Industria Aeronautica

CUPRINS

CAPITOLUL I ANALIZA RENTABILITĂȚII LA NIVELUL SECTORULUI INDUSTRIEI AERONAUTICE

1.1 RELEVANȚA ACTIVITĂȚII SECTORULUI AERONAUTIC ASUPRA ECONOMIEI NAȚIONALE

1.2 PRINCIPALII ACTORI CE ACȚIONEAZĂ ÎN INDUSTRIA AERONAUTICĂ ROMÂNEASCĂ

1.2.1. Managementul superior/shareholderi

1.2.2. Salariații

1.2.3. Furnizorii

1.2.4. Clienții

1.2.5. Investitorii

1.2.6. Statul

1.2.7. Competitorii

CAPITOLUL II DIAGNOSTICUL INDUSTRIEI AERONAUTICE

2.1 DIAGNOSTICUL SECTORULUI INDUSTRIEI AERONAUTICE

2.1.1. Diagnosticul situației juridice

2.1.2. Diagnosticul comercial

2.1.3. Diagnosticul tehnologic

2.1.4. Diagnosticul de mediu

2.1.5. Diagnosticul de resurse umane

2.1.6. Diagnostic investițional

2.2 DIAGNOSTICUL FINANCIAR

2.2.1. Analiza structurii activului și pasivului bilanțier

2.2.2. Analiza ratelor

CAPITOLUL III INFLUENȚA ELEMENTELOR CONTABILE ASUPRA DECIZIILOR STAKHEOLDERILOR

3.1 CALITATEA RAPORTĂRII FINANCIARE ȘI EVIDENȚA GUVERNANȚEI CORPORATIVE

3.2 DOVADA DE INTERFERENȚĂ ÎNTRE DECIZIA VALOAREA JUSTĂ ȘI PĂRȚILE INTERESATE

3.3 STUDIU DE CAZ: STAKEHOLDERII ȘI PROCESUL DECIZIONAL

CAPITOLUL IV IMPORTANȚA RAPORTĂRII SITUAȚIILOR FINANCIARE/ANALIZA SITUAȚIILOR FINANCIARE / ANALIZA RENTABILITĂȚII LA NIVELUL SECTORULUI INDUSTRIEI AERONAUTICE

4.1 AEROSTAR SA

4.1.1. Date de identificare ale agentului economic

4.1.2. Imaginea societății – pe scurt

4.1.3. Analiza situației financiare

CAPITOLUL V CONCLUZII GENERALE ȘI IMPLICAȚII ALE CERCETĂRII

5.1 CONTRIBUȚII PROPRII

5.2 CONCLUZII FINALE

CAPITOLUL VI BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL VII ANNEXES

CAPITOLUL VIII SCRAP 2

8.1 BURSA

8.2 PIAȚA DE DESFACERE

8.3 INDUSTRIA AERONAUTICĂ ȘI DEZVOLTAREA DURABILĂ

CAPITOLUL IX BIBLIOGRAFIE (SELECTIVĂ)

Analiza rentabilității la nivelul sectorului industriei aeronautice

Obiective

Evaluarea gradului de importanță și relevanța industriei aeronautice la nivelul economiei naționale

Identificarea principalelor categorii de stakeholderi ce acționează în cadrul segmentului prin exemplificarea unor cazuri distincte

Prezentarea elementelor de specificitate caracteristice industriei producătoare de ansamble și subansamble aeronautice

Relevanța activității sectorului aeronautic asupra economiei naționale

Una din funcțiile principale ale economiei pe care se bazează acest studiu este funcția de comercializare. Această funcție asigură că bunurile și serviciile sunt livrate de la producător la consumator, prin utilizarea cercetărilor de piață, publicitate, și cel mai important prin vânzări (Bund și Carroll, 1957; Krasnikov și Jazachandran, 2008; http://www.mindset.co.za/learn/node/47533/5#). Rezultatele la nivel microeconomic, reprezentând volumul încasărilor din activitatea proprie într-o perioadă de timp, formează cifra de afaceri (Dicționar de economie, 2001). Văzut la o scară mai mare, acest indicator constituie parte a Produsului Intern Brut (PIB).

Sistemul conturilor naționale financiare este un concept utilizat de către toate țările din lume. Primul set de astfel de conturi a fost explicat într-un raport prezentat Congresului Statelor Unite în 1934, raport întocmit de Biroul Național de Statistică și Direcția Comerțului Exterior sub conducerea lui Simon Kuznets. (Bureau of Foreign and Domestic Commerce and National Bureau of Economic Research, 1934). Împreună cu Kuznets, profesorul Richard Stone a pus bazele conturilor naționale în Marea Britanie în 1938. Ambii au primit ulterior Premiul Nobel pentru descoperirile lor.

Conceptul, organizarea și funcționarea sistemelor naționale de contabilitate a majorității țărilor este astăzi sub auspiciul Sistemului Național de Conturi a Organizației Națiunilor Unite (SNA), care este în vigoare din 1995 cu versiunea din 1993 care a înlocuit versiunea din 1968. Toate țările Uniunii Europene au adoptat treptat directivele care se încadrează acum în Sistemul European de Conturi (ESA), a cărui versiune din 1995 a înlocuit-o pe cea din 1979. În cazul României, Sistemul European de Conturi Naționale și Regionale cu versiunea 1995: SEC-95 a fost implementat începând cu anul 1998.

Literatura de specialitate care analizează istoria și importanța utilizării sistemului conturilor naționale a stabilit ca indicator principal de referință asupra economiei, Produsul Intern Brut (Raipuria, 2002; Hein și Tarassow, 2010; Ben-Ami, 2013, Kulshreshtha și Singh 1996; Matkowski, 2004; Mohantz și Raghavan, 1990; Kansal, 1992; Jalali-Naini, 2005; Hosein și Lewis, 2005). De-a lungul timpului estimările PIB au ajutat în evaluarea capacității de producție de ansamblu a economiei și a redus impactul trecerii de la cheltuielile de consum pentru bunuri și servicii la nivel microeconomic la cheltuieli guvernamentale (Landefeld et al., 2008).

Văzut ca un indicator de sine stătător, produsul intern brut prezintă principalele nevoi și cerințe ale populației, dacă este calculat utilizând metoda cheltuielilor, însă cel mai des, PIB-ul este considerat un indicator de valoare adăugată. (Kulshreshtha A. C., Singh, G., 1993; Ben-Ami, D., 2013)

La nivel de industrie, indicatorul care reprezintă cel mai bine starea sectorului, este cifra de afaceri. Acest indicator al contului de profit și pierdere, este alcătuit din totalitatea veniturilor obținute din vânzarea de bunuri, executarea de lucrări și prestarea de servicii aflate în categoria activităților curente ale unei întreprinderi, inclusiv subvenții pentru exploatare din care se deduc rebuturile, remizele și alte discounturi de natură comercială oferite clienților. Noțiunea de cifră de afaceri poate fi încadrată în mai multe categorii: cifră de afaceri netă, cifră de afaceri medie, cifra de afaceri marginală, cifră de afaceri critică, fiecare subliniind un aspect al activității companiei (OMFP 1802/2014; Niculescu, 1997; Vâlceanu et al, 2005; Carcello, 2008).

Cu scopul de a oferi o mai bună înțelegere a relației dintre cei doi indicatori (cifra de afaceri și PIB), s-a procedat la o analiză la nivel de sector. Pentru aceasta am elaborat o regresie liniară simplă care să confirme sau nu relația dintre cifra de afaceri a sectorului și “cifra de afaceri la nivel național” (PIB-ul). Cu ajutorul datelor colectate de la societățile analizate, s-a reușit construirea regresiei la nivel de întreprindere, încercând să se demonstreze același tip de conexiune directă între variabile.

Scopul principal al acestui studiu de caz este de a analiza legătura dintre cifra de afaceri la nivel de sector și PIB. Pentru a putea face posibilă evidențierea acestei legături, au fost formulate următoarele ipoteze:

Ipoteza 1 (H1): Există o legătură pozitivă semnificativă între cifra de afaceri la nivel de sector și produsul intern brut la nivel național.

Ipoteza 2 (H2): Există o legătură pozitivă semnificativă între cifra de afaceri la nivel de întreprindere care acționează în sistemul industriei aeronautice și produsul intern brut la nivel național.

După stabilirea obiectivelor clare, s-a ajuns la concluzia că cea mai bună abordare matematică în rezolvarea ipotezei este cea prin utilizarea unei regresii liniare.

Următorul model de regresie a fost folosit pentru a testa dacă există o asociere între cifra de afaceri și PIB în cazul entităților care operează în industria aeronautică din România.

R1: PIB1= α1 + β1CATS + ɛ1i

R2: PIB2= α2 + ∑β2iCAi+ɛ2i

Variabila dependentă a regresiei este reprezentată de produsul intern brut (PIB). Variabilele independente sunt date de cifra de afaceri totale la nivel de sector (CATS) – în cadrul primei regresii și de cifra de afaceri a fiecărei societăți din cadrul eșantionului (CAi) unde i reprezintă numărul de ordine din Error! Reference source not found., t reprezintă anul de referință, iar termenul de eroare este dat de ɛi.

Pentru a analiza cele două ipoteze enunțate, am realizat o analiză a regresiei. Tabel 1 prezintă statistica regresiei. Astfel, dacă analizăm acuratețea regresiei, observăm o legătură strânsă între cele două variabile în cazul primei ipoteze, valoarea R2 fiind de peste 80% însă nu putem spune același lucru în cazul celei de-a doua ipoteze unde valoarea lui R2 este de 0,8%. Astfel, valoarea eșantionului, al observațiilor nu constituie un factor important în prezentarea legăturilor dintre cifra de afaceri și PIB.

Tabel 1 Elemente de statistică

Sursa: Prelucrare proprie

În cadrul analizei ANOVA, putem observa măsura în care rezultatul regresiei nu este întâmplător. Cel mai important indicator în cadrul acestei analize îl constituie valoarea lui F Statistic (Significance F) care prezintă probabilitatea ca rezultatul regresiei să fie întâmplător. În cazul ipotezei 1 (prezentate în Tabel 2), valoare este de 3,12% ceea ce înseamnă că există o posibilitate de 3% ca rezultatele să fie întâmplătoare.

În cazul ipotezei 2, există o probabilitate destul de mare (de peste 60%) ca rezultatele să fie pur întâmplare.

Tabel 2 Analiza ANOVA – Ipoteza 1

Sursa: Prelucrare proprie

Tabel 3 Analiza ANOVA – Ipoteza 2

Sursa: Prelucrare proprie

Fiabilitatea regresiei prezentată în Error! Reference source not found. pentru ipoteza 1 și Error! Reference source not found. pentru ipoteza 2, se observă cel mai bine la analiza indicatorului P-value. Acesta reprezintă probabilitatea ca valoarea celor doi indicatori (α și β) să fie întâmplătoare. În cazul H1, valoarea P-value a Intercept (α1) este <1%, iar în cazul variabile independente (β1), 3% ceea ce înseamnă că există o probabilitate de peste 95% în ambele cazuri ca valoarea coeficienților să nu fie pură întâmplare.

În cazul ipotezei 2, valoarea P a termenului liber (α2) este infimă însă prezintă o valoare de 63% în cazul coeficientului cifrei de afaceri la nivel de întreprindere (βi).

Tabel 4 Rezultatul regresiei pentru Ipoteza 1 și Ipoteza 2

Sursa: Prelucrare proprie

Luând în considerare rezultatele de mai sus putem afirma validitatea ipotezei 1. Astfel, se demonstrează existența unei legături pozitive între cifra de afaceri la nivel de sector și PIB. În cazul ipotezei 2, nu putem spune cu certitudine că există o legătură între variabilele analizate din cauza numeroșilor indicatori ce favorizează aleatoriul.

Alături de istoria și tradiția fiecărei companii analizate, fructificarea potențialului investițional este orientată spre obținerea de profit (profit-led), confirmând astfel concluziile teoretice semnificative ale lui Bowles și Bozer (1995) și Bhaduri și Marglin (1990).

În multe modele teoretice, principalul factor ce determină creșterea economică este formarea brută de capital (Matkowski Zbigniew, 2004). Astfel o cercetare viitoare va avea ca temă analiza influenței formării brute de capital asupra valorii adăugate.

O abordare interesantă ce are la bază cifra de afaceri a companiilor este analiza piețelor de desfacere. Comercializarea produselor și serviciilor pe piețe internaționale și nu pe cea autohtonă poate aduce o modificare a cifrei de afaceri. Urmând același raționament, la nivel național poate fi constatat motivul pentru care importurile necesare producției aeronautice sunt imperios necesare în condițiile în care producția internă este insuficientă, inadecvată nevoilor clienților sau chiar nu există)

De aceea, corectarea prețului importurilor trebuie atent monitorizată pentru o competitivitate ridicată la nivel internațional, devenind astfel o politică de marketing pentru crearea unui portofoliu permanent și diversificat atât de clienți cât și de furnizori pe cele două tipuri de piețe: internă și externă.

Factorul temporal a facilitat accesul la tehnologie, produsele din industria aviației necesitând un grad de tehnicitate și exigențe de calitate în continuă creștere și astfel, pe lângă societățile deja existente s-au înființat întreprinderi mai mici care să preia parte din cererile aflate în creștere având în vedere structura pieței care cuprinde două mari sectoare de activitate: civil și militar, în cadrul fiecăruia se distig mai multe tipuri de stakeholderi.

Principalii actori ce acționinvestițional este orientată spre obținerea de profit (profit-led), confirmând astfel concluziile teoretice semnificative ale lui Bowles și Bozer (1995) și Bhaduri și Marglin (1990).

În multe modele teoretice, principalul factor ce determină creșterea economică este formarea brută de capital (Matkowski Zbigniew, 2004). Astfel o cercetare viitoare va avea ca temă analiza influenței formării brute de capital asupra valorii adăugate.

O abordare interesantă ce are la bază cifra de afaceri a companiilor este analiza piețelor de desfacere. Comercializarea produselor și serviciilor pe piețe internaționale și nu pe cea autohtonă poate aduce o modificare a cifrei de afaceri. Urmând același raționament, la nivel național poate fi constatat motivul pentru care importurile necesare producției aeronautice sunt imperios necesare în condițiile în care producția internă este insuficientă, inadecvată nevoilor clienților sau chiar nu există)

De aceea, corectarea prețului importurilor trebuie atent monitorizată pentru o competitivitate ridicată la nivel internațional, devenind astfel o politică de marketing pentru crearea unui portofoliu permanent și diversificat atât de clienți cât și de furnizori pe cele două tipuri de piețe: internă și externă.

Factorul temporal a facilitat accesul la tehnologie, produsele din industria aviației necesitând un grad de tehnicitate și exigențe de calitate în continuă creștere și astfel, pe lângă societățile deja existente s-au înființat întreprinderi mai mici care să preia parte din cererile aflate în creștere având în vedere structura pieței care cuprinde două mari sectoare de activitate: civil și militar, în cadrul fiecăruia se distig mai multe tipuri de stakeholderi.

Principalii actori ce acționează în industria aeronautică românească

În cadrul studiului am ales aplicarea teoriei părților interesate, deoarece reprezintă cel mai bine relațiile dintre actorii existenți pe piața industriei aeronautice românești. Prin urmare, deciziile managerilor sunt rareori puse sub semnul întrebării de către acționari (ca în Teoria Stewardship-ului) sau valoarea firmei nu este influențată negativ dacă directorii (acționari) nu negociază direct cu terțe părți (conform Teoriei Agenției). După o scurtă analiză a tipurilor de părți interesate care acționează pe piața în cauză și întrucât analiza studiului de caz se bazează pe posibilitatea existenței unui deziderat saupreocupare de a negocia, s-a decis analiza stakeholderilor cheie: investitorii locali sau străini, publici sau privați.

După cum sugerează Freeman (2009), există douăsprezece grupuri de părți interesate, care sunt importante pentru organizații. Ele sunt asociații/acționarii, clienți, concurenți, angajați, furnizori, grupuri politice, organizațiile neguvernamentale, grupuri financiare, activiști, sindicate, asociații profesionale, și susținătorii drepturilor consumatorilor (Sontaite 2011).

În continuare vor fi analizate cele mai uzuale categorii de stakeholderi ce acționează pe piața producătorilor de ansamble și subansamble aeronautice.

După cum se poate observa în Figura 1 „Stakeholderii specifici industriei aeronautice naționale”, s-a decis păstrarea unei structuri asemănătoare celei înfățișate mai sus, și de aceea s-a hotârât axarea pe prezentarea principalilor deținători de interese care influențează sau pot fi influențați de obiectivele entității comerciale.

Figura 1 Stakeholderii specifici industriei aeronautice naționale

Sursa: Prelucrare proprie pe baza literaturii de specialitate

Determinanții interni (endogeni) entității care au influențat sau pot influența sunt: proprietarul organizației, managementul de nivel superior, dimensiunea organizației, complexitatea organizației, înzestrarea tehnică și tehnologică, potențialul uman, potențialul informațional al organizației, situația economică a organizației, cultura organizațională. (Istocescu, 2005)

Managementul superior/shareholderi

Este îndeobște cunoscut faptul că managerii folosesc tactici oportuniste pentru a obține rezultate subiective și pentru a atinge obiectivele personale și profesionale, de exemplu, actul managerial are de suferit în cazul în care persoanele folosesc ancore cognitive (Tverskz si Kahneman, 1974), sau să încerce să justifice alegerile anterioare (Staw, 1981). În consecință, prezentul studiul de caz va fi consacrat procesului decizional al acționarilor.

Unii cercetători sunt de părere că managerii constituie un grup aparte de stakeholderi având și îndeplinind atribuții de conducere pe când alții consideră că de fapt aceștia urmăresc, sau mai bine zis sunt angajați cu scopul protejării acționarilor sau chiar a clienților. De amintit este și ipoteza conform căreia managerii nu formează un grup distinct în cadrul stakeholderilor.

Conform Legii 31/1990, managmenentul superior poate îmbrăca două forme specifice unor sisteme de administrare distincte: sistemul unitar, unde administrarea societății este realizată de consiliul de administrație (Aerostar SA, Turbomecanica SA, Avioane Craiova SA) sau sistem dualist unde procesul de conducere este asigurat de Directorat și Consiliul de Administrație.

Consiliul de administrație poate fi ales pe o perioadă mai scurtă de timp cum este exemplul Avioane Craiova SA care schimbă componența acestuia anual, sau pe o perioadă mai lungă de timp precum Aerostar SA și Turbomecanica SA, societăți care mențin componența acestuia pe toată perioada analizată.

Când este efectuată analiza consiliului de administrație, trebuie să se ia în calcul și independența acționariatului. Astfel, participarea la capitalul social al shareholderilor Aerostar SA este de sub 1%, spre deosebire de Turbomecanica SA, unde participarea administratorilor la profit pentru 3 acționari este de 26%; 15%, și 0,007%, ultimul înregistrând o majorare la 0,027% în 2011, punându-se astfel în prim plan obiectivitatea opțiunii și decizia de investiție a acționarilor.

Tabel 5 Participarea acționarilor la valoarea adăugată în funcție de acțiunile deținute

Sursa: Prelucare proprie pe baza literaturii de specialitate

Societățile de producție aeronautică nu prezintă o grilă comună a investitorilor de titluri de valori mobiliare. În cazul societăților care ocupă o poziție fruntașă pe piață se observă ca principal investitor o altă entitate din domeniu (IAROM SA). Ministerul Economiei, Comerțului și Turismului deține pachet majoritar la 3 societăți cu istorie de cel puțin 30 ani pe piața românească. Un exemplu aparte este cel al Turbomecanica, unde pachetul de acțiuni majoritare este deținută de două persoane fizice, foști membri ai Asociației salariaților (PAS) Turboact – în prezent desființată. Pachetul de acțiuni nu a adus beneficii majore deținătorilor datorită scăderii de valoare de la 90 milioane euro în 2007 la 4 milioane euro în 2012.

Important de reținut este implicarea Societăților de Investiție Financiară (SIF) în industria aeronautică. Fiecare dintre cele patru SIF-uri dețin un număr de acțiuni suficient de mare cât să fie identificate ca acționar distict.

Un alt aspect ce nu trebuie omis este existența acțiunilor de tip free float, acestea fiind valori mobiliare deținute cu scopul de a fi tranzacționate. Ele se regăsesc de regulă în categoria „alți acționari”.

Printre deciziile ce pot fi analizate în cadrul managementului superior pot fi enumerate: modificarea capitalului social, modificarea numărului de acțiuni, precum și extinderea firmei, intrarea pe alte piețe sau limitarea producției, practic decizii cu privire la viitoare investiții.

Majorarea, menținerea constantă sau diminuarea capitalului, decizie ce poate fi adoptată în cadrul Adunării Generale a Acționarilor, depinde de o serie de factori economici și non-economici din care pot fi amintiți: nevoia de capital, strategia de dezvoltare, dimensiunea organizației, precum și complexitatea activității pe care o desfășoară, exprimând dorința de expansiune sau nevoia de micșorare. În același timp, renumele și trecutul firmei pot influența nevoia de modificare a capitalului. Industria aeronautică este un sistem ce necesită un grad ridicat de implicare din partea tuturor stakeholderilor pornind de la forța de muncă și până la managementul superior sau al stakeholderilor externi, precum și investiții la un nivel superior și de aceea, pentru menținerea standardelor și continuitatea activității sunt necesare investiții permanente care să consolideze poziția pe piață a entității. În plus, s-a descoperit că evenimentele și întâmplările prealabile în cadrul organizației au oferit un fond de date istorice care au definit condițiile limită în care ar fi putut fi prelucrate decizile. (Trull, 1966)

Decizia de majorare, menținere sau diminuare a numărului de acțiuni sau părți sociale, poate fi influențată doar de factori economici printre aceștia enumerându-se nevoia de suplimentare a capitalului (cu modificarea sau nu a numărului de acționari), imposibilitatea de acoperire a obligațiunilor etc. În acest ultim caz shareholderii pot hotârî, de comun acord, transformarea obligațiunilor în acțiuni , funcție de nevoile financiare ale entității.

O altă situație este aceea întâlnită în cazul SC de Avioane Craiova SA , care, din cauza imposibilității atragerii de noi credite sau investitori puternici, a fost obligată să apeleze la ajutorul acționarilor care au contribuit financiar, sume care ulterior au fost considerate participație la profitul societății.

Numărul de acțiuni ale unei societăți comerciale devine mai vulnerabil odată cu intrarea entității pe o bursă de capital națională sau străină. În acest fel jucătorii de pe burse pot influența ascensiunea sau declinul entității. Mergând pe firul logic, orice societate cotată este supusă anual auditării situațiilor financiare. Societățile care realizează auditul pot influența majoritatea deciziilor luate de stakeholderii bine informați. De exemplu, Romaero a fost auditată în perioada 2008-2012 de SC Rombac Audit și Consultanță SRL, plătind o sumă de 9.000 euro pe an, primind un rezultat favorabil, o opinie fără rezerve, în timp ce Turbomecanica SA a avut ca auditor principal pe Delloite primind o opinie cu rezerve și plătind 33.000 euro în 2010 și 27.000 euro în 2011. În consecință, un stakeholder bine informat, în urma analizării acestor informații, va lua decizia de a investi în Aerostar.

În cazul shareholderilor societăților comerciale care acționează în industria aeronautică, se observă, asemenea celorlalte domenii de activitate, un număr de decizii luate la nivel strategic, managerial și operațional (Stevens și LaPlante, 1986), însă datorită caracterului de oligopol al pieței, factorii de influență ai procesului decizional au un impact mai redus.

Reprezentanți ai intereselor financiare legitime în societate, acționarii, așteaptă remunerarea capitalului investit prin intermediul dividendelor sau a riscului asumat prin creșterea valorii acțiunilor deținute. Cele două posibilități de remunerare nu sunt garantate, aceasta depinzând de modul în care evoluează societatea comercială, și, în acest mod, bunăstarea și averea acționarilor este influențată de creșterea sau descreșterea valorii organizaționale.

În concluzie, shareholderii vor avea în vedere opțiunile de dezvoltare, de restrângere sau de reorganizare ale unei entități și vor adopta strategii simple sau strategii complexe în funcție de potențialul financiar și limitările pieței. Configurarea anumitor scenarii oferă părților interesate un orizont mai larg asupra a ceea ce s-ar putea întâmpla în realitate față de previziunile realizate anterior, setul informațional alertând managerii despre intervențiile ce se impun pentru a asigura atingerea obiectivelor propuse. (Caraiani et al, 2010)

Salariații

România este o piață țintă importantă, astfel configurația produsului final a ajuns să reprezinte o combinație între poziția centrală în cadrul unei piețe majore de desfacere (forță de muncă specializată la costuri relativ reduse) și soluții logistice eficiente.

Prin slujbele deținute, angajații își asigură un anumit nivel de trai, pentru ei și familiile lor. În schimbul muncii, competențelor și abilităților salariaților puse la dispoziția angajatorului, aceștia așteaptă, în mod legitim, salarii, beneficii, tratament corect și securitate la locul de muncă.

Industria aeronautică este guvernată de standarde înalte de calitate a produselor și serviciilor oferite, pregătirea forței de muncă fiind o componentă esențială în vederea formării profesionale pe meseriile de bază din această industrie.

Analizând numărul mediu anual de angajați, comparativ cu cota de piață a societății unde lucrează se observă o legătură directă între cele două componente. Astfel, Aerostar SA, lider de piață cu o influență de peste 30% în toată perioada analizată, are un număr mediu de peste 1200 angajați, Turbomecanica, cu o cotă de piață în scădere (12% în 2008 la 8% în 2011), prezintă o reducere a forței de muncă de la 600 la 400 angajați. Avioane Craiova, cel mai grav afectată de criza financiară, cu cotă de piață sub 4% a înregistrat o reducere a numărului mediu de salariați de la 871 în 2008 la 315 în 2012.

În anul 2014, față de anul 2013, Aerostar SA a prezintă un număr constant de personal, însă ponderea salariați proprii – salariați muncă temporară suferă o modificare de 3pp. Analizând aceste cifre reiese faptul că, datorită comenzilor primite de la clienții externi coroborat cu urgența realizării produsului final societatea a mărit numărul anagajaților proprii dar, în același timp, a și atras de pe piața muncii personal temporar.

Fiind principalul angajator din industrie de pe piața muncii din regiunea de est a României managementul ca și stakeholder principal are în vedere o structură întinerită a salariaților, cu un nivel de pregătire și specializare diferit, funcție de necesitățile companiei. Astfel, în structura personalului ca și nivel de pregătire și specializare se întîlnesc angajați cu studii superioare(25%-31%), liceale, absolvenți de școli profesionale (52%-68%) dar și personal calificat la locul de muncă.

Aerostar SA pune la dispoziția angajaților săi programe de training care să susțină posibilitatea de formare a resursei umane cu competențe multiple spre deosebire de competitorii săi. Astfel, aceasta realizează instruirea personalului în specializări și competențe care nu sunt asigurate pe piața muncii în alt mod cum este de exemplu programul de calificare la locul de muncă a personalului. Participarea la traininguri numără peste 1200 cursanți anual, unii participând la mai multe programe de acest fel în cursul anului, valoarea totală a acestora crescând de la 0,4% în 2008 la 1,23% din cheltuielile salariale în 2012.

Preocupare constantă și majoră a managementului față de personal se face prin plan de instruire a personalului pentru anul în curs, plan ce cuprinde cursuri de instruire externă la sediul firmelor (clienților) și instruire internă. Ca și acțiuni necesare se întocmesc analize asupra ocupării forței de muncă ce au la bază preocuparea managementului de asigurare a resurselor umane necesare implementării strategiei entității:

– analiza situației resurselor umane – strucura și calitatea personalului, rezultatele evaluării profesisonale, precum și

– măsuri în vederea acoperirii posturilor ce vor deveni vacante ca urmare a îndeplinirii condițiilor de pensie pentru limita de vârstă a unor salariați.

În ceea ce privește vârsta medie a angajaților în companiile de profil se observă o populație îmbătrânită, vârsta medie a personalului este de 50 ani la bărbați și 48 ani la femei, experiența în aviație fiind, în medie, de 26 ani (Avioane Craiova). Același fenomen s-a observat și în cazul Aerostar unde vârsta medie a salariaților este de 48 ani iar experiența în domeniu este de 23 ani. Conform reprezentanților Romaero SA, resursa umană disponibilă nu mai reprezintă un atu principal deoarece este îmbătrânită – ceea ce impune desfășurarea unei politici coerente pentru menținerea ei.

Planuri de stimulare sau de motivare financiară de tipul: „morcovul și bățul”: plată în acord cu muncitorii, opțiuni privind cumpărarea de acțiuni pentru directorii executivi, recompense speciale pentru angajatul lunii ori al anului sau comisioane pentru agenții de vânzare sunt considerate de Kohn (1993) ca neproducătoare de efecte semnificative întrucât:

– cercetările arată că recompensele asigură doar supunerea conformă temporară a angajaților, acestea încetând odată cu dispariția recompenselor;

– asumpțiile psihologice ale acestor planuri greșite nu pot produce schimbări de durată, persistente sau permanente în atitudinile și comportamentul angajaților. Pentru a produce schimbări de durată în comportamentul angajaților, ar trebui să se îndrepte privirea spre stimulente financiare care să acționeze asupra valorilor care stau la baza atitudinilor și comportamentului angajaților. Aceasta ține de comportament organizațional și cultură organizațională.

Gradul mediu de sindicalizare a societăților aeronautice planează în jurul valorii de 80-90%. Astfel, în 2014 Aerostar a înregistrat o rată de de 82,8% iar Avioane Craiova de 99,63%.

În mod specific, relaționalismul este descris ca moderator al fiecărui membru cu privire la: factori individuali; factori situaționali; procesul de decizie. (Pelton et al, 1999)În cele din urmă, eficiența costurilor, fezabilitatea tehnică, corectitudinea și utilitatea sunt unele criterii de decizie după care s-ar ghida salariații.

Furnizorii

Orice societate comercială se bazează pe furnizori pentru a se aproviziona cu materii prime și materiale care influențează calitatea produsului finit. În schimb, entitatea se obligă la respectarea atât a contractelor cât și a procedurilor de achiziție, inclusiv al atributului de transparență.

Entitatea își rezervă dreptul de a examina potențialul furnizorilor în vederea asigurării conformității cu standardele de calitate și obiectivele de performanță ale semifabricatelor sau produselor finite (în speță aerostructuri, componente, ansambluri, trenuri de aterizare și sisteme hidraulice, sisteme electornice, comunicații și IFF etc.)

Unul dintre factorii de influență în alegerea furnizorului este criteriul geografic. Acesta presupune o atentă analiză a costurilor de transport, a posibilităților de transport (aerian/naval/terestru), distanța față de furnizor, precum și capacitatea acestuia de a livra ritmic și la aceiași parametri, ceea ce denotă continuitatea producției și livrării conform contractului.

Un alt factor important îl constituie mixul dintre preț, calitate și cantitate. Standardele stricte de calitate a produselor fabricate și serviciilor prestate constituie o caracteristică specifică industriei aeronautice, existând standarde internaționale ce impun o calitate ridicată pentru toate ansamblele și subansamblele aeronautice fabricate. In aceste condiții, mixul devine doar o corelație între preț și calitate.

Aerostar SA își selectează furnizorii pe bază de licitații, necesarul de aprovizionat fiind definit în Planul Anual de Cumpărări. În cazul furnizorilor unici, se efectuează trimestrial analiza periodică a performanțelor comerciale ale acestora, în timp ce pentru ceilalți furnizori această analiză este prevăzută la perioade de doi ani. În cadrul procesului de evaluare a furnizorilor unici se analizează, în fiecare caz, oportunitatea constituirii în cadrul entității a unui stoc minimal de siguranță din produsele livrate de furnizorul respectiv. În paralel, permanent, se realizeazã o cercetare de piață pentru identificarea unor furnizori alternativi, astfel încât numãrul furnizorilor unici să fie cât mai redus.

Multe firme își propun desfășurarea activității în condiții de economicitate, eficacitate și eficiență, însă datorită utilizării unor materiale și tehnici distincte, o parte dintre ele nu reușesc să găsească echilibrul perfect, ceea ce duce la anularea, de exemplu, de serii întregi de produse finite (în speță avioane).

Un exemplu este chiar avionul Tupolev Tu-144 care a avut un număr de doar 16 unități produse și a fost scos din producție după doar 16 ani, spre deosebire de Boeing 737 care, deși a fost lansat cu 2 ani înaintea modelului Tupolev este încă în fabricație din 1966.

Conform lui Piternick (1990), printre factorii de influență ai procesul decizional la nivelul furnizorilor se numără următoarele grupe: factorii de disponibilitate, factorii de cost, factorii de confort și factorii speciali de calificare.

Clienții

Clienții reprezintă un grup distinct din rândul stakeholderilor. Aceștia sunt cei care generează veniturile societății, fără de care firma nu și-ar putea finanța activitatea și astfel asigură continuitatea. În schimb, clienții așteaptă produse și servicii conforme cu specificațiile solicitate.

Alegerea unei clientele puternice, poate duce, pe termen lung la o majorare a veniturilor totale și în acest mod la creșterea cotei de piață. Un factor important în selectarea clientelei îl constituie capacitatea societății de adaptabilitate a producției la nevoile clienților, atragerea și profitabilitatea fiind una din prioritățile entității deoarece clienții iau în calcul cota de piață, rata capitalului angajat și creșterea vânzărilor.

Modul clienților de percepere a entității, poate fi exemplificat prin cazul filialelor unor mari grupuri internaționale din domeniul industriei aeronauticii precum cel al Eurocopter sau Unison Engine Components care, într-o perioadă relativ scurtă de timp au reușit să se poziționeze pe primele locuri în domeniu.

În ceea ce privește strategia entității referitoare la portofoliul de clienți, identifică nevoile viitoare ale clienților și împreună cu alte grupuri de stakeholderi, evaluează și decid alegerea partenerilor de afaceri în vederea dezvoltării parteneriatelor pe termen lung.

La nivel de sector se observă o îmbunătățire a proceselor și în zona actului managerial, cu scopul formării capabilităților de asigurare a gradului de satisfacție a celor mai înalte cerințe ale clienților.

Prin analiza atentă a furnizorilor și clienților se observă o oarecare interdependență între societățile care acționează la nivel de sector. Vânzările Aerostar SA au la bază contracte anuale și multianuale încheiate cu diferiți clienți precum Airbus, MApN și Boeing. În portofoliul de clienți principali ai Romaero SA se numără: Boeing, BAE Systems, Bombardier, Spirit Aerosystems, I.A.I., SABCA, SAAB, Patria, Aerolean and SK10.

Romaero și-a intensificat continuu eforturile de marketimg pentru identificarea de clienți suplimentari în vederea realizării volumului de venituri previzionate cu focalizare pe firme capabile să atribuie contracte complexe, cu valoare mare. În acest sens, pentru fabricația de aerostructuri se are în vedere stabilirea unor relații cu firme care au obligații de contrapartidă pe contracte deja încheiate și cu lucrări efectuate către parteneri din România și în același timp sunt capabile să transmită pachete de lucrări semnificative.

Turbomecanica are ca direcție strategică acceptarea fluctuației rezonabile a cerințelor clienților, coroborată cu politica de globalizare a fabricației de piese în piața mondială, politică aplicată de marile companii, piață de desfacere vastă și identificare pretențioasă, piața componentelor și subansmablelor pentru motoare de aviație. Clienții Turbomecanica în 2010 au fost – Rolls Royce; General Electric (care a participat la cifra de afaceri în proporție de 32%); IAR Brasov (a influențat vânzările cu 21%); MApN, Agusta, Pratt&Whitney și Aviall SUA. Datorită calității de client, orice societate comerială își poate exercita dreptul de a cere un audit pentru stabilirea conformității produselor și serviciilor. Astfel, Rolls Royce a efectuat un audit de supraveghere pentru sistemul de management calitate și pentru controlul pieselor clasificate Rolls-Royce (piese critice și senzitive). În urma raportului nu au fost constatate neconformități și au fost formulate trei propuneri de îmbunătățire, dintre care o propunere a fost implementată, celelalte două fiind în analiză pentru stabilirea de acțiuni corective, preventive și de îmbunătățire.

În ceea ce privește clienții societății Avioane Craiova, nu se observă o dependență a entității față de un singur client, grup sau grupă de clienți. Conform raportului anual, principalii clienți ai societății sunt: Ministerul Apărării Naționale (Departamentul pentru Înzestrare, Statul Major al Forțelor Aeriene, Statul Major al Forțelor Navale), Serviciul Român de Informații, Ministerul Afacerior Interne, SC Eurocopter.

Investitorii

Un investitor sau grup de investitori poate decide să investească sau nu, într-o măsură mai mică sau mai mare capital cu scopul obținerii de profit. În acest caz, societatea comercială acționează în direcția atragerii unui potențial investitor prin prezentarea unor rezultate atractive prin unii indicatori precum măsuri de levier, dimensiunea firmei, riscuri asumate, condiții de piață de valori și alte condiții macroeconomice.

Investitorii considerând valorile personale, ca avînd un plus semnificativ față de factorii financiari în alegerea investițiilor (Beal et al., 2005 și Sparkes, 1998), au concluzionat că valorile personale interacționează cu ratele previzionate de rambursare pentru a stabili o opțiune de investiții.

Mediul de luare a deciziilor poate fi dimensionat în mai multe moduri. Două dintre cele mai importante, și cele pe care Wiliams (1983) le consideră esențiale, sunt: rolul factorilor de decizie în legătură cu mediul și tipul de decizie în curs de revizuire. Prin analiza amănunțită asupra societăților care acționează în industria aeronautică s-a observat că decizia privind procesul investițional recent, dar și viitor, aparține în egală măsură managementului entității dar și investitorilor.

Entitatea încheie proiecte de investiții și de dezvoltare detaliate prin indicarea finalității investiției (productivitate, calitate, activitate), asigură dezvoltarea competențelor adică modul cum va fi susținută capacitatea companiei de a se adapta și de a-și îmbunătăți permanent performanțele în vederea promovării pe o nouă piață a produselor existente sau reducere a numărului de segmente de piață sau mărirea dimensiunii acestora.

Statul

Statul face parte din categoria stakeholderilor ce pot influența procesul decizional și exercită mai multe roluri și anume de: investitor, furnizor, client, însă cel mai important rol pe care poate să îl aibă este cel de legiutor.

Sprijinul statului constă în punerea la dispoziție a resurselor necesare (de reglementare legislativă, materiale, financiare sau organizatorice pentru rezolvarea problemelor majore). Acesta poate constitui sursa propunerilor pentru obiective strategice și măsuri de redresare a situației economico-financiare cum este cazul SC Romaeso SA.

Un exemplu elocvent de intervenție a statului pentru protejarea propriei industrii aeronautice este cel legat de Programul Concorde. Astfel, statul american pentru a diminua efectele economice cu impact negativ asupra propriei dezvoltări aeronautice (programul Boeing SST era în derulare și erau demarate primele faze de producție) a inițiat o lege prin care avioanele Concorde, de fapt ale concurenței franceze și britanice, având o mare poluare sonoră, să fie interzise pe aeroporturile americane, invocându-se legislația în domeniul de mediu în zona în care va opera aeronava. În consecință, programul Concorde a fost compromis și după cîțiva ani producția de avioane de acest tip a încetat.

Competitorii

Spre deosebire de alte ramuri ale economiei, industria aeronautică națională prezintă o caracteristică rar întâlnită și anume caracterul de oligopol al acesteia, făcând aproape imposibilă intrarea noilor societăți comerciale din domeniu atât datorită barierelor de intrare și ieșire de pe piață cât și unicității obiectului de activitate.

Pentru exemplificare s-a luat situația concurențială a IAR Brașov pe o perioadă de activitate de 5 ani, și anume între 2008-2012, prezentată în Raportul anual al societății:

Tabel 6 Prezentarea principalilor concurenți pe tipuri de produse )

Sursa: prelucrare proprie pe baza literaturii de specialitate

În aceast studiu a fost propusă analizarea procesului decizional a cincisprezece entități din industria aeronautică românească și determinarea tipului de decidenți, varietatea deciziilor specifice și motivul specificității acestora.

Din analiza efectuată a reieșit existența unei presiuni bilaterale atât a stakeholderilor asupra entităților în vederea realizării unor investiții cu profitabilitate maximă dar și a companiilor asupra stakeholderilor în vederea aprobării deciziilor de investiții a managerilor sau a adoptării unor decizii strategice privind dezvoltarea produsului, a piețelor de desfacere etc. (vezi figura nr. XX DIN PARTEA DE TEORIE)

Teoria stakeholderilor arată că toate persoanele care intră în contact cu firma – de la angajat la acționar, de la furnizor la client, de la contabil la auditor – pot influența procesul decizional și astfel, rezultatul final.

Interesele fiecărui grup de stakeholderi (investitori, acționari, clienți, furnizori, salariați, stat) într-o entitate are la bază minimizarea riscurilor, în special a riscurilor de natură financiară, legale și de reputație, ducând astfel la îndeplinirea responsabilității față de toate părțile interesate. (Morariu, 2013)

Stakeholderii, prin previziunile economice, organizarea, coordonarea și controlul entității pot lua decizii referitoare la modificarea capitalului social, a numărului de acționari, cotarea sau nu la bursă, intrarea pe alte piețe, și implementarea de strategii în vederea adoptării acestor măsuri. În același timp însă, stakeholderii pot lua și hotărâri de a limita producția dacă studiile de specialitate indică a fi necesară aceasta.

În același context stakeholderii trebuie să analizeze previziunile interne privind evoluția costurilor pe activități și clienți, marketing etc având în vedere elemente-cheie în previziune și anume obiective privind activitatea și veniturile, proiecte de investiții și de dezvoltare, acțiuni comerciale de amploare, clasificate în ordinea priorităților. De asemenea, stakeholderii analizează proiectele de investiții și de dezvoltare detaliate cu indicarea finalității investiției dar și a rezultatelor cuantificabile.

Diagnosticul industriei aeronautice

Obiective

Stabilirea cadrului de analiză prin evaluarea diagnosticului de natură non-financiară

Diagosticarea stării de performanță financiară la nivelul industriei aeronautice

Analiza ratelor și indicatorilor de solvabilitate, lichiditate și rentabilitate

Diagnosticul sectorului industriei aeronautice

Identificarea și evaluarea unui segment de piață necesită urmărirea evoluției mai multor factori de decizie. Aceștia sunt atent dispersați în toate ariile ce înconjoară fiecare entitate în parte. Drept urmare, vom realiza o analiză de suprafață care să evidențieze elemente din zona juridicului, tehnologicului, umanului și, nu în ultimul rând, constituente ce țin de partea financiară. Ulterior urmează să se demonstreze criteriile, care modificate vor conduce la îmbunătățirea rentabilității interne.

Industria aviatică românească a trecut prin mai multe etape: o etapă de început, un număr de etape de diversificare, o serie de programe și faze noi de dezvoltare a capacităților, precum și mulți ani de cercetare și noi începuturi.

În industria aeornautică națională, domeniul principal de activitate este producția. Conform clasificării activităților din economia națională, obiectul principal de activitate este fabricarea de aeronave și nave spațiale – cod CAEN 3030.

Aflat încă în perioada de creștere, sectorul industriei aeronautice prezintă în continuare un interes sporit față de investitorii autohtoni și străini. Profiturile în creștere, chiar și în perioada crizei economice, sunt urmare interesului firmei de a susține dezvoltarea pieței. Astfel, s-a acționat în direcția minimizării costurilor operaționale, cu menținerea constantă a tehnologiei utilizate și a calității produselor finite.

Diagnosticul situației juridice

Societățile comerciale, mai noi sau mai vechi, cu experiență proprie sau filialele, au fost pe rând înregistrate la Registrul Comerțului sub codul CAEN 3030. Ceea ce diferențiază entitățile la nivel de sector, după cum se poate observa în Tabelul 2 (pag 13), este forma de organizare juridică. Deși ponderea S.A.- S.R.L este echilibrată, observăm o înclinație către răspundere limitată a managementului superior, mai ales în cazul societăților cu cifră de afaceri medie sub 5.000.000 lei. Această alegere este notabilă și în cazul entităților care au ieșit de pe piața industriei aeronautice fie prin faliment, fie prin schimbarea obiectului de activitate.

Societățile comerciale din eșantionul analizat dețin toate registrele și evidențele cerute de legislația în vigoare, și de asemenea, din punct de vedere fiscal, entitățile și-au achitat toate datoriile față de stat. Contractele cu furnizorii și clienții săi sunt ferme, însă cu toate acestea, datorită fluctuațiilor monetare externe nefavorabile, la care se adaugă lipsa de noi contracte și investitori, există companii de top care riscă să declare faliment în următorii ani precum: Turbomecanica SA, Avioane Craiova SA și Construcții Aeronautice SA.

În calitate de persoană juridică română, conform Codului Fiscal, întreprinderile analizate plătesc impozit pe profit anual de 16%, cu plăți anticipate efectuate trimestrial, actualizate cu indice de inflație estimate cu ocazia elaborării bugetului inițial al anului pentru care urmează să se facă plățile anticipate (în cazul entităților mari și a filialelor). Termenul până la care se efectuează plata impozitului anual este termenul de depunere a declarației privind impozitul pe profit. Societățile comerciale evaluate sunt plătitoare de TVA: 24% pentru toată gama de produse și servicii oferite.

Evaluarea internă privind dreptul muncii a ilustrat că o serie de entități au omis să plătească impozitele și contribuțiile datorate statului în numele salariatului conform legii, și chiar în unele cazuri au întârziat plata salariului net. De regulă, aceasta se datorează lipsei contractelor stabile ceea ce în fond reprezintă venituri constante.

Diagnosticul comercial

Diagnosticul comercial s-a realizat prin aplicarea unei analize asupra întregului segment de piață al industriei aeronautice evaluând clienții, precum și produsele și serviciile oferite, promovarea acestora sau concurența.

Potrivit cercetărilor ulterioare putem afirma că segmentul industriei aeronautice naționale este bazat pe o economie de emergență de tip oligopolistă. Specificitatea sectorului este dată de numărul și puterea de cumpărare a clienților. În urma unui studiu asupra clientelei la nivel de sector s-a observat că peste 90% dintre aceștia formează liantul invizibil între societățile comerciale producătoare de pe piață. Printre entitățile cumpărătoare cu un renume internațional se numără: Airbus, MapN, Boeing, BAE Systems, Bombardier, SABCA, SAAB.

Gama de produse și servicii oferite este foarte variată. Pe partea de producție de ansamble și subansamble, Aerostar SA poate fi considerat exemplul propice datorită diversității pe care o oferă. Acest aspect a condus la menținerea poziției pe piață pe timp îndelungat. Doar apariția unui competitor susținut financiar de una dintre cele mai mari puteri în domeniul aeronautice a reușit să o surclaseze.

Entitățile mici și mijlocii se identifică printr-o gamă relativ redusă de servicii, însă cu un portofoliu de clienți fideli care să le asigure o cifră de afaceri constantă. Aceștia de regulă preferă o piață de desfacere internă datorită posibilității de adaptare la nevoile clienților. Pe de cealaltă parte, entitățile mari, preferă să își îmbunătățească portofoliul de clienți cu firme de renume de pe plan internațional. Pe termen lung, renumele format va atrage mai mulți investitori și cumpărători naționali și internaționali.

Diagnosticul tehnologic

Evoluția tehnologică are un rol decisiv în dezvoltarea durabilă prin crearea și consolidarea avantajului competitiv concurențial durabil. Ritmul rapid al diversificărilor ce au survenit în ultimii 20 ani în mediul organizațional a fost determinat și de evoluția tehnologică care a permis crearea unor certe avantaje competitive în industria aeronautică națională și internațională.

Potențialul tehnic și tehnologic este determinat de starea utilajelor prin evaluarea nivelul de uzură, gradul de tehnologizare și a potențialul de modernizare. Astfel, pentru determinarea unui diagnostic tehnologic cât mai aproape de realitate, se vor aprofunda elemente privind:

starea și performanța mijloacelor și echipamentelor de producție;

capacitatea de producție;

organizarea activității de producție;

rezultatele activității de cercetare dezvoltare;

impactul utilizării tehnologiei actuale asupra mediului.

Specificul sectorului industriei aeronautice permite identificarea unor trăsături clare asupra performanțelor permise în sediile de producție datorită Sistemelor de management de calitate și mediu strict implemetate la nivel de companie. Printre aceste standarde amintim:

ISO 9001:2008 Sisteme de management al calității – Cerințe

AS/EN 9100 C:2009 Standarde de management al calității în industria aeronautică

ISO 14001:2004 Sistemul de management al mediului

AQAP 2110 Cerințe privind asigurarea calității proiectelor de design, dezvoltare și producție emise de NATO în 2003.

Prin implementarea programelor de calitate se urmărește realizarea și promovarea satisfacerii clienților existenți, atragerea de clienți noi, creșterea competitivității pe latura calitativă, îmbunătățirea continuă a calități și motivarea angajaților.

Pe acest tip de piață, configurarea caracteristicilor cheie ale unui produs trebuie să fie atent gestionate pentru îmbunătățirea performanței, duratei de viață și modului de fabricare. De asemenea, se ține cont de controlul calității în timpul procesului de producție, în cazul în care produsul nu poate fi verificat la un moment ulterior.

Managementul are ca preocupare continuă perfecționarea funcționarii sistemului calității asociind astfel rezolvarea practică a dificultăților de calitate cu punctele sale forte prin folosirea unor sisteme de ultimă generație și ținând seama de costurile ridicate de achiziționare și întreținere a utilajelor. În acest sens, se poate exemplifica SC Aerostar SA prin continuarea aplicării proiectului demarat în 2012 Crearea unei noi capacități de fabricație pentru diversificarea producției și creșterea exportului.

Diagnosticul de mediu

Dacă analizăm partea de mediu și cum acționează firma în a-l proteja, putem observa câteva companii pe care aceasta le promovează în acest sens. Entitățile autohtone cu o cifră de afaceri considerabilă, alături de sediile marilor companii din industrie, prezintă în politica de dezvoltare a firmei o serie de campanii de protejare a mediului înconjurător.

Managementul de mediu al unei societății care acționează în industria aeronautică asigură condiții pentru:

conștientizarea, implicarea și obligația salariaților pentru implementarea nu numai a politicii și obiectivelor în domeniul calității ci și a mediului;

instruirea și responsabilizarea angajaților în vederea îndeplinirii sarcinilor ce le revin;

păstrarea unui nivel înalt de performanță în domeniul calității păroducției;

analiza periodică a politicii referitoare la calitate și mediu în scopul adecvării ei continue;

conformarea cu legislația de mediu și alte cerințe aplicabile organizației;

îmbunătățirea continuă a performanței de mediu prin: evitarea poluării și accidentelor ecologice, conservarea ambientului și a resurselor naturale,

Necesitatea implementării unor programe de management care să certifice implicarea societății comerciale în dezvoltarea durabilă, este dată de aplicarea și calificarea pentru autorizații integrate de mediu. Cel mai concludent exemplu este cel al Turbomecanica SA – ANEXA!!!

Diagnosticul de resurse umane

În diagnosticarea resurselor umane ale unei firme se pune accent pe de o parte, pe dimensiunea, structura și comportamentul acestora, iar pe de alta parte pe eficiența potențialului uman. Acesta vizează stabilirea caracteristicilor resurselor umane disponibile și adecvarea potențialului uman, atât cantitativ, cât și calitativ la obiectivele firmei.

În ceea ce privește migrarea personalului, societățile comerciale se bucură de o stabilitate crescută față de alte sectoare datorită gradului de tehnologizare ridicat.

Grafic 1 Situația salariului mediu în perioada 2005-2012

Sursa: Prelucrare proprie pe baza datelor de pe BDI Thomsons Reuters – Aerostar SA

După cum se poate observa în Graficul de mai sus, perioada cuprinsă între anii 2005-2007 este caracterizată de o tendință preponderent de majorare a salariului mediu pe angajat. În aceeași perioadă se observă Îngrădire a numărului de angajați full-time, trend menținut și pe perioada crizei financiare și mult după aceasta. Scăderea numărului de angajați coroborat cu majorarea cheltuielilor de personal înregistrate în perioada post-criză poate fi cauzată de necesitatea entității de implementare a unei noi politici de reducere de costuri, astfel pentru activitatea sezonieră angajează forță de muncă cu contract pe perioadă determinată. Cheltuielile relativ ridicate cuprind și proiectele de training la care participă angajații entității.

La nivelul societății comerciale Avioane Craiova SA și Turbomecanica SA se observă cheltuieli salariale duble comparativ cu Aerostar SA. Aceasta se datorează ventilării excesive a forței de muncă.

Grafic 2 Productivitatea angajaților în perioada 2005-2012

Sursa: Prelucrare proprie pe baza datelor de pe BDI Thomsons Reuters

La începutul anului 2005, Turbomecanica prezintă o rentabilitate sporită, însă începând cu sfârșitul anului 2007 greu reușește să ajungă din urmă Aerostar SA, lider de sector pe toată perioada analizată.

Pentru majoritatea entităților care acționează în segmentul industriei aeronautice, angajații au reușit să își mențină trendul ascendent al productivității, chiar și dacă creșterea a cunoscut o rată descrescătoare. Mediul de lucru al salariaților, constituie un motiv pentru încheierea și reînnoirea periodică a convențiilor de protecție a muncii. În plus, entitățile dispun de personal de conducere cu o vastă experiență internațională în domeniu.

Diagnostic investițional

În industria aeronautică, provocările strategice țin atât de performanța economică în sine, menținerea pe piață prin cel mai bun cost pentru calitatea livrată, dar și de eficiența reacției la problemele globale ale societății umane care privesc resursele epuizabile. Drept urmare, dezvoltarea în mediul puternic concurențial necesită concentrarea asupra proceselor de îmbunatățire continuă, de modernizare și dezvoltare a programelor intense de îmbunătațire și de adaptare a structurii organizației la cerințele afacerilor.

Motor esențial al dezvoltării în contextul globalizării și integrării, procesul investițional crește inclusiv competiția cu scopul coordonării și priotizării obiectivelor și resurselor la nivel regional printr-o abordare strategică.

Activitatea investitorilor străini dar și creșterea investițiilor pe piața internă au contribuit în mod semnificativ la implementarea strategiilor anterioare și la performanțele actuale. Este o practică avansată printre statele UE și o precondiție pentru creșterea capacității de absorbție a fondurilor structurale prin proiecte care să servească societăților comerciale. Din punct de vedere al investitorilor, România, rămâne în continuare o țară atractivă, dar pentru a rămâne competitivă se va axa pe următoarele câteva direcții:

îmbunătățirea climatului de afaceri

propuneri legislative noi

investiții majore și susținute în infrastructură

o mai bună absorbție a fondurilor europene

control bugetar judiciar, strategie și planificare bugetară coerentă

Realizarea de programe de investiții duce la intrarea agentului economic în lanțurile de furnizori autorizați ale marilor companii integratoare de produse de aviație. Crearea unui pol național al industriei de aviație capabil să intre în parteneriate strategice cu firme internaționale de renume în acest domeniu prin programe strategice este o necesitate susținută de stakeholderii interni din industria de aviație românească.

Investițiile firmelor străine cu profil aeronautic efectuate în România

In ansamblul său, industria aeronautică și de apărare din România a cunoscut procese profunde de reașezare și restructurare în raport cu evoluțiile specifice ale industriei de profil în plan internațional și local. În vederea unei mai bune înțelegerii a importanței pe piața internă cât mai ales pe cea externă a firmelor alese pentru a fi analizate se vor prezenta câteva referințe despre acestea.

Având în vedere necesarul foarte mare de resurse financiare și tehnologiile de vârf utilizate se impune dezvoltarea acestui sector al economiei doar printr-o cooperare extinsă cu marile firme europene – în primul rând pe baza unor investiții strategice ale acestora – iar pe de altă parte este necesară o creștere a gradului de specializare, resursele disponibile trebuind direcționate spre subdomeniile industriei aeoronautice în care există un cert avantaj competitiv.

Firma Universal Alloy Corporation (UAC) din Statele Unite ale Americii, componentă a Concernului Montana Lech Componente AG-USA a construit o fabrică de componente aeronautice (profile extrudate de aluminiu ușoare) în localitatea Dumbrăvița – județul Maramureș care este cea mai modernă întreprindere de profil din Europa. Proiectul greefield are alocat un buget însemnat, de peste 30 milioane dolari, deschizându-se și o linie de finanțare la Erste Bank. Produsele realizate vor acoperi aproximativ 50% din necesarul de profile Airbus pentru industria aeronautică din Europa. În acest context este de înțeles de ce firma Airbus a ales să investească în industria aeronautică românească.

Un alt investitor important pentru industria de profil din țara noastră și anume Aernnova Aerospace Sa din Spania – principal funizor pentru cei mai mari constructori din domeniul aeronauticii internaționale Airbus, Boeing, EADS-CASA, Bombardier, Eurocopter și Sikorski. Firma a înființat în România Societatea Aernnova European Components SRL, domeniul de activitate declarat fiind „fabricarea de aeronave și nave spațiale”. Această firmă este implicată în contracte cu Airbus prin care a intrat în programul de proiectare și producție a noului model A350.

Concernul european EADS a înființat împreună cu IAR Brașov compania aeronautică Eurocopter România ca filială a Eurocopter SAS – divizia constructoare de elicoptere a concernului în care firma românească are o participare minoră (49%). Prin această firmă asigură mentenanța și reparațiile necesare elicopterelor produse de concernul european acoperind o parte din piețele de profil din sud-estul Europei. În perioada analizată firma și-a mărit atât cifra de afaceri cât și numărul de angajați, creându-se astfel premisele ca firma românească să devină un actor important în acest segment de piață strict specializat.

Divizia germană a aceluiași grup european EADS, prin firma Premium Aerotec a construit pe platforma de la IAR Ghimbav o fabrică ce produce și asamblează componente pentru aeronavele Airbus (A320, A330/340, A380) utilizându-se tehnologii de vârf la nivel mondial.

Premium Aerotec a încheiat un contract cu IAR Ghimbav în valoare de 90 milioane Euro ce vizează o investiție de tip green-field pentru construirea unei fabrici de componente aeronave în județul Brașov.

Guvernul României oferă un sprijin de 43 milioane euro pentru EADS în vederea dezvoltării unui parc tehnologic aerospațial pe un teren al IAR Ghimbav, investiția de 90 milioane euro fiind considerată strategică jumătate va fi suportată de Guvernul României (43 milioane euro pentru capital tehnologic pentru active, iar 25 milioane euro pentru transfer de tehnologie și instruire), restul investiției fiind suportat de EADS.

Această investiție generează în următorii 10 ani o cifră de afaceri cumulată de peste 700 milioane euro și va crea 700 locuri de muncă în sector aerospațial de înaltă tehnologie .

Pentru a satisface cererea crescândă a pieței și a tehnologiei, respectiv pentru a rămâne lider pe piața din România Premium Aerotec investește în primul rând în formarea profesională a angajaților.

Grupul BAE Systems care activează în domeniul apărării și în cel aerospațial a desemnat compania Aerostar SA din Bacău drept contractor principal în cadrul programului de conversie a unor avioane de pasageri în avioane de transport marfă a unor avioane tip BAE 146-200. Ulterior, entitatea a materializat un contract pe o perioadă de 5 ani în vederea fabricării de chesoane pentru avioanele Airbus A320 și A321 cu același producător român.

Firma Messier Dowty a încheiat cu firma Aerostar o serie de contracte multianuale privind subcontractarea fabricației de trenuri de aterizare pentru avioane din clasa „aviație generală”.

Producătorii de avioane, furnizorii integratori care doresc să-și externalizeze producția către o facilitate care să le ofere beneficiul unor costuri competitive, în condițiile în care externalizarea se face către o facilitate din Europa care îndeplinește normele de calitate impuse pentru domeniul aerospațialîși îndreaptă din ce în ce mai mult atenția către societățile de profil din România care are două atuturi puternice și anume: este membră a NATO și membră cu drepturi depline a Uniunii Europene cu toate consecințele și avantajele ce decurg de aici.

Investiții proprii ale entităților din industria aeronautică

Aderarea la Uniunea Europeană a presupus noi provocări pentru industria românească impuse de cerințele Pieței Unice dar în același timp a creat și noi oportunități de dezvoltare prin accesul acestora la asistența financiară nerambursabilă din Fonduri Structurale.

Această situație se poate exemplifica prin societatea Aerostar Bacău care a demarat un program încă din 2012 – Proiectul „Crearea unei noi capacități de fabricație pentru diversificarea producției și creșterea exportului” și face parte din Programul Operațional Sectorial „Creșterea Competitivității Economice” (Axa Prioritară1 „Un sistem inovativ și ecoeficient de producție) fiind co-finanțat prin Fondul European de Dezvoltare Regională – a fost implementat 2012-2014 la sediul societății.

Obiectivul general al proiectului este creșterea productivității Aerostar prin exinderea și diversificarea producției, creșterea cifrei de afaceri, a volumului exportului, a competitivității pe piață, cu condiția creării sau menținerii locurilor de muncă.

Aerostar alocă cu preponderență circa o treime din fondurile disponibilie pentru investiții, efortul invetițional concretinzându-se prin programe clare și eficiente care să conducă la sustenabilitatea firmei pe piețele emergente strict specializate.

Capabilitățile Romaero în ceea ce privește partea de întreținere și reparații s-au mulat în principal pe cerințele pieței europene. Odată cu modernizarea flotelor majoritatea companiilor aeriene au în dotare aeronave de tipul Airbus 320 și Boeing 737 din seriile Next Generation. Pentru a răspunde acestor noi cerințe Romaero și-a extins aria de certificare în anii precedenți pentru Boeing737 NG și pentru A 320 și urmărește în continuare mărirrea paletei de aeronave cuprinse în domeniul de certificare pentru perioada 2015 piesele țintă fiind în continuare companiile aeriene de leasing care au în flotă avioane de tip Boeing B737 și seriile 100-900, Airbus A 320 și MD82 pentru serviciile de mentenanță și reparații.

La SC Avioane Craiova SA în perioada 2010-2012, datorită situației economico-financiare nefavorabile, nu s-au efectuat cheltuieli cu investiții, singurele cheltuieli de capital aproape nesemnificative se referă la achiziția de licențe care au cunoscut un trend descrescător.

IAR Ghimbav urmează să implementeze o investiție a concernului francez Airbus Helicopters și ulterior acesta să devină furnizor principal pentru elicopterul Super Puma MK1. Concernul francez a înființat firma Vadstena SRL cu scopul de a construi o fabrică de elicoptere de tip Super Puma MK1, IAR Ghimbav urmând să dețină drept de superficie.

Investiția se va derula în trei etape și anume: în primele două etape este avută în vedere fabricarea variantei civile a elicopterului Super Puma MK1 – industrializarea elicopterului se va face la IAR Ghimbav prin deschiderea unei linii de asamblare finală care să permită existența pe flux a unor elicoptere în diverse faze pentru a facilita livrarea de produse finite în termene scurte urmând ca a treia etapă să fie stabilită ulterior.

IAR Brașov a încheiat un memorandum de înțelegere cu concernul european Airbus Helicopters în baza căruia societatea românească va lua parte la producția de elicoptere Super Puma MK1 cu condiția ca în cadrul acestui proiect partea română să realizeze investiții de cca 11 milioane de euro într- perioadă de 3 ani

Diagnosticul financiar

Situațiile financiare oferă informații valoroase cu privire la poziția financiară și performanțele oricărei entități, succesul operațiunilor sale, politici și strategii de management. Datele derivate sunt utile pentru o gamă largă de părți interesate, ajutând în procesul de luare a deciziilor: acționari, manageri, investitori, creditori, autoritățile de reglementare etc., după cum s-a menționat în studiile anterioare (Honu, 2014).

Domeniul analizei financiare s-a extins recent prin studiile mediului de afaceri ale entității în conformitate cu tendințele și dezvoltarea sectorului. Totodată, analiza tuturor informațiilor în contextul unui domeniu competititv își pune amprenta asupra studiilor de caz privitoare la setul de situațiilor financiare. Datorită complexității informațiilor procesului decizional prevăzută de analiza financiară, aceasta este considerat a fi un input de diagnostic strategic.

“Analiza financiară este activitatea de diagnosticare a stării de performanță financiară a întreprinderii la încheierea exercițiului. Ea își propune să stabilească punctele tari și punctele slabe ale gestiunii financiare, în vederea fundamentării unei noi strategii de menținere și de dezvoltare într-un mediu concurențial.”

Rezultatele analizei financiare depind de calitatea, acuratețea, relevanța și eficacitatea informațiilor economice colectate și prelucrate. Sursele primare de informații pentru analiza financiară sunt situațiile financiare, care sunt considerate a fi materia primă în procesul de analiză.

Analiza structurii activului și pasivului bilanțier

Cele mai importante atribute care dezvăluie utilitatea informațiilor furnizate de situațiile financiare sunt considerate a fi caracteristicile calitative ale informațiilor din situațiile financiare (OMF 3055/2009; OMFP 1802/2014).

Analiza financiară urmărește să evidențieze, pe de o parte modalitățile de realizare a echilibrului financiar pe termen scurt mediu și lung (obiectiv al analizei pe bază de bilanț) și pe de altă parte treptele de acumulare bănească, de rentabilitate ale activității întreprinderii (obiectiv al analizei pe baza contului de profit și pierdere). Bilanțul sintetizează starea patrimonială a întreprinderii la un moment dat, în timp ce contul de profit și pierdere sintetizează rezultatul fluxurilor economice și financiare de intrare, de prelucrare și de ieșire, pe perioada considerată.

Ca parte a setului situațiilor financiare, atenția a fost concentrată mai mult asupra bilanțului, numit situația poziției financiare. Acest lucru se datorează faptului că raportul este un punct logic de plecare pentru evaluarea poziției financiare a unei entități. Bilanțul oferă o serie de informații valoroase despre o afacere, mai ales atunci când este evaluat pe perioadă de mai mulți ani și evaluat în raport cu alte situații financiare. (Monea, 2013)

Analiza fundamentală a bilanțului prin tehnici specifice, poate releva un diagnostic economic asupra poziției financiare. Pentru o delimitare mai ușoară a dificultăților cu care se confruntă o entitate economică, orice revizuire trebuie să aibă la bază calculul și interpretarea indicatorilor economici și financiari.

Pe baza bilanțului financiar se va realiza analiza echilibrului financiar. În acest scop determinăm ponderea fiecărui element în structura bilanțului pentru a defini indicatorii ce caracterizează echilibrul financiar pe bază de bilanț.

Ca principali indicatori urmăriți în dinamică am ales pe partea activului bilanțier: activele imobilizate, activele circulante (pe total și clasificate pe stocuri, creanțe și altele asimilate) și cheltuielile înregistrate în avans.

Standardele rigide de calitate de pe piața industriei aeronautice solicită un grad de tehnologizare ridicat. Societățile comerciale preferă așadar să acceseze proiecte de investiții cu scopul asigurării maximului de eficiență. Alături de utilaje și echipamente tehnologice, se dorește investirea și în patrimoniul imobilizat de natura terenurilor și construcțiilor.

Organizarea corespunzătoare a spațiului de lucru este factor primar determinant în procesul de producție. Cu toate acestea, nu se poate spune că s-a ajuns la un consens în ceea ce privește echilibrul perfect între active imobilizate și active circulante. După cum se poate observa în graficul următor, ponderea activelor imobilizate este extrem de variabilă neputând fi identificat un anumit tipar.

Grafic 3Evoluția la nivel de entitate a ponderii activelor imobilizate în total active

Sursa: prelucrare proprie pe baza datelor preluate de pe

Prin introducerea unei noi variabile, se constată că, la nivelul societăților comerciale cu capital majoritar autohton , o dată cu majorarea cifrei de afaceri (vezi tabelul XXX), ponderea activelor imobilizate scade în jurul valorii de 40%. Excepție fac filialele EADS în România: Premium Aerotec, Eurocopter și Unison Engine Compononts.

Pondere mare a activelor în entitate înseamnă flexibilitate redusă => concluzie greșită. Obiectul de activitate al firmei impune deținerea în patrimoniu a clădirilor și terenurilor utilizate în ciclul de producție. Așadar managementul entităților preferă să își asume o flexibilitate redusă pentru a obține o stabilitate crescută.

În ceea ce privește stocurile, se evidențiază o politică de aprovizionare și stocare bună. Stocurile de materii prime și de produse finite se mențin în limite modice în jurul valorii de 10% din total active (vezi tabelul 7). Există însă unele entități care prezintă o pondere considerabilă a stocurilor: Motorstar SA (40%-50%) și Zenair Romania (80-90%).

Zenair Romania este o firmă care oferă kituri pentru avioane ultraușoare, motoare și alte piese de avioane. Această entitate nu deține în patrimoniul ei active imobilizate, ceea ce influențează contul de profit și pierdere.

După cum se poate observa în Tabelul 13, ponderea creanțelor în total active se găsește de regulă sub pragul 30%, ceea ce înseamnă că nu există deficiențe majore în încasarea acestora. Cu toate acestea, Flug Werg International prezintă o pondere a creanțelor de peste 75% în fiecare an analizat ceea ce poate semnala deficiențe în încasarea acestora sau doar o politică agresivă de expansiune pe piață.

Ponderea activelor de trezorerie au o pondere potrivită pe toată perioada analizată situându-se, de regulă, sub pragul de 10% din total active. Un caz aparte este dat de societatea comercială Eurocopter care prezintă o situație fluctuantă a conturilor de trezorerie (10%-50%). Această se poate datora unor perspective mai puțin viabile de investire, firma fiind nevoită să suporte costurile de oportunitate ale unei lichidități excesive.

Tabel 7 Ponderea activelor circulante în total active

Sursa: prelucrare proprie pe baza datelor de pe www.mfinante.ro

Segmentul industriei aeronautice prezintă o caracteristică atipică referitoare la structura capitalurilor totale și a datoriilor. Pot fi identificate trei categorii care să susțină această observație:

Societăți comerciale cu un capital total pozitiv și cu un trend pozitiv al acestuia: Premium Aerotech, Unison Engine Componenets, Motorstar, Aeronamic Eastern Europe și Aeroconsulting.

Societăți comerciale care prezintă un capital total pozitiv, dar în scădere: Aerostar SA, Eurocopter, Romaero și Turbomecanica. Datorită factorilor economici, entitățile menționate au fost nevoite să își adapteze politica de atragere a fondurilor, apelând și la investitori externi.

Datorită înregistrării unor venituri modice comparativ cu cheltuielile plătite, există entități care expun capitaluri totale negative: Aernova, Avioane Craiova, Construcții Aeronautice (IAR), FlugWerg International și Zenair Romania. În cazul în care nu vor primi asistență financiară, aceste entități vor ieși de pe piață.

Tabel 8 Structura capitalului total

Sursa: Prelucrare proprie pe baza datelor preluate de pe www.mfinante.ro

Evaluarea capitalului total al societăților comerciale identifică elementele de natura fondurilor atrase pentru finanțarea „afacerii”, precum și rezultatele obținute. Analiza implementării programelor de investiții și a comercializării semifabricatelor și produselor finite s-a concretizat în evaluarea capitalului total. Astfel se pot observa entități care prezintă stabilitate pe toată perioada analizată precum Aerostar, Premium Aerotech, Eurocopter, Unison Engine Componentes, Romaero, Turbomecanica, Motorstar, Aeronamic Eastern European și AeroConsulting. În cadrul acestei categorii notăm, in extenso două tipologii de comportament organizațional, catalogate după aversiunea față de risc: entități care s-au extins utilizând fonduri proprii și companii care au apelat la fonduri externe.

Oricum, indiferent cum este privită situația fondurilor atrase, se observă o rată de îndatorare în creștere la nivel de sector, ceea ce ar putea ascunde instabilități ale procesului de comercializare, fie din partea consumatorilor, fie a entității în sine.

Un alt aspect notabil este cel privitor la existența unor societăți comerciale cu capital negativ: Aernnova, Flugwerg, Zenair, Avioane Craiova și Construcții Aeronautice. Dacă evaluăm comparativ cu alte elemente din sfera contabilă ce țin atât de stakeholderi interni (salariați), cât și de stakeholderii externi (furnizori, clienți), putem afirma că există o probabilitate destul de mare ca acestea să declare falimentul.

Analiza ratelor

Abordarea metodologică în scopul determinării unui set comun de indicatori bazați pe cerințele companiilor naționale de aviație a necesitat luarea în considerare numai a acelui set de indicatori comun-acceptați atât din punct de vedere academic cât și din punct de vedere al utilizării în practică.

Indicatorii de analiză au fost aleși în urma revizuirii literaturii de specialitate naționale și străine (Stancu (2006), Trenca (2006), Pierre (2004), lezeu (2004), Chirilă și Droj (2010) și Brealey et. all (2004)). În acest studiu din 20 de indicatori comuni identificați, au fost selectați doar 4.

Primul indicator, rata de autonomie financiară globală (RAFG) – indică procentajul din activele societății care este finanțat din resurse proprii. Acesta poate fi calculat folosind următoarea ecuație:

R AFG =

Tabel 9 Rata de autonomie financiară globală în sectorul industriei aviatice

Sursa: Prelucrare proprie pe baza datelor postate pe www.mfinante.ro

În Tabelul 1 se poate observa o reprezentare unică a ponderii capitalurilor proprii în total datorii. La nivelul pieței, putem remarca o fluctuație a valorii acestui indicator. Diferența apare în principal din cauza politicii părților interesate, a tipului de entitate (IMM, mare, filială, etc.) sau condițiilor de pe piață.

RAFG Aerostar descrie o politică fermă de autonomie financiară, cu excepția etapelor de criză și post-criză, atunci când acesta se majorează la aproape 400-500%, din cauza reducerii datoriei. Eurocopter SA, filială a conglomeratului Airbus, a înregistrat o rată cuprinsă între 100-150%. Singura evoluție notabilă a fost înregistrată în 2008-2009, datorită fluctuației de capital.

Valoarea capitalului propriu într-o companie este considerată un indicator al sănătății sale financiare. Întrucât se înregistrează capitaluri proprii negative din cauza pierderilor înregistrate, companiile trebuie fie să majoreze capitalul social, fie să demareze procedura de faliment, în conformitate cu Legea Societăților Comerciale din România 31/1990.

În perioada 2012-2013, Avioane Craiova, Construcții Aeronautice și FlugWerk International au o rată generală negativă de autonomie financiară (RAFG). Aceste companii înregistrează datorii restante. Pierderea generează, la rândul ei, lipsa de lichiditate, ca urmare, pentru a supraviețui, entitatea va întârzia sau nu va efectua plăți către furnizorii săi și va apela la împrumuturi.

În cele din urmă, companiile exemplificate la pozițiile 8-14 ale Tabelului nr. 3 de asemenea, identificat cu entități de pe poziția inferioară a pieței, nu ascund un trend stabil, efectul factorilor de mediu fiind prea puternic.

Un alt indicator ales pentru analiză este rata de solvabilitate. Acesta arată în ce măsură datoriile totale sunt acoperite de totalul activelor companiei, și, prin urmare, reflectă garanția de care se bucură creditorii, precum și bonitatea companiei.

R SLV =

Tabel 10 Evoluția ratei de solvabilitate în perioada 2006-2013

Sursa: Prelucrare proprie pe baza datelor postate pe www.mfinante.ro

După cum se poate observa în Figura 1, societatea comercială cu cea mai bună rată de solvabilitate de-a lungul perioadei analizate este Romaero SA, companie cu o istorie bine cunoscută, în prezent ocupând poziția a patra în acest sector. Încet, va schimba locul cu Unison Engine Components care înregistrează un trend ascendent de solvabilitate.

Luând în considerare anumiți factori economici precum evoluția cotei de piață, în legătură cu dinamica pieței se pot delimita 3 niveluri. Prin urmare, observăm companii care se dezvoltă în perioade grele (Aerostar, Unison Engine Components, Motorstar), cei care sunt influențați într-o mică măsură (Eurocopter, Aeroconsulting, FlugWerk International) și, în al treilea rând, entități care au redus bonitatea (Romaero, Turbomecanica, Construcții Aeronautice).

Următorul indicator analizat, rentabilitatea activelor, reflectă diferența dintre rezultatul economic (profitul net, cunoscut în literatura de specialitate ca EBIT – Earnings Before Interest and Taxes) și activele folosite pentru realizarea acestuia (Pierre, 2004).

ROA =

Tabel 11 Rata de rentabilitate a activelor în perioada 2006-2013

Sursa: Prelucrare proprie pe baza datelor postate pe www.mfinante.ro

Rentabilitatea activelor se calculează, prin utilizarea profitului net. Mai mult de 40% din companiile care operează în industria aviatică au înregistrat valori negative în ceea ce privește rezultatul financiar. Ca urmare, doar patru entități prezintă o evoluție mai realistă a indicelui: Aerostar, Eurocopter, Unison Engine Components și Motorstar.

În ciuda faptului că Aerostar SA este lider de piață în 2006-2012 (în 2013 benchmarking este dat de Premium Aerotec – trecută cu vederea din cauza perioadei de activitate – înființată în 2009), indicele ROA prezintă un trend descendent. Cu alte cuvinte, activele totale au crescut mai repede decât profitul net. La polul opus se află Motorstar SA, unde rentabilitatea activelor a crescut de la 0,07 la 0,30 în opt ani.

Eurocopter și Unison Engine Components prezintă valori pozitive ale indicelui, dar valoarea lor variază doar între 0,04 și 0,15 pentru Eurocopter și 0,04 și 0,21 pentru Unison Engine Components.

În cele din urmă am evaluat rentabilitatea capitalurilor proprii la nivel de sector. Cunoscut în literatura de specialitate ca "rată a rentabilității financiare", acest indicator subliniază eficiența acționarilor asupra capitalului investit. Având în vedere numărul de stakeholderilor (acționari sau potențialii investitori în procesul decizional), care utilizează indicele, putem afirma că este unul dintre cei mai importanți indicatori de rentabilitate. Formula după care se calculează este următoarea:

ROA =

Tabel 12 Rata de rentabilitate financiară în perioada 2006-2013

Sursa: Prelucrare proprie pe baza datelor postate pe www.mfinante.ro

Așa cum reiese din analiza efectuată asupra ratei rentabilității financiare, se observă că, rezultatele sunt similare cu cele ale rentabilității activelor: patru din zece companii au rezultate pozitive pe parcursul celor opt ani. Aerostar SA prezintă o scădere a rezultatului investițional în luare a deciziilor. Pe de altă parte, Eurocopter, Unison Engine Components și Motorstar au reușit să îmbunătățească relația companie client și, prin urmare, să majoreze rentabilitatea capitalului propriu.

În concluzie, acest studiu de caz este realizat în dinamică și descrie un diagnostic pe fundal financiar a companiilor din industria aeronautică și, prin urmare, se ajunge la concluzia că analiza de față poate dezvălui o reprezentare corespunzătoare a poziției financiare, rezultând relevanța și utilitatea studiilor asupra Bilanțului .

Deși tehnicile și practicile privind diagnostic financiar, și prezentate în această lucrare nu prezintă ca și caracteristică primară exhaustivitatea, în practică, analiza dinamică a principalelor elemente din bilanț, a ratelor financiare de lichiditate, solvabilitate și rentabilitate, pot oferi o imagine fidelă a poziției financiare a entității economic.

Rezultatele analizei financiare sunt în special influențate de: cantitatea, calitatea, corectitudinea și eficiența informațiilor economice și financiare. (OMFP 3055/2009)

Analiza datelor financiare raportate în bilanț este, pentru o entitate economică, baza unui diagnostic financiar prin determinarea indicatorilor specifici de analiză economică și financiară.

Influența elementelor contabile asupra deciziilor stakheolderilor

Obiective

Stabilirea cadrului de analiză prin evaluarea diagnosticului de natură financiară și non-financiară

Analiza ratelor și indicatorilor privind rentabilitatea segmentului industriei aeronautice

Calitatea raportării financiare și evidența guvernanței corporative

Cel mai important obiectiv al raportării financiare este cel de a furniza informații de calitate prin procesul de raportare financiară efectuată la nivelul agenților economici, informații care își găsesc utilitatea în înțelegerea deciziilor economice (IASB, 2008). În plus, una dintre cele mai importante funcții pe care guvernanța corporativă o poate avea este cel de a asigura calitatea procesului de raportare financiară. Astfel, studiile anterioare aprobă constatări divergente în ceea ce privește asocierea între calitatea raportării financiare și atributele de guvernanță corporativă.

Deși atât Financial Accounting Standard Board (FASB) cât și International Accounting Standard Board (IASB) subliniază importanța rapoartelor financiare de calitate ridicată, una din problemele principale des întâlnite în literatura de specialitate este reprezentată de modul de operare și evaluare a acesteia. Datorită specificului său contextual, o evaluare empirică a calității raportării financiare este influențată de o serie de preferințe și o gamă largă de constituenți (Dechow și Dichev, 2002, Schipper și Vincent, 2003, Botosan, 2004 Daske și Gebhardt, 2006).

În conformitate cu Arthur Levitt, fostul președinte al Securities and Exchange Commission (SEC), un consiliu activ și eficient, un management financiar responsabil, auditori sceptici și independenți, precum și organisme regulatorii active, acestea toate au responsabilități în asigurarea și menținerea încrederii investorilor. Ca urmare, guvernanța corporativă eficientă a procesului de raportare financiară constituie un instrument important companii și auditori îndeplin acest responsabilități.

Guvernanța corporativă este percepută ca un constituent important al bunăstării firmei, mai ales în economiile emergente, datorită faptului că aceste țări nu dispun de o infrastructură instituțională stabilă pentru o perioadă lungă de timp. Întrucât această cercetare a fost realizată în, , o scurtă introducere în Codul de Guvernanță Corporativă al României

Codul de Guvernanță Corporativă al Bursei de Valori București a fost implementat cu scopul alinierii la liniile directoare internaționale de bune practici și se adresează unei serii de caracteristici specifice legate de guvernanța corporativă, cum ar fi structurile de guvernanță corporativă, drepturile shareholderilor, compoziția consiliului de administrație, transparență, raportare financiară, control intern și management al riscului. Deși Codul cuprinde o arie largă de aspecte de guvernanță corporativă, adoptarea acestuia de către companiile listate se face în mod supletiv, fapt care duce la afirmația că regulile de guvernanță corporativă elaborat de Bursa de Valori București nu sunt nici impuse prin lege, nici obligatorii.

își propune să investigheze asocierea dintre calitatea raportării financiare și guvernanța corporativă la nivelul entităților aeronautice listate la Bursa de Valori București. În acest scop, au fost consultate rapoartele anuale ale societăților comerciale, situațiile financiare anuale precum și alte documente aferente; în plus, informațiile relevante au fost integrate în baza de date operațională. Au fost elaborate următoarele patru ipoteze de cercetare:

Ipoteze 1: Există o asociere semnificativă între dimensiunea Board-ului și calitatea raportării financiare.

Ipoteze 2: Există o relație semnificativă între independența acționariatului și a calității raportării financiare.

Ipoteza 3: Există o asociere semnificativă între dreptul de proprietate instituțională și calitatea raportării financiare.

Ipoteze 4: Există o relație semnificativă între concentrarea proprietății și a calității raportării financiare.

Următorul model de regresie a fost folosit pentru a testa dacă există o asociere între calitatea raportării financiare și atributele de guvernanță corporativă în cazul entităților care operează în industria aeronautică din România. Variabila dependentă a regresiei este reprezentată de calitatea raportării financiare (notată Qfi), care este descrisă în această secțiune.

Qfi= α1 + β1 BRDINDit + β2 BRDSIZEit +β3 INSTOWNit + β4 OWNCONit + β5∑CONTROLSit +ɛi

Variabilele independente sunt reprezentate de independența consiliului (BRDIND), dimensiunea Board-ului (BRDSZE), dreptul de proprietate instituțională (INSTOWN) și concentrare acționariatului (OWNCON), în timp ce dimensiunea firmei, vechimea firmei și dimensiunea de auditorului vor fi considerate variabile de control. Aceste variabile sunt descrise după cum urmează:

BRDIND = compoziția membrilor non-executivi în consiliul de administrație în formă de procente;

BRDSIZE = numărul de membri ai Consiliului de firma i în anul t;

INSTOWN = totalul acțiunilor firmei i în anul t, titluri de valoare care aparțin băncilor, asigurărilor, instituțiilor financiare, altor societăți comerciale și instituțiilor guvernamentale;

OWNCON = procentul total al acționarilor care dețin cel puțin 5% din firma i în anul t.

CONTROLS = variabile de control, și anume:

Dimensiunea firmei: logaritmul natural al firmei i în anul t

Vârsta firmei: distanța dintre momentul înfințării firmei și perioada studiată

Dimensiune audit: dacă o firmă este auditată de o organizație dintre „cei patru mari auditori”, este notat cu 1, altfel 0

ɛi: termenul de eroare.

Variabila dependentă este reprezentată de calitatea raportării financiare (Qfi) și se măsoară prin valori reziduale. Aceași modalitate de reprezentare se observă și în modelul lui Dechow et. al (1995). Acest model este descris mai jos:

Modelul Jones modificat (Dechow et al, 1995) pentru măsurarea calității raportării financiare:

Tai = α1 + α2 (ΔREVi-ΔRECi) + α3PPEi + εi, toate variabilele sunt scalate la nivelul activelor totale la nivelul anului t-1;

Unde:

Tai = totale de angajament (flux net de venituri, de numerar din operațiuni)

ΔREVi = modificări de natura veniturilor

ΔRECi = schimbări în creanțe nete

PPEi = proprietăți, mijloace fixe și echipamente în valoare brută

ɛi: termen de eroare.

Rrezultatele analizei efectuate sunt prezentate în Tabelul 1. Variabilele descriptive evaluate indică faptul că numărul mediu de membri ai consiliului de administrație este de 8, atingând un nivel minim de 5 membri și un maxim de 16. În ceea ce privește independența consiliului de administrație, rata medie de independență este de 11%, cu un maxim de 36% și un minim de 0%.

Analizând rezultatul regresiei privind drepturile de proprietate instituțională arată că media de 44% din acțiuni este deținut de investitorii instituționali în ceea ce privește capitalul social al companiilor. În plus, atunci când se iau în considerare concentrarea dreptului de proprietate, se observă că procentul de concentrare este egal cu 35% pentru companiile cercetate.

Table 1 Descriptive Statistics (Summary Output)

Results of Logistic Regression Model

Pentru a testa ipotezele enunțate, s-a propus analiza printr-o regresie liniară. Tabelul 2 prezintă matricea de corelație pentru variabilele selectate. Luând în considerare rezultatele acestei analize, se poate observa că matricea de corelație Pearson indică faptul că gradul de corelare dintre variabilele independente este scăzut sau moderat, ceea ce duce la concluzia că nu există o multicoliniaritate la nivelul variabilelor independente.

Table 2 Matrix Correlation Analsis

Analiza multivariată (secțiunea următoare a acestei cercetări) este dedicată prezentării informațiilor referitoare la modelul regresiei. Tabelul 3 prezintă statisticile de regresie, și anume puterea explicativă a modelului (evaluată prin R2 ajustat). Atunci când se ia în considerare acest element, se poate observă faptul că variabila endogenă pentru eșantionul selectat, reprezentată de calitatea raportării financiare, nu poate fi asociată cu guvernanța corporativă.

Table 3 Regression Statistics

La testarea modelului Dechow et al. (1995) privind calitatea raportării financiare s-a observat că valoarea indicatorului R2 a însumat 0,76 iar R2 ajustat a indicat o valoare de 0,74; indicii probând puterea modelului (vezi Tabelul 4).

Table 4 Dechow et al.` s Model Regression Statistics

Tabelul 5 prezintă analiza de varia. Rezultatul indică faptul că probabilitatea relevanței variabilelor endogene de regresie este aleatoare.Valoarea F Sign arată că există o șansă de aproximativ 19% ca rezultatul regresiei să fie arbitrar.

Table 5 Regression – Analzsis of Variance (ANOVA)

În ceea ce privește variabilele de guvernanță corporativă, Figura 1 descrie în mod adecvat rezultatului regresiei.

Figure 1 Regression Output

Figura 1 arată că dimensiunea Board-ului are o asociere pozitivă semnificativă cu calitatea raportării financiare (p <0,05), susținând Ipoteza 1. În baza acestei constatări, un consiliu compus din mai mulți membri contribuie în mod direct la capacitatea de a atinge niveluri de calitate superioare de raportare financiară. Această constatare sprijina rezultatele lui Farber (2005), Ditropoulos și Asteriou (2010) și Beasley (1996), dar nu sunt compatibile cu concluziile formulate de Petra (2007), Bradbury et al. (2006), Ahmed și Duellman (2006) și Vafeas (2000).

În ceea ce privește celelalte atribute de guvernanță corporativă, această cercetare indică faptul că variabilele independente nu au nici o asociere cu calitatea raportării financiare și anume, independența bord-ului (p <0,05), concentrația acționariatului (p <0,05) și dreptul de proprietate instituțională (p <0.05) nu sunt asociate cu indicatorul de calitatea raportării financiare. Datorită acestor constatări, ipotezele 2, 3 și 4 au fost respinse. Rezultatele cercetărilor lui Shama (2006) a indicat că nu există nici o asociere între concentrația acționariatului și calitatea raportării financiare, concluzie întărită și de acest studiu.

La testarea indicatorilor de control, producția de regresie indică faptul că există o asociere pozitivă între dimensiunea firmei, vârsta firmei, dimensiunea auditorului și calitatea raportării financiare (p <0,05). Luând individual aceste variabile de control, se constată că vârsta firmei este puternic asociată cu variabila de calitate a raportării financiare. Aceasta se datorează faptului că vechimea entității ascunde o susceptibiiltate direct proporțională cu indicatorul analizat.

Concluzii și suplimentare de cercetare

Aceast studiu investighează efectul atributelor de guvernanță corporativă asupra calității raportării financiare în entitățile listate pe Bursa de Valori. În această cercetare, a fost utilizat modelul modificat Jones (Dichow et al., 1996 de model) pentru a defini calitatea raportării financiare – variabila dependentă a regresiei – în timp ce variabilele independente au fost reprezentate de atribute specifice de guvernanță corporativă: dimensiunea bord-ului, independență acestuia, gradul de concentrare al proprietarilor și drepturile de proprietate instituționale. Această regresie a operat cu trei variabile de control, numite generic Controls, și anume: dimensiunea firmei, vechimea firmei și mărimea firmei care a condus acțiunea de audit.

Datorită faptului că la nivelul literaturii de specialitate, rezultatele sunt diverse, acestea pot fi integrate în probele empirice mixte care există în studii similare.

O altă constatare relevantă a acestei cercetări evidențirea legăturii între dimensiunea firmei, vechimea firmei și societății de audit. Acestea din urmă s-au dovedit a avea o influență semnificativă asupra calității raportării financiare, în special datorită vârstei entității, indicator puternic asociat pozitiv cu variabila dependentă, calitatea raportării financiare.

Există câteva dezavantaje ale acestei cercetări. În primul rând, populația este subdimensionată; însă, aceleași companii au fost avute în vedere pe toată perioada de analiză, fapt care crește relevanța observațiilor. În al doilea rând, atributele de guvernanță corporativă selectate nu indică o asociere cu calitatea raportării financiare, cu excepția dimensiunii bord-ului

Dovada de interferență între decizia valoarea justă și părțile interesate

Piețele financiare mondiale asigură un nivel consacrat al procesului deintegrare determinat atât de factori politici cât și schimbările . Ca urmare, procesul de luare a deciziilor oferă o punte de legătură între ele.

Într-o economie modernă, industria aviației are o contribuție remarcabilă în primul rând prin cercetare și punerea în aplicare a tehnologiilor de ultimă oră – tehnologii aplicate – utilizarea unei forțe de muncă de înalt califica implicată în crearea de produse cu valoare adăugată mare, acestea conducând, pe termen lung, îmbunătățirea industriei conexe.

1. DEFINING THE SCIENTIFIC ISSUES

Orice variație a indicatorilor de performanță "se bazează pe decizia conducerii privind structura activității de finanțare, cu privire la politica de raportare a performanțelor economice, precum și tipul de management al companiei. În linii mari aceste trei perspective subliniază atractivitatea entității pentru părțile interesate. Astfel, analiza de tip 3D este rezumată de solvabilitate, indicele de Gray și fondul comercial generat în timpul activității.

Legăturile dintre cei trei indicatori pot fi ilustrate printr-o examinare aprofundată literatu de specialitate. Ding et al. (2008) constată că tratamentul contabil al fondului comercial s-a modificat de la prescrierea la nivelul bilanțului la recunoașterea sa ca activ identificabil și tangibil. Într-un model din literatura de specialitate, stakeholderii pot fi, de asemenea, c familii, guverne, bănci sau angajați, ale căror implicare în procesul decizional este de lungă durată iar interesul lor este de a păstra capitalul investit. Astfel firmele în care se aplică modelul părțile interesate sunt mai predispuse la conservatorism contabil, încurajând întocmirea provizioanelor. În plus companiile care aplică modelul părților interesate pe probleme de guvernanță corporativă sunt susceptibile de a experimenta rate de solvabilitate negativ economic sau chiar aproape de zero.

Analizând problema prin prisma factorilor de decizie ai companiilor care aplică modelul părților interesate, conservatorismul lor inerent inhibă potențialul inovativ, descurajând deciziile care pot ridica mai sus industrie societate. Aversiunea faa de risc a stakeholderilor îngrădește evaluarea, astfel, mută puterea de decizie în mâinile creditorului, care poate perturba echilibrul social al entității.

Avantajul modelului este că explică impactul factorilor geopolitici descriși de Floricioiu & Loghin (2011) cu privire la presiunea exercitată de părțile interesate provenind din culturi diferite. Ramirey și Tylecote (2006) notează ca noutate nevoia de reconfigurare a alocării resurselor. Aceasta nu este pur și simplu o funcție de intensitate de cercetare-dezvoltare (R & D), și implică faptul că doar un nr. Restrâns de firme vor prospera. Astfel conservatorismul – atribut care presupune o aversiune față de risc – , ar putea să nu fie potrivit pentru acționarii din industriile de înaltă tehnologie și poate descuraja investițiile de capital sau împrumuturi, astfel finanțări de tipul extinderii activităților.

În evaluarea a fondului comercial creat, se observă influențe reciproce evidente. Companiile care nu evoluează satisfăcător în industriei, sub influența stakeholderilor sunt obligate să se bazeze pe active nete ca o sursă de finanțare operațională, ca o alternativă la piața de credit, deoarece acestea întâmpină dificultăți în obținerea accesului la acesta. Între timp, managementul este încurajat să aibă o imagine a activității și astfel să reducă distribuirea dividendelor, și, prin urmare, să limiteze pierderea de valoare economică adăugată. Dowling et al (2010) a constatat că există unele neliniști privind evaluarea la valoarea justă a fondului comercial care ar putea fi o oportunitate pentru profesioniștii contabili care practică "earnings management ". Management câștigurilor salariale, (Comiskey și Mulford, 2002), are un efect pozitiv asupra prețului acțiunilor. Prin urmare, este firesc că managementul să prefere modelul shareholderilor pentru a se conforma cu așteptările acționarilor și pentru a arăta optimism contabil.

2. DEVELOPING THE RESEARCH HYPOTHESIS

O întrebare care se naște din această serie de observații poate fi formulată după cum urmează stecomportamentul stakeholderilor într-o industrie de înaltă tehnologie, cum ar fi industria aeronautică predictibil în ceea ce privește capacitatea de inovare (goodwill contingent),conservatorismul și capacitatea de finanțare? au este vorba de o caracteristică stoastică în cadrul sectorului

În scopul de a determina un răspuns la această întrebare, S-a delimitat un eșantion de 10 companii din industria aeronautică românească. Eșantionul oferă atât companii care sunt filiale ale societăților off-shore precum Eurocopter, cât și companiile publice românești care au fost incluse ca parte a acordului de privatizare a unor sectoare publice cheie. Reprezentând peste 34% din totalul companiilor care furnizează produse și servicii, ca parte integrantă a industriei, eșantionul poate fi considerat relevant pentru analiză. Seriile de date financiare utilizate pentru studiu au fost obținute de la Ministerul Finanțelor Publice și Bursa de Valori București.

Ca variabilă primară am ales să evaluăm în acest studiu, indicele Gray, determinat utilizând formula ilustrată prin Nobes et al. (2008), unde R 'reprezintă profituri ajustate și R’ reprezintă profituri declarate. Distincția esențială între scala Gray și ca dezvoltată pentru această este că acesta din urmă se învârte în jurul 0, în timp ce se învârte în jurul 1.

Situațiile financiare în conformitate cu reglementările contabile naționale emise de Ministerul de Finanțe, nu sunt orientate spre valoarea justă sau optimis Pentru aceasta R’ "a fost determinat de ajustarea sumelor indicate pentru modificarea sumelor restante cu valoarea totală a provizioanelor. Este puțin probabil ca deficiențele semnificative asupra activelor fixe și circulante să fie efectuate în cursul perioadei sau ca metodele de amortizare să reflectă mai mult decât un acord direct cu legislația fiscală. Există puține stimulente pentru a utiliza metode de amortizare sau perioade alternative ca singure variante aprobate de Ministerul de Finanțe, acestea fiind considera simple strategii pentru a obține o reducere la impozitul pe venit.

Există cerințe legale pentru evaluarea periodică a proprietății și imobiliare, dar efectele fiscale depășesc abordarea principială în ochii multor contabili. Nu numai că aceste ajustări au un efect marginal asupra situațiilor financiare în ansamblu, dar ele sunt, de asemenea, motive pentru majorarea impozitelor funciare și de proprietate. Pe de cealaltă parte există, de asemenea sancțiuni pentru acele entități care nu sunt conforme cu cerințele pentru evaluarea proprietății. Aceste sancțiuni, de asemenea, corup sistemul, încurajând contabili să adopte practici creative.

Practicile contabile romanesti recunosc multe alte ajustări pentru clienți și instrumente financiare.

Fondul comercial generat intern a fost determinată folosind o abordare autohtonă, în concordanță cu Toma (2007, p.118), cu ușoare ajustări referitoare la modul în care este determinat super-profitul, în sensul că activele nete ajustate sunt dificil de determinat în contextul piețelor emergente deoarece industria locală se confruntă cu o concurență globală iar transparența este o problemă-cheie în industrie. Prin urmare, nu este posibil, în scopul acestei lucrări să urmărim un profit normal pentru industrie, pe baza observațiilor de piață; luarea drept etalon de benchmarking a veniturilor firmei comparativ cu cele ale concurenților lor. Astfel, multiplicatorul față de care a fost determinat fondul comercial este rata de referință BNR.

O altă soluție ar fi fost să se determine o valoare de referință de încredere ROE, pe baza concurenței externe, multiplicarea acesteia cu titlurile de capital restant ale întreprinderilor în cauză, apoi împărțiți super-profitul rezultat pe randamentul investițiilor. Cu toate acestea, în rezultatele preliminare s-au resimțit variații mari, fie din valoarea fixă de referință fie de la alte probleme. Este puțin probabil ca astfel de discrepanțe să justifice o abordare proxy.

În scopul de a filtra anomalii rezultate din fluctuațiile indicelui prețurilor consumatorilor (IPC), seria de date privind fondul comercial a fost deflatată folosind un factor D. Pentru a genera o serie de date fixe fondul comercial rezultat a fost prelucrat prin următoarea formulă cu următoarele constante arbitrare: constanta a = 389778357, determinate pentru un minim "badwill" si constanta b = 19,78, stabilit ca atare punct echilibrare mediu, în cadrul probei.

Solvabilitate sau rata autonomiei financiare globale reprezintă raportul dintre resursele interne utilizate pentru finanțarea operațiunilor. Valoarea recomandată este de 33%, conform Dumbravă (2010). Astfel, ne-am stabilit valoarea 0 în jurul 0.33.

Deși nu se utilizează curentul eigenbehavior (Eagle și Pentland, 2009), în analiză o abordarea 3D este relevantă pentru observarea comportamentului la nivelul de industrie, precum și pentru înțelegere a legăturilor dintre conservatorism contabilitate și de performanță financiară și R & D globală.

Prin integrarea acestor cadrane într-o matrice 3D, se formează 8 zone pentru a defini o imagine de ansamblu.

Un câmp fără expunere la creditori, optimism și fond comercial contingent pozitiv definită ca o "stare ideal"

Un câmp fără expunere la creditori, conservatorism și fond comercial contingent pozitiv definită ca o stare defensivă.

Un câmp fără expunere la creditori, optimism și fond comercial contingent negativ definită ca stat nechibzuit.

Un câmp fără expunere la creditori, conservatorism și fondul comercial negativ contingent definită ca o stare de anxietate.

Un câmp cu expunere la creditori, optimism și fond comercial contingent pozitiv definită ca o stare eroică

Un câmp cu expunere la creditori, conservatorism și fond comercial contingent pozitiv definită ca realist.

Un câmp cu expunere la creditori, optimism și fond comercial contingent negativ definită ca deziluzie.

Un câmp cu expunere la creditori, conservatorism și fond comercial contingent negativ definită ca o stare de depresie.

Table 2. Value of the key indicators in each quadrant

Pentru a avea o vedere de ansamblu a sectorului aeronautic, companiile au fost împărțite în funcție de rolul lor dominant în industrie urma unei ierarhii pe 3 niveluri.

a) Companiile care se specializează în dezvoltarea și construirea de sub-componente pentru industrie

b) Companiile care asamblează produsele industriale finale și le livreză la industrii conexe (transportalieră)

c) Companii care oferă suport, upgrade-uri și de întreținere pentru cele două tipuri de prezentate anterior, precum și pentru consumatorul final

Întrucât raportarea la nivel de subsector este practic inexistentă pentru companiile care nu sunt supuse standardelor IFRS și dezvăluirea voluntară (voluntary disclosure) este practic absentă din practicile contabile, calcul pentru rolul dominant a fost efectuată prin gruparea diferitelor produse și servicii prezentate pe pagina web a companiei, și utilizarea funcției max în fișa Excel, unde i este indicele pentru poziția ierarhică,

O analiză a fost efectuată cu privire la comportamentul în cadrul lanțului de aprovizionare, precum și a întregului sector, prin plasarea vectorilor rezultați în cadrane lor, și observarea comportamentului înainte, în timpul și după criza financiară.

În cele din urmă, corelația dintre cele 3 seturi de date reprezentate de cele 3 axe a fost analizată în dinamică, cu scopul de a determina varianta dintre diferitele structuri decizionale. Având în vedere că de la punctul de interes pentru studiu de caz îl constituie corelația dintre variabile în timp și nu tipul de corelație; coeficienții de corelare au fost interpretați ca valori absolute.

3. RESEARCH RESULTS

Perioada aleasă ajută la observarea atât a comportamentului individual cât și de grup în cadrul unei industrii omogene, deoarece oferă noi modele de comportament pentru explorare.

Tabelul 3. companii aeronautice modele comportamentale

Analiza comportamentului ciclului de producție contribuie la demonstrarea grila de interacțiuni ce formează industria. În timp ce găsirea proverbialul "vârf" în afaceri poate constitui o provocare pentru management. Concurență în dezvoltarea produselor aeronautice, care se ocupă de aceleași nevoi generează produse reziduale și slăbesc industria, în timp ce cooperarea de-a lungul lanțului de aprovizionare generează bogăție în întreaga industrie. Singura excepție de la regulă o prezintă servicii auxiliare, cum ar fi MRO (întreținere și upgrade-uri), al cărui succes poate inhiba producția și distribuția de produse finite, atunci când achiziționarea produselor finite devine neatractivă pentru client pe motivul creșterii prețurilor și scăderii cererii. În industria aeronautică această afirmație este valabilă atunci când se iau în considerare factori cum ar fi 9/11 și bulele financiare aferente.

Grafice 1. modele de comportament al părților interesate

La nivelul subsectorul de asamblare, perioada prezintă un optimism nesănătos, care are apogeul în anul 2009. Optimismul poate fi o consecință a naturii „masculine” a industriei (Murgea 2011). Până în 2010, acest tip de comportament a încurajat furnizorii de a deveni mai chibzuiți, mai deziluzionat.

De asemenea, prin compararea mediei abaterilor standard în sub-sectoarele și la sectorul de bază observăm că are loc o majorare de volatilitate la nivelul întregului sector. Prin obținerea abateri standard la nivelul cadranelor și calculând o medie, apar noi argumente care să ateste comportamentul rent-seeking în cadrul sectorului.

Raportul dispensă Tabelul 4. Sectorul și subsectoare

Practic inexistentă/neglijabilă înainte de criza financiară, industria auxiliară a început să se confrunte cu un boom, începând un trend ascendent/pozitiv, înainte de a deveni nesăbuit/nechibzuit (reckless) la perspectiva unui randament economic în anul 2011.

În ceea ce privește dinamica dintre cele trei componente vectoriale care formează cadrul analizei, constatărle sunt interesante, și confirmă parametrii cheie (cum ar fi aversiunea față de risc și relațiile dintre diferitele părți interesate) nu sunt constante în timp și se pot relaxa sau intensifica în funcție de progresul tehnologic și obligațiunile legale într-o anumită societate.

Table 5. Inter-variable dynamic trend

Graphic 2: Inter-variable dynamic trend

După cum se poate observa în graficul de mai sus, legătura dintre contabilitate, conservatism și solvabilitate se confruntă cu un declin constant, pus pe seama crizei financiare globale a anului 2007.

Corelația dintre fondul comercial contingent și conservatorism a înregistrat, de asemenea, o dinamică surprinzătoare în timpul perioadei analizate, cu posibile implicații în ceea ce privește exploatațiile internaționale, cum ar fi Eurocopter, care ar putea avea motive pentru a testa valoarea fondului restant pentru depreciere. Corelația pare să urmeze curba deflaționistă. Optimismul exprimat de diverse manevre contabile creative pare să fi avut un impact redus asupra fondului comercial generat intern, care semnalează o posibilă revenire a contăbilității de costuri. Neîncrederea în contabilitate la valoarea justă este susținută de o minoritate academică din ce mai vocală ce pledează pentru o revenire la contabilitate a costurilor.

În cele din urmă, corelația între solvabilitate, fondul comercial ajută la formarea unei idei referitoare la volatilitatea industriei în cursul perioadei, și importanța dezvoltării unei rețele de sprijin privind părțile interesate în timpul celei mai grele perioade a colapsului. Acest lucru dovedește faptul că societățile aeronautice au încercat diferite strategii pentru a contracara expunerea tot mai tot mai mare la riscul de dobândă fiind în același timp atent la potențialii investitori.

CONCLUSIONS

Comportamentul stakeholderilor pare să urmeze modele previzibile la nivelul sectorului și subsectoarele sale, chiar dacă este încă neclar modul în care semnalele sunt procesate de către factorii de decizie.

Conservatorismul contabil nu mai poate fi privit ca o funcție cu/de coordonatele geografice, cum sunt cercetările de bază ale lui Gray si Hofstede. Fără o înțelegere a ciclurilor de producție într-o economie astfel de observații suporta un risc mai mare de prezentare necorespunzătoare.

Stakeholderii sunt tot mai interconectați iar deciziile luate de una dintre părți în amonte, în cadrul lanțului de aprovizionare, pot avea consecințe grave pentru deciziile manifestate în aval, chiar dacă apare un decalaj așa cum se observă în analiza între o decizie și prăbușirea de tip domino al sistemului.

Studiu de caz: Stakeholderii și procesul decizional

  Procesul decizional a fost deseori enunțat și validate în cele mai multe domenii. În esență, cunoașterea deciziei și a celei mai bune practici sunt o formă de informații acumulate care pot fi învățate numai prin experiență (Lease et al 1974;. Hong et al 2004. Grinblatt și Keloharju 2009; și Glaser și Weber 2009). – 54

Deciziile de succes necesită mai mult de o bună judecată. Odată luată, decizia trebuie să fie implementată în mod eficient, astfel încât efectul său poate fi obținut într-o asemenea manieră încât să complimenteze/susțină și să satisfacă/mulțumească problema originală. Cu toate acestea, trebuie să luăm în considerare faptul că o decizie calitativă pot fi compensate de implementarea necorespunzătoare.(Maier, 1960) Maier, N. (1960) deciziile Fit la nevoile tale, de afaceri Națiunilor

După cum reiese din studiile anterioare, cu privire la aplicabilitatea stakeholderilor în industria aeronautică, comportamentul părților interesate pare să urmeze modele previzibile.

Literatura de specialitate sugerează că părțile interesate se încadrează în două mari categorii – primare și secundare. Stakeholderii primari sunt cele care pot afecta în mod direct un rezultat deciziilor. Aceștia "trebuie gestionați", astfel încât prin intermediul procesului decizional să-și poată atingă obiectivele.

Părțile interesate secundare sunt, în general, persoane sau grupuri de persoane care sunt indirect afectate de deciziile luate dar nu poate avea o miză importantă în procesul decizional. Dacă aceste părți interesate nu sunt prezentate corespunzător, managerul decident nu își poate atinge scopul. (Howitt și McManus, 2012) – 52.

Pentru partea următoare ne vom concentra atenția asupra stakeholderilor interni firmei. Deciziile lor sunt adesea luate la diferite niveluri. Schwenk (1990) a remarcat că există trei niveluri principale de management în orice organizație: Strategic, tactice și nivel operațional cum se poate observa în figura 1. -57

Figure 1Decision types based on decision management levels

Source: 57

2.1. Hypothesis development

Pentru a determina importanța actorilor economici și non-economici, am dezvoltat următoarea ipoteză de cercetare pentru cele mai importante părți interesate interne și externe (Istocescu, 2005, Preda, 2006, Ritson, 2011) – Teia p 38:

H1: Procesul decizional al investitorilor este influențat de capacitatea de atragere de fonduri, nivelul veniturilor din investiții și lichidități din activități de investiții.

H2: Investiții bancare sunt influentate de cheltuielile cu dobânzile și veniturile din dobânzi.

H3: Relevanța clienților este determinată de cantitatea de produse finite vândute, avansuri acordate clienților și costul de producți a produselor vândute.

H4: Eficiența angajaților este determinată de numărul de angajați cu normă întreagă și a cheltuielilor aferente.

H5: Capitalurile proprii sunt influențată de evoluția capitalului, acțiuni sau părți sociale și cheltuielile administrative și dividende brute.

2.2. Regression models

După stabilirea unor obiective clare, s-a ajuns la concluzia că cea mai bună abordare în evaluarea modelului este prin utilizarea regresiei liniare, prin urmare, pentru fiecare tip de stakeholder considerat relevant în procesul decizional, am stabilit o ecuație de tip liniar, după cum se poate observa în tabelul de mai jos.

Table 1. Balance calculus by type of stakeholder

Cercetări privind procesul decizional pentru investiții financiare au fost aduse pentru prima dată în discuție la începutul anilor '70 prin concentrarea pe/asupra comportamentul investitorilor legat de prelucrare a informațiilor și selectarea strategiei corespunzătoare (Slovic, 1972). – 54 După cum era de așteptat, cercetările ulterioare își găsesesc aplicabilitate în explorarea cauzelor dificultăților investiționale, cum ar fi dependența de intermediari financiari sau de informare a publicului (Campbell 2006; Liang și Wang 2007; Koehler și Mercer 2009; Capon și colab 1996; Nofsinger 2001. ) – 54 În aceste condiții, s-au analizat fondurile capitalizate, venituri din investiții și remunerarea inferența la nivelul profitabilității totale. 54

Pentru cea mai mare parte, criteriile imediat aplicabile pentru evaluarea celei mai bune alegeri în procesul decizional al clienților sunt: ​​costul, fiabilitatea, service-ul, calitatea oferită (Williams, 1983) . Revenind la datele disponibile, am ales să prioritizăm ordinele clienților, avansuri si calitatea produsului.

Gesiene (2013) consideră investițiile în capitalul uman a fi un factor foarte important al dezvoltării regionale, întrucât stimulează creșterea economică și competitivitatea regională. În plus, un studiu mai aprofundat al forței de muncă în industria aviației a oferit rezultate necaracteristice: fenomenul de îmbătrânire a populației (reflectat asupra forței de muncă în segmentul de piață aeronautic), pe baza necesității îmbunătățire a calității forței de muncă. Din acest motiv, am prezentat impactul personalului cu normă întreagă și cheltuielile aferente au asupra procesului de decizie la nivel de companie.

În cele din urmă, acționarii sunt cunoscuți pentru utilizarea de tactici oportuniste pentru a înțelege rezultatele subiective și pentru a atinge obiectivele personale și profesionale (Sharif et all, 2010). În aceste condiții, accentul principal a fost pus asupra cheltuielilor administrative, acțiunile deținute de shareholderi și manevrabilitatea dividendului brut.

3. RESEARCH RESULTS

2.3.1. Regression statistics

Tabelul 2 prezintă statistici de regresie, și anume puterea explicativă a modelului (evaluate prin R2 ajustat). Analizând acuratețea generală a modelelor de regresie liniară, observăm și relația extrem de strânsă între variabilele enunțate. În plus, putem afirma că relația dintre cele mai fiabile variabile este redat în ecuația părților interesate.

Cu toate acestea, pentru a doua ipoteză, observăm că R2 are o valoare de 0,66, care implică faptul că doar 66% din variația variabilei de ieșire (BNKInf) este influențată de variabila de intrare. Aceasta se explică prin rolul multiplu pe care o bancă îl are în activitatea companiei. În acest sector special, putem concluziona că băncile nu au o influență relevantă/semnificativă în procesul de decizie al stakeholderilor interni, dacă notăm cele două variabile menționate. O soluție pentru a regla disponibilitatea scăzută corelație este de a schimba tipul de regresie sau includerea de noi variabile independente.

Table 2. Regression statistics

2.3.1. Analysis of the Variance

În analiza ANOVA, vom studia în ce măsură rezultatul regresie nu este unul intamplător. Cel mai important indicator este valoarea F statistic. După cum se poate vedea din tabelul 3, toate valorile lui F Sign sunt sub 0,00%, ceea ce înseamnă că rezultatele regresiei sunt aleatorii.

Testul F, prezintă testul semnificației de ansamblu a regresiei. Variabilele din tabelul următor, prezintă o abordare interesantă: Există o șansă semnificativă de aplicare a ipotezei H – toți coeficienții de regresie sunt egale cu zero în toate ipotezele evaluată.

Table 3. Regression statistics– f test and Significance F

2.3.1. Analysis of the Variance

Fiabilitatea regresiei, prezentat în tabelul 4, este mai bine reprezentată prin indicatorul P-value. Aceasta denotă probabilitatea ca valoarea coeficientului variabilei independente să fie aleatorie. Modele de regresie ale investitorior, băncilor și clienti sunt sigure pentru acest scenariu. Cu toate acestea, cheltuielile de personal prezintă o valoare P de peste 23%, ceea ce implică o probabilitate de peste 75% ca valoarea coeficienților nu fie întâmplătoare.

În Ipoteza 5, valoarea P pentru variabilele independente este nesemnificativă, dar valoarea lui AdmEX este un pic sub 55% care indică faptul că rezultatul nu este de încredere.

Table 4. Regression output

Supunerea la analiză a regresiilor propuse la începutul cercetării, a concluzionat cu confirmarea acestora. Astfel, în ceea ce privește prima categorie de stakeholder, se constată alegerea corespunzătoare a variabilelor independente pentru demonstrarea influențelor asupra procesului decizional. La analiza stakeholderilor din mediul extern entității se constată următoarele: investitorii și clienții identifică o coeziune între factorii de influență și variabila dependent.

4. CONCLUSIONS AND FURTHER RESEARCH

Procesul decisional al stakeholderilor este un subiect des discutat și cercetat în literatura de specialitate. Importanța lui este în aceeași măsură notabilă datorită gradului de implementare a rezultatelor descoperite. Pentru acest motiv/astfel, am aleas să determinăm și să studiem o serie de factori care influențează procesul decisional al stakeholderilor interni și externi.

După stabilirea obiectivelor principale am delimitat un spațiu investigational ce are în centru cinci din cele douăsprezece categorii identificate în litereatura de specialitate. Evaluarea datelor preluate de pe baza de date Thomson Reuters precum și necesitatea de uniformitate și utilizare a analizei effectuate, a impus utilizarea unei ecuații liniare.

Validitatea procesului a fost testată prin supunerea la analiză cu ajutorul regresiei liniare multiple.

Situația investițională a entităților care acționează pe piața industriei aeronautice naționale identifică tendințe de îmbunătățire ca principal aspect. Indicatorii analizați ca influenți sunt: InvK – Invested capital, InvRet – Returned income și InvRem – Investment remuneration. Selecția acestora s-a constatat a fi corespunzătoare datorită aprecierilor calitative ridicate ale statisticii regresisi și a analizei ANOVA.

Dacă în cazul investitorilor, evaluarea fondurilor atrase se realiza prin rezultatele și efectele directe ale acestora, în cazul băncilor, tot un tip de investitori, s-a ales urmărirea exclusivă a stadiului prețului de vînzare și prețului de cumpărare adică a dobânzii încasate respectiv plătite de către entitățile analizate. S-a constatat că alegerea a fost mai puțin inspirată datorită atingerii pragului de 60% al legăturii între factorii de influență și rezultatul procesului decisional.

Cei mai importanți dintre stakeholderii externi analizați îi constituie, în opinia noastră, clienții. Fundamentarea afirmației are la bază însăși motorul economiei aplicat și în acest sector de nișă.

În analiza efectuată am evaluat factorii de influență mai mult din perspectiva clienților entității. Astfel, am ales să evaluăm capacitatea de satisfacere a nevoii de achiziționare. Raționamentul utilizat a fost următorul: la menținerea constantă a plajei de clienți, bunurile finalizate și vândute acoperă pe lângă necesitatea critică instituțională (atingerea pragului de rentabilitate) și capacitatea entității de a menține active nevoia clienților de calitate la standarde ridcate.

Alegerea MCHPrd – Merchandise orders, ca factor de influență alături de CSTAdv – Customer advances și REVCst – Revenue cost a fost evaluată ca precară, valoarea indicatorului R square fiind de peste 80%, iar valoarea F și Sign F se alfă în parametrii normali.

Utilizând același raționament și aplicarea acestora asupra stakeholderilor interni, putem afima că angajații sunt motorul entității datorită participării active la procesul de producție. Datorită penuriei valorice ne-am limitat la analiza calității procesului decisional al clienților, ținând cont de numărul angajaților full-time și a cheltuielilor salariale. Cercetările anterioare au permis fundamentarea selecției celor doi fcatori datorită notării unei populații active îmbătrânite în cadrul societăților cu cod CAEN 3030. În studiile ulterioare se dorește introducerea spre analiză și a influențelor programelor de training pe categorii de vechime.

Prezentul studiu ajută la îmbunătățirea literaturii de specialitate cu noi viziuni asupra factorilor de influență ai procesului decizional. De asemenea, poate servi ca îndrumar de îmbunătățire a activității entității îndreptată în direcția tipuri de stakeholderi.

Rularea acestor tipuri de ecuații necesită o bază de date consistentă pentru însușirea validității neconstestate a modelului depus. Astfel ne propunem să lărgim eșantionarea prin includerea de entități la nivel european și global.

Elaborarea studiului s-a realizat prin inhibarea datelor aparținând mediului extern întreprinderii precum dinamica pieței analizate sau chiar criza mondială, cu toate că efectele acetora s-au resimtit direct asupra regresiilor rulate. În acest scop ne propunem ca în cercetările ulterioare să se introduce câte o variabilă de control cu scopul de a evidenția mediul extern entității.

CAND AJUNTI AICI;ANUNTAMA

Importanța raportării situațiilor financiare/Analiza situațiilor financiare / Analiza rentabilității la nivelul sectorului industriei aeronautice

Obiective

Stabilirea cadrului de analiză prin evaluarea diagnosticului de natură financiară și non-financiară

Delimitarea parametrilor de rentabilitate la nivel de sector

Analiza ratelor și indicatorilor privind rentabilitatea segmentului industriei aeronautice

Aerostar SA

Date de identificare ale agentului economic

Denumirea firmei: AEROSTAR S.A. – Grup Industrial Aeronautic-Bacău-România

Numărul de înregistrare la Registrul Comerțului: J04/1137/1991

Cod Unic de Înregistrare: 950531

Forma juridică de constituire: societate pe acțiuni de tip deschis

Adresă: Str. Condorilor, nr. 9, Bacău 600302, România

Pagina internet: www.aerostar.ro

Domeniu de activitate: Fabricarea de aeronave și nave spațiale

Cod CAEN: 3030

Imaginea societății – pe scurt

Sursa: Raport Aerostar 2013

În perioada analizată, capitalul social s-a menținut constant la 37.484 mii lei. În schimb, se observă o majorare a cifrei de afaceri cu peste 30%, de la 156 mil la 212 mil lei. Aceasta poate fi pusă pe seama vânzărilor la export. În 2013, valoarea acestui indicator a fost de aproximativ 86% și a înregistrat o majorare cu 50pp față de valoarea din 2011. Pentru anul 2014 se urmărește atragerea de noi programe și clienți din diversificarea ofertei de capabilitate în raport cu nevoile actuale de pe piață.

În perioada 2011-2014 SC Aerostar SA a realizat investiții suplimentare. Modificarea cheltuielilor pentru investiție, de la 16.171 mii lei la 18.952 mii lei, se datorează în principal dorinței de menținere la standarde elevate și astfel de menținere pe piața internațională de producție aeronautică.

Referitor la numărul efectiv de personal putem constata o majorare cu aproximativ 25%, tratament aplicat și în cazul salariaților proprii. În anul 2012, salariații atrași prin agent de muncă temporară a prezentat o valoare semnificativă față de restul perioadei de analiză, 391 persoane.

În continuare va fi analizată pe scurt evoluția cifrei de afaceri a entității pe principalele produse și servicii precum și distribuția vânzărilor pe piața civilă și militară.

Principalul furnizor independent de servicii de mentenanța de avioane comerciale din aceasta zona geografică, AEROSTAR SA, reușește să atragă și să încheie contracte cu mari clienți naționali și mai ales de pe piața europeană.

Figura 2Distribuția cifrei de afaceri pe principalele produse și servicii

La începutul perioadei de analiză, ponderea sistemelor pentru apărare și ponderea fabricării produselor de aviație se aflau la un nivel asemănător de aproximativ 40% din total vânzări. Concentrarea atenției spre fabricarea produselor de aviație poate fi considerată o alegere potrivită.

Figura 3 Distribuția vânzărilor pe piața civilă/militară

În 2011 piața civilă și cea militară au avut ponderi apropiate, în intervalul 40%-50%. Echilibrul dintre cele două se modifică treptat în favoarea peței de desfacere pe aviație civilă (63,62%-36,38%). Întreținerea și modernizarea avionului de antrenament L-39, avionului de lupta MiG-21 (toate versiunile), precum și motoarele: R-11F-300, R-13-300, R-25-300, motor turbostarter Saphire 5 au reprezentat 28,12% din distribuția vânzărilor pe anul 2013.

Analiza situației financiare

Analiza Poziției financiare

Bilanțul contabil are rolul de a comasa/grupa informația contabilă și a grupa mișcările patrimoniale pe posturi bilanțiere ordonate crescător în funcție de gradul de lichiditate, respectiv exigibilitate.

Figura 4 Bilanț contabil AEROSTAR 2011-2013

Ca principali indicatori urmăriți în dinamică am ales pe partea activului bilanțier: activele imobilizate – cu detaliere pe tipurile de imobilizări și activele circulante (pe total și clasificate pe stocuri, creanțe și elemente de trezorerie).

Valoarea totală a activelor entității prezintă un trend ascendent, de la 168.603 mii lei în 2011 la 251.609 mii lei în 2014. Raportul anual AEROSTAR susține majorarea de peste 40% a activelor în 2012 ca urmare a finalizării unor proiecte de investiții ce au avut în prim plan partea de infrastructură și echipament tehnologic.

Aerostar SA identifică o situație asemănătoare cu a entităților din perioada de creștere. Astfel, se pot observa tendințe ascendente pe toate cele patru paliere identificate în cadrul activelor imobilizate: imobilizări corporale, imobilizări necorporale, imobilizări financiare și investiții imobiliare.

Conform bilanțului publicat, în anul 2012 AEROSTAR SA înregistrează o creștere de 40% în cazul imobilizărilor corporale. Notabil este faptul că valoarea imobilizărilor necorporale crește de la 585 mii lei la 1.777 mii lei, triplând astfel valoarea elementelor de cheltuieli de cercetare dezvoltare; concesiuni, brevete, licențe, mărci, drepturi și alte valori similare, programe informatice, fond comercial și alte imobilizari necorporale.

În cazul activelor circulante se remarcă aceeași tendință ascendentă, cu o modificare de 36.778 mii lei în anul 2012 față de 2011, reprezentând 43,14%. Anul următor s-a înregistrat o valoare apropiată a activelor circulante. Nivelul stocurilor și a creanțelor comerciale a înregistrat valori ascendente pe toată perioada analizată. Valoarea numerarului și echivalentelor de numerar înregistrează în anul 2012 o majorare de 27% urmată de o diminuare de 23% în 2013.

În analiza pasivului bilanțier am luat urmărit evoluția capitalurilor proprii, a datoriilor pe termen lung (provizioane, subvenții pentru investiții) și a datoriilor pe termen scurt (datorii comerciale, leasing financiar, provizioane).

Capitalul social prezintă aceeași valoare pe toată perioada analizată: 37.484 mii lei. Rezultatul curent și rezultatul reportat identifică un trend asemănător cu al numerarului și echivalentelor de numerar. Rezultatul curent se înregistrează în 2012 la valoarea de 56.915 mii lei, cu 21,05% mai mult decât în anul 2011 și cu 1,35% mai mult decât în 2013.

Rezultatul reportat s-a majorat în anul 2012 cu 17.572 lei însă în 2013 s-a diminuat cu aproximativ 4%. Rezervele au înregistrat valori în creștere: 39.343 mii lei în 2011, 14.175 mii lei în 2012 și 17.850 în 2013.

Datoriile pe termen lung se modifică cu 15.176 lei în 2012 și cu 12.402 lei anul următor. Creșterea se datorează constituirii provizioanelor în valoare de 8.572 lei, 41.51% față de anul precedent și 4087 lei reprezentând alte datorii pe termen lung (25,78% din modificarea datoriilor totale pe termen lung).

Anticiparea anumitor riscuri și cheltuieli pentru perioada curentă reflectă evoluția pozitivă a provizioanelor în situațiile financiare ale acestei perioade. Astfel, în anul 2013, AEROSTAR SA constituie provizioane în valoare de 14.430 mii lei, cu 49,38% mai mult decât în 2012.

Valoarea datoriilor comerciale se dublează în 2012 față de 2011,

Analiza contului de Profit și Pierdere

Veniturile totale realizate de S.C.AEROSTAR S.A. în anul 2013 au fost de 229.892 mii lei, din care cifra de afaceri a fost de 212.023 mii lei.

Cheltuielile cu care au fost realizate aceste venituri au fost de 211.669 mii lei. Profitul net realizat a fost de 14.864 mii lei.

In ultimii trei ani, societatea a distribuit dividende acionarilor i a consolidat o politică de dividend care asigură satisfacia acionarilor dar și resurse pentru dezvoltarea companiei.

In adunarea general ordinar din 25 aprilie 2013, acionarii societii AEROSTAR au aprobat ca valoarea dividendului brut pe aciune aferent anului 2012 s fie de 0,090 lei, corespunztoare unei aciuni cu valoarea nominal de 0,32 lei.

AEROSTAR a pltit dividendele cuvenite acionarilor, aferente anului 2012 i s-a respectat pe deplin data limit de distribuie, 25 octombrie 2013.

Societatea nu a achiziionat aciuni proprii și nu a emis obligaiuni sau alte titluri de creană pe parcursul anului 2013.

Situația modificării capitalurilor proprii

2013

2012

2011

Concluzii generale și implicații ale cercetării

Contribuții proprii

Concluzii finale

Bibliografie

Lista tabelelor

Lista graficelor

Anexe

Bibliografie

Carti/Articole

Internet

Lista tabelelor

Lista graficelor

References – Calitatea raporarii financiare si evidenta guv corp

Abbott, L. J., and S. Parker (2000). Auditor selection and audit committee characteristics. Auditing: A Journal of Practice & Theorz 19 (Fall): 47-66.

Abbott, L. J., S. Parker, and G. F. Peters (2004). Audit committee characteristics and restatements. Auditing: A Journal of Practice & Theorz 23 (March): 69-87.

Abbott, L. J., S. Parker, G. Peters, and K. Raghunandan (2003). The association between audit committee characteristics and audit fees. Auditing: A Journal of Practice & Theorz 22 (September): 17-32.

Ahmed, A. S. & Duellman, S. (2006). “Evidence on the role of accounting conservatism in corporate governance”. Journal of Accounting and Economics,No 43, 411–437.

Armstrong, C., Guaz, W. Weber, J. (2010). The role of information and financial reporting in corporate governance and debt contracting. Journal of Accounting and Economics 50 (2-3), 179–234.

Baber, W., Liang, L. and Zhu Z. (2012). Associations between internal and external corporate governance characteristics: implications for investigating financial accounting restatements. Accounting Horizons 26 (2), 219-237.

Beaslez, M. (1996). An Empirical Analzsis of the Relation between the Board of Director Composition and Financial Statement Fraud. The Accounting Review, No 71, 443-465.

Bédard, J., S. M. Chtourou and L. Courteau (2004). The effect of audit committee expertise, independence, and activitz on aggressive earnings management. Auditing: A Journal of Practice & Theorz 23 (September): 13-35.

Bergstresser, D., Philippon, T. (2006). CEO incentives and earnings management. Journal of Financial Economics 80 (3), 511-529.

Blouin, J.; Grein, B.; Roundtree B. (2007). An Analzsis of Forced Auditor Change: The Case of Former Arthur Andersen Clients, The Accounting Review 82(3): 621–650. doi:10.2308/accr.2007.82.3.621.

Botosan, C. (2004). Discussion of a framework for the analzsis of risk communication. The International Journal of Accounting , 39, 289-295.

Bradburz, M. Mak, Z. and Tan, S. (2006). Board characteristics, audit committee characteristics and abnormal accruals. Pacific Accounting Review, No 18, 47-68.

Burgstahler, D., Hail, L. & Leuz, C. (2006). The Importance of Reporting Incentives: Earnings Management in European Private and Public Firms. The Accounting Review , 81(5), 983-1016.

Carcello, J. V., and Neal, T. L. (2000). Audit committee composition and auditor reporting. The Accounting Review 75 (October): 453-467.

Carcello, J. V., and Neal , T. L. (2003). Audit committee characteristics and auditor dismissals following “new” going-concern reports. The Accounting Review 78 (Januarz): 95-117.

Cheng, Q., Warfield, T. (2005). Equitz Incentives and Earnings Management. The Accounting Review 80 (2):441-476.

Cooke, T. E.; Wallace R. S. O. (1990). Financial Disclosure Regulation and its Environment: A Review and Further Analzsis, Journal of Accounting and Public Policz 9(2): 79–110. doi:10.1016/0278-4254(90)90013-P.

Daske, H. and Gebhardt, G. (2006). Internation Financial Reporting Standards and Experts’ Perceptions of Disclosure Qualitz. Abacus , 42(3-4), 461-498.

Dechow, Patricia M. e Ilia D. Dichev (2002): “The qualitz of accounting and earnings: the role of accrual estimation errors”, The Accounting Review, Vol. 77 (Supplement), pp. 193-225.

Ditropoulos, P. and Asteriou, D. (2010). The Effect of Board Composition on the Informativeness and Qualitz of Annual Earnings: Empirical Evidence from Greece, Research in International Business and Finance,No 24, 190-205.

Doupnik, T. S.; Salter S. B. (1995). External Environment, Culture, and Accounting Practice: A Preliminarz Test of a General Model of International Accounting Development, International Journal of Ac- counting Education and Research 30(2): 189–207.

Efendi, J., Srivastava, A., Swanson, E. (2007). Whz do corporate managers misstate financial statements? The role of option compensation and other factors. Journal of Financial Economics 85 (3):667-708.

Erickson M., Hanlon M., Mazdew E. (2006). Is there a link between executive equitz incentives and accounting fraud? Journal of Accounting Research. 44 (1), 113-143.

Farber D.B.(2005). Reporing trust after fraud: does corporate governance matter, The accounting review, No80, 22-41. FASB, 1978. Statement of Financial Accounting Concepts No. 1. Objectives of Financial Reporting bz Business Enterprises.

FASB (2008). Financial Accounting Series, Statement of Financial Accounting Standards No. 1570-100: Exposure Draft on an Improved Conceptual Framework for Financial Reporting. Norwalk.

Graz, S. J. 1988. Towards a Theorz of Cultural Influence on the Development of Accounting Szstems Internationallz, Abacus 24(1): 71–85. doi:10.1111/j.1467-6281.1988.tb00200.x.

Holder-Webb, L.; Sharma, D. S. (2010). The Effect of Governance on Credit Decisions and Perceptions of Reporting Reliabilitz, Behavioural Research in Accounting, forthcoming.

IASB (2008). Exposure Draft on an improved Conceptual Framework for Financial Reporting Chapter 1 and Chapter 2.

Imhoff, A. E. (2003). Accounting Qualitz, Auditing, and Corporate Governance, Accounting Horizons 17: 117–128. doi:10.2308/acch.2003.17.s-1.117.

Klein, A. (2002). Audit committee, board of director characteristics, and earnings management. Journal of Accounting and Economics 33, 375–400.

Klein, A. (2002a). Audit committee, board of director characteristics, and earnings management. Journal of Accounting and Economics 33 (2002): 375-400.

La Porta, R., Lopez-de-Silanes, F., Shleifer, A. & Vishnz, R. (1998). Law and Finance. Journal of Political Economz , 106(6), 1113-1155.

Lee, H. Z., V. Mande, and R. Ortman (2004). The effect of audit committee and board of directorindependence on auditor resignation. Auditing: A Journal of Practice & Theorz 23 (September): 131-146.

Leuz, C.; Nanda, D.; Wzsocki, D. P. 2003. Earnings Management and Investor Protection: an Interna- tional Comparison, Journal of Financial Economics 69: 505–527. doi:10.1016/S0304-405X(03)00121-1.

Meek, G. K.; Saudagaran, S. M. (1990). A Survez on Financial Reporting in a Transnational Context, Journal of Accounting Literature 9: 145–182.

Petra, S. (2007). The Effects of Corporate Governance on the Informativeness of Earnings. Economics of Governance, No 8, 129-152.

Rudzioniene, K.; Gipiene, G. 2008. Model of Accounting Regulation in Lithuania, Transformations in Business & Economics 7(2): 171–185.

Saudagaran, M. S.; Diga, G. J. (1997). Financial Reporting in Emerging Capital Markets: Characteristics and Policz Issues, Accounting Horizons 11(2): 41– 64.

Shama, F. (2006). Institutional Ownership and corporate value, Managerial Finance, Vol 32 No 3, 247-256.

Schipper, K. and L. Vincent (2003). ‘Earnings Qualitz,’ Accounting Horizons, Vol.17, Supplement.

Soderstrom, N. & Sun, K. (2007). IFRS Adoption and Accounting Qualitz: A Review. European Accounting Review , 16(4), 675-702.

Vafeas, N. (2000). Board Structure and the Informativeness of Earnings. Journal of Accounting and Public Policz,No 19, 139-160.

Warfield, T., Wild, J., Wild, K. (1995). Managerial ownership, accounting choices, and informativeness of earnings, Journal of Accounting and Economics 20(1), 61-91.

Wright, David W. (1996): “Evidence on the relation between corporate governance characteristics and the qualitz of financial reporting”, Working paper, Universitz of Michigan.

REFERENCES Dovezi de interferenta intre decizia de valoare justă și pările interesate

Berle, A. and G. Means (1932) The Modern Corporation and Private Propertz, Macmillan, New Zork

Brzson, J. M. (2003) What To Do When Stakeholders Matter: A Guide to Stakeholder Identification and Analzsis Techniques, A paper presented at the London School of Economics and Political Science

Cominskez, E. E., Mulford, C. W. (2002) The Financial Numbers Game: Detecting Creative Accounting Practices, John Wilez & Sons, New Zork

Ding Z., Richard J., Stolowz, H. (2008) Towards an understanding of the phases of goodwill accounting in four western capitalist countries: From stakeholder model to shareholder model, Accounting, Organizations and Societz 33, 718–755

Donaldson, L., Davis, J. H. (1991) Stewardship Theorz or Agencz Theorz: CEO Governance and Shareholder Returns, Australian Journal of Management, The Universitz of New South Wales

Dowling W.A, Jahmani, Z.,Torres P.D. (2010) Goodwill Impairment: A New Window For Earnings Management?, Journal of Business & Economics Research, USA, Volume 8, Number 2

Dumbrava, M. (2010) Model de analiză a performanței firmei, Economie teoretică și aplicată, Volumul XVII No. 8 (549): 105-119

Eagle, N., Sandz, A. (2009) Eigenbehaviors: identifzing structure in routine, Pentland Behav Ecol Sociobiol 63: 1057–1066

Floricioiu O.A., Loghin R.D. (2011) Geopolitics and Accounting, The Business Review, Cambridge. Hollzwood: Summer, Vol. 17: 180

Freeman, R. Edward (1984) Strategic Management: A stakeholder approach, Pitman, Boston.

Fontaine C., Haarman A., Schmid S. (2006) “The Stakeholders theorz”, available on-line at http://edalzs.fr/documents/Stakeholders%20theorz.pdf

Friedman, A.L. and Miles, S. (2006) Stakeholders: Theorz and Practice, Universitz Press., Oxford

Jensen, M., Meckling, W. (1979) Rights and production functions: an application to Labor-managed firms, Journal of Business, 52: 469–506.

Kettl, D. F. (2002) The Transformation of Governance: Public Administration for Twentz, – first Centurz America, Johns Hopkins Universitz Press, Baltimore.

Murgea, A. (2011) Including behavioural elements in asset allocation process, Proceeedings of Accounting and Management Information Szstem International Conference, p 833

Nobes, C. (2008) Comparative International Accounting, Pearson Education, England

Pratt, J. W., and R. J. Zeckhauser (1985) Principals and agents: the structure of business , Harvard Business School Press, Boston.

Toma, M. (2007) Inițiere în evaluarea întreprinderilor, Editura C.E.C.C.A.R., Bucharest

Tzlecote, A., Paulina Ramirez, P. (2006) Corporate governance and innovation: The UK compared with the US and ‘insider’ economies, Research Policz 35: 160–180

REFERENCES Stakeholders si procesul decizional

Alchain, A.A. (1954) American Economic Review,

Bazerman, M.H. (1990) Judgment in managerial decision making (2nd ed.), New Zork: Wilez

Beal, D., Gozen M., (1998), Putting zour monez where zour mouth is: a profile of ethical investors, Financial services review

Bozeman, B., Pandez S.K. (2004) Public management decision making: effects of decision content, Public administration review,

Caraiani, C. (2010)Contabilitate Manageriala – Tehnologii contabile integrate de raportare și decizie, Editura ASE, București

Drucker, Peter (2007) Despre decizie și eficacitate-Ghidul complet al lucrărilor bine făcute, Ed Meteor Press, București

Fontaine C., Haarman A., Schmid S., (2006), The Stakeholders theorz

Frank, M.Z., Gozal V.K (2009) Capital structure decisions: which factors are reliablz important?, Financial Management

Friedman, A.L. and Miles, S., (2006), Stakeholders: Theorz and Practice, Universitz Press., Oxford

Honu, M.V, Loghin, R.D. (2013), Evidence of interference between the fair value and stakeholders’ decisions in the romanian aviation industrz

Istocescu, Amedeo (2005) Strategia și managementul strategic al organizației, Concepte fundamentale. Aplicații manageriale, Editura ASE, București

Maier, N. (1960) Fit decisions to zour needs, Nations business

Morariu, C.M., Gîrbină, M.M. (2013) Profesionistul contabil în mediul de afaceri, Editura ASE, București

Nicolescu, O., Verboncu, I. (2007),Managementul organizației, Editura Economică, București

Pasewark, W.R., Rilez, M.E., (2014) It’s a matter of principle: the role of personal values in investment decisions, Journal of Business Ethics

Pelton, L.e., Chouwdhurz J, Vitell, S.J (1999) A framework for the examination of relational ehics: an interactionist perspective¸Journal of Business Ethics

Piternick, A.B. (1990) Decision Factors Favoring the use of online sources for providing information, RQ. American Librarz Association

Sharif, AM, Irani Z, Weerakkoddz V (2010) Evaluating and modelling constucts for e-government decision making, The journal of the operational research societz

Sparkes, R. (1998) Through a glass darklz: some thoughts of the ethics of investments,Epworth review

Staw, B.M. (1981) The escalation of commitment to a course of action, Academz of management review

Stevens, J. M., LaPlante, J.M. (1986) Factors associated with Financial Decision Support Szstems in State Governmnet: An empirical exploration, Public Administratino Review

Trifu, A. (2008) Universul multidimensional al deciziei, Editura Economică, București

Trull, S.G. (1966) Some factors involved in determining total decisions success, Management Science

Tvarskz, A., Kahneman, D. (1974) Judgment under uncertaintz: Heruistics and biases, Science. 185

Verzea, I., Luca, G.P.. (2005) Managementul general, Editura Performantica, Iași

Wiliams, A.J. (1983) Decisions, Decisions …; The Journal of the operational research societz

Law 31/1990, Law of trading companies, published in the official gazette of Romania No. 1066 of 17 November 2004

Brealey R., Myers S., Allen F., (2004) – Principles of corporate finance, Eight Edition, EdituraIrwinMcGraw-Hill, SUA

Chirilă, E., Droj L. (2011) Increase in the Role of the Financial Synthesis Reports for Accession of the European Structural Funds, paper presented in the Conference European Integration – New Challenges for the Romanian Economy, 7th Edition, 27-28 mai, 2011 available at http://anale.steconomiceuoradea.ro/volume/2011/n1/025.pdf

Duda-Daianu D. C., Piroi M. (2013) – Consideration regarding the Improvement of the Financial Crisis Forecasting Models for Enterprises in Emerging Countries, Constanța

Hada, T., Mărgineanu, R. (2013) – Diagnosis of financial position by balance sheet analysis study

Honu, M. V. (2014) – Aeronautic industry economic and non-economic factors in decision making process, AMIS Proceedings booklet

Lezeu, D. N., (2004) –Analysis of the company’s financialstatement, Economic PublishingHouse, Bucharest

Monea M. (2013) – Information system of financial analysis, Annals of the University of Petroșani, Economics, Timișoara

Pierre F., (2004) – Valorisation d’entrepriseettheoriefinanciere, Edition d’Organisation, Paris, France

Stancu, I. (2006) – Finances Ed. a IV-a, Economic PublishingHouse, Bucharest

Trenca, I (2006) – Banking Methods and Techniques. Ed 3-a, Book of science House, Cluj-Napoca

OMFP 3055/2009 approving the Accounting Regulations compliant with European Directives, with subsequent additions and updates

OMFP 1802/2014 Accounting regulations on individual and consolidated annual financial statements

Law 31/1990 Law on trading companies

ANNEXES

Graphic 1. Aeronautical companies behaviour in 2003

Graphic 2. Aeronautical companies behaviour in 2004

Graphic 3. Aeronautical companies behaviour in 2005

Graphic 4. Aeronautical companies behaviour in 2006

Graphic 5. Aeronautical companies behaviour in 2007

Graphic 6. Aeronautical companies behaviour in 2008

Graphic 7. Aeronautical companies behaviour in 2009

Graphic 8. Aeronautical companies behaviour in 2010

Graphic 9. Aeronautical companies behaviour in 2011

Where:

1 – Aerostar SA

2 – Eurocopter Romania SA

3 – Unison Engine Components – Bucharest SA

4 – Romaero SA

5 – Turbomecanica SA

6 – Avioane Craiova Sa

7 – Motorstar SRL

8 – Aero Consulting SRL

9 – Ica-Ro SRL

10- Aer-Tech Impex SRL

Table 1. Aeronautical companies behavioural patterns based on the 3 tired hierarchz

Where:

A: Companies which specialize in the development and construction of sub-components for the industrz

B: Companies which assemble the final industrial products and deliver them to the transport industrz

C: Companies which provide support, upgrades and maintenance for the previous two as well as the consumer

Scrap 2

Ținând cont de nivelul calificării de bază, preocupările managementului societății Aerostar SA fie pune accent pe dezvoltarea profesională a angajaților prin includerea lor în programe de formare profesională (pentru calificare la locul de muncă) fie oferă programe individualizate de adaptare profesională pentru angajații cu studii superioare.

Guvernul și autoritățile administrației publice influențează activitatea entității prin delimitarea cadrului legal de desfășurare a acesteia.

O componentă a setului de situații financiare, bilanțul, oferă informații despre activele, datoriile și capitalurile proprii, ca elemente principale, și lichiditatea, solvabilitatea și rentabilitatea ca indici derivați. (Monea, 2013)

Pentru a atinge obiectivul acestei cercetări, se vor analiza o serie de indicatori utilizați în analiza performanței. Indicatorii selectați și aplicați pe segmentul de piață au fost: indicatorii de solvabilitate, lichiditate și rentabilitate.

Informația comună care se întâlnește în cele două documente de sinteză, este rezultatul net (profit sau pierdere), ca o reflectare a rentabilitățiientității și a noii stări patrimoniale a acesteia.

Diagnosticul financiar al unei entități implică mai multe elemente-cheie. Astfel, cel puțin două aspecte pot fi luate în considerare, și anume analiza poziției financiare prin analiza Bilanțului și analiza activității financiare prin analiza Contului de profit și pierdere.

Această lucrare își propune să ilustreze și să clarifice o tehnică importantă pentru evaluarea entităților de pe piața industriei aviatice, mai precis, analiza fundamentală a bilanțului, în mai multe aspecte semnificative.

Pentru a efectua analiza propriu-zisă, s-au consultat rapoartele anuale ale societăților comerciale, situațiile financiare precum și alte documentele aferente, în plus, informațiile relevante au fost integrate în baza de date operațională.

În ceea ce pentru continuarea cercetarii, există o zonă largă de posibilități. De exemplu, populația poate fi extins la toate companiile listate la Bursa de Valori București și nu poate fi făcută o comparație între Romanian`s industrie aeronautică și alte economii emergente industrie aeronautică în termeni de investigare asocierea dintre calitate de raportare financiară și guvernanța corporativă .

Piața este aceea care răspunde așteptărilor stakeholderilor implicați, portofoliul de clienți fiind în creștere constantă datorită capabilității companiei. iar stakeholderii societății au respectat prevederile legale corespunzătoare Legii 31/1990,Legii 297/2004 și regelemntărilor emise de CNVM în prezent ASF .

Situatiile financiare au fost intocmite si publicate in conformitate cu standardele internationale de raportare financiara (IFRS).

Elementele privind relațiile piață-producție complexe și barierele impuse sunt adesea depășite prin înființarea de capacități de producție comune orientate pe dezvoltarea regională și conferă interdependențe majore între piețele civile și de apărare și explorarea spațială.

Noile tehnologii deopotrivă cu dezvoltarea culturii organizaționale în spiritul cerințelor de pe piața actuală-dezvoltarea în mediu puternic concurențial din această industrie necesită concentrarea asupra proceselor de îmbunătățire continuă. Astfel, se va avea în vedere investirea într-o spațiu de lucru pentru producerea și repararea motoarelor cu turbină cu gaze pentru aviație și a echipamentelor aeronautice.

Programe de investiii pentru restructurare tehnologica au initiat cu mai multani in urm, creterea numrului total de salariai, dezvoltarea de noi direcii de afaceri, cifra de afaceri n cretere i nu n ultimul rând politica stabil de plat a dividendelor, au fost argumente solide pentru realizarea de investiii noi precum și creterea cotaiilor aciunilor societăților cotate pe burse naționale și internaționale.

Anul 2013 s-a ncheiat cu rezultate bune pentru AEROSTAR. Compania a realizat in 2013 venituri totale de 229.892 mii lei iar cifra de afaceri a fost de 212.023 mii lei. Cheltuielile cu care s-au realizat aceste venituri au fost de 211.669 mii lei. Profitul net realizat a fost de 14.864 mii lei. A fost realizat un volum total de investiii de 18.952 mii lei.

Rezultatele bune cu care AEROSTAR a incheiat anul 2013 ozitia produselor si serviciilor pe care le furnizeaz pe piata din domeniul aviaiei i aprrii impun creterea continu a responsabilitatii i exigenei .

În a doua parte a anului 2013, a fost proiectat un nou sistem de organizare a societății. corelat cu obiectivele Strategiei de dezvoltare în perioada 2011-2015 a conturat necesitatea unei remodelări organizatorice, în sensul consolidării sectoarelor de fabricație și de mentenanță, al îmbunătățirii actului de management și, în special, al îmbunătățirii managementului calității în scopul satisfacerii în mai mare măsură a clienților .

Schimbările preconizate au implementate progresiv, trim. IV al anului 2013, astfel încât dev complet operațional la 1 ianuarie 2014.

Investirea capitalului se realizează acolo unde creșterea profiturilor va fi mai mult decât acoperitoare față de costul investiției supimentare de capital.

Pentru creșterea vânzărilor, dezvoltarea unor produse noi sau asigurarea service-ului pentru noi piețe/clienți este nevoie deseori de investiții în cercetare-dezvoltare, în fondul de rulment (capitalul de exploatare) sau în modificarea capacităților de producție. De asemenea, uneori sunt necesare raționalizări ale capitalului investit, în interesul consolidării unor facilități, îmbunătățirea eficienței operațiunilor elimimnarea produselor cu mișcare lentă sau restrângerea operațiunilor din anumite zone geografice.

Bursa

In anul 2012 actiunile AEROSTAR s-au plasat in Topul celor 10 actiuni de la Bursa de Valori Bucuresti cu randamentele cele mai profitabile

Actiunile Aerostar sunt nominative, ordinare, de valoare egala, emise in forma dematerializata si evidentiate prin inscriere in Registrul Actionarilor. Acesta este gestionat de catre S.C. Depozitarul Central S.A. Bucuresti.

Conform inregistrarilor de la Depozitarul Central S.A. emitentul AEROSTAR S.A. Bacau este inregistrat cu urmatoarele date: Cod Unic de Inregistrare 950531, cod ISIN ROAEROACNOR5, simbol bursier ARS.

Piața de desfacere

In relatia cu institutiile pietei de capital AEROSTAR a indeplinit și in anul 2013 toate obligatiile de raportare ce au decurs din prevederile legale prin publicarea raportarilor continue și periodice in sistemul electronic al CNVM (actual ASF) și al Bursei de Valori, in pagina de internet a societatii și prin comunicate de presă.

Societatea AEROSTAR asigură respectarea drepturilor și intereselor legitime ale acționarilor. Situatiile financiare au fost intocmite si publicate in conformitate cu standardele internationale de raportare financiara (IFRS).

Societatea respectă in totalitate prevederile legale in vigoare privind transparența si furnizarea continuă a informațiilor către acționarii și investitorii de pe piața de capital.

Pe parcursul anului 2013 s-a respectat calendarul de comunicare financiara si s-au transmis raportarile legale la organismele pietei de capital, Autoritatea pentru Supraveghere Financiara si Bursa de Valori Bucuresti.

Pretul de tranzactionare a unei actiuni AEROSTAR a oscilat in anul 2013, intre un nivel minim de 1,393 lei si un nivel maxim de 1,85 lei.

Industria aeronautică și dezvoltarea durabilă

La o analiză mai atentă se observă că se acționează consecvent pentru o dezvoltare durabilă si sustenabilă a tuturor entităților din industria aeronautică, la nivele de performanță tot mai inalte, in condiții de profitabilitate și responsabilitate. Sinergia competentelor si expertizei pentru piata din domeniul aviatiei civile si din domeniul apararii contribuie la consolidarea fiecărei entități drept compani pentru viitor. Astfel, se urmărește dezvoltarea tehnologiilor de care au nevoie clienții și care asigură dezvoltarea poziției de piață a companiei.

Planurile aprofundeaza viziunea asupra AEROSTAR ca o organizatie centrata asupra “Clientului” prin programe de dezvoltare durabila si sustenabila si pentru dezvoltarea competitivitatii prin cunoastere si inovare, ceea ce va asigura mentinerea avantajului competitiv.

În a doua parte a anului 2013, a fost proiectat un nou sistem de organizare a societății. Schimbările înregistrate în ultimii ani în structura vânzărilor, corelate cu obiectivele Strategiei de dezvoltare în perioada 2011-2015 au conturat necesitatea unei remodelări organizatorice, în sensul consolidării sectoarelor de fabricație și de mentenanță, al îmbunătățirii actului de management și, în special, al îmbunătățirii managementului calității în scopul satisfacerii în mai mare măsură a așteptărilor clienților

Schimbările preconizate au început să fie implementate progresiv, în trim. IV al anului 2013, astfel încât să devină complet operaționale la 1 ianuarie 2014.

Studiul are limite întrucât se bazează în mod obiectiv pe un eșantion redus de entități analizate iar domeniul este unul restrictiv. Prin urmare s-a luat în considerare ca în abordările viitoare să se încerce adăugarea unor noi entități la eșantionul deja analizat, realizând astfel o analiză la nivel internațional, dar în același timp se dorește mărirea perioadei analizate, luând în calcul și fluctuațiile ciclurilor economice.

Ca un avantaj derivat, credibilitatea situațiilor financiare anuale este sporită de existența raportului de audit al companiei. Pentru investitori, avizul fără rezerve al auditorului independent reprezintă un element important în luarea unei decizii, doar cu scopul de a sprijini o afacere.

Fără a putea susține afirmația cu cercetări concrete, estimez că …

Preda (2006) afirmă că performanța entității este în mare măsură dependentă de competitori și este efemeră. Fapt ce denotă o importanță sporită în menținerea avantajelor față de competitorii actuali.

PERFORMANȚĂ COMPANII – Preda 2006 – Unele organizații au competențe specifice la nivel tehnologic, altele în privința organizării producției, altele în marketing, altele practică cel mai bun preț, altele prezintă cea mai bună productivitate printr-un management al resurselor umane.

PERFORMANȚĂ ANGAJAȚI – Pentru a produce în mod performant se utilizează o serie de strategii motivaționale diversificate în funcție de diversele contexte culturale și economice diferite. Printre elementele esențiale în procesul decizional, se evaluează o serie de elemente precum: polarizarea ocupațională, socială. Acestea limitează aspirațiile populației active la primele trei trepte ale piramidei lui nevoilor. Aceste persoane prezintă un potențial maxim de productivitate care poate să aibă finalitatea în valorificarea prin venituri și alte forme de suport care se adresează nevoilor de bază.

Banii nu sunt un motivator – Kohn 1993; tot el afirmă că oferirea de recompense este o formă de amenințare, de pedeapsă. Programele de salarizare în funcție de performanțăafecteazănegativ relațiile dintre angajați. Recompensele descurajează asumarea de riscuri. Iar stimulentele financiare subminează motivatorii intrinseci

Kohn 1993 consideră că este indicat ca plățile/salariile să fie suficiente și corecte,

Trifu, Al. – Universul multidimensional al deciziei 2008, Editura Economică, București – Decizia de conducere implică o responsabilitate mai mare decât decizia cu caracter personal, dat fiind implicațiile sale atât de natură umană, cât și economică.

As Freeman (2009) suggests, there are twelve groups of stakeholder that are important for organizations. Thez are owners, customers, emplozees, competitors, suppliers, political groups, governmental organizations, financial groups, activists, unions, trade associations, and proponents of consumer rights (Sontaite, 2011). – 56

However, investment knowledge and best practices are a form of accumulated information that can onlz be learned through experience (Lease et al. 1974; Hong et al. 2004; Grinblatt and Keloharju 2009; and Glaser and Weber 2009). – 54

Investors who are unfamiliar with investment products and who lack the knowledge to make appropriate investment decisions might require more education to develop investment acceptance and intentions (Campbell 2006; Wang et al. 2006). These investors might also adopt risk aversion behaviors, or thez might exclude themselves from market participation to minimize losses due to a lack of knowledge (Plath and Stevenson 2005; Benartzi and Thaler 2002; Gomes and Michaelides 2005). – 54

Wealth and education have a positive correlation with investment participation (Campbell 2006). – 54

acceptarea de catre societate a unei firme, legitimitatea ei, depinde de modul in care ia in considerare intregul ansamblu al stakeholderilor.

teza actuala cap 1.2 Ritmul schimbărilor este foarte alert datorită perfecționării continue a aeronavelor prin introducerea de noi tehnologii și materiale de fabricație, cerințe de protecție a mediului.

„Prin eficiența noastră contribuim la dezvoltarea clienților noștri, a angajaților noștri și a partenerilor de afaceri, a comunității din care facem parte, aducem satisfacție acționarilor noștri.” – Importanța stakeholderilor în activitatea firmei Aerostar SA.

La prezentarea rezultatelor financiare perioadei analizate, societățile comerciale consolideaza seriile de proiectii lansate de mai multi ani: pozitionare pe piete intens concurentiale, satisfactii pentru clienti si actionari, investitii in tehnologii avansate si locuri de munca.

Aerostar Sa Bacau la data de 31.12.2014, societate pe acțiuni de tip deschis- acționarii au aprobat în 2014 majorarea capitalului soscial al societății prin încorporarea rezervelor (…) la care se adaugă un număr mare de acționare persoane fizice și juridice aflați sub pragul de semnificație în sensul reglementărilor CNMV și BVB

Bibliografie (selectivă)

Bund, H., Carroll, J. W. (1957). The changing role of the marketing function,Journal of Marketing. 3 (Jan). 268-325.Retrieved 10.11.2013 fronhttp://www.jstor.org/stable/1247516

Krasnikov, A., Jayachandran, S. (2008). The relative impact of Marketing. Research-and-Development, and Operations Capabilities on Firm Performance,Journal of Marketing, 4 (2008), 1-11,Retrieved 10.11.2013 fron http://www.jstor.org/stable/30162295

Dicționar de economie (second edition). 2001. Editura Economică p. 97

Raipuria, K. (2002). What size the ‘new’ economy? A conduit Approach. Economic and Political Weekly, 11 (Mar), 1062-1067, Retrieved 10.11.2013 fronhttp://www.jstor.org/stable/4411879

Hein, E., Tarassow, A. (2009). Distribution, aggregate demand and productivity growth: theory and empirical results for six OECD countries based on a post-Kaleckian model. Cambridge Journal of Economics. 34 (Nov). 727-754. doi:10/1093/cje/bep066

Ben-Ami, D. (2013). The value-added measure of GDP. Fundweb. 8/21/2013, p 26. 89963086

Kulshreshtha, A. C., Singh, G. (1996) Domestic product by gender in the framework of 1993 SNA. Economic and Political Weekly. 51 (Dec). 3330-3334. Retrieved 10.11.2013 from http://www.jstor.org/stable/4404911

Martkowski, Z. (2004). Postsocialist countries: macroeconomic performance, growth prospects, and Social Welfare. Eastern European Economics. 3 (Jan). 44-80 Retrieved 10.11.2013 from http://www.jstor.org/stable/4380381

Mohanty, D., Raghavan, V. S. (1990). New series of national accounts statistics and structure of Indian economy. Economic and Political Weekly. 27 (Jul). 1480-1486 Retrieved 10.11.2013 from http://www.jstor.org/stable/4396475

Kansal, S. M. (1992). Contribution of “other services” sector to gross domestic product in India: an evaluation. Economic and Political Weekly. 38 (1992). 2047-2051+2054-2056 Retrieved 10.11.2013 fron http://www.jstor.org/stable/4398912

Jalani-Naini, A. R. (2005). Capital accumulation and economic growth in Iran: Past experience and future prospects. Iranian studies. 1 (Mar). 91-116. Retrieved 10.11.2013 fron http://www.jstor.org/stable/4311707

Hosein, R., Lewis, T. M. (2005). Quantifying the relationship between aggregate GDP and construction value added in a small petroleum rich economy – a case study of Trinidad and Tobago. Contruction Management and Economics. 23 (Feb). 185-197. doi: 10.1080/0144619042000287741

Landefeld, J. S., Seskin, E. P., Fraumeni. B. M. (2008). Taking the pulse of the economy: measuring GDP. The Journal of Economic Perspectives. 2. 193-216. Retrieved 10.11.2013 fron http://www.jstor.org/stable/27648248

Kulshreshtha, A. C., Singh, G. (1996) Domestic product by gender in the framework of 1993 SNA. Economic and Political Weekly. 51 (Dec). 3330-3334. Retrieved 10.11.2013 fronhttp://www.jstor.org/stable/4404911

Ben-Ami, D. (2013). The value-added measure of GDP. Fundweb. 8/21/2013, p 26. 89963086

OMFP 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene și cu Standarde Internaționale de Contabilitate

Niculescu, M. (1997). Diagnostic global strategic. Bucharest: Editura Economică, p. 229

Valceanu, G., Robu, V., Georgescu, N. (2005). Analiză economic-financiară. Bucharest: Editura Economică

Carcello, J. V. (2008). Financial & Managerial Accounting. McGraw-Hill Irwin. p. 199. ISBN 978-0-07-299650-0

Bowles, S., Boyer, R. (1995) Wages, aggregate demand, and employment in an open economy: an empirical investigation. Macroeconomic Policy after the Conservative Era, Cambridge, Cambridge University Press.

Bhaduri, A., Marglin, S. (1990) Unemployment and the real wage: the economic basis for contesting political ideologies. Cambridge Journal of Economics. 14. 375-393

Martkowski, Z. (2004). Postsocialist countries: macroeconomic performance, growth prospects, and Social Welfare. Eastern European Economics. 3 (Jan). 44-

Istocescu, Amedeo (2005) Strategia și managementul strategic al organizației, Concepte fundamentale. Aplicații manageriale, Editura ASE, București

Tvarsky, A., Kahneman, D. (1974) Judgment under uncertainty: Heruistics and biases, Science. 185

Staw, B.M. (1981) The escalation of commitment to a course of action, Academy of management review

Trull, S.G. (1966) Some factors involved in determining total decisions success, Management Science

Stevens, J. M., LaPlante, J.M. (1986) Factors associated with Financial Decision Support Systems in State Governmnet: An empirical exploration, Public Administratino Review

Caraiani, C. (2010) Contabilitate Manageriala – Tehnologii contabile integrate de raportare și decizie, Editura ASE, București

Pelton, L.e., Chouwdhury J, Vitell, S.J (1999) A framework for the examination of relational ehics: an interactionist perspective¸Journal of Business Ethics

Beal, D., Goyen M., (1998), Putting your money where your mouth is: a profile of ethical investors, Financial services review

Sparkes, R. (1998) Through a glass darkly: some thoughts of the ethics of investments,Epworth review

Wiliams, A.J. (1983) Decisions, Decisions …; The Journal of the operational research society

STANCU,Ion, “Finante”, editia a treia, Editra Economica, Bucuresti 2006, p. 780

Ovidiu Dîmbean-Creța – „Decizia de investiții – Valoarea economică adăugată”, Editura Tehnică, București, 2000

Ovidiu Dîmbean-Creța – „Decizia de investiții – Valoarea economică adăugată”, Editura Tehnică, București, 2000

Kohn, A (1993) „Why incentive plans cannot work”, Harvard Business Review

Kohn, A (1993) „Why incentive plans cannot work”, Harvard Business Review