Muscel, jude țul Argeș, a absolvit liceul
teoretic în 1995 și Cursul de formare subo ﬁ țeri prin ﬁ liera indirect ă în anul
2003, îndeplinind mai multe func ții printre care: comandant de grup ă în
cadrul Școlii de Aplica ție Infanterie și Vânători de Munte, comandant grup ă
aruncător 82 la B.30VM. „ Dragoslavele ”, ultima ﬁ ind cea de comandant
piesă aruncător, în cadrul aceluia și batalion. Era c ăsătorit și avea doi copii.
A participat la misiune împreun ă
de fratele s ău geamăn Viorel, prezent și el
la funeraliile desf ășurate în Câmpulung Muscel, al ături de ministrul Ap ărării
Naționale domnul Teodor Mele șcanu, reprezentan ții S.M.G., S.M.F.T.,
autorităților locale, colegi și prieteni. Printre sutele de mesaje de condolean țe
premierul României C ălin Popescu T ăriceanu a transmis familiei sergentului
major Drago ș Traian Alexandrescu, un mesaj de condolean țe „Am a ﬂ at
cu durere de pierderea sergentului major Drago ș Traian Alexandrescu,
din Batalionul 30 Vân ători de Munte ,,Dragoslavele”, decedat ast ăzi, la
datorie, în Afganistan, și de rănirea altor patru colegi ai s ăi. Este o pierdere

247dureroasă pentru familia sa și pentru camarazii s ăi, un moment trist pentru
Armata Român ă și pentru România. Îmi exprim profunda compasiune și
solidaritate, în acest moment dureros, fa ță de toți cei care l-au cunoscut pe
Dragoș Traian Alexandrescu și sincerele mele condolean țe pentru familia
greu încercat ă. Dumnezeu s ă îl odihneasc ă!”44.
Militarul a fost decorat cu Ordinul Na țional „Steaua României” în
grad de Cavaler, pentru militari, cu însemn de r ăzboi.
Sublocotenentul (post-mortem) Claudiu Traian
Chira a căzut la datorie în 26 februarie 2009, în timp ce se
aﬂ a într-o misiune de patrulare pe Autostrada A1 (Qalat –
Kabul). În jurul orei 15.30 (ora României), la aproximativ 50 de kilometri de Qalat, al doilea autovehicul de tip Humvee din coloana de cinci a trecut peste un dispozitiv exploziv improvizat. În urma exploziei, sergentul major Chira Claudiu, grav rănit, a primit asisten ță medicală la fața locului și a fost evacuat cu un
elicopter MEDEV AC. Cu toate eforturile depuse de medici, militarul a murit la bordul elicopterului care-l transporta c ătre spitalul din Kandahar.
Era în misiune împreun ă cu fratele lui, Ovidiu încadrat ca sanitar.
Claudiu era la a doua misiune, prima ﬁ ind în Irak în anul 2006. A vrut ca
totul să ﬁ e perfect pentru el și pentru Oana, so ția lui
45. Claudiu s-a n ăscut
pe 5 aprilie 1978, în Bra șov, angajat al Ministerului Ap ărării Naționale,
în cadrul B.21V .M. „ General Leonard Mociulschi ” din 2002, încadrat pe
funcția de comandant de grup ă. Era un perfec ționist, apreciat cu cali ﬁ cative
foarte bune în ultimii doi ani, absolvent al cursului nivel vân ători de munte
în 2003 și cursului mediu de schi și alpinism în 2008.
Funeraliile religioase au fost o ﬁ ciate la Biserica Sfântul Nicolae din
Râșnov de un sobor de 21 de preo ți militari și civili, condus de Înalt Prea
Sﬁ nția Sa Lauren țiu Streza, Mitropolitul Ardealului, în prezen ța a peste o
mie de persoane și oﬁ cialități printre care gl.mr. dr. Ștefan Oprea, loc țiitorul
șefului Statului Major General, prefectul Bra șovului Ion Gontea și primarul
Râșnovului Adrian Vestea.
Șeful statului a transmis sincere condolean țe familiei pentru pierderea
suferită, exprimându- și în același timp „ solidaritatea, în acest moment trist ”
44 www.2008.informa ția.ro
45 www.ziare.com/2 martie 2009.

248și totodată mesajul de condolean țe adresat familiei „ Îmi exprim durerea și
regretul profund la încetarea din via ță a sergentului major Chira Claudiu,
căzut la datorie, în timpul unei misiuni de patrulare, în Afganistan.
Devotamentul de care a dat dovad ă este un exemplu de curaj, iar dispari ția
sa reprezint ă o pierdere dureroas ă pentru familia lui și pentru țară”46.
A fost decorat cu Ordinul Na țional „Steaua României” în grad de
Cavaler, pentru militari, cu însemn de r ăzboi.
Maiorul (post-mortem) Petre Tiberius Marcel a
fost ucis în noaptea de 3 aprilie 2009, la aproximativ 80 de kilometri sud – vest de Kabul, în timpul unei misiuni de intervenție rapidă în sprijinul unei subunit ăți aliate atacate
de insurgen ți. În schimbul de focuri ce a urmat, militarul
român a fost împu șcat. A fost evacuat de urgen ță cu un
elicopter MEDEV AC, iar în jurul orei 4.30 a decedat pe
timpul transportului c ătre spital.
Născut în 14 iulie 1976, în localitatea Cisn ădie județul Sibiu, c ăpitanul
Tiberius Petre era la a doua misiune în teatrul de opera ții, prima în decembrie
2005 – iulie 2006, comandant de pluton în cadrul opera țiunii „ Enduring
Freedom VI ”, era căsătorit și avea un copil.
Absolvent al Academiei Trupelor de Uscat „ Nicolae B ălcescu ”, Sibiu
în anul 2000, a cursului de atestare și perfecționare în domeniile para șutism,
scafandrerie și alpinism, încadrat în func țiile de comandant grup cercetare
la B.119 Cc. din Oradea, ulterior comandant grup opera ții speciale în cadrul
B.1 Forțe Speciale „ Vulturii ”, era un profesionist de excep ție. Apreciat cu
caliﬁ cative de excep țional și foarte bun în ultimii doi ani, c ăpitanul Petre
Tiberius Marcel, ne-a p ărăsit ca un adev ărat erou. „ Când a a ﬂ at că aliații
au fost încercui ți de insurgen ți a decis c
ă el este cel care trebuie s ă acționeze
primul, a adunat echipa și a pornit înspre zon ă. Înainte de a intra în lupt ă
și-a ridicat bra țele pentru ca ceilal ți să-l urmeze și atunci a fost împu șcat.
Înainte de a se pr ăbuși a apucat s ă spună doar atât: cred c ă sunt rănit. În
3 minute a fost scos, dar era prea târziu. Camarazii au continuat ofensiva și au obținut victoria. Când s-au întors la baz ă, au a ﬂ at că Petrică, așa cum
îi spuneam noi, murise. Moartea lui a salvat multe vie ți”
47, a povestit unul
dintre militari.
46 www.ziare.com/Joi 28 februarie 2009.
47 www.ziare.com./Miercuri 8 aprilie 2009.

249Președintele Traian B ăsescu și-a exprimat, într-un masaj de
condolean țe, durerea și regretul la încetarea din via ță a căpitanului Petre
Tiberius. „ Îmi exprim durerea și regretul profund la încetarea din via ță
a căpitanului Petre Tiberius, c ăzut la datorie, în timp ce conducea o
misiune de interven ție rapidă, în sprijinul unei subunit ăți aliate atacate
de insurgen ți, în Afganistan. Memoria c ăpitanului Petre Tiberiu va d ăinui
prin curajul și devotamentul excep țional de care a dat dovad ă. Transmit
sincere condolean țe familiei sale pentru pierderea suferit ă. Dumnezeu s ă-l
odihneasc ă!”48.
A fost decorat cu Ordinul Na țional „Steaua României” în grad de
Cavaler, pentru militari, cu însemn de r ăzboi.
Maiorul (post-mortem) Iuliu Vasile Ungura ș a
căzut la datorie în 7 aprilie 2009 în timpul unei misiuni
de patrulare pe autostrada Kandahar-Kabul. Patrula pe care o conducea c ăpitanul Iuliu Vasile Ungura ș, era
formată din 4 autovehicule Humvee. La 20 km nord-est de
Qalat, autovehiculul în care se a ﬂ a căpitanul Iuliu Vasile
Unguraș, a trecut peste un dispozitiv exploziv improvizat.
În urma exploziei o ﬁ țerul și-a pierdut via ța, iar alți patru militari au fost
răniți (sergentul Csaba Attila Orban, caporalii Adrian Gabriel Cre țu, Eugen
Vargău și fruntașul Mădălin Lungu).
Căpitanul Iuliu Vasile Ungura ș, ﬁ u al unui o ﬁ țer în rezerv ă, s-a născut
în 27 ianuarie 1977, în localitatea Dej, jude țul Cluj, era c ăsătorit, tatăl a două
fetițe gemene cu vârst ă mai mică de 2 ani și ﬁ ul unui o ﬁ țer în rezerv ă. A
absolvit Academia For ț
elor Terestre „ Nicolae B ălcescu ”, din Sibiu în 2001,
cursul de baz ă în arma infanterie-specialitatea cercetare în 2002, cursul de
limbă engleză în 2004 și cursul avansat o ﬁ țeri infanterie în 2008. În frumoasa
carieră militară de peste zece ani a îndeplinit urm ătoarele func ții: comandant
pluton stat anex ă la Școala de Aplica ție pentru Infanterie, 2001 – 2002;
comandant pluton stat anex ă la Centrul de preg ătire al cerceta șilor – 2002;
comandant grup cercetare ( și șofer) la B.313 Cc., 2002 – 2004; comandant
pluton (și șofer) /Pl. PM. al SMG, 2004 – 2006; comandant Pl. PM/B.265
PM, 2006 – 2008, începând cu 1 decembrie 2008 o ﬁ țert 4 în Biroul Rela ții
Publice al B.265 PM.
48 http://www.cotidianul/3 aprilie 2009.

250Era la a doua misiune interna țională, după cea din Irak în 2006.
„A fost un camarad deosebit, un camarad pe care te puteai baza oricând.
N-a ezitat nicio clip ă să-și facă datoria. Suntem al ături de familia îndoliat ă.”, a
declarat căpitanul Claudiu Piper, o ﬁ țerul cu rela țiile publice în cadrul B.265 P.M.
A participat la misiune din Afganistan, din p ăcate ultima pentru
acest brav osta ș, cu B.21V .M. din Predeal. Funeraliile religioase au avut
loc în municipiul Dej, unde a dorit familia acestuia s ă ﬁ e îngropat și unde
de fapt este îngropat ă și mama sa. La ceremonie au participat secretarul de
stat Aurel Lascu, șeful SMG, amiral dr. Gheorghe MARIN, șeful SMFT
generalul maior dr.Ghica Radu comandantul Diviziei 4 Infanterie „ Gemina ”
generalul maior dr.Mircea Savu, peste 200 de militari, prieteni, colegi și
apropiați ai lui Vasile.
A fost decorat cu Ordinul Na țional „Steaua României” în grad de
Cavaler, pentru militari, cu însemn de r ăzboi.
Sublocotenentul (post-mortem) Ioan Grosaru , a
căzut la datorie în 21 septembrie 2007, în timp ce se
aﬂ a într-o misiune de patrulare. Transportorul am ﬁ biu
blindat în care se g ăsea a trecut peste un dispozitiv
exploziv improvizat, pierzându- și viața. Comandantul
B.32I. „ Mircea ” locotenent-colonelul Cristian Dinulic ă, a
declarat c ă incidentul s-a petrecut în timp misiunii de patrulare, în aria de
responsabilitate. „ La a doua trecere prin acel loc, un dispozitiv improvizat a
explodat, și a lovit cel de – al doilea transportor blindat, în care se a ﬂ a și Ioan
Grosaru. Cei cinci camarazi ai lui au reu șit să se evacueze din transportor.
Din nefericire Ioan Grosaru, probabil ﬁ ind cel mai grav lovit deoarece se
aﬂ a pe direc ția loviturii, nu a mai reu șit acest lucru. Colegii lui au încercat
să-l scoată, nu au putut, iar ulterior s-a constatat decesul acestuia ”49.
S-a născut pe 24 octombrie 1972, în localitatea F ălticeni, jude țul
Suceava și era al patrulea ﬁ u dintre cei șapte copii ai familiei Dumitru și
Ecaterina Grosaru. Din 1995, f ăcea parte din B.32I. „ Mircea ” din Timi șoara.
Grosaru nu se a ﬂ a pentru prima oar ă în astfel de misiuni. În 2005, a participat
alături de „ Scorpionii ro șii” din B.26I. „ Neagoe Basarab ”, în cadrul For ței
Internaționale de Securitate în Afganistan (ISAF), ﬁ ind decorat cu medalia
49 www.ziare.com.,Ziua 22 Septembrie 2007

251„NATO – non article V – în slujba p ăcii și a libertății”. Era un profesionist,
încadrat ca servant la mitralierele de pe TAB. A fost apreciat cu cali ﬁ cative
Foarte bune, dar nu numai atât.
Înmormântat lâng ă monumentul eroilor din satul natal P ăișeni,
județul Suceava, de un sobor de preo ți în frunte cu protopopul de F ălticeni,
Gheorghe Br ădățanu, în prezen ța secretarului de stat în Ministerul Ap ărării
Naționale Cornel Dobri țoiu, șeful Statului Major al For țelor Terestre, general
– locotenent dr. Teodor Frunzeti, colegilor din Timi șoara, Iași și autorităților
locale, nu va ﬁ uitat niciodat ă.
A fost decorat cu Ordinul Na țional „ Steaua României ” în grad de
Cavaler pentru militari, cu însemn de r ăzboi.
Jertfa militarilor c ăzuți la datorie și a celor 12 r ăniți: locotenen ții
colonei V oicu Ioan și Petruț Dorin, maiorul Daniliuc Iulian plutonierii
Petrilă Cornel, Petre Toma și Nicola D ănuț, sergentul major Badea Gabriel,
caporalul Musc ă Valentin, frunta șii Porumb Daniel și Iovi Vasile, soldatul
Popa Cătălin, curajul și dăruirea lor vor r ămâne exemplu pentru noi to ți.
Sublocotenentul (post-mortem) Bogdan Valerian
Hâncu a căzut la datorie în 27 aprilie 2006 pe timpul
executării unei misiuni de monitorizare și antrenare a
poliției irakiene. În urma exploziei dispozitivului exploziv
improvizat, autovehiculul în care se a ﬂ a a fost incendiat.
Bogdan s-a n ăscut pe 24 ianuarie 1978 în Ia și.
A absolvit Liceul grupul școlar energetic – promo ția 1996, ulterior în 2000,
Școala Postliceal ă sanitară „Dimitrie Cantemir”. Era c ăsătorit de șase luni,
angajat din anul 2005 la B.151I. al Bg.15Mc. și plecase în Irak în ianuarie
2006. Plecase în Irak cu gânduri mari, s ă poată deveni o ﬁ țer, ca părinții lui.
„Avea de toate. Și bani, și casă. A plecat doar pentru a- și face meseria. Era
foarte fericit al ături de Ionela, so ția lui, pe care o cuno ștea de trei ani. Tot ce
își doreau era s ă avanseze în armat ă” povestea mama lui Bogdan.
Funeraliile sublocotenentului (post-mortem) Bogdan Valerian Hâncu,
s-au desfășurat la Ia și, la ceremonia religioas ă ﬁ ind prezen ți, alături de
familia îndoliat ă, ministrul ap ărării naționale, Teodor Atanasiu, șeful Statului
Major General, generalul dr. Eugen B ădălan, colegi și prieteni, reprezentan ți
ai autorităților centrale și locale, un numeros public. „ Văd în gestul s ău
curajos, care l-a costat via ța, iubirea pe care o purta celor de acas ă și

252pentru care se a ﬂ a la datorie departe de țară”, a aﬁ rmat Teodor Atanasiu, în
mesajul rostit cu acest prilej. „ Știu că visul său era acela de a deveni militar
de carieră, la fel ca p ărinții săi. Personal, a ș ﬁ vrut să semnez ordinul de
avansare a lui Bogdan la gradul de sublocotenent. Un ordin pe care s ă nu se
aﬂ e înscris cuvântul post-mortem și de care s ă se bucure întreaga sa familie
și toți cei ce-l cuno șteau. Nu a fost s ă ﬁ e așa, căci soarta nemiloas ă l-a răpit
dintre noi ”, a adăugat ministrul ap ărării.
Sublocotenent post-mortem (geniu)
BRÎNZAN REMUS a căzut la datorie în data
17.09.1996, în misiune în BOSNIA.
Remus s-a n ăscut pe 26 iunie 1967 în
localitatea R ăducăneni, jude țul Iași. A absolvit școala
profesional ă. Era căsătorit, 1 copil. Gradul militar la
deținut – militar angajat pe baz ă de contract. Misiuni
internaționale: instructor utilaj greu.
Sublocotenent post-mortem B ĂDICEANU
ION FLORIN
A căzut la datorie în data de 23.02.2010, în
misiune Afganistan.
S-a născut pe 04 octombrie 1978, în localitatea
Ștefănești, județul Argeș.
A absolvit la Grupul școlar industrial construc ții
de mașini “Dacia” Pite ști și Curs de formare a
suboﬁ țerilor în activitate – 2005. Gradul militar la
data decesului – sergent major. Era c ăsătorit și avea 1 copil.
A îndeplinit func ția de comandant grup ă vânători de munte la U.M.
01042 Curtea de Arge ș.
Misiuni interna ționale: – în perioada 30.06.2007 – 10.01.2008 a
executat o misiune în teatrul de opera ții din Afganistan .
Funeraliile sublocotenentului (post mortem) Florin B ădiceanu, s-au
desfășurat în cimitirul din Valea M ărului, comuna arge șeană Budeasa,
localitatea sa natal ă, acesta ﬁ ind condus pe ultimul drum de aproximativ
3.000 de oameni.
SLAVĂ EROILOR CARE AU C ĂZUT
PENTRU LIBERTATEA ROMÂNIEI !

253Anexa nr. 2
ARMAMENT DE INFANTERIE
A. EVOLU ȚIA ARMAMENTULUI DIN DOTAREA STRUCTURILOR DE INFANTERIE
Pistol cu cremene de fabrica ție ruseasc ă, md. 1.
18330 (1809), cal. 17,78 mm, Țara Româneasc ă
Pușcă de infanterie cu cremene, de fabrica ție 2.
rusească, md. 1830 (1828), cal. 17,78 mm, Țara
Româneasc ă și Moldova
Baionetă de fabrica ție Austriac ă, md. 1847 3.
(1842), Moldova
Sabie de fabrica ție ruseasc ă, md. 1830 4.
(1826), Țara Româneasc ă și Moldova
Tesac de infanterie de fabrica ție austriac ă, 5.
md. 1847, Moldova
Sabie de fabrica ție ruseasc ă, md. 1844 6.
(1826), Țara Româneasc ă
Pușcă de infanterie, transformat ă cu percuție, 7.
de fabrica ție austriac ă, md. 1847/56 (1841),
Moldova

254
Pistol cu cremene de fabrica ție 1.
austriacă, md. 1856 (1798), cxal. 17,6 mm
Țara Româneasc ă și Moldova
Pistol cu percu ție sist. Augustin, de 2.
fabricație austriac ă, md. 1856 (1798/44),
cal. 17,6 mm, Țara Româneasc ă și Moldova
Muscheton cu cremene, de 3.
fabricație belgian ă, md. 1851 (1825), Țara
Româneasc ă
Baionetă de fabrica ție Austriac ă, 4.
md. 1847 (1842), Moldova
Tesac de fabrica ție austriacă, md. 1847, 5.
Moldova
Sabie de o ﬁ țer, de fabrica ție 6.
austriacă, md. 1846 (1845), Moldova

255
Pușcă de infanterie sistem Dreyse, de 1.
fabricație german ă, md. 1867 (1862) cal. 15,43 mm.
Sabie md. 1873, 2.
Pușcă de infanterie, sistem Peabody, de 3.
fabricație american ă, md. 1068 (1865) cal. 11,43 mm.

256
Sabie de o ﬁ țer md. 1890. 1.
Pușcă de infanterie sistem Henry- 2.
Martini, cu în ălțător dublu, de fabrica ție
austriacă, md. 1879 A, cal 11,43 mm.
Pușcă de infanterie sistem Henry- 3.
Martini, cu în ălțător simplu, de fabrica ție
austriacă, md. 1879, cal 11,43 mm.
Pușcă de infanterie sistem Henry- 4.
Martini, cu în ălțător dublu, realizat ă din
fondurile donate de popula ție, de fabrica ție
austriacă, md. 1879 A, cal 11,43 mm.

257
Pușcă de infanterie cu repeti ție, sistem Berthier, de 1.
fabricație francez ă, md. 1907/15, cal. 8 mm.
Pușcă de infanterie cu repeti ție, sistem Mannlicher, 2.
de fabrica ție austroungar ă, md. 1893, cal. 6,5 mm.
Pușcă de infanterie cu repeti ție, sistem Lebel, de 3.
fabricație francez ă, md. 186/93, cal. 8 mm.

258
Revolver sistem Saint Etienne, de fabrica ție francez ă, 1.
md. 1896 (1892), cal. 8 mm.
Revolver sistem Smith & Wesson, de fabrica ție spaniol ă, 2.
md. 1916 (1916), cal. 11 mm.
Pistol sistem Steyr, de fabrica ție austroungar ă, md. 1912, cal.
9 mm.

259
Pistol mitralier ă sistem Ori ța, de fabrica ție 1.
româneasc ă, md. 1941, cal. 9 mm.
Pușcă cu repetiție Z.B., sistem Mauser, de fabrica ție 2.
cehoslovac ă, md. 1924, cal. 7,92 mm.
Pistol mitralier ă sistem Beretta, de fabrica ție italiană, 3.
md. 1938 A, cal. 9 mm.
Pistol mitralier ă sistem Beretta, de fabrica ție italiană, 4.
md. 1938/42, cal. 9 mm.

260

Lansator de rachete antitanc 1.
Racketenpanzerbüchse 54/1, de fabrica ție german ă,
cal. 88 mm.
Scut pentru lansatorul de rachete antitanc 2.
Racketenpanzerbüchse 54/1
Rachetă pentru lansatorul de rachete antitanc 3.
Racketenpanzerbüchse 54/1(fragment)
Panzerfaust 30 „klein” de fabrica ție german ă, 4.
cal. 100 mm
Proiectil pentru panzerfaust 60, cal 150 mm5.
Pistol de semnalizare md. 1942, de fabrica ție 6.
germană, cal. 27 mm.
Pistol de semnalizare md. 1928, de fabrica ție 7.
germană, cal. 27 mm.
Toc pentru pistol de semnalizare md. 1935, 8.
de fabrica ție german ă.

261
Pistol T.T. , sistem Tokarev, de fabrica ție 1.
sovietică, md. 1933, cal. 7,62 mm.
Pistol mitralier ă sistem Ori ța, de fabrica ție 2.
româneasc ă, md. 1941/48, cal. 9 mm.
Pistol mitralier ă sistem Ori ța, de fabrica ție 3.
româneasc ă, md. 1941/48/68, cal. 9 mm.
Pistol mitralier ă sistem PP Ș, sistem Șpaghin,, 4.
de fabricație româneasc ă, md. 1952 (1941), cal. 9 mm,
România
Pistol mitralier ă CZ 23/25, de fabrica ție 5.
cehoslovac ă, md. 1949, cal. 9 mm.
Pistol mitralier ă CZ 24/26, de fabrica ție 6.
cehoslovac ă, md. 1952, cal. 7,62 mm.

262
Mitralieră sistem Schwarzlose, de fabrica ție austro-
ungară, md. 1907/12, cal. 8 mm.

Mitralieră Z.B. 53, de fabrica ție cehoslovac ă,
md. 1937, cal. 7,92 mm.

263B. ARMAMENTUL DIN DOTAREA ACTUAL Ă A STRUCTURILOR DE INFANTERIE :
PUȘCA SEMIAUTOMAT Ă CU LUNET Ă cal. 7,62mm
VEDERE GENERAL Ă P ĂRȚI PRINCIPALE:

PROPRIET ĂȚI TEHNICE ȘI DE LUPT Ă
Calibru……………………………………………………………………………………. 7,62 mm
Greutate f ără baionetă, cu lunetă și încărcător……………………………… 4,90 kg
Greutate f ără baionetă, lunetă și încărcător…………………………………. 4 kg
Distanța de tragere dup ă înalțător………………………………………………. 1200 m
Distanța de tragere cu lunet ă……………………………………………………… 1300 m
Distanța de tragere e ﬁ cace………………………………………………………… 800 m
Cadența de tragere……………………………………………………………………. 8-10 lov / min
Bătaia e ﬁ cace………………………………………………………………………….. 25 mțeava cu cutia mecanismelor și aparatele de ochire; –
corpul cutiei mecanismelor;-
portînchiz ătorul cu pistonul de gaze; –
închizătorul; –
tubul de gaze cu ap ărătoarea mâinii; –
recuperatorul;-
încărcătorul; –
baioneta pumnal;-
teaca baionetei cu port.-

264MITRALIERA cal. 7,62 mm Md. 1966
PROPRIET ĂȚI TEHNICE ȘI DE LUPT Ă
Calibru……………………………………………………………………………………. 7,62 mm
Greutate f ără suport………………………………………………………………….. 10,5 kg
Greutate țeavă…………………………………………………………………………. 3,9 kg
Greutatea cutiei port band ă cu 250 cartu șe………………………………….. 9,4 kg
Cadența de tragere teoretic ă………………………………………………………. 650 lov / min
Cadența de tragere practic ă ………………………………………………………. 250 lov / min
Distanța de tragere ochit ă………………………………………………………….. 1500 m
Distanța de tragere maxim ă……………………………………………………….. 3800 m
Distanța de tragere e ﬁ cace………………………………………………………… 1000 m
Capacitatea înc ărcătorului………………………………………………………… 250 cartu șe
Unitatea de foc………………………………………………………………………… 2500 cartu șe
Viteza ini țială a glonțului………………………………………………………….. 825 m/sțeava; –
ascunzătorul de ﬂ ăcări; –
portînchiz ătorul cu pistonul de gaze; –
închizătorul; –
cutia mitralierei cu baza alimentatorului și capacul; –
tubul de gaze;-
arcul recuperator cu tij ă; –
declanșatorul electric; –
cutia cu benzi pentru cartu șe. – PĂRȚI PRINCIPALE:

265ARUNCĂTOR DE GRENADE ANTITANC A.G.-9 M

PROPRIET ĂȚI TEHNICE ȘI DE LUPT Ă
Calibru………………………………………………………………………………………….. 73 mm
Bătaia maxim ă cu înălțător optic, cu grenad ă cumulativ ă……………………. 1300 m
Bătaia maxim ă cu înălțător optic, cu bomb ă explozivă……………………….. 1300 m
Bătaia maxim ă cu înălțător mecanic cu lunet ă cu bombă explozivă.. 5400 m
Distanța loviturii directe când în ălțimea obiectivului este egal ă cu 2 m, cu
grenadă cumulativ ă……………………………………………………………………. 800 m
Distanța loviturii directe când în ălțimea obiectivului este egal ă cu 2 m, cu
bombă explozivă……………………………………………………………………….. 430 m
Lungimea maxim ă………………………………………………………………………….. 2110 mm
Lățimea maxim ă…………………………………………………………………………….. 990 mm
Înălțimea maxim ă………………………………………………………………………….. 800 mm
Câmp de tragere vertical…………………………………………………………………. -30 – +250
Câmp de tragere orizontal……………………………………………………………….. -150 – +150
Regim de foc…………………………………………………………………………………. 5-6 lov/mințeava cu închiz ătorul; –
mecanismul de dare a focului;-
mecanismul electric de tragere;-
aparatele de ochire;-
trenul rulor;-
trusa P.S.A.- PĂRȚI PRINCIPALE:

266PISTOLUL MITRALIER Ă cal. 7,62 mm. Md. 1963

PROPRIET ĂȚI TEHNICE ȘI DE LUPT Ă
Calibru……………………………………………………………………………………. 7,62 mm
Greutate f ără cartușe………………………………………………………………… 3,1 kg
Greutate cu cartu șe………………………………………………………………….. 3,6 kg
Cadența de tragere teoretic ă………………………………………………………. 600 lov/min
Cadența de tragere practic ă F.F………………………………………………… 40 lov/min
Cadența de tragere practic ă F.A…………………………………………………. 100 lov/min
Distanța de tragere ochit ă………………………………………………………….. 1000 m
Distanța de tragere maxim ă……………………………………………………….. 3000 m
Distanța de tragere e ﬁ cace………………………………………………………… 400 m
Capacitatea înc ărcătorului………………………………………………………… 30 cartu șe
Unitatea de foc………………………………………………………………………… 300 cartu șețeava cu cutia închiz ătorului, aparatele de ochire și patul; –
capacul cutiei închiz ătorului; –
portînchiz ătorul cu pistonul de gaze; –
închizătorul; –
tubul de gaze cu ap ărătoarea mâinii; –
recuperatorul;-
baioneta pumnal;-
teaca baionetei cu port.- PĂRȚI PRINCIPALE:

267ARUNCĂTORUL DE GRENADE ANTITANC (A.G.7)
ȘI GRENADA ANTITANC (P.G.7V)

PROPRIET ĂȚI TEHNICE ȘI DE LUPT Ă
Calibru arunc ătorului……………………………………………………………….. 40 mm
Calibru grenadei antitanc………………………………………………………….. 85 mmGreutate cu în ălțător optic………………………………………………………… 6,3 kg
Greutatea loviturii…………………………………………………………………… 2,2 kgGreutatea în ălțătorului optic……………………………………………………… 0,5 kg
Cadența de tragere ………………………………………………………………….. 4-6 lov / min
Distanța loviturii directe……………………………………………………………. 330 m
Viteza ini țială a grenadei…………………………………………………………… 120 m/s
Viteza maxim ă a grenadei…………………………………………………………. 300 m/s
Puterea maxim ă a înălțătorului optic……………………………………………….. 2,7 X
Unitatea de foc………………………………………………………………………… 25 lovituriPĂRȚI PRINCIPALE:
țeava;-
mecanismul de dare a focului;-
mecanismul de percu ție; –
înălțătorul optic; –
capul grenadei cu focosul;-
motorul rachet ă; –
stabilizatorul;-
încărcătura de azvârlire. –

268MITRALIERA cal. 14,5mm Md. 1966
PROPRIET ĂȚI TEHNICE ȘI DE LUPT Ă
Calibru……………………………………………………………………………………. 14,5 mm
Greutatea mitralierei………………………………………………………………… 52 kgGreutatea cutiei cu benzi…………………………………………………………… 12,3 kgDistanța de tragere ochit ă terestră și aeriană……………………………….. 2000 m
Distanța de tragere e ﬁ cace asupra ob………………………………………… 1000 m
Distanța de tragere e ﬁ cace asupra aglomer ărilor………………………….. 2000 m
Cadența de tragere teoretic ă………………………………………………………. 550 lov/min
Cadența de tragere practic ă………………………………………………………. 70 – 80 lov/min
Capacitatea cutiei cu benzi………………………………………………………… 50 cartu șe
Unitatea de foc………………………………………………………………………… 500 cartu șe
Viteza ini țială a glonțului………………………………………………………….. 990 – 1000 m/sțeava cu man șonul; –
cutia mitralierei;-
piesa de fund;-
declanșatorul electric; –
mecanismul de dare a focului;-
arcul recuperator;-
închizătorul cu acceleratorul; –
receptorul alimentator;-
capacul cutiei mitralierei;-
capacul cutiei mitralierei.- PĂRȚI PRINCIPALE:

269TURELA OWS – 25R
PĂRȚI PRINCIPALE, PROPRIET ĂȚI TEHNICE ȘI DE LUPT Ă
TUN OERLIKON
Calibru …………………………………………………………………………………… 25 mm
Cadența de tragere…………………………………………………………………… 100,200,600 lov/min
Unitatea de foc………………………………………………………………………… 100 lovituriPosibilitatea select ării cadenței de tragere…………………………………… 1,3,10 lovituri
Viteza proiectilelor la gura țevii…………………………………………………. 1100, 1335 m/s
LANSATOR DE RACHETE ANTITANC
Unitatea de foc………………………………………………………………………… 2 rachete SPIKE
Raza de ac țiune……………………………………………………………………….. 4000 m
MITRALIER Ă JUMELAT Ă CU TUNUL
Calibru…………………………………………………………………………………….. 7,62 mm
Unitatea de foc…………………………………………………………………………. 250 cartu șe
Operator………………………………………………………………………………….. 1- tun Oerlikon;
– lansator de rachete antitanc;- mitralier ă jumelată cu tunul.VEDERE GENERAL Ă:

270
PUȘCA AUTOMAT Ă cal. 5,45 mm Md. 1986

PROPRIET ĂȚI TEHNICE ȘI DE LUPT Ă
Calibru…………………………………………………………………………………….
Greutate f ără cartușe…………………………………………………………………
Greutate cu cartu șe…………………………………………………………………..
Cadența de tragere teoretic ă……………………………………………………….
Cadența de tragere practic ă F.F…………………………………………………
Cadența de tragere practic ă F.A………………………………………………….
Distanța de tragere ochit ă…………………………………………………………..
Distanța de tragere maxim ă………………………………………………………..
Distanța de tragere e ﬁ cace…………………………………………………………
Capacitatea înc ărcătorului…………………………………………………………
Unitatea de foc…………………………………………………………………………

271VEDERE GENERAL Ă ARUNC ĂTOR cal. 82 mm Md. 1977

ROPRIET ĂȚI TEHNICE ȘI DE LUPT Ă
Calibru……………………………………………………………………………………. 82mm
Greutate preg ătit pentru mar ș(cu placa de baz ă)…………………….. 54kg
Greutate preg ătit pentru lupt ă(cu placa de baz ă)……………………… 43,5kg
Greutatea țevii cu sp ătar 20kg
Greutatea afetului bipied cu sp ătar 16kg
Greutatea pl ăcii de baz ă cu spătar 18kg
Bătaia 4460m
Câmpul de tragere vertical cu suportul afetului bipied în pozi ția sus 61-85 grade
Câmpul de tragere vertical cu suportul afetului bipied în pozi ția jos 45-64 grade
Câmpul de tragere orizontal când înclinarea țevii este la 45 grade +(-) 3 grade
Câmpul de tragere orizontal prin mutarea afetului bipied………. 360 grade
Câmpul de tragere orizontal în tragerea de pe transportor………. 360 grade
Regimul de foc în primul minut………………………………………….. 20 lovituri
Unitatea de foc………………………………………………………………………… 130bombe PĂRȚI PRINCIPALE:
– țeava cu închiz ătorul;
– afetul bipied;- placa debaz ă;
– aparatele de ochire;- trusa P.S.A.;- accesorii pentru transport.

272 PISTOL cal. 9 mm
PROPRIET ĂȚI TEHNICE ȘI DE LUPT Ă
Nr. crt. Caracteristici tehnico-tactice
1 Calibru 9mm
2 Lungime 206,5mm
3B ătaia maxim ă 1300m
4 Efect omoritor 50m
5 Viteza ini țială a glonțului 384m/s
6 Foc e ﬁ cace 50m
7 Distan ța loviturii directe asupra țintei piept 50m
8 Caden ța de tragere Max.47lov./min.
9 Capacitatea înc ărcătorului 15 cartuse
10 Greutatea cu înc ărcătorul gol 1,080 kg
11 Greutatea cu înc ărcătorul plin 1,275 kg
12 Lungimea liniei de mira 152 mm
13 Lungimea țevii 112 mm
14 Num ărul de ghinturi 6- țeava;
– închizătorul;
– corpul pistolului;- mecanismul de declan șare;
– mecanismul de percu ție;
– mecanismul de extrac ție;
– pârghia de siguran ță;
– arcul recuperator;- încărcătorul.PĂRȚI PRINCIPALE:

273PUȘCA MITRALIER Ă cal. 7,62 mm Md. 1964

PROPRIET ĂȚI TEHNICE ȘI DE LUPT Ă
Calibru……………………………………………………………………………………. 7,62 mm
Greutate f ără cartușe………………………………………………………………… 5 – 5,60 kg
Greutate cu cartu șe………………………………………………………………….. 5,6 – 6,8 kg
Cadența de tragere teoretic ă………………………………………………………. 600 lov / min
Cadența de tragere practic ă F.F………………………………………………… 50 lov / min
Cadența de tragere practic ă F.A…………………………………………………. 150 lov / min
Distanța de tragere ochit ă………………………………………………………….. 1000 m
Distanța de tragere maxim ă……………………………………………………… 3000 m
Distanța de tragere e ﬁ cace………………………………………………………… 800 m
Capacitatea înc ărcătorului………………………………………………………… 40 cartu șe
Unitatea de foc………… 1000 cartu șețeava cu cutia închiz ătorului, aparatele de ochire și patul; –
crăcanul; –
capacul cutiei închiz ătorului; –
portînchiz ătorul cu pistonul de gaze; –
închizătorul; –
tubul de gaze cu ap ărătoarea mâinii; –
recuperatorul;-
baioneta pumnal;-
teaca baionetei cu port.- PĂRȚI PRINCIPALE:

274MITRALIERA cal. 7,62 mm PKT

PROPRIET ĂȚI TEHNICE ȘI DE LUPT Ă
Calibru……………………………………………………………………………………. 7,62 mm
Cadența de tragere …………………………………………………………………… 200-250 lov/min
Procedeu de dare a focului ……………………………………………………….. electric și manual
Distanța maximă de tragere ……………………………………………………… 3800 m
Distanța maximă de tragere ochit ă ……………………………………………. 1000 m
Câmp de tragere orizontal ……………………………………………………….. n x 360Capacitatea cutiei cu benzi……………………………………………………….. 250 cartu șe
Unitatea de foc………………………………………………………………………… 2500 cartu șețeava cu cutia închiz ătorului; –
capacul cutiei închiz ătorului; –
portînchiz ătorul cu pistonul de gaze; –
închizătorul; –
recuperatorul;-
declanșatorul electric și mecanic. – PĂRȚI PRINCIPALE:

275Anexa nr. 3
UNIFORME ALE ARMEI INFANTERIE
TRECUT-PREZENT

276

277

278

279

280

281

282

283

284

285

286

287

288BIBLIOGRAFIE SELECTIV Ă
Amiral prof. univ. dr. Gheorghe Marin, Enciclopedia Armatei 1.
României, Editura C.T.E.A., Bucure ști, 2009;
Alvin Tof ﬂ er, Șocul viitorului, Editura Antet, 1994; 2.
Anghel Andreescu, Con ﬂ ictele sfâr șitului de mileniu: Stabilit ăți, 3.
instabilități, manipulare, Editura Timpolisi, 2002;
Biblioteca Muzeului Militar Central, fondul manuscrise, Bucure ști; 4.
Carta albă a Securit ătii și Apărării Naționale, 2004; 5.
Concepția profesionaliz ării armatei, 2007; 6.
Concepția privind formarea lupt ătorului și inițierea specialistului, 2007; 7.
Concepția de formare și dezvoltare a personalului militar, 2007; 8.
Constituția României; 9.
Cristian M. Vl ădescu, Uniformele armatei române de la începutul 10.
secolului al XIX-lea pân ă la victoria din mai 1945, Editura Meridiane,
București, 1977;
Colonel (r) dr. Constantin Ucrain, locotenent-colonel Dumitru Dobre, 11.
Personalități ale infanteriei române, Editura S.C. Tipored S.R.L., Bucure ști, 1995;
François-Bernard HUYGHE, Quatrième guerre mondiale ou guerre 12.
de quatrième génération, w ww.infoguerre.com;
General-locotenent, profesor univ. dr. Teodor Frunzeti, Securitatea 13.
națională și războiul modern (Ed. Militar ă, București, 1999);
General-locotenent, profesor univ. dr. Teodor Frunzeti, Organiza țiile 14.
internaționale în era globaliz ării (Ed. A.F.T., Sibiu, 2000);
General-locotenent, profesor univ. dr. Teodor Frunzeti, Paradigme 15.
militare în schimbare (Ed. Militar ă, București, 2005);
General-locotenent, profesor univ. dr. Teodor Frunzeti, 16. Forțe și
tendințe în mediul de securitate european (2005);
General-maior dr. Ioan Ciupei, Ap ărarea colectiv ă a României, 17.
Editura UNAp, Bucure ști, 2007;
General-locotenent Ion Șuța, 18. Infanteria român ă. Contribu ții la
istoricul armei , vol. 1, Bucure ști, 1977, vol. 2, Bucure ști, 1982;

289 Gheorghe Romanescu, col. dr. Ioan Popescu, 19. Istoria infanteriei
române, vol. I, II, Editura Științiﬁ că și Enciclopedic ă, București, 1985;
20. Globalizarea securit ății (Ed. Militar ă, 2006);
Gheorghe V ăduva, 21. Mediul strategic de securitate , București, C.S.S.S., 2002;
Istoria Centrului de Preg ătire a Infanteriei „Constantin 22.
Brâncoveanu” , Editura Pro-Transilvania, 2000;
23. Istoria Vân ătorilor de Munte din Armata României , Editura Militar ă, 1998;
General James L. Jones, Comandantul Suprem Aliat al NATO în 24.
Europa și Comandant al Comandamentului SUA din Europa, în articolul
Transformarea structurii militare a NATO, NATO Review/2004, http://
www.NATO.int. /docu/review/2004/issue1/romanian/military. html;
25. Globalizarea securit ății (Ed. Militar ă, 2006);
Institutul pentru Studii de Securitate, Universitatea Na țională de 26.
Apărare a SUA, Strategic Assessment;
Mircea T ănase, 27. Salt în istorie – para șutiștii din România în anii celui
de-al Doilea R ăzboi Mondial , Editura Academiei de Înalte Studii Militare,
București, 2003;
Mircea T ănase, 28. Parașutismul militar în România – tradi ție și
actualitate , Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucure ști, 2008;
Organiza ția pentru cercetare și Tehnologii a NATO, 29. Raportul Land
Operations în The Year 2020 , Bruxelles, 1999;
Petre Du țu, 30. Armata și societatea în tranzi ție, București, Editura
AISM, 2002;
Rumsfeld, Donald, 31. "21st Century" Transformation of the U.S. Armed
Forces , National Defense University în Washington, D.C. , 2002;
32. NATO HANDBOOK, 2006;
Russu, C., 33. Management Strategic , Ed. All Beck, Bucure ști, 1999;
Secretary of Defense Donald H. Rumsfeld, Rayburn Building, 34.
Washington, DC,Wednesday, February 8, 2006, www.defenselink.mil/
speeches/2006/sp20060208-12453.html;
Strategia Militar ă a României, Editura Militar ă, București, 2001; 35.
Strategia de securitate na țională a României, Bucure ști, 2006; 36.
37. Tratatul Uniunii Europene;
Strategia de transformare a Armatei României, 38. 2007;
Strategia de întrebuin țare a For țelor Armatei României la misiuni în 39.
afara teritoriului statului român, 2007;
Uniformele armatei române, 1830-193040. , București 1930.

290Operațiile tehnic-editoriale au fost executate
la Centrul Tehnic-Editorial al Armatei
sub comanda nr. 4127/2010

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Infanteria Român ă [604457] (ID: 604457)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Infanteria Român ă [604457]

Copyright Notice

Ѕtra tе gi a dе pro mo va rе în [608945]

CАPITОLUL 3. P ЕRSОАNЕLЕ АSIGUR АTЕ PЕNTRU C ОNCЕDII ȘI [624839]

Lacan : anti-philosophy 3 Alain Badiou edited by Kenneth Reinhard [630166]

PROGRAM DE STUDII: CHIMIE ALIMENTARĂ ȘI TEHNOLOGII BIOCHIMICE LUCRARE DE DIPLOMĂ COORDONATORI ȘTIINȚIFICI : Prof. univ .dr. Simona DOBRINAȘ Ș.l…. [613692]

Licenta Respir.info (1) [615855]

Licenta Anghel Alexandru Bogdan Ism 2017 [310198]

Copyright Notice

Similar Posts