Industria României în Perioada Postbelica

UNIVERSITATEA din BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE ȘI AFACERI

ADMINISTRAREA AFACERILOR

LUCRARE DE LICENȚA

Disciplina: Istoria economiei

Profesor coordonator:

Student:

Neagu Andrei Răzvan

BUCUREȘTI

2015

UNIVERSITATEA din BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE ȘI AFACERI

ADMINISTRAREA AFACERILOR

Industria României în perioada postbelica

Profesor coordonator:

Student:

Neagu Andrei Răzvan

BUCUREȘTI

2015

CUPRINS

Pag.

Introducere

CAPITOLUL 1

1.1Anul 1850 –dezvoltarea industriei

1.2 Perioada 1859-1877 relevare pe scurt

1.3 Perioada 1877-Primul Razboi Mondial

1.4 Primul Razboi Mondial- Al doi-lea Razboi Mondial (fara referire la doctrinele din perioada interbelica, ci doar ce s-a intamplat cu instalarea doctrinei socialiste)

CAPITOLUL 2

2.1 industria energiei electrice si termice

2.2 Industria petrolului si industria extractiva a gazului metan

2.3 Industria carbunelui

2.4 Industria metalurgiei feroase

2.5 Industria metalurgiei neferoase extractive si prelucratoare

2.6 Industria extractive a minereurilor nemetalifere sia produselor din substante abrazize

2.7 Industria constructoare de masini si a prelucrarii metalelor

2.8 Industria chimica

2.9 Industria de exploatare si prelucrarea lemnului si industria celulozei si hartiei

2.10 Industria materialelor de constructii

2.11 Industria usoara

2.12 Industria sticlei, portelanului si faiantei

2.13 Industria alimentara

2.14 Industria locala de stat si cooperatista

Concluzii

Bibliografie

Introducere

Prin lucrarea aleasă mi-am propus să prezint principalele aspecte referitoare la industra României din perioada postbelică și până la revoluția din 1989.

În lucrare este prezentată pe scurt industrializare României începând cu apariția industriilor în jurul anului 1850 precum și evoluția acestora după câștigarea independenței țării dar și între cele două Războaie Mondiale.

Este prezentată instituirea regimului comunist și felul în care acesta și-a pus amprenta asupra industriei naționale.

Am ales această tema din pasiune pentru istorie, considerând un lucru important cunoașterea proceselor economice care au avut loc în trecut și modul s-a urmărit transformară țării în perioada postbelică într-un stat industrial-agrar în care industria să aibă rolul central.

In lucrare incerc sa demonstrez modul in care a influentat un elefemt istoric, si anume instaurarea comunismului, evolutia industrie nationale.

Primul capitol prezină dezvoltarea industriei de la apariția acesteia în 1850 și până la cel de-al Doilea Război Mondial. Sunt prezentate pe scurt reformele și legile protecioniste aplicate de-a lungul anilor pentru protejarea și dezvoltarea industriei naționale.

Al doilea capitol descrie perioada postbelică, începând cu introducere care prezintă primi ani de după război,fiind începutul refacerea economiei. În timpul războilui activitatea economică fiind canalizată spre nevoile frontului, în defavoarea populației.

După 1951 dezvoltarea economică desfășurată pe baza planurilor cincinale a fost orientată în deosebi spre dezvoltarea industriei, urmărindu-se transformarea româniei într-un stat industrial-agrar. Efortul investițional mare, îndreptat spre industria grea în defavoarea populației a produs profunde dezechilibre sectoriale..

Capitolul1

Declanșare revoluției industrial a avut loc în Anglia la sfârșitul secolului al xviii, fapt care a făcut posibilă menținerea ei că prima putere industrial până la sfârșitul sec xix-lea.spre deosebire de alte țări desfășurarea revoluției industrial în Anglia s-a produs fără a există un precedent sau un model care să fie imitat.

Acesta a fost un moment crucial în evoluția economică a omenirii fiind un process din care rezultate performanțe atât economice, politice , culturale și sociale fără precedent în istorie.(m.m14)

Revoluția industrial nu reprezintă doar apaitia mașinăriilor , perfecționarea și înlocuirea muncii umane cu cea a acestora ci a reprezentat schimbarea modului de gândire și de acțiune umană.

Cu toate acestea cererea mică de produse industriale determinate de populația predominant agrară a făcut că adevărată era industrială să înceapă abia în 1890.

În franța industrializarea s-a făcut mai lent la fel că și în Germania începând cu anii 1840-1850.

În sua industrializarea a debutata la mijlocul secolului xix le odată cu apariția unui număr mare de invenții și inovații. Descoperiri în domeniul stintific și venirea unui număr de emigranți după 1865 a antrenat dezvoltarea puternică a economiei americane, astfel sua devenind după 1900 prima țară industrială din lume.

Unirea principatelor moldovei și țării românești în 1859 sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza a pus bazele industriei capitaliste în România . Acesta a fost un pas important atât pentru reîntregirea națiunii cât și pentru modernizarea economică. Sarcina domnitorului și a generație pașoptiste a fost una foarte importantă de a consolida unitatea economică în contextual unirii și de a dezvoltă economia României.(idei m.m 103).

Crearea statului modern trebuia neapărat completată cu măsuri și reforme care să asigure viabilitatea într-o zona geopolitaica sensibilă a româniei. (pdf)

Mesajul din 6 decembrie 1859 al lui A.I.Cuza adresat adunării elective și ținut de către Ion Ghica, prevede un complex program economic cu înclinații atât economice cât și sociale. Acesta prevedea sinteză unui întreg current de opinii care aveau scopul dezvoltării sociale și economice. Obiectivele programului erau împărțite în două direcții fundamentale: “independența României și direcția de dezvoltare a forțelor productive ale acesteia.”(pdf)

Se impunea deci statului proaspăt contituit poziția de putere central de decizie în asigurarea evoluției spre capitalism.(pdf 4)

Printre cele mai importante reforme întreprinse între 1859-1877 s-a numărat Programul agrar. Acesta cuprindea trei component:- secularizarea averilor mănăstirești,-legea rurală și legea învățământului.

Guvernului condus de Mihail Kogălniceanu în 1863 a impus prima reforma fiscal importantă ceea de secularizare a averilor mănăstirești, bunurile acestora trecând în proprieteatea statului, introducând și un impozit de 10% asupra veniturilor nete ale acestora. Conform Articolul 1 din lege acesta preciza că „Toate averile mănăstirești din

România sunt și rămân averi ale statului”, iar în articolul 2 arată că „Veniturile acestor averi se înscriu între veniturile ordinare ale bugetului statului”. Legea mai prevedea în articolul 3 acordarea de ajutor în valoare de 82 milioane lei mănăstirilor închinate din care se scădea datoria acestora către statul român, iar călugării greci urmau a returneze documentele, cărțile etc. în conformitate cu inventarele ținute în arhivele statului.

O altă lege importantă pentru dezvoltarea industria și economică a fost adoptată în august 1864, Legea rurală prevedea impropietarirea a 400.000 de familii de țărani cu loturi de teren agricol iar alți 60.000 de săteni au primit teren pentru casă și grădina. Legea prevedea eliberarea țărăniilor clăcăși din punct de vedere juridic și desfințarea tuturor obligațiilor feudale față de boier.

Taraniie liberați trebuiai să plătească despăgubii boierilor timp de 15 ani în raport cu starea lor materială și socială.

Foștii clăcăși trebuiau săplătească despăgubiri boierilor timp de 15 ani, în raport cu starea lor socială: “țăranii fruntași133 lei; țăranii mijlocași 100 lei și 24 parale; țăranii pălmași 71 lei și 20 parale. Întreagă saună pentru despăgubirea proprietarilor a fost estimate la circa 200 milioane lei, din care 1/3 afost suportat de stat. (pdf 6)

Conform legii, pentru a se poteja proprietatea țărănească, loturile de pământ nu puteau fii vândute sau ipotecate pe perioada de 30 de ani, această mai prevedea și desfințarea monopolurilor de tip feudal.

Această a permis instituționalizarea libertății muncii, libertatea juridical a muncii devine reală în orașe și sate,producătorii intrând în sfera de acțiune a legilor economiei de piață.(M.m 108)

Problemele financiare ale țării dar și cee din cadrul reformei agrare nu au permis domnitorului promovarea unei politici directe în direcția industrializării, majoritartea întreprinderilor afandu-se la nivel de atelier.

În 1864 legea învățământului este promulgate și inta în vigoare din 1865, această prevedea introducerea unui sistem unitar de învățământ alcătuit din următoarele cicluri: *primar-cu durata de patru ani, egal, oblogatoriu și gratuit *secundar-cu durata de șapte ani și cel *universitar cu durata de 3 ani.

Cel mai important aspect al legii a fost Acela că învățământul primar era egal obligatoriu și gratuit pentru toate clasele sociale, Legea urmărind și instruirea țăranilor proaspăt împroprietăriți pentru a devenii agenți economici activi în nouă orânduire. Cele trei legi au avut consecințe benefice asupra dezvolatarii cadrului instituțional permițând astfel dezvoltarea puternică a economiei.(M.m-109)

Perioada 1877-Primul Război Mondial

Economia României a cunoscut o dezvoltare spectaculoa odată cu câștigarea independenței de stat în 1977, țară începând să se integreze în circuitul economic European.

Aplicarea legii rurale a favorizat dezvoltarea industriei în special cea mare, astfel cum afirama Maria Mureșan in Istoria economiei” …mulți dintre foștii țărani dependenți, acum emancipați,dar unii neavând pamat suficient pentru muncă și întreținerea familiilor lor sau, după un anumit timp, pierzându-și pământul , că urmare a legilor economiei de piață, sunt nevoiți să plece la orașe și să se angajeze că lucrători salariați.’’

Acest aspect a dus la creșterea numărului de întreprinderi din industria mare.

Date din “Anchetă industrial din 1901-1902 arată că numărul întreprinderilor mai mari a crescut de la 51 în 1864 la 136 în 1879.’’

Mai multe metode și mijloace concrete au dus la dezvoltarea industriei, printre acestea numărându-se și capitalul străin la care România a apelat, pentru a sporii productivitatea în cadrul industriei.

Un al doi-lea factor important a fost promovarea protectionalismului, adoptat ulterior de România, prin carea această a căpătat un important avantaj economic.

Cererea de produse industriale, de consum individual și productive a stimulat dezvoltă industriei mari, această fiind totuși ținută pe loc din lipsa muncitoriilor calificați, insuficenta de capital,lipsa spiritului de organizare dar în special de depedentă de Poartă Otomană.

După lungi negocieri bilaterale despasurate pe parcurs de aprape zece ani, este semnat în iunie 1875,la viena, convenția comercială între România și Austro-Ungaria, pe o durata de zece ani. Convenția este dzbatuta și aprobată în parlament, declanșând mari dispute între adepții liberului schimb în comerțul exterior și cei ai protectionalismului industrial.(M.m 110)

Aplicarea convenției a avut mari urmări negative atât asupra agriculturii cât și al industriei, deoare oferea mari avantaje exporturilor din Austro –Ungaria în România, săturând piață românească cu fabricate din Austro-Ungaria care concurau în condiții inegale cu cele ale industriei prelucrătoare naționale. Un lucru pozitiv constă în intergrarea în mare măsură a României în dinamică relațiilor comerciale din Europa.( http://www.spiruharet.ro/facultăți/istorie/biblioteca/88194e6b7047ff6839394ccdbb9175a8.pdf)

Prin respective Convenție statul Român scutea de taxe vamale importul de mașini, cărbuni minereu de fier, oțel brut, produse chimice, acceptă un tariff fix pentru importul de zahăr, țesături, articole din sticlă, piele,mobilier sis a nu impună taxe de export la sare tutun , vin ,petrol etc.(spiru haret).România a fost dezavantajată datorită scutirii de taxe la importul de făină și derivate ,deoarece produsele autohtone fac cu greu față concurenței. Țară noastră a fost dezavantajată prin respective convenție deoare România exportă produse agricole și animaliere cu prețuri mici și importă produse industrial și de lux cu un preț de piață ridicat.

Măriile puteri erau interesați de dezvoltarea relațiilor cu România încheind conventiia asemănătoare pentru favorizarea emancipării acesteia față de Turcia.(spiru haret)

Reprezentanții burgezimii s-au pronunțat împotrivă convenției cu austoro ungaria, militând pentru creare unei industrii autohtone și promovarea politicii comerciale protecționiste, cerându-se niște măsuri care să favorizeze și ș a valorifice industria națională în defavorul celei străine.

Politică economica protecționista este adoptată incepanad cu 1886, guvernul liberal condus de I.C.Brătianu adoptând o serie de măsuri pentru a încuraja și proteja industria românească.

Încurajarea și promovarea industriei s-a axat pe două direcții: Protejarea vamală și încurajarea industriei.

După expirarea convenției cu Austro ungaria această nu a mai fost inoita neajungandu-se la o înțelegere între state, declanșându-se astfel un război vamal care a ținut până în anul 1891.(m.m)

Austro ungaria a interzis importul de animale din România și a supus mărfurile românești la o supra taxa. Că urmare guvernul României a supus la taxe de import toate mărfurile din Austro-ungaria, blocându-le toate avantajele de pe piață românească.

Protejarea vamală s-a manifestat prin adoptarea din 17 mai 1886 a Tarifului vamal general. “taxele vamale de import reprezenatu în medie 10-15% ad valorem, erau mai mici și mai puțin differentiate pe grupe de mărfuri față de cele ale altor țări, fapt care are semnificația unui grad mediu de protctie , fără exagerări și dicriminari.”(M.M 113)

Acesta ramanae în vigoare mai bine de un sfert de secol și își propune valorificarea resurselor naturale, materiile prime provenite din agricultura, resurselor solului și a celor forestiere, apărând astfel cu prioritate industria alimentară și ușoară.

A două direcție a constat în încurajarea industriei și s-a aplicat prin legea din 1887 intitulată “Masuri generale pentru a veni în ajutorul industriei nationale” aceata acordă avantaje celor care deschideau o întreprindere industriala și îndeplineau anumite condiții: -capitalul minim de 50000 lei sau 25 lucrători pe zi, timp de cel puțin 5 luni pe an,-folositea de mașini și unelte noi și de personal calificat, -la cinci ani de la infintarea întreprinderii, întreprinzătorul trebuia să facă dovadă că cel puțin doua treimi din personalul folosit în producție este autohton. Cei care îndeplineau condițiile erau scutiți de impozite pe o perioadă de 15 ani , beneficiau de reduceri pe căile ferate ale statului, de dreptul pe proprietate pentru cetățenii români sau de concesionare pe 90 de ani pentru cetățenii străini( cu posibilitate de prelungire ) a unui lot de 5ha teren al statului, și folosirea liberă a căderilor de apa existențe pe el, etc.

Prin aceste măsuri au fost încurajați investitorii de capital industrial avantajele fiind aceleași și pentru cei români și pentru cei străini, mărfurile produse de ei fiind aparate de concurenta prin tariful vamal.

Legea a fost in vigoare timp de 25 de ani, dar ca urmare a modificărilor coditiilor economice a fost necesara adoptarea unui noi legi de încurajare materiala a industriei.

Noua Legea pentru încurajarea industriei naționale a fost adoptată 1912, continan o serie de elemente noi. Avantajele din industria nu mai erau condiționate de capital ci doar de folosirea a minim 20 lucrători permanenți si de o forta motrica de minim 5cp.

Legea se aplia unei game industrial largi, respectiv industria de fabrica , prelucrătoare si mijlocii excepție făcând doar cele din industria extractive. Avantajele au fost acordate pe o perioada mai mare 21-30 de ani iar de ele beneficiau si meseriașii care îndeplineau anumite criterii.

Ca urmare a aplicării politicilor de protejare a industrie, Aceasta a cunoscut o creștere insemnata in sectorul alimentar, forestier, extractiv dezvoltandu-se spectaculos extractia si prelucrarea petrolului.

Tabel –Numărul întreprinderilor industrial,in perioada 1886-1915

(Preluat din ”Istoria economiei-Maria Mureșan-Dumitru Mureșan pag115)

Sursa: V.Axenciuc, I.Tiberian, op.cit.,p.238

Tabael -Numărul meșteșugarilor, pe mediile urban rural, in anul 1908

(Preluat din ”Istoria economiei-Maria Mureșan-Dumitru Mureșan pag.117)

Sursa: V.Axenciuc, I.Tiberian, op.cit.,p.244

Descoperirea zăcămintelor petroliere in estul si sudul arcului carpatic spre sfârșitul secolului xix au transformat industria petroliera într-una preferata pentru investiții cu capital englezesc, german si mai tarziu ameRican. Acest lucru este evidențiat prin tabelul de jos care prezintă producția de petrol 1885-1913.

Tabel- producția de petrol in perioada 1885-1913

( Preluat din ”Istoria economiei-Maria Mureșan-Dumitru Mureșan pag.118)

Sursa: V.Axenciuc, I.Tiberian, op.cit.,p.242

Un ritm crescut de dezvoltare fost atins de industria textila , industria pielăriei, hârtiei si al materialelor de constructie, cu toate acestea industria textile nu a reușit asigure întreg consumul intern.

Industria metalurgica a pastrat un character manufacturier acesta fiind limitata la producția de sarma, cuie si piese pentru repararea mașinilor agricole.

Industria s-a dezvoltat semnificativ in ultima parte a secolului xix, dar cu toate acestea procesul industrializarii a fost unul lent si inegal de dezvoltare in raport cu cerințele unui stat modern.

Lipsa de capital autohton suficient si pătrunderea pe piata a produselor străine au influențat in mod negativ dezvoltarea industriei. Lucru esențial pentru dezvoltarea economiei in special industriei a fost patrundera de capital strain in principlalele râmuri economice naționale.( spiru haret).

1.4 Primul R M- Doilea R M

Lupta pentru acapararea de noi piețe, tendinta de dominație si dorinta de exploatare a tarilor depandente au determinat începutul Primului Război Mondial, acesta derulandu-se intre Antanta si Tripla Alianță.(…) Romania se afla intr-o zona sensibila vizata de interesele ambilor combatanti, Modul de gestionare al problemei si poziția acesteia fiind unul complex, vizand interesele acesteia pentru a-si asigura suveranitatea, integritătatea teritoriala, independent, pregatindu-se desavarsirea unitatii de stat.

Perioada neutralității(1914-1916):

In aceasta perioada, Romania a fost suspusa multor presiunilor politice efectuate din partea ambelor tabere combatante, in centrul acestor presiuni aflandu-se petrolul romanesc.

Capitalul german scade treptat in in industria petroliera romaneasca fiind suplimentat de cel anglo-olandez, competitia se manifesta si in domeniul creditului, Romania primind credit din partea Antantei pentru a rezista impotriva presiunilor financiare germane si pentru procurarea de armament.

Cu toate acestea in perioada 1915-1916, Romania a făcut comerț cu ambele tabere combatante. Acest fapt este sugerat in „ist economiei nat. -vasile mircea zaberca ”

‘’… din totalul de petrol exportat, cifrat la 1.340.000 tone, peste 617.000 tone au fost livrate Puterilor Pentrale.O situatie asemanatoare s-a inregstrat si in ceea ce priveste exportul de cereale , acesta fiind destinat ambelor tabere beligerante…”(ist economiei nat. -vasile mircea zaberca-pag84).

Perioada Războiului:

Pregătirea și intrarea în Război a fost una foarte costisitoare pentru România, Banca Națională lansând cinci împrumuturi în valoare aproximativă de 400 milioane lei fiecare, acestea fiind suportate în mare parte de către populație.

În anul 1916 Țară a intrat în război pe partea Antantei din dorința și necesitatea de reîntregire național, Antanta recunoscând dreptul acesteia de aș-i realipi teritorile naționale aflate sub dominație străină.

După intrarea în război o mare parte din teritoriul României au fost ocupate de către nemți, fiind dezafectate masinari și instalații, trimise apoi în Puterile central împreună cu produse petroliere, lemn, alcool, cereale, furaje, produse chimice, material neferoase, etc.- 85 ist economiei nat. -vasile mircea zaberca. Prin infintarea Administrației militare germane, țară a fost supusă unui jaf constăn, parcul de transport, inclusive cel feroviar fiind utiliaza până la distrugere.

Rezistență român se formează în Moldova, fiind teritoriul rămas neocupat. Resursele acesteia erau limitate , ea fiind slab dezvoltată industrial, fiind apropae imposibilă statisfacerea necesitatiilor atât militare cât și de consum civil.

Efortul economic a fost uriaș, lipsa de combustibil a dus la intensificarea extracției de cărbune, petrol, și exploatarea pădurilor, acesta canalizandu-se spre reorganizarea armatei. Astfel România a ieșit învingătoare în luptele de la Mărășești, Mărăști și Oituz. Prin acestea desfințarea statului român a fost evitată, țară fiind totuși nevoită să încheie armistițiu cu Germania pe 9 decembie 1917 la Focșani sis a accepte o pace separatape 24 aprilie, 7 mai la Buftea.

Atât armistițiul cât și condițiile de pace era nedrepte și cu un impact îngrozitor pentru țară, astfel că pe 28 octombrie-1 noiembrie 1918 odată cu traversarea Dunării de către puterile Antantei, România a denunțat tratatul și a declarant război Germaniei, armata română intrând în teritorile românești ocupate până atunci de nemți.

Unire din 1918 a reprezentat integrarea în același teritoriu național a Transilvaniei și României, fapt ce a dus la formarea unui nou sistem industrial . datorită discrepanțelor de dezvoltare industrială au fost necesare măsuri de reechilibrare spațială, “ de asigurare a unei coerente funcționale , de realizarea a unui system de relații industrial între cele două economii inițial izolate.” (industria ro sec XX.an -claudia rodica Popescu-pg 94).

Tensiunile și intabilitatea din regiune au readus în prim plan Securitatea naționa, această era necesar să fie apărată prin dezvoltarea unuei industrii naționale proprii. Terminarea războiului și constituirea statului unit au marcat anul 1918 începutul unei noi perioade de dezvoltare industrial. Pierderile suferite de țară după război au fost teribile, pierderi umane de circa 1 milion de victime, un număr , răniți și invalizi sipierderi materiale în valoare de 72 miliarde lei aur.

Toate acestea au dus la o diminuarea mare a forței de muncă, care a îngreunat procesul de refacere economică. ”în ansamblu, în 1919 industria funcționa , în medie cu 40% din capacitatea antebelică, cu o diferența de la o ramură la altă:extracția petrolului cu 47%, a cărbunelui cu 41%, industria siderurgică cu 19,4%, a cimentului cu 40%, a cherestelei cu 50%, a hârtiei cu 30%, a zahărului cu 35% s.a” (Istoria economiei-Epoca modernă și contemporană- Maria Mureșan pagină 253).

Din numarl total de întreprinderi înregistrate și încurajate de stat în 1916 mai funcționau aproximativ un sfert, iar multe întreprinderi preluate de autorități din Transilvania erau descompletate, funcționând cu un procent mult mi mic față de capacitate anterioară războiului.

Un alt factor care a dus la încetinirea dezvoltării economice și indstriale a fost lipsa de finanțe, România pierzând tezaurului românesc în timpul războiului. În contextual ocupării statului de către nemți, oficialii români hotărăsc încheie unu protocol cu reprezentanții ruși prin care mare parte din tezaurul țării este transporta în rusia de teamă să nu cadă în mâinile nemților. Guvernul rus se oblige să asigure transportul și să pastrareze tezaurulul românesc în condiții de siguranță similară cu cel rusesc, în Kremlin.

Ministrul plenipotențiar rus, generalul A.Mossoloff a confiramt încărcarea în decembrie 1916 ” a 17 vagoane cu 1.739 casete cu monede și lingouri de aur”( Istoria economiei-Epoca modernă și contemporană- Maria Mureșan pagină 255), iar separate au mai fost inacrcate două casete cu bijuterii aparrtinang Reginei Maria. Pe 27 iunie 1917 guvernul român trimite la MOSCOVA cu un tren special încă 188 lăzi care conțineau o parte din stocul constituit de Banca Națională a României. Guvernul rus a semnat protocolul prin care se garanta conseravarea și restituirea întregului tezaur guvernului român.

În 1918,pe 26 ianuarie , guvernul rus transimte o radiogramă guvernului român prin care anunță ruperea relaților diplomatice, precizând că tezaurul aflat la Moscova nu v-a mă fii restituit statuluii român.

Atât demersurile românești, cât și presiunile străine din partea Angliei și Franței asupra Rusiei nu au dat nici un rezultat. O părete din documntele ce făceau parte din tezaurul depus la Kremlin, în mare parte titluile de valoare, acte de proprietate funciară și acțiuni, au fost înapoiate în 1934 , acestea ne-mai având valoare , datorită reconstituirii lor pe baza Legii ”privitoare a emiterea duplicatelor titlurilor evacuate în timpul războiului.”(M.m)

În anul 1956 a fost înapoiat și tezaurul arheologic , o colecție de monede și medalii de auri, supranumit ”Cloșca cu puii de aur” , pe lângă o parte din tablouri, gravure,icoane vechi, veșminte și obiecte de cult.

Cu toate acestea restituirea tezaurului a fost una simbolică, imense valori nefiind restituite nici până în ziua de azi.

În cele din urmă România a reușit să depasasca problemele și dificultățile provocate de Primul Război Mondial, unificatea montară a dus la consoliarea pieței naționale iar pe baza întregirii națiunii, țară cunoaște în deceniile următoare o importantă evoluție economică.

Având în vedere potențial industrial al țării după Marea Unire, se precizează că 41 %din numărul întreprinderilor și 55% din valoarea producției se datora aportului României Vechi,iar 37% din numărul întreprinderilor și 27% din valoare producției Transilvaniei.

Refacerea în totlitate a industriei se încheie în periaoda 1923-1924, dezvoltându-se în special industria mare, în table fiind prezentate date privind principalii indicatori din industria mare în aceea perioada.

Tabel- Istoria economiei-Epoca modernă și contemporană- Maria Mureșan pagină 273

Sursă: V. Axenciuc, Evoluția economică a României, vol.I,p. 81.

”din cele 3.840 întreprinderi ale industriei mari 870, respectiv 22,7% apartineu industriei de prelucrare a lemnului, 842, metalurgiei și prelucrării metalelor…, 381, respetiv 9,9%ceramicii, care cuprinde și material de contructie și sticlă, iar restul altor ramuri.” ( Istoria economiei-Epoca modernă și contemporană- Maria Mureșan pagină 273 )

În perioada 1923-1925 au fost aboptate o serie de legi cu scopul dezvoltării industriale , acestea vizând încurajarea industriei naționale, în special întreprinzătorii autohtoni.

Principalele legi adoptate cu un impact puternic au fost:legea pentru comercializarea și controlul întreprinderilor economice, legea regimului apelor ,legea energiei electrice, legea minelor.etc.

Consumul mare de energie lectrica ,fără de care dezvolatrea industrial nu nutea fii polibila, au atras atenția asupra problemei folosirii energiei regenerabile. Statul intervine prin legi pentru a impulsiona investițiile în domeniul hidraulic,pentru a proteja rezervele de petrol și carbine de calitate superioară, acesta acordă și concesiuni pe termen lung în cazul coparticipării capitalului privat la investițiile din domeniul hidraulic.

Toate aceste legi pintre care se adaugă și tarifele vamale potectioniste , legi de încurajare și importante credite acordate de către stat au us la o dezvoltare spectaculoasă a industrie, acest lucru reiese și din tabelul de mai jos, prluat din ”Istoria economiei-Maria Mureșan, Dumitru Mureșan).

Sursă: V.Axenciuc, op.cît., p.81.

În perioada interbelică un domeniu industrial care s-a dezvoltat foarte mult a fost cel al industriei extractive, în special extracția petrolieră. Conjuncture economică favorabilă, măsurile legislative și economice adopatte de stat au dus la o creștera puternică a industriei petroliere:” crește numărul de metrii forați, de explorare și de exploatare, de la 166936 în 1924 la 313000 în 1929, al sondelor de la 3552 în 1924 la 3890 în 1929, din care cel al sondelor în exploatare de la 1156 la 1702, restul fiind în lucru, părăsite, suspendate, la acre se adaugă și extracția prin puțuri, al cărui număr se reduce , inaceeasi perioada, de la 2330 la 1417, ele fiind substituite productivitate mult mai mare.”

Că urmare a creșterii producției de petrol, este sporit atât consumul intern, cât și exportul de produse petroliere.

Conform ierarhiei mondiale , apreciată după producția de petrol, în 1929 România ocupă locul 7 că țară producătoare , după Statele Unite ale Americii, Venezuela, Urss, Mexic, Iran și Indonezia.

Capacitatea mare de extractive a petrolului a dus la dezvoltarea în domeniul rafinăriilor, circa 95% din petrolul extras se rafina în țară, aceată a dus la Crește ponderea capitalul românesc în industria petrolieră, din primele 10 societăți petroliere, primele 3 fiind românești: Creditul Minier, IRDP și Petrolul Românesc.

Între 1929-1933economia statelor a fost afectată de o puternică criză de supraproducție , manifestându-se la început prin stagnarea producției ceea ce a dus la creșterea stocurilor de mărfuri și scăderea prețurilor, deseori sub costul de producție.

Industria românească a fost puternic afectată , prin reducerea masivă a producției, atât cantitativ cât și valoric, această fiind cifrată la 50% până în 1932.

Falimentare unui număr mare de întreprinderi a dus la scăderea numărului de angajați, rată șomajului crescând. Vârful acestuia s-a înregistrat între anii 1931-1932, În plan social dezvoltându-se multe mișcări de protest.

Tabel- numărul șomerilor în perioada 1928-1937

Criză economică a afectat întreagă industrie însă diferit de la o ramură la altă. În urmă acesteia au supraviețuit întreprinderile care au făcut față procesului de modernizare , îmbunătățind tehnologiile de fabricație, mașinăriile și utilajele folosite, au reușit să producă cu prețuri mai scăzute și să facă față concurenței.

Ieșirea din criză economică a fost posibilă prin interventionalismul statal. Contingenarea importurilor, sporirea unor taxe vamale la import, controlul devizelor, investiții și legi pentru încurajarea unor ramuri industrial au oferit noi deschideri activității economice, în special celei industriale.

Începând cu anul 1934 crește potențialul industrial , atât industria mare, extracția de gaze , petrol, minereuri și cărbune, cât și cea a energiei electrice, duce la creșterea rolului acesteia în venitul național și cel social. În anul 1938 venitul național fiind produs în proporție de 30.8% în industrie, 38,1% în agricultură, iar resul în alte ramuri se evidențiază că România avea un profil general agrar-industrial.

În preajma celui de-al Doile Război Mondial, industria națională putea să acoperea ” aproape interal necesitățile interne de bunuri de consum, și parțial nevoile de mijloacele de producție”( idustia economiei naționale românești- Mircea Zambrica), masianriile și utilajele continuând în mare parte să fie aduse din import.

Începutul celui de-al Doilea Război Mondial a impus țării noi priorități, canalizare unei mari părți din resurse către armata penru apărarea teritorială. Mm 261- vasile mircea zambrica 139)

România a intrat în sfera de dominație a Germaniei prin semnarea Tratatului economic româno-german în dată de 23 martie 1939, guvernul român fiind constrâns să semneze tratatul, având în vedereinvadarea Poloniei de către trupele hitleriste și al Ucrainei subcarpatice ,tot cu acordul Germaniei ,de către armata horthysta.

Presiunea germană aflată la granițele țării, a constrâns România să semneze tratatul, singură condiție impusă de această a fost garantarea granițelor sale de vest, și angajamentul Germaniei de a nu încuraja și susține pretențiile revizioniste ale Ungariei asupra teritoriului românesc.

Prin semnarea altor tratate cu Franța și Anglia, România a încercat să atenueze efectele tratatului semnat, dar după declanșarea războiului în septembrie 1939 acestea au pierdut valabilitatea.

Capitularea Franței în 1940, a constrain România să se apropie mai mult de Germanie, pericolul invaziei militare fiind aproape.

Invazia militară nu a avut loc, în schimb țară a fost constant jefuită, fiind vizate în special materiile prime , petrolul și produsele agroalimentare.

România suferă pierderi teritoriale extreme de importane: Basarabia și partea de nord a Bucovinei sunt alipite de către URSS, Cadrilaterul este cedat Bulgariei iar partea de nord a Transilvaniei Ungariei.

Pierderile teritoriale au avut efecte devastatoare asupra economiei, în special a industriei, țară pierde un teritoriu de 99.728 KM@ aproximativ 39% din suprafață, cu o populație de 6.821.000locuitori, aproximativ 33% din total.. (v.m.z 133).

În teritorul cedat Ungariei se aflau peste 1000 întreprinderi prelucrătoare, miniere, forestiere, precum și ” 30,5% din producția de aur, 87,6% din producția de argint, 64,7% din producția de cupru, 97,6% din producția de plumb, 70,7% din producția de pîrîta, 16% din producția de cărbune și întreagă producție de zinc.” ( v.m.z 133) Aceste date întăresc faptul că dictatele din 1940 au reprezentat o pierderea uriași pentru țară și în special pentru popor.

Abdicarea regelui Carol al ÎI lea și venirea la putere a Mareșalului Ion Antonescu pe 6 septembrie 1940, a dus la o militarizare a întreprinderilor industriale, fiind create oficii de producție, aprovizionare și desfacere, în care se grupau principalele întreprinderi ale unei ramuri industriale.

Anul 1944 a reprezentat un moment dificil pentru economie, marile distrugeri, bambardamentele, pierderile umane, agrvand în mod special industria prin scăderea producției.

Degradarea industrie s-a datorat și noilor acorduri cu Germania semnate în 1943 prin care 60% din export și 85% din importul țării noastre se făcea cu această. Petrolul era exportat în Germania la mai puțin de jumătate din prețul altor piețe, iar Germania vindea țării armanent la prețuri de două ori mai mari.

Pierderile suferite de țară în perioada 1941-1944 au fost îngrozitoare,daunele rezultatedin neachitarea taxelor, tarifelor ale transporturilor și telecomunicațiilor folosite de către Germania ajungând la 446, 1 milioane de dolari la cursul din 1938, iar daunele provocate de retragerea trupelor germane și maghiare din 1944 ajungând la 349,6 milioane dolari.

După dată de 23 august 1944 în concordant cu Convenția de armistițiu., România întoarce armele Germaniei,intrând în lupta împotriva frontului hitleris cu toate resursele material și umane de care dispunea.

Convenția de armistițiu semnată la Moscova pe 12 septembrie 1944, consacră României statutul de țară învinsă, țară fiind obligată să plătească despăgubiri de război în valoare aproximativă de 300 milioane dolar. În această suma trebuia livrate produse petroliere, vite, cereal,ramificații de cale ferate, etc., iar din unct de vedere militar România trebuia participle la lupta cu minim 12 divizii, să pună la dispoziția Aliaților amenajările sale militare, să asigure deplasarea pe teritoriul ei a forțelor armate aliate etc.

România a depășind cu mult obligațiile din Convenție fiind trimise în lupta 37 de divizii, unități de avatie, artilerie și marina, iar numărul total de soldați 540.000.

După eliberarea teritoriului național, România a dus lupte grele în Ungaria și Cehoslovacia, care au ajutat la infangerea definitive a Triplei Alianțe.

Că efort de participare în lupta antihitleristă, România a ocupat locul a patru-lea după URSS, SUA și Marea Britanie, cheltuielile acesteia se cifrau la 1.207.541.000 dolari, la cursul din 1938, aproximativ de patru ori bugetul țării din anul 1938.

Războiul a avut urmări dezastroase pentru România, pierderile material ridicându-se la circa 3,7 miliarde dolari la cursul din 1938, cele umame la aproximativ 1 milion de victim, însumând morți, prizonieri și dispăruți, iar din punct de vedere politic că urmare a înțelegerilor intervenite între marile puteri, România a fost integrate în ” sfera de influență sovietică”.

Intrarea sub influență sovietică și-a pus amprenta negativ asupra evoluției sale ulterioare ducând la instaurarea regimului communist.

Capitolul al II-lea

La finalul razboiului, prin configurarea politica si teritoriala a Europei de catre puterile antifascistea, in partea centrala si de est a fost impus de catre URSS un regim de tip comunist totalitar.

Prin tratatul de pace de al Paris din 1947 se confirma pastrarea Romaniei in sfera de influenta sovieta, ca tara invinsa, iar trupele sovietice aflate pe teritoriul ei aveau misiunea de a impune prevederile tratatului.

Partidul comunist a fost adus la putere treptat cu sprijinul si la presiunile URSS-ului.Acest lucru s-a desfasurat pe mai multe etape si a fost momentul istoric cheie care a schimbat evolutia economica si industriala a tarii.

Pe data de 6 martie 1945, Regele Mihai este obligat de rusi sa numeasca guvernul comunist condus de Petru Groza, puterea executiva fiind preluata de Partidul comunist.

Alegerile din 1946 au fost falsificate, PNT a obtinut 78% din voturi, dar comisia centrala a anuntat victoria aliantei comuniste, moment in care acestia au preluat puterea executiva.

Inceand cu 1947 comunistii au declansat persecutia impotriva celorlalte partide politice, in special PNT si PNL. PNT a incercat trimiterea unor membrii semnificativi in afara granitelor pentru a forma un guvern in exil, dar planul a fost desconspirat de comunisti, iar acestia au fost arestati langa avionul cu care urmau sa plece.

Dupa desfintarea PNT, conducerea PNL a hotarat suspendarea activitatii partidului pentru a nu fii supsui membrii si simpatizantii liberali la persecutii din partea comunistilor, dar cu toate acestea toti membrii de frunte liberali au fost arestati si condamnati la ani grei de inchisoare.

Pe 30 decembie 1947, Regele Mihai I este fortat de catre comunisti, condusi de Petru Groza si Gheorghe Gheorghiu Dej sa semneze un act de abdicare.

Regele este amenintat cu moartea si santajat cu uciderea unui numar mare de studenti si detinuti politici arestati in perioada 1945-1946. Regele a fost constrans sa parseasca tara, plecand pe 3 ianuarie 1948 impreuna cu mama sa si cativa apropiati.

Autoritatile comuniste au inlaturat ultima institutie democratica, monarhia, si au proclamat Republica Populara Romana.

In Februarie 1948 Partidul Comunist Roman fuzioneaza cu o parte din Partidul Social Democrat(grup minoritar care sustinea regimul comunist). In urma fuziunii se schimba numele partidului in Partidul Muncitoresc Roman, iar in aprile 1948 este adoptata Constitutia Republicii Populare Romane. (https://dunastu.com/tag/i-contextul-istoric-al-instaurarii-regimului-comunist-in-romania-1944-1948/)

Instaurarea comunismului a influentat intr-un mod profund dezvoltarea economiei romanesti,incepand cu anul 1951 aceasta s-a desfasurat pe baza planurilor cincinale, urmarindu-se in special dezvoltarea industriei.

Potrivit politicii partidului si prin strategiile intreprinse, ”se urmarea transformarea Romaniei intr-un stat industrial-agrar cu o economie eficienta, lichidarea decalajelor de dezvoltare economica dintre zone , regiuni, judete si apropierea nivelului dezvoltarii economico-sociale a acestora, crearea unei structuri moderne a economiei in profil de ramura , departamental si teritorial , in care industria sa aiba rolul central , atragerea si folosirea rationala a procesului dezvoltarii a resurselor disponibile din fiecare zona si unitate teritoriala, in concordanta cu nevoile tarii si ale zonei sau unitatii teritoriale. ( istoria economiei-maria si dumitru muresan pg 327).

Fortarea industrializarii tarii, la un ritm mult peste cel ce putea fi sustinut de resursele generale interne existente, cat si peste cel pe care il impuneau nevoile populatiei, conjunctura si cererea externa a avut o motivtie obiectiva- nevoia de modernizare a Romaniei, cat si, mai ales, o motivatie ideologica –atat cresterea ponderii muncitorilor in totalul populatiei, in perioada respectiva acesta fiind predominat agrara, cat si intentia de a se arata superioritatea oranduirii socialiste fata de capitalismul occidental.

Fortarea investitiilor catre industria grea a reprezentat un urias efort investitional in defavoare consumului populatiei si cu pretul dezechilibrelor sectoriale, evidentiem acest fapt prin tabelul de mai jos care prezinta ponderea fondului de consum si a fondului de acumulare in venitul naional intre anii 1951-1989.

(M.M-328)

Venitul național utilizat fondul de consum și fondul de acumulare, în perioada 1951-1989(%)

Sursa: Anuarul statistic al României 1990,p.240.

Ceea mai mare parte din investitiile efectuate in economia nationala erau alocate industriei , situndu-se in jurul a 45-46% , ajungand chiar si la 50%, aceste investitii erau alocate pe cele doua grupe ale industriei. In grupa A erau incluse ramurile producatoare de mijloace de productie, respectiv bunuri investitionala( industria metalurgica, siderurgica, constructoare de masini, extractiva, etc) beneficind de cea mai mare parte din investitii , de peste 80% in intreaga perioada , in unii ani apropindu-se de 90%.

Grupa B includea industriile producatoare de bunuri de consum idividual, industria textila, alimentara, pielarie etc., aceasta beneficiand de aproximativ 11% din investitiile industriale, rar ajungand pana la 16%.

Investitiile in economie au inregistrat o crestere pana in anul 1986, apoi inregistrandu-se o o scadere pana in 1989.

In tabelul de mai jos prezentam numarul investitiilor realizate in economia nationala si in industrie, pe grupele A si B,in perioada 1950-1989

Dinamica productiei industriale in perioada 1938-1989

Anuarul statistic al Romaniei 1990, pag. 432-433.

Tabelul 2 (M.M) pg328

”Toate acestea confirma conceperea si aplicarea cu consecventa a modelului productiei industriale bazte pe industria grea, cu toate implicatiile negative care l-au insotit, in ceea ce priveste ansamblul si structura economiei moderne , dar mai ales nivelul de trai al populatiei.” (M.M-329)

Numarul mare de investitii a dus la cresterea numarului de intreprinderi in special cele de stat cat si cele cooperatiste in mai mica masura, fapt rezentat si in tabelul de mai jos.

(M.M 329)

Structura polpulatiei a suferit modificari importate, datorita dezvoltarii exagerate a industriei a crescut numarul populatiei ocupate in industrie si s-a micsorat ceea ocupata in agricultura , ponderea acesteia in 1950 fiind de 74,1% iar in 1989 de 27,5%.

In subcapitolele urmatoare doresc sa prezint in linii mari modul in care regimul comunist si-a pus amprenta asupra principalelor ramuri industriale in parte. Datele culese corespund in principal perioadei 1950-1970, etapa in care au fost intreprinse marile proiecte industriale.

Al Doilea Război Mondial a insemnat o ruptură brutală a ordinei economice și politice, statornicite și menținute cu mari eforturi pe parcursul a două decenii după încheierea Primului Război Mondial. Ca urmare a înțelegerilor intervenite între marile puteri, o parte din țările europene – între care și România – intră în conul de penumbră european, numit „sferă de influență sovietică”, fapt care își pune amprenta asupra derulării ulterioare a vieții lor economico-sociale și politice. Între anii 1945-1950, în România se adoptă o serie de măsuri cu caracter legislativ-reformator, care au avut in vedere segmentele fundamentale ale economiei și au creat suportul pentru instituirea monopolului statului în economie pe seama și în defavoarea proprietății private.

Tranziția la economia socialistă, realizată prin planuri anuale și ulterior cincinale ani, sub comanda partidului unic, a propus, în conformitate cu strategia și politicile oficiale ale vremii, în practică, modelul economic al producției industriale, bazat pe industria grea , modelul sovietic, dar cu unele aspecte originale. În mai puțin de o jumătate de deceniu de izolare economică au fost distruse principiile și fundamentele economiei de piață concurențială, pentru a căror statornicire au fost necesare eforturi de peste un secol.

2.1 Industria energiei electrice și termice

Dezvoltarea energiei electrice, a diferitelor surse de energie și combustibil va urmări asigurarea necesităților industriei și populației în condiții optime , pornindu-se de la criterii de economicitate științific fundamentate. Se vor dezvolta îndeosebi termocentralele bazate pe cărbuni și șisturi bituminoase , urmărindu-se creșterea mai substanțială a înlocuitorilor . Se va urmări folosirea energiei atomice prin construirea de centrale atomoelectrice. (Programul Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare a României spre comunism) CITAT

Dezvoltarea ramurilor industriale a implicat sporirea continuă a producției de energie electrică, aceasta fiind neceara în toate procesele de producție moderne.

Au fost construite noi centre de termoficare industrila și urbană pentru a putea face față consumului mare de energie. Pe lângă acestea s-a accelerat realizarea amenajărilor hidroenergetice , fiind asigurată folosirea complexă a apelor din lacurile de acumulare pentru nevoile agriculturii și al orașelor, concomitent cu valorificarea energetică.

A fost necesară dezvoltarea sistemului electroenergetic național interconectat pentru distribuutia energiei elctrice, ținându-se cont de amplasarea centrelor electrice dar și de amplasarea marilor consumatori de energie.

S-a încercat dotarea sistemului electroenergetic național cu mijloace noi și moderne de conducere și supraveghere a exploatării, în scopul obținerii eficentei în valorificarea resurselor energetice primare.

Până în 1970 producția de enrgie electrică a avut un ritm de creștere mediu anual de peste 15%, ajungat în 1970 la mai mult de 35de milarde kwh, față de 17,2 miliarde kwh în 1965, reaizandu-se astfel și depășirea prevederilor cincinatului.

O creștere de aproximativ 16,3 % anual s-a înregistrat și în producția de energie termică obținută în centralele electrice de termoficare, ajungând la 43,6 milioane Gcalorii în 1970, de la 20,5milioane în 1965.

Au fost de asemene extinse rețelele electrice de transport și distribuție, atât cele de mică și medie tensiune cât și cele de amre tensiune, pentru a putea face față la dublarea consumului de energie care s-a produs în industrie.

În următorul tabel se porezinta consumul de energie electrică pe ramuri ale industriei în cincinatul 1965-1970

Dezvoltarea sistemului electroenergetic național a dus la extinderea legăturilor cu sistemele de electroenergie ale țărilor vecine, în ideea realizării schimburilor energetice, pe langă aceasta a fost continuată și electrificarea rurală, la sfârșitul anului 1970 peste 80% dintre sate fiind racordate la energie electrică.

În perioada 1966-1970 investițiile pentru energie electrică au depășit 26 de miliarde lei, 10,5 de miliarde lei reprezentând investiții în noi întreprinderi, aproape 2 miliarde de lei modernizări și reutilări, iar 13,5 de miliarde lei dezvoltarea întreprinderilor existente.

Au fost construite și puse în funcțiune numeroase obiective energetice, printre care Hidrocentrala de la Porțile de Fier și cea de pe Argeș, centralele termoelectrice de la Mintia-Deva, Oradea, Galați. Au fost începute în aceeași perioda lucrările de investiții pentru hidrocentrale pe Lotru și Someș-Tarnița și termocentrale la Brăila și Rovinari S.a.

Această creștere a producție de energie electrică, că urmare a intrării în producție a obiectivelor noi cu randament crescut, folosirea mai bună a puterii instalate, organizarea mai eficientă a producției, toate au dus în final la scăderea prețului de cost în industria energiei electrice și termice cu peste 13%.

2.2 Industria petrolului și industria extractivă a gazului metan

Au fost depuse eforturi mari pentru dezvoltarea acestei ramuri , eforturi care au dus la

creșterea cu peste 6 % a cantității de petrol extras în 1970 față de 1965, ajungându-se la o producție de 13,4 milioane de tone țiței extras. Această creștere s-a obținut prin intensificarea producției din sondele existențe, prin metode noi de extracție, respectiv fisurări hidraulice și și tratamente cu substanțe tensio-active , dar și prin exploatarea de zăcăminte noi .

Pentru o valorificare mai bună a rezervelor existente s-a pus accentul pe creșterea factorului final de recuperare a țițeiului din zăcăminte, acordându-se o mare importantă extinderii metodelor de recuperare secundară și introducerii metodelor termice de exploatare în cazul zăcămintelor de țiței vâscos.

Ca urmare a intensificării lucrărilor de captare producția de gaze asociate utilizate zăcămintelor de petrol a crescut de la 4294 milioane de metri cubi în 1965 la 4927 milioane de metri cubi în 1970.

Principalul obiectiv în ramura prelucrării țițeiului a fost valorificarea superioară a acestui zăcământ și asigurarea consumului intern și a exportului cu produse având o calitate superioară.

În tabelul de mai jos este evidențiată creșterea volumului producției principalelor produse petroliere.

Producția de principale produse petroliere

Cercetările tehnico-științifice din acest domeniu au contribuit la creșterea cantitativă și calitativă a produselor industriei de prelucrare a țițeiului și la realizarea unor economii de fonduri valutare.

Investițiile alocate pentru dezvoltarea industriei petroliere în cincinalul 1966-1970 au fost cu 12 % mai mari decât cele din cincinalul 1961-1965, cu accent pe investițiile în prelucrarea prelucrarea și valorificarea superioară a țițeiului.

Investiții în industria petrolului

Volumul extracției de gaz metan a crescut în 1970 față de 1965 cu peste 50% , ajungându-se

la 20 de miliarde metri cubi. Creșterea producției de gaz metan s-a produs prin creșterea capacităților de extracție și realizarea de conducte noi de transport interconectate la principalele structuri gazeifere, iar îmbunătățirea calității gazelor s-a făcut prin punerea în funcțiune a unor instalații de curățire și uscare a acestora.

Investițiile pentru asigurarea activității de extracție și transport gaz metan în cincinalul 1966-1970 au depășit 3,3 miliarde lei.

2.3 Industria cărbunelui

În cincinalul 1966-1970 se vor lua măsuri pentru ” îmbunătățirea activității geologice și creșterea eficienței acesteia, în scopul lărgirii bazei proprii de materii prime minerale și resurse energetice necesare satisfacerea nevoilor în continuă creștere a economiei nationale”

(Legea pentru adoptarea planului național unic de dezvoltare economico-socială a Republicii Socialiste România pe perioada 1966-1970) CITAT

Extinderea rolului industriei cărbunelui în creșterea resurselor de energie primară a impus dezvoltarea rentabilă a acestei ramuri importantă prin contribuția la producția de energie electrică, alimentarea cu materii prime a industriei cocsochimice și aprovizionarea populației cu combustibil.

În perioada 1966-1970, prin lucrările geologice executate, rezervele de cărbuni (lignit și huilă) au crescut, permițând elaborarea studiilor tehnico-economice care să conducă la accelerarea punerii în valoare a acestor rezerve.

În dezvoltarea producției de cărbuni s-a pus accent pe orientarea către producția de huilă de calitate superioară și cu costuri de extracție reduse din Valea Jiului și către producția de lignit din bazinul Olteniei, reprezentând peste 90 % din rezerva totală de lignit a României.

Una dintre măsurile importante pentru creșterea nivelului tehnic al producției a fost extinderea folosirii metodelor de exploatare cu abataje cu front lung în subteran și cu cariere la suprafața, care permiteau concentrarea mare a producției atât în abataj, cât și în mină. În 1970 producția extrasă din aceste abataje a depășit 70 % din cărbunele extras, aceasta reprezentând o valoare de 2,5 ori mai mare decât cea din 1965. Extracția din cariere a cărbunelui a crescut în aceeași perioadă cu mai mult de 4 milioane de tone , deținând 22% din total în 1970

A crescut nivelul de mecanizare prin folosirea de utilaje moderne, în 1970 față de 1965 producția de cărbune extras din abataje cu susținere metalică crescând de 3,3 ori iar exploatarea prin tăierea și încărcarea cărbunelui în abataje cu front lung cu combine și pluguri de 6 ori

Investițiile în industria cărbunelui au crescut cu 57% în cincinalul 1066- 1975 față de cel precedent, în special prin dezvoltarea capacităților de producție în minele aflate în exploatare și deschiderea de noi exploatări. În acesta perioadă s-a început exploatarea cărbunelui în minele Dilja și Paroseni în Valea Jiului, Ploștină, Rosiuta, Lupoaia în bazinul Motru, Suplacu de Barcău în bazinul Oradea, carierele Betega, Gârlă și Tismana la Rovinari. A început construcția unor mine noi de huilă la Barbateni, Cozla și Livezeni și cariere de lignit la Roșia și Virghis ÎI.

O importanță mare s-a acordat îmbunătățirii eficienței economice a lucrărilor de investiții, productivitatea muncii crescând în 1966-1970 cu 76 %, s-a obținut un volum de economii prin reducerea prețului de cost față de cincinalul precedent de 570 milioane lei.

2.4 Industria metalurgiei feroase

În cincinalul 1966-1970 a crescut producția de fontă, oțel și laminate, în industria metalurgiei feroase producându-se schimbări calitative, respectiv creșterea ponderii oțelurilor de calitate și a produselor cu valoare ridicata, cum ar fi țevile, sârmele, barele trase, dar și creșterea ponderii producției realizate cu agregate și instalații de capacități .

Principalele zone de extracție de minereu de fier s-au aflat în județul Hunedoara , la Teliuc și Ghelar , în județul Cluj la Căpuș, în județul Caraș-Severin la Ocna de Fier și în județul Harghita la Lueta.

În anul 1970 față de anul 1966 asistăm la o creștere de peste 25% a producției de minereu de fier, cu un conținut mediu de fier în producția de minereu în creștere de la 36% la 43%, pentru aceeași perioadă .

Producția de fontă din anul 1970 s-a dublat față de cea din anul 1965 și a fost de 4 ori mai mare față de cea din 1960. O influența favorabilă în creșterea eficienței în acest domeniu l-a avut construirea și darea în folosință a unor agregate și instalații de capacități mari la Hunedoara și Galați, cu parametri constructivi și funcționali superiori. Fonta produsă în 1970 în furnale cu volume de peste 1000 metri cubi și un grad de mecanizare ridicat a atins un procent de 61% din total. Ca rezultate ale creșterii nivelului de automatizare putem enumera reducerea consumului specific de cocs de la 725 de kg /tonă de fontă în 1966 la 592 de kg /tonă de fontă în 1970 și creșterea indicelui mediu de folosire a volumului util al furnalelor de la 1170 tone/ metru cub/ zi la 1330 tone/ metru cub/ zi pentru aceeași perioadă.

Producția de oțel a crescut în anul 1970 față de anul 1966 cu peste 3 milioane de tone , cu un procent de 70 % producție relizata în uzinele noi.

În această perioadă s-a inaugurat oțelăria Combinatului siderurgic din Galați, dotată cu 3 convertizoare de câte 130-150 de tone/șarjă , cu insuflare de oxigen. Prin extinderea folosirii oxigenului la fabricarea oțelului în oțelăria Martin 2 de la Combinatului siderurgic din Hunedoara s-a realizat cea mai mare creștere de producție într-o unitate existentă, creșterea randamentului cuptoarelor depășind 20%. Ponderea oțelurilor aliate și slab aliate din otalul de oțel a crescut de la 8,9 % la 15,8%, aceasta ducând spre o creștere a producției de oțel electric de 607.000 tone în 1970 față de 283.000 tone în 1966. Prin intrarea în lucru a celor două cuptoare electrice ale oțelăriei de la Uzina de mașini grele din București și a încă două cuptoare electrice la Combinatul siderurgic din Hunedoara s-a realizat o creștere importantă a producției de oțel electric.

Diversificându-se structura sortimentului de laminate în strânsă legătură cu cerințele consumului și tendințele din țările puternic industrializate, a crescut ponderea produselor plate (table și benzi) de la 19,5% în 1966 la peste 33% în 1970. Combinatul siderurgic din Galați s-a profilat pe producția de table și benzi prin punerea în funcțiune a laminorului de tablă groasă , cu capacitate de un milion de tone pe an și a laminorului degrosisor slebing universal cu capacitate de 4,3 milioane de tone de oțel lingou/an.

La întreprinderea „Industria Sârmei” din Câmpia Turzii s-a inaugurat în 1969 un laminor de sârmă cu o capacitate de 280.000 de tone/an, iar la Combinatul siderurgic din Hunedoara unul cu o capacitate de laminare de 3 milioane de tone oțel lingou/an. Prin instalarea la Uzina de țevi „Republica” din București și la Uzină din Roman a laminoarelor de țevi cu diametru de până la 6 inch a crescut producția de țevi. Producția de bare trase s-a dublat prin intrarea în producție a unei secții noi la Uzina „Oțelul Roșu”, iar la Uzina metalugica din Iași s-a inaugurat în 1966 o secție de profile găurite.

În cincinalul 1966-1970 investițiile în metalurgia feroasă au depășit 16,8 miliarde lei, având o creștere față de cincinalul precedent de 71%. Combinatului siderurgic din Galați i s-a alocat volumul cel mai mare de investiții, ajungând în anul 1970 la o producție de peste 1880 de mii de tone de oțel.

Productivitatea muncii, în domeniul extracției minereurilor feroase a crescut în anu1970 față de anul 1966 cu 52%, bazată pe mecanizarea din abataje, calificarea și perfecționarea profesională. În aceeași perioadă productivitatea muncii pe salariat în industria metalurgiei feroase a crescut cu 51% , prin măsuri de calificare a angajaților și prin folosirea eficientă a timpului de lucru.

2.5 Industria metalurgiei neferoase extractive și prelucrătoare

Importanța metalelor neferoase- cupru, zinc, plumb, aluminiu- este datorată rolului acestora în industria construcțiilor de mașini, a electrotehnicii și electronicii.

Rezervele de minereuri complexe și cuprifere au crescut datorită eforturilor de transpunere a politicii partidului referitoare la valorificarea bogățiilor țării și a investițiilor majore în acest domeniu.

În Maramureș s-au extins exploatările zăcămintelor existente (Cavnic, Nistru, Ilba, Baia Borsa, Leșul Ursului, Bălan), dar au fost introduse în exploatare noi zăcăminte la Gură Băii, Valea Colbului, Fagul Cetății).

În zonă Poiana Ruscă și Munții Metaliferi s-au găsit rezerve noi în zăcămintele de la Deva, Ruschita, Muncelul Mic.

La Moldova Nouă, în Banat s-au dat în exploatare minele de cupru Varad și Florimunda, iar creșterea zăcămintelor de bauxită s-a realizat prin căutarea de noi zone productive în Munții Pădurea Craiului, dar și prin continuarea lucrărilor în Munții Hategului la Ohaba Ponor.

Schimbările structurale în sectorul extracției minereurilor neferoase bazate pe concentrarea producției în unități mari, îmbunătățirea tehnologiei folosite în această industrie, dar și investițiile făcute au condus la creșterea extracției în anul 1970 în comparație cu anul 1965 de aproape 1,4 ori la minereuri complexe, de peste 2 ori la minereuri cuprifere și de 3,6 ori la bauxită.( pag 77).

Imbunătățirea tehnologiei de preparare a minereurilor și creșterea extracției acestora au condus la mărirea producției de metale în concentrate în anul 1970, față de 1965 de circa 1,2 ori la plumb, de 1,4 ori la zinc , de peste 1,9 ori la cupru și de 2,8 ori la bauxită spălată.

În acest domeniu s-au realizat investiții de 5,9 miliarde lei pentru creșterea capacităților de producție și crearea unora noi, dar și pentru garantarea dezvoltării în viitor a acestei industrii.

Prin extinderea progresului tehnic în toate sectoarele de activitate producția s-a majorat. În anul 1970 producția realizată în industria metalurgiei neferoase prin metode de mare productivitate s-a dublat față de anul 1965, respectiv de la 30 % în 1965, a ajuns la 60% în 1970 (pag 78). Au fost făcute cercetări privind tehnologia de preparare a minereurilor fin concrescute care au condus la exploatarea minereurilor polimetalice de la Leșul Ursului și mărirea extracției de metal din minereurile de la Baia Borșa și Gura Băii.

Concomitent cu creșterea producției extractive de metale neferoase, respectiv cupru, zinc, aluminiu și plumb s-a dezvoltat industria metalurgiei neferoase prelucrătoare. Comparativ cu anul 1965, în anul 1970 producția de cupru a crescut cu 77%, de plumb cu 23%, de zinc cu 96%, iar producția de aluminiu a ajuns la peste 100.000 de tone în 1970, având cea mai mare creștere. (pagină 80)

Au fost alocate importante fonduri de investiții și aplicate unele tehnologii noi, revoluționare, precum electroliza cu anozi precopti la Uzina de aluminiu de la Slatina, topirea în suspensie a concentratelor cuproase și aurifere la Uzina de metale neferoase din Baia Mare și topirea în amestec a concentratelor de zinc, plumb și colective la Uzina din Copșa Mică. S-a trecut la valorificarea elementelor asociate din concentratele de metale neferoase de tipul cadmiu, seleniu, bismut.

Prima sarjă de aluminiu românesc s-a turnat în 1965, la Uzina de prelucrare a aluminiului de la Slatina, iar la Baia Mare a început construcția unei turnătorii de cupru pentru obținerea semifabricatelor destinate laminării.

2.6 Industria extractivă a minereurilor nemetalifere și a produselor din substanțe abrazive

În perioada cincinalului 1966-1970 ramura industriei extractive a minereurilor nemetalifere și a produselor din substanțe abrazive a avut o creștere medie anuală de 10,2 %, iar extracția și prelucrarea de minereu nemetalifer o creștere medie anuală de 11,6%. (PAGINA 82)

Creșterea producției în anul 1970 față de anul 1966 la caolin spălat a fost de 89%, la argilă caolinoasă de 95%, la barită brută și flotata de 43%, la grafit concentrat de 83%, iar producția de dolomită a crescut în același interval de ani de 7,2 ori. (PAGINA 84)

Investițiile din ramura extracției și prelucrării substanțelor nemetalifere în cincinalul 1966-1970 au fost de 6 ori mai mari decât în cincinalul precedent, ajungând la 1294 de lei.

Aceste obiective aveau un grad ridicat de tehnologie, factor care împreună cu îmbunătățirea organizării producției au condus la o creștere a productivității muncii în anul 1970 față de anul 1966 cu 26%.(PAGINA 84)

În domeniul dezvoltării fabricației de produse abrazive în anul 1970 față de anul 1965 asistăm la o creștere cu 20 % la pietre de polizor ci cu 65% la abrazive pe suport, acest fapt conducând la o acoperire din producția internă de 70% în anul 1970, față de numai 56% în anul 1965.

2.7 Industria constructoare de mașini și a prelucrării metalelor

“Industria constructoare de mașini va cunoaște o dezvoltare puternică și complexă pe baza celor mai noi cuceriri ale științei și tehnicii. Această ramură se va orienta spre producerea de utilaje complexe de inaltă tehnicitate pentru principalele ramuri ale economiei. O atenție deosebită se va acorda fabricării de mașini-unelte de inaltă productivitate” (Programul Partidului Comunist Român de făurire a societătii socialiste multilateral dezvoltate și înaintare a României spre comunism) CITAT

În domeniul construcțiilor de mașini eforturile au fost focalizate către organizarea și specializarea acestei industrii, mărirea gradului de automatizare a echipamentelor produse, sporirea substantială a randamentelor energetice și scăderea consumurilor de metal.

S-au înființat noi institute de cercetări și proiectări specializate, iar în întreprinderile existente s-au dezvoltat serviciile de proiectare și tehnologice, crescând numărul de cercetători iar domeniile acoperite diversificându-se, respectiv: automobile și tractoare, echipamente hidroenergetice și mașini de transport și ridicat, mașini agricole, mașini unelte și agregate, utilaj chimic și rafinării, echipamente termoenergetice, mașini și instalații pentru industria alimentară și frigorifică, piese radio și semiconductori, electronică și tehnică de calcul, instalații de automatizare, mecanică fină și optică.

Dinamica și structura producției globale a industriei construcțiilor de mașini și prelucrării metalelor (TABEL PAGINA 89)

A crescut indicele de valorificare a metalului, valoarea lui fiind cu 40% mai mare în 1970 față de 1965, datorată această creștere dezvoltării mai rapide a industriilor de înaltă tehnicitate și cu complexitate ridicată.

Valoarea exportului în industria construcțiilor de mașini a crescut de 2,1 ori în intervalul 1970-1965, deși valoarea exportului total a avut o creștere de doar 68%, acest lucru datorându-se întregului ansamblu de măsuri luate pentru înzestrarea cu instalații și utilaje moderne.

Dezvoltarea industriei electrotehnice și electronice a condus la diversificarea exportului în acest sector, de la motoare electrice și transformatoare de forță la aparate de radio și televizoare,

de la aparataj electric la baterii și pile galvanice, de la locomotive Diesel la intalatii pentru foraj și extracție țiței sau gaze.

Producția principalelor produse ala industriei constructoare de mașini

(TABEL PAGINA 94)

La Reșița si Timisoara s-au inființat institute de cercetari pentru agregate hidroenergetice, iar la București pentru agregate termoenergetice.

A crescut productia de mijloace de automatizare într-un mediu anual de 45,7 %, iar productia industriei electrotehnice si electronice intr-un ritm mediu anual de 20,4 %, la Tărgu Mureș construindu-se Fabrica de mașini elctromecanice, iar la București fabrica de calculatoare electronice. S-a dezvoltat Uzina Electroputere Craiova unde din anul 1967 au fost construite

primele locomotive electrice tip CoCo, seria 060-EA (o variantă îmbunătățită a locomotivei suedeze Rb 1 și produs aparataj de înaltă tensiune și motoare electrice (circa 3.000 de bucăți pe an). Investiția totală de la Electroputere s-a ridicat la 950 milioane de lei, din care 450 milioane de lei pentru anii 1966-1970, iar rezultatul a fost construirea a peste 1.400 de locomotive Diesel-electrice și aproape 1.000 de locomotive electrice, până în anul 1989. La Reșița s-a dezvoltat

Uzina de Construcții de Mașini, la Arad fabrica de vagoane , iar la București Uzina 23 August.

În acest cincinal s-a diversificat producția de tractoare, în anul 1970 se produceau 12 tipuri dee tractoare, față de 5 tipuri produse in anul 1966.

Pentru industria chimica s-au dezvoltat instalații de negru de fum, acid fosforic, anhidridă, sodă caustică șiinstalațiide ingrașăminte cu azot, iar pentru insustria de prelucrare a lemnului s-au produs linii pentru fabrici de mobila si placaje. Industria ușoara a dobândit mașini si ultilaje noi, iar pentru industria alimentară s-au dezvolta instalații de morărit, utilaje pentru linii de îmbuteliere și pentru linii de conserve.

În domeniul producției de mașini-unelte s-au dezvoltat Fabrica de mașini-unelte și agregate din București, Uzina de strunguri Arad și Uzina Înfrățirea din Oradea, incepându-se contrucția unei Fabrici noi de strunguri automate la Târgoviște.

2.9 Industria chimica

O puternică dezvoltare va cunoaște industria chimică , care va asigura valorificarea superioară a resurselor de materii prime interne, realizarea unei game largi de produse chimice care să satisfacă pe deplin necesitățile tuturor ramurilor industriei, ale întregii economii naționale. O atenție deosebită va fi acordată satisfacerii cerințelor de îngrășăminte și alte substanțe chimice necesare agriculturii. Se va acționa în direcția dezvoltării producției de fire și fibre sintetice , de cauciuc și mase plastice, deosebit de necesare economiei țării. Chimia va produce pe cale sintetică noi înlocuitori ai diferitelor materiale cu caracteristici superioare”.

(Programul Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare a României spre comunism)

Dezvoltarea industriei chimice a dus la înlocuirea produselor naturale tradiționale cu produse realizate prin procedee chimice, cu calități superioare sau cel puțin egale cu ale celor înlocuite.

Producția realizată în anul 1970 era de 1,6 ori mai mare decât cea obtinută în perioada 1956-1965. Creșterea medie anuală în cincinalul 1966-1970 a fost de 21,4%, rămânâd ramura cea mai dinamică a industriei, ponderea acesteia în totalul producției industriale crescând de la 6,7 % în anul 1965 la 10,1 % în anul 1970.

2.11 Industria usoara

O peocupare de prim ordin o va costitui dezvoltarea și modernizarea industriei bunurilor de consum. Se va extinde producția industriei ușoare și a altor ramuri industriale nealimentare. Industria de textile, confecții și încălțăminte va trebui să satisfacă în mod optim necesitățile reale, raționale de consum ale întregii populații. Va crește producția de țesături din fire și fibre chimice, se va dezvolta producția de piele sintetică. O atenție deosebită va trebui acordată calității producției bunurilor de consum, diversificării ei, corespunzător cerințelor oamenilor muncii. ( Programul Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare a României spre comunism) CITAT