Industria Textila din Romania
PROIECT DE DIPLOMA
Industria textilă din românia
Cuprins
CAP. I : DEZVOLTAREA INDUSTRIEI TEXTILE ȘI ROLUL EI ÎN ECONOMIA ROMÂNEASCA
Istoric și dezvoltare
Locul si rolul industriilor textile si de îmbrăcăminte în economia națională
Industria textilă în context european
Comerțul în industria textilă
CAP. II : INDUSTRIA ROMÂNEASCĂ DE TEXTILE ȘI CONFECȚII
2.1 Piața mondială a textilelor si perspectiva României
2.2 Poziționarea industriei de textile în cadrul României
2.3 Dezvoltarea resurselor umane în industria textilă
CAP. III: Studiu de caz: ÎNTREPRINDEREA ORADINUM S.A. PE PIAȚA CONFECȚIILOR TEXTILE
3.1Scurt Istoric. Prezentare Generală
Analiza activității și gama de produse a întreprinderii Orandinum S.A
Analiza rezultatelor financiare ale întreprinderii
Concluzii
Bibliografie
INTRODUCERE
Odată cu începerea procesului de industrializare forțată a României, din anii ’60, industria ușoară, reprezentată de sectoarele confecțiilor textile, pielărie și încălțăminte, a jucat un rol major, în special pentru ocuparea forței de muncă feminine, un segment considerabil al populației. Urmându-se acest trend, în deceniile următoare au fost create mari întreprinderi producătoare atât de textile cât și de încălțăminte, cu mii și mii de angajați, nume precum Clujana, Guban, fiind de notorietate la nivel național și multe dintre ele chiar la nivel internațional.
Una dintre problemele acute ale acestei industrii, care avea să se evidențieze mai pregnant după 1989, a fost necorelarea capacităților productive create cu potențialul pieței românești, sau chiar cu potențialul de export real, insistându-se pe schimburi comerciale de tip barter cu statele blocului comunist și în special Uniunea Sovietică, o piață extrem de încăpătoare, în care calitatea produselor nu erau una dintre criteriile considerate. Începând cu anii ’80 însă, unele dintre întreprinderi, în special cele din zona de vest a țării, cum este și cazul Oradinum S.A. au fost orientate către piața vest-europeană, astfel că acestea au fost nevoite să se adapteze din mers exigențelor mult mai severe ale comercianților și consumatorilor vest-europeni.
Pornind de la aceste considerente generale sau premise de ansamblu cât se poate de reale pentru o industrie de tradiție în România, unde majoritatea vocilor se situează încă pe poziții pro sau contra vis-a-vis de utilizarea la scară largă a sistemului de lohn, odată ce s-a conturat tot mai clar “pericolul” alinierii la cerințele U.E. și din punct de vedere al veniturilor populației, se ridică o problemă în fața căreia majoritatea participanților nu au o rezolvare. În acest context de incertitudine în ceea ce privește continuarea activității întreprinderilor românești de profil, în condiții de eficiență ridicată, pe termen mediu șu lung, lucrarea de față se dorește a fi un demers menit a oferi o altă variantă strategică, prin deschiderea sau lărgirea orizontului, producătorilor autohtoni de confecții înspre piața internațională, locul unde un produs sau marcă de prestigiu își poate dovedi cu adevărat calitățile.
Lucrarea este structurată pe trei capitole după cum urmează:
Capitolul I cuprinde date despre istoricul și dezvoltarea industriei textile și de confecții, atât la nivel național cât și mondial, locul industriei textile în cadrul industriei prelucrătoare și a economiei naționale, cât și în context global și european și date despre comerțul cu textile la nivel național și european.
Capitolul II prezintă informații referitoare specificul industriei textile românești, locul acesteia în context european și principalii actori de pe piața națională și nu numai.
Capitolul III este reprezentat de studiul de caz în cadrul întreprinderii Oradinum S.A. pe piața de confecții și textile, gama de produse, principalii parteneri cât și evoluția acesteia în ultimii 15 ani.
Ultima parte este reprezentată de concluzii și recomandări.
CAPITOLUL I
DEZVOLTAREA INDUSTRIEI TEXTILE ȘI ROLUL EI ÎN ECONOMIA ROMÂNEASCA
ISTORIC ȘI DEZVOLTARE
Produsele textile, având rolul de a satisface o necesitate fundamentală a omului, a ocupat un loc important în consumul populației încă din cele mai vechi timpuri, venind ca prioritate imediat după alimentație. Generat și de amplificarea producției și de exigențele consumatorilor, produsele textile au cunoscut următoarele stadii în viața de zi cu zii:
îndeplinirea nevoii vestimentare, de ordin fiziologic. În această etapă consumul de produse textile a evoluat având ca factori determinanți condițiile de climă, natura activității prestate, vârsta, sexul, etc.;
îndeplinirea unor dorințe complexe, la care se includ pe lângă nevoia fiziologică, pentru vestimentație, și elemente de factură social – estetică, respectiv elemente de evidențiere personală sau de apartenență la un grup social.
Oferta de produse realizate de industria textilă are tendința de creștere în raport cu creșterea nivelului de trai și de cultură al oamenilor. Dacă inițial, produsele cu durată de folosință îndelungată aveau prioritate în rândul consumatorilor, în ultimele decenii s-a produs o schimbare fundamentală, fiind solicitate articole cu un grad ridicat de funcționalitate și aspect estetic impus de cerințele modei. Beneficiarii acestor produse prezintă trăsături caracteristice determinate de sex, vârstă, venit, gusturi, obiceiuri, tradiții și alți factori da natură colectivă sau personală.
Industria textilă, apărută în Marea Britanie în secolul XVIII, este considerată cea mai veche ramură a industriei ușoare. Ea a stat la baza revoluției industriale.
Având cea mai mare pondere din cadrul industriei ușoare, industria textilă folosește în calitate de materie primă fibre vegetale (bumbac, in, cânepă, iută), fibre animale (lână și mătase), precum și fibre chimice (artificiale și sintetice).
În trecut dominau fibrele naturale, dar în a doua jumătate a secolului XX ele au început treptat să fie înlocuite cu cele chimice, în anul 2000 ponderea lor reducându-se la doar 43%. ( tabelul 1).
Tabelul 1.1
Schimbarea structurii producerii fibrelor textile în anii 1950-2000.
Sursa: MaKcaKOBCKHHB.n.reospcufiimec Kcm Kapmuna Mupa.KHHra 1. MocK Ba, 2003, pag 270.
Producția industriei textile a cunoscut o creștere permanentă. Dacă în 1950 se fabricau circa 33 mld. m2 de țesături, cifra a crescut în 1995 până la aproximativ 75 mld. m2.
În cadrul industriei textile iese în evidență industria bumbacului, lânii, mătăsii naturale, inului și cânepii, iutei, țesăturilor din fibre chimice și materialelor nețesute.
Industria bumbacului, după cantitatea de materie primă utilizată, volumul producției și numărul consumatorilor este considerată cea mai importantă ramură a industriei textile. Ea produce diferite tipuri de țesături atât după structura (pânză,tifon, țesături tehnice etc.), cât și după destinație (pentru albituri, costume, rochii, decorative, etc). Are doua faze de prelucrare a materiei prime: producerea filaturii, adică a fibrelor textile,și producerea din filatură a țesăturilor.
La sfârșitul secolului trecut în lume se produceau 75 mil. m2tesaturi din bumbac, adică cate 13 m2 la o persoană. În prezent țesături pure din bumbac se produc puține. De regula, prevalează țesăturile mixte, care, pe lângă bumbac, conțin și fibre chimice, de regulă, sintetice.
Pe parcursul secolului XX în lume au avut loc schimbări în geografia producerii țesăturilor din bumbac și fibre chimice. S-a redus simțitor ponderea Europei de Vest și Americii de Nord și a crescut esențial rolul Asiei, care în prezent produce circa 78% din toate țesăturile de acest tip din lume.
Cauza deplasării geografice a ramurii se explică, pe de o parte, prin deplasarea bazei de materie prima, adică a creșterii bumbacului, iar pe de altă parte – prin existența forței de muncă ieftine. Daca în China costul forței de muncă este de 0,6 dolari ora, atunci în Germania este – 21-22 dolari.
Tabelul 2.1
Principalele state ale lumii producătoare de țesături de bumbac și mixte în perioada 1950-1995, mld. m2
Sursa:AJIHCOB H.B., Xopee B B.C. SKOHO Mimec Kcm u couuanbnanseospcufiunMupa.2001, pag. 619
Industria lânii utilizează o cantitate mai redusă de materie primași are tehnologii mai complicate decât cele folosite la prelucrarea bumbacului. Materia primă sub formă de lâna fină și semifină provine din țările cu un mare efectiv de ovine. În anul 2000 cei mai mari producători au fost Australia (750 mii t), China (290 mii t), Noua Zeelanda (256 mii t), India (74 mii t), Iran (74 mii t), Argentina (68 mii t), Marea Britanie (64 mii t), Uruguay (55 mii t), R. Africa de Sud (53 mii t)și Maroc (40 mii t).
Trebuie remarcat că producerea mondială de lână este în scădere. Astfel, dacă la începutul anilor 90 ai secolului trecut primii 8 producători tundeau 2 617 mii tone, apoi în anul 2000 – numai 1 533 mii tone, o creștere modestă fiind înregistrată doar în China. Specificul subramurii este că cea mai mare parte a lânii se produce în emisfera sudică, industria de prelucrare fiind amplasată, însă, în emisfera nordică.
Spre finalul secolului trecut producția țesăturilor din lână a crescut treptat, dar mult mai încet decât creșterea populației, adică a consumatorilor. Astfel, dacă în 1950 se produceau 2,4 mld m2 de stofe și postavuri, apoi în 1995, 3,1 mld m2, adică creșterea a fost doar cu 29%. În aceeași perioadă a crescut exponențial ponderea Asiei în producerea țesăturilot de lână, reducându-se însă treptat, rolul Americii de Nord și Europei. (tabelul 3).
Tabelul 3.1
Ponderea diferitor regiuni ale lumii în producerea tesâturilor din lânâ si celor mixte în anii 1950-1995, %
Sursa: Ajïhcob H.B., XopeeB B.C. SKonoMunecKan u couuanbnanseospatfiunMupa. 2001, pag. 620
Industria mătăsii naturale în ultimele decenii ale secolului XX s-a ciocnit cu o puternică concurență din partea mătăsii artificiale, din cauzăcă în unele state aceasta subramură a dispărut aproape în totalitate. Destinată unui cerc restrâns de cumpărători, producția de mătase naturală, obținută din gogoșile viermilor de mătase, este în reducere.
Mătasea artificială a început să fie produsă pe scară largă la mijlocul secolului XX, începând să o înlocuiască rapid pe cea naturală. Cel mai mare producător de astfel de țesături a devenit SUA, care fabrică aproximativ jumătate din mătasea artificială țesută în lume.
Industria inului și a cânepii a cunoscut un declin de-a lungul secolului trecut. Fapt ce se explică prin reducerile esențiale ale suprafețelor ocupate de aceste culturi, reduceri cauzate de creșterea producerii bumbacului și apariția fibrelor sintetice mult mai ieftine.
Industria iutei, ca și cea a inului, este localizată în regiunile cu multă materie primă. Se evidențiază, în acest plan, delta comună ale râurilor Gange și Brahmaputra, unde întreprinderi importante funcționează în orașele Calcutta (India), Dacca, Chittagong, Nara-yanganj și Khulna (Bangladesh). De asemenea, pe materie primă locală lucrează și întreprinderile din nord-estul Chinei (Luda). Este prezentă această subramură și în unele state europene cum ar fi: Franta (Dunkerque) și Marea Britanie (orașul Dundee din Scoția). Aici se folosește materia primă importată.
Industria textilă este una din ramurile economice care a cunoscut o evoluție rapidă a procedeelor tehnologice pe baza introducerii celor mai noi cuceriri și realizări ale tehnicii. Dezvoltarea complexă și rapidă a domeniului textil a impus utilizarea calculatoarelor electronice în conducerea și reglarea proceselor, ce au loc pe diferite trepte și la diferite niveluri. Folosirea calculatoarelor conduce la obținerea unor productivități ridicate, reducerea cheltuielilor cu manopera, diversificarea produselor și valorificarea superioară a materiilor prime.
Locul si rolul industriilor textile si de îmbrăcăminte in economia națională.
Industria de confecții din România este o ramură cu o tradiție veche în exportul produselor. Cu o tradiție de peste 100 ani în România, această industrie s-a modernizat începând cu anul 1990.
Ea ocupă, în cadrul economiei naționale, un rol principal din următoarele motive:
produsele industriei de confecții îmbrăcăminte sunt prezente, de mai bine de 30 de ani, pe piața externă;
este o ramură industrială prezentă în toate județele;
însumează o forță de muncă semnificativă (peste 250.000 de salariați);
are atât capacitatea de a-și susține propriile importuri cât și de a crea resurse pentru alte necesități ale economiei;
există o relație foarte bună între prețuri si servicii, atât în raport cu țări „tradiționale” ca Polonia sau Ungaria, cât și cu țări reformatoare ca Rusia, Ucraina ș.a.;
poziție favorabilă față de piața Uniunii Europene;
sectorul industrial al confecțiilor este unul dintre sectoarele dinamice ale economiei românești.
Industria textilă și cea de îmbrăcăminte dețin ponderi importante în producția industrială și comerțul exterior al țării. Acestea acoperă în prezent 8,6% din valoarea producției industriei prelucrătoare, peste 1/4 din exportul total al României și prin sectorul de îmbrăcăminte a contribuit în mod constant cu un sold pozitiv la balanța comercială a țării, creând sursele valutare pentru acoperirea importurilor proprii, dar și disponibilități pentru alte nevoi ale economiei naționale.
Importanța industriilor textilă și de îmbrăcăminte este dată și de forța de muncă importantă angajată, cu un nivel superior de calificare, de aproape 400 mii salariați (aproximativ 25% din numărul total al angajaților din industria prelucrătoare), din care peste 85% femei.
Prin sectorul îmbrăcămintei, România are o prezență puternică pe piața externă, în special pe piața UE (tabelul 4).
În prezent, România se înscrie pe locul 12 între principalele țări exportatoare de îmbrăcăminte, cu o pondere de 1,6% în totalul exportului mondial. În același timp, datorită importurilor de materii prime textile, dar și a firelor și țesăturilor destinate prelucrării lor în cadrul contractelor de export în sistem lohn, România se situează printre principalele 15 țări importatoare de textile, cu o pondere de 1,5% în valoarea importului mondial de astfel de produse.
Tabelul 4.1
Principalii indicatori economici ai industriilor textile și de îmbrăcăminte în România
* numai confecții textile Sursa: Anuarul Statistic al României 2003; pentru anul 2003 date ale M.E.C.
Industria de confecții îmbrăcăminte a avut o creștere in perioada de tranziție la economia de piață, mai ales începând cu 1995, cu toate că industria textilă nu i-a putut asigura necesarul de resurse materiale din cauza faptului că s-a confruntat cu un declin accentuat.
În acest context, singura soluție a fost prelucrarea în sistem „lohn” a confecțiilor pentru export. Agenții producători de confecții s-au dotat cu utilaje performante, și-au modernizat și perfecționat tehnologiile de fabricație. Lohn-ul reprezintă un tip de contract internațional, practicat pe scară largă în țările cu forța de muncă ieftină, prin care un producător se obligă să execute un produs la comanda unui beneficiar, în schimbul unei remunerații. În cadrul operațiunilor de lohn, firma importatoare transmite de regulă toate materialele textile necesare (țesături, tricot metraj), designul, documentația tehnică, accesoriile pentru îmbrăcăminte, iar producătorul din țara parteneră contribuie adesea numai cu manopera la realizarea confecțiilor sau tricotajelor.
Competitivitatea industriei de confecții din România a înregistrat o creștere semnificativă ca urmare a accentuării concurenței internaționale,. La finalul anului 1999, țara noastră se afla pe locul întâi în exporturile de confecții din țările Europei Centrale și de Est, în Uniunea Europeană. Romania a reușit să întreacă Polonia, care, în anii precedenți, se situa pe prima poziție în ierarhia furnizorilor de confecții din țările Uniunii Europene.
Industria confecțiilor de îmbrăcăminte, începând cu anul 1995, a avut un ritm de creștere anual superior celui înregistrat pe ansamblul industriei românești și al industriei prelucrătoare.
La nivelul anului 2003, industria textilă și a confecțiilor de îmbrăcăminte a realizat următoarele principale performanțe:
a realizat 2,9% din PIB-ul României;
a utilizat 18% din numărul de salariați din industrie;
a contribuit la realizarea exportului României cu 35%;
a realizat 6,2% din producția industrială a țării noastre.
În anul 2011 sectorul industriei textile a realizat următoarele ponderi în indicatorii macroeconomici:
– 3,78 % din producția industrială;
– 7,88 % din exportul României;
– 6,03 % din importul României;
– 13,76 % salariați din numărul mediu al salariaților din industrie;
– 5 428 societăți comerciale active.
Un studiu publicat de DG Enterprise and Industry la sfârșitul lui 2012 relevă faptul că dintre țările UE, Romania are cel mai mare potențial de export nevalorificat în industria textilă.
În context internațional, industria confecțiilor de îmbrăcăminte din România ocupă un loc important; în anul 1999, ponderea volumului producției confecțiilor de îmbrăcăminte în producția similară a UE, a reprezentat circa 2%. Confecțiile de îmbrăcăminte din România, cu desfacerea asigurată pe piețele Germaniei, Franței, Italiei, Austriei, Olandei, SUA și Canadei și-au câștigat un bun renume și un important segment de piață, care are reale perspective de extindere.
Importanța industriei confecțiilor de îmbrăcăminte românești este susținută de locul ocupat de volumul exportului de produse românești pe piața U.E., principala piață de desfacere.
Tabelul 5.1
Locuri ocupate de România în ierarhia țărilor concurente pe piața U.E. la confecții textile:
Sursa, www.insse.ro
Tabelul 6.1
Locuri ocupate de România în ierarhia țărilor concurente pe piața U.E. la tricotaje:
Sursa, www.insse.ro
Potrivit unui studiu comparativ realizat de GZT/IBD (Gesellschaft für Technische Zusammenarbeit – societate de consulting sub egida Ministerului Federal al Cooperării Economice și Dezvoltării din Germania), comparativ cu celelalte țări est-europene exportatoare, România se situează la un nivel foarte bun în ceea ce privește prețurile de export si calitatea produselor. De asemenea se afla la un nivel bun în ceea ce privește dotarea cu utilaje și tehnologie modernă, a respectării termenelor de livrare și a imaginii produsului pe piața externă. Singura apreciere mai puțin favorabilă ("nivel mai curând scăzut") este valabilă în ceea ce privește furnizarea de către producătorii români de materiale textile și accesorii calitative.
Tabelul 7.1
Analiza comparativă a concurenței României cu unele țări din Europa Centrală și de Est
Legenda: A= foarte bună; B= bună; C= mai curand slabă; D= slabă
Sursă: GTZ/IBD
În acest moment, România se află pe locul 12 între principalele țări exportatoare de îmbrăcăminte, cu o pondere de 1,6% din totalul exportului mondial. De asemenea, România se regăsește între principalele 15 țări importatoare de textile, cu un procent de 1,5% din valoarea importului mondial de astfel de produse. Acest lucru se datorează importurilor de materii prime textile, dar și a firelor și țesăturilor destinate prelucrării lor în cadrul contractelor de export în sistem lohn.
Analiza structurii întreprinderilor din industriile textilă și de îmbrăcăminte arată o creștere importantă după 1989. Acest lucru a apărut ca urmare a doi factori: procesul de privatizare și explozia întreprinderilor mici (10-49 salariați) și a microîntreprinderilor (1-9 salariați). La sfârșitul anului 2002, ponderea întreprinderilor mici și micro era de 84% în subramura textilă. La finele aceluiași an, ponderea întreprinderilor mici și micro era de aproape 80% în cea a articolelor de îmbrăcăminte. În sectorul industriei textile, un număr mare de întreprinderi mici și micro se regăsește în sub-sectorul ciorapi-tricotaje.
Tabelul 8.1
Structura întreprinderilor în industriile textile-îmbrăcăminte în România în 2002
Sursa: Anuarul Statistic al României 2003
Ramurile textile-îmbrăcăminte s-au dezvoltat inegal, producția textilă fiind în scădere netă după 1989 până în anul 1996. Ulterior a avut loc o creștere lentă fără a se putea ajunge din nou la nivelul anului 1989.
Au existat factori multiplii care au determinat scăderea volumului producției de textile: cererea populației s-a diminuat, alte ramuri consumatoare de produse textile (articole tehnice) au intrat in declin, a scăzut producția internă a unor materii prime textile, unele fabrici textile s-au reprofilat după privatizare pe producerea altor produse, s-au diminuat oportunitățile de desfacere a țesăturilor în urma pierderii pieței CAER.
Gradul ridicat de privatizare este o altă caracteristică importantă. În timp ce întreprinderile producătoare de confecții și tricotaje sunt in procent majoritar în proprietate privată (99,8%), în sectorul textile lucrurile stau diferit. Gradul de privatizare este de doar 83%, existând 30 firme de stat, cu pondere în producția de fire și țesături.
Capitalul străin a fost atras masiv de privatizarea industriei de îmbrăcăminte. În urma atragerii de capital străin, au crescut investițiile pentru modernizare si reînnoire tehnologică. Gradul de utilizare a capacităților de producție a crescut în ultimii ani în mod constant pana la peste 95%.
La polul opus, în sectorul textil gradul de utilizare a capacităților de producție este scăzut: filaturile dețin un procent de 48%, țesăturile 38%, tricotajele 46%. Singura excepție o reprezintă producția de ciorapi cu un procent de 85%. Gradul de reînnoire și modernizare a capacităților de producție este de 27% în filaturi, 36% în țesătorii și secțiile de finisare și de 62% în producția de tricotaje și ciorapi.
A avut loc și o importantă scădere a producției interne de materii prime textile, așa cum s-a menționat deja. Daca în 1989 Romania folosea materii prime din țară in proporție de 75%, in 2002 procentul s-a redus la 31%.
În prezent 75% din necesarul de fibre și fire artificiale și sintetice se asigură din import. Inul este importat intr-un procent de peste 70%, iar bumbacul provine in totalitate din import.
Circa 80% din țesăturile consumate în sectorul confecțiilor pentru îmbrăcăminte provin din import. Pentru accesoriile pentru îmbrăcăminte ponderea importului este cu aproximație de 85%.
De asemenea destinația producției realizate s-a modificat. În prezent se desface pe piața internă aproximativ 15% din totalul producției comparativ cu 1989 când 60% din totalul producției era destinat pieței interne. Motivele acestei schimbări sunt orientarea cu prioritate a producției de îmbrăcăminte spre piața externă si erodarea puterii de cumpărare a populației.
Industria textilă în context european
Piața textilă și de îmbrăcăminte prezintă o importanță majoră în context european, atât prin poziția pe care o deține în cadrul economiei globale și pe piața mondială, cât și prin volumul însemnat de schimburi între UE și țara noastră.
Potrivit ultimelor date furnizate de Euratex (iunie 2004), industria textilă și de îmbrăcăminte a UE a realizat în 2003 o cifră de afaceri de peste 200 miliarde euro (92 800 euro/persoană angajată). Numărul firmelor producătoare este de 98,3 mii, iar cel al angajaților de aproape 2 milioane persoane, cifră majorată la 2,7 milioane persoane după aderarea celor 10 țări noi membre în 2004. Valoarea adăugată era în anul 2002 de 37,8 miliarde euro în sectorul textil și de 25,3 miliarde euro în cel al îmbrăcămintei.
Întreprinderile mici și mijlocii predomină în industria textilă din UE, cele cu mai puțin de 50 de salariați reprezintă 80% din forța de muncă angajată în subramura îmbrăcămintei și realizează 50% din valoarea adăugată.
Industria textilă și de îmbrăcăminte a UE este concentrată în cinci țări: Italia, Marea Britanie, Franța, Germania și Spania, care dețin o pondere cumulată de aproximativ 3/4 din totalul producției ramurii. Pe subramuri, țările sudice Italia, Grecia, Portugalia și în mai mică măsură Spania și Franța contribuie îndeosebi la producția de îmbrăcăminte a UE, în timp ce țările nordice ca Marea Britanie, Germania, Belgia, Olanda, Austria și Suedia se concentrează mai mult pe producția de textile.
Volumul investițiilor pe ansamblul ramurii s-a ridicat în 2003 la 5,1 miliarde euro, echivalent cu 2,9% din volumul cifrei de afaceri. Gradul de valorificare a producției pe piața externă este destul de ridicat, fiind de cca. 23%.
Comparativ cu industria prelucrătoare pe ansamblu, piața externă are o mai mare importanță pentru ramura textilă și de îmbrăcăminte; totodată și gradul de penetrare a importului este semnificativ mai mare în această ramură, fiind în medie de 44% per total UE (15), dar ajungând până la 55% în sectorul îmbrăcămintei în țări ca Germania, Franța și la 48% în Marea Britanie.
Uniunea Europeană se situează pe primul loc în exportul mondial de produse textile (aproximativ 1/3 din exportul mondial) și pe locul doi după China în cel de îmbrăcăminte (8%).
Totodată UE se situează pe primul loc în importul mondial de textile (11%) și pe locul doi după SUA în cel de îmbrăcăminte (25%). Uniunea Europeană (15) are constant o balanță comercială excedentară pentru produsele textile, dar deficitară în comerțul cu îmbrăcăminte, deficitul dublându-se practic în perioada 1995-2003. ( tabelul 8).
Tabelul 9.1
Comerțul exterior cu textile îmbrăcăminte al UE, în perioada 1995-2003
*numai comerțul extracomunitar
** inclusiv fibre textile
Sursa: Europa – Enterprise – Textile and Clothing, iunie 2004
Principalii parteneri comerciali ai UE în sectorul de textile – îmbrăcăminte sunt țările asiatice, țările est-europene și țările nord-africane, iar dintre țările industrializate – SUA, Elveția și în mai mică măsură Japonia.
Analiza în evoluție a principalelor 10 țări furnizoare de textile ai UE, cărora le revenea în 2003 aproape 69% din valoarea totală a importului extracomunitar, confirmă creșterea importului din țările asiatice (cu precădere din China, care ocupă de altfel primul loc ca furnizor, cu o pondere de 13,6% în totalul importului extracomunitar al UE), Turcia (12,4%) și unele țări est europene, respectiv Cehia (5,5%) și Polonia (3,7%). Importul din SUA, Japonia și Elveția este în scădere constantă în perioada 2000-2003. Pe planul exportului UE, principalele sale 10 piețe de desfacere dețineau în 2003 o cotă parte cumulată de 58%, pe primele 3 locuri situându-se SUA (10,0%), Polonia (8,1%) și România (7,9%) (tabelul 9).
Tabelul 10.1
Principalii parteneri în comerțul extracomunitar cu textile al UE în perioada 2000-2003
În sectorul îmbrăcămintei se constată aceeași tendință de concentrare a schimburilor pe un număr relativ restrâns de parteneri. La nivelul anului 2003, peste 64% din valoarea totală a exportului extracomunitar era deținut de 10 țări, din care pe primele patru locuri se situează Elveția (15,3%), SUA (13,4%), Rusia (6,4%) și România (4,3%). În dinamică are loc o creștere însemnată a livrărilor UE către China, România, Rusia și în mai mică măsură spre Elveția. În schimb, se constată o reducere a exportului spre SUA (care se situează în prezent pe locul 2, ca debușeu după Elveția, Japonia și Norvegia). În sfera importului UE de îmbrăcăminte, principalele 10 furnizoare dețineau în 2003 o cotă parte de peste 71%, pe primele 3 locuri, cu o prezență crescândă pe piața UE se situează China (29,3% din totalul importului extracomunitar), Turcia (14,2%) și România (7,2%, comparativ cu 5,4% în 2000). Importul din aceste trei țări, precum și din India, Bangladesh și țările nordice au cunoscut o tendință constant ascendentă, în timp ce importul din Hong-Kong, Indonezia și Polonia s-a redus substanțial, ceea ce a dus la pierderea pozițiilor lor în ierarhia principalilor furnizori ai UE
Aceste date relevă o puternică dependență a țărilor asiatice, est-europene, Turciei și țărilor nord-africane de piața UE, mergând până la peste 95% din totalul comerțului lor, dependență în condițiile eliminării totale a cotelor de import.
În acest context, analiza transformărilor înregistrate pe piața europeană a produselor textile și de îmbrăcăminte (aceasta este piața pe care România exportă 94,43% din totalul exporturilor de textile și de îmbrăcăminte) și modul în care acestea influențează industria textilă și de îmbrăcăminte din România este o temă de mare actualitate. După ce, în 2003 și 2004, România a fost lider în topul exportatorilor de confecții pe piața UE, iar produsele acestei industrii au reprezentat aproape jumătate din comerțul nostru exterior cu UE, după cum se poate vedea în capitolul III, în ultima perioadă se înregistrează un ușor declin, provocat și de conjunctura nefavorabilă a aprecierii cursului de schimb al leului în raport cu euro și a liberalizării pieței europene către exporturile asiatice. Era un declin oarecum așteptat, pentru că în drumul spre UE, care presupune convergența nominală și reală, se știa că se vor pierde locuri de muncă și cote de piață în industriile intensive în forță de muncă ieftină. De acest fenomen nu au scăpat, la vremea lor, foste mari exportatoare de textile și îmbrăcăminte, precum Spania ori Polonia.
Extinderea Uniunii Europene devenită efectivă de la 1 mai 2004 înseamnă pentru industria textilă și de îmbrăcăminte a UE un plus de 0,6 milioane lucrători, echivalent cu 40% din numărul total de angajați în sector în UE 15 și crearea unei piețe vaste de aproape 500 milioane consumatori. Într-o încercare de estimare a impactului extinderii UE în această ramură industrială se apreciază că la nivelul anului 2001, 8 din cele 10 țări candidate care au aderat la UE însumau aproximativ 5,6% din cifra de afaceri în UE (25), peste 27% din numărul celor angajați în ramură și aproximativ 5% din valoarea exportului ramurii (tabelul 11).
Tabelul 11.1
Poziția unor țări selectate noi membre UE în industria textilă și de îmbrăcăminte a UE.
Sursa: Consolidated Report – 2005 T/C Liberalisation, februarie 2004
În industria confecții-îmbrăcăminte, principalul obiectiv strategic ce trebuie avut în vedere este creșterea competitivității produselor în condițiile economiei de piață, cu costuri materiale și sociale minime și eficiență maximă. Aceasta presupune menținerea poziției României pe piețele externe actuale dar și câștigarea de noi piețe, inclusiv prin recâștigarea poziției avute anterior pe unele piețe ca Rusia, Ucraina, SUA, precum și penetrarea pe piețe din Orientul Apropiat și Mijlociu. De asemenea, dezvoltarea exporturilor și în alte țări membre ale UE în afara Italiei, Germaniei, Franței și Marii Britanii, pe piața cărora prezența României ca furnizor este modestă sau numai accidentală.
Acțiunile întreprinse pentru pregătirea integrării României la UE sunt în curs de câțiva ani și ele implică în principal adoptarea și implementarea acquis-ului comunitar.
1.4 Comerțul în industria textilă
Industria de confecții de îmbrăcăminte este un sector tradițional al economiei Românești care joaca un rol important în ceea ce privește exporturile țării și ocuparea forței de muncă.
Importanța industriei confecțiilor de îmbrăcăminte românești este susținută de locul ocupat de volumul exportului de produse românești pe piața U.E., principala piață de desfacere.
Pe fondul accentuării concurenței internaționale, competitivitatea produselor industriei confecțiilor de îmbrăcăminte românești a crescut mult, România ocupând locuri superioare în ierarhia țărilor concurente pe piața U.E.
Accentuarea concurenței pe piața UE a condus în ultimele două decenii la dezvoltarea fenomenului delocalizării producției dinspre țările industrializate, în special din SUA și UE, atât prin transferul direct a unei părți din capacitățile lor de producție pentru textile (fire, țesături) în țările în curs de dezvoltare cu costuri mai reduse ale forței de muncă, cât și prin operațiuni de prelucrare pasivă (outward processing trade – OPT) în UE sau „production share” în SUA, cunoscute și sub denumirea de lohn.
În cadrul operațiunilor de lohn, firma importatoare transmite de regulă toate materialele textile necesare (țesături, tricot metraj), designul, accesoriile pentru îmbrăcăminte, iar producătorul din țara parteneră contribuie adesea numai cu manopera la realizarea confecțiilor sau tricotajelor. Contractele în regim de lohn în industria îmbrăcămintei, ca de altfel și în cea a încălțămintei sunt practicate pe scară largă, în special de UE și SUA, care au astfel o soluție pentru menținerea competitivității industriei lor textile.
Tranzacțiile în lohn (OPT) au devenit un factor major în producția de îmbrăcăminte. Potrivit aprecierilor analistului de piață M. Scheffler (2002), peste 60% din producția firmelor UE se realizează în regim lohn (OPT).
Principalii factori care au contribuit la extinderea producției în sistem lohn sunt:
Costurile reduse ale forței de muncă în țările est-europene și în cele în curs de dezvoltare. Potrivit datelor Euratex, în industria îmbrăcămintei, cheltuielile cu munca vie se cifrau în România la 1,15 dolari/oră, în Polonia – 2,97 dolari/oră, Ungaria – 2,85 dolari/oră, China – 0,48 dolari/oră, Maroc – 1,56 dolari/oră, Turcia – 2,08 dolari/oră. În același an, indicatorul era de 18,05 dolari/oră în Germania, Italia 11,5 dolari/oră, Marea Britanie 10.9 dolari/oră, SUA 11,5 dolari/oră;
Cheltuielile reduse de transport, prin angajarea de astfel de operațiuni de preferință cu țări apropiate geografic de țara importatoare, a dus la contribuit la extinderea contractelor în lohn ale UE, îndeosebi cu țările est-europene și cele mediteraneene, iar ale SUA cu Mexicul și unele țări din America Centrală;
Răspunsul rapid și flexibilitatea mare în realizarea produselor finite bazate pe proximitatea geografică față de piața de desfacere, dar și pe capacitatea firmei executante de a răspunde la fluctuațiile cererii și ale modei;
Transmiterea know-how-ului prin investiții făcute de țara beneficiară (de îmbrăcăminte) în mașini, utilaje și tehnologii moderne.
Pentru țările (executante) producătoare care realizează astfel de contracte în lohn, inclusiv pentru România, acest sistem s-a dovedit a fi benefic pe termen mediu, permițând funcționarea la întreaga capacitate a fabricilor de confecții și tricotaje, dotarea cu utilaje și tehnologii moderne și asigurarea accesului crescând al producătorilor pe piețele vest-europene.
Pe termen lung, lohnul implică însă dezavantaje pentru firmele executante: încasările din export sunt mult mai mici decât în cazul fabricării în totalitate a produsului finit, precum și diminuarea posibilităților de promovare a confecțiilor sub marcă proprie, respectiv pierderea identității firmei.
Conform modului de operare producătorii din industria de confecții pot fi divizați in 3 categorii:
companii care produc exclusiv in lohn (de departe majoritari)
companii care încearcă să reducă ponderea lohn-ului și au început să dezvolte în paralel colecții proprii ;
companiile autohtone care și-au dezvoltat de la început propriile mărci, cum ar fi de exemplu producătorul din Cluj Jolidon.
După anul 1990, operațiunile în regim lohn s-au extins substanțial în prima parte a anilor ’90 de firmele germane, belgiene și franceze, iar ulterior de firmele italiene, engleze și grecești. Acest gen de tranzacții este practicat în ultimul timp și de firmele spaniole.
Analiza balanței comerțului cu îmbrăcăminte al UE pe principalii parteneri în perioada 1995-2002 relevă că marea majoritate (peste 82% în 2002 a contractelor în sistem lohn pentru îmbrăcăminte s-au derulat cu țările est-europene și mediteraneene, în special nord-africane). China deși este principalul furnizor de îmbrăcăminte al UE, nu lucrează în lohn decât în mică măsură (acoperă numai 4,6% din totalul deficitului balanței UE în comerțul cu îmbrăcăminte) „tabelul 12”.
Tabelul 12.1
Balanța comerțului extracomunitar cu îmbrăcăminte pe principalii parteneri în 1995-2002
– milioane ecu/euro –
Sursa: Calculat pe baza datelor din Eurostat – Comext CD Rom 4/1996 și 3/2004
Dintre țările est-europene, România se situează pe primul loc ca furnizor de îmbrăcăminte în lohn, în special de confecții din țesături.
Începând cu anul 2005, ca urmare a dificultăților care au afectat industria ușoară, comerțul exterior cu astfel de bunuri a înregistrat un trend descendent, trecând astfel de pe locul I, pe care l-a ocupat mult timp în cadrul exporturilor românești, pe locul II, după construcțiile de mașini.
Contribuția acestuia la realizarea exporturilor și importurilor românești s-a redus astfel de la 35,6% la 18,4% și respectiv de la 20,2% la 9,2% în anul 2007, comparativ cu anul 2001.(vezi graficul 1)
Graficul 1.1
Comerțul exterior cu produse prelucrate în sistem „lohn”(2001-2005)
Graficul 1.1
Sursa: Calculat pe baza datelor din Eurostat
CAPITOLUL II
INDUSTRIA ROMÂNEASCĂ DE TEXTILE ȘI CONFECȚII
1.2 Piața mondială a textilelor si perspectiva României.
Analiza pieței textilelor și confecțiilor are o importanță majoră, atât prin poziția ce o deține în cadrul economiei globale, cât și pe piața mondială. Piața mondială de textile este o piață vastă și eterogenă, care acoperă o multitudine de produse, de la fibrele și firele textile până la textilele finite, tricotajele și confecțiile. Principalele caracteristici ale pieței mondiale de textile sunt:
este o piață industrială ce utilizează foarte mult munca vie;
are un coeficient de elasticitate al cererii față de venit redus; piață saturată și concurențială în țările dezvoltate;
intensificarea procesului de globalizare a producției și comerțului, bazat pe diferențierea între nivelul costurilor de producție, inclusiv al salariilor în diverse țări;
comerțul cu textile este singurul reglementat pe plan internațional prin sistemul cotelor de import.
Unele dintre punctele forte ale sectorului textil ce i-au permis acestuia să se dezvolte în cadrul economiei mondiale sunt:
se adaptează foarte ușor la nevoile și cerințele consumatorilor, având astfel o dezvoltare considerabilă în sectorul privat;
implică costuri relativ mici pentru modernizări, retehnologizări și înființări de întreprinderi mici și mijlocii;
prezintă o mare flexibilitate și un grad ridicat de adaptabilitate la schimbări și în special la cele ale modei;
este un sector cu o industrie viabilă, având produse destinate satisfacerii nevoilor consumatorilor și foarte solicitate la export;
sectorul deține o forță de muncă bine instruită în domenii ca: țesătorie, tricotaje, finisare,design, confecționare și tăbăcire.
Industria textilă și de confecții este apreciată ca fiind una dintre cele mai importante ramuri industriale deoarece se află într-o strânsă legătură cu activitatea omului. Una dintre necesitățile vitale ale ființei umane din toate timpurile a fost, pe lângă asigurarea hranei, procurarea materialelor necesare confecționării îmbrăcămintei. Astfel au intrat în circuitul economic o serie de produse naturale ca blănurile, lâna, inul, cânepa, bumbacul, etc. care din cele mai vechi timpuri și până la începutul acestui veac au asigurat în proporție de sută la sută necesitățile de îmbrăcăminte ale umanității. În toată această perioadă, progresele s-au referit la elaborarea unor tehnologii perfecționate de prelucrare care au permis ca din aceste materii prime naturale să se obțină cantități tot mai mari de îmbrăcăminte întruchipând calități din ce în ce mai bune.
Grafic 1.2
Top 10 producători de bumbac în 2011 (milioane baloturi)
Sursa: http://www.xtb.ro/oferta-xtb/forex/cottons-bumbac
După cum se observă în figura 1, China conduce detașat în topul țărilor producătoare de bumbac, datorită materiilor prime și forței de muncă ieftină și calificată.
Țările cu un rol important în această industrie se pot împărții în două grupuri:
Grupul țărilor dezvoltate, ce dețin tehnologie de vârf, dar care au abandonat „marea industrie” atunci când costurile au devenit prea mari. Din această categorie fac parte SUA, Canada, Japonia și unele țări membre UE;
Țările în curs de dezvoltare, deținătoare de materie primă și forță de muncă, ieftină și calificată. China, Thailanda, Indonezia, Coreea, India, Pakistan, Turcia și Mexic.
1.2.1 Importanța industriei textile în Uniunea Europeana.
Producția din industria textilă europeană ar putea înregistra o scădere importantă ca urmare a extinderii exporturilor Chinei, iar cele mai afectate state ar putea fi Romania și Bulgaria.
Așa cum se știe, cel puțin până asiaticii invadează din ce în ce mai mult piețele europene cu textile la prețuri rezonabile. Ca urmare a acestui fapt țările membre au solicitat Comisiei Europene să impună restricții la importurile masive din China. În momentul de față aproximativ 40% din îmbrăcămintea vândută în UE se importă din China și se estimează că această cifră va crește considerabil. De aceea Comisia Europeană va fi gata să utilizeze toate instrumentele sale pentru a sprijini țările membre de invazia chinezească.
Industria europeană de textile și confecții are o tradiție îndelungată în ceea ce privește conducerea în domeniul inovării, modei și creativității, și în ciuda unei competiții globale acerbe si relocare semnificativă a manufacturării în țările cu mână de lucru ieftină, ea continuă să reprezinte unul din sectoarele industriale de bază ale economiei europene. Este un jucător cheie în comerțul mondial, prima la exporturi textile și a treia în confecții. Cu un total mai mare de 110.000 companii în UE, din care 95% sunt IMM-uri, ea acoperă un peisaj industrial fascinant producând o multitudine de produse industriale pentru consumatori diferiți, utilizând nenumărate procese și tehnologii relaționate, înalt specializate și aplicând cunoștințe avansate. Spre deosebire de anumite industrii din Europa, industria textilă și de confecții este un lider mondial in utilizarea tehnologiei, inovarea de procese și produse, inclusiv crearea modei și a altor activități de inovare (non-tehnologice)
Acest sector al U.E. se caracterizează prin următoarele aspecte:
grad ridicat de concentrare regională a producției, care este situată, în special în statele din sudul spațiului comunitar (Italia, Spania, Portugalia);
se accentuează avantajele competitive și concentrarea pe produse cu design plăcut, inovație și tehnologie;
mulți producători europeni sunt lideri pe piața textilelor tehnice și nețesute;
cea mai mare parte a producției textile din UE are un nivel înalt al calității;
industria textilă și cea vestimentară este dominată de un număr mare de întreprinderi mici și mijlocii, care în marea lor majoritate sunt de tipul asociaților familiale și dispun în medie de 20 de persoane angajate.
Spre deosebire de anumite industrii din Europa, industria textilă este lider mondial în utilizarea tehnologiei, inovarea de procese si produse, inclusiv creația de modă și alte activități de inovare non-tehnologice. În acest context industria modei europene se bucură de o predominantă mondială, în vreme ce sectorul “textilelor tehnice” de producție este, în aceeași măsură, recunoscut pentru rolul său de pionier. Domeniul textilelor se bucură de un surplus la export o dată cu creșterea mondială rapidă, care a menținut gradul de competitivitate și l-a îmbunătățit prin produse si procese inovatoare.
2.2 Poziționarea industriei de textile în cadrul României.
Industria textilă și cea de îmbrăcăminte dețin ponderi importante in producția industrială și comerțul exterior al țării. Prin intermediul acestui sector, România are o prezență puternică pe piața externă în special pe piața UE. Industria de textile este dinamică în cadrul economiei naționale având un nivel ridicat de performanta prin:
contribuie foarte activ la stabilitatea socială, fiind reprezentat în toate județele țării;
are un raport însemnat în totalul exporturilor românești;
are un loc important în ierarhizarea furnizorilor de produse textile pentru piața UE;
contribuie cu sold pozitiv la balanța de comerț a țării.
După anul 1989 industria textilă românească a cunoscut mai multe etape de dezvoltare dar și de stagnare, datorită conjucturilor în care s-a aflat țara noastră. Indiferent de condițiile actuale, industria confecțiilor textile a reușit să se mențină la un nivel de competitivitate ridicat, fapt pus în evidență prin atu-urile de care beneficiază în prezent. Primul avantaj se datorează dezvoltării confecțiilor textile (îmbrăcăminte), fapt ce se poate remarca prin următoarea situație avută în vedere în perioada decembrie 1989 – ianuarie 2004:
Tabel 1.2
Evoluția grupelor de produse în perioada decembrie 1989 – ianuarie 2004
Sursa: Industria textilă, nr.3, 2004, pag. 156.
Grafic 2.2
Sursa, www.insse.ro
Datele prezente în figura 2 ne arată creșterea semnificativă a ponderi industriei textile în totalul exportului industriei prelucrătoare după 1990, cifrele depășind 100% în 1998 față de 1990.
Evoluția industriei textile, în perioada decembrie 1989 – 1 ianuarie 2004 este evidențiată de către specialiștii din domeniu prin următoarele aspecte:
căderea grupei de produse textile de la 52,00% la 15,20% poate fi explicată prin importurile masive de diverse produse din Turcia și China. Cele două țări au „invadat” piața românească cu o varietate foarte mare de produse, la prețuri acceptabile, însă nu foarte bune din punct de vedere calitativ.
Dezvoltarea industriei textile de confecții – îmbrăcăminte (de la 28% la 62,5%). Creșterea înregistrată în grupa confecțiilor–îmbrăcăminte se datorează aplicării sistemu-lui „lohn”. Întreprinderile din țara noastră au adoptat un sistem care sub aparența unor firme direct producătoare, realizau produse pentru alte întreprinderi sau firme din afara țării întrucât forța de muncă este încă ieftină. Firmele românești produc sub marca unor firme cu identitate proprie. Deși industria textilă românească nu este recunoscută pe plan internațional, produsele românești pot fi recunoscute cu ușurință. Acest sistem „lohn” a contribuit în cea mai mare măsură la falimentarea multor întreprinderi din industria textilă din țara noastră.
Gradul foarte mare de flexibilitate înregistrat demonstrează posibilitatea de adaptare cu ușurință la cerințele diverselor categorii ale populației (ținându-se cont de tendințele modei), atât pe plan intern, cât și pe plan extern.
Tabel 2.2
Evoluția grupelor de produse la import și export în perioada decembrie 1989 – ianuarie 2004
Sursa: Industria textilă, nr.3, 2004, pag. 156.
Efectuarea de modernizări, retehnologizări în acest domeniu au atras atenția investitorilor interni și externi. Acest sector deține forță de muncă bine instruită în domenii precum: design, țesătorie, filatură, etc.
În anul 2004, industria textilelor și a confecțiilor realizează cea mare parte a exporturilor în sistem de procesare activa, respectiv 93% din exporturile sectorului industrial respectiv. Practic, IMM-urile active în sectorul textile și de confecții si exportatoare depind în foarte mare măsura de procesele de externalizare a producției din partea țărilor mai dezvoltate din Europa, făcându-le cel mai vulnerabile la factorii de schimbare și mobilitate care caracterizează aceste tipuri de operațiuni.(vezi graficul 3)
Grafic 3.2
Ponderea PA in exportul total al IMM-urilor din industria prelucratoare, in anul 2004
Sursa: DGV, calcule din baza de date agregata a ANIMMC
Conform estimărilor efectuate de către Ministerul Economiei și Comerțului în perioada 1989 – 2007, evoluția producției principalelor grupe de produse din sectorul textile-pielărie se prezintă astfel:
Tabel 2.2
Evoluția producției principalelor grupe de produse din sectorul textile-pielărie
Estimări efectuate de către Ministerul Economiei și Comerțului în sectorul textile-pielărie.
Anul 2005 a adus pe plan mondial o măsură preconizată încă din anul 1995: abolirea totală a sistemului cotelor la importurile de textile. Prin această decizie a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), care a supravegheat reducerea constantă a cotelor încă din 1995, când fusese semnat la Marrackech Acordul Textil și Vestimentar, toate țările membre ale OMC își deschideau porțile în fața importurilor nelimitate din Asia, mai ales din China, care este principalul beneficiar al acestei măsuri economice.
Pentru România, această măsură a reprezentat o dublă lovitură. În primul rând, piața internă, deja sufocată de mărfurile chinezești, va fi aproape imposibil de recucerit după această eliminare a cotelor de import. În al doilea rând, exportatorilor români, le va fi din ce în ce mai greu să-și păstreze piața de desfacere tradițională din Uniunea Europeană a cărei pondere este de cca. 85% din exporturile de textile. România devine o victimă a liberalizării importurilor, întrucât nici o firmă românească nu poate face față concurenței chinezilor. Orice firmă chinezească primește subvenții mari pentru export, ceea ce nu e cazul României.
Aderarea României la Uniunea Europeană, din perspectiva sectorului industriei textile a presupus mai multe dezavantaje decât avantaje. Primul dezavantaj este fatal întreprinderilor și firmelor care utilizează sistemul de lohn. Deschiderea piețelor de confecții textile și transferarea contractelor de lohn către acele țări cu costuri mai mici ale forței de muncă, ar putea duce la închiderea unui număr foarte mare de firme de confecții din țara noastră. “Peste 84% din firmele care activează în industria confecțiilor lucrează în lohn. Mai grav este că majoritatea acestor firme sunt microîntreprinderi, cu câțiva salariați, care depind de multe ori de un singur client. Această categorie de companii se află în pericolul de a dispărea după deschiderea pieței”, afirma Maria Grapini, președinta Federației Patronatelor din Industria Ușoară (FEPAIUS).
Nu putem neglija nici aspectele pozitive care au marcat intrarea României în Uniunea Europeană. Dintre aceste avantaje enumerăm următoarele:
dezvoltarea sectorului industriei textile prin atragerea de noi investitori străini și creșterea competitivității produselor românești pe piețele Uniunii Europene, odată cu aderarea în cadrul acesteia;
utilizarea unor taxe vamale noi și absența restricționărilor impuse din punct de vedere cantitativ al importurilor în cadrul Uniunii Europene;
lărgirea relațiilor contractuale și parteneriale cu toate țările Uniunii Europene. Participarea la negocierile comerciale internaționale vor aduce României promovarea anumitor articole sau relansarea anumitor linii de modă specifice țării noastre. Cu această ocazie se vor putea încheia și acorduri comerciale preferențiale;
beneficiind de fonduri noi, putem realiza o relansare a întregii industrii textile prin modernizarea întreprinderilor de profil din țara noastră.
Trecerea de la producția în lohn la marca proprie a început sǎ devinǎ o necesitate pentru marea majoritate a producǎtorilor autohtoni din industria textila.Agenții economici din aceastǎ industrie trebuie sǎ conștientizeze importanța și necesitatea înregistrǎrii produselor ca marcǎ proprie. Din pǎcate, însǎ, numǎrul celor care au fǎcut primii pași încercînd sǎ se impunǎ pe piațǎ cu propriile produse este foarte mic. In ceea ce privește brand-urile, acestea sint și mai puține. Mǎrcile care și-au dobîndit în timp o anumitǎ notorietate pe piațǎ sunt doar 10, în condițiile în care în Romǎnia activeazǎ, în industria textilǎ, aproximativ 8.900 de firme. Solutia optimǎ pentru ca acestea sǎ își poatǎ continua activitatea și dupǎ anul 2007 o constituie producția, în cantitǎți mici, de articole mai scumpe, precum si o mai bunǎ promovare a acestora. In acest sens, se va implementa si “…un program guvernamental prin care producatorii autohtoni pot primi ajutor financiar pentru promovarea produselor, dar de care acestia nu stiu cum sa beneficieze”, a declarat președintele Federației Patronatelor din Industria Ușoarǎ (FEPAIUS).
În 2007 a fost inregistratǎ o scǎdere semnificativǎ a a producției industriale de textile, cu circa 12% comparativ cu 2006. De doi ani existǎ același trend descrescǎtor al producției industriale și așa se va intampla și în 2008. De asemenea, exportul a scǎzut în 2007 cu 4%, avand o scǎdere mai accentuatǎ pe segmentul producției de imbrǎcǎminte de 9%. Piața de textile va scǎdea în 2008 cu circa 10-15%, dar începînd cu 2009 piața ar putea reajunge la un nivel de echilibru, fără a mai înregistra scǎderi. În aceste condiții, sunt în derulare câteva proiecte la nivel de patronat pentru a sprijinii întreprinzătorii români ce activează în industria textilă.
2.2.2 Principalii actori de pe piața românească.
În prezent, România se înscrie pe locul 12 între principalele țări exportatoare de textile,cu o pondere de 3,6% în totalul exportului mondial. Sectorul de textile a intrat în concurență cu producători din toată lumea și a luat contact cu o concurență neloială prin confruntarea pe piață cu produse realizate în țări cu mari resurse textile ca: China,Turcia India, Thailanda, Pakistan,Mexic s.a.
Principalele avantaje competitive ale industriei de textile din Romania sunt:
tradiția îndelungată a ramurii economice ca furnizor de produse specifice pe piețe externe;
forța de muncă calificată, optenabilă la prețuri competitive;
rețea națională de pregătire profesională importantă;
capacități de producție care pot fi modernizate cu un efort investițional;
existența unui mediu concurențial real, datorită numărului mare de agenți economici de profil;
poziția geografică favorabilă față de principalele piețe de aprovizionare și desfacere.
În România există multe firme care produc aproape toate tipurile de confecții de îmbrăcăminte. Ponderea cea mai mare o dețin firmele producătoare de îmbrăcăminte femei,îmbrăcăminte bărbați și îmbrăcăminte copii; urmează cele care realizează îmbrăcăminte sport precum și confecții tricotate.
O pondere mai mică o dețin firmele care produc lenjerie de corp,ciorapi și îmbrăcăminte de lucru. Printre principalii producători se numără majoritatea societăților comerciale desprinse din fosta I.C.T.B, cum sunt: Internațional Conf S.A., Confex Internațonal S.A., Faberom S.A., Modconf S.A., Modstar S.A., Samric S.A., Stil Conf S.A., cu sediul în București. În țară producători mai importanți sunt: Moda Arad S.A. (confecții pentru femei), Oradinum S.A. – Oradea ( costume bărbați și confecții pentru femei); Brainconf S.A. – Brăila (cămăși bărbătești); Târnava S.A. – Sighișoara (cămăși bărbătești, confecții femei și copii); Confecții Bârlad S.A. (cămăși bărbătești, confecții femei, îmbrăcăminte sport); Iași Conf S.A. – Iași (confecții femei, bărbați, copii și îmbrăcăminte sport); Star Mod S.A. – Suceava( confecții femei); 1 Iunie S.A. – Timișoara ( confecții tricotate și lenjerie de corp); Altex S.A. – Alexandria (confecții femei); Argos S.A. – Cluj-Napoca (îmbrăcăminte sport, lenjerie, costume de baie, confecții tricotate); Artego S.A. – Târgu-Jiu ( confecții bărbați, femei și îmbrăcăminte de lucru) et
2.2.3 Evoluția industriei textile românești.
Industria textilă și cea a confecțiilor de îmbrăcăminte, cu o tradiție de peste 100 ani în România, s-a dezvoltat mai accentuat în perioada 1965-1980, cu utilaje, instalații și tehnologii preponderent din țară. Structura de producție a anilor 70-80 a fost astfel construită, încât să satisfacă nevoile pieței interne cu textile și îmbrăcăminte, iar surplusul de produse să se exporte preponderent în țările CAER și apoi în alte țări.
Începând cu anul 1990, cererea de produse textile și de îmbrăcăminte pe piața internă a scăzut vertiginos, piața CAER s-a destrămat, iar competitivitatea produselor textile de atunci era inferioară produselor similare din țările concurente.
În perioada de după 1990, o dată cu semnarea Acordului de asociere la UE, a acordurilor de comerț liber cu țările AELS și cu țările membre CEFTA, precum și prin reînnoirea cadrului juridic al relațiilor comerciale și de cooperare cu celelalte state vecine, comerțul exterior românesc a înregistrat o relansare pe anumite spații geografice.
Astfel, comerțul exterior al României a cunoscut o tendință de repolarizare a sa, în special prin integrarea comercială cu țările membre ale UE, concomitent cu micșorarea schimburilor cu țările Europei Centrale și de Est. Elementul definitoriu al schimburilor comerciale de confecții îmbrăcăminte cu unele țări din UE îl reprezintă opțiunea partenerilor străini din aceste țări pentru procesarea în sistem lohn (sistem OPT – outward processing trade). Pentru partenerii din UE, acest tip de cooperare cu România, comparativ cu alte țări din Europa de Est, prezintă avantaje legate de costuri și de amplasamente atractive de producție.
Scăderea cererii de produse textile și de îmbrăcăminte pe piața internă s-a datorat erodării puterii de cumpărare, iar scăderea producției s-a datorat declinului sectoarelor furnizoare de materii prime.
Piața de desfacere a produselor textile și a confecțiilor de îmbrăcăminte realizate în România a cunoscut următoarea evoluție: (tabelul 3)
Tabelul 3.2
*Notă: Producția realizată cuprinde și valoarea materiei prime pentru prelucrare în lohn
Sursa: M.E.C.
Față de anul 1989, în care 40% din producția de confecții era destinată pieței interne și 60% exportului, la nivelul anului 2003, exportul deține cca. 97% din volumul total al producției realizate.
Astfel, producția de confecții este destinată preponderent exportului:
Grafic 4.2
Sursa, M.E.C
Concomitent cu îngustarea piețelor de desfacere a produselor autohtone, au fost liberalizate total importurile de produse textile, inclusiv a celor folosite. În același timp, au crescut simțitor prețurile resurselor energetice, iar agenții economici s-au decapitalizat, intrând în incapacitate de plată.
Ca urmare a acestor fenomene economice, în industria textilă și a confecțiilor de îmbrăcăminte s-a declanșat un amplu și complex proces de restructurare industrială, constând, în principal, din:
Modernizarea „din mers” a unor capacități de producție, potențial performante, care realizau produse necompetitive (filaturi, țesătorii, vopsitorii, imprimerii etc.);
Realizarea unor noi capacități de producție în domeniile unde investițiile specifice erau relativ accesibile, iar cererea de produse depășea oferta (confecții, tricotaje);
Înlocuirea tehnologiilor și echipamentelor vechi și neperformante cu altele moderne și ușor adaptabile la cerințele pieței;
Schimbarea structurilor de producție în conformitate cu cerințele noilor piețe de desfacere din țările capitaliste dezvoltate, spre care s-a orientat exportul de confecții textile și altele.
Ca urmare a schimbării structurii piețelor de desfacere a produselor și a aplicării măsurilor de restructurare industrială prezentate mai sus, s-au schimbat structurile societăților comerciale, structura capacităților de producție și structura costurilor de producție, după cum urmează:
Evoluția numărului și a structurii societăților comerciale este redată în tabelul următor:
Tabel 4.2
Sursa :I.N.S
În industria confecțiilor, la sfârșitul anului 2003 funcționau 5.043 societăți comerciale, din care:
190 – societăți comerciale mari;
790 – societăți comerciale mijlocii;
1.137 – societăți comerciale mici;
2.936 – microîntreprinderi.
După cum rezultă din tabelul 1.2, în perioada 1989-2003, s-au înființat societăți comerciale de producție, mici și mijlocii, flexibile, ușor adaptabile la cerințele pieței, în sectoarele de producție cu desfacere asigurată și care nu necesitau eforturi investiționale mari.
Începând cu anul 2005 industria românească de textile și confecții a intrat într-un declin continuu care se reflectă în dinamica negativă înregistrată în ultimii ani de principalii indicatori specifici industriei ușoare. Astfel, în 2007, producția industrială de textile din România a ajuns la valoarea de 9,38 miliarde lei, în scădere cu circa 12% față de 2006, după ce în 2006 scăzuse cu 13.1% față de 2005 și își va menține același ritm descendent în 2008, când va înregistra o reducere cu 10-15%.
De asemenea, exportul a scăzut în 2007 cu 4%, având o scădere mai accentuată pe segmentul producției de îmbrăcăminte de 9%. Exporturile către țările UE a reprezentat 61,7% din total (in creștere cu 16,3% față de 2005) și a fost concentrat în proporție de 90% în 6 țări: Italia, Franța, Germania, Polonia, Marea Britanie și Belgia. Din totalul exporturilor realizate în România în anul 2006 (2850,5 mil Euro), un procent de 16,1% a fost realizat cu materii textile și articole din acestea.
În România, în ultimii ani, au luat ființă destul de multe firme ce comercializează articole și accesorii vestimentare. Această creștere a ofertei pe piața de profil nu poate fi decât benefică pentru producătorii autohtoni, aceștia putând face alegerea cea mai bună pentru produsul finit pe care îl realizează. În ceea ce privește creatorii de modă și design vestimentar aceștia sunt prezentați în tabelul de mai jos:
Tabel 5.2
Sursa : Claudia Tuclea, Anexa 3A Principalii creatori de modă și companiile românești și străine din România
În ce privește designul vestimentar conform unor studii, pe piața românească se află renumiți designeri europeni și americani, prin intermediul propriilor magazine sau prin franciză. Un exemplu în acest sens sunt firmele de vânzări cu amănuntul ca united Colors Of Benetton, Marks&Spencer, GAP, Levis, Wrangler sau Steilman care au magazine în România. Produsele acestor firme se adresează unui segment al populației cu un venit mai ridicat. J&R Enterprises, aparținând unui important om de afaceri J.A Seroussi, deține exclusivitatea și licența pentru fabricarea hainelor Pierre Cardin în Romania. La același nivel calitativ ca și al celorlalte produse fabricate în întreaga lume, costumele Pierre Cardin din România costă între 200 $ si 300$, comparativ cu alte țări, unde pot fi găsite cu prețuri mult mai mari, între 500 $ pana la câteva mii de dolari.
2.3 Dezvoltarea resurselor umane în industria textilă.
Dezvoltarea resurselor umane în industria textilă a fost determinată de mai mulți factori:
necesitatea de personal specializat pe categorii profesionale;
nevoia unei dezvoltări diferențiate a subsectoarelor industriale;
creșterea productivității muncii a devenit esențială;
nevoia creșterii procentului personalului din activități complementare producției precum: vânzări, stații de calcul, marketing etc.
Mai jos se află direcțiile strategice de pregătire și perfecționare a resurselor umane până în anul 2010:
resursele umane sunt pregătite conform noilor cerințe tehnologice, punându-se accent pe domeniul informaticii;
promovarea unui management strategic performant la nivel de agent economic și de asociație profesională și formarea de specialiști cu abilități și comportament adecvat situațiilor complexe create de formarea economiei de piață;
creșterea responsabilității managerilor și a personalului de specialitate în ceea ce privește protecția mediului, cu sprijinul Uniunii Europene;
formarea de specialiști pentru noile activități legate de aderarea la UE a țării noastre;
specializarea și perfecționarea personalului cu atribuții pentru implementarea mai rapidă a sistemelor de asigurare a calității și certificare a conformității.
Un alt factor important în domeniul resurselor umane îl reprezintă măsurile de protecția muncii. Acestea sunt multiple și au ca scop folosirea rațională a forței de muncă, conservarea și creșterea eficienței.
Reglementările legale în vigoare (Codul Muncii, Contractul Colectiv de Muncă) stipulează modalitatea de protecție a personalului. Principalele măsuri de protecție a personalului angajat sunt:
respectarea strictă a regulilor de protecție a muncii având ca scop asigurarea integrității fizice și a capacității de muncă a salariaților;
asigurarea echipamentelor de lucru si protecție;
existenta unor factori sănătoși de muncă (temperatură, umiditate, zgomot, lumină, noxe, vibrații etc.);
stabilirea corectă a normelor de muncă;
respectarea timpului de repaos pentru evitarea epuizării fizice și psihice;
respectarea rotației schimburilor de muncă;
acordarea sporurilor adecvate in diverse situații: pentru munca de noapte, grad de periculozitate asupra sănătății și vieții, spor de vechime, de fidelitate etc.;
acordarea de concedii: de odihnă, de boală, maternitate și creșterea copiilor, concedii pentru studii și specializare etc. ;
suportarea unei părți din costul biletelor de tratamente medicale, controale medicale periodice;
asigurarea locului de muncă in funcție de calificarea și pregătirea profesională, comportamentul și eficiența în muncă a fiecărui angajat;
formarea spiritului de echipă și a unui personal motivat pentru creșterea eficienței activității;
asigurarea condițiilor de pregătire profesională permanentă și recalificare, în conformitate cu interesele societății.
In ceea ce privește productivitatea muncii, sectorul de produse textile s-a relansat puternic în 2007. Astfel a fost susținut trendul ascendent al producției din domeniu.
Față de alte sectoare industriale, activitățile din industria ușoară participă într-o proporție mai mare la realizarea producției a capitalului uman. Deși industria ușoară asigură numai 6% din producția industrială, ea ocupă 25% din forța de muncă din industrie.
Industria textilă și a confecțiilor joacă un rol important în ceea ce privește oferta de locuri de muncă și asigurarea unei rate crescute a ocupării. În anul 2013, conform statisticilor oficiale, numărul mediu de angajați din industria textilă și a confecțiilor depășește 27 mii, fiind mai mic cu peste 11 mii persoane față de anul 2008. Potrivit acelorași date statistice majoritatea angajaților sunt femei.
Tabel 6.2
Numărul mediu de salariați ( cifrele reprezintă mii de salariați )
Sursa :I.N.S
Anual numărul salariaților din industria ușoară este descendent, totuși începând cu anul 2006 se remarcă o încetinire a pierderilor de locuri de muncă. În timp ce în intervalul 2003-2006 reducerea medie anuală a salariaților a fost de 4,8%, în 2007 reducerea a fost de numai 1,2%.
In sectorul textil, comparând anul 2007 cu 2001, se observă o reducere a efectivelor cu 35 mii persoane (-35,7%). În sectorul confecțiilor reducerea a fost de 47 mii persoane (-16,2%). În schimb sectorul pielărie și încălțăminte prezintă o stabilitate relativă.
Ca urmare a restructurării și reducerii personalului a fost posibilă creșterea salariilor chiar și în perioada de restrângere a producției.
Între anii 2002-2005 costul unitar al forței de muncă a crescut, indicând o majorare a remunerării peste productivitatea muncii. Acest lucru a dus la o pierdere de competitivitate. În 2006, acest indicator s-a îmbunătățit, ducând la o creștere a competitivității, singura excepție fiind produsele textile.
CAPITOLUL III
STUDIU DE CAZ: ÎNTREPRINDEREA ORADINUM S.A. PE PIAȚA CONFECȚIILOR TEXTILE
Scurt Istoric. Prezentare Generală.
Compania S.C. Oradinum S.A., și-a început activitatea la 18 februarie 1991, în localitatea Oradea, și s-a constituit prin preluarea integrala a patrimoniului Întreprinderii de Confecții Oradea, având ca acționar unic, statul. S-a constituit în temeiul Legii nr. 15/1990 și a fost înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului al județului Bihor sub numărul J 05/159/18.01991.
La data de 29.04.1994, prin Sentința Civilă nr.6/1994, conform Legii nr. 58/1994, s-a constituit Asociația ORADINUM S.A. Programul Acționarilor Salariaților, începând astfel procesul de privatizare a S.C. ORADINUM S.A. Compania este persoană juridică română, având forma de societate pe acțiuni. Capitalul social al societății este de 7.433.450.000 lei, împărțit în 297 338 de acțiuni nominative, cu valoare nominală de 25.000 lei fiecare, subscris și vărsat în întregime de cei 1 833 de acționari.
Compania Oradinum S.A. este o companie românească de tradiție în industria ușoară, o importantă producătoare de confecții textile, fiind considerată ca una dintre cele mai mari întreprinderi de profil, atât pe plan județean cât și pe plan național, în timpul perioadei socialiste, având peste 3500 de angajați.
Compania își are începuturile în anii ’60, când apare prima dată sub denumirea de “Întreprinderea de Confecții Oradea”, fiind subordonată statului Republicii Socialiste România. Dimensiunea societății a fost mare încă de la început, întreaga producție fiind orientată la momentul acela spre piața internă. O dată cu creșterea volumului de comenzi, societatea cunoaște o creștere semnificativă a capacității de producție în urma unui susținut program de investiții realizat de statul român. Astfel, la începutul anilor ’80 producția întreprinderii devine orientată preponderent către export, circa 80% din produsele executate ajungând pe piețe ale Europei de Vest. Acest lucru s-a dovedit a fi un avantaj extrem de valoros în condițiile dispariției economiei centralizate. Fiind obișnuită cu rigorile exportului pe o piața extrem de competitivă, Europa de Vest, încă înainte de 1989, întreprinderea orădeană a putut să facă față cu succes competiției și chiar să-și lărgească relațiile de afaceri cu alte companii europene.
În 1990 întreprinderea se transformă în societatea pe acțiuni Oradinum S.A., având ca unic acționar statul român. În 1994, conform Legii 58/1991 se constituie Programul Acțiunilor Salariaților, începându-se astfel procesul de privatizare al societății, care se încheie în luna mai a anului 1995, când Oradinum devine societate comercială cu capital integral privat.
Obiectul principal de activitate al întreprinderii îl constituie producția de confecții textile. Gama de produse executată cuprinde o largă paletă, concentrându-se pe confecțiile grele și semi-grele, pentru bărbați începând cu costume, sacouri, pantaloni, veste sau pardesie, continuând, pentru femei, cu blaizere, fuste, pantaloni sau jachete. Astfel, prin produsele sale, societatea se adresează unei game variate de cumpărători, atât de pe piața internă cât mai ales de pe cea externă.
Capacitatea de producție lunară, actuală a societății este de aproximativ 40.000 de costume, în produsul “etalon” al întreprinderii, însă trebuie menționat faptul că ponderea diferitelor tipuri de produse în total poate diferi mult de la o lună la alta, întrucât producția este adaptabilă cererilor clientului. În prezent, societatea desfășoară o activitate susținută de export, aproximativ 95% din cifra de afaceri anuală provenind din desfacerea producției peste hotare, în special în Uniunea Europeană: Germania și Belgia. Dovedind o bună specializare și profesionalism în ducerea la capăt a contractelor obținute, aproximativ 80% din contractele existente sunt reînnoite an de an, întreprinderea dezvoltând relații de lungă durată cu aproximativ aceiași clienți. Astfel considerând datele anului 2002, compania germană Steilmann deține ponderea cea mai mare în structura exporturilor întreprinderii cu 30% din valoarea exporturilor, urmată de Habitex Belgia cu 23,2%, și de firma olandeză Modens care deține o pondere de 22,5% din totalul exporturilor realizate.
Cu un efectiv de peste 1.300 persoane, Oradinum S.A. realizează o cifră anuală de afaceri de peste 4 milioane Euro. Investind anual aproximativ 200.000 de Euro, în ultimii ani, și-a retehnologizat toate capacitățile sale productive cu mașini și utilaje de un înalt nivel tehnic. Dispunând și de o forță de muncă bine pregătită profesional, cu o vastă experiență în domeniu, societatea poate executa toată gama de modele solicitată de clienți, putând prelucra cele mai noi tipuri de țesături. Un atu în plus îl constituie și amplasarea geografică deosebit de favorabilă, la doar 10 km de granița de vest a țării.
Problema cea mai stringentă a companiei, ca și a aproape întregii industrii ușoare românești, rămâne sistemul în care se face acest export – sistemul de lohn, extrem de dăunător pe termen lung întreprinderilor românești, deoarece se exploatează nu competența unei întreprinderi ci forța de muncă brută, ieftină, dar bine specializată din țară.
Analiza activității și gama de produse a întreprinderii Orandinum S.A.
Politica de produs reprezintă conduita pe care o adoptă întreprinderea referitor la dimensiunile , structura și evoluția gamei de produse și serviciile care fac obiectul activității sale.
În cadrul firmei S.C. Oradinum S.A, aceasta își direcționează activitatea în scopul acoperirii de noi segmente de piață, de modernizare a produselor pentru adaptarea la modificările din deprinderile și obiceiurile de consum și eliminarea produselor îmbătrânite. După cum știm o întreprindere nu pune la dispoziția clienților săi un singur produs, ci un sortiment de produse , fără nici o legătură sau legate între ele , ceea ce dă naștere unui sistem de produse , ce poartă denumirea de gama de produse. Gama de produse este reprezentată de totalitatea articolelor și liniilor de produse înrudite prin destinația lor comună în consum și prin caracteristicile privitoare la materia primă din care sunt obținute și la tehnologia de fabricație.
Gama de produse a S.C. Oradinum S.A., orientată în proporție de peste 95% spre export, este reprezentată de următoarele produse:
Tabel 1.3
Sursa, Nomenclatorul de produse al S.C. Oradinum S.A
S.C. Oradinum S.A. este o societate cu tradiție în executarea de comenzi pentru export, fiind utilată, organizată și specializată profesional pentru aceasta. Deși aproximativ 90% din cifra de afaceri este ca urmare a activității de export, acesta se desfășoară în sistem lohn, foarte bine dezvoltat în industria ușoară din România.
Societatea exportă exclusiv pe piața Uniunii Europene, produsele fiind adaptate în parte după cerințele specifice ale clientului care diferă de la o țară la alta dar și în funcție de specificul clientului. În elaborarea structurii produselor exportate s-a ținut astfel cont de particularitățile culturale, climaterice și financiare ale potențialilor clienți din fiecare din aceste țări. Astfel, în tabelul următor (Tabelul 3) se poate urmări evoluția exporturilor întreprinderii în ultimii 5 ani, pe piața țărilor vest europene.
Tabelul 2.3
Situația exporturilor pe țările europene de destinație(1998-2002)
Sursa: Documente de uz intern ale întreprinderii
Din datele prezentate anterior, se poate observa că exporturile au avut o evoluție pozitivă pe piața germană, unde au cunoscut o creștere constantă, în medie de 2% pe an, ajungând însă și la 4% în anul 2000, odată cu încheierea de tranzacții cu noi clienți de pe această piață și anume: firma Steilmann.
Piața pe care Oradinum S.A. exportă însă cel mai mult este cea belgiană. Deși pe anii ’98, ’99, 2000 dinamica exporturilor pe această piață a fost pozitivă, ea a cunoscut o scădere în 2001 și 2002, în urma apariției unor probleme de producție care au dus la depășirea unor termene de livrare, ce a afectat ulterior relația cu cel mai important client al firmei, Habitex. În ceea ce privește piețele iatliană și franceză, se încearcă găsirea de noi clienți, menținîndu-se totodată relațiile cu cei existenți. Exportul pe piața elevețiană are o evoluție favorabilă de asemenea, ajungând în anul 2000 la o pondere de 2% din totalul exporturilor întreprinderii și chiar 5%, în 2001.
Ciclul de viață al produsului reprezintă graficul vânzărilor unui anumit produs de la faza de idee până la faza de ieșire de pe piață. Ciclul de viață al produsului are 4 – 6 faze și anume: ideea, introducerea (lansarea), creșterea, maturitatea, declinul și scoaterea de pe piață.
Produsele studiate (costum pentru bărbați la un rând cu vestă, sacouri pentru bărbați la un rând, pantaloni pentru bărbați) se află toate în faza de maturitate, deci ciclul de viață nu este încheiat. Prin urmare, graficul vânzărilor de la faza de idee până la faza de scoatere de pe piață nu poate fi întocmit în întregime.
Putem însă studia evoluția volumului vânzărilor pentru 3 categorii de produse pe piața internă și anume: costume pentru bărbați, sacouri pentru bărbați și pantaloni pentru bărbați.
Grafic 1.3
Volumul fizic al vânzărilor pentru cele 3 categorii de produse in anul 2007
Sursa: Documente de uz intern ale întreprinderii
Din grafic se observă că volumul fizic al vânzărilor pentru cele 3 categorii de produse a avut o evoluție ciclică în anul 2007, datorată în mare parte influenței factorului sezonier asupra vânzărilor de confecții.
Preturile practicate de S.C. ORADINUM S.A. sunt accesibile pe piețele sale de desfacere, situându-se la un nivel mediu față de cele practicate în domeniul confecțiilor pentru bărbați și pentru femei.
Pentru calcularea prețurilor de livrare a produselor pe piața internă se folosește metoda costului standard. Pentru calcularea prețului de livrare pentru export se folosește metoda pe comenzi. Se face o sinteză a procesului tehnologic și se prezintă o ofertă de preț pentru manopera importatorului, deoarece firma lucrează la export în sistem lohn. Urmează apoi negocierile și stabilirea prețului între S.C. ORADINUM S.A. și partenerul extern.
Analiza rezultatelor financiare ale întreprinderii.
Funcționarea în condiții de stabilitate și eficiență a unei întreprinderi în sistemul economiei moderne de piață este condiționată de satisfacerea criteriului eficienței în alocarea și exploatarea resurselor de care aceasta dispune. Pentru o caracterizare succintă a dimensiunilor activității companiei orădene dar și aprecierea performanțelor și eficienței sale în desfășurarea activității, se va analiza evoluția cifrei de afaceri și a profitului net, pe mai multe perioade, pentru a ne putea crea o imagine de ansamblu asupra evoluției societății.
Tabel 3.3
Evoluția cifrei de afaceri și a profitului în perioada 1998-2002
Sursa: Bilanțul contabil al întreprinderii
Grafic 2.3
Evoluția cifrei de afaceri și a profitului în perioada 1998-2002
Sursa: Bilanțul contabil al întreprinderii
Chiar dacă cifra de afaceri întreprinderii a avut un ritm puternic descrescător, în special în 2000 și 2001, lucru indicat și de scăderea cu 14,5 % respectiv 32,1% a indicelui cifrei de afaceri, profitul înregistrat a cunoscut o creștere deosebit de puternică, indicele său arătând o creștere foarte puternică, de 23,8% în 2001 și 25,2% în 2002. Aceste rezultate pot fi puse pe seama reducerii activității companiei, care s-a repercutat după cum am văzut asupra efectivului forței de muncă a întreprinderii care a scăzut aproape la 60%. Un lucru îmbucurător este faptul că aproape an de an întreprinderea a reușit să crească rata rentabilității comerciale, care măsoară eficiența activității desfășurate de întreprindere prin prisma valorificării activității de bază, calculându-se ca raport între rezultatul exploatării și cifra de afaceri anuală. Astfel se observă că acesta a ajuns la 7,4% și chiar 8,9 % față de numai 3,9% și 4.0% în anii anteriori, ceea ce înseamnă practic, că la fiecare 100 de lei ai cifrei de afaceri, 8,9 lei reprezintă profitul net.
În 2003 cifra de afaceri a întreprinderii a rămas relativ apropiată față de 2002, ajungând aproape de 170 mil. lei, profitul brut al companiei a atins suma de 19 mil. lei pentru anul 2003, evoluția ascendentă continuând și în 2004, crescând cu 25% față de 2003, creștere datorată exporturilor.
Perioada 2005-2007
În anii 2005,2006,2007, cifra de afaceri a S.C. ORADINUM S.A. a înregistrat următoarele valori(lei):
Tabel 4.3
Sursa: Bilanțul contabil al întreprinderii
Analizând datele din tabel, se observă următoarea evoluție a cifrei de afaceri:
în anul 2006, cifra de afaceri a scăzut față de anul 2005 cu 1.917.640 lei.
în anul 2007, cifra de afaceri a scăzut față de anul 2005 cu 4.739.707 lei..
Din datele de mai sus rezultă că cifra de afaceri între anii 2005 – 2007 a avut o evoluție descendentă.
Evoluția descendentă din anii 2006-2007 a urmat și în următorii ani datorită crizei financiare mondială, resimțită și în țara noastră, scăderea puterii de cumpărare pe plan autohton și creșterea fiscalității, compania continuând să funcționeze cu o balanță de profitabilitate negativă. (Tabelul 5)
Grafic 3.3
Evoluția cifrei de afaceri și a profitului în perioada 2008-2010
Sursa, https://membri.listafirme.ro/oradinum-sa-67302/#informatii-statistice.
Cea mai mare scădere în CA a fost înregistrată în 2009, conform graficului 3, aproximativ 200%.
Perioada 2010-2014
Pe lângă criza financiară, scăderea puterii de cumpărare și taxele mari, companiile de profil din țara noastră s-au confruntat în anii trecuți și cu invazia produselor din Turcia și China, produse cu o calitate contestabilă, dar cu prețuri foarte accesibile, iar pe fondul scăderii puterii de cumpărare, toate piața europeană a fost afectată, cu precădere țările din Europa de est. Această situație s-a reflectat și în bilanțul întreprinderii Oradinum. În anii 2010 -2014 cifrele întreprinderii au avut următoarele valori:
Tabel 5.3
Bilanțul întreprinderii în perioada 2010-2014
Sursa, http://doingbusiness.ro/financiar/raport/264046/oradinum-sa/.
Grafic 4.3.
Evoluția cifrei de afaceri pentru compania ORADINUM S.A în perioada 2010 – 2014
După cum putem vedea în tabelul și în graficul prezentat mai sus, evoluția întreprinderii Oradinum S.A , un actor important în anii trecuți pe piața de textile și confecții românești a fost una negativă în ultimii nouă ani, datorită mai multor factori economici și sociali interni și nu numai.
Concluzii și recomandări.
În concluzie în perioada următoare, dacă dorim să mai existe industrie românească de profil, se impune dezvoltarea unei viziuni pe termen lung, care să transforme industria textilă națională într-un jucător cheie competitiv la nivel global, dezvoltarea traseelor tehnologice strategice,identificarea lipsurilor tehnologice și a barierelor de comercializare, planificarea adecvată a resurselor umane, de capital și de cunoștințe, cu accent pus pe îmbunătățirea calității și menținerea în sector a resursei umane. Efectele generate sunt: număr semnificativ de locuri de muncă noi; valoare economică adăugată și sustenabilă.
Se impune adaptarea noilor tehnologii, în așa măsură încât să poată fi aplicate la nivel industrial (niveluri de cost, viteză și încredere viabile industrial) plus informatizarea și controlul permanent al proceselor. Asemenea produse se vor baza pe cunoștințe înalte și vor avea ca țintă exactă procesul de utilizare finală, orientându-se pe segmente atractive de piață și piețe-nișă și scăpând astfel, de competiția acerbă a prețului la bunuri de larg consum. Cine va miza pe o concurență directă cu China la capitolul costuri va pierde sigur.
Statul român trebuie să garanteze în acest context:
Implementarea si certificarea sistemelor de management al calității si/sau a sistemelor de management de mediu;
Dotarea si/sau modernizarea laboratoarelor de testare si etalonare existente, precum si acreditarea acestora, după caz;
Asimilarea de tehnologii si produse noi pentru valorificarea rezultatelor cercetărilor obținute în cadrul programelor de cercetare – dezvoltare finanțate din fonduri publice si aplicarea invențiilor autorilor romani, protejate de către OSIM ;
Înregistrarea si protejarea pe piața externă a mărcilor, desenelor și modelelor industriale romanești;
Organizarea și amenajarea în incinta agenților economici de expoziții și/sau standuri de prezentare și promovare a produselor industriale;
Lansarea unor granturi de cercetare în domeniu axate pe problemele sensibile cu care se confruntă sectorul producător de textile și confecții.
BIBLIOGRAFIE
AJIHCOB H.B., Xopee B B.C. SKOHO MimecKcm u couuanbnanseospcufiunMupa. 2001.
Industria textilă în România – Ghid 2007, Editura Modern Media Group.
MaKcaKOBCKHHB.n.reospcufiimecKcmKapmunaMupa.KHHra 1. MocKBa, 2003
Muscel I., Fibre textile la sfârșit de mileniu,Editura Tehnică, București, 1990.
Niță. M – Comunicare și promovare în domeniul textil, editura .ASE, București 2006
Popescu Doina – Industria ușoară din România, integrare economică europeană, ed. ASE, București, 2004.
Popescu Doina – Full business în industria textilă, editura ASE, București 2004.
Popescu, Doina și colab., Posibilități de realizare a exporturilor integrale ale firmelor de confecții de îmbrăcăminte din România, în contextul crizei economice mondiale, Revista Industria Textilă, vol. 60, nr. 6, București, 2009
Profiroiu, M., Popescu, I., Politici europene, Ed. Economică, București, 2003
Onofrei Elena – Inginerie Generală în Textile – Pielărie, Performantica 2007.
Tripa Simona, Principalii importatori și exportatori de textile și de produse de îmbrăcăminte, Revista Industria Textilă, nr.1, vol. 59, București, 2008
Tuclea Claudia, Management Strategic, Editura Uranus, București 2004
The development of productive structures of EU Member States and their international competitiveness” – November 2012,
Site-uri de explorat:
www.biblioteca.ase.ro
www.insse.ro
www.listafirme.ro
http://doingbusiness.ro/
www.insse.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Industria Textila din Romania (ID: 141314)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.