Industria Ospitalitatii Si Ecoturismul

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], Marketing în turismul rural, Ed. Irecson, București, 2004.

Beaird, J., Principii de web design atractiv, 3D [NUME_REDACTAT]. Brașov, 2011.

Chașovschi, C., http://seap.usv.ro/~carmenc/index.php/publicatii-si-evenimente

Curry, E., Elemente de [NUME_REDACTAT], Ed.[NUME_REDACTAT], 2001.

Hapenciuc, V., Note de curs: Ecoturism și turism rural, Suceava, 2011.

Istrate, I., coord., Economia turismului și mediul înconjurător, Ed. Economică, București, 1996.

Matei, E., Ecoturism, Ed. Universitară, București, 2011.

Nedelea, A., Epure, D., Strategii de dezvoltare ale firmelor de turism, comerț și servicii, Ed. Muntenia, Constanța, 2008.

Nedelea, A., Piața turistică, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2003.

Nedelea, A., Politici de marketing în turism, Ed. Economică, București, 2002.

Negri, C., Bazele economiei mediului, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1996.

Niculescu, E., Marketing modern, Ed. Polirom, , 2000.

Nistoreanu, P., Ecoturism și turism rural – Note de curs, ASE, București, 2005.

Nistoreanu, P., Ghereș, M., (coord.), Turism rural – Tratat, Ed. C.H. Beck, București, 2010.

Nistoreanu P. (coord.) – Ecoturism și turism rural, Editura ASE, București, 2003, p.76.

Postelnicu, G., Introducere în teoria și practica turismului, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1993.

Stanciu, P., Ecoturism și turism rural, Note de curs, Universitatea “Ștefan cel Mare”, Suceava, 2013.

Stăncioiu, F., (coord.), Planificarea de marketing în turism, Ed. Economică, București, 2005.

Snak, O., Managementul serviciilor în turism, [NUME_REDACTAT] de Management, București, 1994.

*** [NUME_REDACTAT], 2009-2014.

*** Călătorii în Carpați, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], 2006.

*** Ghid online de ecoturism, http://bsc.smebg.net/ecotourguide/ro/resources/Ecotu rism _Guide_RO.pdf

*** Revista de marketing, 2008-2014

*** Strategia ANT, 2006

*** Tribuna economică, 2008-2014

*** Vacanța la țară, 2008-2014

*** [NUME_REDACTAT], 2008-2014

*** www.bucovinaturism.ro

***www.centruldemarketing.ro

***www.insse.ro

***www.mturism.ro

***www.revistadeturism.ro

***www.turisminbucovina.ro

***www.turismarket.ro

***www.vacantalatara.ro.

***www.wordpress.com.

***http://ro.wikipedia.org/

***http://www.ceramicamarginea.ro/

[NUME_REDACTAT] figurilor și tabelelor

Lista abrevierilor

INTRODUCERE

Capitolul I. ASPECTE PRIVIND INDUSTRIA OSPITALITĂȚII

1.1 Piața turistică

1.2 Motivația alegerii unui produs turistic

1.3 Strategii de marketing în industria ospitalității

Capitolul II. ECOTURISMUL – ALTERNETIVĂ A TURISMULUI DE MASĂ

2.1 Definiția și principiile ecoturismului

2.2 Profilul ecoturistului

2.3 Activitățile ecoturistice promovate pe piața turistică

2.4 Certificări și criterii pentru destinații ecoturistice

Capitolul III. TURISMUL ȘI ECOTURISMUL ÎN ROMÂNIA ȘI ÎN LUME

3.1 Resurse ecoturistice în România

3.2 Statistici privind destinațiile de ecoturism

Capitolul IV. STUDIU DE CAZ: PROMOVAREA ONLINE A ECOTURISMULUI ÎN ȚINUTUL BUCOVINEI.

Concluzii și propuneri.

[NUME_REDACTAT] de licență

Industria ospitalitații și ecoturismul.

Studiu de caz: Promovarea online a ecoturismului din Bucovina.

[NUME_REDACTAT] figurilor și tabelelor

Lista abrevierilor

INTRODUCERE

Capitolul I. ASPECTE PRIVIND INDUSTRIA OSPITALITĂȚII

1.1 Piața turistică

1.2 Motivația alegerii unui produs turistic

1.3 Strategii de marketing în industria ospitalității

Capitolul II. ECOTURISMUL – ALTERNETIVĂ A TURISMULUI DE MASĂ

2.1 Definiția și principiile ecoturismului

2.2 Profilul ecoturistului

2.3 Activitățile ecoturistice promovate pe piața turistică

2.4 Certificări și criterii pentru destinații ecoturistice

Capitolul III. TURISMUL ȘI ECOTURISMUL ÎN ROMÂNIA ȘI ÎN LUME

3.1 Resurse ecoturistice în România

3.2 Statistici privind destinațiile de ecoturism

Capitolul IV. STUDIU DE CAZ: PROMOVAREA ONLINE A ECOTURISMULUI ÎN ȚINUTUL BUCOVINEI.

Concluzii și propuneri.

[NUME_REDACTAT] figurilor și tabelelor

Figura nr. 1: Ciclul relațiilor de piață între prestația de servicii și consumul serviciilor materializate în produse turistice 9

Figura nr. 2 Factorii de influență în alegerea unui produs turistic 11

Figura nr. 3 Principiile ecouturistice -TIES -1991 17

Figura nr. 4 Motivațiile turistului în concepțiile: Maslow, Ryan, McIntosh&Goeldner 19

Figura nr. 5 Implicarea factorilor decizionali în turismul ecologic 23

Figura nr. 6 Pagina de start 29

Figura nr. 7 Ecoturism în Bucovina 30

Figura nr. 8 [NUME_REDACTAT] 32

Figura nr. 9 Pagina cu destinațiile 32

Figura nr. 10 [NUME_REDACTAT] Voroneț 33

Figura nr. 11 Ceramică neagră de Marginea 34

Figura nr. 12 [NUME_REDACTAT] 36

Figura nr. 13 Pagina de contact 37

Tabelul nr. 1 Motivația ecoturiștilor în viziunea TIES 20

Lista abrevierilor

AER – Asociația de Ecoturism din România

ANTREC – [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT]

CACTUS – [NUME_REDACTAT] de Cercetări în [NUME_REDACTAT]

EETLS – Standardul european de certificare în ecotorism

GPS – Sistem de [NUME_REDACTAT]

GSTC – [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]

INCDT – [NUME_REDACTAT] de Cercetare-Dezvoltare în Turism

MDRL – [NUME_REDACTAT] Regionale și Locuinței

MM – [NUME_REDACTAT]

MT – [NUME_REDACTAT]

ONG – [NUME_REDACTAT]-Guvernamentală

SEDUE – [NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT] și Ecologiei

TIES – [NUME_REDACTAT] de Ecoturism

UNDP – [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]

UNESCO – [NUME_REDACTAT] Unite pentru Educație, Știință și Cultură

INTRODUCERE

Creșterea rapidă a industriei turistice ce caracterizează ultima parte a secolului XX și începutul secolului XXI, poate fi corelată cu dezvoltarea Iară precedent a economiei, a urbanizării, urmate de tendința de mărire a veniturilor populație, a concediilor prin micșorarea timpului de lucru.

Această prosperitate economică, mai ales a țărilor dezvoltate, a impus o evoluție accelerată și a turismului prin costul redus al transporturilor, explozia informației și tehnologiei, marcată de o rată a intrărilor turistice de 9%/an. Turismul furnizează circa 10% din venitul național la nivel mondial, fiind una din primele activități economice cu produse pentru „export" în peste 150 de țări, din care pentru 60 reprezintă cel mai important sector economic, oferind circa un sfert de milion de locuri de muncă (TIES, 2007).

Însă în același timp, această dezvoltare în ansamblul său, a presupus și presupune costuri de mediu care pot afecta turismul pe termen lung. Poluarea aerului la nivel local sau global (încălzirea climatică, pierderea stratului de ozon) pune în pericol prin efectele induse (topirea calotelor glaciare, ridicarea nivelului mării, pierderea biodiversității, intensificarea activității ciclonilor etc) multe din destinațiile turistice ale Terrei. Deteriorarea componentelor hidrosferei, datorită presiunilor antropice, sau a solurilor, vegetației, faunei constituie probleme care cer o rezolvare imediată, pentru că ele afectează viața, omul, ramurile economiei, implicit turismul.

Între mediu, turism, om sunt relații complexe, de interdependență, reciprocitate etc., dar problema esențială rămâne păstrarea în echilibru a mediului natural, deoarece nu există turism fără mediu. Alături de funcționările precare ale sistemelor socio- economice în general și turismul pune în pericol chiar viitorul său, în primul rând prin fluxul de turiști, extrem de ridicat, din unele destinații sau prin megastructurile hoteliere etc.

Astfel, dacă în 1950, fluxul turistic mondial a fost de 25 000 000 turiști, el a ajuns în 2000 la 682 milioane și la 935 milioane în anul 2010 (OMT, 2011). Practic, în decurs doar de aproximativ o jumate de secol numărul turiștilor a crescut de 37 de ori Această creștere nu a fost continuă, ci a fluctuat din cauza șocurilor economice, a unor evenimente naturale, politice și sociale. În acesta paletă se înscriu: criza de resurse declanșată în 1970, conflictele politice și militare din Iugoslavia din anii 90, Africa, [NUME_REDACTAT], cutremurul din Indonezia urmat de valul tsunami (25 decembrie 2004), criza financiară din 2008-2009 care au determinat modificări regionale în dinamica fluxurilor de turiști și necesitatea reorientării marketingului turistic, dar și a opțiunii turiștilor.

Prin definiție, ecoturismul este un instrument de conservare a resurselor naturale și culturale (și a biodiversității) și un instrument pentru dezvoltarea durabilă a comunităților locale, în special în zonele rurale. Nu există nicio diferență absolută între ecoturism și alte forme de turism; mai degrabă diferitele tipuri de turism fac parte dintr-un tot continuu. Provocarea celor care realizează strategii de planificare pe baza biodiversității și a turismului este să potrivească tipul adecvat de turism cu așteptările părților interesate și cu capacitatea de includere a terenurilor, culturii și comunităților. În realitate, mulți turiști combină ecoturismul cu activități turistice convenționale. Crearea unei conexiuni între tipurile de turism poate să introducă și să atragă mai mulți turiști conservatori ai practicilor de ecoturism.

Prezenta lucrare cu titlul “Industria ospitalitații și ecoturismul. Studiu de caz: Promovarea online a ecoturismului din Bucovina.” își propune să prezinte caracteristicile ecoturismului ca parte integrantă a turismului de masă și să propună o variantă de promovare online a acestui segment de turism din zona Bucovinei.

Lucrarea este structurată în patru capitole, dintre care ultimul îl reprezintă studiul de caz. Primul capitol, „Aspecte privind industria ospitalității”, punctează câteva aspecte generale privind turismul, piața turistică și ceea ce reprezintă ea, motivația alegerii unui produs turistic, precum și strategii de marketing în turism. Al doilea capitol al lucrării, denumit „Ecoturismul – alternativă a turismului de masă” se axează pe definirea conceptului de ecoturism, principiile ecoturismului, elaborarea unui profil al ecoturistului, exemplificarea activităților ecoturistice promovate pe piața turistică, certificări și criterii pentru destinații ecoturistice.

Al treilea capitol prezintă aspecte ale turismului și ecoturismului în lume, în România, dar și statistici privind destinațile ecoturistice.

Studiul de caz este prezentat în ultimul capitol și are ca subiect prezentarea unui concept de site care își propune să promoveze în mediul virtual destinațiile ecoturistice din Bucovina.

„Natura în care ne odihnim dă și ea concertele ei, la care trebuie să asistăm în cea mai respectuoasă liniște”. (G. Călinescu)

Capitolul I. ASPECTE PRIVIND INDUSTRIA OSPITALITĂȚII

Sectorul terțiar (din care face parte și industria ospitalității) reprezintă unul din cele mai dinamice și importante fenomene din economia contemporană. Evoluția lui este determinată de mersul vieții economice și sociale, de faptul că dezvoltarea economică creează condiții de călătorie pentru un număr tot mai mare de persoane, și, pe de altă parte, de creșterea interesului pentru odihnă, recreere, cunoaștere, ca rezultat la nivelului superior de instruire, cultură, educație.

Industria turismului se manifestă pe o sferă cuprinzătoare, de la stimularea dezvoltării economice la îmbunătățirea structurii sociale, de la valorificarea superioară a resurselor la schimbarea condițiilor de viață.

Fiecare țară consideră necesară dezvoltarea turismului datorită caracteristicilor acestuia aflate în corelație cu întreaga economie, astfel:

Resursele turistice sunt practic inepuizabile;

Industria turismului este o sursă de sporire încasărilor valutare ale statului;

Turismul oferă o piață sigură a cererii de muncă și de redistribuire a celei disponibilizate din alte sectoare ale economiei;

Turismul poate fi un factor dinamizant al economiei in ansamblu;

Poate ajuta la atenuarea diferențelor de dezvoltare apărute între diferite zone;

Turismul reprezintă motor de dezvoltare a zonelor rurale;

Promovarea tehnologiilor ecologice conexe turismului și de bunuri de consum (artizanat, mobilă, marochinărie etc.);

Activitatea turistică implică protejarea, conservarea și valorificarea resurselor culturale, istorice, folclorice și arhitectura regiunilor;

Este un factor ce influențează gradul de instruire și civilizație a oamenilor.

Ca o definiție general valabilă, turismul este cunoscut ca fiind un ansamblu de activități prin care omul își petrece timpul liber călătorind spre destinații situate în afara reședinței permanente și a locului de muncă, în scopuri nelucrative, pentru plăcerea proprie. Totodată, turismul face parte din sectorul terțiar și este industria destinată pentru acoperirea necesitățiloe cu satisfacerea bunuri și servicii solicitate de turiști la locul de destinație, la un înalt nivel calitativ.

În particular turismul rural include o gamă largă de modalități de cazare, evenimente, festivități, sporturi, alte distracții și activități de petrecere plăcută a timpului liber, toate desfășurate într-un mediu tipic rural. O definire cât mai exactă a termenului de turism rural, unanim acceptată și unitar utilizată se confruntă cu diferite probleme specifice uneia sau alteia dintre zonele receptoare de turiști, respectiv prestatoare de servicii turistice.

În accepțiunea [NUME_REDACTAT] a Turismului și a multor organizații europene de turism rural, turismul rural este “o formă a turismului care include orice activitate turistică organizată și condusă în spațiul rural de către populația locală, valorificând resursele turistice locale (naturale, cultural istorice, umane) precum și dotările, structurile turistice, inclusiv pensiunile și fermele agroturistice”.

Această definiție, deși nu le explicitează, are la bază o serie de trăsături specifice ce caracterizează activitățile de turism rural, dintre care se numără:

localizarea în zonele rurale (existența în localități rurale);

construirea produsului turistic în mod funcțional, bazat pe caracteristicile lumii rurale (spațiu deschis, contact cu natura, tradiție, organizare și practici tradiționale);

ruralitatea ca scală (din punct de vedere al clădirilor și amenajărilor de obicei la scară mică conservându-se infrastructura rurală) ;

caracterul tradițional (creștere domoală și organică în legătură cu familiile locale avându-se în vedere păstrarea funcționalității rurale și conservarea modului de viață rural);

diversitatea formelor de prezentare, funcție de: mediile rurale și economice; istoric și așezare (păstrându-se identitatea culturală specifică).

Se admite faptul că între o zonă rurală și alta sunt diferențe, mai mult funcție de mediul natural, de dezvoltarea socio-economică existentă constatăm variații de la o regiune la alta, iar mult mai vizibil de la o la alta, respectiv de la un continent la altul. Totuși adevăratele zone rurale sunt caracterizate, în general, de: densități reduse ale populației, număr variabil de gospodării (de obicei răsfirate – cu distanțe mari între ele), importante suprafețe agricole ori foriestere. Această diversitate de resurse, diferit asortimentată, a condus la forme de exprimare diferită a activităților de turism rural și respectiv a produselor turistice oferite pieței. Astfel o parte dintre activitățile de turism rural sunt regăsite sub titulatura de: agroturism, turism verde sau ecoturism (se face referire la activitățile ecoturistice care sunt derulate în mediul/spațiu rural).

1.1 Piața turistică

Caracteristicile pieței turistice sunt influențate de particularitățile celor două componente ale sale: cererea și oferta. În perspectiva evidențierii dinamicii pieței turistice și a identificării căilor de optimizare a activității firmelor de turism, este necesară analizarea conținutului cererii și ofertei turistice, a modului de manifestare în timp, de confruntare și de adaptare reciprocă. Cunoașterea legităților de evoluție a cererii turistice constituie o condiție a satisfacerii consumului turistic printr-o adaptare corespunzătoare a volumului și structurii ofertei turistice. Aceasta este alcătuită dintr-un complex de oferte parțiale paralele (cazare, alimentație, transport, comerț, tratament, agrement). Comparativ cu oferta turistică care are un caracter rigid cererea turistică este foarte elastică și supusă unei permanente fluctuații datorate influenței unei multitudini de factori politici, economici, sociali, conjuncturali. Aceste particularități generează o serie de dificultăți în ceea ce privește comercializarea produselor pe piața turistică.

Piața turistică se transformă în piața vânzătorului în perioada sezonului turistic (când cererea este mare) și piața cumpărătorului – în extrasezon (când oferta depășește cererea) justificându-se politici diferențiate de produs, preț, distribuție și promovare în vederea optimizării activității unităților turistice.

Legăturile între cererea și oferta turistică conduc la formarea unor relații de piață între producția (prestația) de servicii turistice și consumul lor efectiv, privite din punctul de vedere al consumatorilor și al prestatorilor de servicii turistice.

Figura nr. 1: Ciclul relațiilor de piață între prestația de servicii și consumul serviciilor materializate în produse turistice

Sursa: Adaptat după A. Nedelea, Piața turistică, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2003.

[NUME_REDACTAT] a Turismului definește noțiunea de turist: "orice persoană care se deplasează spre un loc situat în afara reședinței obișnuite pentru o perioadă mai mică de 12 luni și ale cărei motive principale de călătorie sunt altele decât exercitarea unei activități remunerate în locul vizitat. Astfel sunt considerați turiști persoanele care:

efectuează o călătorie de agrement (vacanță, concediu);

se deplasează în stațiunile balneo-climaterice în scopul tratamentului sau îmbunătățirii stării de sănătate;

se deplasează în alte localități în scopul de a participa sau de a asista la competiții sportive;

călătoresc în scopuri profesionale, adică participă la conferințe internaționale, reuniuni științifice sau misiuni religioase etc.;

se deplasează în scopuri culturale.

Piața turistică reală, a consumatorilor efectivi variază în timp în funcție de o serie de factori economici (veniturile populației și puterea de cumpărare a acesteia, nivelul prețurilor produselor turistice), psiho-sociologici (aspirații, preocupări, modă, dorință de cunoaștere, timp liber etc.), demografici (creșterea numerică a populației, mutații în structura pe grupe de vârstă, medii de viața socio-profesionale etc.), politici, oferta turistică.

Studierea pieței turistice este impusă de asigurarea unei concordanțe cât mai depline între cererea de produse turistice și oferta turistică, astfel încât prin volumul și diversitatea acesteia din urmă să se satisfacă într-o măsură cât mai mare gusturile și preferințele celor mai variate categorii de consumatori. în acest scop, cercetarea de marketing va trebui să identifice capacitatea, dinamica, aria și structura pieței turistice, elasticitatea și prognozarea cererii de produse și servicii turistice.

În vederea pătrunderii pe o anumită piață, pentru operatorii din turism se impune să stabilească trăsăturile caracteristice ale acesteia și anume: care sunt produsele solicitate, ce caracteristici calitative minime trebuie să îndeplinească pentru a fi acceptate, tendințele prețurilor și tarifelor, pozițiile câștigate pe piață atât de produsele proprii, cât și de cele ale concurenților, capacitatea de absorbție a pieței, comportamentul consumatorilor turistici.

Întreprinderile turistice trebuie să-și raporteze poziția la piața turistică reală (efectivă), la cea potențială, precum și la cea teoretică, fiecare dintre acestea având dimensiuni diferite și fiind într-o continuă schimbare.

Modalitățile de extindere a pieței turistice reale până la limitele ei potențiale sunt asemănătoare cu cele întâlnite în cadrul altor tipuri de piețe. Calea extensivă presupune creșterea numărului de turiști prin transformarea nonconsumatorilor relativi în consumatori efectivi, prin acționarea asupra cauzelor care au condus la reținerea de la consumul produsului turistic.

Evoluția, atât a turismului național, cât și a turismului internațional se caracterizează, la nivel mondial, printr-o tendință de creștere datorită influenței factorilor economici, demografici, politici, sociali.

Pe piața turistică există o concurență între produsele turistice (litoral-munte, circuit-sejur, litoral românesc-litoral bulgăresc/grecesc) care conduce la extinderea pieței actuale a unui segment pe seama restrângerii pieței pentru un alt segment. în general, această concurență între segmentele pieței nu afectează dimensiunile ansamblului ei, deoarece, în acest caz, au loc doar transferuri ale consumului de la un produs turistic la altul. Totuși, în situația în care oferta turistică a unei țări nu poate asigura întreaga varietate de produse turistice, concurența între țările receptoare de turiști va conduce la modificarea dimensiunilor pieței naționale analizate. Ca urmare, piața actuală a unei țări poate fi extinsă prin intermediul unor deplasări ale cererii în cadrul pieței internaționale, ca urmare a schimbărilor intervenite în raporturile de competitivitate între diferitele destinații turistice. Dimensiunile pieței reale cunosc permanente transformări prin apariția unor noi țări ofertante de produs turistic, modificări ale politicii de prețuri adoptate de unele țări receptoare de turiști. Toate acestea conduc la, schimbarea direcțiilor marilor curente turistice în favoarea acelor destinații care devin mai atractive pentru cerere.

1.2 Motivația alegerii unui produs turistic

În ultimii ani tot mai mulți specialiști din lumea turismului în special, dar și din lumea comerțului acordă o tot mai mare atenție motivațiilor de cumpărare ale consumatorilor. Motivațiile consumatorilor de bunuri sau servicii sunt în bună parte subiective, depinzând de imaginea pe care aceștia și-au creat-o despre produs prin publicitate, utilizări anterioare sau descrieri ale unor utilizatori. Din ce în ce mai mult loc ocupă în preocupările de lansare, promovare și comercializare a produselor – în general și a celor turistice în mod particular – studierea și cunoașterea comportamentului consumatorului/consumatorilor.

În aceste condiții apreciem ca vitală pentru specialiștii din marketingul turismului, dar în special pentru cei ai turismului rural românesc – cunoașterea:

imaginii pe care și-au format-o turiștii externi asupra produsului turistic românesc în general,

motivațiilor de cumpărare ale diverselor grupe de turiști ce compun piețele naționale ale altor țări pe care se dorește lansarea produsului turistic rural românesc, a importanței economice a grupurilor de turiști.

Cunoscându-se așteptările potențialei clientele se vor putea crea produse care să corespundă cerințelor, nevoilor, dorințelor grupurilor de turiști vizați.

Din acest punct de vedere, apreciind că piramida lui Maslow este relevantă în ierarhizarea trebuințelor.

Sursa: Adaptat după P. Nistoreanu, Ecoturism și turism rural, ASE, București.

Se constată, în mod evident, existența a doua tipuri fundamentale de motivație:

motivația homeostatică (activitățile de adaptare, de echilibrare a organismului uman cu mediul – trebuințele primare);

motivația de dezvoltare, autorealizare și autodepășire (trebuințe dobândite, ultimele două nivele maslowiene) – rezultate din ierarhia de mai jos:

necesități fiziologice (lumină, hrană, apa etc.);

necesități de siguranță (libertate, securitate, organizare etc.);

necesități afective (dragoste, în relații, etc.);

necesități de considerație (forță, realizare, prestigiu etc.);

necesități de autoactualizare (atingerea potențialului maxim);

necesități ale libertății de expresie și lipsei de constrângere (condiții sociale ce permit libertatea cuvântului, justiție, onestitate etc.);

necesitatea de a ști și a înțelege (de sistematizare a cunoștințelor, curiozitate, învățare, filozofie, explorare etc.).

Cunoscându-se faptul că trebuințele fiziologice nu sunt determinante, decât în mică parte și doar pentru segmente reduse de piață, în realizarea și promovarea produselor turistice rurale românești; în primă fază vor fi puse în valoare componentele nivelului general de trebuințe, ale potențialilor turiști. Mai apoi, cunoscut fiind justul raport preț/calitate, cât și originalitatea produsului turistic rural românesc, mesajele promoționale se vor îndrepta spre calitățile imateriale (nevoia de cunoaștere, de inițiativă, trebuințe estetice, de creație) – destinate să satisfacă trebuințele secundare, mult mai personalizate, ale clienților țintă.

1.3 Strategii de marketing în industria ospitalității

Formularea/elaborarea strategiilor de marketing în turism constituie pentru departamentul marketing o treaptă importantă deoarece prezintă mijloacele de urmat pentru ca punctele tari să fie promovate și dezvoltate și în ce mod punctele slabe să fie căt mai repede eliminate, astfel încât obiectivele de marketing să fie cu succes îndeplinite.

Strategiile de marketing, în cadrul planului de marketing strategic, pot fi strategii de piață și strategii corespunzătoare fiecărui element al mixului de marketing (produs, preț, distribuție și promovare). În plus, în marketingul serviciilor se mai întâlnesc strategii de personal, parteneriate, împachetare și programare.

Strategia de produs cuprinde marcarea, poziționarea, designul, ambalarea produsului etc.

În planul tactic de marketing, strategiile sunt înlocuite cu tactici, altfel spus cu acțiuni concrete de realizare a obiectivelor acestora (exemplu, utilizarea distribuitorului pentru un produs pe o anumită piață reprezintă pentru întreprindere o strategie de marketing, însă la nivelul planului tactic de marketing, selectarea unor anumiți distribuitori reprezintă o tactică).

Opțiunile strategice referitoare la produs sunt considerate împreună cu politica de investiții a întreprinderii (de creștere/extindere, de restrângere, de susținere, de selecție a acelor investiții rentabile etc.) și pot fi de expansiune geografică, de extindere sau de diferențiere a liniei de produse (prin îmbunătățire caracteristicilor de calitate și a performanțelor tehnice, funcționale, prin standardizarea design-ului, repoziționarea și marcarea, prin adăugarea de noi facilități și servicii etc.).

Ca exemplu, în cazul unui hotel de trei stele, situat în centrul unui oraș mare dintr-o zonă turistică montană renumită, și care este cunoscut drept „hotel de tranzit”, ce dorește să-și diversifice, și în același timp să-și îmbunătățească serviciile oferite, astfel încât să practice și un „turism de sejur”, strategia prioritară este de diferențiere și apoi de specializare pe unul sau chiar mai multe segmente de piață. Pentru aceasta, este necesară mai întâi stabilirea obiectivelor de marketing, pentru care marketerul va întocmi o fișă de lucru.

Pentru a putea elabora o strategie de preț competitivă, marketerul trebuie să țină cont de toate raționamentele legate de produs (ciclul de viață, poziția produsului, avantajele și acele caracteristici care îl fac unic), atitudinile consumatorilor, concurenți potențiali, canale de distribuție etc.

Cea mai bună strategie de preț este considerată aceea care:

contribuie la realizarea obiectivelor generale ale întreprinderii, cu condiția să se înscrie în strategia generală aleasă de conducere;

integrează constrângerile interne, proprii întreprinderii (costurile de producție și de fabricație ale produsului, etapa din ciclul de viață în care se află acesta, poziția altor produse din gamă) și pe cele externe (reacția concurenței, reacțiile cumpărătorilor și cele ale distribuitorilor, reglementări referitoare la preț etc.);

se bazează pe coroborarea rezultatelor obținute la tripla analiză a cererii, costurilor și concurenței;

este supusă reevaluării în funcție de evoluțiile cererii și de acțiunile concurentei.

Sarcina marketerului este de a face o alegere corectă între strategia de preț generală, pentru toate produsele, strategia variabilă (diferențiată) în funcție de anumite circumstanțe sau de a adopta o combinație a acestor două tipuri.

Strategia generală poate fi de penetrare sau de aliniere la concurență. Strategia de diferențiere reprezintă, de fapt, o însumare a mai multor strategii adaptate diverselor situații sau piețe și mai este cunoscută sub denumirea de „strategie de prețuri discriminatorii’’ (discriminare în funcție de clienți, discriminare în funcție de timp, discriminare între produse și discriminare „administrată”).

Pentru alegerea strategiei de piață, marketerul, de asemenea, trebuie să țină cont de obiectivele generale ale întreprinderii, de obiectivul de marketing corespunzător perioadei de timp pentru care a fost elaborat planul de marketing, de structura și dimensiunile pieței turistice etc.

Elaborarea strategiei de distribuție presupune parcurgerea de către marketer a mai multor etape, și anume: determinarea obiectivelor de marketing, evaluarea condițiilor de distribuție la toate nivelurile (prin agenții de turism, prin tur – operatori, Internet etc.), stabilirea tuturor elementelor legate de distribuție (tip, număr și niveluri) și a standardelor de performanță pentru distribuitori (număr de camere/locuri vândute într-un hotel, numărul de vizitatori ai unei atracții turistice, numărul de turiști sosiți la o destinație, numărul de înnoptări etc.).

În funcție de importanța pe care o are fiecare criteriu în raport cu piața-țintă, marketerul, pe baza unui sistem de punctaj, va evalua și va stabili ordinea distribuitorilor, și va selecta distribuitorul corespunzător.Pentru alegerea distribuției optime, marketerul, în mod frecvent, utilizează cercetările conjuncturale.

Elaborarea strategiei de promovare presupune alocarea unor resurse importante și include activități ce au ca scop stimularea interesului consumatorului pentru un produs sau serviciu turistic (relațiile publice, promovarea vânzărilor, vânzarea personală, publicitatea etc.).

Exemplu, în cazul în care se urmărește atragerea turiștilor spre o anumită destinație (oraș), se vor putea utiliza tehnici de marketing cum sunt: promoțiile pentru mărirea duratei medii a sejurului (oferte de tipul „o gratuitate la cazarea a minim cinci nopți pentru două persoane în orașul nostru”); cârduri de tip „Stay and Save” (utilizate de către turiștii cazați pentru minim 3 nopți în oraș pentru reduceri la cumpărarea unor produse/servicii în anumite magazine, restaurante, baruri, muzee etc.; oferta „Pensionarii nu plătesc” ce presupune intrarea liberă la anumite atracții turistice, și eventual un carnet cu cupoane de reduceri pentru anumite localuri; oferta „Clubul oamenilor de afaceri” prin care li se oferă oamenilor de afaceri sosiți în oraș șansa de a câștiga un premiu sau cadouri din zona respectivă etc.

Publicitatea, indiferent de tipul produsului turistic, trebuie să ajute la dezvoltarea unei identităti a mărcii.

În marketingul internațional însă, din cauza distanțelor (atât geografice, cât și culturale, marketerul se confruntă cu o serie de dificultăți în ceea ce privește comunicarea, în general, și anume: adaptarea la specificul local sau standardizarea, intensitatea mijloacelor promoționale și forma acestora, mărimea bugetelor alocate etc.

Sarcina marketerului in fundamentarea procesului decizional al comunicării internaționale este de a:

studia piața-țintă;

determina nivelul de standardizare sau de adaptare din cadrul pieței externe cercetate;

realiza mixul promoțional și de a identifica cele mai adecvate metode și tehnici comunicaționale;

crea cele mai eficiente mesaje în scopul stabilirii unei relații directe cu consumatorii externi;

selecta mijloacele de comunicare (tipul de media);

controla și monitoriza gradul de realizare al obiectivelor stabilite.

Pentru eficiența sau optimizarea campaniei publicitare, precum și pentru stabilirea celui mai bun amplasament pentru un panou publicitar, marketerul poate efectua mai multe cercetări de marketing

Personalul prestator de servicii, prin prezența și modul de livrare a serviciilor, constituie elementul determinant al aprecierii produsului turistic de către consumator, în întreaga gamă a calității lui, de la succes deplin la insucces.

Motivarea personalului angajat, profesionalismul și dăruirea lui sunt, de cele mai multe ori, elemente de succes ale întreprinderii de turism, devenind chiar atracții pentru turiști.

Un concept relativ nou în activitatea de marketing în turism este marketingul intern. Realizarea marketingului intern presupune parcurgerea următoarelor etape:

stabilirea unei culturi a serviciului;

dezvoltarea unui plan de marketing pentru managementul resurselor umane care să aibă ca obiectiv conceperea unei structuri organizaționale prin care să se poată coordona activitățile personalului angajat și să se poată exercita controlul operativ al performanțelor acestuia în toate compartimentele de prestații de servicii turistice;

difuzarea informațiilor către angajați;

implementarea unui sistem de recompense.

Sarcina marketerului este de a elabora un program de marketing intern care să cuprindă:

metodele de selectare și cercetare a pieței angajaților, cu ajutorul cărora se pot identifica acei candidați orientați spre client;

un mix de marketing care să includă variabile cum sunt: fișa postului, salariul, alte avantaje (exemplu, facilități, program flexibil de lucru, asigurări de sănătate plătite de către întreprindere, transport la/de la locul de muncă, ajutor în rezolvarea unor probleme personale, oportunități de avansare etc.).

Parteneriatele, strategie de marketing specifică serviciilor, utilizată și în scopul creșterii fidelității cumpărătorilor în general, oferă mai multe posibilități de diversificare a serviciilor în cadrul pachetelor de vacanță, și ca urmare a combinării de servicii sau/și produse turistice a două sau mai multe întreprinderi, cu efecte directe în stabilirea prețului.

Împachetarea (combinarea) serviciilor turistice constituie o strategie esențială în obținerea unei mari diversități a produselor turistice, respectiv pentru obținerea, de către consumator, a mai multor opțiuni de vacanță, contribuind, în acest fel, la satisfacerea în cel mai înalt grad a necesităților, dorințelor și preferințelor lui.

Sarcina marketerului este de a elabora mai multe strategii de marketing, în cadrul planului de marketing, care să conțină atât combinări posibile ale serviciilor turistice, cât și valorificarea lor împreună cu programe de succes ale unor destinații preferate (activități de agrement, sportive etc.), sau alte activități sau evenimente (spectacole de sunet și lumină etc.).

Strategia de programare este asemănătoare celei de împachetare, diferența constând în faptul că se oferă consumatorului o atracție în plus, specifică unei anumite perioade de timp (zi sau săptămână), în acest mod crescând calitatea produsului turistic oferit.

Sarcina marketerului este de a segmenta turiștii după forma de turism și după motivații, creând produse specifice noi, menite să sporească satisfacția acestora. Pentru aceasta, el poate întocmi o fișă de lucru care să cuprindă un calendar al evenimentelor, formele de turism ce pot fi practicate în acea perioadă, precum și destinațiile vizate.

Evenimentele pot fi dezvoltate și apoi trebuie focalizate pe obiectivele planului de marketing (se pot realiza produse turistice doar pentru atragerea de turiști într-o anume perioadă, sau se pot realiza produse turistice menite să ajute la fidelizarea turiștilor, respectiv la stimularea interesului lor pentru a reveni în destinația respectivă).

După elaborarea tuturor strategiilor de marketing pentru fiecare piață și variabilă a mixului de marketing, este necesar un program de marketing, din combinarea lor rezultând o multitudine de programe de marketing corespunzătoare fiecărui obiectiv de marketing stabilit.

Capitolul II. ECOTURISMUL – ALTERNETIVĂ A TURISMULUI DE MASĂ

2.1 Definiția și principiile ecoturismului

Ecoturismul este un sector al turismului, bazându-se pe experiența în natură și respectarea principiilor durabilității. [NUME_REDACTAT] de Ecoturism (TIES) definește ecoturismul ca fiind: “Călătoria responsabilă în zonele naturale, ce contribuie la conservarea mediului și la bunăstarea comunității locale”. Indiferent de ce definiție folosim, ecoturismul ar trebui să aibă un impact pozitiv atât pentru aria protejată cât și pentru comunitatea locală.

Ecoturismul reprezintă o formă de turism durabil, bazat pe experiența în natură, și care de regulă respectă un set de principii și bune practici. Adesea este considerat ca fiind un produs derivat al dezvoltării durabile datorită faptului că zonele ecologice fragile și ariile naturale pot fi protejate cu ajutorul banilor obținuți în urma desfășurării activităților de ecoturism. Într-adevăr, ecoturismul are drept scop promovarea conservării prin intermediul unui regim de management durabil în cadrul unei politici de „protejare prin folosire”, având ca obiectiv crearea unei industrii a turismului „verde” și creșterea gradului de conștientizare din punct de vedere ecologic și socio-cultural, precum și comportamentul turiștilor (Pforr, 2001).

Dimesiunile și funcțiile ecoturismului generează ele însele principii specifice. Astfel, ecoturismul ca turism responsabil are trei dimesiuni: este bazat pe natură, asigura educație pentru mediu și administrare durabilă. Din acestea decurg funcțiile principale care pornesc de la protecție, educație, generare de venituri, calitate actului turistic și participare locală (Blamey, 2001).

Principiile de bază ce trebuie să guverneze ecoturismul sunt: durabilitatea, urmat de echitate, parteneriate, cooperare.

Durabilitatea reprezintă procesul prin care dezvoltarea are loc la un nivel care să satisfacă cerințele populației actuale, fără a compromite capacitatea de susținere a mediului pentru generațiile viitoare. De aceea este util ca activitățile desfășurate să se bazeze pe parteneriate, colaborare deschisă pentru a da o imagine transparentă utilizării resurselor. Acest principu este cerut de:

Schimbările sociale (îngrijorarea crescândă pentru mediu, vulnerabilitatea destinațiilor turistice, insatisfacția pentru unele produse turistice existente);

Politica turistică (ce trebuie să reflecte grija pentru mediul înconjurător);

Epuizabilitatea resurselor Terrei.

Echitatea intra-generații și inter-generții trebuie să elimine interesele egoiste, exclusiviste axate pe acumulare de capital doar pentru unele segmente ale societății. Acest principiu se sprijină pe studii profunde, deoarece ce pare a fi durabil pentru un segment poate fi neelocvent pentru altul.

3. Eliminarea opțiunii dictatului din partea marilor puteri economice asupra țărilor mai puțin dezvoltate, deoarece se crează situații care pot conduce la pierderi ale diversității ecologice și sărăcirea comunităților din arealele țintă (Cater,1995). Această politică este înlocuită de cooperare și parteneriate interstatale, între firme, între guvern și firme sau între acestea și comunitățile locale. Conștientizarea părților implicate este imperios necesară ci nu utilizarea ecoturismului pentru mărirea capitalului (firmele transnaționale) sau crearea unor imagini politice (clasa politică din țările în curs de dezvoltare sau în tranziție) ori ca soluție de supraviețuire (populațiile sărace din Africa, Asia de Sud-Est, zona insulară a Pacificului de Sud etc.) sau de redresare rapidă, nedurabilă a economiei.

TIES (1991-1992) a publicat un set de principii ecoturistice în urma întâlnirilor între oamenii de afaceri, academicieni, comunități, ONG-uri, guverne, pe baza cărora s-au trasat linii directoare care să ajute la achiziționarea de performanțe în ecoturism.

Sursa: Adaptat după Matei, E., Ecoturism, Ed. Universitară, București, 2011.

Societatea internațională de turism a “trasat” în anul 1991cîteva linii directoare:

Puterea de control aparține comunităților locale în destinațiile ecoturistice;

Eficiența și corectitudinea conceptului de areal protejat pe termen lung;

Gestionarea riscului ca turiștii necontrolați să deterioreze capitalul natural sau să pirateze tradițiile din destinații;

Echilibrarea necesităților pe termen mediu a oamenilor de afaceri (cu investiții mari) cu populațiile locale (cu investiții mici).

Pentru buna cunoaștere și implementare a acestor tendințe, TIES a publicat în 1993 „Ghidul ecoturistic al naturii pentru operatorii de tur”, iar în anul 2002 „Liniile directoare pentru ecologiile marine în ecoturism” și „Afacerea ecocabanelor”. Pe plan regional, contribuții însemnate în dezvoltarea ecoturismului le-au constituit „Recomandările de mediu ale Asociației pentru [NUME_REDACTAT] din Europa pentru tur operatori” (1997) și „[NUME_REDACTAT]” (Guatemala) etc. De altfel, informațiile legate de călătoriile ecoturistice abundă pe site-urile firmelor și reprezentanțelor turistice, taote promovând în cea mai mare parte componentele și cerințele majore ale ecoturismului: călătoriile în destinații naturale, creșterea grijei față de mediu, întoarcerea veniturilor în conservare, implicarea localnicilor, respectarea drepturilor omului, a culturilor locale etc.

Promovarea ghidurilor ecoturistice din întreaga lume a fost utilă pentru turoperatorii, întrucât au fost studiate probleme diferite in situații diferite, facilitând certificarea lor în domeniu.

2.2 Profilul ecoturistului

În natură și implicarea lui directă sau indirectă în conservarea mediului are la bază motivații interioare: psihice, morale, sociale susținute de educație, instruire și repere exterioare (mediul natural sau antropizat).

Analiza comparativă a motivațiilor ecoturistului cu cele clasice studiate începând cu Maslow (1954); Dann (1981) reluate de Mclntosh și Goelner (1990), poate pune în evidență o serie de similitudini, însă pe scara ierarhiei unele niveluri sunt mai accentuate față de altele. Pentru ecoturism nevoia de a evada dintr-un anumit mediu, oportunitățile de educație, autoîmplinirea au dimensiuni hotărâtoare. Alegerea unei destinații incumbă motivații interioare, dar aceasta pot interfera cu activitățile oferite în pachetul turistic și/sau caracteristicile acesteia în sensul de resurse naturale și infrastructură turistică, siguranța în raport cu elementele de risc și posibilitățile fizice, financiare ale consumatorului.

Profilul pshihologic al ecoturistului se înscrie în modelul alocentric definit de Plog (1974), atât introvertit cât și extravertit (după gruparea stabilită de Nickerson și Ellis, 1991), predominant explorator și aventuros, (Nedelea, 2008).

Deși pshihologic turiștii pot fi incluși unuia din cele patru mari grupe temperamentale hipocratiene: sanguinic, caracterizat prin sociabilitate și bună dispoziție, realiști și pot adopta cu rapiditate o hotărâre; coleric probabil dirijat în alegere de intensitatea proceselor afective ușor similare trăirilor grupei melancolice, flegmatic dominat de calm, lucid, echilibrat, de regulă, turistul cu înclinații, sensibilitate pentru mediu și de multe ori adeptul mișcărilor ecologice este dominant consumator de ecoturism.

În ceea ce privește profilul demografic și social al ecoturistului s-a constat că el provine din țările unde procesul de urbanizare este accentuat și stresul mai mare; unde informația despre mediu este mai puternică.

Dacă la început, ecoturismul era apanajul segmentului de populație cu vârstă între 35-54 ani, o grupă trecută de etapa construirii familiei și a profesiei, în ultimii ani limita vârstei a coborât către categoriile de populație tânără, prin introducerea unor activități, produse, servicii cuplate la procesul educativ.

În statisticile specifice, 60% din ecoturiști preferă deplasările în cuplu, circa 15% cu familia și numai aproximativ 13% călătoresc singuri, ([NUME_REDACTAT] Statistics, 2007).

În ceea ce privește structura pe genuri, TIES a raportat un echilibru între acestea, deși, pentru produsele de aventură sau cu dificultăți accentuate, turistul predomină turistei. în ceea ce privește nivelul de pregătire, educație, TIES arată că dacă inițial ecoturiștii proveneau din rândul celor cu studii superioare, a cercetătorilor, la ora actuală se constată o deplasare și către cei cu studii medii sau submedii (turismul școlar). Observațiile și cercetările de piață arată că ecoturistul este consumator de publicații specifice (ex. [NUME_REDACTAT]) sau sunt membrii ai unor cluburi orientate spre natură, (Diamantis, 1998).

Luând în considerare durata deplasării, distanțele mari între destinații și țările emitente, accesibilitatea scăzută în teritoriul vizitat, cei mai mulți dintre ecoturiști optează pentru sejururi de 8-14 zile, iar cei cu experiență se orientează către durate mai mari.

Puterea financiară joacă un rol decisiv pentru destinațiile exclusiviste ([NUME_REDACTAT], Antarctica, Oceania etc.). Ecoturismul este practicat în general de turiștii al căror venit anual este mare (în jur de 70 000-100 000 dolari), deoarece, acolo unde se respectă cerințele de mediu până la amortizarea investițiilor, prețurile pachetelor ecoturistice sunt ușor mai mari din cauza cheltuielilor legate de infrastructura specială (apă, energie nepoluantă, mijloace de transport amiabile cu mediul, număr mare de ghizi, transport multimodal etc.), taxe de vizitare,(Whealan, 1996). De asemenea, studiile efectuate în Florida, SUA ([NUME_REDACTAT] Research, 1998) arată că ecoturiștii cheltuiesc mai mult decât în turismul clasic, respectiv 1000-1500 dolari/ excursie/ecoturist. Pentru acele țări, unde ecoturismul nu este încă bine organizat și unde se pot accesa unele destinații în mod neorganizat (Romania), produsul ecoturistic este relativ ieftin.

Figura nr. 4 Motivațiile turistului în concepțiile: Maslow, Ryan, McIntosh&[NUME_REDACTAT]: Adaptat după E., Matei, Ecoturism, Ed. Universitară, București, 2011.

Motivația vizitării depinde de profilul turistului, de serviciile oferite acestora, de caracteristicile destinației. Studiile efectuate asupra profilului național al ecoturistului pentru destinațiile din Canada arată că americanii sunt foarte interesanți de caicac pe mare, observarea naturii, admirarea balenelor etc. Germanii care aleg Canada au interes pentru canoe și echitație, admirarea faunei, în timp ce francezii sunt consumatori ai elementelor culturale și apoi cele naturale. Britanicii aleg cu predilecție pachetele care cuprind canoe, iar japonezii pun pe primul loc observarea naturii și vizitarea parcurilor (Wight, 2001).

Și cazarea segmentează piața. Astfel, America de Nord promovează cazarea în cort sau cabane, Australia în moteluri, hoteluri sau camping-uri, in Europa se caută pensiunile dar și cabanele.

Resursele cele mai atractive de pe piața ecoturistică sunt: cazarea în locuri sălbatice, vizitarea unor habitate faunistice rare, drumeții în natură etc. Ecoturiștii rămân fideli acestei experiențe, astfel că cei mai mulți care au ca motivație plăcerea de a călători în natură, de a schimba stresul urban cu relaxarea oferită de mediul nepoluat, de a cunoaște alte areale naturale, revin pe piața ecoturistică.

Tabelul nr. 1 Motivația ecoturiștilor în viziunea TIES

Sursa: Matei, E., Ecoturism, Ed. Universitară, [NUME_REDACTAT] estimează că pentru țările dezvoltate, de unde provine fluxul cel mai mare de ecoturiști, cel puțin 7% din turiști au avut cel puțin o experiență ecoturistică, 30% optează pentru un sejur ecoturistic odată la trei ani ([NUME_REDACTAT] for America, 1997). Astfel, în America de Nord, 77% din turiștii înregistrați în anul 1996 au avut cel puțin un pachet ecoturistic (Wight, 1996), 66% din turiștii sosiți în [NUME_REDACTAT] în 1996 au fost ecoturiști (ICT, 1996), iar 80% din piața turismului din Kenya este deținută de ecoturism.

2.3 Activitățile ecoturistice promovate pe piața turistică

Ecoturismul este focalizat pe descoperirea naturii, învățarea modului în care funcționează aceasta și mai ales a atitudinii pozitive a omului pentru ca această resursă să rămână inepuizabilă, pe baza unui parteneriat între turist, turoperatori și comunitățile locale. Fragilitatea resurselor sugerează turistului atitudini de protecție, de conștiință, de furnizare a unor acte de încurajarea conservării, consolidând rolul comunităților gazdă.

Activitățile practicate în ecoturism (unele regăsite și în turismul în natură, montan sau nautic) sunt:

Vizitarea parcurilor naturale sau naționale;

Drumețiile în natură;

Admirarea faunei (games reserves);

Educația pentru mediu (lecții, ateliere de lucru, proiecte);

Pescuit ecologic (Zambezi, Cariba, [NUME_REDACTAT]);

Admirarea păsărilor ([NUME_REDACTAT], Amazon, etc.);

Canoe sau caiac (Canada, SUA, Zambezi etc.);

Călătorii subacvatice (Bazinul M. Caraibe, [NUME_REDACTAT] etc.);

Călătorii acvatice (I-le Galappagos, litoralul estic al Africii, I- le Canare);

Ciclism;

Alpinism ecologic (număr redus de ecoturiști, ghidaj permanent, programare cu 6 luni înainte);

Cunoașterea tradițiilor comunităților locale (dans, meșteșuguri, arta culinară, practici religioase, mod de trai);

Echitație (SUA, Ceahlău, Călimani);

Zbor cu balonul (Tarangire);

Admirarea peisajelor (crearea de puncte de belvedere, [NUME_REDACTAT]);

Vizitarea peșterilor, dunelor de nisip etc.;

Vizite educative (activități de refacerea habitatelor, de observarea ecosistemelor etc.);

Învățarea unor tradiții culturale.

Mijloacele de petrare a destinațiilor variază în funcție de caracteristicile mediului, tradiții, operatori, unele din acestea devenind atracții prin ele însele. Mijloacele nepoluante sau cu tracțiune animală sunt preferate. Ciclismul este larg răspândit, alături de trasele pentru echitație, sănii trase de câini, plimbarea cu ajutorul cămilelor, poneilor. Pachetele pentru segmentele de turiști atrași de turismul extrem cuprind alpinsim, canioning, rafting, speo-turism. Pentru deplasarea pe apă mijlocele promovate sunt barca fară motor, caiacul-canoe, velele etc. Cursele spre Galapagos cuprind ambarcațiuni cu chile transparente pentru admirarea faunei acvatice. în funcție de caracteristicile arealelor vizitate, unele din acestea se bazează pe mobile de zăpadă, mașini 4×4, balon sau curse charter ([NUME_REDACTAT] de Corali).

2.4 Certificări și criterii pentru destinații ecoturistice

La nivel european, există deja standarde pentru criteriile de ecoturism și diferite sisteme de certificare. Însă, acestea se bazează pe sistemele voluntare din sector și nu sunt reglementate de nicio legislație europeană sau națională. Cele mai multe dintre criteriile și standardele de certificare sunt dezvoltate pentru sectorul de afaceri în turism (servicii de cazare și excursii) și, recent, în România, în parteneriat cu [NUME_REDACTAT] și sectorul IMM-urilor s-au lansat criteriile pentru destinațiile de ecoturism.

Sistemul de certificare „Eco-România”

[NUME_REDACTAT], de-a lungul ultimului deceniu, au apărut diferite sisteme de certificare în țări precum Suedia (Nature’s Best), Estonia, Irlanda sau România sau ca parte a inițiativelor europene pan, cum ar fi [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] sau criteriile PAN Park pentru partenerii din sectorul de afaceri.

Criteriile “Eco-România” reprezintă rezultatul unui proces de trei ani de elaborare și consultare, coordonat de Asociația de Ecoturism din România. Sistemul de certificare a fost pe deplin funcțional începând cu anul 2007. Procesul de consultare a avut loc între membrii ARE (turoperatorii, experți în turism și ONG-uri), precum și reprezentanți ai [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] pentru Turism, [NUME_REDACTAT] pentru Turism, [NUME_REDACTAT] de Cercetare și Dezvoltare în Turism, [NUME_REDACTAT] a Pădurilor, [NUME_REDACTAT] Național și Universitatea din București. Astfel au fost aduse laolaltă într-o manieră cu totul și cu totul deosebită experiența internațională a sistemelor de certificare internaționale din domeniu, cum ar fi NEAP – Programul de Acreditare în Natură și Ecoturism, un sistem dezvoltat de către Asociația de Ecoturism din Australia, și Nature’s Best, un program al Asociației de Ecoturism din Suedia. Sistemul „Eco-România” poate evalua și certifica afaceri din ecoturism (care oferă cazare și excursii) în România (www.eco-romania.ro).

Criterii pentru destinațiile de ecoturism din [NUME_REDACTAT] de destinație de ecotourism este parte a [NUME_REDACTAT] de Ecoturism (2009), dezvoltat de [NUME_REDACTAT] de Cercetare-Dezvoltare în Turism – INCDT sub coordonarea [NUME_REDACTAT] din România. Printr-un amplu proces de consultare, În perioada 2010-2012 s-au elaborat criteriile pentru destinațiile de ecoturism din România, s-a transpus conceptul de destinație de ecoturism într-un ghid practic și s-au elaborat criterii pentru dezvoltare regională.

Procesul de dezvoltare s-a bazat pe:

[NUME_REDACTAT] Mondiale a Turismului (2010) de a se folosi Standardul european de certificare în ecotorism – EETLS;

EETLS încheiat de ecoturismul european;

Criteriile GSTC pentru întreprinderi și destinații (lansate în 2012).

Criteriile pentru destinațiile de ecoturism au fost dezvoltate în cadrul grupurilor de lucru interministeriale (recunoscute oficial prin [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] și. Turismului nr. 56/14.01.2011) din cadrul [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] de Cercetare-Dezvoltare în Turism și Asociația de Ecoturism din România, în parteneriat cu UNDP, WWF, [NUME_REDACTAT], ANTREC ([NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT]) și [NUME_REDACTAT] a Pădurilor.

Criteriile pentru destinațiile de ecoturism au fost lansate oficial în cadrul [NUME_REDACTAT] de Ecoturism din data de 2 noiembrie 2012, la București. Conferința a fost organizată de AER și prezidată de TIES, GSTC, [NUME_REDACTAT] și INCDT.

[NUME_REDACTAT] programul de evaluare în teren pentru destinațiile de ecoturism a început în 2013.

Capitolul III. TURISMUL ȘI ECOTURISMUL ÎN ROMÂNIA ȘI ÎN LUME

3.1 Resurse ecoturistice în [NUME_REDACTAT] trebuie să se alinieze politicilor din domeniul economic, deci implicit turismului, ale mediului și mai ales să treacă la o dezvoltare durabilă în ansamblu. Pentru domeniul turistic, există trei posibilități durabile pe care țara noastră le are în vedere:

Turismul ecologic, prin care desfășurarea activităților trebuie să nu pericliteze mediului, indiferent de tipul de turism practicat. Turismul ecologic este o alternativă pe termen scurt și mediu a turismului durabil. Pentru turismul ecologic este necesară o ajustare economică, tehnică a structurilor turistice, o reorganizare a destinațiilor turistice care au intrat în conflict cu mediul, o politică mai coerentă a fluxului turistic și optarea spre formele organizate și mai puțin sau chiar deloc pe cele neorganizate. Această alternativă în turism poate fi viabilă prin implicarea factorilor decizionali.

Sursa: Adaptat după Matei, E., Ecoturism, Ed. Universitară, [NUME_REDACTAT] rural și agro-turismul reprezintă dezvoltarea activităților în spațiul rural, care prin management și marketing să respecte integritatea naturală, socială, economică a comunităților rurale și naturale. Prin această formă de turism se asigură o serie de deziderate ale turismului durabil:

Valorificarea corectă a potențialului natural, cultural local;

Creșterea numărului de locuri de muncă în sectorul terțiar;

Stimularea concurenței între firme (hoteliere, transport, ghidaj, artizanat) pe principii loiale;

Diversificarea economiilor locale;

Dinamizarea economiei rurale-cererea mărită de resurse agricole;

Îmbunătățirea infrastructurii locale;

Intrarea în circuitul economic a unor areale mai puțin productive;

Integrarea culturală și comunicarea;

Creșterea preocupărilor, interesului pentru protejarea mediului înconjurător.

Ca dezavantaje se pot cita:

apariția unor conflicte și pierderea unor valori culturale prin contactul cu turiștii;

supradezvoltarea turismului în unele areale.

3. Ecoturismul, ca alternativă a turismului durabil, reprezintă activitățile de recreere pe baza resurselor mai ales naturale și chiar culturale fără a periclita mediul și a asigura implicarea turistului în activități privind cunoașterea, înțelegerea și protejarea mediului.

Premisele apariției ecoturismului în România pot fi considerate acțiunile de organizare ale ANTREC-ului, urmate de măsurile de protecție și de conservare a potențialului turistic, în general, sub un cadru juridic-administrativ național dar și local sub coordonarea administrațiilor județene (Argeș, Tulcea), a IPM- urilor și direcțiilor silvice (Hunedoara, Neamț, Brașov, Harghita), a unor ONG-uri (Vâlcea, Retezat, Ceahlău) și UNESCO ([NUME_REDACTAT]).

Ecoturismul în țara noastră se bazează pe resurse extrem de variate, din care fac parte în primul rând ariile protejate, cu o concentrare mai mare în [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], apoi Subcarpați, podișuri și izolat câmpii, cu numeroase situri trecute după anul 2000 în patrimoniul cultural al umanității, UNESCO.

Figura nr. 6: [NUME_REDACTAT] Sulița, [NUME_REDACTAT]

Sursa: Fotografie realizată de autor în anul 2013

România are 13 parcuri naționale, 14 parcuri naturale, în care sunt incluse și cele două geoparcuri, al căror management conform legislației este similar parcurilor naturale și RB [NUME_REDACTAT]. Alături de acestea o serie de situri cuprinse în rețeaua ecologică europeană Natura 2000 pot fi valorificate prin turism.

Primele acțiuni de dezvoltare a ecoturismului au fost în [NUME_REDACTAT], după 1990, deși proiecte mari s-au derulat în mai multe areale din țară, însă funcționarea lor este în continuă organizare: Ceahlău, [NUME_REDACTAT], Retezat, Porțile de Fier, Vânători-Neamț etc. Din anul 2004, [NUME_REDACTAT] a anunțat includerea oficială a unor destinații ecoturistice ([NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Craiului, [NUME_REDACTAT] Retezat alături de [NUME_REDACTAT]) în rețeaua internațională de gen. Multe din parcuri au cesionat serviciile pentru turism unor firme specializate, iar amenajarea acestora cu rute tematice, puncte și centre de informare, puncte de observarea vieții parcului, refugii, structuri turistice și trasee marcate este în creștere.

Astfel, opțiunea turiștilor pentru ecoturism a crescut simțitor. în anul 2007, numărul intrărilor în ariile protejate a fost de circa 1,5 milioane, ceea ce înseamnă 20% din fluxul turistic al României se găsește pe această nisă.

Cu toate acestea, capacitatea de suport a parcurilor cu excepția [NUME_REDACTAT] Bucegi, cu un număr de 1 milion de vizitatori anual permite lărgirea pieții naționale. În acest sens, sunt necesare următoarele măsuri:

Conservarea și protejarea potențialului turistic prin amenajarea superioară, adecvată a traseelor, obiectivelor și zonelor turistice;

Organizarea și exploatarea ecoturistică. a parcurilor naționale, naturale, rezervațiilor naturale și limitarea turismului de masă în ariile supuse protecției;

Pregătirea și educarea corespunzătoare a personalului implicat în ecoturism, a populațiilor locale prin diferite mijloace (conferințe, cursuri de perfecționare, schimburi de experiențe, presă, ONG etc.);

Limitarea factorilor poluanți din arealele adiacente destinațiilor ecoturistice, a structurilor de cazare, alimentație publică, a circulației turistice;

Managementul corespunzător al fluxului turistic, limitarea numărului de turiști în funcție de capacitatea de suport, ghidaj permanent prin care se asigură atât securitatea turiștilor cât și monitorizarea fenomenelor legate de exploatarea mediului.

3.2 Statistici privind destinațiile de ecoturism

[NUME_REDACTAT] ale [NUME_REDACTAT] 1998, turiștii interni și străini au făcut aproape 287 de milioane de vizite de recreere în 378 de zone de agrement gestionate de către [NUME_REDACTAT] Național a SUA (SEN), comparativ cu cele 275 milioane de vizitatori în 2011. Aceasta reprezintă o creștere de 4,4% (Asociația americană din industria turismului, 2011). Vizitele înregistrate în zona [NUME_REDACTAT] Național a SUA au generate în mod direct și indirect un venit de 14.2 miliarde dolari și a sprijinit aproape 300.000 de locuri de muncă în turism pe parcursul anului 2010. Nu se știe câți dintre acești vizitatori au practicat activități ecoturistice ( Turismul în slujba Americii, 2011).

[NUME_REDACTAT]

Turismul în natură în Galapagos a crescut constant încă din zilele de pionierat ale anilor `70, atingând nivelul actual de peste 60.000 de vizitatori pe an, ceea aduce încasări de 100 de milioane de dolari, plus contribuția la economia Ecuadorului (estimările variază). ([NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], 2011).

[NUME_REDACTAT] 1983 până în 2011 sosirile vizitatorilor în Kenya au crescut cu 45% (de la 372000 la 826000). Administrația din Kenya a zonelor de sălbăticie (2011) estimează că 80% din piața turistică Kenya ‘s este atrasă de animale sălbatice și de faptul că industria turismului generează evidența statistică cu indicatorii din ecoturism ai [NUME_REDACTAT] de Ecoturism, care reprezintă o treime din veniturile externe ale țării, înregistrate în 2011. Venituri încasate în parcurile de sălbăticie kenyene a crescut la 70 de milioane de euro în 1995. (În 1997, 1$ = 60Ksh).

[NUME_REDACTAT] estimează că Australia numără astăzi 600 de operatori în ecoturism, din care aproximativ 85% au mai puțin de 20 de angajați. Se apreciază că întreprinderile de ecoturism au o cifră de afaceri anuală de aproximativ 250 milioane dolari, având o capacitate de angajare de aproximativ 6500 de oameni, echivalentul a 4500 de locuri de muncă cu normă întreagă (Divizia australiană pentru Sport și Turism a guvernului, 2011). În parcurile naționale australiene s-a înregistrat o creștere considerabilă a numărului vizitatorilor internaționali, între 2000 și 2010 atingând de la 1.2 milioane până la 1,6 milioane de vizitatori, o creștere de 33,3 la sută. Până în 2010, aceste cifre au crescut până la aproape 1,7 milioane, adică 47% din totalul vizitatorilor din Australia cu vârsta de 15 ani și de peste 15 ani au declarat că au vizitat parcuri naționale (Biroul de Cercetare în Turism, citat de Divizia australiană pentru Sport și Turism a guvernului, 2011). [NUME_REDACTAT], studii recente au arătat că cei interesați de ecoturism reprezintă aproape 30% din numărul vizitatorilor interni (ecotrends 2011, citat de Wight, în presă).

[NUME_REDACTAT] 10,3% din turiștii care vizitează Peru preferă să practice birdwatching în zonele naturale (Proyecto PRA, 2000). Conform studiilor efectuate de PromPerú (2010), 47% din turiștii străini care vizitează Peru aleg zonele naturale. Din acest număr, 44% combină vizitarea zonelor naturale cu vizitarea atracțiilor culturale, iar 3% au venit doar pentru a vizita zonele naturale. Fluxul de vizitatori în cele 26 de zone din totalul de 52 de [NUME_REDACTAT] por el Estado – ANPE (ariile protejate de stat), a crescut cu 250% în intervalul 2000-2010. Doar în anul 2010, numărul vizitatorilor a fost estimat la 642 336, conform cifrelor furnizate de [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] – INRENA ([NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT]) (Promperú, 2010).

Africa de [NUME_REDACTAT] 2000 și 2010 numărul de vizitatori în parcurile de vânătoare și rezervațiile naturale din Africa de Sud a crescut anual cu 108%. În anul 2001, numărul vizitatorilor din rezervațiile naturale era 454,428, iar în 2010 această cifră a crescut până la 5,898,000 de vizitatori. În 2010 parcurile de vânătoare și rezervațiile naturale reprezentau atracția principală a vizitatorilor din țară (60%), în creștere cu 2% față de anul precedent (Consiliul de turism al Africii de Sud, 2010).

[NUME_REDACTAT]

În urma cercetărilor efectuate de către MORI pentru ABTA s-a observat faptul că 85% din turiștii din [NUME_REDACTAT] au crezut că este important să nu distrugă mediul înconjurător, 77% cred că este important ca vizitele lor să includă o experiență cultură locală, inclusiv degustare de produse tradiționale, iar 71% consideră că destinația vizitată ar trebui să aducă beneficii pentru oamenii din comunitatea locală, prin crearea de locuri de muncă și oportunități de afaceri. Un procent de 52% sunt interesați de problemele (de mediu, sociale) cu care se confruntă destinația aleasă, înainte de a-și rezerva vacanța. Majoritatea (64%) au declarat că ar fi dispuși să plătească între 10 și 25 de lire în plus drept garanție de mediu, socială sau de caritate, chiar dacă acest lucru ar însemna o creștere de 2-5% pentru o vacanță de 500 de lire.

Succesul activităților ecoturistice la nivel operațional depinde de o serie de factori caracteristici naturii sale. Ecoturismul poate fi conturul subțire al unei pene, care deschide ușa spre turismul de masă și care deține orice instrument care poate fi folosit ca brand de cei care practică turismul în general. Acest concept ar putea fi aplicat greșit și astfel nu ar mai conduce la îndeplinirea obiectivelor economice. Domeniul de aplicare a conceptului de certificare este puternic în procesul de dezvoltare durabilă a ecoturismului. Prin urmare, trebuie să se dezvolte un instrument practic prin care se poate măsura nivelul impactului în turism și schimbările statutului socio-economic prin intermediul criteriilor și indicatorilor (C&I), ca parte a unei strategii durabile. Dezvoltarea C&I nu este un scop în sine, ci este un proces continuu care include nivelul de responsabilitate a societății de a oferi un mod de viață durabil, bazat pe ecoturism, cu un impact minim negativ asupra mediului și a valorilor culturale.

[NUME_REDACTAT] înregistrate în structurile de primire turistică în luna decembrie 2013 au însumat 498,1 mii, în creștere cu 8,5% față de cele din luna decembrie 2012.

Sosirile turiștilor români în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare au reprezentat în luna decembrie 2013 81,8% din numărul total de sosiri, în timp ce turiștii străini au reprezentat 18,2% din numărul total de sosiri, ponderi apropiate de cele din luna decembrie 2012.

În ceea ce privește sosirile turiștilor străini în structurile de primire turistică, cea mai mare pondere au deținut-o cei din Europa (79,5% din total turiști străini), iar din aceștia 84,6% au fost din țările aparținând [NUME_REDACTAT].

Sosirile în hoteluri dețin în luna decembrie 2013 o pondere de 71,9% din totalul sosirilor în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare. Față de luna decembrie 2012, sosirile în hoteluri în luna decembrie 2013 sunt în creștere cu 8,0%.

Înnoptările înregistrate în structurile de primire turistică în luna decembrie 2013 au însumat 1097,2 mii, în creștere cu 9,1% față de cele din luna decembrie 2012.

Înnoptările turiștilor români în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare au reprezentat în luna decembrie 83,5% din numărul total de înnoptări, în timp ce înnoptările turiștilor străini au reprezentat 16,5%.

În ceea ce privește înnoptările turiștilor străini în structurile de primire turistică, cea mai mare pondere au deținut-o cei din Europa (78,4% din total turiști străini), iar din aceștia 85,4% au fost din țările aparținând [NUME_REDACTAT].

Figura nr. 7: Distribuția sosirilor turiștilor români în structurile de primire turistică,pe zone turistice, în decembrie 2013 comparativ cu decembrie 2012 în procente

Sursa: www.insse.ro

Figura nr. 8: Distribuția sosirilor turiștilor străini în structurile de primire turistică, pe zone turistice, în decembrie 2013 comparativ cu decembrie 2012 în procente

Sursa: www.insse.ro

Capitolul IV. STUDIU DE CAZ: PROMOVAREA ONLINE A ECOTURISMULUI ÎN ȚINUTUL BUCOVINEI.

Pentru studiul de caz mi-am propus o analiză a unui website dedicat promovării în mediul online a ecoturismului în ținutul Bucovinei. Website-ul a fost realizat în acest scop, datele din cadrul website-ului au scop informativ. Website-ul a fost creat în scop academic și poate fi văzut ca un model de promovabilitate într-un mediu foarte răspîndit în prezent și anume Internetul.

Design-ul site-ului ține strict de ușurința în folosire, care se axează pe funcționalitate, prezentarea efectivă a informațiilor și pe eficiență. Există apoi și perspectiva pur estetică, ce se referă la valoarea artistică și atracția vizuală a designului. Unele persoane sunt prinse în estetică și grafică și uită de utilizator, în timp ce unii experți în “usability” se pierd în testări și uită de atracția vizuală. Pentru a ajunge la oameni și a le păstra interesul, este esențial să maximizăm ambele elemente.

Cel mai important element pe care îl urmărește website-ul este că designul înseamnă comunicare. Utilizatorii sunt încântați de design, dar atrași către conținut. Utilizatorii se pot mișca cu ușurință prin intemediul navigării intuitive, blocul principal de navigare, meniul, este foarte vizibil pe pagină și fiecare link are o denumire descriptivă (exemplu: Ecoturism, Bucovina, Contact). Nu există o diferență dramatică între layoutul paginii de start și restul site-ului, există o temă sau un stil comun în toate paginile site-ului pentru a păstra coeziunea designului.

Figura nr. 6 Pagina de start

Odată cu intrarea în mileniul trei, devenim tot mai conștienți de complexitatea, fragilitatea și valoarea inestimabilă a planetei noastre. În același timp, turismul tinde să devină o expresie tot mai populară a acestei conștiințe. Datorită evoluției transporturilor și tehnologiei informației, tot mai multe zone îndepărtate au devenit accesibile, fapt ce a contribuit la o ascensiune rapidă a turismului în arii naturale. Drept urmare, este tot mai evident că dezvoltarea turismului în arii naturale sensibile, în absența unui management corespunzător, poate prezenta o amenințare pentru integritatea ecosistemelor și a comunităților locale.

Un număr tot mai mare de vizitatori în zone fragile din punct de vedere ecologic poate duce la o degradare puternică a mediului. De asemenea, comunitățile locale și cultura indigenă pot fi influențate negativ de afluxul crescut de vizitatori străini cu un stil de viață modern. În plus, schimbările climatice, instabilitatea economică și condițiile politico-sociale pot face din turism o afacere riscantă, mai ales în zonele puternic dependente de această activitate economică. Constatăm că ascensiunea turismului creează numeroase oportunități atât pentru conservare cât și pentru bunăstarea comunităților locale. Ca răspuns la interesul crescut pentru cunoașterea naturii, dar și la semnalele de alarmă venite din cele mai îndepărtate colțuri ale lumii, s-a conturat treptat o nouă etică a călătoriei numită ecoturism.

Ecoturismul poate furniza veniturile atât de necesare pentru protejarea parcurilor naționale și a altor arii naturale, venituri care nu ar putea fi obținute din alte surse. De asemenea, ecoturismul poate constitui o alternativă viabilă de dezvoltare economică pentru comunitățile cu puține activități generatoare de venit. Mai mult, ecoturismul poate spori nivelul de educație și conștiință al turiștilor, transformându-i în susținători entuziaști ai conservării mediului natural și cultural.

Figura nr. 7 Ecoturism în [NUME_REDACTAT] dintre primele definții ale ecotursimului întâlnite în literatura de specialitate este cea dată în anul 1988, în cadrul Programului din Belize inițiat de [NUME_REDACTAT] Conservation & [NUME_REDACTAT]: „ecoturismul este o formă de turism cu impact scăzut asupra mediului, bazat pe aprecierea acestuia si unde se depune un efort constient în vederea reinvestirii unei părti adecvate din venituri pentru conservarea resurselor pe care se bazează. Este o formă de turism durabil și care asigură beneficii populației locale”.

[NUME_REDACTAT] de Ecoturism a elaborat în 1991 o definiție mai succintă: „călătoria responsabilă în arii naturale, care conservă mediul și susține bunăstarea populației.”

În 1996, [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] formulează propria definiție astfel: „Ecoturismul este călătoria responsabilă fată de mediu în zone naturale relativ nealterate, cu scopul aprecierii naturii (si a oricăror atractii culturale trecute si prezente), care promovează conservarea, are un impact negativ scăzut și asigură o implicare socio-economică activă si aducătoare de beneficii pentru populatia locală.”

Definiția ecoturismului adoptată și promovată de Asociatia de Ecoturism din România: „Ecoturismul este o formă de turism în care principala motivație a turistului este observarea și aprecierea naturii și a tradițiilor locale direct legate de natură.” [NUME_REDACTAT]-Lascurain a promovat termenul de „ecoturism” în iulie 1983, pe când era atât [NUME_REDACTAT] al Standardelor și [NUME_REDACTAT] în cadrul SEDUE ([NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT] și Ecologiei) și membru fondator al PRONATURA (un ONG mexican conservatoare cu influență). PRONATURA făcea lobby pentru conservarea mlaștinilor din nordul Yucatanului ca fiind habitate de hrănire si reproducere a [NUME_REDACTAT]. Totuși termenul a fost folosit mai înainte de Claus-Dieter (Nick) Hetzer, un academician și aventurier din cadrul [NUME_REDACTAT] din Berkeley CA, consemnând termenul în 1965 și conducând primele ecotururi în Yucatan la începutul anilor 1970.

Ecoturismul trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

Conservarea și protecția naturii;

Folosirea resurselor umane locale;

Caracter educațional, respect pentru natură prin conștientizarea turiștilor și a comunităților locale;

Impact negativ minim asupra mediului natural, cultural și social.

Punctul de vedere al specialiștilor Catedrei de [NUME_REDACTAT], din Facultatea de Comerț, a Academiei de [NUME_REDACTAT] din București – membri ai [NUME_REDACTAT] de Cercetări în [NUME_REDACTAT] (CACTUS), vis-a-vis de această formă de turism este: “Ecoturismul este o formă de turism desfășurată în arii naturale, al cărui scop îl reprezintă cunoașterea și aprecierea naturii și culturii locale, care presupune măsuri de conservare și asigură o implicare activă, generatoare de beneficii pentru populația locală”.

Fiind un website de promovare, în pagina dedicată ținutului Bucovina găsim informații despre acest ținut, urmând ca apoi în pagina “Destinatii” să găsim o serie de informații despre destinațiile posibile din Bucovina.

Figura nr. 8 [NUME_REDACTAT]

Bucovina, leagăn de veche civilizație, unde istoria se împletește cu legenda, este cunoscută sub aspect turistic în primul rând pentru renumitele biserici cu fresce exterioare – patrimoniu UNESCO: Moldovița, Sucevița, Voroneț, Humor, Arbore, [NUME_REDACTAT] cel Nou de la Suceava, Pobrota, Pătrăuți. Nu mai puțin importante sub aspect arhitectonic și istoric sunt mănăstirile Putna, Rîșca, Dragomirna.

Figura nr. 9 Pagina cu destinațiile

Toate aceste bijuterii arhitectonice se încadrează perfect într-un cadru natural de excepție. [NUME_REDACTAT], valea Sucevei, valea Moldovei cu afluentul său valea Moldoviței, [NUME_REDACTAT] Aurii, Codrii seculari de la Slătioara sunt doar câteva puncte de mare atracție.

Arhitectura populară este absolut unică și originală. Adevărate broderii în lemn oferă cerdacurile, ușile și ramele ferestrelor, fântânile, porțile și gardurile. La acestea se adaugă decorațiunile exterioare cu motive geometrice sau florale stilizate și divers colorate, cu precădere în satele de pe valea [NUME_REDACTAT], dintre care cel mai cunoscut este Ciocănești. Arta țesăturilor și a cusăturilor, încondeierea ouălor cu splendide miniaturi geometrice, confecționarea costumelor populare cu broderii de mărgele și blană de jder sunt comori incontestabile ale artei populare bucovinene.

[NUME_REDACTAT] oaspeții sunt primiți cu inima deschisă, cu un pahar de țuică sau de vin, iar gastronomia este o aventură tentantă. Mămăliga cu brânza și smântână nu va lipsi din nicio pensiune. Brânza afumată, păstrăvul afumat, sarmalele sunt alte specialități tipice regiunii. Locuitorii sunt foarte primitori și dornici să vă arate activitățile de zi cu zi și obiceiurile lor.

Figura nr. 10 [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] mai importante destinații din Bucovina sunt împărțite pe site în următoarele categorii:

[NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT] cadrul fiecărei categorii vizitatorii găsesc cele mai interesante și de renume destinații din Bucovina, de exemplu la Mănăstiri avem: Dragomirna, Humor, Moldovița, Sucevița, Râșca, Putna, „Sf. Ioan” din Suceava, Slatina, Probota și Voroneț. Fiecare are descrierea sa cât mai completă în pagină dedicată (exemplu: Figura nr. 10 [NUME_REDACTAT]).

[NUME_REDACTAT] (Figura nr. 10), supranumită „[NUME_REDACTAT] a Estului”, este un complex monahal medieval construit în satul Voroneț, astăzi cartier al orașului [NUME_REDACTAT]. Mănăstirea se află la 36 km de municipiul Suceava și la numai 4 km de centrul orașului [NUME_REDACTAT]. Ea constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ștefan cel Mare (1457-1504). Biserica a fost ridicată în anul 1488 în numai 3 luni și 3 săptămâni, ceea ce constituie un record pentru acea vreme.

[NUME_REDACTAT] a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004. De asemenea, lăcașul de cult este inclus în patrimoniul mondial UNESCO.

Din punct de vedere geografic, mănăstirea este situată la sud de orașul [NUME_REDACTAT] din județul Suceava, pe valea râului Voroneț. Legenda originii bisericii unește două mari personalități ale destinului național românesc: ctitorul mănăstirii, Ștefan cel Mare, și cuviosul părinte [NUME_REDACTAT], primul stareț al mănăstirii, unul din cei mai mari sfinți pe care i-a odrăslit pământul Moldovei, sihastru și duhovnic vestit. O sfântă candelă aprinsă veghează mormântul [NUME_REDACTAT] Sihastrul, de unde obștea mănăstirii ia binecuvântarea pentru slujbele de dimineață, după-amiază și de la miezul nopții.

Viața monahală s-a întrerupt în anul 1785 dupa anexarea Bucovinei la [NUME_REDACTAT] și s-a reluat în anul 1991, de data aceasta cu obște de călugărițe sub stareția [NUME_REDACTAT] Pântescu.

Figura nr. 11 Ceramică neagră de [NUME_REDACTAT] atelierele din zonă amintim:

Atelierul de încondeiat ouă Vama;

Atelierul de ceramică neagră din Marginea;

Ateliere de încondeiat ouă la Moldovița.

Ceramica de Marginea (Figura nr. 11) este deja o marcă binecunoscută în întreaga lume. [NUME_REDACTAT] începutul olăritului este stabilit de către istorici în jurul anului 1500. Olăritul a apărut ca o necesitate a oamenilor de a stoca produsele obținute. Vasele din lut ars au contribuit la dezvoltarea societății primitive prin posibilitatea stocării alimentelor și a preparării acestora. Imaginați-vă bucătăria sau cămara dumneavoastră fără aceste obiecte cotidiene. Prin natura amplasarii geografice comuna Marginea este înconjurată de păduri, dispune de un sol argilos și este străbătută de apa râului Sucevița, acestea fiind condiții fundamentale pentru acest meșteșug în care lutul, apa și focul formează un triunghi magic. Înainte de prigoana comunismului în Marginea erau cel puțin 60 de familii de olari, după cum declara un vechi olar care a ajuns până la Munchen să-și prezinte meșteșugul.

În perioada comunismului posesia unei roți de olar era considerată infracțiune, iar mulți olari au fost nevoiți să renunțe la acest meșteșug sau să-l practice pe ascuns. Mult mai târziu, comuniștii au încercat exploatarea acestui meșteșug în scop de propagandă și au încercat relansarea lui într-o formă cooperatistă, încercând chiar mecanizarea acestui meșteșug exclusiv manual prin introducerea roții de olar acționată electric și a malaxoarelor mecanice. Familiile din Marginea păstrează tradiția, toate fazele de producție fiind manuale.

Pentru iubitorul de istorie și de frumos, urmărirea acestui meștesug în timp și spațiu poate fi o preocupare extraordinar de plăcută. Ceramica de culoare neagră este mărturie a originii dacice. Ea se mai întâlnește astăzi numai în atelierele de olărit de la Marginea, jud. Suceava. 

Dupa modelare, vasele își urmează drumul vechi de mii de ani: pe vremuri, erau arse în gropi mari de 1,5 m, de forma unui con cu vârful în sus. Alături era săpată o groapă mai mică, ce comunica printr-un canal cu prima și în care se facea focul, foc ce ducea la colorarea în roșu a vaselor din groapa mare. În acest moment vasele erau acoperite cu un strat gros de lut umed, astupându-se astfel și canalul dintre cele două gropi; arderea însă continua, fără oxigen, vasele căpătând culoarea cenușie sau neagră.

Tehnica s-a păstrat până azi, cu ceva schimbări: pământul este adus de olar de la marginea satului, însă vasele sunt arse acum în cuptoare, închise și în partea de sus și la gurile de foc. Lemnele de brad stau stivă pe pereții atelierelor. Ca și dacii, meșterul frământă lutul cu mâinile goale, după ce l-a înmuiat cu apă. Își alege apoi un bulgare de pământ, îl pune pe roată și totul începe să se transforme, până când în ochiii meșterului se citește mulțumirea lucrului bine făcut.

Formele vaselor sunt și ele din vremuri străvechi: oala înaltă, oala mare cu două toarte, străchini de diferte dimensiuni, oale cu mănuși. Tehnica de decorare este cea tradițională: vasele se lustruiesc cu o piatră specială, urmele cenușii rămase pe pereții vasului încă nears amestecându-se cu negrul metalic al acestora. 

Acestei tehnici i se adaugă folosirea motivelor și ornamentelor geometrice: spirale, linii frânte, ramuri de brad. Așa sunt meșterii pe-aici, păstrători de tradiții și iubitori de nou. O mână de oameni ce continuă să învârtă roata și să ardă în cuptorul înabușit vase de lut, ca și strămoșii lor.

Nu în ultimul rănd siteul își prpune să facă trimiteri și la diferite zone care reprezintă o resursă naturală deosebită, și anume:

[NUME_REDACTAT] Călimani – atracții turistice: Rezervația naturală 12 Apostoli, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Călimanului, [NUME_REDACTAT] – Pietrosul (www.calimani.ro).

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]-Rarău este o formațiune ce-i fascinează pe mulți, încă din trecut. Așa s-au născut legendele despre acest loc. Cea mai cunoscută legendă povestește că domnița era Elena, soția lui [NUME_REDACTAT], domnitorul care a oferit denumirea de "Rarău" munților de aici. Se spune că, în timpul celei de-a doua domnii, atunci când au năvălit turcii, el și și-a ascuns familia și averea aici, într-o peșteră. Însă, turcii au ajuns până aici. domnița Elena și fiica sa au încercat să fugă, dar era prea târziu. Așa că au început să se roage, moment în care un zgomot puternic s-a auzit din apropiere. Se pare că în acea clipă, stânci mari s-au desprins și au căzut peste locul în acre era ascunsă averea domnitorului, îngropându-i pe atacatori. [NUME_REDACTAT] și fiica sa au scăpat în acest fel de invazie, cu prețul averii.(www.casavezi.ro).

Pe teritoriul comunei Pojorata, în actena nord- vestică a muntelui Giumalău și către cursul superior al bazinetului [NUME_REDACTAT] – Sterparul, se află [NUME_REDACTAT] Giumalău – rezervație naturală. Rezervația a primit acest statut în anul 1941.  Pădurea seculară este cuprinsă între 1230 m și 1680 m altitudine, cu pante variind între 15 și 35 grade, fiind marcată la limita superioară în golul de munte prin vârfurile Sapele (1427 m), Ciungi (1521 m), Stegele (1630 m), Alunul (1667 m), și Giumalău (1857 m), cel mai înalt vârf din Bucovina (www.bucovinaturism.ro).

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] se află în satul Slătioara, la 12 km de comuna Stulpicani de care aparține. Din punct de vedere geografic, rezervația aparține [NUME_REDACTAT], situata pe versantul estic, la o altitudine cuprinsă între 790 metri și 1353 metri. Codrul secular Slătioara este o arie protejata de interes național, rezervație naturală de tip forestier, în România nu mai există astfel de păduri de rășinoase, aceasta fiind a doua din Europa ca mărime. Rezervația ocupă o suprafață de 1.064,2 ha.

Vizitatorilor website-ului le sunt oferite resurse în pagina dedicată (Figura nr. 12). Aici sunt puse pentru a fi descărcate diferite hărți, pliante, publicații turistice sau publicații specializate.

Figura nr. 12 [NUME_REDACTAT]

Colecția de hărți urmărește:

să promoveze Bucovina ca o importantă destinație de ecoturism la nivel european;

să acopere treptat toate destinațiile de ecoturism din Bucovina;

să promoveze atracțiile naturale și culturale, serviciile ecoturistice și activitățile în aer liber;

să promoveze principiile ecoturismului.

Caracteristicile colecției de hărți:

cartare de mare precizie;

trasee și puncte de interes înregistrate cu GPS-ul;

este centrată pe destinațiile de ecoturism promovate și reprezintă un ghid turistic în aceeași măsură;

hărțile sunt realizate profesionist.

Figura nr. 13 Pagina de contact

În final, pagina de contact este cea care dă vizitatorilor adresa de contact, adresa de e-mail, prin care se poate lua legătura cu cei care întrețin acest website. Pe parcursul tuturor paginilor website-ului în colțul din dreapta sus sunt legăturile către conturile de pe cele mai importante două rețele de socializare: Facebook și Twitter.

Relelele de socializare sunt un mediu foarte bun de promovare online datorită numărului foarte mare de utilizatori ai acestora. Este de ajuns ca o persoană să viziteze pagina de Facebook a site-ului Ecoturism în Bucovina și să dea un „Like” ca apoi prin intermediul său, pagina de Facebook să fie introdusă și sugerată „prietenilor” acestuia. Astfel multitudinea celor care află de Ecoturism în Bucovina crește exponențial.

În momentul de față rețeaua de socializare Facebook este foarte populară atât în România cât și în toată lumea. Prin crearea unei pagini se pot adăuga poze și informații despre Ecoturism în Bucovina ce pot fi vizualizate și eventual comentate de către utilizatorii actuali și care pot atrage potențiali vizitatori.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Industria turistică se sprijină pe rolul turismului prin beneficiile economice, psihologice, sociale create (recuperare, regenerarea fizică și psihică, integrare socială, comunicare, lărgirea orizontului cultural, libertate și autodeterminare, „evadare”, fericire, delectare, realizare personală). Pentru multe regiuni, țări, turismul este văzut ca un panaceu pentru redresarea economică și ridicarea veniturilor comunităților locale, firmelor.

Totuși, după 1990, turismul a început să fie asociat cu degradarea, epuizarea mediului.De fapt, primele îngrijorări s-au manifestat încă din 1975, când [NUME_REDACTAT], în lucrarea sa „Hoardele aurii” identifica turiștii cu „sălbatici care invadează lumea”, iar în 1987, Krippendorf îi definea drept „consumatori de peisaje”.

În fapt, problemele de mediu din partea turismului provin de la mărirea fluxului de turiști , abilitatea crescândă a accesării arealelor naturale nealterate, asumarea dreptului de a proceda astfel, gama largă de servicii, structuri specializate pe diverse grupuri sociale și numărul extrem de mare al firmelor.

Pentru a-și atinge scopul, fie cel al prosperității fie cel al supraviețuire, companiile urmăresc atragerea unui număr cât mai mare de turiști, ceea ce duce la aglomerarea unor regiuni, la micșorarea prețurilor etc. Companiile mari, transnaționale părăsesc aceste oferte „consumate” și deschid noi destinații, care le pot aduce venituri mai mari, urmărind de cele mai multe ori doar propriul lor interes ci nu pe cele locale sau guvernamentale (Cater, 1994).

În acest context, apare un dezechilibru între profit/ responsabilitate /sensibilitatea mediului, ceea ce poate conduce la o ofensivă a unor guverne sau ecologiști asupra industriei turistice.

Răspunsul dat acestor manifestări este ecoturismul ca formă a turismului durabil, o varianta de turism ecologic în care se investesc foarte multe speranțe în toate statele lumii.

Există o multitudine de actori implicați în dezvoltarea ecoturismului în România. Unii dintre aceștia joacă un rol mai important decât alții, dar fiecare își aduce o contribuție deosebită în dezvoltarea ecoturismului. Actorii esențiali pot fi clasificați astfel: instituții guvernamentale, administrații publice locale, administrații ale ariilor protejate, membri ai sectorului turistic privat, organizații neguvernamentale, comunități locale, finanțatori, mediul universitar, turiști.

A. Șase instituții guvernamentale sunt sau ar trebui să fie esențiale pentru dezvoltarea ecoturismului: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Regionale și Locuinței, [NUME_REDACTAT], Pădurilor și [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și Cultelor și [NUME_REDACTAT] Cercetării și Inovării.

[NUME_REDACTAT] realizează politica Guvernului în domeniul turismului. În ultimii zece ani a inițiat derularea mai multor strategii de dezvoltare a unor forme de turism și a unui [NUME_REDACTAT] Național de Dezvoltare a Turismului. Din această postură, MT s-a arătat interesat de dezvoltarea ecoturismului în România, demarând procesul de dezvoltare a [NUME_REDACTAT] de Ecoturism.

[NUME_REDACTAT] elaborează politica în domeniile mediului, gospodăririi apelor și dezvoltării durabile la nivel național. Printre demersurile mai recente întreprinse de MM și care au un impact deosebit asupra dezvoltării ecoturismului se evidențiază: crearea cadrului legislativ privind protecția naturii în România; crearea și extinderea rețelei naționale de arii protejate; realizarea [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] (2008); realizarea unui ghid al ecoturistului; adaptarea cadrului legal comunitar pentru acordarea etichetelor ecologice pentru servicii hoteliere ([NUME_REDACTAT] de Acordare a [NUME_REDACTAT]). MM este Autoritate de Management pentru POS Mediu.

[NUME_REDACTAT] Regionale și Locuinței este responsabil cu realizarea politicii în domenii precum dezvoltare teritorială, națională și regională, cooperare transfrontalieră, transnațională și interregională, urbanism și amenajarea teritoriului, construirea de locuințe.

MDRL gestionează 48 de programe finanțate din fonduri europene și naționale, între care mai importante sunt: [NUME_REDACTAT] Regional 2007-2013, programe de cooperare teritorială europeană, programe PHARE – Coeziune economică și socială, programe PHARE – Cooperare transfrontalieră.

[NUME_REDACTAT], Pădurilor și [NUME_REDACTAT] este responsabil cu elaborarea, reglementarea și implementarea politicilor agricole comunitare și naționale și cu dezvoltarea, pe baze moderne, a domeniilor sale de activitate. MAPDR, prin intermediul [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] joacă rolul Autorității de Management în cadrul [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT], finanțat prin [NUME_REDACTAT] Agricol pentru [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT] și Cultelor elaborează și asigură aplicarea strategiei și politicilor în domeniul culturii, cultelor religioase și patrimoniului național. Din această perspectivă, printre obiectivele sale se enumeră: protejarea patrimoniului cultural național, material și imaterial; promovarea valorilor culturii române în circuitul cultural și turistic internațional; susținerea moștenirii și diversității culturale; modernizarea infrastructurilor culturale.

[NUME_REDACTAT], Cercetării și Inovării este responsabil cu elaborarea, coordonarea și aplicarea politicii naționale în domeniul educației. Conform „Codului educației”, proiect supus dezbaterii publice, educația și formarea profesională prin sistemul național de învățământ urmăresc, printre altele, cultivarea sensibilității față de problematica umană, față de valorile moral-civice, a respectului pentru natură și mediul înconjurător natural, social și cultural. Cu toate acestea o temă precum „sănătatea mediului” are un rol secundar în cadrul curriculei școlare, regăsindu-se parțial în cadrul disciplinei opționale „Educație pentru sănătate” pentru clasele I-XII.

B. Administrațiile publice locale ([NUME_REDACTAT] sau [NUME_REDACTAT]) au atribuții în inventarierea și protejarea resurselor turistice, stimularea dezvoltării turismului la nivel local și în promovarea produselor locale.

C. Administrațiile ariilor protejate

Deși cea mai mare parte a parcurilor naturale și naționale au fost create în mod oficial imediat dupa 1989, preocupări cu privire la administrarea efectivă a acestora sunt de dată recentă (în cea mai mare parte administrațiile acestora au fost înființate între 1999 și 2004 și respectiv 1993 pentru [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]). Ariile protejate majore din România sunt administrate după cum urmează:

[NUME_REDACTAT] a Pădurilor – Romsilva administrează 22 de parcuri, din care 12 parcuri naționale și 10 parcuri naturale;

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Dunării, instituție publică aflată în subordinea [NUME_REDACTAT], administrează [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT];

[NUME_REDACTAT] Neamț administrează [NUME_REDACTAT] Ceahlău;

[NUME_REDACTAT] Mehedinți administrează [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Mehedinți;

[NUME_REDACTAT], Facultatea de Geologie administrează [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT];

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] a [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Superior.

D. Sectorul privat

Un rol deosebit în dezvoltarea acestui domeniu îl au următoarele organizații comerciale / profesionale private:

Asociația de Ecoturism din România (AER) – reprezintă un parteneriat între turoperatori, organizații neguvernamentale de dezvoltare locală și conservarea naturii sau asociații de turism, cu misiunea de a promova conceptul de ecoturism și dezvoltarea ecoturismului.

Printre activitățile desfășurate de asociație se remarcă: realizarea unui sistem național de certificare în ecoturism „Eco-România”; realizarea a numeroase acțiuni de marketing și promovare; acțiuni de conștientizare publică la nivel național; realizarea unor strategii de dezvoltare pentru o serie de zone / destinații; derularea împreună cu Fundația pentru Parteneriat a Programului de [NUME_REDACTAT]; realizarea unor cursuri de pregătire pentru persoanele implicate în administrarea ariilor protejate etc.

[NUME_REDACTAT] a Agențiilor de Turism din România (ANAT) este o organizație care are drept scop reprezentarea și apărarea intereselor profesionale ale membrilor săi, pe plan intern și internațional, garantarea exercitării profesiei în turism, sporirea contribuției la ridicarea nivelului calitativ al activității turistice din România. În prezent, conform datelor centralizate de pe pagina web a organizației, din cei 820 de membri, un număr de 290 exprimă interes în comercializarea de pachete de tip ecoturistic (pachete realizate în țară sau pachete externe).

[NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT], Ecologic și Cultural (ANTREC) este o organizație neguvernamentală, membră a [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] – EuroGites, constituită prin unirea liberă a persoanelor fizice și juridice în scopul de a practica sau sprijini dezvoltarea organizată a turismului rural, ecologic și cultural și pentru îmbunătățirea continuă a produsului turistic. Înființată în 1994, a ajuns în prezent la un număr de 3000 de membri în 32 de județe – proprietari de pensiuni turistice și agroturistice, meșteri populari, dar și oameni obișnuiți, susținători ai turismului rural.

ANTREC sprijină și promovează un proiect de lege privind stabilirea unor mecanisme economice pentru promovarea și dezvoltarea turismului ecologic.

[NUME_REDACTAT] pentru Cazare și [NUME_REDACTAT] – "BED & BREAKFAST" (ARCTE B&B) – promovează sistemul de cazare "bed and breakfast" (cazare și mic dejun) ce se adresează atât cetățenilor români, cât și străini, rezidenți sau în tranzit, ce călătoresc în scopuri diverse (afaceri, relaxare, tratamente balneare etc.). Elementul distinctiv al ARCTE B&B este natura produsului turistic bed&breakfast, orientat către practici ecologice. ARCTE B&B este implicată în derularea unor programe privind implementarea etichetei ecologice în rețeaua de pensiuni a asociației.

[NUME_REDACTAT] a [NUME_REDACTAT] – asociație civilă profesională, cu rol în formarea ghizilor montani (drumeție montană, alpinism, schi în afara pârtiilor). Aceasta organizează și participă la activități turistice, sportive, culturale și de altă natură.

[NUME_REDACTAT] din România (ARR) este o organizație neguvernamentală, înființată în 1996, al cărei scop este conservarea și utilizarea durabilă a capitalului natural al României, în cadrul rețelei de arii protejate. Asociația își propune: atestarea și oficializarea profesiei de ranger; conștientizarea și educarea publicului pentru conservarea resurselor naturale; încurajarea și susținerea schimburilor profesionale între rangeri.

F. Organizațiile neguvernamentale și asociațiile locale oferă un forum de discuții în privința ecoturismului, creează mijloacele de comunicare între cei implicați în ecoturism. Aceste prin intermediul căruia se pot certifica pensiuni (maxim 25 camere), programe turistice (maxim 15 turiști), dar și destinații (una sau mai multe comunități din arii protejate) organizații pot fi puntea de legătură între ariile protejate și comunitățile de lângă acestea. Se remarcă:

ONG-uri au acțiune locală – la nivel de arie protejată ([NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Ecologic de [NUME_REDACTAT], Asociația pentru [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] etc.), la nivel județean (Fundația ECOTOP Oradea, Clubul de Ecologie și [NUME_REDACTAT]

Albamont etc.), la nivel de zonă etnofolclorică ([NUME_REDACTAT] Horezu, Fundația ADEPT, Asociația pentru [NUME_REDACTAT] Biologice etc.);

ONG-uri cu acțiune extinsă la nivel național (Fundația pentru Parteneriat, [NUME_REDACTAT] Milvus, Asociația BATE ȘAUA SĂ PRICEAPĂ IAPA, Clubul de [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]-Sport-Turism etc.).

ONG-uri afiliate unor organisme internaționale ([NUME_REDACTAT], club afiliat UNESCO și membru al [NUME_REDACTAT] de Conservare a Naturii – IUCN, Fundația pentru Parteneriat etc.).

G. Comunitatea locală joacă un rol deosebit în constituirea patrimoniului și poate contribui la oferirea de servicii de calitate turiștilor. Cu toate acestea, în majoritatea cazurilor colaborarea dintre administrația parcului și comunitatea locală este destul de redusă, ecoturismul încă nu a devenit o activitate care să aducă contribuții palpabile la dezvoltarea economiei locale.

În plus, comunitățile locale ce dețin terenuri în interiorul ariilor protejate au, în general, o atitudine ostilă la adresa ariilor protejate, percepându-le ca factori ce frânează dezvoltarea economică viitoare a localității. Acest lucru se datorează restricționării unor activități economice specifice acestor zone și a lipsei stimulentelor compensatorii.

H. [NUME_REDACTAT] financiare dețin un rol important în dezvoltarea ecoturismului. Acestea includ instituții financiare, agenții donatoare multilaterale ([NUME_REDACTAT] etc.), fonduri de capital, ONG-uri, bănci private.

I. Sistemul de învățământ și cercetare

Cadrele didactice de pe toate treptele de învățământ și cercetătorii joacă un rol important, legat de facilitatea învățării în acest domeniu. În colaborare cu ONG-urile, aceștia pot să realizeze sondaje, să ofere date despre preferințele turiștilor, să strângă date despre floră și faună, să realizeze documentare și să disemineze rezultatele, să ofere materiale celor interesați, să contribuie la educația ecologică etc.

La nivel național, câteva universități realizează programe de masterat specializate în acest sens (de exemplu [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Sibiu, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] București etc.), iar altele oferă în cadrul planurilor de învățământ de licență discipline precum „Ecoturism și turism rural” (Academia de [NUME_REDACTAT], Facultatea de Comerț). Deosebit de important este și rolul pe care îl joacă Facultatea de Geologie din cadrul [NUME_REDACTAT] care administrează [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT].

Dintre institutele de cercetare care au realizat / realizează proiecte în acest domeniu se remarcă: [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] în Turism, [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT], Institutul de Cercetări și [NUME_REDACTAT].

J. Turiștii – sunt actorii principali și cei mai activi participanți în domeniu. Ei oferă motivații pentru activitățile tuturor celorlalți actori implicați.

Pe lângă ceea ce s-a prezentat în studiul de caz, se pot propune și alte variante de promovare a acestui tip de turism, și anume:

Realizarea unor pagini în cadrul site-ului care să prezinte imagini(priveliști) interactiv ale diferitelor locații – mai ales cele care reprezintă resursele naturale.

Promovarea unor trasee(noi) pentru ecoturism – se poate da ca exemplu traseul [NUME_REDACTAT] care pornește din Mălini, se traversează muntele Stânișoara și se ajunge în Sabasa (Borca).

Pot fi încurajate investițiile în ecoturism valorificându-se resursa umană locală și tehnicile tradiționale specifice.

Se pot atrage fonduri care ar putea pune în valoare sau proteja diferite zone și tradiții etc.

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], Marketing în turismul rural, Ed. Irecson, București, 2004.

Beaird, J., Principii de web design atractiv, 3D [NUME_REDACTAT]. Brașov, 2011.

Chașovschi, C., http://seap.usv.ro/~carmenc/index.php/publicatii-si-evenimente

Curry, E., Elemente de [NUME_REDACTAT], Ed.[NUME_REDACTAT], 2001.

Hapenciuc, V., Note de curs: Ecoturism și turism rural, Suceava, 2011.

Istrate, I., coord., Economia turismului și mediul înconjurător, Ed. Economică, București, 1996.

Matei, E., Ecoturism, Ed. Universitară, București, 2011.

Nedelea, A., Epure, D., Strategii de dezvoltare ale firmelor de turism, comerț și servicii, Ed. Muntenia, Constanța, 2008.

Nedelea, A., Piața turistică, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2003.

Nedelea, A., Politici de marketing în turism, Ed. Economică, București, 2002.

Negri, C., Bazele economiei mediului, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1996.

Niculescu, E., Marketing modern, Ed. Polirom, , 2000.

Nistoreanu, P., Ecoturism și turism rural – Note de curs, ASE, București, 2005.

Nistoreanu, P., Ghereș, M., (coord.), Turism rural – Tratat, Ed. C.H. Beck, București, 2010.

Nistoreanu P. (coord.) – Ecoturism și turism rural, Editura ASE, București, 2003, p.76.

Postelnicu, G., Introducere în teoria și practica turismului, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1993.

Stanciu, P., Ecoturism și turism rural, Note de curs, Universitatea “Ștefan cel Mare”, Suceava, 2013.

Stăncioiu, F., (coord.), Planificarea de marketing în turism, Ed. Economică, București, 2005.

Snak, O., Managementul serviciilor în turism, [NUME_REDACTAT] de Management, București, 1994.

*** [NUME_REDACTAT], 2009-2014.

*** Călătorii în Carpați, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], 2006.

*** Ghid online de ecoturism, http://bsc.smebg.net/ecotourguide/ro/resources/Ecotu rism _Guide_RO.pdf

*** Revista de marketing, 2008-2014

*** Strategia ANT, 2006

*** Tribuna economică, 2008-2014

*** Vacanța la țară, 2008-2014

*** [NUME_REDACTAT], 2008-2014

*** www.bucovinaturism.ro

***www.centruldemarketing.ro

***www.insse.ro

***www.mturism.ro

***www.revistadeturism.ro

***www.turisminbucovina.ro

***www.turismarket.ro

***www.vacantalatara.ro.

***www.wordpress.com.

***http://ro.wikipedia.org/

***http://www.ceramicamarginea.ro/