Industria alimentară în regiunea Africa de Nord O rientul Mijlociu (MENA) [601471]

1
Industria alimentară în regiunea Africa de Nord – O rientul Mijlociu (MENA)

1. Profilul geografic al regiunii MENA

Datele statistice privind dezvoltarea agriculturii în regiunea Africa de Nord – Orientul
Mijlociu (MENA) sunt relativ dificil de obținut, ma i ales în ceea ce privește suprafețele cultivate. S e
estimează că această suprafață, provenind din țări precum Bahrain, Egipt, Iordania, Kuweit, Liban,
Oman, Qatar, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unit e (EAU), este de 366,7 milioane hectare,
reprezentând circa 2,82% din suprafața globală. Cu toate acestea, cea mai mare parte a acestei
suprafețe este acoperită de deșert, numai o mică pa rte rămânând adecvată pentru culturile agricole.
Din cauza condițiilor climatice aspre, suprafața ma rginală dintre deșert și terenurile arabile
nu este cultivată în mod regulat. În termeni geogra fici, suprafața agricolă este acea arie adecvată
producției agricole, incluzând atât culturile, cât și creșterea animalelor.
Suprafața cultivată în mod regulat pe fâșia denumit ă „Semiluna Fertilă” (Fertile Crescent)
prezintă un potențial semnificativ de diversitate. De-a lungul coastei maritime și în umbra munților,
ploile torențiale permit culturile intensive și uti lizarea unei cantități mai mari de materie primă pe
unitatea de suprafață, rezultând un nivel ridicat d e productivitate și costuri unitare de producție ma i
scăzute. Pe măsură ce ploile se îndepărtează de coa stă, începe cultura extensivă de cereale, chiar dac ă
productivitatea se reduce.

„Semiluna Fertilă” se referă la o zonă de
teren cultivabil, în forma unui arc, în
jurul deșertului din Siria și Arabia
Saudită, unde precipitațiile sunt destul
de abundente pentru a permite culturile,
în special datorită apropierii de coasta
maritimă sau de zona muntoasă.

2 Regiunea MENA cumulează circa 3,68% din suprafața a gricolă totală a globului. Cu toate
acestea, resursele de apă adecvată pentru agricultu ră sunt disponibile numai în trei din cele nouă țăr i
incluse în această regiune. Chiar și așa, există mu lte disparități între țările din regiune.
În majoritatea acestor țări, contribuția agricultur ii la formarea PIB este sub 2 – 3%. O pondere
mai mare o are Egiptul, unde s-a dezvoltat mai ampl u sistemul de irigații. Productivitatea agricolă
scăzută a regiunii este dependentă, în mod direct, de condițiile climatice vitrege, dar și de relativa
neglijare de către guverne a acestui sector pe o pe rioadă îndelungată.

Contribuția agriculturii la formarea PIB, 2009
Bahrain 0,4%*
Egipt 13,7%
Iordania 2,9%
Kuweit 0,2%
Liban 5,6%
Oman 1,2%**
Qatar 0,1%
Arabia Saudită 2,9%
EAU 1,0%
* trim. II 2010
** trim. I 2010
Sursa: Bloomberg, Blominvest

2. Producția agricolă a regiunii MENA

La nivel regional, sectorul agricol consumă peste 8 5% apă din resurse proaspete, însă acest
procent variază de la o țară la alta. Importurile r egionale anuale de produse alimentare au fost
estimate la aproximativ 12 miliarde USD, cu o ponde re între 10% și 35% din totalul importurilor.
Cerealele domină aceste importuri, unele dintre țăr ile MENA exportând recolte cu valoare adăugată
mai mare, precum legume și fructe. În timp ce produ cția de grâu acoperă numai 25% din consumul
total, ponderea orezului este de 52%. Consumul indi vidual de fructe de mare este ridicat, iar
produsele halieutice proaspete și procesate sunt di sponibile în toată regiunea. Liban deține cea mai
mare proporție de teren arabil din lumea arabă, cu aproape ¼ din suprafața disponibilă pentru
culturi.
Circa 16% din suprafața disponibilă din Liban este arabilă, cu aproape 14 culturi permanente.
Agricultura în Liban este al treilea sector importa nt al țării, contribuind cu 7% la formarea PIB.
Sectorul atrage 15% din populația activă a țării. P rincipalele culturi includ cerealele (grâu și orz),
fructele și legumele, măslinele, strugurii și tutun ul, iar șeptelul este compus din ovine și caprine.
În EAU, circa 760 km 2 reprezintă suprafețe irigate, din care 24% sunt ut ilizate pentru culturile
de legume, 30% pentru cele de fructe, 10% pentru cu lturile de plante furajere și 36% sunt destinate
altor utilizări. Principalele culturi ale emiratelo r sunt tomate,e pepenii galbeni și curmalele, cea m ai
productivă regiune fiind Ras al-Khaimah. Emiratele beneficiază de livrări de apă subterane din
vecinătatea Omanului, dar și de precipitații sufici ente. În ultima vreme, tehnologiile avansate și noi le
culturi organice au revoluționat piața agricolă a O rientului Mijlociu. Astfel, în Abu Dhabi, se

3 derulează un proiect de cultivare a unei specii de salată tolerantă la solul sărat și care nu necesită
deloc resurse de apă proaspătă, care va putea fi ut ilizată atât pentru consumul uman, cât și pentru
consumul furajer, dar va putea servi și drept combu stibil.

Gradul de utilizare a suprafețelor, 2010
Surse de
apă
(km 2) Teren
arabil (%) Suprafață
irigată
(km 2)* Culturi
permanente
(%) Alte
utilizări
(%)** Producție
Bahrain 0 2,82 40 5,63 91,55 Fructe, legume, păsări , lactate, crevete, pește
Egipt 6.000 2,92 34.220 0,50 96,58 Bumbac, orez, porumb, grâu, fasole verde,
fructe, legume, bovine, bivoli de apă, ovine,
caprine
Iordania 540 3,32 750 1,18 95,50 Citrice, tomate, castraveți, măsline, ovine,
păsări, fructe sâmburoase, căpșune, lactate
Kuweit 0 0,84 130 0,17 98,99 Fără culturi de plante , pește
Liban 170 16,35 1.040 13,75 69,90 Citrice, struguri, tomate, mere, legume, cartofi,
măsline, tutun, ovine, caprine
Oman 0 0,12 720 0,14 99,74 Curmale, lămâi verzi, banane, alfalfa, legume,
cămile, bovine, pește
Qatar 0 1,64 130 0,27 98,09 Fructe, legume, păsări, lactate, carne de vită,
pește
Arabia
Saudită 0 1,67 16.200 0,09 98,24 Grâu, orz, tomate, pepeni galbeni, curmale,
citrice, carne de oaie, pui, ouă, lapte
EAU 0 0,77 760 2,27 96,96 Curmale, legume, pepeni verzi, păsări, ouă,
lactate, pește
* 2003, ** 2005
Sursa: CIA World Factbook, Blominvest

Arabia Saudită ocupă locul secund în regiunea MENA în ceea ce privește suprafața irigată,
după Egipt. În ciuda contribuției de numai 3% la fo rmarea PIB, sectorul agricol saudit utilizează
peste 85% din resursele de apă disponibile în regat . De asemenea, Arabia Saudită este și al treilea
mare consumator de apă la nivel mondial, cu un cons um individual zilnic de 248,7 litri. Potrivit unui
studiu al Organizației Națiunilor unite (ONU), preo cupările legate de consumul de apă în regatul
saudit, cel mai mare importator de orz la nivel mon dial, sugerează reducerea producției de culturi
intensiv consumatoare de apă, precum grâul, a cărui producție pe plan intern este auto-suficientă.
Pentru anul 2010, importurile de orz și porumb, uti lizate îndeosebi ca furaje, au fost estimate la 7
milioane tone și, respectiv, la 2 milioane tone. Io rdania, unde numai 3,3% din suprafața disponibilă
este arabilă, este, în principal, orientată către p roducția de fructe și legume, incluzând tomate,
castraveți, citrice și banane.
Sectorul agricol egiptean are o contribuție de 13% la formarea PIB. Bumbacul, orezul, grâul,
trestia de zahăr, sfecla de zahăr, ceapa și fasolea verde sunt culturile majore din Valea și din delta
Nilului. În fapt, după sectorul serviciilor, cea ma i mare parte a populației egiptene este angajată în
sectorul agricol.
În ultima decadă, cantitatea de alimente măsurată î n prețuri constante (USD) a crescut în
majoritatea acestor țări, cu unele variații față de trendul general. Iordania (+51%) și Egipt (+38%) a u
cunoscut cele mai mari creșteri ale producției de a limente. Pe de altă parte, în Qatar și Kuweit,
cantitatea de alimente produsă este chiar în declin . În Bahrain, Liban, Oman, Arabia Saudită și EAU,

4
șeptelul de animale a înregistrat un ritm de crește re mai mare decât cel al culturilor, o situație tot al
opusă caracterizând sectorul agricol din Egipt, Ior dania, Kuweit și Qatar.

3. Tendințe la nivel regional

Creșterea veniturilor
Factorii de influență asupra sectorului de produse
alimentare și băuturi (F&B) din regiunea MENA sunt
reprezentați de tendințele favorabile demografice ș i ale
veniturilor personale. În ultimii 30 de ani, popula ția regiunii
s-a dublat, un factor cheie specific regiunii fiind media
scăzută de vârstă a acestei populații. Astfel, prop orția
populației de până la 24 de ani a fost estimată la 30 – 55% din
totalul populației, fapt ce indică un potențial sem nificativ de
creștere în viitor a multor sectoare economice. O p opulație mare implică o creștere a consumului de
produse alimentare și, implicit, o dezvoltare a pie ței regionale F&B.
O altă caracteristică a regiunii MENA o constituie dezvoltarea economică din ultimii 30 de
ani. Grupul țărilor care formează Consiliul de Coop erare al Golfului (GCC) a beneficiat din plin de
resursele de petrol și gaze naturale, ritmul de cre ștere economică fără precedent fiind susținut de
creșterea prețurilor petrolului pe piața internațio nală. Combustibilii fosili sunt sursa primară a
veniturilor din exporturi ale țărilor GCC și dețin o pondere ridicată în totalul veniturilor bugetare și
în PIB. Cu toate acestea, există și excepții, precu m Bahrain și Dubai, unde alte sectoare ale economie i,
precum cel al serviciilor financiare, au căpătat o importanță deosebită în ultimii ani. În încercarea de a
consolida și susține creșterea economică, guvernele acestor țări implementează reforme ale politicilor
guvernamentale de reducere a dependenței de venitur ile obținute din exporturile de petrol și gaze. În
acest context, Bahrain a fost primul stat din Golf care a reușit să decupleze economia țării de sector ul
petrolier. Această țară depune eforturi concertate pentru dezvoltarea sectorului bancar, a celui
financiar și a celui turistic. Dezvoltarea spectacu loasă a emiratului Dubai s-a produs pe fondul
diversificării economiei dinspre sectorul petrolier către alte sectoare (imobiliar și construcții, com erț,
servicii financiare și turism). Cu toate acestea, î n anul 2009, criza economică globală a afectat și a ceste
țări, ritmul de creștere a încetinit considerabil, producându-se un exod al capitalului din sectorul
imobiliar. Cu sprijinul emiratului Abu Dhabi, EAU a u reușit să depășească această criză, în viitorul
apropiat preconizându-se menținerea unui ritm susți nut de creștere de aproape 4%. Alte state GCC,
care se bazează încă pe rezervele de hidrocarburi, au fost afectate într-o mai mică măsură de criza
globală, cu excepția Kuweitului și a Arabiei Saudit e. Totuși, FMI anticipează o revenire rapidă a
economiilor acestor state, comparativ cu țările din Europa sau din America de Nord, care vor necesita
o perioadă mult mai îndelungată de revenire la ritm ul de creștere anterior crizei. Qatar continuă să s e
evidențieze cu o rată de creștere anuală a PIB de p este 10% în ultimii ani.
Chiar dacă țările non-exportatoare de petrol din re giunea MENA – Egipt, Iordania și Liban –
nu au cunoscut rate de creștere economică semnifica tive precum statele GCC, economia acestora s-a
menținut destul de performantă. Datorită economiilo r echilibrate și diversificate, rata de creștere a
PIB de 4 – 5%, în medie, în perioada 2009 – 2010, a fost totuși, superioară față de a unor state GCC.
Performanțele economice ale Libanului s-au menținut pozitive grație expansiunii sectorului
imobiliar, a turismului și a sectorului financiar, performanțele acestea reflectând nivelul veniturilo r
personale în creștere.

5
În Qatar, PIB/locuitor este preconizat să depășeasc ă nivelul de 100.000 USD în 2011, pozițiile
următoare în top revenind EAU și altor state GCC.
Puterea mare de cumpărare a unui număr tot mai mare de consumatori sta la baza
expansiunii diferitelor sectoare ale industriei ali mentare. În fapt, din rațiuni economice puternice,
regiunea MENA a evoluat ca o piață puternică a prod uselor alimentare și a băuturilor. Regiunea
Orientul Mijlociu se regăsește în topul primelor 10 piețe de desfacere a dulciurilor, TNS Media
Intelligence evaluând piața regională a dulciurilor la 113 mili arde USD. În perioada 2006 – 2009, piața
a crescut cu 15% anual, ritmul de creștere în Arabi a Saudită și Qatar fiind de 24%. Numai în statele
GCC, importurile de dulciuri se cifrează la circa 1 2 miliarde USD/an.
Dulciurile nu sunt singurul segment premium cu ritm rapid de creștere în regiunea MENA.
Segmentul mai larg al serviciilor alimentare, care, împreună cu segmentul dulciurilor este estimat la
32 miliarde USD în Orientul Mijlociu, reprezintă o adevărată „mină de aur”. Existența unei piețe
vaste de specialități ( gourmet ) a stimulat extinderea rețelei horeca. Sectorul se rviciilor alimentare
prezintă, astfel, un potențial semnificativ de creș tere și diversificare, în special datorită schimbăr ilor
survenite în stilul de viață și în structura demogr afică a regiunii. În prezent, circa 52% din populaț ia
regiunii MENA este în vârstă de până la 24 de ani, populația tânără impunând tendințele în industria
F&B.

Prețurile produselor alimentare și inflația
După o perioadă de relativă stabilitate a prețurilo r în prima
jumătate a decadei, când rata inflației era chiar n egativă în unele
dintre țările MENA, prețurile de consum au intrat p e o curbă
ascendentă începând din 2006. Astfel, în anul 2008, prețurile s-au
majorat cu peste 10% în unele țări, în special în E gipt unde rata
inflației a depășit 18%. O astfel de creștere a pre țurilor a făcut ca
inflația să fie cea mai serioasă amenințare pentru stabilitatea
macroeconomică a regiunii MENA, pe lângă temerile l egate de criza globală. Cu toate acestea, criza a
avut ca impact diminuarea ratelor inflației în țări le din regiune.
Produsele alimentare reprezintă o componentă majoră pentru Indicele prețurilor de Consum
(IPC) și evidențiază creșterile de preț anterioare. În ultimii ani, prețurile la produsele alimentare s-au
majorat mai abrupt decât IPC regional, cu excepția celor din Qatar și EAU. Acest lucru reflectă
nivelul ridicat al veniturilor individuale din aces te două țări. În EAU, factorul de diferențiere l-au
constituit prețurile de pe piața imobiliară, care a u jucat un rol dominant în economia emirateză.
Majorarea prețurilor nu s-a limitat la regiunea MEN A, fiind un fenomen observat și în
economiile în curs de dezvoltare, precum China și I ndia, datorită creșterii veniturilor. Totuși, țăril e
MENA sunt vulnerabile la șocul prețurilor de pe pia ța globală din cauza dependenței puternice a
acestora de importurile de produse alimentare, în s pecial a țărilor GCC.
Stabilitatea prețurilor produselor alimentare repre zintă o prioritate pentru guvernele țărilor
din regiunea MENA. Un standard ridicat de viață est e, în general, un garant pentru stabilitatea
politică. Cu toate acestea, inflația și declinul im plicit al salariului real au diminuat puterea de
cumpărare și au generat o serie de proteste sociale în regiune. Egiptul este cea mai vulnerabilă
economie întrucât circa 1/5 din populația țării tră iește sub pragul minim al sărăciei de 2 USD/zi.
Chiar și țările mai bogate din regiune se confruntă cu presiunea asigurării produselor
alimentare de bază la prețuri accesibile consumator ilor. În încercarea de a combate criza și de a
extinde subvențiile la produsele alimentare, EAU a elaborat o schemă prin care cetățenii emiratezi
pot achiziționa produse alimentare de bază, precum orez, pâine, zahăr, ceai, lactate și alte produse, la

6 prețuri reduse,în baza prezentării actului de ident itate. În plină criză globală, pentru a menține
stabilitatea socială, guvernul emiratez a majorat s alariile în sectorul public cu 70%, fapt care a
contribuit, însă, la o nouă creștere a prețurilor. O astfel de măsură nu este, însă, o soluție pe term en
lung, punând o sarcină fiscală suplimentară asupra finanțelor publice. Această măsură a atras, pe de
altă parte, nemulțumirea lucrătorilor imigranți nec alificați – cel mai vulnerabil segment de venituri,
și a descurajat cererea de muncă a expaților, forță de muncă intens solicitată de piața locală pentru
înalta lor calificare. EAU a decis stabilirea unor praguri maxime ale prețurilor la 16 mărfuri de bază ,
impunând, de asemenea, amenzi de până la 3.000 USD pentru retailerii care nu respectă aceste
praguri. Arabia Saudită, unde a avut loc o creștere a prețurilor de 30% în perioada 2004 – 2008, a
introdus subvenții la orez și produsele alimentare pentru copii. Alte țări, printre care și Kuweit, au
aplicat scheme de sprijin și subvenții similare.
Deși aceste măsuri au adus beneficii temporare cons umatorilor, nu pot constitui o soluție pe
termen lung. În fapt, astfel de măsuri împiedică in teracțiunea forțelor de piață care echilibrează, în
mod fundamental, cererea și oferta.

Influențele tradiționale și religioase
Dinamica pieței regionale a produselor alimentare d iferă, în mod semnificativ, de cea a
piețelor occidentale, datorită puternicelor influen țe ale factorilor tradiționali și religioși. În
majoritatea celorlalte regiuni, băuturile non-alcoo lice se confruntă cu o concurență acerbă din partea
băuturilor alcoolice. Cu toate acestea, întrucât le gea islamică ( Sharia ) interzice consumul de alcool,
cererea este marginală în majoritatea țărilor din r egiunea MENA, fiind limitată la consumul în rândul
turiștilor și al expaților. Acest lucru oferă oport unități pentru segmentul băuturilor non-alcoolice, atât
cele reci, cât și cele calde. În cadrul segmentului băuturilor calde, ceaiul este cel mai popular prod use,
făcând parte din consumul zilnic. Ceainăriile satis fac circa 50% din cererea de ceai în EAU. Asia, îns ă,
înregistrează cel mai mare consum individual de cea i, (Turcia – 2,5 kg/an, urmată de Maroc – locul 4
mondial, Iran și Egipt). Nici una din țările GCC nu figurează în top 25 al marilor consumatoare de
ceai la nivel mondial, însă, în cadrul grupului, Om an deține cel mai mare nivel al consumului
individual de ceai. Piața de ceai, este, însă, o p iață matură la nivel regional, expansiunea acesteia
fiind comparabilă cu expansiunea demografică a regi unii.
Piața băuturilor răcoritoare, pe de altă parte, est e bine dezvoltată și continuă să se extindă,
fiind stimulată de factori precum climatul în gener al foarte cald de-a lungul întregului an și de
interzicerea consumului de băuturi alcoolice. Băutu rile răcoritoare sunt în particular foarte populare
în rândul tinerilor, care, de altfel, reprezintă și cel mai larg segment al populației din regiune. Po trivit
Business Monitor International (BMI) , consumul individual de băuturi răcoritoare a fost estimat, în
2010, la peste 1000 litri/an în Kuweit, Qatar, Arab ia Saudită și EAU. EAU este cea mai matură piață,
cu o creștere a vânzărilor anuale de 1,5% în 2010, la 760 milioane USD. Acest procent de creștere s-a
situat mult sub ritmul de creștere de 5% înregistra t în perioada 2006 – 2008, datorită declinului
economic. După anul 2010, BMI preconizează o rată d e creștere a vânzărilor anuale de băuturi
răcoritoare de 3,78%. Un ritm puternic de creștere a fost anticipat pentru Qatar, care a înregistrat o
creștere a vânzărilor de băuturi răcoritoare de 7,6 % în 2009 față de anul 2008, fapt ce reflectă o
relativă izolare a economiei qatareze față de criza globală. Pe fondul celui mai ridicat nivel al
PIB/locuitor în plan regional, valorarea vânzărilor de băuturi răcoritoare în Qatar este prevăzută să se
majoreze cu încă 8% până în 2014. În Arabia Saudită , vânzările de băuturi răcoritoare au fost estimate
să înregistreze o creștere de 4,2% în 2010 și o cre ștere medie de 5,6% în perioada 2011 – 2014. Egiptu l
este preconizat să devină cea de-a doua mare piață a băuturilor răcoritoare, în termeni cantitativi, î n
următorii ani. Potrivit Economist Intelligence Unit ( EIU ), volumul vânzărilor pe piața egipteană va
ajunge la 1,5 miliarde litri până în 2012. Deși vân zările individuale se vor situa la numai 16,3 litri /an,

7
dimensiunea demografică de trei ori mai mare decât cea a Arabiei Saudite va reprezenta factorul
determinant al creșterii cantitative a vânzărilor.
În grupul statelor GCC, băuturile răcoritoare cu va loare adăugată mare, precum sucurile de
fructe și băuturile energizante, sunt principalii f actori de influență a trendului vânzărilor,
anticipându-se o menținere a acestei influențe în d efavoarea băuturilor carbonatate. În Arabia
Saudită, creșterea vânzărilor valorice de băuturi c arbonatate a fost estimată la 6,1% în perioada 2009 –
2014, comparativ cu cea de 46,9% a vânzărilor de su curi de fructe și cea de 25% a vânzărilor totale de
băuturi răcoritoare. Cu toate acestea, Egipt prezin tă un potențial imens pentru băuturile carbonatate,
cu un volum al vânzărilor estimat să crească la 987 milioane litri (+20,1%) până în anul 2014. Spre
deosebire de băuturile carbonatate, vânzările de su curi de fructe vor înregistra o creștere de numai
15,8%, la 84 milioane litri. PepsiCo este jucătorul dominant pe piața regională a băutu rilor răcoritoare,
deși este depășit, în plan global, de rivalul Coca Cola .
Apa îmbuteliată este o altă categorie
importantă pentru piața regională datorită
factorilor climatici și celor demografici. Acest
segment de băuturi a cunoscut o creștere
spectaculoasă, pe măsura conștientizării
beneficiilor pentru sănătate a consumului de
apă, precum și datorită limitării surselor de
apă potabilă în gospodării. În grupul GCC,
apa îmbuteliată reprezintă segmentul cu al
treilea mare rapid ritm de creștere (6,7% în
anul 2008), după cel al băuturilor energizante
și al ceaiului solubil. EAU înregistrează cel
mai mare consum individual de apă
îmbuteliată la nivel regional, cu peste 150 litri
anual, ocupând, de altfel, și locul trei la nivel g lobal în topul consumatorilor. În top 20 se includ și
Liban, Qatar și Arabia Saudită. În Egipt, pe de alt ă parte, vânzările individuale de apă îmbuteliată s –
au situat la numai 3,5 litri în anul 2008, fapt ce reflectă cota impresionantă de piață a băuturilor
carbonatate (70% din piața de băuturi răcoritoare). Această tendință este imprimată și de diferența de
preț dintre cele două categorii de produse, adesea apa îmbuteliată fiind mai scumpă decât băuturile
carbonatate.
Alte caracteristici ale pieței alimentare regionale sunt date de restricțiile privind anumite
forme de divertisment, permise, de altfel, pe alte piețe, precum pub-urile, sau, în unele cazuri,
reprezentații muzicale live și proiecții cinematogr afice. În mod indirect, aceste restricții implică o
stimulare a sectorului serviciilor alimentare, avân d în vedere faptul că restaurantele și unitățile
alimentare fast-food rămân cea mai populară opțiune pentru socializare. Cheltuielile cu produsele
alimentare și băuturile reflectă, în mod clar, un t rend ascendent în perioada Ramadanului. Deși
aceasta este o perioadă de abținere de la consumul acestor produse pe durata întregii zile, nivelul
consumului sporește considerabil pe durata nopții, depășind, uneori, nivelul obișnuit din restul
anului. De reținut este, însă, faptul că, în perioa da Ramadanului, prețurile la produse alimentare și
băuturi cresc, produsele tradiționale arabe fiind c ele mai populare în această perioadă.
Cea mai distinctivă trăsătură a industriei alimenta re din regiunea MENA o constituie piața de
produse halal. În termeni generici, halal înseamnă „legal” sau „permis”, potrivit legii islamice Sharia ,
care prevede anumite condiții pentru aceste produse . În primul rând, produsele alimentare însele nu
trebuie să fie interzise, precum este carnea de por c sau alcoolul. Apoi, aceste produse trebuie să fi fost
obținute prin metoda halal, în sensul în care acest ea nu au fost furate sau procesate în mod
neadecvat. În cazul cărnii, animalele sunt sacrific ate utilizând tehnici speciale și ținând seama de

8
respectarea unui anumit cod atât înainte, cât și du pă sacrificarea animalelor. În final, ca regulă
generală, orice produs sau băutură care dăunează să nătății nu este considerat a fi produs halal.
Orientul Mijlociu este prima piață de desfacere a p roduselor alimentare halal, evaluată la 111
miliarde USD sau 19% din totalul pieței globale hal al. Numai piața GCC a fost estimată la 43,8
miliarde USD în anul 2009, deși populația musulmană este considerabil mai puțin numeroasă decât
în alte regiuni/țări. Piața GCC este puternic depen dentă de importurile de mărfuri halal, în special d e
cele de carne halal. Potrivit Halal Industry Development Corporation (organism de standardizare a
produselor halal din Malaysia), cele 6 state membre ale GCC importă, anual, circa 1 milion tone de
carne de pasăre halal și peste 200.000 tone de carn e de vită halal, mare parte din acestea fiind
absorbite de piața saudită. Țările non-musulmane, p recum Brazilia, India, Australia și cele din
Uniunea Europeană sunt cele mai mari exportatoare d e carne halal. Pentru a respecta standardele
halal, în vederea satisfacerii imenselor piețe din Orientul Mijlociu și din alte țări arabe, companiil e
din țările exportatoare depun eforturi susținute pe ntru obținerea certificării halal. În Brazilia, pes te
300 de producători din industria alimentară au obți nut deja certificarea halal de la centrul de
Promovare a Islamului în America Latină, în timp ce Australia posedă un organism propriu de
certificare halal denumit Autoritatea de Certificar e Halal.
Produsele halal au devenit un trend global, oferind numeroase oportunități de dezvoltare
pentru producătorii de produse alimentare halal din țările MENA pentru a acoperi cererea și din alte
regiuni. Industria F&B din Asia, Africa și chiar Eu ropa relevă un potențial vast pentru jucătorii din
piață. Totodată, piața SUA a produselor alimentare halal a fost estimată la 16 miliarde USD. Cu toate
acestea, pe piața americană, la un produs halal exi stă 86 de produse kosher, drept pentru care
populația musulmană consumă produsele kosher ca sub stitut la cele halal. Până în prezent, Malaysia
a fost centrul de inovare și certificare a produsel or alimentare halal. Însă, Dubai apare acum ca un
centru emergent pentru consolidarea poziției pe pia ță ca punct de intrare pentru întreaga regiune
MENA. Numeroase companii emirateze sunt angajate în operațiuni de re-export, însă unele dintre
acestea exportă până la 70 – 80% din producția prop rie.

Securitatea alimentară
Potrivit definiției FAO (Organizația ONU
pentru Agricultură și Alimentație), securitatea
alimentară înseamnă că ”toți oamenii, în orice
moment, au acces fizic, social și economic la hrană
suficientă, sigură și nutritivă, care le satisface
nevoile dietetice și preferințele alimentare pentru
o viață activă și sănătoasă”. Ideea securității
alimentare a devenit proeminentă în fața crizei
alimentare, când preocupările societății față de
spirala creșterii prețurilor la produsele de bază s –
au concretizat în revolte și demonstrații de stradă ,
cauzând o criză economică și socială de dimensiuni globale. Cele mai notabile astfel de evenimente s-
au remarcat în Egipt, Coasta de Fildeș, Senegal, Ye men, Indonezia și Mexic în anul 2008. O serie de
demonstrații au avut loc, de asemenea, și în unele țări din Orientul Mijlociu, inclusiv în Bahrain,
Iordania, Liban, Maroc și Arabia Saudită.
În regiunea MENA, una dintre regiunile cele mai săr ace în surse de apă, securitatea
alimentară capătă dimensiuni particulare. Aceste ță ri sune dependente de importuri pentru a acoperi
cel puțin 50% din cererea locală de produse aliment are. În majoritatea acestor țări, terenurile arabil e
dețin o pondere de sub 3,5% din suprafața totală a țării. Liban este singura țară ale cărei terenuri

9 agricole reprezintă 16% din suprafața țării. În ace ste condiții, producția internă de alimente este
limitată, în timp ce cererea de consum sporește rap id, alimentată de factorii demografici și de
majorarea veniturilor. Aceste țări nu sunt capabile să producă suficient, după cum indică raportul de
auto-suficiență calculat ca procent al consumului i ntern satisfăcut de oferta internă. Acest raport se
situează sub nivelul de echilibru de 100, excepții putând fi considerate, într-o oarecare măsură,
Egiptul și Arabia Saudită, considerate ca fiind rel ativ auto-suficiente. EAU este probabil cazul cel m ai
extrem, având în vedere că raportul de auto-suficie nță la cereale, grăsimi, uleiuri și zahăr este
aproape zero.
O astfel de situație face ca întreaga regiune să fi e expusă variațiilor de prețuri de pe piața
internațională. Acest lucru a devenit mai mult decâ t evident în anul 2008, când inflația fără preceden t
la nivelul global în sectorul alimentar a determina t o creștere semnificativă a prețurilor la produsel e
agricole de bază, precum grâu, orez și porumb. Unel e țări au introdus măsuri precum subvențiile sau
controlul prețurilor pentru a asigura accesul celor mai defavorizate categorii de consumatori la cel
puțin câteva dintre produsele agricole de bază. Egi ptul a acordat subvenții la grâu, făină și pâine, î n
valoare de 2,74 miliarde USD. Pe de altă parte, une le țări din Golf au introdus diverse plafoane la
unele produse alimentare. Astfel de măsuri, necesar e pentru a preveni tensiunile sociale, sunt, totuși ,
foarte costisitoare pentru sectorul public și, de o bicei, insuficiente pentru a elimina complet impact ul
creșterii prețurilor pe piața internațională. Ca ur mare, guvernele țărilor din regiunea MENA au decis
abordarea securității alimentare nu numai ca priori tate a politicilor guvernamentale, cât și ca
suveranitate alimentară, concept constând în satisf acerea cererii pe cât posibil din surse interne.
Preocupările legate de securitatea alimentară au de terminat țările din regiunea MENA să se
angajeze într-o nouă strategie de luare în arendă, pe termen lung, de terenuri arabile de pe alte
continente. La scară globală, companiile private în căutare de profit obținut din rente ieftine și
productivitate ridicată din țările în curs de dezvo ltare au introdus acest concept. Sectorul public a
început să joace un rol dominant, mai ales în cazul cumpărătorilor din regiunea MENA. Mulți dintre
aceștia sunt fie companii de stat fie companii spri jinite de stat prin intermediul parteneriatului
public-privat.
Țările avute în vedere pentru achizițiile de terenu ri sunt, în cea mai mare parte, țări în curs de
dezvoltare, cu un sector agricol subdezvoltat din c auza lipsei de resurse financiare adecvate. Aceste
țări beneficiază, de obicei, de o combinație între costuri scăzute de producție și terenuri și resurse de
apă vaste. Întrucât proximitatea este un factor imp ortant, țările MENA au investit, în primul rând, în
nord-estul Africii și în Asia de Sud. Sudan și Paki stan au fost piețe principale, având în vedere că
nivelul scăzut al dezvoltării sectorului agricol im plică potențial ridicat de îmbunătățire a
productivității, în timp ce distanța scurtă față de țara investitoare reduce costurile de transport. Î n
ceea ce privește partea de achiziții, Arabia Saudit ă și EAU sunt lideri regionali, având investiții mi xte
în țări precum Sudan, Pakistan, Turcia și Indonezia . În afară de investițiile directe, aceste țări spr ijină
sectorul privat pentru dezvoltarea unor astfel de p arteneriate. Instituțiile internaționale joacă un r ol
crescând în această strategie, având ca obiectiv as igurarea auto-suficienței alimentare în regiunea
arabă, intensificarea investițiilor în agricultură și a comerțului între țările care împărtășesc model e
culturale similare.
De cele mai multe ori, țările gazdă salută astfel d e achiziții de terenuri, care oferă acces la
capital și necesită know-how pentru îmbunătățirea p roductivității agricole, pe lângă generarea de
locuri de muncă pentru localnici.
Pentru a obține beneficii din asemenea investiții, investitorii din țările MENA trebuie să se
asigure că aceste înțelegeri sunt structurate în be neficiul reciproc pentru ambele țări partenere și a u
acordul opiniei publice. Deși investițiile agricole de peste graniță par să fie actuala strategie,
guvernele țărilor MENA explorează alte inițiative î n vederea asigurării securității alimentare. O astf el

10
de nouă abordare presupune crearea de rezerve strat egice, care să diminueze expunerea la
volatilitatea pieței. O altă inițiativă adoptată de statele din Golf pentru a contracara creșterea
prețurilor este reprezentată de decizia de creare a unui fond agricol în valoare de 2 miliarde USD,
anunțată la finele anului 2009, prin care sunt achi ziționate stocuri de produse alimentare de la
companiile de profil din regiunea MENA.

4. Comercializarea cu amănuntul a produselor alimentar e

Sectorul de retail
Regiunea Orientului Mijlociu parcurge, în
prezent, o perioadă revoluționară în ceea ce priveș te
sortimentele de produse comercializate cu amănuntul .
Segmentul de retail, dominat până în prezent de
piețele de desfacere cu ridicata și de micile băcăn ii, se
remarcă acum prin emergența hipermarket-urilor în
stil occidental și a magazinelor de proximitate.
Schimbarea este mai vizibilă în marile orașe, deși
gradul de răspândire a acestor puncte de retail est e
destul de ridicat și în orașele mai mici. Această
remodelare a comerțului de retail este rezultatul u nei
competiții, modernizări și expansiuni intense și al
apariției noilor formate de retail în lumea globali zată,
unde marile companii alimentare caută oportunități
de extindere pe alte piețe decât cele dezvoltate.
Mai mult, acest trend este alimentat de preluarea a numitor elemente din cultura occidentală,
propagate mai ales prin mijloacele mass-media, și d e sporirea disponibilității brandurilor și
produselor globale.
Cu toate acestea, piața alimentară de retail din re giune rămâne puternic fragmentată. Chiar și
în EAU, care posedă cel mai dezvoltat sector de ret ail din regiune, comercianții independenți (în
general, băcănii și magazine de proximitate) deține au, în 2008, o cotă de piață de 34,5%, în ciuda
faptului că numărul acestora depășea cu mult număru l marilor formate de retail (hipermarket-uri și
supermarket-uri) și a valorii mari a vânzărilor ace stor formate. Pe de altă parte, în unele țări, prec um
Egipt, ponderea magazinelor tradiționale în totalul vânzărilor de produse alimentare este de peste
50%. În Egipt, micii comercianți dețin o pondere d e 70% în totalul vânzărilor derulate de băcănii și
un procent de 90 – 05% în totalul punctelor de desf acere a produselor alimentare. Modificarea
structurii demografice, prezența vastă a expaților și creșterea puterii de cumpărare sunt factorii car e
au atras formatele mari de retail în regiune. Dinam ica vânzărilor cu amănuntul și comportamentul
consumatorului diferă semnificativ de la o țară la alta. În statele din Golf, în special în Arabia Sau dită,
consumatorii au gusturi mai rafinate și caută produ sele de calitate. Produsele percepute ca fiind
comercializate în regim discount sau pe segmentul d e calitate scăzută nu sunt ușor acceptate. Ca
urmare, formatul magazinelor discount, foarte popul ar în rândul consumatorilor europeni, nu are
aceeași rată de succes în statele din Golf. Bahrain este singurul stat din Golf care a prezentat un
oarecare potențial pentru achizițiile de mărci priv ate și de produse la prețuri scăzute.
Cu toate acestea, trendul a suferit noi modificări o dată cu apariția crizei economice și la
nivelul regiunii MENA, consumatorii apelând tot mai mult la achizițiile din magazinele discount.
Retailerii din EAU au raportat, astfel, creșterea v ânzărilor de produse cu marcă privată. Majoritatea

11 produselor alimentare comercializate în regiunea Go lfului sunt importate – produsele de import
contribuie în proporție de 80% la vânzările cu amăn untul de produse alimentare din Arabia Saudită,
și în proporție de 90% la vânzările din EAU. O mare parte din producția internă este procesată
utilizând ingrediente provenite din import. Marii r etaileri, însă, se aprovizionează direct, optând
astfel pentru independența față de importatorii sau distribuitorii locali. Supermarket-urile devin, în
acest condiții, foarte competitive prin comparație cu piețele tradiționale și magazinele de proximitat e,
în special din punct de vedere al prețurilor. O alt ă caracteristică a hipermarket-urilor/supermarket-
urilor din Golf o reprezintă prezența acestora în m arile centre comerciale (mall-uri). La nivel region al,
hipermarket-urile devin o formă de petrecere a timp ului liber, pe lângă cumpărături consumatorului
fiindu-i puse la dispoziție și o serie de facilităț i pentru divertisment. EAU, Qatar și Kuweit sunt pi ețe
premium atât în ceea ce privește formatele de retai l, cât și în ceea ce privește produsele
comercializate. În Kuweit, totuși, supermarket-uril e se confruntă cu concurența magazinelor
cooperatiste de vânzare cu amănuntul a produselor a limentare, care constituie un element
proeminent în peisajul organizat al segmentului de retail, cu o pondere de 60% din totalul vânzărilor.
Mai mult, Business Monitor International (BMI) preconizează că vânzările acestor magazine
cooperatiste vor înregistra o rată robustă de creșt ere de peste 17% până în 2014. Magazine similare
sunt prezente și în EAU, cu o pondere de 30% în vân zările totale pe segmentul de retail. Arabia
Saudită, al cărei PIB/locuitor este mai mic decât î n țările vecine și în care există disparități mai m ari la
nivelul veniturilor individuale și o popularitate m ai vastă a piețelor tradiționale de desfacere cu
ridicata, este o piață stimulată mai mult de volumu l vânzărilor decât de valoarea acestora. Însă,
împreună cu EAU, regatul saudit deține supremația î n industria de retail alimentar organizat în
regiune. În prezent, în Arabia Saudită există circa 250 de supermarket-uri de clasă A (suprafață de ce l
puțin 1000 m 2) și alte 200 de supermarket-uri de clasă B (supraf ață de 500 – 1000 m 2), în timp ce în
EAU există 70 de hipermarket-uri și 650 de supermag azine și supermarket-uri.
Un trend mai recent în sectorul de retail alimentar îl constituie emergența formatului modern
al magazinelor de proximitate. Dezvoltarea zonelor rezidențiale a dus la creșterea cererii de formate
de retail care să satisfacă, în mod rapid și avanta jos, comod, convenabil, neceitățile zilnice ale
consumatorilor. Magazinele de proximitate tradițion ale erau tipul de retail predominant în regiune,
în ciuda valului de magazine ultra-moderne, occiden tale de retail și a produselor de import cu
valoare adăugată mare comercializate de acestea. EA U găzduiește o mare comunitate de expați cu
venituri mari, dispusă să achiziționeze aceste prod use și un număr mare de consumatori sensibili la
factorul timp și doritor de achiziții rapide și con venabile dintr-un magazin aflat în proximitatea
domiciliului. Ca urmare, EAU este liderul regiunii în ceea ce privește retailul de proximitate, un
studiu recent relevând faptul că 40% din consumator ii din EAU preferă achizițiile din magazinele de
proximitate în locul celor din hipermarket-uri. BMI estimează, totodată, că acest segment de retail va
înregistra o rată compusă de creștere anuală de 11, 8% în perioada 2009 – 2014.
În țările cu un nivel mai modest al veniturilor ind ividuale, formatele de retail moderne sunt
încă percepute ca fiind mai costisitoare decât maga zinele tradiționale. În Egipt, care posedă un volum
considerabil de produse alimentare din producția in ternă, supermarket-urile și hipermarket-urile nu
au fost atractive pentru consumatorii sensibili la prețuri, în ciuda varietății produselor de import
oferite, astfel că, în prezent, aceste formate de r etail încearcă să ofere produse din producția local ă, la
prețuri scăzute. Cu toate acestea, acest trend sufe ră unele modificări în urma reducerii taxelor vamal e
de import din februarie 2007. Începând de atunci, d ezvoltarea formatelor moderne de retail s-a
accelerat, clienții optând pentru condițiile de com ercializare mai igienice și calitatea și varietate vastă
a produselor comparativ cu cea a magazinelor tradiț ionale. În anul 2009, se estima un număr de 550
de supermarket-uri independente în Egipt, majoritat ea concentrate în Cairo și Alexandria. Lanțurile
de retail străine, precum Carrefour , Makro Cash , Carry Egypt și Metro concurează cu lanțurile de retail
locale, precum Alfa , Hyper One și magazinele locale cu regim discount, precum Ragab Sons , El-
Mahmal , și Abou Zekry .

12
Sectorul libanez de retail este puternic fragmentat , comercianții independenți locali
controlând majoritatea supermarket-urilor. Instabil itatea politică a țării a descurajat marii retailer i
internaționali să pătrundă pe o piață de altfel atr activă. În ciuda riscurilor, lanțurile de retail st răine
întrevăd potențialul ridicat al pieței libaneze, BM I estimând că segmentul libanez de retail organizat
va crește la aproximativ 3 miliarde USD până în 201 3 (+76,4% față de anul 2008), supermarket-urile
continuând, însă, să domine sectorul.

Produse cu mare potențial pentru vânzările regional e

Producția de lactate în regiunea MENA este în
creștere și deține un potențial de dezvoltare în
continuare datorită posibilităților de inovare și l ansare
de noi produse pe piață. Cele mai relevante 6 categ orii
de produse lactate sunt laptele proaspăt, laptele t ratat
termic, laptele praf, laban proaspăt (specialitate
tradițională), laban recombinat și iaurt ( zabadi ). În plus,
brânzeturile și untul sunt preconizate să crească p e
măsura creșterii consumului de produse alimentare d e
tip occidental, precum pizza. Arabia Saudită este o
mare piață de comercializare a produselor lactate, cu o
pondere de 61% în totalul vânzărilor din Golf. Piaț a
egipteană deține, de asemenea, un potențial ridicat
pentru produsele lactate, deși pentru cele de pe
segmentul cu valoare adăugată scăzută. În prezent, un
consumator egiptean cheltuiește mai mult cu achiziț ia
de produse de bază decât un consumator din Golf.
Almarai din Arabia Saudită domină piața MENA și urmărește poziția de lider pe piața egipteană
plănuind absorbția a 50% din piața locală de lactat e prin extinderea producției la noua fabrică din
Beyti, preluată recent. Compania franceză Danone este un mare producător de lactate de pe piața
egipteană, fiind un important jucător și la nivel r egional, mai ales prin subsidiara Alsafi-Danone . În
fapt, Danone se regăsește în top 5 al marilor jucători de pe pi ața MENA, condus de Almarai și urmat
de Nestle , Nadec și Sadafco . Pe segmentul brânzeturilor și untului, producător ul saudit Almarai este, de
asemenea, lider de piață, cu o cotă de 30% în vânză ri. Alți producători prezenți pe acest segment sunt
Krafts , Puck , Lurpak și Nadec .
În prezent, emergența altor segmente de produs cu r ată rapidă de creștere este limitată pe
piețele fin Golf, datorită accesibilității reduse î n Egipt, Iordania și Liban. Spre exemplu, segmentul
sucurilor, fragmentat și relativ nou, câștigă teren în defavoarea popularelor băuturi răcoritoare
tradiționale, datorită conștientizării de către con sumatori a beneficiilor pentru sănătate. Pe piețele din
Golf, marile companii dețin o cotă de piață combina tă de 40%, restul revenind micilor producători.
Cei mai mari producători sunt Almarai , Nadec și Halwani , listate public, și mărcile private, precum
Rani , Rabie și Danao (sucuri cu lapte ale Alsafi-Danone ).
Un alt segment dinamic îl reprezintă cel al produse lor de brutărie-patiserie. Acest segment
este extrem de fragmentat, marii jucători din piață , precum Lusine , Alrashed , Americana și Herfy
concurând cu micile magazine locale. În timp ce Lus ine oferă o gamă variată de produse, celelalte
magazine sunt concentrate pe anumite categorii. Gra dul ridicat de fragmentare al segmentelor de
produse, precum lactatele, sucurile și produsele de brutărie-patiserie, denotă un potențial uriaș
pentru producătorii mai mari și organizați de a int ra pe piața regională.

13 În mod similar, retailerii pot căuta oportunități d e piață făcându-și cunoscută prezența prin
branduri private sau raioane specializate în incint a unităților de desfacere cu amănuntul, și în speci al
a marilor centre comerciale, supermarket-urilor, hi permarket-urilor și magazinelor de proximitate.

5. Oportunități și provocări

Comerțul electronic

O mare parte din procesul modern de distribuție și de practici comerciale se bazează pe
progresele tehnologice care conferă fiabilitate, co nfort și rapiditate. Apariția internetului a dus la
emergența rapidă a comerțului electronic ca modalit ate principală de schimburi comerciale, care s-a
dezvoltat cu un ritm de 25% în regiunea orientul Mi jlociu în ultimii 10 ani. Pe lângă facilitarea
comerțului și distribuției, comerțul electronic vin e în sprijinul dezvoltării producătorilor de nișă
pentru a se face cunoscuți consumatorilor la nivel global și unor noi piețe.
Factorii majori care au susținut industria alimenta ră în procesul de trecere la comerțul
electronic sunt reprezentați de eficiența mai mare a proceselor interne, de integrarea cu organizațiil e
externe – în scopul valorificării logisticii ca ava ntaj comparativ prin mărirea vitezei de distribuție – și
de reducerea costurilor. În plus, comerțul electron ic vine în sprijinul consolidării lanțurilor de
distribuție și al îmbunătățirii relațiilor cu parte nerii din rețelele de retail și de distribuție. Cu toate
acestea, dintr-o perspectivă mai largă, activitățil e legate de comerțul electronic din industria
alimentară și a băuturilor rămân la un nivel destul de scăzut, cu excepția marilor companii
multinaționale și a piețelor mature, în general. De și majoritatea achizițiilor de produse alimentare ș i
de băuturi rămâne offline, achizițiile globale onli ne au cumulat 1% din vânzările de astfel de produse
în anul 2008. Potrivit unui studiu Nielsen , în medie, cumpărătorii tind să cheltuiască de dou ă ori mai
mult cu achizițiile online de produse alimentare și de băuturi decât ar cheltui achiziționând aceleași
produse comercializate în rețelele de desfacere tra diționale. De asemenea, deși piața produselor
alimentare și a băuturilor (F&B) este mică în lumea virtuală, aceasta are potențial de extindere rapid ă
în viitorul apropiat, de la o pondere de aproximati v 3,3% în comerțul electronic total la 13,3% în 201 1.
Din punct de vedere statistic, regiunea Orientul Mi jlociu a înregistrat cea mai ridicată rată de
utilizare a internetului (1648,2%) în perioada 2000 – 2009, cu peste 60 milioane utilizatori de intern et
și 80 milioane utilizatori de telefoane mobile. Ace asta sugerează potențialul semnificativ pentru
tranzacțiile online și prin telefonia mobilă, estim ate la o creștere de peste 15% în anul 2010. Acest
trend a fost susținut de dezvoltarea infrastructuri i și de orientarea guvernelor către serviciile onli ne.
Datele statistice relevă, totodată, faptul că 67% d in populația totală a regiunii orientul Mijlociu
a recurs la achizițiile online, acest procent fiind însă destul de mic comparativ cu alte regiuni ale
lumii, precum Europa, unde 93% din populație achizi ționează bunuri și servicii online.

Cererea de produse alimentare funcționale

În industria F&B și-a făcut apariția o nouă categor ie de produse alimentare reunite sub
denumirea de „funcționale”. Popularitatea acestui n ou segment de piață este dată de beneficiile
psihologice specifice care trec de bariera nutriție i de bază și promovează bunăstarea, longevitatea și
previn apariția bolilor cronice. Cea mai mare piață de desfacere a produselor alimentare funcționale

14 este SUA, urmată de țările din regiunea Asia-Pacifi c, acestea cumulând laolaltă 75% din piața totală a
acestor produse.
Piața produselor alimentare dietetice din SUA și Eu ropa este prevăzută să se extindă la 128,5
miliarde USD până în 2014, cea mai mare contribuție la acest trend revenind cocteilurilor ( shake -uri) și
batoanelor proteice care înlocuiesc mesele obișnuit e.
Cererea crescândă de produse alimentare sănătoase ș i dietetice reflectă oportunitățile de
extindere a pieței produselor alimentare funcțional e în Orientul Mijlociu. Mai mult, întrucât
segmentul de consumatori de astfel de produse este, în cea mai mare parte, reprezentat de tineri,
analiștii prevăd o creștere robustă a acestei categ orii de produse funcționale, având în vedere profil ul
demografic al regiunii.
Produsele alimentare cu un nivel ridicat de element e energetice și nutritive câștigă tot mai
mult teren. Consumatorii sunt atrași de produsele l actate și de cerealele cu beneficii pentru sănătate ,
variind de la produse conținând anti-oxidanți la ce le conținând elemente probiotice.
O evoluție similară este prevăzută pentru categoria băuturilor energizante. Un raport al
Datamonitor relevă faptul că, la nivel global, piața acestor b ăuturi s-a dublat începând din 2006 și
până în prezent. Piața Orientului Mijlociu oferă po sibilități de extindere robustă în industria
băuturilor, după cum reflectă statisticile privind individual consumul de băuturi.
În perspectiva anului 2015, economiile în curs de d ezvoltare, inclusiv cele din orientul
Mijlociu, sunt așteptate să înregistreze rate de cr eștere semnificative comparativ cu cele de pe piețe le
țărilor dezvoltate și mature, fiind stimulate de fa ctori precum ponderea mare a populației de vârstă
medie și de veniturile individuale în creștere.
Atât în Arabia Saudită, cât și în EAU consumatorii sunt atenți la dieta zilnică, fiind atrași de
produsele alimentare cu un conținut redus de grăsim i. Studiile reflectă faptul că 38% din
consumatorii emiratezi și 35% din consumatorii saud iți au, în general, o dietă echilibrată, în timp ce
restul consumatorilor consumă, în mod activ, produs e alimentare cu beneficii suplimentare pentru
sănătate. Întrucât peste 60% din consumatorii emira tezi și 56% din consumatorii saudiți acordă o
atenție deosebită informațiilor inscripționate pe e ticheta produsului achiziționat, producătorii de
produse alimentare trebuie să se asigure că informa țiile nutriționale sunt dispuse în mod clar pe
ambalajul produsului.
Vânzările de produse alimentare congelate au crescu t în perioada de criză, pe măsură ce
consumatorii au optat pentru reducerea cheltuielilo r cu achizițiile din rețeaua horeca. În plus,
întrucât producătorii au oferit spre vânzare produs e congelate din categoria premium , percepția
consumatorilor cu privire la produsele congelate se transformă treptat din zona „ieftin și convenabil”
în zona „nutritiv și gustos”. Acest segment de prod use deține, de asemenea, un potențial uriaș de
extindere, având în vedere că 90% din produsele ali mentare comercializate pe piața Orientului
Mijlociu provin din importuri.

Introducerea Taxei pe Valoarea Adăugată (TVA)

În anul 2007, țările non-GCC (din afara Consiliului de Cooperare al Golfului) din regiunea
MENA (Africa de Nord și Orientul Mijlociu) au trecu t la aplicarea TVA, în urma declinului
veniturilor la bugetul de stat generate de perceper ea taxelor vamale, după eliminarea barierelor
comerciale și intrarea în vigoare a acordurilor de comerț liber cu principalii parteneri comerciali.
Introducerea TVA a fost menită să acționeze ca un s ubstituent al veniturilor bugetare și să diminueze
expunerea la volatilitatea prețurilor la țiței și g aze naturale. În perioada de restructurare a

15 administrației fiscale, Liban a introdus TVA de 10% în anul 2002. În 1991, Egipt a introdus taxa pe
bunuri (GST) la nivelul taxelor percepute anterior la import și producție, după care a trecut la
aplicarea TVA asupra unei game variate de produse ( 5%) și servicii (10%). Iordania a introdus GST în
1994 la bunuri și anumite servicii, după care, în a nul 2000, a implementat TVA la bunurile din rețeaua
de comercializare cu amănuntul și a extins aria de aplicare a TVA în sectorul serviciilor.
Deși, în prezent, TVA este în general acceptată, Or ientul Mijlociu este ultima regiune a lumii
care a introdus TVA sau GST. Unele țări au practica t o formă a taxei pe consum în ultimii 30 de ani.
În cadrul GCC, dacă mult-discutata taxă medie pe va loarea adăugată de 5% va fi introdusă, aceasta
va fi una dintre cele mai mici TVA aplicate la nive l global.
În anul 2008, Autoritatea Vamală Federală a EAU a a nunțat amânarea pe o perioadă de 1 an a
TVA de 3% propusă a fi aplicată începând cu anul 20 09. Indiferent, însă, de data intrării în vigoare a
acestei taxe de 3%, guvernul va trebui să analizeze în detaliu procedurile de implementare întrucât
această măsura va afecta nu numai uniunea vamală, c i și întreaga rețea vamală din EAU. Cu toate
acestea, dacă sistemul nu este adoptat de toate cel e 6 state GCC, va fi dificilă substituirea, la nive l
regional, a taxelor vamale de import cu taxa pe val oarea adăugată, într-o manieră standard și
uniformă.
Experții apreciază că implementarea TVA va fi benef ică pentru economiile acestor țări, pe
măsură ce regimul fiscal va deveni mai transparent și mai corect. În plus, introducerea TVA
încurajează investițiile străine, investitorii pref erând activitățile guvernate de un cadru fiscal cla r și
bine definit în locul unui sistem fiscal nestandard izat și ambiguu.

Tradițiile și credințele religioase

Piața alimentară a regiunii MENA depinde de profilu l religios al regiunii, care deține un rol
cheie în definirea mediului economic și social. Ace st profil imprimă diferențe evidente între această
regiune și alte piețe internaționale. Regiunea MENA posedă norme stricte în privința consumului de
carne de porc și de alcool, în conformitate cu prin cipiile islamului. Produsele alimentare trebuie
certificate ca fiind halal, iar rețeaua horeca de c omercializare a băuturilor alcoolice este destul de
limitată.
Deși, pe de o parte, aceste restricții indică const rângeri pentru industria alimentară din
regiune, pe de altă parte, acestea se pot transpune în anumite oportunități de nișă, precum segmentul
fast-food și băuturile non-alcoolice. Mai mult, produsele ha lal sunt percepute și acceptate, la nivel
global, ca fiind sigure și igienice, pe lângă succe sul pe care acestea îl dețin în țările islamice. Al te
categorii de produse de nișă cu potențial ridicat d e creștere în regiunea MENA sunt reprezentate de
produsele organice și de băuturile energizante.

Sursa: Blominvest Bank – F&B in the MENA Region
Marie Dumitrescu, Centrul Român pentru Promovarea C omerțului și Investițiilor Străine (CRPCIS)