Inegalitatile de pe Piata Muncii, Implicatii Sociale Si Economice

Abstract

Economia mondială a inregistrat o redresare modestă determinată în principal de cresterile economiilor avansate, în timp ce creșterea economică din economiile emergente este încetinita semnificativ. Astfel predomina inca o stare de incertitudine la nivel global, în sensul ca riscul macroeconomic rămâne ridicat intrucat cererea agregată se situeaza la un nivel scazut. Multe organizații internationale s-au așteptat ca recuperarea să apară mult mai devreme insa previziunile de creștere economică s-au dovedit prea optimiste iar proiecțiile au fost revizuite în jos în mod repetat. Redresarea economică mai lentă a afectat si piața muncii, cu repercursiuni negative asupra posibilitatilor de angajare. Tările emergente și în curs de dezvoltare se confruntă in prezent cu blocaje semnificative, în special în ceea ce privește capitalulul uman iar problemele referitoare la acesta sunt susceptibile sa creasca în anii următori.

Acum mai bine de jumătate de secol, Organizația Internațională a Muncii adopta convenții ce promovau egalitatea de remunerare (1951) și non-discriminarea (1958) insa si astazi inegalitatea de gen pe piața muncii rămâne inca puternică, chiar și în țările dezvoltate.

Ocuparea forței de muncă la nivel global

Ocuparea forței de muncă la nivel global a crescut cu doar 1,4% in 2013 – în linii mari un procent neschimbat fata de 2012, dar mai mic decât în orice an din deceniului pre-criză. Diferența locurilor de muncă pierdute în comparație cu perioada pre-criză, se ridica la 62 de milioane în 2013.

Pierderea locurilor de muncă include atat creșterea șomajului, cat si pe cei care au abandonat munca după ce au fost descurajati de perioadele lungi de șomaj și perspectivele reduse in a-si găsi locuri de muncă.

La nivel global Organizația Internațională a Muncii (OIM) estimează că un total de 23 de milioane de persoane sunt în prezent în această situație, așa-numitii "muncitori descurajati". În timp ce șomajul continuă să persiste, se estimează ca in 2018, vor exista 30 de milioane de lucrători descurajati, care nu vor putea reveni pe piața forței de muncă.

Rata șomajului la nivel mondial a reprezentat in 2013, 6,0 % din forța de muncă la nivel mondial, procent neschimbat fata de 2012. Numărul șomerilor din întreaga lume este estimat ca a fost de 201,8 milioane în 2013, o creștere de 4,9 milioane (196,9 milioane în anul 2012). Au fost 318,0 milioane mai multi șomeri in întreaga lume în 2013 fata ​​de 2007, înainte de declanșarea crizei economice mondiale (Figura 1).

Conform proiecțiilor macroeconomice ale OIM, pe piața globală a muncii în 2014, rata șomajului la nivel mondial a ajuns la 6,1 %, iar numărul de șomeri a crescut cu încă 4,2 milioane persoane.

Figura 1. Tendințele și proiecțiile globale ale șomajului 2003-2018

Sursa: OIM, Modele econometrice – tendințe ale ratei somajului la nivel mondial (octombrie 2013)

Evoluția pieței forței de muncă diferă mult dupa regiuni și țări (tabelul nr. 1). In economiile dezvoltate și regiunea Uniunii Europene, șomerii reprezinta 8,6 % din forța de muncă procent care este cu aproape 3% mai mare decât în ​​2007. Ratele șomajului în Statele Unite ale Americii și Marea Britanie au scăzut, dar au crescut mai mult în Italia și Franța. Doar mici îmbunătățiri ale ratei șomajului au fost observate în Canada, Japonia și Germania. Pe termen mediu, numai în Statele Unite este de așteptat sa se vada o scădere substanțială a ratei șomajului dar si acolo, rata șomajului va rămâne peste nivelul dinaintea crizei. Regiunile cu cele mai ridicate rate ale șomajului se observă în Africa de Nord și Orientul Mijlociu, la 12,2 și respectiv 10,9 % în 2013, în mare parte neschimbat comparativ cu 2012. În Europa Centrală și de Sud-Est și CSI rata șomajului a rămas relativ ridicata în 2013 la 8,2%, cu o crestere inregistrata în Turcia și Federația Rusă. In America Latină și Caraibe s-a inregistrat doar un declin marginal în rata șomajului regional, care a coborât de la 6,6% la 6,5% (fata de 2012). În Brazilia, rata șomajului a scăzut ușor, nu acelasi lucru s-a inregistrat în Mexic și Argentina. În toate celelalte regiuni, rata șomajului a rămas aproximativ neschimbata în 2013, comparativ cu anul anterior.

Tabelul 1. Estimări și proiecții regionale, rata șomajului, 2007 – 2016 (%)

Sursa: OIM, Modele econometrice – tendințe octombrie 2013

Raportul locuri de muncă/populație a fost de 59,6 % în 2013, neschimbat fata de 2012 și încă sub nivelul de dinaintea crizei de 60,7 %. (Raportul locuri de muncă/populație se refera la ponderea populației în vârstă de peste 15 ani.)

Raportul locurilor de muncă / populație masculina a fost in 2013 de 72,2 % iar raportul locurilor de munca pentru persoanele de sex feminin a fost de 47,1 %, aproximativ neschimbat față de anul 2012. Rata șomajului masculin la nivel global a ajuns la 5,8 % în 2013, de la 5,7 % în 2012, în timp ce rata somajului in randul femeilor a rămas neschimbat in 2013 fata de 2012, 6,4 %.

Mai mulți factori explică această diferență de șomaj: o prevalenta mai mare de contracte temporare pentru femei, diferențele de nivel de educație și segregarea pieței forței de muncă. Lucrătorii cu contracte permanente, de obicei au beneficii mai mari de șomaj, plăți compensatorii legale, perioade de preaviz și alte elemente ale legislației privind protecția ocupării forței de muncă. Deoarece incidența contractelor temporare este semnificativ mai mare în rândul femeilor decât în rândul bărbaților, acest lucru poate explica în parte diferențele în rata șomajului între bărbați și femei. Un alt factor din spatele unei rate mai ridicate a șomajului pentru femei este faptul că femeile au mai multe sanse decat barbatii de a ieși și reintra pe piața forței de muncă, din cauza angajamentelor familiale. Întreruperea carierei pentru creșterea copilului poate determina perioade mai lungi de șomaj, în timp ce bărbații sunt mai predispuși să se mute direct de la un loc de muncă la altul. Întreruperile de lucru pot duce de asemenea, la uzura morală a competențelor și la o inserție profesională redusă.

În țările cu venituri mici și medii, în cazul în care prestațiile de șomaj și de asigurări sociale sunt limitate, șomajul susținătorului familiei de sex masculin este de așteptat să reducă veniturile gospodăriei și să conducă la o creștere în participare a forței de muncă a femeilor. În țările cu venituri mari, efectele creșterii șomajului sunt diferite din cauza existenței sistemelor de asigurari sociale. In schimb femeile educate din aceste țări ar putea deveni descurajate ca urmare a unei reduceri a salariilor lor și să se retragă de pe piața muncii.

Piața forței de muncă pentru tineri la nivel mondial

Rata șomajului în rândul tinerilor a crescut la nivel mondial la 13,1 % în 2013, de la 12,9 % în 2012 și 11,6 % în anul 2007.

În total 74,5 milioane de tineri cu vârsta cuprinsă între 15-24 de ani erau șomeri în 2013, o creștere cu mai mult de 700.000 față de anul precedent. Au fost cu 37,1 milioane mai puțini tineri in forța de muncă ocupata în 2013 fata de ​​2007, în timp ce populația mondială tanara a scăzut cu numai 8,1 mil. în aceeași perioadă.

Rata de participare a forței de muncă a tinerilor la nivel mondial de 47,4 % în 2013, rămâne cu mai mult de 2% sub nivelul pre-criză, iar acestia frustrati in legatura cu perspectivele de angajare, continuă să scadă din forța de muncă de pe piață. Rata șomajului în rândul tinerilor, la nivel mondial, este de așteptat să creasca si in urmatorii ani.

Ponderea tinerilor cu vârste cuprinse între 15-24 ani, care nu sunt nici angajati, nici cuprinsi în alte forme de educație sau de formare (NEET – Not in Education, Employment, or Training) a crescut atat in 2011 cat si 2012 fata de anul 2007 de cand sunt disponibile date.

În Irlanda și Spania, rata NEET a crescut cu mai mult de 9,4 % și respectiv, 8,7 %, fata de 2007. În ambele țări, rata NEET este de peste 20%. Cea mai mare crestere a ratelor NEET a avut loc în Turcia și Macedonia, la 34,6 % în Turcia în 2011 și 32,1 % în Macedonia în 2012. Procentele NEET sunt crescute în Brazilia, unde au fost de 18,4% în 2009, cu eterogenitate considerabilă între grupuri pe piața forței de muncă, doar 12,1 % dintre tinerii brazilieni au fost NEET, dar 21,1 % dintre tinere au fost afectate, iar rata a crescut pană la 28,2 % in randul tinerelor afro-braziliene, considerata o categorie cu risc crescut in acest context.

Ratele ridicate și creșterea NEET reprezintă o preocupare majoră pentru factorii de decizie, intrucat acest grup nu este nici angajat în ocuparea forței de muncă, nici nu investeste în dezvoltarea competențelor. Tinerii care fac parte din aceasta categorie se pot angaja mai greu și vor fi mai nemulțumiți cu statutul lor social fata de cei care sunt angajați sau cuprinsi în sistemul de învățământ.

O perspectiva importanta asupra situației pieței forței de muncă, în special în ceea ce privește identificarea grupurilor dezavantajate, o ofera șomajul in randul tinerilor. În toate regiunile lumii, tinerii se confruntă cu o rată a șomajului mai mare decat adultii. Rata globala a șomajului în rândul tinerilor se ridică la o valoare estimată de 13,0 % în 2014, fata de 12,8 % in 2012 și de 11,5% in 2007. Erau 73,6 milioane de șomeri tineri din întreaga lume în 2014, o creștere de 4,1 milioane fata de 2007.

În general, grupele de vârstă mai tinere au suferit cel mai mult de pe urma crizei. De exemplu, ocuparea forței de muncă în Grecia, Irlanda și Portugalia ca un întreg, a scăzut cu 1,6 milioane între 2007 și 2012, dar 75% din această reducere, respectiv 1,2 milioane de locuri de muncă, s-a concentrat în rândul tinerilor (cu vârste cuprinse între 15-34 de ani). În Italia, adultii tineri s-au confruntat cu o scădere accentuată a locurilor de muncă, în timp ce lucrători în vârstă (cu vârsta cuprinsă între 55-64) chiar au beneficiat de o creștere a ocupării forței de muncă între 2007 și 2012. În mod evident, această scadere a locurilor de muncă pentru lucrătorii tineri trebuie sa dea de gandit factorilor de decizie pentru a-si extinde eforturile in sprijinirea adulților tineri.

Tabelul 2. Situația pieței muncii și perspectivele în economiile dezvoltate și Uniunea Europeană (%)

Sursa: ILO, Trends Econometric Models, October 2013; IMF, World Economic Outlook Database, October 2013.

Declinul participării forței de muncă a tinerilor poate avea un rezultat pozitiv, atât timp cât acest lucru este folosit pentru investitia in educatie si instruire. Daca accesul in învățământul superior inregistreaza o mai mare echitate de gen, pe piața muncii aceasta rămâne sub semnul întrebării. Desigur, cea mai mare investiție este în educație (atât în ​​termeni de ani și cost real), acest lucru se traduce într-o tendință mai puternică a femeilor cu studii superioare de a participa la piața forței de muncă. Mai mult, femeile cu un nivel mai mare de educație ar putea avea posibilitatea de a lucra în ocupații sau sectoare în care egalitatea de gen, atât în ceea ce privește oportunitățile de dezvoltare a carierei cat și a salariilor, este crescuta.

Evoluția tehnologiei produselor de uz casnic a redus timpul și efortul necesar pentru activitățile casnice și a crescut, astfel, capacitatea femeilor de a participa la piata forței de muncă. Inegalitățile din timpul petrecut cu activitățile casnice rămâne un factor cheie in diferențele de gen în participarea pe piata muncii. Utilizarea timpului in termeni de egalitate între sexe este, prin urmare, unul dintre factorii care pot ajuta la promovarea egalității de gen pe piața muncii și în alte domenii (OIM, 2009). În același timp, progresele tehnologice au consolidat cererea de muncă pentru femei. Evoluția relațiilor de muncă non-standard, cum ar fi locuri de muncă part-time și temporare, este un alt factor care a adus femeile pe piața forței de muncă. În timp ce pentru unele femei sporirea disponibilitatilor de locuri de muncă part-time le-a ajutat să combine munca și responsabilitățile familiale, pentru altele conditiile de muncă nu le ofera un loc de munca decent. (OIM, 2009)

Tendinte in evoluția persoanelor expuse riscului de sărăcie și excluziunii sociale

Situația socială s-a deteriorat în timpul crizei, în special în tarile UE. Cifrele din 2011 au indicat că una din patru persoane (24,2%) au fost expuse riscului de sărăcie și excluziunii sociale, precum și că acest procent a crescut cu 1,2 % în doar doi ani. Această deteriorare a fost deosebit de dramatică în țările cele mai afectate de criza economică, Grecia, Irlanda, Portugalia și Spania – deși sunt semne de ameliorare moderată a condițiilor de pe piața muncii în aceste țări, se inregistreaza inca un nivel foarte scăzut de locuri de muncă. Alte țări, cum ar fi Austria, Germania și țările nordice au rămas oarecum izolate de impactul social și economic al crizei. În schimb, noile state membre ale UE (cu excepția Croației) au experimentat o reducere globală a numărului de persoane expuse riscului de sărăcie de la 31,7% in 2008 la 30,6 % în 2011, deși situația este diferita intre țări. Cu toate acestea, în a doua fază a crizei, majoritatea guvernelor din tările UE s-au angajat într-o consolidare fiscală, dar cu reduceri semnificative asupra sistemele lor de protecție socială și furnizarea de servicii publice, care au afectat în mod disproporționat persoanele fără loc de muncă și familiile acestora, precum și acele grupuri ale populației care nu sunt acoperite sau sunt slab acoperite de sistemele de protecție socială, cum ar fi locuri de muncă pentru prima dată, muncitorii informali, grupuri etnice și de migranți, familiile monoparentale și pensionarii, cu consecințe negative pentru coeziunea și justiția socială. Aceste opțiuni politice au dus la o creștere a riscului de tulburări sociale, în special în UE, unde Indicele OIM referitor la tulburările sociale a crescut de la 34% in 2006/2007 la 46% in 2011/2012 (OIM, 2013d).

În plus, criza a avut un impact negativ asupra calității ocupării forței de muncă în cele mai multe țări ca rezultat involuntar al folosirii muncii temporare și part-time, muncă informală, a polarizarii salariilor și a inegalitatii veniturilor.

Factorii regionali specifici citati pentru creșterea ratei de participare a forței de muncă de sex feminin sunt diversi și nu toti pozitivi. Participarea sporită a forței de muncă a femeilor din Europa Centrală și de Sud-Est pare să se bazeze pe schimbările instituționale în tranziția către economia de piață, inclusiv reducerea gradului de protecție socială. Pentru Orientul Mijlociu și Africa de Nord, creșterea participării femeilor pe piața muncii se datorează unui punct de plecare foarte scăzut care rezultă din normele sociale tradiționale. Creșterea ratei de participare a forței de muncă de sex feminin in Africa Subsahariană este deja foarte mare și din păcate pare să se datoreze unui factor negativ: sărăcia persistentă și omniprezenta, făcând din activitatea economică o necesitate, mai degrabă decât o opțiune.

Diferențele de gen în participarea din activitatile economice pot fi din cauza ca mai multe femei tinere doresc sa participe la o forma de educatie sau instruire iar creșterea ratelor de participare ca forță de muncă ar putea fi un rezultat nedorit, mai multe femei fiind obligate sa lucreze din cauza sărăciei persistente și a lipsei de oportunități in dezvoltarea educației sau instruirii. Progresele înregistrate în reducerea decalajelor de gen nu sunt întotdeauna traduse prin îmbunătățirea calității ocupării forței de muncă. Acest lucru este demonstrat prin faptul că femeile continuă să ocupe anumite tipuri de ocupații, de multe ori cu condiții inferioare de lucru.

Conceptul de locuri de muncă vulnerabile surprinde o dimensiune importantă a calității locurilor de muncă. Lucrătorii din ocuparea forței de muncă vulnerabile sunt mai putin susceptibili de a avea contracte de muncă formale și prin urmare le lipsesc elementele asociate cu locuri de muncă decente, cum ar fi securitatea socială adecvată, femeile au si mai multe sanse decat barbatii sa lucreze ca lucrători familiali neremunerați. Acest lucru indică o proporție mare a femeilor in locurile cu productivitate redusa, acorduri de lucru informale și fără protecție socială adecvată. În unele economii avansate, femeile tind să aibă acces la salariu și muncă salariată, dar sunt de multe ori concentrate într-un interval mai îngust de ocupații. În ambele economii avansate și în curs de dezvoltare, segregarea de gen sectoriala este larg răspândită și este dificil de demonstrat.

În țările în curs de dezvoltare, mulți lucrători sunt independenti, lucrand în condiții precare fiind angajați în mod ocazional, fără contract de munca care sa le asigure accesul la asigurările sociale. Astfel de forme de angajare sunt considerate a fi informale. De multe ori, ocuparea forței de muncă este informală din necesitate, pentru cei care nu pot să găsească locuri de muncă formale și astfel sunt lipsiti de protecție socială. Alteori ocuparea informală este o tactică de evitare a impozitarii și a altor taxe legale. În cele mai multe cazuri, ocuparea informală ofera condiții de muncă mai slabe si salarii mai mici decât ocuparea forței de muncă prin aranjamente formale. Femeile continuă să se confrunte cu un risc mai mare al ocupării informale decât bărbații, ceea ce nu le ofera protecție juridică și socială. In acelasi timp si pentru tineri crește riscul de informalitate de pe piața muncii. Nu in ultimul rand cei care desfășoară activități independente se confruntă cu un risc mult mai mare de informalitate în țările în curs de dezvoltare, deoarece cadrul juridic este slab în multe țări și ca urmare rezulta o implicare a lor în activități cu productivitate scăzută.

Diminuarea numarului lucrătorilor din zona de informalitate rămâne deosebit de importanta pentru reducerea sărăciei, îmbunătățirea condițiilor de lucru dar și pentru a genera venituri fiscale cu care guvernele trebuie să consolideze sistemele de protecție socială.

Unul dintre factorii majori care apasă asupra piețelor forței de muncă este incertitudinea angajarii care a crescut de la debutul crizei din 2007. Având în vedere persistența cererii agregate slabe și incertitudinea cu privire la puterea și viteza de recuperare in viitor, firmele aleg să aștepte noi informații înainte de a investi și a angaja (OIM, 2013c).

În 2013, incertitudinea a continuat să fie alimentata în unele țări si de lipsa de coordonare a politicilor. Incertitudinea economică rămâne ridicata, cu efecte negative asupra angajarilor iar femeile vor beneficia si mai puțin de recuperarea timida pe termen mediu.

Perioadele lungi de șomaj pot avea si ele efecte puternice asupra celor implicati. In perioadele de șomaj foarte lungi, forța de muncă tinde să se diminueze iar abilitățile lucratorilor să se deprecieze. Durata somajului este probabil un alt factor care inhibă recuperarea forței de muncă. Șomajul vine cu costuri considerabile personale și sociale, cum ar fi scaderea satisfacției personale, stigmatizare si un grad crescut de stres individual si social. Șomajul pe termen lung este în creștere si din cauza nepotrivirii intre competențele somerilor si cerintele crescute ale pieței. În timp ce cererea sectoriala de forță de muncă s-a schimbat, șomerii vor găsi mult mai dificil oportunități de angajare în sectorul lor de activitate precedent. O astfel de schimbare, in sensul nepotrivirii între competențele cererii și abilitățile oferite va complica recuperarea pe piața forței de muncă, de aceea somerii trebuie să dobândească competențe relevante înainte de a putea beneficia de noi oportunități de angajare. Prin urmare toate țările trebuie să furnizeze suficiente mijloace pentru investiții în formare și educație, vizand în mod special șomerii si muncitorii din sectoarele in criză.

BIBLIOGRAFIE

International Labour Organization (ILO). 1972. Employment, incomes and equality: A strategy for increasing productive employment in Kenya, Research Paper (Geneva).

—. 2002. Women and men in the informal economy: A statistical picture (Geneva).

—. 2011. Growth, employment and decent work in the least developed countries, Report of the International Labour Offi ce for the Fourth UN Conference on the Least Developed Countries, 9–13 May 2011, Turkey (Geneva).

—. 2012. Global Employment Trends for Women (Geneva).

—. 2013. Key Indicators of the Labour Market, 8th edition (Geneva).

—. 2014. Global Employment Trends 2014 (Geneva).

ILO and WTO. 2009. Globalization and informal jobs in developing countries, Bacchetta,

M., Ernst, E. and Bustamente, J. (Eds.) (Geneva: ILO).

Kapsos, S.; Bourmpoula, E. 2013. Employment and economic class in the developing world,

ILO Research Paper No. 6 (Geneva, ILO).

Lewis, W.A. 1955. Th e theory of economic growth (London, Allen and Unwin).

Majid, N. 2001. Th e size of the working poor population in developing countries,

International Labour Organisation, Employment Paper 16 (Geneva).

United Nations (UN). 2012. World Population Prospects, the 2012 revision.World Bank. 2013. World Development Indicators (Washington, DC).

Amuedo-Dorantes, C.; De la Rica, S. 2006.“The role of segregation and pay structure on the gender wage gap: Evidence from matched employer–employee data for Spain”, in Journals in Economic Analysis and Policy: Contributions to Economic Analysis and Policy, Vol. 5, No.1, pp.1–32.

Anker, R. 1998. Gender and jobs: Sex segregation of occupations in the world (Geneva, ILO).

Attanasio, O.P.; Vera-Hernandez, M. 2009.Childcare provision, its use and nutritional outcomes.

ILO/World Bank Inventory using a Boolean analysis on 44 countries, Employment Working Paper No. 102 (Geneva, ILO).

Bardasi, E.; Gornick, J.C. 2008.“Working for less? Women’s part-time wage penalties across countries”, in Feminist Economics, Vol. 14, No. 1, pp. 37–72.

Bayard, K.;Troske, R.;Hellerstein, J.;Neumark, D. 2003.“New evidence on sex segregation and sex differences in wages from matched employee–employer data”, in Journal of Labor Economics, Vol. 21, No. 4, pp. 887–922.

Bergemann, A.; van den Berg, G.J. 2008.“Active labor market policy effects for women in Europe: A survey”,in Annals of Economics and Statistics, No. 91/92, pp. 385–408.

Berniell, M.; Sanchez-Paramo, C. 2011.Overview of time use data used for the analysis of gender differences in time use patterns, Background paper for the World Development Report 2012.

Bhalla, S.S.;Kaur, R. 2012.Labour force participation of women in India: Some facts, some queries, Working Paper No. 40 (London,London School of Economics (LSE) Asia Research Centre).

International Labour Organization (ILO).2012a.Global Employment Outlook (Geneva). Available at: http://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/–ed_emp/–emp_elm/–

trends/documents/publication/wcms_179663.pdf.

—. 2012b. Global Employment Trends (Geneva).

—. 2012c. Global Employment Trends for Youth (Geneva).

—. 2011a. Key Indicators of the Labour Market, 7th edition (Geneva).

—. 2010. Maternity at work: A review of national legislation, 2nd ed (Geneva).

—. 2010. Women in labour markets: Measuring progress and identifying challenges (Geneva).

—. 2008. Beyond unemployment: Measurement of other forms of labour underutilization. Room Document No. 13, Working Group on Labour Underutilization, 18th International Conference of Labour Statisticians (Geneva).

—; World Bank. 2012. Inventory of policy responses to the financial and economic crisis: Joint synthesis report (Geneva, ILO and Washington DC, World Bank).

International Monetary Fund (IMF). 2012. World Economic Outlook Update: New setbacks, further policy action needed, July (Washington DC). Available at:

http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2012/update/02/index.htm.

— World Economic Outlook: Coping with High Debt and Sluggish Growth, October (Washington DC). Available at: http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2012/02/index.htm

Jaumotte, F. 2004. “Labour force participation of women: Empirical evidence on the role of policy and other determinants in OECD countries”,in OECD Economic Studies, Vol. 37, No. 2.