Industria Prelucrarii Lemnului Si a Mobilei In Uniunea Europeana Si Romania

CUPRINS

Capitolul 1 .Abordări teoretice privind performanța produselor finite

1.1.Filiera

1.2.Lemnul și gestionarea acestuia

Capitolul 2 .Analiza nevoilor și stadiului de dezvoltare a sectorului de exploatare și prelucrare a lemnului la nivelul regiunii Centru

2.1. Introducere

2.2. Profil regional – Sectorul de exploatare și prelucrare a lemnului în Regiunea Centru

2.2.1 Industria lemnului

2.2.2Domenii de specializare

2.2.3.Abordarea statistică a sectorului lemnului în Regiunea Centru

2.3. Cadrul de dezvoltare al sectorului de exploatare și prelucrare a lemnului la nivel Național și Regional

2.3.1.Structuri administrative

2.3.2.Proprietate .

2.3.3.Actori cheie la nivel regional în sectorul lemnului

2.3.4.Programe de finanțare

2.4. Analiza SWOT

2.4.1. Definiție

2.4.2. Surse de date

2.4.3. Matricea SWOT

2.5.Concluzii

2.5.1 Concluziile analizei

2.5.2 Activități viitoare ale ID:WOOD, plecând de la rezultatele analizei

Capitolul 3.Industria prelucrării lemnului și a mobilei în Uniunea Europeană și România

Capitolul 4 – Creșterea performanței pe filiera lemnului

4.1.Potențialul pieții lemnului

4.2. Tehnologii noi de exploatare a lemnului și necesitatea realizării parteneriatelor pentru exploatarea sustenabilă a lemnului

4.2.1. Aspecte privind structura, proprietatea și administrarea fondului forestier național a lemnului din România în ultimii ani

4.2.2. Tehnică nouă introdusă în activitatea de exploatare

4.2.3. Provocări și probleme generate de introducerea utilajelor de concepție modernă

4.2.4. Părți interesate și părți de cooptat în abordarea și rezolvarea problemelor

4.3. Pregătirea profesională element cheie dezvoltarea competitivității comapniilor din industria lemnului

Capitolul 1 .Abordări teoretice privind performanța produselor finite

Prelucrarea lemnului contribuie cu 0.5% la valoarea adăugată a UE. Este un domeniu dominat de ÎMM. Din cele 184 mii companii care activează în acest sector, 183,7 mii sunt IMM-uri, iar 160 mii sunt microintreprinderi. Cea mai mare valoare adăugată este realizată de Germania, însă țări cu tradiție și resurse importante precum Austria, Suedia sau Finlanda se remarcă printr-o productivitate a muncii superioară.

În România lucrează 5,2% din angajații UE în această industrie. Aceștia generează însă doar 1.84% din cifra de afaceri a UE și doar 1.68% din valoarea adăugată. Față de performanțele generale ale industriei manufacturiere românești, această diviziune se situează pe o poziție bună privind valoarea adăugată/angajat, cu un nivel de 32,22% din media UE.

1.1.Filiera

Filiera unui produs al unei țări se formează în strânsă legătură cu schimbările care au loc în cerințele consumatorilor și evoluțiile pieței. În statele membre ale Uniunii Europene, organizarea filierelor pe produs sau grupe de produse respectă reglementările comunitare privind Organizările Comune de Piață, dar se aplică și reglementări naționale și locale specifice. Studierea filierelor prezintă un interes deosebit, datorită preocupărilor oamenilor de a cunoaște ce se întâmplă cu produsele obținute și cum ajung la consumator, cine sunt intermediarii și ce rol au, ce transformări suferă produsele. Aceste preocupări se referă la competiție, performanță și utilizarea cât mai eficientă a resurselor în „drumul produselor de la producător la consumator”. În literatura de specialitate există numeroase definiții ale filierei. Pionierii studierii filierei sunt economistul american Ray Goldberg și economistul francez Louis Malassis.

În anul 1986, Malassis definește filiera ca fiind itinerariul parcurs de un produs (sau un grup de produse). Ea presupune ansamblul agenților (întreprinderi și administrații) și operațiilor (producție, repartiție și finanțare) care concură la formarea și la transferul produselor până în stadiul final de utilizare, și mecanismele de ajustare a fluxurilor factorilor și produselor de-a lungul filierei și în stadiul final.

Filiera se definește în raport cu piața de consum și cu ansamblul canalelor de distribuție și aprovizionare utilizate de toți producătorii care intervin pe piață. Obiectivele principale ale filierei sunt:

– asigurarea securității alimentelor;

– utilizarea rațională a resurselor agricole;

– creșterea productivității muncii;

– creșterea valorii adăugate;

– reducerea costurilor pe unitatea de produs și a altor costuri la nivel de fermă;

– creșterea profitului și a rentabilității;

– creșterea calității producției și a produselor;

– promovarea realizărilor științei și tehnologiilor moderne, mici consumatoare de energie și curate în vederea sigurării sănătății oamenilor și animalelor și a protecției mediului etc.

Studiul filierei presupune o analiză de detaliu a filierelor, a canalelor de comercializare, a performanței în fiecare etapă și găsirea soluțiilor de creștere a competitivității produselor pe piață. De asemenea, studierea filierei comportă, pe de o parte, identificarea și observarea diferiților actori implicați și a relațiilor care se formează între aceștia și care concură la realizarea produselor, și pe de altă parte, mecanismele de reglare a filierei: contracte, cooperare, integrare, norme de calitate etc. În analiza filierei se pornește de la un produs final și se reproiectează toate etapele prin care acesta a trecut până la materia primă din care este alcătuit. Dimensiunile filierei sunt astfel proiectate în plan vertical, ca lungime a filierei, și în plan orizontal, ca lărgime a acesteia. Lungimea filierei diferă în funcție de natura produsului analizat, de punctul central de analiză adoptat pentru filieră și de starea proceselor de integrare verticală.De asemenea, dimensiunile filierei se fixează în timp (an, sezon) și în spațiu (regiune, țară, grupuri de țări, mapamond). Se identifică, de asemenea, operațiile tehnice și financiare corespunzătoare fiecărei activități din lanțul producție – transformare – distribuție – consum, precum și agenții ce desfășoară aceste operații.

Reglarea filierelor se realizează cu ajutorul unui sistem de stimulatori și stabilizatori ai acestora, concretizați în politica de prețuri, susținerea producătorilor și a consumatorilor (subvenții), impozitarea, taxele vamale etc. Prin reglarea filierelor se urmărește: reducerea decalajelor dintre cerere și ofertă, stabilizarea producției. Studiul unei filiere comportă două aspecte fundamentale: – identificarea (descrierea) sa: produse, itinerarii, agenți economici, operații, fluxuri, costuri etc. – analiza mecanismelor reglatoare (structura și funcționarea piețelor, intervenția statului și a grupurilor de producători și consumatori etc).

1.2.Lemnul si gestionarea acestuia

Din pădure până la vânzare: producție și transport

Lanțul de distribuție a bunurilor prelucrate din lemn poate fi complex în funcție de numărul de etape pe care le include și de extinderea sa geografică. Cu toate acestea, etapele de producție și de transport al lemnului din sectorul forestier nu prezintă particularități importante care să nu fi fost abordate în documentul tematic al Forumului comerțului cu amănuntul, „Optimizarea sistemelor de distribuție”8. În orice caz, în cazul în care bunurile din lemn sunt transportate pe distanțe lungi înainte de a ajunge la unitățile comercianților cu amănuntul, impactul negativ asupra mediului poate fi crescut. (În unele cazuri însă, acest lucru nu poate fi evitat, de exemplu, atunci când speciile de lemn, calitatea sau dimensiunile nu sunt disponibile în apropiere). Mai mult, complexitatea lanțului de aprovizionare înseamnă, de asemenea, provocări referitoare la trasabilitate, care pot fi agravate de corupția din lanțul de distribuție în țările cu un control insuficient.

În plus față de certificarea de către terți, soluțiile tehnologice contribuie parțial la rezolvarea problemei trasabilității, dar investițiile (și, prin urmare, punerea în aplicare) diferă în funcție de regiune și de valoarea lemnului.

OPORTUNITĂȚI ȘI OBSTACOLE

Comercializarea lemnului de proveniență legală este o provocare pentru comercianții cu amănuntul și alți operatori care introduc pe piață produse din lemn. Controlarea în integralitate a lanțurilor de aprovizionare ale acestora este dificilă, mai ales în cazul lemnului provenit din „regiuni cu risc ridicat”, unde este posibil ca lemnul să fi fost tăiat de numeroși operatori mici, și în cazul lemnului care tranzitează una sau mai multe țări intermediare.

Reducerea la minimum a riscului ca lemnul care intră pe piața UE să fie ilegal sau tăiat în mod iresponsabil este un proces care necesită timp, efort și resurse. Cu toate acestea, angajamentul solid actual al comercianților cu amănuntul și colaborarea cu partenerii comerciali, sistemele de certificare și ONG-urile pot contribui la accelerarea acestui proces.

Oportunități

Integrarea gestionării durabile a produselor din lemn înseamnă pentru comercianții cu amănuntul:

 să fie recunoscuți de către cumpărători ca furnizori de produse și servicii durabile: cumpărătorii apreciază angajamentul întreprinderilor în direcția durabilității, iar acest lucru este concretizat printr-o reputație crescută și loialitatea consumatorilor.

 să sporească gradul de sensibilizare a consumatorilor, în general: ca urmare a diferitelor aspecte ale sustenabilității pe care le implică lemnul, abordarea existentă cu privire la durabilitate în lanțul de aprovizionare cu lemn poate contribui la creșterea gradului de sensibilizare a consumatorilor cu privire la consumul durabil.

 gestionarea durabilă a lanțului de aprovizionare cu lemn oferă un stimul întreprinderilor de a integra durabilitatea în gestionarea pe ansamblu a acestora.

 să protejeze și să consolideze resursele de lemn: disponibilitatea pe termen lung a lemnului ca resursă poate fi promovată prin garantarea unei silviculturi durabile și prin evitarea procurării de lemn din zone sensibile sau cu risc ridicat

 să consolideze cooperarea cu partenerii: gestionarea durabilă a pădurilor și tăierile legale și comercializarea lemnului sunt inițiative intersectoriale care pot consolida sau determina noi forme de cooperare cu ONG-uri, alți parteneri (de exemplu, sisteme de certificare) și alte sectoare (de exemplu, industria de ambalare și cea a hârtiei). Acest lucru poate fi benefic pentru mediu, consumatori și pentru activitatea economică în sine.

Obstacole

Guvernanța și punerea în aplicare în țările în curs de dezvoltare:

 Guvernanța slabă în națiunile producătoare cheie, aplicarea deficitară a legislației forestiere uneori complexe și/sau incoerente sunt poveri majore în cazul dovezilor privind legalitatea și al practicilor durabile; corupția și crima organizată din unele regiuni fac foarte dificilă garantarea legalității totale în lanțul de aprovizionare.

 Comercianții mari cu amănuntul pot acționa ca promotori ai gestionării durabile a pădurilor înaintea piețelor și guvernelor. Cu toate acestea, această sarcină este delicată în anumite zone unde piața nu este deschisă la influența pozitivă a întreprinderilor străine.

Proveniență:

 În timp ce livrările de lemn certificat depășesc încă cererea, este posibil ca acesta să nu ajungă la producătorul final deoarece nu toate entitățile din cadrul lanțului de aprovizionare au un lanț de custodie certificat. Aceasta are ca rezultat pierderea de informații cu privire la conținut certificat într-o anumită etapă a lanțului de aprovizionare.

Multe studii susțin că prețurile pentru lemn vor crește considerabil ca urmare a diminuării materialelor disponibile cauzate de o creștere bruscă a cererii din partea națiunilor în curs de dezvoltare ale lumii și a cererii de lemn pentru energie (biomasă).

Lanțul de aprovizionare:

 Proveniența lemnului de la tăiere până la asamblarea unui produs poate fi foarte greu de determinat deoarece pentru anumite categorii de produse (de exemplu, celuloză, hârtie, plăci din fibre, mobilă, etc.); materia primă provine deseori de la diferiți furnizori ce ambalare și cea a hârtiei). Acest lucru poate fi benefic pentru mediu, consumatori și pentru activitatea economică în sine.

Obstacole

Guvernanța și punerea în aplicare în țările în curs de dezvoltare:

 Guvernanța slabă în națiunile producătoare cheie, aplicarea deficitară a legislației forestiere uneori complexe și/sau incoerente sunt poveri majore în cazul dovezilor privind legalitatea și al practicilor durabile; corupția și crima organizată din unele regiuni fac foarte dificilă garantarea legalității totale în lanțul de aprovizionare.

 Comercianții mari cu amănuntul pot acționa ca promotori ai gestionării durabile a pădurilor înaintea piețelor și guvernelor. Cu toate acestea, această sarcină este delicată în anumite zone unde piața nu este deschisă la influența pozitivă a întreprinderilor străine.

Proveniență:

 În timp ce livrările de lemn certificat depășesc încă cererea, este posibil ca acesta să nu ajungă la producătorul final deoarece nu toate entitățile din cadrul lanțului de aprovizionare au un lanț de custodie certificat. Aceasta are ca rezultat pierderea de informații cu privire la conținut certificat într-o anumită etapă a lanțului de aprovizionare.

Multe studii susțin că prețurile pentru lemn vor crește considerabil ca urmare a diminuării materialelor disponibile cauzate de o creștere bruscă a cererii din partea națiunilor în curs de dezvoltare ale lumii și a cererii de lemn pentru energie (biomasă).

Lanțul de aprovizionare:

 Proveniența lemnului de la tăiere până la asamblarea unui produs poate fi foarte greu de determinat deoarece pentru anumite categorii de produse (de exemplu, celuloză, hârtie, plăci din fibre, mobilă, etc.); materia primă provine deseori de la diferiți furnizori care folosesc diferite specii de lemn și diferite surse pentru acesta.

 Sarcina administrativă: limba (și anume, a documentelor din lanțul de custodie) și obstacolele de natură politică constituie poveri în gestionarea lanțului de aprovizionare.

CONCLUZII

Una dintre cele mai mari provocări referitoare la lanțul de aprovizionare cu care se confruntă sectorul comerțului cu amănuntul este „cum pot obține comercianții cu amănuntul lemn tăiat sustenabil și produse din lemn într-o cantitate suficientă pentru a satisface nevoile cumpărătorilor în anii care vor veni – și la ce preț?”

Răspunsul la această întrebare este, în general, unul de angajare a comercianților cu amănuntul și de acționare prin puterea exemplului, în colaborare cu factorii de decizie și cu partenerii comerciali precum și cu ONG-urile și societatea civilă.

Pe unele piețe, produsele durabile din lemn sunt din ce în ce mai căutate de consumatori, iar comercianții cu amănuntul acționează în direcția satisfacerii acestei cereri în schimbare a consumatorilor. Sistemele de certificare pot ajuta atât producătorii, cât și comercianții cu amănuntul să răspundă cererii consumatorilor și pot contribui, de asemenea, la controlul performanței de mediu de-a lungul lanțului de aprovizionare. Cu toate acestea, pentru lanțurile de aprovizionare complexe și lungi, cu multe întreprinderi implicate, controlul fiecărui actor poate fi costisitor.

Combinarea gestionării forestiere responsabile și eficiente cu legislația eficientă poate asigura proveniența și producția durabilă de lemn și produse din lemn.

Provocări cheie

 Încurajarea guvernanței corecte în regiunile cheie de furnizare pentru a evita retragerile din activitățile economice.

 Garantarea disponibilității produselor din lemn de proveniență legală durabile pentru consumatori pe termen lung. Aceasta reprezintă cea mai mare provocare deoarece presupune eforturi în diferite domenii (de exemplu, politica privind aprovizionarea, formarea cumpărătorilor, relațiile cu furnizorii și controalele până la nivelul proprietarilor/administratorilor de păduri).

 Sensibilizarea consumatorilor cu privire la beneficiile pentru mediu, societate și pe termen lung ale lemnului durabil și ale sistemelor de certificare (de exemplu, conservarea pădurilor și, prin urmare, a biodiversității și a economiilor locale). O cerere crescută de lemn certificat ar trebui să influențeze oferta și eventual să compenseze lipsa actuală de lemn certificat.

 Sprijinirea consumatorilor să facă alegerile corecte: alegerile consumatorilor sunt influențate de preț, aspect, calitate și de caracteristicile de durabilitate ale produselor, iar deseori avantajele fiecăruia dintre aceste elemente nu sunt clare.

Capitolul 2. Analiza nevoilor si stadiului de dezvoltare a sectorului de exploatare si prelucrare a lemnului la nivelul regiunii Centru

2.1.Introducere

Exploatarea și prelucrare a lemnului sunt în prezent unii dintre principalii pilonii ai industriei Regiunii Centru, ce contribuie alături de industria alimentară, industria confecțiilor textile, industria materialelor de construcții și industria pieselor la dezvoltarea economică a acestei regiuni.

Este bazată pe valorificarea materiei prime locale, industria de prelucrare a lemnului are o tradiție solidă în Regiunea Centru. Fondul forestier din Regiunea Centru este unul bogat și diversificat, vegetația forestieră acoperind 36,5% din suprafața sa. Existenta acestor resurse a favorizat dezvoltarea industriei de prelucrare a lemnului, transformând Regiunea Centru în cel de-al doilea bazin de recoltare forestieră al României (după Regiunea Nord-Est) și prima regiune în ce privește producția de cherestea.

Pentru a prezenta doar câteva repere cu privire la importanta industriei lemnului pentru Regiunea Centru vom menționa că acest sector înseamnă:

 27 mii salariați

 20% din producția națională de mobilă

 40% din producția națională de cherestea

 Exporturi de aproape 900 milioane euro/ an

 Importante companii multinaționale din domeniul lemnului: Holzindustrie Schweighofer și Kronospan din Austria, Losan din Spania and Parisot din Franța

Conștientizând importanța acestui sector pentru dezvoltarea socio-economică a regiunii, Agenția pentru Dezvoltare Regională Centru a decis să participe alături de alți 14 parteneri din statele Sud-Est Europene la implementarea proiectului:ID:WOOD – ”Clustering knowledge, Innovation and Design in the SEE WOOD sector”, finanțat în cadrul Programului de Cooperare Transnațională Sud Estul Europei, Axa Prioritară – Facilitarea și inovarea în domeniul antreprenorial, Domeniul de intervenție – Dezvoltarea unui mediu propice inovării antreprenoriale. Obiectivul principalul al proiectului îl constituie promovarea și sprijinirea competitivității IMM-urilor în sectorul prelucrării lemnului în spațiul Sud Est European, prin împărtășirea și transferul de cunoaștere din domeniul tehnic și organizațional către organisme locale de sprijin (clustere din domeniul lemnului, centre tehnologice din domeniul lemnului, ADR – uri) pentru a aborda deficitele structurale ale IMM-urilor și a îmbunătăți potențialului inovativ al sectorului productiv.

Analiza de față face parte din pachetul de lucru 3 al proiectului și are ca obiectiv conturarea profilului industriei lemnului la nivelul Regiunii Centru. În cadrul acestei analize vor fi identificate și tratate elementele de cheie pentru dezvoltarea sectorului de prelucrare a lemnului pornindu-se de la clasificarea sub-domeniilor acestui sector, analiza principalilor indicatori statistici si economici din domeniu și continuând cu prezentarea contextului legislativ si al actorilor instituționali din domeniu. Principalul element al analizei va consta in elaborarea primei matrice SWOT a sectorului lemnului la nivelul Regiunii Centru. 3

2.2. Profil regional – Sectorul de exploatare si prelucrare a lemnului in Regiunea Centru

2.2.1 Industria lemnului

Bazată pe valorificarea materiei prime locale, industria de prelucrare a lemnului are o tradiție solidă în Regiunea Centru. Cu un volum de 3,9 milioane mc de lemn recoltat în anul 2010, Regiunea Centru este al doilea bazin de recoltare forestieră al României (după Regiunea Nord-Est) și prima regiune în ce privește producția de cherestea.

Dezvoltarea industriei de prelucrare a lemnului a fost susținută de cerințele în creștere ale pieței interne și de avantajele oferite de piețele din fostele state membre ale CAER. În perioada anilor 1950-1970, în toate județele regiunii s-au pus în funcțiune întreprinderi mari de prelucrare a lemnului și de mobilă, ce au reușit treptat să pătrundă pe tot mai multe piețele din Europa, inclusiv în unele state din Europa Occidentală. Astfel, la nivelul celor 6 județe ce compun astăzi Regiunea Centru, în industria de prelucrare a lemnului și în industria mobilei lucrau în urmă cu 20 ani câteva zeci de mii de salariați, iar pentru multe localități mai mici din zona montană, industria lemnului constituia principala activitate principala activitate economică.

În ultimele 2 decenii, industria de prelucrare a lemnului a suferit transformări majore. Alături de marile unități de prelucrare au apărut numeroase întreprinderi private mici care au reușit să creeze o puternică concurență firmelor mai vechi. Printr-o flexibilitate sporită și un grad mare de adaptabilitate companiile mici, având sub 200 angajați, au ținut mai ușor pasul cu schimbările rapide intervenite pe piață. Totodată, companii multinaționale din domeniul prelucrării lemnului, prin achiziții ale unităților de producție existente sau prin investiții greenfield de mare capacitate, au intrat pe piața regională, realizând investiții de ce însumează sute de milioane de euro. Grupuri industriale importante precum Holzindustrie Schweighofer și Kronospan din Austria au construit la Sebeș și Brașov fabrici de produse lemnoase de mare capacitate. Sunt prezente de asemenea în regiune firme precum Losan (Spania), Parisot (Franța), Kastamonu (Turcia), acestea deținând unități de producție la Brașov, Sovata și Reghin, iar la Sebeș își desfășoară activitatea în domeniul mobilei alte 2 firme de talie mijlocie cu capital străin ( SaviniDue, SchosswenderMobel). Acestea, alături de alți producători autohtoni mai vechi contribuie la dezvoltarea economică a regiunii, inclusiv prin exporturile pe care le realizează. În anul 2009, valoarea exporturilor de produse din lemn și mobilier au însumat la nivel regional peste 600 milioane euro, reprezentând cca 17% din valoarea totală a exporturilor Regiunii Centru.

Din punct de vedere al compoziției, industria lemnului din Regiunea Centru deține un grad mare de diversitate, activitățile productive variind de la tăierea și rindeluirea lemnului la fabricarea furnirelor și panourilor din lemn, de la parchete asamblate la elemente de dulgherie și tâmplărie pentru construcții și de la producția de ambalaje din lemn la cea de mobilier de toate tipurile.

2.2.2.Domenii de specializare

Principalele domenii ale industriei lemnului ce urmează a fi abordate in mod detaliat pe parcursul acestei analize sunt:

 Domeniul prelucrării primare a lemnului

 Domeniul materialelor de construcție

 Domeniul producției de mobilă

Prelucrarea primară a lemnului – Industria cherestelei

Prelucrarea primară lemnului constă în recoltarea și prelucrarea mecanică și chimică a lemnului pentru producerea cherestelei a placajului, mobilei, chibriturilor etc. Principala componentă a industriei de prelucrare a lemnului este industria cherestelei. Procesul de obținere a cherestelei consta in prelucrarea buștenilor pentru obținerea unor produse cu suprafețe plane cu două sau mai multe fețe, de anumite dimensiuni standardizate sau nestandardizate. Produsele obținute sunt ulterior folosite în construcții sau la fabricarea produselor din lemn. Obținerea cherestelei implica o serie de operațiuni de debitare, transport, tratare termică, depozitare etc. aceste procese fiind realizate astăzi cu ajutorul unor sisteme moderne integrate ce garantează o calitate superioară a produselor.

Producția materialelor de construcție din lemn

Lemnul este utilizat în mod obișnuit ca material de construcție datorită proprietăților sale (cost rezonabil, ușor de folosit, aspect plăcut). Lemnul pentru construcție provine din mai multe specii de arbori, având caracteristici foarte diferite. Astfel,producția materialelor de construcție din lemn a devenit un domeniu important si profitabil al industrie lemnului, materia prima fiind prelucrată pentru a fi folosită în diverse stadii ale realizării construcțiilor, de la structuri de rezistență sau elemente de finisaj la construcția integrala din lemn a caselor sau clădirilor.

Producția de mobilă

Producția de mobilă din Regiunea Centru are o tradiție binecunoscută, fabricanții regionali de mobilă fiind prezenți atât pe piața românească cât și pe cele internaționale. Gama de produse acoperă aproape toate categoriile de mobilă, de la mobilierul pentru locuințe la cel pentru birouri și magazine, producându-se atât mobilier tradițional cât și modern. Din anul 2010 regiunea noastră găzduiește unul din puținele clustere din România în domeniul mobilei: Transilvania Furniture Cluster (TFC).

2.2.3.Abordarea statistica a sectorului lemnului in Regiunea Centru

Analiza statistica a sectorului de exploatare si prelucrare s-a lovit de insuficienta datelor statistice agregate la nivel regional.

Din aceasta cauza metodologia propusa in cadrul proiectului IDWOOD nu a putu fi utilizata decat partial.Lipsa datelor statistice la nivel regional a fost suplinita prin utilizarea unor informatii la nivel national,facandu-se de fiecarea data precizarile necesare in legatura cu nivelul de acoperire a datelor.

Insuficiența datelor nu a permis o analiză cu un nivel foarte ridicat de detaliere a informațiilor statistice. Cu toate acestea, au fost respectate cerințele minime ale metodologiei, analiza putându-se realiza pe baza unor date agregate la nivel de diviziune statistică, constând în titluri (activități) identificate printr-un cod numeric de două cifre.

Astfel, conform Clasificării activităților din economia națională CAEN 2008 revizuit, diviziunea 16 ,,Prelucrarea lemnului, fabricarea produselor din lemn și plută, cu excepția mobilei; fabricarea articolelor din paie și din alte materiale vegetale împletite” cuprinde toate cele 6 clase de activități din cadrul acestei diviziuni, respectiv: Tăierea și rindeluirea lemnului, Fabricarea de furnire și a panourilor din lemn, Fabricarea parchetului asamblat în panouri, Fabricarea altor elemente de dulgherie și tâmplărie pentru construcții, Fabricarea ambalajelor din lemn, Fabricarea altor produse din lemn. Diviziunea 31 ,,Fabricarea de mobilă” cuprinde toate cele 3 clase de activități, respectiv Fabricarea de mobilă pentru birouri și magazine, Fabricarea de mobilă pentru bucătării, Fabricarea de mobilă n.c.a. Informațiile statistice pentru diviziunea 02 ,,Silvicultura și exploatarea forestieră” includ datele statistice pentru o singură clasă de activități și anume clasa 0220 ,,Exploatarea forestieră”, fiind excluse celelalte clase din diviziunea 02.

Fondul forestier al Regiunii Centru

Bazată pe valorificarea materiei prime locale, industria de prelucrare a lemnului are o tradiție solidă în Regiunea Centru. Vegetația forestieră acoperă 36,5% din suprafața regiunii, constituind principala resursă economică a locuitorilor din localitățile montane și asigurând un bun echilibru ecologic. Predomină pădurile de foioase (55% din suprafață), urmate de cele de rășinoase.

Suprafața ocupată cu vegetație forestieră

-mii hectare-

Sursa : Institutul Național de Statistică

Fondul forestier din Regiunea Centru este unul bogat și diversificat, favorizând dezvoltarea industriei de prelucrare a lemnului în centre mai mici situate în zona montană.

Structura suprafețelor forestiere din Regiunea Centru în anul 2014

Cu un volum de aproape 4,4 milioane mc de lemn recoltat în anul 2014, Regiunea Centru este al doilea bazin de recoltare forestieră al României (după Regiunea Nord-Est) și prima regiune în ce privește producția de cherestea.

Volumul de lemn recoltat -mii mc-

Sursa : Institutul Național de Statistică

Sursa: Institutul Național de Statistică

Volumul de lemn exploatat de către operatorii economici cu activitate de exploatare forestieră din Regiunea Centru a înregistrat o creștere vizibilă în ultimii 5 ani, ajungând la aproape 3,63 milioane mc în 2011, cu peste 26% mai mare decât în 2007. Creșterile cele mai mari s-au înregistrat în județele Covasna și Alba (de 2,4 respectiv 2,2 ori în intervalul 2007-2011).

Situația industriei de prelucrare a lemnului și de fabricare a mobilei în România

La nivel național, ponderea subramurii industriale ,,Prelucrarea lemnului, fabricarea produselor din lemn și plută” în totalul valorii realizate de industria prelucrătoare, a înregistrat o ușoară creștere, ajungând la 2,6% în anul 2011, în timp ce ponderea subramurii ,,Fabricarea mobilei” s-a menținut la 1,9%.

Ponderea industriei lemnului și a fabricării mobilei în total industrie, la nivel național

Deoarece nu dispunem de date statistice oficiale nu se pot calcula ponderile acestor subramuri la nivel regional, însă dacă luăm în calcul alți indicatori (valoarea exporturilor, numărul de salariați) putem estima că la nivel regional cele 2 subramuri (și îndeosebi prelucrarea lemnului) au o greutate economică relativă mai mare decât la nivel național.

Evoluția principalilor indicatori economico-financiari din industria de prelucrare a lemnului și producția de mobilă, la nivel național

Sursa: Institutul Național de Statistică

Datele statistice la nivel național pentru perioada 2011-2014 arată un declin al numărului de companii și a numărului de salariați atât în industria de prelucrare a lemnului cât și în industria de fabricare a mobilei. Cifra de afaceri totală realizată de companiile active în industria lemnului a înregistrat o scădere în anul 2013 urmată de o creștere semnificativă în anul 2014. Cifra de afaceri realizată de firmele din industria mobilei au cunoscut de asemenea o ușoară redresare în 2014. Exporturile directe au înregistrat scăderi ușoare în perioada 2012-2013, redresându-se în anul 2014. Productivitatea muncii s-a îmbunătățit în ambele ramuri analizate, sporul de productivitate fiind mai mare în cazul prelucrării lemnului.

Evoluția principalilor indicatori economico-financiari din industria de prelucrare a lemnului și producția de mobilă, la nivel național

Sursa: Institutul Național de Statistică

Valoarea exporturilor românești de mobilă pe principalele piețe externe

– mil. euro –

Sursa:CRPCIS

Conform datelor Asociației producătorilor de mobilă din România, totalul exporturilor românești de mobilă se cifrează în jurul valorii de 1 miliard euro anual. Aproape un sfert (23,5% în anul 2014) din totalul exporturilor naționale de mobilă a fost realizat de companii din Regiunea Centru. Principalele piețe externe sunt cele din Uniunea Europeană, Franța, Germania și Italia ocupând primele 3 locuri în acest clasament (o inversare între primele 2 locuri s-a produs în anul 2014). Evoluția economică generală a influențat sensibil evoluția schimburilor externe. Astfel, valoarea exporturile naționale de mobilă a cunoscut creșteri în perioada 2009-2012, o stagnare în 2013 și un regres în anul 2014.

Principalii indicatori economico-financiari din domeniul industriei de prelucrare a lemnului, pe clase de mărime a firmelor (România, 2014)

Sursa: Institutul Național de Statistică

Principalii indicatori economico-financiari din domeniul industriei mobilei, pe clase de mărime a firmelor (România, 2014)

Sursa: Institutul Național de Statistică

Datele statistico-economice agregate la nivel național pentru cele 2 ramuri industriale, pe clase de mărime a firmelor arată o concentrare excesivă a producției în cadrul întreprinderilor mari (cu peste 250 salariați). În cazul industriei de prelucrare a lemnului cele 21 companii mari (0,4% din numărul total), dețineau 16,1% din numărul de angajați realizau în 2010 43,4% din totalul producției și 63,8% din totalul exporturilor ramurii. Indicatorii calculați / salariat arată o netă diferență între categoriile de întreprinderi , în favoarea întreprinderilor mari. Aceeași situație – concentrarea producției – se regăsește într-o măsură mai redusă și în industria de prelucrare a mobilei.

Situația industriei de prelucrare a lemnului și a industriei de fabricare a mobilei la nivel regional

Începând cu deceniul al 6-lea din secolul trecut, dezvoltarea industriei de prelucrare a lemnului a fost susținută de cerințele în creștere ale pieței interne și de avantajele oferite de piețele din țările învecinate și din fosta URSS. În perioada anilor 1950-1970, în toate județele regiunii s-au pus în funcțiune întreprinderi mari de prelucrare a lemnului și de mobilă, ce au reușit treptat să pătrundă pe tot mai multe piețele din Europa, inclusiv în unele state din Europa Occidentală. Astfel, la nivelul celor 6 județe ce compun astăzi Regiunea Centru, în industria de prelucrare a lemnului și în industria mobilei lucrau în urmă cu 20 ani câteva zeci de mii de salariați, iar pentru multe localități mai mici din zona montană, industria lemnului constituia principala activitate principala activitate economică.

Evoluții economice recente

În ultimele 2 decenii, industria de prelucrare a lemnului a suferit transformări majore. Alături de marile unități de prelucrare au apărut numeroase întreprinderi private mici care au reușit să creeze o puternică concurență firmelor mai vechi. Printr-o flexibilitate sporită și un grad mare de adaptabilitate companiile mici, având sub 250 angajați, au ținut mai ușor pasul cu schimbările rapide intervenite pe piață. Totodată, companii multinaționale din domeniul prelucrării lemnului, prin achiziții ale unităților de producție existente sau prin investiții greenfield de mare capacitate, au intrat pe piața regională, realizând investiții de ce însumează sute de milioane de euro. Grupuri industriale importante precum Holzindustrie Schweighofer și Kronospan din Austria au construit la Sebeș și Brașov fabrici de produse lemnoase de mare capacitate. Sunt prezente de asemenea în regiune firme precum Losan (Spania), Parisot (Franța), Kastamonu (Turcia), acestea deținând unități de producție la Brașov, Sovata și Reghin, iar la Sebeș își desfășoară activitatea în domeniul mobilei alte 2 firme de talie mijlocie cu capital străin ( SaviniDue, Schosswender Mobel). Acestea, alături de alți producători autohtoni mai vechi contribuie la dezvoltarea economică a regiunii, inclusiv prin exporturile pe care le realizează. Principalele produse realizate sunt cheresteaua, plăci din lemn (panouri) cu diverse utilizări, furnire, parchet, uși și ferestre, alte produse finite și semifabricate precum și o gamă foarte variată de mobilă.

Valoarea exporturilor de produse din lemn și de mobilier în anul 2014

– mii Euro –

Sursa: Institutul Național de Statistică

Ponderea exporturilor de produse din lemn și de mobilier în anul 2014

% –

Sursa: Institutul Național de Statistică

Exporturile de lemn prelucrat și de mobilier la nivel regional în 2014 au însumat 887 milioane euro, reprezentând 15,3% din totalul exporturilor regionale. În județul Alba cele 2 grupe de mărfuri dețin peste 52% din totalul exporturilor județene,iar în județul Harghita 32%. În anul 2014 grupa produselor din lemn (excl. mobilă), reprezenta aproape ¾ din exportul cumulat la nivel regional pe cele 2 grupe majore de mărfuri

Forța de muncă utilizată

În anul 2014, numărul de salariați din industria de prelucrare a lemnului și de producere a mobilei, a fost de aproape 27 mii persoane, reprezentând 16% din numărul de salariați din industria prelucrătoare și 13,4% din totalul salariaților din industrie la nivel regional. În județe precum Covasna, Harghita și Mureș aceste ponderi sunt chiar mai mari. Aceste date statistice arată că industria lemnului rămâne vitală pentru economia regiunii, iar dezvoltarea sa viitoare trebuie să țină cont de toate exigențele unei dezvoltări durabile a regiunii, reducând cât mai mult impactul negativ asupra mediului înconjurător.

Numărul salariaților din industria lemnului și mobilei, la nivelul județelor din Regiunea Centru in anul 2014

Sursa: Institutul Național de Statistică

În ultimii 3 ani, industria de prelucrare a lemnului a traversat o perioadă dificilă, multe firme fiind nevoite să-și restrângă sau chiar să-și suspende activitatea. Criza economică și financiară a condus la o contractare severă a cererii interne și externe, atât în ce privește cheresteaua și lemnul utilizat în construcții cât și în ce privește mobilierul și alte produse ale industriei lemnului. În doar 2 ani, între 2011 și 2013, în industria de profil s-au pierdut cca 9100 locuri de muncă la nivelul Regiunii Centru. (-26% din efectivul anului 2011). În aceeași perioadă, la nivelul totalului economiei regionale, s-a înregistrat o scădere a numărului de salariați de 13,5% , iar la nivelul industriei regionale scăderea numărului de salariați a fost de 22,4 %. Anul 2014, conform primelor date statistice se înregistrează o redresare moderată a producției industriale și o creștere ușoară a numărului de salariați, inclusiv în activitatea de prelucrare a lemnului.

Evoluția numărului de salariați în perioada 2010-2014

2.3. Cadrul de dezvoltare al sectorului de exploatare si prelucrare a lemnului la nivel National si Regional

Pentru a avea o imagine cat mai clară a sectorului de prelucrare a lemnului la nivelul Regiunii Centru trebuie luate în calcul elementele de context care exercită influențe asupra acestuia, atât la nivel național cât și la nivel regional. Dintre aceste elemente de context cele mai importante sunt: Cadrul de reglementare, structurile administrative din domeniul silvic, tipurile de proprietate asupra pădurilor, principalii actori regionali din domeniu și programele de finanțare și sprijin existente.

2.3.1. Structuri administrative

Din punct de vedere administrativ fondul forestier din România este gestionat de către:

Direcția Generală pentru Păduri (GDF), în prezent făcând parte din Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice este autoritatea publică centrala care răspunde de silvicultura.

 Romsilva, Regia Națională a Pădurilor, administrează pădurile aflate în proprietatea statului, care reprezintă în prezent cca 3,3 milioane ha. Romsilva funcționează ca organizație cu autonomie financiară care administrează fond forestier, efectuează operațiuni în silvicultură, antrenând produse forestiere lemnoase si nelemnoase și servicii de specialitate.

 41 de Direcții Silvice Județene. Direcțiile Silvice sunt unitățile silvice care reprezintă interesele și îndeplinește atribuțiile Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva la nivel județean. DSJ au ca scop aplicarea strategiei naționale in domeniul silviculturii, acționând pentru apărarea, conservarea si dezvoltarea durabila a fondului forestier proprietate publică a statului, pe care îl administrează, precum si pentru gospodărirea fondurilor de vânătoare si de pescuit atribuite potrivit legii, pentru recoltarea si valorificarea, prin acte și fapte de comerț, a produselor specifice fondului forestier, potrivit prevederilor legale, în condiții de eficiență economică, exercitând si atribuții de serviciu public cu specific silvic.

 323 ocoale silvice– unități teritoriale subordonate direcțiilor silvice județene.

 Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice (ICAS) – Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice (ICAS) a fost înființat în anul 1933 ca o instituție publică de interes național, specializată în cercetarea și implementarea noilor tehnologii în sectorul forestier public și privat, în vederea asigurării gestionării durabile a pădurilor românești.

2.3.2. Proprietate

În Romania există peste 800 de mii de proprietarii de păduri. Terenurile împădurite în proprietate privată, se caracterizează prin posesiuni relativ mici și fragmentate, lucru care se datorează procesului de retrocedare.

Conform Codului silvic (Legea 46/2008), suprafața forestieră națională este împărțită în următoarele patru categorii:

 proprietate publică a statului;

 proprietatea publica a unităților teritorial-administrative;

 proprietatea privata a comunităților (composesorate);

 proprietate privata a persoanelor fizice si juridice (persoane fizice, asociații, școli, biserici, etc.)

2.3.3. Actori cheie la nivel regional în sectorul lemnului

Organizații-cheie ce acționează în domeniul lemnului la nivel regional:

 Administrații regionale: direcții silvice și ocoale silvice

 Organizații în domeniul cercetării: Universitatea Transilvania din Brașov – Facultatea de Silvicultură și Ingineria lemnului

 Clustere regionale: Clusterul regional al lemnului PRO WOOD, Clusterul REGIOFA și Clusterul mobilei Transilvania

 Universități/ Facultăți: Universitatea Transilvania din Brașov – Facultatea de Silvicultură și Ingineria lemnului

 Școli vocaționale: 4 instituții de educație cu profil forestier (de nivel preuniversitar)

 Actori economici: companii multinaționale, IMM-uri regionale și alte tipuri de agenți privați mai mici

2.3.4. Programe de finanțare

Ca urmare a aderării României la UE în ianuarie 2007, fondurile de sprijin pentru sectorul forestier sunt acum concentrate prin intermediul Fondului European pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), cu co-finanțare publică din bugetul MADR. Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) recunoaște importanța pădurilor și stabilește o serie de priorități și obiective ambițioase pentru (a) creșterea nivelului de împădurire, (b) dezvoltarea infrastructurii (construirea de drumuri forestiere), (c) creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere (d) îmbunătățirea valorii economice a pădurilor și (e) plățile compensatorii pentru siturile Natura 2000. Sprijinul UE pentru măsuri forestiere specifice se ridică la 787 milioane de € (2007-2013).

O altă sursă de finanțare este reprezentată de fondurile alocate de Guvernul României prin intermediul Administrației Fondului pentru Mediu (AFM). Fondul pentru mediu finanțează următoarele categorii de proiecte relevante pentru domeniul silvic: (a) împădurirea terenurilor degradate, reconstrucția ecologică și gospodărirea durabilă a pădurilor; (b) monitorizări, studii și cercetări în domeniul protecției mediului, pădurilor și apelor.

2.4Analiza SWOT

2.4.1. Definiție

Analiza SWOT (acronimul în limba engleză pentru Strengths, Weaknesses, Opportunities and Threats – Puncte tari, Puncte slabe, Oportunități, Amenințări) a fost utilizată inițial de către companii pentru evaluarea activității lor deoarece această metodă oferă o viziune mai bună asupra factorilor interni și externi de reușită sau de eșec. În ultimele decenii analiza SWOT a fost folosită din ce în ce mai mult ca un instrument de lucru de către experți și decidenți politici și a devenit un pas aproape obligatoriu în procesul de elaborare a strategiilor sectoriale de dezvoltare. Sunt puși în evidență principalii factori stimulativi sau restrictivi precum și limitările și atuurile care trebuie luate în considerare la elaborarea unei strategii. Caracteristicile fizice ale teritoriului, infrastructura regională, companiile, organizațiile, ceilalți actori relevanți, angajații din acest sector economic precum și întregul cadru legal și organizațional se numără printre cele mai importante aspecte ce trebuie incluse în matricea SWOT.

2.4.2. Surse de date

 Institutul Național de Statistică

 Asociația Proprietarilor de Păduri din România

 Clusterul Pro-Wood

 Asociația Producătorilor de Mobilă din România

 Centrul de Promovare a Comerțului din România

 Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice

2.5.2.Activități viitoare ale ID:WOOD, plecând de la rezultatele analizei

Proiectul ID:WOOD va folosi rezultatele acestei analize ca baza pentru dezvoltarea viitoarelor sale activități. Astfel, în faza imediat următoare a implementării proiectului, ADR Centru va participa cu experți in cadrul a doua grupuri internaționale de lucru: Producția mobilei și Clustere. Activitatea acestor grupuri de lucru va consta în realizarea unor analize aprofundate privind nevoilor de sprijin existente în aceste două domenii specifice și vor fi elaborate strategii pentru dezvoltarea de structuri de sprijin (Centre tehnologice / Clustere) la nivelul fiecărei regiuni participante în proiect.

În cadrul proiectului aceste domenii de intervenție vor fi abordate din punct de vedere tehnic de către grupuri de lucru specifice formate din experți internaționali din domeniile respective. Aceste grupuri de lucru vor efectua schimburi de experiență cunoștințe și bune practici căutând soluții la problemele identificate la nivelul fiecărei regiuni.

Pe perioada de implementare a proiectului partenerii vor desfășura, de asemenea, o serie de acțiuni concrete alături de actorii regionali din domeniul lemnului. Astfel vor fi organizate cursuri de instruire având ca tema”Îmbunătățirea capacitații Structurilor de sprijin din sectorul lemnului de a furniza servicii de calitate pentru IMM-urile din domeniu”și vor fi implementate acțiuni de sprijin pentru IMM-urile din domeniu pentru rezolvarea de probleme specifice sectorului.

În ultima parte a proiectului structurile de sprijin / clusterele existente sau nou formate la nivelul Regiunii Centru vor fi conectate la structurile internaționale de sprijin din domeniul industriei lemnului asigurându-se astfel un flux permanent de informații, cunoaștere și inovare, în beneficiul operatorilor regionali din industria lemnului.

Capitolul 3. Industria prelucrării lemnului și a mobilei în Uniunea Europeană

si Romania

Prelucrarea lemnului contribuie cu 0.5% la valoarea adaugata a UE. Este un domeniu dominat de IMM. Din cele 184 mii companii care activeaza in acest sector, 183,7 mii sunt IMM-uri, iar 160 mii sunt microintreprinderi. Cea mai mare valoare adaugata este realizata de Germania, insa tari cu traditie si resurse importante precum Austria, Suedia sau Finlanda se remarca printr-o productivitate a muncii superioara.

In Romania lucreaza 5,2% din angajatii UE in aceasta industrie. Acestia genereaza insa doar 1.84% din cifra de afaceri a UE si doar 1.68% din valoarea adaugata. Fata de performantele generale ale industriei manufacturiere romanesti, aceasta diviziune se situeaza pe o pozitie buna privind valoarea adaugata/angajat, cu un nivel de 32,22% din media UE.

Industria mobilei (C31) inregistreaza la nivelul UE perfomante asemanatoare cu prelucrarea lemnului. Aceasta industrie contribuie cu 0,5% din valoarea adaugata si angajeaza un numar comparabil de persoane. Cea mai mare valoare adaugata este realizata tot de Germania, insa tari precum Olanda sau Slovenia se remarca prin specializarea in anumite subramuri. Dintre cele 130 mii companii, doar 0.4% sunt firme mari.

Contrar asteptarilor, performantele industriei de mobila romanesti sunt sub nivelul C16 Prelucrarea lemnului. Fiecare angajat genereaza doar 22,26% din valoarea medie a indicatorului la nivelul UE si sub 10% din valoarea indicatorului inregistrata de tara cu cele mai bune performante, Danemarca (locul 26).

Marjele brute ale companiilor se situeaza insa la un nivel superior fata de media UE. Cu o marja bruta de 9.8%, fata de media de 7.9%, Romania se claseaza pe locul 6 in UE. Costurile salariale de 4.100EUR/angajat/an ne plaseaza, din nou, imediat deasupra Bulgariei.

Industria prelucrării lemnului și a mobilei reprezintă un sector vital, inovator și ecologic, cu o cifră de afaceri de aproximativ 221 miliarde de euro în anul 2008, cu 2,4 milioane de angajați în peste 365 000 de întreprinderi, în marea lor majoritate IMM-uri. Aproape jumătate din această cifră de afaceri este realizată de industria mobilei, urmată de producția de elemente de construcție (19,3%), producția de cherestea (13,9%) și de panouri de lemn (9,2%). De câțiva ani, cota producției de mobilă a scăzut în comparație cu celelalte ramuri. Creșterile cele mai mari au fost înregistrate în domeniile producției de cherestea și de panouri. Ulterior, această dezvoltare a fost afectată de criza economică generală.

În termeni de ocupare a forței de muncă, industria mobilei acoperă 51% din locurile de muncă. În producția de cherestea lucrează 24% din întregul lucrătorilor din industria prelucrătoare a lemnului. Ca număr de locuri de muncă, Italia ocupă primul loc cu 363 000 angajați, urmată de Polonia (296 000), Germania, Spania și Marea Britanie. Noile state membre UE au un procentaj foarte ridicat de locuri de muncă în industria prelucrării lemnului. Cota acestor state membre se ridică la 34% numărul total de angajați în cadrul acestui sector. Sectorul prelucrării lemnului și al producției de mobilă oferă locuri de muncă aflate deseori în regiuni îndepărtate sau mai puțin industrializate sau dezvoltate, contribuind în mod important la economia rurală.

Utilizând în principal materie primă naturală și regenerabilă, acest sector are un bilanț pozitiv în ceea ce privește durabilitatea; el se află în același timp în avangarda dezvoltării unei economii verzi, care constituie unul din obiectivele majore pentru viitorul UE. Din nefericire, actuala inconsecvență a politicilor și inițiativelor UE are un impact considerabil asupra competitivității și profitabilității sectorului.

Sectorul european al prelucrării lemnului și al mobilei se confruntă cu o concurență crescândă pentru materie primă cu sectorul energiei regenerabile. Acesta preferă lemnul altor resurse de biomasă ca înlocuitor pentru combustibilii fosili. Există dificultăți în ceea ce privește investiția în întreprinderi, provocări în domeniul cercetării, formării profesionale și atragerii lucrătorilor tineri. Aceste industrii se văd din ce în ce mai mult confruntate cu restricții administrative cu privire la achizițiile publice. Mai mult, industria europeană a prelucrării lemnului și a mobilei se află într-o concurență din ce în ce mai mare cu economiile emergente, cu costuri mai reduse și se vede confruntată cu un număr din ce în ce mai mare de bariere comerciale (tehnice), ceea ce a determinat ca aceasta să se orienteze către activități cu o valoare adăugată mai ridicată, pentru a putea rămâne competitivă.

Din punct de vedere economic, valoarea adăugată în cadrul industriei prelucrătoare a lemnului este calculată la 1 044 euro pentru o tonă de lemn uscat, și 118 euro pentru o tonă de lemn utilizat drept bioenergie. În termeni de ocupare a forței de muncă, industria prelucrătoare a lemnului generează 54 de ore de muncă pentru o tonă de lemn uscat, față de doar două ore de muncă în sectorul bioenergiei. În ceea ce privește ciclul de carbon, industria prelucrătoare a lemnului generează beneficii considerabil mai mari în termeni de ocupare a forței de muncă și de valoare adăugată decât arderea directă a lemnului.

În plus, sectorul prelucrării lemnului a contribuit la utilizarea sustenabilă a energiei și a resurselor naturale de mai multe decenii, fiind un pionier în domeniul producerii de energie regenerabilă. Aceasta reprezintă o altă contribuție vitală la combaterea schimbărilor climatice.

În plus au fost realizate economii importante de energie prin investiții în echipamente și procese de ultimă oră, iar o parte considerabilă a energiei necesare pentru procesele industriale de prelucrare a lemnului este produsă din biomasă lemnoasă nepotrivită reciclării. Într-adevăr, până la 75% din energia utilizată pentru fabricarea produselor din lemn este produsă din reziduuri lemnoase și lemn recuperat. Nu în ultimul rând, industria prelucrătoare a lemnului și industria de panouri de lemn îmbunătățesc în mod constant rata de reciclare a lemnului prin investiții considerabile în tehnologii inovatoare.

Economisirea energiei în clădiri: lemnul este soluția

Eficiența energetică reprezintă unul din elementele esențiale al Strategiei Europa 2020 pentru creștere inteligentă, durabilă și favorabilă integrării. Ea constituie „unul din cele mai eficiente căi de a ameliora securitatea energetică și a reduce emisiile de gaze cu efect de seră și alte emisii poluante”.

Lemnul ca material de construcție poate îmbunătăți în mod clar și cu costuri reduse performanța energetică a clădirilor; numeroase studii științifice internaționale au dovedit că acele clădiri cu structură de rezistență din lemn prezintă emisii de gaze cu efect de seră cu 26% mai reduse, respectiv 31% față de cele cu structură de rezistență din oțel și beton. De asemenea, casele tradiționale consumă 17% respectiv 16% mai multă energie incorporată și elimină 14% respectiv 23% mai multe substanțe poluante decât casele cu structură de lemn.

CESE insistă asupra necesității de a promova cu hotărâre clădirile „verzi” care utilizează structuri și procese ecologice și eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor de-a lungul întregului ciclu de viață al clădirii. de la planificare la construcție, utilizare, întreținere, renovare și demolare.

Din păcate, rolul pozitiv al lemnului în construcția de locuințe nu este întotdeauna recunoscută (pe deplin) în cadrul schemelor de evaluare a construcțiilor ecologice aplicate în prezent. Unele din acestea, prin însăși originea lor, s-au pronunțat în mod clar împotriva utilizării lemnului. Astfel, CESE se pronunță în favoarea unor metode general acceptate de evaluare a ciclului de viață care recunosc întreaga gamă de beneficii aduse de produsele pe bază de lemn, inclusiv stocarea de dioxid de carbon.

Încurajarea utilizării lemnului reprezintă cea mai ecologică din opțiunile posibile: prin utilizarea întregului potențial al lemnului (efecte de depresiune și de substituire) pentru clădiri, Europa ar putea reduce emisiile de CO2 cu 300 de milioane de tone, respectiv cu 15 până la 20%. CESE recunoaște că prin utilizarea de materiale ecologice pentru clădiri, cum ar fi materialele ce provin de la plante regenerabile (de exemplu bambus, paie sau cherestea) se pot obține economii de energie considerabile în clădiri.

Economia mondială: provocări și oportunități

Industria europeană de prelucrare a lemnului și a mobilei ar trebui deci să se concentreze asupra unui model de afaceri nou și competitiv, bazat pe produse noi și procese de producție inovatoare, cu o pregătire profesională mai intensivă și mai eficientă pentru tineri. În același timp, instituțiile europene ar trebui să garanteze condiții de concurență echitabile, astfel încât atât producătorii europeni, cât și concurenții lor să fie supuși acelorași reguli de piață.

Producătorii italieni de mobilă, lideri mondiali în ceea ce privește design-ul și originalitatea, sunt convinși că industria europeană este condamnată la un proces de inovare „veșnic” în ceea ce privește tehnologia, funcționalitatea și estetica. Produsele de nișă cu un grad deosebit de inovare și originalitate sunt esențiale în concurența cu industria din China, capabilă să producă toată gama de produse la prețuri mult mai scăzute decât producătorii europeni.

ROMANIA

In Romania, acest sector industrial se remarca prin valoarea adaugata/angajat generata deosebit de mica fata de media UE, respectiv 18.62%. Cu 1.88% din totalul angajatilor UE in aceasta industrie, Romania realizeaza 0.39% din cifra de afaceri si 0.35% din valoarea adaugata a acestui sector.

Companiile romanesti opereaza cu marje brute de 11.5%, semnificativ peste nivelul mediu al UE de 9.7%. Costul salarial anual pe angajat este de 5.500EUR, adica 13.8% din media UE.

Industria românească

Exploatarea și prelucrarea primară a lemnului

Obiectul de activitate al sectorului de exploatare și prelucrare primară a lemnului:

recoltarea, colectarea și transportul lemnului de la pădure la un punct de utilizare sau procesare;

transformarea lemnului brut în produse primare destinate valorificării industriale, utilizării în construcții, la fabricarea celulozei, etc. sau arderii în scop energetic;

fabricarea unor produse pe baza de lemn, finite sau semifabricate, de complexitate mică și medie.

procesări pentru case prefabricate, binale, mobilier exterior, parchete etc. a unui volum fizic de lemn de cca. 0,8 Mil. m³

Clusterele care activează în industria de exploatare și prelucrare a lemnului sunt:

PROWOOD Sfântu Gheorghe;

Green Energy- Biomasscluster Sfântu Gheorghe.

Producție și capacități:

Exploatarea anuală a unui volum de lemn brut de circa 18,0 Mil.m³;

debitarea în cherestea (rășinoase și foioase) a unei cantități de 7,0 – 8,0 Mil.m³/an;

asigurarea materiei prime anuale pentru:

industria plăcilor 3,0-4,0Mil.m³

celuloză 1,0-1,2Mil.m³

construcții 0,8-1,0Mil.m³

combustie 3,0-4,0Mil.m³

Evoluția producției

Număr mediu de salariați

Producția industrială

Industria mobilei

Anul 2014 a situat industria mobilei din România în indicatorii macroeconomici ai economiei naționale, astfel :

Ponderea in PIB 1,3 %

Volumul exportului în total export 3,07 %

Volumul importului în total import 0,7 %

Numărul de salariați în totalul salariaților din industria prelucrătoare 5,0 %

În anul 2012 comparativ cu anul 2014, date definitive la 6 luni, indică o reducere a volumului producției pentru « mobilă și părțile acesteia » cu cca. 0,8 %, a consumului aparent cu 9,2 %, o creștere a numărului de personal cu 8,4 %, a exportului cu 5% și a importului cu 2,4 %.

Dacă pentru exportul de mobilă, anul 2014 a fost cel mai bun an de până acum, nu putem să nu remarcăm faptul că în decursul aceluiași an absorbția de mobilă din producția autohtonă pe piața internă a înregistrat o diminuare drastică, cu cca 20 %, față de anul anterior.

Analizand informațiille statistice din ultimii trei ani, vom constata următoarele aspecte:

Anul 2014 a adus un spor de încredere în activitatea desfășurată de operatorii economici din industria prelucrării lemnului și din industria mobilei, în prima parte a anului. Realizările statistice înregistrate și sistematizate de Institutul National de Statistică și CRPCIS din primele 6 luni ale anului 2014 situează exportul de mobilă între produsele cu un trend pozitiv, creșterea exportului fiind de +5 %, comparativ cu aceeași perioadă a anului anterior.

În această perioadă s-a majorat și importul de mobilă și părțile acesteia cu + 2,4%.

Productia de mobila in primele 6 luni ale anului 2014 a crescut cu 0,8 %, fata de aceeasi perioada a anului anterior. Consumul aparent s-a diminuat cu 9,2 %.

Clusterele care activează în industria mobilei:

Transylvania Furniture Cluster Târgu Mureș;

Mobilierul Transilvan Cluj Napoca;

REGIOFA Cluster Odorheiu Secuiesc.

Industria de celuloză și hârtie

Analiza acestei industrii a fost grupată cu prelucrarea lemnului doar pentru că analizele Comisiei Europene se fac în acest mod. În România materia primă pentru industria hârtiei constă în proporție de 90% din hârtie reciclată și 10% celuloza din import.

Industria de celuloză și hârtie este unul din exemplele de dezinduastrializare în perioada de tranziție. În anul 1990, România producea cca 1 milion tone celuloză și cca 1 milion tone hârtii și cartoane, respectiv peste 50 sortimente. Astăzi nu se mai produce deloc celuloza, ultima capacitate de producție a fost oprită în 2009 la SC SOMES SA Dej.

Nu se mai produc peste 40 sortimente de hârtii și cartoane, cele mai importante fiind hârtiile scris-tipar și hârtia de ziar. Au dispărut complet platformele industriale de la Brăila, Bușteni, Bacău, Turnu Severin, Dej, Cluj, Bistrița.

În sector mai lucrează cca 4.650 salariați față de cei cca 35.000 salariați în 1990.

Au apărut însă noi capacități de producție, în special pentru fabricarea cartonului ondulat.

Reducerea producției a avut loc prin oprirea și dezafectarea unor capacități de producție depășite fizic și moral. Un alt factor de influență este creșterea prețurilor la energia electrică și la gazele naturale, a căror pondere în prețul de cost în acest sector este mare, respectiv 30-35% la fabricarea celulozelor și 15-20% la fabricarea hârtiilor și cartoanelor.

Accesul la resurse pentru producția de celuloză a fost semnificativ îngreunat prin creșterea explozivă a prețului pentru lemnul de celuloză, în competiție permanentă cu exportul de lemn și cherestea.

În prezent se produc un număr restrâns de sortimente de hârtii și cartoane, respectiv :

Hârtii pentru carton ondulat din 100% maculatură ( 3 societăți comerciale)

Hârtii igienico-sanitare, la care cca 80% din materia primă este maculatură ( 5 societăți comerciale)

Carton ondulat și confecții din carton ondulat, acesta fiind subsectorul cel mai dinamic ( 10 societăți comerciale)

Carton electrotehnic ( o societate comercială)

Orientarea viitoare este tot către folosirea ca materie primă în principal a maculaturii și fabricarea acelor sortimente care permit folosirea maculaturii.

La nivelul intregului sector de fabricare a hartiei, cartonului si a cartonului ondulat, rezultatele anului 2014 sunt, in general, superioare anului 2013:

Sectorul productiei de hartie este dominat de societati mari.

Evoluția principalilor indicatori specifici industriei de fabricare a hartiei si a produselor din hartie

Cap 4 – Creșterea performanței pe filiera lemnului

4.1. Potențialul pieții lemnului

• Creșterea economică din România, în anul 2014 de 6,5%, precum și cea a industriei

prelucrătoare cu 7,2% față de 2013, cea de prelucrare a lemnului fiind de 7,1%, a stimulat

consumul populației și investițiile.

• În acest context, evident că și piața lemnului s-a adaptat cerințelor amintite mai sus.

• Produsele din lemn oferite pieții interne cât și celei externe, depind de resursa de masă

lemnoasă pusă la dispoziție ca volum și ca preț.

• Astăzi vânzarea masei lemnoase pentru agenții economici se face în baza unor

reglementări stabilite de Guvern la propunerea ministerului de resort, în urma consultării și

negocierii cu patronatele și în special ASFOR și ai administratorilor de păduri.

• Prin aceste reglementări pentru pădurile proprietate publică a statului, dar și cele de drept

privat al statului (păduri comunale, orășenești), masa lemnoasă se vinde prin licitație

publică pe picior (60%) și pe sortimente (40%) rezultate din exploatare prin prestații sau în

regie proprie.

• Pentru pădurile celorlalți deținători (forme asociative, persoane juridice de drept privat,

persoane fizice), nu sunt obligatorii aceste reglementări, dar cei din primele două categorii

le folosesc.

• Urmare a vânzării produselor de lemn brut prin licitație sau negociere, se stabilesc

prețurile de adjudecare, care diferă funcție de specie, de zonă și mai ales de cerere și ofertă.

Informativ putem spune că la principalele sortimente de lemn brut necesare prelucrării sau consumului direct, prețurile variază astfel:

a) bușteni pentru furnire din care:

– fag între 150-220 Euro/m3;

– stejar între 250-500 Euro/mc

– plop între 60-70 Euro/mc

b) bușteni pentru prelucrare în cherestea din care:

– rășinoase între 50-70 Euro/m3;

– fag între 50-80 Euro/mc;

– stejar între 150-200 Euro/mc;

– plop între 40-50 Euro/mc.

c) lemn pentru celuloză și hârtie din care:

– rășinoase între 35-40 Euro/m3;

– fag între 25-30 Euro/mc

– lemn pentru foc: între 30-40 Euro/m3.

De menționat tendința de creștere accentuată a prețului la bușteni de rășinoase, datorită cererii foarte mari pe piața internă, dar și externă, a cherestelei pentru construcții, fie ca material auxiliar sau pentru case din lemn.

Această tendință se va menține și în anii următori determinată și de programul

“Roadmap – Lemnul în casă” elaborat de CEI Bois (Confederația patronală a industriei lemnului din Europa) partener al UE, ce prevede stimularea folosirii lemnului ca material de construcție în detrimentul celor energofage și obținute prin poluarea mediului înconjurător. Pentru acoperirea nevoilor de bușteni de rășinoase ar trebui importate 1,5 mil.m3. În anul 2006 s-au importat 300 mii m3.

• De remarcat că toate produsele de lemn brut se consumă pe piața internă, exportul fiind nesemnificativ; de exemplu în 2006 s-au exportat 97,5 mii m3 bușteni în special pentru furnire, circa 1% din total producție. S-au exportat mici cantități de lemn de foc și pentru prelucrări industriale.

• În perioada următoare, sortimentele de lemn brut necesare industriei pot fi mai mari cu 10-20% în măsura în care, pe deoparte se va exploata întregul volum pus la dispoziție (anual nu se taie circa 2,0 mil.m3) și se va mări cota de tăiere de la 18,5 mil.m3 la 20,0 mil.m3, potrivit posibilității stabilite de amenajamentele silvice.

• Piața lemnului din România dar și cea externă va putea absorbi produsele rezultate din prelucrarea sortimentelor de mai sus.

Prețurile la cherestele variază pentru principalele specii, funcție de sortimente și calitate,

astfel:

– cheresteaua de rășinoase în jur de 120-160 Euro/m3 la piața internă și între 165-170

Euro/m3 FOB la extern,

– cheresteaua de fag la intern 150-200 Euro/m3 iar la export de la 170E/m3_300E/m3,

respectiv pentru subscurte, scurte, lungă și pe clase.

– cherestea de stejar intern între 200-260 Euro/mc, export între 400-500 Euro/mc.

• Pentru restul speciilor, cheresteaua produsă se consumă pe piața internă, cu excepția

celor valoroase ce în mare parte merge la export.

• Pe măsură ce în urma modernizării tehnologiilor și a creșterii capacităților de uscare

calitatea va crește, și prețurile de vânzare vor fi mai mari.

• De menționat ca industria de prelucrarea lemnului în total, a contribuit la exportul României cu aproape 2,0 miliarde Euro, ceea ce reprezintă aproape 10%, iar pe structura, mobile și

alte produse finite realizează 1,2 miliarde, produsele stratificate 250 milioane, restul prelucrarea primară.

Factorii de influențare a pieții sunt următorii:

• Existența în țară a resurselor de materii prime lemnoase, în proporție de 90%;

• Produsele beneficiază de piață în creștere pe plan intern, corelat cu îmbunătățirea

prevăzută pentru principalii indici economici ai României;

• Pe piața externă, produsele românești ocupă un segment tradițional și există posibilități

certe de extindere, ex.: Federația Rusă și țările foste CSI, țările vecine sau apropiate;

• Este un sector activ pentru crearea de IMM-uri cu costuri de investiții reduse, care

utilizează resursele locale și care contribuie la realizarea programelor de dezvoltare rurală

sau regională;

• Capacitățile de producție existente pot deveni mai performante prin acțiuni de modernizare

și retehnologizare care vor conduce la realizarea de produse competitive pe piață

internațională;

• Acțiunile de certificare a sistemului în cadrul căruia se realizează produsele forestiere

pornind de la locul de origine (pădurea) până la utilizatorii finali și implementarea

sistemului de Asigurare a Calității și a Sistemului de management de Mediu, aflate în plin

proces de desfășurare, vor contribui la creșterea calității produselor și a valorii de piață a

acestora;

• Existența unor proiecte de investiții pentru protecția mediului și dezvoltare regională;

• Posibilitatea accesării după 2007, a fondurilor structurale și de coeziune.

4.2. Tehnologii noi de exploatare a lemnului și necesitatea realizării parteneriatelor pentru exploatarea sustenabilă a lemnului

4.2.1. Aspecte privind structura, proprietatea și administrarea fondului forestier național

Suprafața fondului forestier național este de circa 6,4 milioane de hectare, din care 6,22 milioane hectare sunt ocupate de pădure, reprezentând un procent de împădurire din suprafața țării de 26,7 % .

În raport cu marile unități geomorfologice, repartizarea fondului forestier este următoarea:

— Munte : păduri de fag și rășinoase în proporție de 66 % ;

— Deal: păduri de stejar și fag în proporție de 24 % ;

— Câmpie: păduri de șleau și luncă în proporție de 10 %.

Structura probabilă în raport cu natura proprietății se prezintă după cum urmează:

— Păduri de stat: 3,0–3,2 milioane ha ;

— Păduri proprietate privată (asociații, persoane juridice de drept privat, persoane fizice) :

3,2–3,4 milioane ha.

Administrarea pădurilor de stat se realizează de către Regia Națională a Pădurilor (RNP), în timp ce pădurile proprietate particulară au administrații proprii (regii sau ocoale silvice) sau sunt administrate de RNP prin contracte de servicii.

Structura pe specii a pădurilor este următoarea:

— Rășinoase (29,77 %):

‒ Molid 22,62 %,

‒ Brad 4,85 %,

‒ Pin 1,72 %,

‒ Alte specii 0,58 % ;

— Foioase (70,23 % din care fag 32,08 % ; stejar17,66 %):

‒ Diverse tari (salcâm, frasin, carpen, paltin, mesteacăn etc.) 15,51 %,

‒ Diverse moi (în special plop euroamerican, salcie, tei etc.) 4,98 %.

.

4.2.2. Tehnică nouă introdusă în activitatea de exploatare a lemnului din România în ultimii ani

Prin introducerea mecanizării în exploatările forestiere s-a trecut de la caracterul artizanal al

acestora la cel industrial. Introducerea mecanizării în exploatările forestiere din țara noastră a

avut loc în anii 1950 .

Ultimul recensământ privind utilajele folosite în exploatarea lemnului a pus în evidență faptul că, din totalul de 8 500 de utilaje pentru colectarea lemnului, o pondere covârșitoare este ocupată de către tractoarele forestiere specializate și de către cele agricole adaptate. Mai exact, acest procent se situează in jurul valorii de 95 % .

Raportat la condițiile de relief ale țării noastre,dar și la cele specifice altor țări cu relief montan, se constată un regres în folosirea instalațiilor cu cabluri pentru colectarea lemnului (Tiernan et al., 2002). Acest lucru se datorează, pe de o parte, unei insuficiente dotări cu construcții și instalații de transport (drumuri forestiere), care limitează din punct de vedere tehnologic folosirea unor instalații cu cabluri performante specializate pentru distanțe medii și scurte (Oprea, 2008) iar, pe de altă parte, productivităților mai scăzute și costurilor mai ridicate în cazul folosirii acestora prin comparație cu tractoarele specializate .Se menționează că, în ultimul timp, politica europeană și tendințele specialiștilor de profil din Europa vizează reabilitarea instalațiilor cu cabluri în exploatarea lemnului.

În ultimul timp, atât prin participarea în proiecte de atragere a fondurilor europene

,cât și din resurse proprii (în cazul agenților ce prezintă o disponibilitate financiară ridicată),agenții economici specializați au început să își doteze sistema de mașini cu utilaje de concepție străină. Societățile comerciale în cauză au achiziționat utilaje dintre cele mai performante, acestea încadrându‑se în următoarele trei categorii:

1. Utilaje de recoltare a masei lemnoase: Mașini multifuncționale de recoltare a masei lemnoase:societățile comerciale sau asociații private mai mari deținătoare de păduri au recurs preponderent la achiziția de mașini multifuncționale de doborât-curățat de crăci-secționat (harvestere), acestea grupând toate funcțiile necesare pentru aplicarea metodei sortimentelor definitive la cioată (CTL) și lucrând în tandem cu tractoare specializate pentru apropiatul lemnului prin purtare (forwarder) în cadrul aceleiași metode de exploatare.

2. Utilaje și instalații de colectarea masei lemnoase:

– Tractoare specializate forestiere: orientărilesocietăților comerciale sunt diverse, utilajele achiziționate încadrându-se în patru categorii:

— Tractoare de tip skidder, specializate pentru adunatul masei lemnoase prin târâre și scos apropiat prin semitârâre, dotate din punct de vedere tehnico-operațional cu trolii în general bitambure și dispozitive de legare și ridicare a sarcinilor în vederea realizării operațiilor de scos sau apropiat. Reprezintă una dintre cele mai populare grupe de utilaje de la noi din țară, existând mână de lucru specializată în acest sens, dovadă fiind și faptul că se achiziționează utilaje noi în număr destul de mare. De asemenea, industria românească încearcă să țină pasul și să se alinieze la tendințele moderne privind integrarea

tehnologiilor în astfel de utilaje, oferind în acest moment tractoare de tip skidder perfecționate

la costuri competitive ; există și tractoare de mici dimensiuni din grupa skidderelor, care

își pot găsi aplicabilitatea în colectarea lemnului, mai ales în rărituri, datorită mobilității ridicate și gabaritului redus, oferind în acest sens premisele creșterii gradului de mecanizare în astfel de lucrări de îngrijire-conducere ;

— Tractoare de tip forwarder, specializate pentru apropiatul masei lemnoase prin purtare,dotate din punct de vedere tehnico-operațional cu macara

hidraulică prevăzută cu graiăr și platformă cu racoanțe în vederea realizării operației de

apropiat. Este a doua subgrupă de utilaje din grupa tractoarelor sub raportul popularității ,

impunându-se mai ales în cazul în care proprietarii dețin și mașini de recoltare mecanizată, dar se folosesc și în tandem cu recoltarea bazată pe ferăstraie mecanice (Șolomonean, 2011).

— Tractoare de tip grapple-skidder (tractoare dotate din punct de vedere operațional cu braț

hidraulic și clește ce servesc la apropiatul lemnului), Bank-Jans skidder (tractoare dotate din

punct de vedere operațional cu braț hidraulic dotat cu graiăr și clește orientat în sus, atașat la

șasiu) și mașini combinate : sunt utilaje care se achiziționează sporadic.

— Instalații cu cabluri, constând din instalații de tip clasic și instalații de tip modern prevăzute cu un pilon artificial din oțel care posedă diverse stadii de integrare a tehnologiilor. Primele sunt specializate pentru distanțe în general lungi, iar ultimele pentru distanțe scurte și medii. De asemenea, ultimele, prin integrarea diferitelor tehnologii, reprezintă un progres tehnologic substanțial,datorită mobilității ridicate, a duratelor scurte de montare și demontare dar și a posibilității realizării cvasitotale a procesului tehnologic de exploatare a lemnului (integrarea de capuri procesoare pentru realizarea sortimentelor definitive la platforma primară). Principalul neajuns în folosirea acestora constă în dotarea insuficientă

cu drumuri auto, mai ales a celor de versant ;

— Instalații de alunecare, reprezentând o alternativă la corhănirea lemnului, mai ales la cel subțire în arborete dese.

3. Utilaje pentru lucrări pe platforma primară: constau din utilaje pentru manipulat, stivuit sau

tocat. Răspândirea ultimelor este mai restrânsă.

4.2.3. Provocări și probleme generate de introducerea utilajelor de concepție modernă

Majoritatea activităților cu caracter industrial extractiv, cum este și activitatea de exploatare a

lemnului, funcționează pe baza unor principii, din care decurg activități de natură organizațională, inclusiv de proiectare, în vederea atingerii unor soluții tehnice și tehnologice fezabile.

Variabilitatea situațiilor de teren și arboret în care decurg activitățile specifice de exploatare a

lemnului impune o multitudine de tehnici procesuale și, implicit, de metodologii de proiectare

tehnologică, pentru a răspunde obiectivelor de performanță tehnică, economicitate și adecvare

silviculturală și ecologică. Toate aceste cerințe trebuie să fie armonios conjugate cu ajustările de rigoare în cazul componentelor contradictorii, ceea ce dă o notă de mare complexitate acțiunilor de stabilire și aplicare a tehnologiilor de exploatare, în căutarea optimului rezonabil (Oprea, 2008).

De aici decurge complexitatea sistemelor tehnologice aplicate, optimizabile sub raportul

integrării în funcțiile de optimizare a elementelor componente. Principalele componente ale unui sistem tehnologic aplicat sunt

— Componenta economică ;

— Componenta umană, tehnică și tehnologică ;

— Componenta referitoare la impactul sistemului.

Prin armonizarea de ansamblu a acestor componente se obțin soluțiile tehnologice de aplicat

în exploatarea lemnului. Majoritatea lucrărilor de specialitate la nivel național și internațional

tratează aceste aspecte corelat în vederea identificării problemelor și a soluțiilor posibile.

Până în 1989, dar și după, o parte dintre elementele necesare proiectării tehnologice au fost standardizate prin implementarea de norme și normative de muncă. Aceste norme și normative se referă preponderent la utilaje de concept învechit, depășite din punct de vedere tehnic(***, 1989). Acest lucru constituie o problemămajoră în folosirea noilor utilaje, pentru care nu există directive naționale de normare a muncii.

De asemenea, în condițiile economiei de piață, evoluția costurilor este mai greu de prevăzut, iar acestea reprezintă o componentă majoră în proiectarea și organizarea șantierelor de exploatare a lemnului. Fiind majoritar mașini mai grele decât cele folosite în mod convențional în practica din exploatarea lemnului din țara noastră, utilajele

de concept modern pot să aibă un impact mai accentuat asupra valorilor ecologice ale pădurilor.

Interesul pentru studiul acestor probleme este în prezent mai scăzut, iar rezultatele defavorabile sub aspect socio-economic și ecologic se vor vedea în viitorul apropiat. Excluderea unor utilaje chiar de la început, fără acoperire științifică, nu reprezintă o soluție pentru abordarea de perspectivă a exploatării lemnului. Alte țări investesc în studiul

și optimizarea proceselor sub laturile aminitite și culeg roadele acestor studii, chiar în condițiile unui progres tehnologic foarte accentuat.

În vederea alinierii țării noastre la aceste deziderate, principalele probleme care trebuie

rezolvate în viitorul apropiat se referă la:

— Elaborarea de studii de metodă și productivitate pentru utilajele de concept modern în

vederea obținerii de soluții performate în acest sens, ca un prim deziderat în optimizarea de

ansamblu a sistemelor tehnologice ;

— Elaborarea de studii tehnico-economice privind costurile implicate în folosirea utilajelor

de concept modern, ca un deziderat secund în optimizarea de ansamblu a sistemelor tehnologice ;

— Elaborarea de studii tehnice privind impactul ecologic implicat de folosirea utilajelor de

concept modern, ca un al treilea deziderat în optimizarea de ansamblu a sistemelor tehnologice ;

— Elaborarea și implementarea de funcții de optimizare a sistemelor tehnologice aplicate în

condiții diverse și complexe de muncă, ca rezultat al studiilor anterioare ;

— Elaborarea de interfețe cu utilizare facilă în proiectarea-optimizarea și organizarea șantierelor de exploatare a lemnului, prin folosirea funcțiilor de optimizare precizate anterior.

— Pregătirea de personal calificat în mânuireaoperarea utilajelor de concept modern, cât și în

realizarea activităților de proiectare-optimizare și organizare a activității de exploatare a lemnului.

4.2.4. Părți interesate și părți de cooptat în abordarea și rezolvarea problemelor

Studiile de optimizare a activității de exploatare a lemnului se realizează pentru a crea condiții mai bune în primul rând pentru societate, prin efecte economice și ecologice pozitive . Optimizarea proceselor este unealta care se folosește pentru reducerea costurilor de producție și asigurarea echilibrului natural, generând în acest fel efecte economice și ecologice benefice ; astfel, o primă componentă interesată în realizarea dezideratelor expuse este chiar societatea în ansamblul ei.

Generarea de competențe în proiectarea optimizarea și organizarea șantierelor de

exploatare a lemnului reprezintă o componentă de interes pentru învățământul superior de profil, în formarea viitorilor ingineri tehnologi, dar și în formarea cadrelor de cercetare. Interesul este bilateral,în sensul că, posedând aceste competențe,studenții din diferite cicluri de studiu găsesc o nișă mai mare în oferta pieței locurilor de muncă.

Furnizorii de utilaje și echipamente forestiere pot folosi diferite produse și tehnologii dezvoltate pentru proiectarea-optimizarea și organizarea șantierelor de exploatare a lemnului specifice produselor pe care le furnizează, pentru a oferi soluții acceptate științific în promovarea produselor.

Utilizatorii finali ai utilajelor și echipamentelor au interesul de a obține soluții fezabile în exploatarea lemnului, deziderat realizabil prin creșterea marjei de profit ca o consecință a utilizării de personal de specialitate și a unor tehnologii aplicate optimizate din punct de vedere tehnico-economic și silvicultural-ecologic.

Structurile de decizie în activitățile forestiere pe plan național pot obține unelte valoroase în organizarea strategiei sectorului forestier prin cunoașterea de detaliu a implicațiilor de natură tehnică, economică și ecologică privind folosirea utilajelor și tehnicii forestiere de concept nou în exploatarea lemnului.

4.3. Pregătirea profesională element cheie dezvoltarea competitivității comapniilor din industria lemnului

În cadrul proiectului ID – Wood, s-a organizat, în data de 27 martie 2014, la sediul Consiliului Județean Harghita, din Miercurea Ciuc, workshop-ul „Clustere și cercetare în industria lemnului în sprijinul IMM-urilor”. Acest workshop a fost organizat de Agenția pentru Dezvoltare Regională Centru, în colaborare cu Consiliul Județean Harghita și Asociația Clusterelor din România ”Clustero” și Universitatea Transilvania din Brașov, reunind cei mai importanți actori regionali cu activitate în sectorul lemnului. În cadrul acestui forum de discuție s-au identificat, analizat și căutat soluții la problemele și provocările cu care confruntă IMM-urile din acest domeniu. Concluzia generală a workshop-ului: lipsa forței de muncă calificate în domeniul industriei lemnului. Aceasta a condus către realizarea, în cadrul proiectului ID-WOOD, a unui model pentru pregătire profesională performantă și adecvată cerințelor prezentului, în conformitatea cu nevoile specifice ale angajatorilor și care să previzioneze și să preîntâmpine nevoile viitoare ale sectorului.

Crearea unui model didactic flexibil dar stabil reprezintă o provocare actuală și absolut necesară domeniului industriei lemnului, din România. Aceasta deoarece:

– Companiile sunt supuse unor mari presiuni – în special economice și concurențiale;

– Sistemul socio-economic este instabil;

– Există un ritm alert de schimbarea sistemelor tehnologice;

– Concurența externă;

– Limitarea activitățile companiilor în funcție de contractele externe (unele companii sunt doar executanții unor proiecte realizate în străinătate; altele produc doar repere, subansamble ci nu produsul finit care aduce plus – valoare firmei, comunității etc.);

– Numărul populației școlare este în continuă scădere;

– Oferta educațională este bogată și variată;

– „Reforma” permanentă a sistemului educațional a dus la reducerea sau chiar eliminarea claselor de profil din cadrul liceelor dar și la bulversarea sistemului de școală profesională;

– Exista un dezinteres generalizat al tinerilor pentru meserie – meșteșug, preferându-se domenii de activitate considerate „ușoare și bănoase”;

– Meseria este grea și relativ prost plătită comparativ cu alte domenii (mai ales în primii ani de la angajare);

– Numărul companiilor de succes care devin forța motrice a unei regiuni, este în scădere – aceasta se traduce într-o reorientare profesională zonală;

– Societatea românească actuală nu are un macro-proiect și, în consecință, îi lipsesc mecanismele de reglementare și prioritizare eficientă a resurselor către această țintă.

În consecință este nevoie de o gândire strategică a sistemului educațional la toate nivelurile: preuniversitar, universitar și post-universitar. De asemenea este absolut necesară conștientizarea importanței meseriei/meșteșugului în cadrul comunității. O metodă eficientă și verificată la nivel european este cea de canalizare a copiilor1, de la vârste fragede, către o anume meserie, realizându-se astfel un prim contact cu un posibil domeniu profesional.

În urma dezbaterilor publice organizate în cadrul a două sesiuni de lucru s-au identificat posibile modele, s-a analizat situația sectorului lemnului la nivel regional și s-au formulat următoarele concluzii generale:

1. La nivel legislativ, în România, nu există sistemul dual de educație, însă, conform legislației actuale colaborarea între mediul economic și instituțiile educaționale de profil poate fi realizată cu succes. Un exemplu de bună practică îl reprezintă Școala Profesională Germană Kronstadt din Brașov. Modelul creat de aceasta poate fi adaptat și implementat în domeniu lemnului, ținând seama de particularitățile sectorului.

2. Dată fiind structura și caracteristicile sectorului lemnului (firme multe și relativ mici), la nivel regional, se consideră benefică asocierea de tip cluster cu instituțiile de învățământ.

Crearea unui model didactic flexibil dar stabil reprezintă o provocare actuală și absolut necesară domeniului industriei lemnului, din România

La nivel legislativ, în România, nu există sistemul dual de educație, însă, conform legislației actuale colaborarea între mediul economic și instituțiile educaționale de profil poate fi realizată cu succes. Un exemplu de bună practică îl reprezintă Școala Profesională Germană Kronstadt din Brașov. Modelul creat de aceasta poate fi adaptat și implementat în domeniu lemnului, ținând seama de particularitățile sectorului.

Dată fiind structura și caracteristicile sectorului lemnului (firme multe și relativ mici), la nivel regional, se consideră benefică asocierea de tip cluster cu instituțiile de învățământ și conlucrarea acestora pentru realizarea unui sisteme de învățământ profesional performant și adaptat cerințelor actuale și viitoarea ale sectorului lemnului.

La nivelul Regiunii Centru funcționează în prezent trei clustere pe domeniul industriei lemnului și alte două sunt la nivel de inițiativă. În cadrul acestora sunt prezente, în fiecare structură asociativă, unități de învățământ profesional dar și Universitatea Transilvania din Brașov – Facultatea de Ingineria Lemnului.

În cadrul structurilor asociative menționate obiectivele legate de formarea profesională sunt comune, diferența existând la nivelul rolului fiecărui partener (instituție de învățământ preuniversitar; universitate; companii, asociații profesionale, autorități locale etc.) și la nivelul activităților desfășurate pentru îndeplinirea obiectivelor propuse.

La nivel preuniversitar rolul instituției educaționale este acela de calificare competentă a forței de muncă competentă în condițiile legislative curente dar și în acord cu cerințele mediului economic.

La nivel universitar prevalează două componente: pregătirea forței de muncă și cercetarea – dezvoltarea. Universitatea fiind privită drept mediator tehnologic între cercetarea fundamentală și mediul economic fiind principalul actor în acest proces de translatare a noutăților, invențiilor și inovațiilor dintr-un domeniu.

În privința îmbunătățirii competitivității IMM-urilor din sectorul lemnului prin calificarea performantă a personalului angajat se disting două direcții de intervenție, fiecare cu mecanismul propriu de abordare, în funcție de contextul, scopul, interacțiunile și ieșirile sale: preuniversitar – în special școlile profesionale care asigura specialiști de nivel mediu și universitare ce asigură specialiști de nivel superior cu rol de coordonare și transfer de cunoștințe.

În contextul legislativ actual cooperarea dintre companii (direct ori prin intermediul structurilor asociative) și instituția de învățământ profesional este benefică din următoarele considerente:

– Gândirea comună și implicarea activă a ambilor parteneri pentru conceperea unei parcurs educațional al elevului;

– Adaptarea programei școlare în funcție de particularitățile / necesitățile

Dotarea corespunzătoare cerințelor companiilor a laboratoarelor școlare;

– Training și up-date al cadrelor didactice;