ÎNDRUMĂTOR PROF.UNIV. DR. ARH. STUDENT ARH. TOMAȘEVSCHI SANDU ANCA MOCEA V. GEORGE 2012 CUPRINS Introducere ”Datorez sportului tot ce știu mai de… [311224]

UNIVERSITATEA "SPIRU HARET" [anonimizat].UNIV. DR. ARH. STUDENT: [anonimizat].

TOMAȘEVSCHI SANDU ANCA MOCEA V. GEORGE

2012

CUPRINS

Introducere

”Datorez sportului tot ce știu mai de preț despre morală și obligațiile oamenilor…” ~ Albert Camus

Sportul este un fapt social important al epocii noastre, o limbă comună a [anonimizat] o [anonimizat]. [anonimizat], sportul a devenit un element de neînlocuit al culturii contemporane. După nivelul organizării recreerii sportive putem măsura gradul de civilizație al unei societăți. [anonimizat] a depășit de mult condiția de pasiune individuală în organizarea timpului liber. [anonimizat]. [anonimizat]: industrializarea, urbanizarea, [anonimizat] a muncii, [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat], a performanțelor, au generalizat spectacolul competiției și au introdus în viața tineretului diverse activități și jocuri sportive.

După cum remarca Pavel Câmpeanu ”în urma Campionatului Mondial și a comportării remarcabile a [anonimizat] a fost supusa unei «dramatice reconsiderări». Fotbalul a preluat cu un succes răsunător o [anonimizat]. În perioada aceluiași Campionat s-a [anonimizat], [anonimizat]. Sloganul «Hagi for President» a fost o glumă, dar o [anonimizat]".

In celebra lui carte "Homo Ludens" [anonimizat], nu mal are legătura organică din antichitate cu structura societății; sportul a devenit profan odată cu sistematizarea și disciplinarea crescândă a jocului. Ceea ce era altă dată o distracție a [anonimizat], regenerare sau divertisment în viața cotidiană a devenit o [anonimizat]6ă unor principii și demersuri științifice.

„[anonimizat], [anonimizat] a te autodepâși. [anonimizat] o renaștere din propria cenușă; flacăra olimpică este un regenerator, iar participarea un tittu de noblețe”. În sportul modern performanța nu este rezultatul exclusiv al efortului unui sportiv, oricât de talentat ar fi, ci al unui colectiv întreg de specialiști – antrenor, profesor de educație fizică, metodist, medic, psiholog etc. Sportul de competiție ce caracterizează performantele sportive de nivel ridicat, operează din ce în ce mai mult asupra dezvoltării fizice în ansamblul ei. Iar cercetările științifice privind randamentul sportiv se răsfrâng asupra altor sectoare ale dezvoltării umane.

Îtrecerile care suscită marile aplauze nu sunt cele perfect prestabilite și conduse cu îndemânare de o tactică excelenta, ci cele care se desfășoară spontan și în care se manifestă actualizarea unei drame care este mereu nouă, în spectacolele sportive, printre schemele de convenție precise necesare evaluării tehnice, există acel imprevizibil, autentic și unic, imediatul, elementul surpriza, care în orice clipă cere o prezență vie a spectatorului, iar incertitudinea rezultatului domnește până la sfârșitul probei și-l captează. Identificarea spectatorului cu actorul este un fenomen al oricărui spectacol uman, dar variați factori îl fac particular în sport.

„Sutele de mii de oameni care urmăresc un spectacol sportiv în tribune și sutele de milioane care, cu ajutorul televiziunii îl vizionează pe întreaga planetă, proiectează cu o tortă formidabilă asupra competiției propriile lor emoții, norme, interese și tabu-uri”. Marea majoritate a celor care asistă la un meci de fotbal au fost mai mult sau mai puțin, sau se considera, jucători sau arbitri.

Din punct de vedere economic sau politic, sportul de competiție și înalta competiție oferă un spectacol care pasionează un public vast, de unde financiar vorbind, rezultă rețete apreciabile care intră în buzunarul organizatorilor și al „actorilor”, iar politic, un prestigiu atașat victoriei sportive care se răsfrânge asupra grupului, țării, rasei, ideologiei, din care provin campionii. Ori ce flatează mai mult vanitatea unui popor, luat în masa lui, decât supremația fizică? "Sportul furnizează mijloace de raport internațional mult mai rapide de stabilit decât raporturile economice". Campionii devin adevarați ambasadori, imaginea însăși a națiunii care i-a delegat. Eșecurile și victoriile în aceste circumstanțe sunt resimțite ca înfrângeri sau victorii militare. Cum a demonstrat J. Maynard "sportul face parte integrantă din strategia politică, tot atât cât cea economica și culturală".

Numeroase anchete au arătat că există afinități între unele sporturi și anumite grupuri sociale, că sportul spectacol are o influentă mai mare asupra sportului practicat, cu cât coborâm scara stratului social al spectatorilor, în ceea ce privește opoziția critică făcută adesea între practicant și "sportivul" din tribune, ea nu are sens pentru că nu toți vizitatorii muzeelor pictează sau cei care ascultă muzică vocalizează.

Sportul azi se prezintă sub două aspecte:

sportul de masă extins în ambianța tuturor categoriilor de cetățeni, manifestat prin execuții sportive, realizând o armonie între munca și activitățile de loisir, desfășurate în aer liber;

sportul spectacol, exprimat în spectaculozitatea marilor competp sportive care se desfășoară mai ales pe stadioane cu o participare Impresionanta de spectatori.

Toate sporturile prezintă aspecte pentru care orice competiție sportivă poate constitui un spectacol. Fiecare sport exercita o anume atractivitate spre grupuri mai mari sau mai mici de spectatori aceasta atractivitate se manifestă în mâsurâ diversă. În funcție de particularitățile fiecărui sport. Problema raportului dintre numărul de sportivi și numărul de spectatori este determinantă în proiectarea spațiilor pentru cele doua categorii amintite, ea variază în timp în funcție de interesul pe care-l prezintă sportul respectiv; cursele de care adunau în circurile romane sute de mii de spectatori în timp ce azi cursele din hipodrom sunt urmărite de mult prea puțini, alte sporturi trezind interesul spectatorilor.

Imaginate cu dimensiuni impresionante, construite pentru a dura în timp, folosire pentru întreceri sportive variate în care proporția dintre atleți și spectatori varia continuu în raport cu interesul pentru întrecerea desfășurata în arena, complexele și dotările sportive cer o rezolvare funcționala elastica și o adaptabilitate maxima pentru cele mai diverse manifestări.

Lucrarea prezentă tratează arhitectura spectaculară destinată competițiilor naționale și internaționale – Stadionul – desfășurat în vaste dotări sportive care adună în gradenele lui zeci de mii de spectatori.

Dar pentru a înțelege spiritul, semnificația și importanța actuală a acestui simbol arhitectural, trebuie să ne întoarcem puțin în istorie…

Capitolul 1. Istoric – tipologii și evoluția stadionului.

“Nu există glorie mai mare pentru un bărbat ca aceea de a dovedi ușurința picioarelor și forța brațelor sale…” ~ Homer

Stadion prin definiție este un teren amenajat pentru competiții sportive, cu tribune pentru spectatori.

Geneza sportului

Sportul este aproape atât de vechi ca și omul. Toate popoarele primitive au practicat diverse jocuri ce se pot clasifica printer exercițiile sportive. în mormantul lui Beni Hassan din Egipt (cca. 2500 Î.H.) unele fresce reproduce scene de lupta cu bastonul și alte exerciții în scopul antrenării soldaților. Pe unele tablite babiloniene (cca. 1500 Î.H.) sunt reprezentate scene de box, iar în aceași perioadă în Creta alergările, boxul și lupta cu taurii erau la modă și se presupune că de aici grecii au preluat aceste exerciții atletice, ridicându-le la un înalt grad de perfecțiune.

Nenumărate mărturii antice sau recente (din Africa sau continental sud-american) ne comfirmă că omul a practicat exercițiile fizice întotdeauna fie ca un ritual sacru, fie ca exerciții de lupta sau vânătoare sau pur și simplu ca divertisment. Din toate timpurile oamenii au dorit să-și cunoască forța, rapiditatea, suplețea și îndemanarea, să se întreacă cu semenii lor.

Instalațiile sportive la greci și romani

La greci – Competițiile atletice constituiau o parte esențială a celebrărilor religioase din Peloponez, dar începând din secolul al VII-lea Î.H., devin o comemorare solemnă pentru toată lumea greacă.

Olympia (geneza olimpiadelor) n-a fost o așezare omenească, ci un loc de cult. Locuitorii primitivi ai regiunii nu-l cunoașteau pe Zeus, nici pe ceilalți zei de pe muntele Olymp, ci pe Cronos, tatal lui Zeus. La sfarșitul epocii miceniene, în urma invaziei popoarelor grecești în Peloponezia, cultul lui Zeus devine predominant în Olympia. Zeus este venerat de toți grecii și i se ridică în Altis celebrul templu ce-i purta numele (457 i.H.), adăpostind în interior statuia crisoelefantină de 12 m înaltime – una din cele 7 minuni ale lumii antice – sculptată de Fidias.

Gimnaziul din Olympia (G în figura urmatoare). Construcția datează din secolul al II-lea Î.H. Două portice delimitau un spatiu rectangular. Porticul de est în stil doric, avea o galerie dublă cu coloane la mijloc și pe părțile laterale, și era folosit pentru antrenamente pe timp nefavorabil. Porticul de sud era o simplă galerie cu coloane dorice. La întalnirea celor două porticuri un propileu permitea accesul direct din stradă.

Gimnaziul și anexele sale slujeau pregatirii viitorilor concurenți la Jocuri pe durata ultimei luni dinaintea intrecerilor olimpice.

Palestra din Olympia, construită la sfârșitul secolului al III-lea Î.H. facea parte din gimnaziu. Era de tip “vitruviu” cu peristilul marginit cu un portic cvadrublu de coloane dorice. Suprafața ei era de forma pătrată (65,35mx66,75m), interiorul forma un spațiu de 41x41m și era prevăzut în partea de nord cu un dalaj din plăci striate, lung de 24,2m și lat de 5,44m, destinat locului de antrenament al pugiliștilor și cu pista de elan a săritorilor în lungime. Galeriile peristilului formau diferite compartimentări și dependințe printre care și exedra (în nord se afla efebeionul). Sali unde sportivii se ungeau cu ulei și se frecau cu nisip, băi și vestiare.

În timp, spațiul de întrecere din gimnaziu și palestre n-a fost sufficient să cuprindă pe lângă atleți și un număr din ce în ce mai mare de spectatori. Au apărut astfel cele două instalații de mari dimensiuni: stadionul și hipodromul. “Stadiul”, proba de alergare preferată a grecilor a dat și numele locului în care această întrecere se desfăsură: “Stadionul”.

Forma primitivă a “stadionului” a fost un simplu spațiu liber, orizontal, suficient pentru pista, pe marginea căruia se aflau cei care conduceau întrecerea și spectatorii. Primele stadioane aveau tribune paralele, doar la una din laturile lungi ale stadioanelor, orientată în așa fel încât spectatorii să aibe soarele în spate. Necesitatile unui public mai numeros face ca mai târziu să apară tribune pe ambele laturi lungi (Olympia, Milet) iar mai târziu apar și racorduri pe rotund ale laturilor lungi căpătând forma unui teatru grec. Apariția mai tarziu a celui de-al doilea spațiu curb, la capătul opus, va completa definitiv evoluția stadionului, care va ramâne neschimbat pană în zilele noastre. Nu au existat locuri de ședere până în epoca elenistică, când importanța publicului a crescut, dar totuși minimă în comparație cu cea acordată atleților. Se pare că lungimea unui stadiu – 192,27m, a fost aleasă în urma unei experiențe îndelungate privind posibilitățile umane la efort.

Stadionul din Olympia este scos la marginea Altisului în sec. al IV-lea Î.H., din motive practice, datorită necesității de spațiu pentru spectatori. Terenul ocupat de stadion avea o formă ovală, forma determinată de rațiuni de vizibilitate, iar lungimea terenului ocupat era de 215 m. Linia de start era construită dintr-o fâșie de piatră de calcar alb de 0,48 m înălțime în care se sprijineau gardurile ce-i separau pe cei 20 de concurenți.

Stadionul din Olympia putea cuprinde 45000 spectatori, cel din Nemeea circa 40000. Când ne gândim că în sec. al V lea Î.H. o cetate ca sparta avea cu puțin peste 5000 de locuitori, putem să ne dăm seama pe care o exercitau Jocurile în acele vremuri.

La romani – La origine și în jocurile romane întâlnim aspectul etico-religios, dar transpus pe un alt ideal de viața, opus complet celui grec și conceptului de sport acceptat azi de civilizația noastră. Romanii preferau să fie spectatorii unor lupte sângeroase din arene și nu protagoniști. Concepția lor despre exercițiul fizic era opusă celei grecești, care pentru noi reprezintă încă perfecțiunea. Grecia a creat atletul, se spune, iar Roma gladiatorul. În anul 80 Î.H., Silla aduce Jocurile Olimpice la Roma, alți împărați participă la întrecerile Olympiei, dar atletismul nu patrunde în obiceiurile romanilor, profesionismul atletic, interesul pentru jocurile de circ au dus la dispariția idealului atletic. La romani circurile, amfiteatrele, termele, programe complet noi, rezolva cu măiestrie problemele puse de prezența unei mari mase de spectatori, spre deosebire de dotările grecești, care chiar în perioadele de culme a evoluției lor, n-au avut în vedere cerințele publicului spectator. Constructiile epocii romane, circurile, amfiteatrele, realizate în impresionante structuri de arce și bolți, aveau o formă simetrică și erau amplasate pe terenuri plane. Grecul își unea construcția cu relieful, cu natura, romanul aproape ignoră natura, dar o domină cu construcțiile sale. Azi problemele arhitecturii sportive sunt de cele mai multe ori asemănătoare cu cele ale arhitecturii anticei Rome.

Amfiteatrul – construcția destinată competițiilor și luptelor de gladiatori a evoluat din stadionul grec. Spațiile publicului înconjurau arena și erau realizate cu un simț constructiv desăvârșit, rezolvând ireproșabil problemele funcționale de umplere și de evacuare, de vizibilitate – evacuarea celor 50000 de locuri din Colosseum se făcea în mai putin de 8 minute – amfiteatrele romane constituie exemple pentru proiectantul de azi al clădirilor sportive.

Circul roman a derivat din hipodromul grecesc. Cel mai mare a fost Circus Maximus de la Roma ce putea cuprinde în tribunele sale peste 250.000 de spectatori la cursele sale de cai și care. Romanii n-au construit stadioane. La Roma, în epoca lui Constantin, la o populație de 1 milion de locuitori existau: 2 amfiteatre, 5 circuri, 11 terme, 856 de băi publice, înconjurate de splendide grădini și parcuri, servite de o dezvoltată structură stradală.

Termele erau spațiile în care publicul în număr foarte mare, practica sportul activ. În construcția acestora, geniul constructiv, stăpânirea mijloacelor tehnice expresive ale romanilor, ajung la rezultate maxime. Termele lui Caracalla inaugurate în 217 d.H. , au dimensiuni impresionante, ocupând circa 12 ha teren.

Stadionul – obiectiv principal al oricarui complex sportive

Printre edificiile și instalațiile proiectate pentru spectacolele publice cu caracter sportiv, stadionul este fără îndoială cel mai important și mai demn de atenție.

Stadionul – locul de întrecere și de performanțe fizice ale omului în luptă loială – “prima” dotare sportivă a vechilor greci, este considerat simbolul sportului. El este focarul ansamblului sportiv al jocurilor olimpice, aici se desfășoară întrecerile atletice și au loc ceremoniile de deschidere și închidere a jocurilor. Stadionul cuprinde arena, pistele de alergări, alte instalații necesare atletismului și tribunele cu capacitate variabile, acoperite sau nu pentru spectatori.

Evoluția stadioanelor s-a făcut în paralel cu renașterea și dezvoltarea mișcării olimpice și se poate afirma că proiectele imaginate pentru Jocurile Olimpice prezintă cele mai interesante, semnificative și originale soluții. Restaurarea stadionului olimpic din Atena – pentru primele Jocuri Olimpice din 1896 – pe ruinele vechiului stadion ridicat în 180 d.H. de Herodes Atticus, a avut o semnificație mai mult simbolică decât sportivă. Preluând clasica formă de plan în “U” a stadioanelor grecești, el a fost impropriu multor competiții atletice datorită îngustimii arenei – 40m și a curbei semicirculare cu raza foarte mică. Stadioanele cosntruite pentru Jocurile Olimpice din 1900 de la Paris, și 1912 de la Stockolm, păstrează aceași formă în plan, mărindu-și capacitatea și funcționalitatea pentru a conține terenuri destinate jocurilor de echipă și piste de atletism, după norme complet diferite de cele antice.

Forma “U” este abandonata nefiind nici economică – pierderi de locuri – trecându-se la scheme închise în plan, cu gradene care urmăresc pista de alergare. În aceste categorii se vor inscrie: stadionul din Londra – 1908, Anvers – 1920, Paris – 1924, Amsterdam – 1928 și stadionul olimpic din Helsinki – 1952.

Urmărindu-se o mai mare continuitate structurală și formală, o mai bună vizibilitate pentru spectatori, pe o schema planimetrică ovalo-policentrică derivând din cea romana a amfiteatrelor care înconjoara arena rectangulară, pistă de alergări și celelalte spații pentru atletism.

Stadionul olimpic White City Stadium, Londra 1908, având o capacitate de 100.000 de oameni a încercat, în defavoarea bunei vizibilități, să grupeze într-un singur “complex” toate instalațiile tehnice: terenurile pentru atletism, pistele, bazinele de înnot, velodromul, boxul și luptele, formula reluată parțial și în stadionul olimpic din Amsterdam – 1928, care a unit arena de atletism cu velodromul, cu aceleați rezultate negative cu privire la vizibilitatea spectatorilor.

În ceea ce privește secțiunea stadionului s-a preferat forma de farfurie, cu terenul de joc la o cotă inferioară față de cea a strazii de acces, prezentâd avantaj de ordin economic, o bună distribuție a acceselor care se afla la jumătatea cupei și posibilitatea reală a unor anexe sub gradene. Stadionul olimpic din Los Angeles, construit în 1923, amplificat în 1932, cele din Berlin – 1936, Roma – 1960, având fiecare o capacitate de 100.000 de spectatori, vor adopta această schemă. Forma simetrică a unor astfel de stadioane a rezultat datorită unor necesități funcționale și constructive.

Forma circulară a stadionului, considerată improprie pentru fotbal pentru că îndepartează locurile bune de pe laturile lungi – dar în același timp micsoreaza numarul locurilor la peluze – revine în actualitate. Daca la Melbourne – 1956 adaptarea din motive financiare a existentului Cricket-Stadium de formă circulară, la necesitățile atletismului, a nemultumit prin distanțele mari ale spectatorilor față de teren, aceasta s-a datorat în primul rând marilor sale dimensiuni – care au permis de altfel mărirea capacității sale de la 85.000 la 110.000 spectatori pentru Jocurile Olimpice.

Multiplele exigente funcționale – privind vizibilitatea, circulația corectă și clară, evacuarea spectatorilor – constructive – standardizarea elementelor, rectificari de curbe de vizibilitate în plan vertical, economicitatea – și estetice – volumetrie simplă, elementară – sunt cu atât mai importante cu cât stadionul este mai mare, și ele vorbesc de la sine despre complexitatea proiectării unui stadion și rar vom găsi exemple care să raspundă total acestor cerințe.

Imensa publicitate pe care Jocurile Olimpice o fac orașelor și țării organizatoare, orgoliul național, noile materiale și posibilități tehnice privind acoperirea unor mari suprafețe au determinat apariția unor rezolvări funcționale și formale inedite în construcția noilor stadioane.

Estomparea betonului și folosirea metalului la uriașul cort transparent al ansamblului Munchen – 1972, au diminuat volumul stadionului integrându-l împreună cu arena de sport și piscine în relieful terenului, în peisajul artificial creat de Oberwiesenfeld.

În contrast cu această rezolvare, ansamblul complexului olimpic Montreal – 1976, realizat din beton armat, exprima volumul stadionului și al turnului de care este suspendat acoperirea acestuia, în raport cu celelalte constructii adiacente, piscine și velodromul.

Acoperirea partială sau totală a stadioanelor apare ca o preocupare viitoare importantă pentru arhitecți și ingineri. Forma stadioanelor se va modifica în consecință.

Apar însă și unele aspecte nedorite, neprevăzute în timpul scurt de experimentare. Acoperișul olimpic de la Munchen, care a costat 200 milioane de mărci – prețul a 3 stadioane similare, în acel moment – se deterioarează pilonii suținători ruginesc, iar vopsitul lor costă peste 5 mil de DM. în 1972 deja, cunoscutul jucător și antrenor de fotbal al R.F.G., Beckenbauer declara “acoperișul de plexiglas al stadionului olimpic împietează asupra ventilației și din această cauză gazonul este tot timpul umed și moale”.

Stadionul din Montreal poate fi complet acoperit, iar rusii au construit la Moscova, pentru Jocurile Olimpice din 1980 cel mai mare stadion acoperit din Europa, cu tribune pentru 45.000 de spectatori.

Acoperirea stadioanelor va îndeparta spectacolul de natură și va avea repercursiuni chiar asupra orarului de desfășurare a Jocurilor Olimpice. Utilizarea unor materiale de acoperire translucide elimină și problemele ridicate de cerințele televiziunii în culori greu de îndeplinit până mai ieri astfel că viitorul ramâne deschis pentru aceasta dotare.

Se susține ideea că într-un viitor apropiat, fotbalul – și implicit Jocurile Olimpice – nu va mai fi urmărit decât pe micul ecran pentru că televiziunea va transmite toate jocurile din lume în direct iar arhitectura marilor stadioane va deveni arhitectura pentru mass-media.

Capitolul 2. Stadionul în context urban.

Jocurile Olimpice constituie un eveniment arhitectural tot atat de important ca cel sportiv. Rolul arhitectului este decisiv și determinant în conceperea și realizarea vastelor complexe sportive. El este singurul care prin talentul, inteligenta, știința și vocația sa profesionala poate să găsească tipul și numitorul comun permanent prin care se va impune caracterul cultural al unui eveniment mondial. Aceste echipamente sunt necesare unei națiuni și reprezintă scena care consacră succesul sau eșecul țării organizatoare a jocurilor sportive. În general, oricare ar fi orașul ales, echipamentele sale sportive sunt insuficiente. Este o ocazie pentru arhitecți de a elabora proiectele cele moi bine adoptate situației particulare a orașului gazdă. Elaborarea proiectului trebuie să țină seama de dimensiunile precise ale instalațiilor, de necesitățile unui câmp de vizibilitate corect, de scara ansamblului, de serviciile necesare, de deplasarea mulțimilor, fără a uita de suplețea funcțională pe care trebuie s-o aibă o astfel de construcție și mai ales, să se înscrie în devizele stabilite. Câmpul de acțiune al arhitectului pentru spațiile pe care le construiește este concentrat asupra volumelor la o scară mare, care pun în valoare sau neutralizează complet peisajul în care se înscriu.

Volumul va fi rezultatul celei mai bune utilizări a materialului ales pentru realizare și aceasta se va face în funcție de condițiile și de imperativele programului.

Un proiect de formă liberă în beton armat poate fi de o mare frumusețe și el poate fi în același timp economic, într-un sit în care oțelul sau alte metale sunt rare; dimpotrivă, dacă una din condițiile de respectat este timpul foarte scurt acordat construcției sau ușurinței ei, se va prefera o soluție bazată pe folosirea oțelului sau oricărui alt metal, care va răspunde mai bine unei cerințe de termene scurte fără ca aceasta să se facă în detrimentul aspectului construcției. Arhitectul trebuie să studieze și să aleagă materialul care-i convine și el trebuie sâ-i exploateze toate posibilitățile urmând necesitățile soluției de dat problemei fără ca proiectul să sufere pe planul valorilor estetice, pe care speră să le comunice operei sale.

Caracterul, personalitatea sau "regionalismul" operei nu sunt neapărat necesar premisele estetice ale proiectului, acesta rezultând mai degrabă din specificitatea materialului local, din amprenta pe care orice manoperă determinata o conferă unei lucrări.

Sunt opere arhitecturale care au încercat să răspundă idealului unei epoci, iar arhitectul ar trebui sâ sublinieze acest aspect în construcția sa. Idealul modern al sportului este să reunească tineretul lumii în scopul de a stabili un climat de pace pentru relațiile umane, prin singura virtute a calităților fizice, iar spațiul arhitectural care servește de anvelopă acestui iIdeal, trebuie să fie reflexul fidel al sentimentelor epocii sale.

Marile stadioane și palatele sporturilor vor deveni atunci instrumentul acestei propagande, nu goale monumente.

2.1. Considerente generale

Înainte de alegerea locației, trebuie luate câteva decizii importante pentru a asigura conformitatea, pe viitor, a noului stadion cu cerințele unei piețe în rapidă schimbare. Aceste decizii se referă la chestiuni precum locația și contextul general (urban, semiurban etc.), accesibilitatea, impactul asupra mediului din zona înconjurătoare.Trebuie, de asemenea, efectuată o evaluare pe baza altor considerente specifice stadionului, cum ar fi capacitatea, utilizarea curentă și viitoare și profitul previzionat. Este deosebit de important să fie luată în calcul adecvarea logistică a locației pentru întocmirea planurilor de urgență și evacuare.

Toate aceste aspecte și decizii trebuie abordate în timpul întocmirii documentelor principale ale proiectului, de la planul de afaceri până la memoriul de descriere a proiectului, deoarece vor avea o influență majoră asupra dezvoltării ulterioare a stadionului și a zonei înconjurătoare. Pe parcursul acestui proces trebuie identificate și studiate în detaliu locații alternative, înainte de a lua o decizie finală privind locația stadionului.

2.2. Tipurile de locații

Posibilele locații pot fi împărțite în trei categorii mari: urbane centrale, semiurbane și extravilane. O locație urbană este cea amplasată într-o zonă centrală a orașului; termenul de semiurban se referă la locații situate la periferia orașului, dar totuși făcând parte din acesta, în timp ce extravilan se referă la locații din afara orașului.

Locațiile urbane – Locațiile urbane au avantajul evident al accesului facil la rețelele de transport public. Cu toate acestea, chestiunea spațiilor de parcare poate fi problematică din cauza lipsei de spațiu disponibil și/sau a costului ridicat al terenurilor. În zilele în care sunt programate meciuri sau alte evenimente, este posibil să fie necesară restricționarea accesului pe arterele din jurul stadionului. Acest aspect trebuie înțeles foarte bine și trebuie să existe o coordonare cu autoritățile și comunitatea locale.

Locațiile semiurbane – O locație semiurbană oferă avantajul unor costuri mai mici ale terenurilor, dispunând, în același timp, de unacces bun sau cel puțin rezonabil la rețeaua de transport în comun. Datorită costurilor mai reduse ale terenurilor, este posibilă achiziționarea unei locații mai mari, ceea ce oferă posibilitatea includerii unor facilități precum spații de parcare proprii. Faptul că stadionul este amplasat într-o zonă cu o densitate mai mică a populației va reduce, de asemenea, impactul evident pe care îl are o construcție nouă în zona respectivă, ceea ce va limita riscul posibil de conflicte cu comunitatea locală. Per total, există multe argumente evidente în favoarea alegerii unei locații semiurbane; cu toate acestea, tipul optim de amplasare pentru fiecare proiect trebuie evaluat cu atenție de la caz la caz.

De asemenea, este important să se asigure existența de legături rutiere corespunzătoare, în vederea evitării strangulării circulației la orele de vârf de dinainte și după un eveniment. Este posibil ca autoritățile locale să ceară dezvoltatorului stadionului să acopere costurile eventualelor îmbunătățiri majore ale infrastructurii rutiere, acest lucru trebuind luat în considerare în planurile de afaceri și de costuri. Ca avantaj, la fel ca în cazul multor locații semiurbane, posibilitatea de a achiziționa o suprafață mai mare de teren poate permite includerea de dotări suplimentare precum spații de parcare.

Integrarea în comunitatea locală Este esențial ca echipa proiectului să înțeleagă foarte bine nu numai nevoile specifice ale suporterilor care participă la meciuri pe stadion, ci și nevoile generale ale comunității locale. Încă de la începutul proiectului trebuie dezvoltate relații bune cu autoritățile locale, principalii furnizori de servicii, precum poliția și pompierii și reprezentanți ai comunității. Comunitatea locală trebuie asigurată că nu vor exista probleme în legătură cu chestiuni sensibile precum poluarea fonică, impactul mulțimilor mari de persoane în zilele de meci și siguranța publică. Locuitorii din zonă trebuie să fie informați că activitățile de control vor fi desfășurate de manieră eficientă, dar discretă. Este important ca locuitorii și firmele locale să fie pe deplin conștienți de beneficiile aduse de noul stadion comunității locale și că preocupările pe care le au în legătură cu posibilele probleme care pot apărea în zilele de meci sunt tratate corespunzător. Gestiunea atentă și eficientă a acestor chestiuni poate diminua eventualele aspecte negative. Comunicarea regulată cu reprezentanții comunității reprezintă o parte fundamentală a acestui proces, scopul ultim fiind de a-i face să înțeleagă că un stadion bine proiectat poate fi o sursă de mândrie locală.

Se poate, de asemenea, ca circumstanțele să ceară efectuarea de lucrări suplimentare de peisagistică în zona din jurul stadionului, ceea ce ar îmbunătăți impactul vizual al construcției și ar avea ca efect o percepție generală mai bună în cadrul comunității locale.

Un stadion reușit trebuie să devină parte din viața cotidiană a comunității; trebuie să ofere locuri de muncă și să fie o resursă pentru firmele locale. Pot fi puse la dispoziția publicului facilități de îngrijire și supraveghere a copiilor și chiar și puncte medicale sau de prim ajutor, contribuindu-se astfel la serviciile de bază locale. Punctele de vânzare cu amănuntul și de catering din cadrul locației pot fi deschise zilnic, la fel ca orice zone de sport sau recreative pentru public, încorporate în complexul stadionului. Stadionul poate fi utilizat ca loc de organizare a altor evenimente sportive, concerte, festivaluri/evenimente locale sau a unor evenimente speciale în familie precum nunți. Gama utilizărilor alternative va depinde atât de profilul specific al comunității locale, cât și de creativitatea conducerii stadionului. Pe scurt, dacă este bine concepută și planificată corespunzător, exploatarea alternativă a stadionului va oferi valoare adăugată comunității și va genera și noi fluxuri importante de venituri care pot contribui la susținerea viabilității stadionului.

2.3. Factorii cheie ai locației

Alegerea unei locații nu este o sarcină ușoară, deoarece foarte mulți factori diferiți trebuie luați în considerare. În fond, toate variabilele și criteriile referitoare la locație vor avea un impact direct asupra designului stadionului. Se discută intens dacă stadioanele noi ar trebui construite în orașe sau la periferie. Fiecare proiect trebuie analizat separat, iar decizia finală trebuie să se bazeze pe consultări cu comunitatea locală și autoritățile locale care au, în cele din urmă, pârghiile pentru a deschide calea dezvoltării oricărei locații.

Câțiva dintre cei mai importanți factori care trebuie luați în considerare în evaluarea unei posibile locații sunt:

2.4. Impactul vizual

Este important de înțeles de la început că stadionul va avea un impact enorm asupra zonei înconjurătoare. Este foarte probabil ca acesta să fie una dintre cele mai mari și proeminente clădiri din zonă, dacă nu din întregul oraș. Acesta va trebui integrat în profilul urban și, în special, adaptat la imediata vecinătate. Apariția în peisaj a unui nou stadion va provoca, fără îndoială, o reacție (nu neapărat negativă) din partea comunității locale și a autorităților locale, iar consultările și dialogul vor fi esențiale.

2.5. Proprietatea asupra locației

Este foarte important să se stabilească foarte clar cine este proprietarul legal al locației. Pentru construirea unui stadion nou va fi necesară o locație vastă și, în anumite cazuri, acest lucru va însemna achiziționarea mai multor loturi separate pentru a obține suprafața totală necesară. Avocații din echipa proiectului vor verifica dacă au fost obținute titlurile de proprietate corespunzătoare și dacă nu există restanțe la plata ipotecilor sau alte obligații financiare și/sau legale referitoare la terenurile/proprietățile care vor fi cumpărate.

2.6. Zona locației

Locația trebuie să fie suficient de mare pentru a include fără probleme stadionul și pentru a permite circulația pietonilor în jurul perimetrului. De asemenea, este important ca locația să beneficieze de o configurație flexibilă, permițând modificarea ulterioară a stadionului pentru alte utilizări sau extinderea acestuia pentru mărirea capacității. Având în vedere durata de viață lungă a stadioanelor de fotbal, este important să se încerce luarea în calcul a tuturor circumstanțelor ulterioare posibile (de ex., găzduirea de evenimente de amploare, extinderea stadionului sau adăugarea unui acoperiș). De aceea, în procesul de selecție a locației trebuie să se țină cont de suprafața totală a locației, pe lângă posibilitatea de achiziționare de terenuri suplimentare.

2.7. Topografia locației

Topografia sau caracteristicile fizice ale locației sunt foarte importante. Locația ideală este un spațiu întins, plan, care nu necesită lucrări de terasamente majore, ce ar putea fi costisitoare. Dacă există orice fel de pantă, trebuie să se identifice cerințele pentru elemente de umplere și ziduri de susținere.

2.8. Geologia și utilizările anterioare ale terenului

De asemenea, este extrem de important să fie înțelese caracteristicile geologice precise ale locației, deoarece pot exista multe probleme ascunse care nu sunt evidențiate de o ridicare topografică (de ex., pânză freatică înaltă, capacitate de susținere) și care pot conduce la creșterea semnificativă a costurilor proiectului dacă nu sunt identificate și rezolvate într-un stadiu inițial. Un studiu geologic aprofundat ar trebui să indice dacă s-au executat umpleri anterioare ale terenului, dacă acesta a servit drept depozit de deșeuri sau dacă există alte probleme nemenționate care ar fi putut să modifice caracteristicile naturale ale terenului. Efectuarea unor eventuale operațiuni de curățare a terenului sau eliminare a deșeurilor pentru atenuarea problemelor susmenționate poate crește considerabil prețul net al terenului. Contaminarea, care se poate produce în anumite zone industriale, este o problemă gravă, care poate fi eliminată doar prin implementarea unor proceduri corective costisitoare.

2.9. Restricțiile de amenajare teritorială și urbanism

Atunci când analizează un teren, dezvoltatorul stadionului trebuie să studieze cu atenție cele mai recente reglementări de amenajare teritorială, inclusiv documentele și schemele de amenajare urbană corespunzătoare. De preferat, această operațiune se va face cu asistența experților consultanți (arhitecți și urbaniști), care au experiența necesară pentru a înțelege și interpreta aceste documente. Este posibil ca în unele țări să existe reglementări privind amenajarea teritorială ce iau în considerare toate implicațiile pentru infrastructura și comunitatea locală și specifică în mod clar dacă un teren se pretează construirii de clădiri pentru sport. Astfel, dezvoltatorul va fi scutit de sarcina dificilă de a evalua diverse aspecte majore cu privire la adecvarea unei anumite locații.

Dezvoltatorul stadionului trebuie să se asigure că o anumită locație poate fi utilizată nu numai pentru sporturi, ci și pentru toate activitățile comerciale preconizate în cadrul proiectului. Anumite țări europene aplică restricții de amenajare teritorială drastice privind utilizarea și exploatarea anumitor locații în scopuri comerciale. Restricțiile de amenajare teritorială sau restricțiile legale privind o anumită locație trebuie înțelese foarte bine înainte de achiziție. Dacă este necesar, va trebui negociată aprobarea de a modifica astfel de restricții, care va fi apoi confirmată prin intermediul unor autorizații sau acorduri de amenajare eliberate de autoritățile competente.

2.10. Accesibilitatea locației

Stadionul va fi destinația unui mare număr de persoane în intervale scurte de timp în zilele în care se desfășoară meciuri sau alte evenimente majore. Astfel, va exista o presiune semnificativă asupra infrastructurii locale de circulație și transport, multe persoane și autovehicule deplasându-se spre, în jurul sau de la stadion. De aceea, este extrem de important să se efectueze analize atente și studii cu privire la infrastructura existentă (de la căi rutiere, căi ferate, metrou și chiar căi aeriene, până la principalele trasee pietonale) și capacitatea acesteia de a face față unui flux crescut de trafic. Rezultatele acestor studii vor juca un rol esențial în a convinge atât dezvoltatorul stadionului, cât și autoritățile locale, cu privire la caracterul adecvat al unei anumite locații. Adeseori este dificil să se găsească o locație care să beneficieze deja de o infrastructură de transport completă, astfel că este posibil să fie necesare lucrări de drumuri noi etc. Poate fi necesar ca dezvoltatorul stadionului să își asume parțial sau integral costul eventualelor lucrări de construcție majore necesare pentru îmbunătățirea rețelei rutiere publice înainte de aprobarea cererilor de autorizare pentru stadion.

2.11. Rețeaua de transport public

Indiferent de amplasamentul stadionului, este esențială existența de legături corespunzătoare la rețeaua de transport public, în special pentru locațiile de dimensiuni medii și mari. În prezent, majoritatea suporterilor se deplasează la meciurile de fotbal folosind transportul public – o tendință care se accentuează – astfel încât apropierea de gări și de stațiile de metrou, de stațiile de autobuz și de alte servicii de transport reprezintă un avantaj important.

2.12. Racordarea la utilitățile publice

Trebuie identificate punctele de racordare la rețelele electrice, de gaz, de apă potabilă și de canalizare înainte de cumpărarea locației, astfel încât costurile și celelalte implicații ale racordării stadionului la toate utilitățile să fie calculate corespunzător. De asemenea, trebuie clarificate, în stadiile inițiale, capacitatea curentă și viitoare a rețelelor de utilități. Cerințele de electricitate, apă potabilă și canalizare ale unui stadion sunt considerabile, iar dacă furnizorii locali nu pot satisface cererea anticipată, este posibil ca proiectul de construcție a stadionului la locația aleasă să nu fie fezabil, având în vedere că obținerea respectivelor servicii de la o distanță mai mare se poate dovedi dificilă și foarte costisitoare.

2.13. Facilitățile din jurul locației

La selectarea unei locații, gama și calitatea facilităților disponibile este un factor important. În mod ideal, în zonă trebuie să existe un număr mare de restaurante și baruri, atât pentru suporteri în zilele de meci, cât și în general, pentru ca locația să fie o opțiune atrăgătoare pentru desfășurarea altor evenimente. Existența unor hoteluri adecvate și a altor servicii și facilități va fi benefică pentru echipele vizitatoare și suporterii acestora, reprezentanții mass-media, delegați și oficiali. Un alt avantaj este existența de spitale, secții de poliție și pompieri în apropierea stadionului.

2.14. Controlul zgomotului

Zgomotul provenit de la un stadion poate reprezenta un motiv de preocupare pentru locuitorii zonei. Încă din primele stadii ale proiectului trebuie identificate soluții pentru reducerea poluării fonice a zonelor înconjurătoare, în special în cazul locațiilor situate în centrul orașului sau în zone rezidențiale. Recomandăm consultarea cu autoritățile locale și comunitatea extinsă cu privire la controlul zgomotului. Designul stadionului trebuie să atenueze pe cât posibil impactul acustic asupra zonei înconjurătoare.

2.14. Instalația de nocturnă și de iluminat

Iluminarea stadionului poate avea, de asemenea, un impact nedorit asupra zonei imediat învecinate. Pe lângă instalația de nocturnă, multe stadioane moderne sunt echipate cu sisteme de iluminat care iluminează întreaga structură a stadionului în serile în care se desfășoară meciuri. Aceste sisteme de iluminat au un impact major asupra zonei ce înconjoară stadionul. Trebuie stabilit un plan pentru evenimente neprevăzute în vederea limitării „contaminării vizuale” și a minimizării disconfortului produs comunității locale. În multe țări, autoritățile locale solicită rapoarte detaliate care să menționeze zonele care vor fi afectate și insistă ca stadionul să respecte anumite limite de iluminat acceptabile în zilele de meci, precum și pentru uzul zilnic.

Capitolul 3. Geometria si structura stadionului.

3.1. Generalități – Stadioanele antice, a căror măreție nu a mai fost atinsă (Circus Maximus din Roma avea o capacitate de 180.000 de spectatori), constituie modelele fundamentale pentru stadioanele moderne. Dimensiunea suprafaței interioare este dată de suprafața de joc a unui teren de fotbal 70 x 109 m plus pista de atletism din jurul terenului. Forma suprafeței interioare aste eliptică, amintind de cea ovoidă din Antichitate. Stadionul este de regulă adâncit, iar pămîntul rezultat prin excavare este depozitat de jur-împrejur. Din punct de vedere urbanistic, construcțiile sportive trebuie să se integreze bine în raport cu amplasamentul, să fie ușor accesibile și să dispună de condiții bune de alimentare.

În preajmă se vor afla stații de tren, autobuz, tramvai, parcări mari. Se va evita vecinătatea clădirilor industriale, care pot fi surse nedorite de zgomot, miros, fum. Terenurile acoperite sau în aer liber, destinate diferitelor sporturi, trebuie conjugate și integrate în planul urbanistic de funcțiuni. Orientarea arenelor antice era determinată de diferitele ore de competiție, Vest – Est sau Sud – Nord. În Europa nord-est pînă la sud-vest, astfel încât majoritatea spectatorilor să aibă soarele în spate. De aceea porțile de acces sunt orientate către est. Casele de bilete se poziționează mult in față, astfel încât fluxurile de spectatori să se poată deplasa spre diferite intrări, de la care, peste umplutura de pămînt menționată anterior sau pe scări, se ajunge la nivelul mediu al stadionului de unde se face accesul la tribunele de deasupra și de dedesubt.

Panta gradenelor, cu locuri de stat jos sau în picioare, recomandată de către Vitruviu, este de 1: 2, și din motive acustice. La folosirea instalațiilor de amplificare a sunetului, panta va fi determinată numai de vizibilitate. În consecință, trebuie ca spectatorul din fiecare al doilea rînd să poată vedea peste capul spectatorilor din fața sa. Aceasta generează o curbă parabolică. Cea mai bună vizibilitate este în lungul unui segment de cerc.

Orientarea

Pentru stabilirea orientării terenului de fotbal, principalul aspect care trebuie luat în considerare este poziția acestuia în raport cu soarele și vântul predominant. În Europa, orientarea nord-sud este considerată în general cea mai bună, deoarece seara, soarele la apus nu afectează mai mult vizibilitatea uneia dintre echipe decât aceleilalte.

Stadionul fiind orientat pe direcția N-S, principalele camere de televiziune vor fi situate în tribuna de vest, pentru a evita problemele cauzate de lumina strălucitoare a soarelui. Este foarte important ca orice eventuală abatere de la direcția nord-sud să fie cât mai mică în cazul în care stadionul și terenul nu sunt acoperite. În astfel de cazuri, regula generală este ca abaterea să nu fie mai mare de 15° față de axa N-S.

În anumite situații, anumite constrângeri legate de locație pot impune o orientare pe axa est-vest, deși acest lucru nu este în general recomandat. În astfel de cazuri, trebuie făcute eforturi speciale pentru a minimiza contrastul dintre zonele de pe teren aflate în lumina soarelui și cele aflate în umbră și, astfel, a reduce la minim impactul pentru camerele de televiziune.

Suprafața de joc

Dimensiunile standard ale UEFA pentru suprafața de joc sunt: 105 m x 68 m. Trebuie să existe, de asemenea, o margine, de o lățime minimă de 1,5 m, care să înconjoare întregul perimetru al suprafeței de joc. Aceste dimensiuni sunt în prezent acceptate la nivel mondial și trebuie considerate drept obligatorii. Conform cerințelor UEFA și FIFA, trebuie să existe, de asemenea, o suprafață exterioară perimetrului terenului de joc, între marginea acestuia și primul rând de locuri. Există informații suplimentare privind distanțele regulamentare, dar principiul general este ca publicului să îi fie permisă prezența cât mai aproape de linia de tușă, însă suficient de departe pentru asigurarea siguranței și mișcării libere a jucătorilor și a oficialilor de meci. În termeni practici, acest lucru înseamnă că trebuie să existe un spațiu de aproximativ 7,5 m în spatele liniei porții și de 6 m în spatele liniilor de margine. Astfel, suprafața totală minimă necesară pentru terenul de joc și zona înconjurătoare, până la primul rând de locuri, este de 120 m x 80 m. Pentru evenimente majore sau meciurile foarte importante, când se preconizează o prezență mai mare a reprezentanților media, această suprafață va trebui extinsă până la 125 m x 85 m. Pe latura stadionului pe care sunt situate vestiarele, perimetrul exterior trebuie să includă două bănci de rezerve, o zonă pentru oficialii de meci, o zonă de încălzire pentru rezerve și zone pentru camerele de televiziune. Celelalte trei laturi ale stadionului trebuie să includă spații pentru panouri de publicitate, camere de televiziune, fotografi și personalul de securitate. Pentru suprafața exterioară perimetrului terenului de joc se poate utiliza și gazon artificial. Astfel, se poate evita problema deteriorării gazonului de-a lungul liniilor de tușă, provocate de arbitrii asistenți sau de jucătorii de rezervă, în timpul încălzirii.

Dimensiunile unui teren de joc – Dimensiunile standard:

Suprafața de joc: 105 m x 68 m

uprafața totală: 120 m x 80 m

Factorii cheie de design

Terenul de joc trebuie adaptat întotdeauna la clima locală și mediul stadionului. Scopul este de a obține o suprafață de joc ușor de întreținut în stare bună de utilizare pe parcursul sezonului și capabilă să reziste tuturor condițiilor meteorologice, mai puțin celor extreme. Printre variabilele care trebuie luate în calcul la stabilirea designului se numără nivelurile și pantele, sistemul de drenaj și alegerea semințelor de gazon, care vor depinde de regiune și țară. De asemenea, este importantă stabilirea cantităților corecte de lumină naturală și ventilație necesare. În ciuda aparențelor, suprafețele de joc ale terenurilor de fotbal nu sunt perfect plane. De fapt, asemenea unui acoperiș înclinat, acestea prezintă o pantă foarte mică, pentru a permite scurgerea corectă a apei și a împiedica îmbibarea solului cu apă, lucru care a constituit adeseori o problemă mare în trecut. Trebuie instalat un sistem de drenaj subteran și de suprafață proiectat în mod corespunzător. În plus, trebuie să existe un sistem de irigație specializat întins pe întreaga suprafață de joc, dar capabil să asigure irigația pe zone, întrucât cantitățile necesare de apă pentru diverse zone ale terenului, într-un anumit moment, vor varia. Soluțiile legate de terenul de joc variază de la țară la țară. Locațiile în care cantitatea precipitațiilor este mai ridicată necesită o analiză mai strictă a pantelor. În anumite țări mediteraneene, furtunile reprezintă un aspect important, în sensul în care poate fi necesară drenarea unor cantități mari de apă într-un interval scurt de timp. În fine, pe cât posibil, trebuie să se evite folosirea de dispozitive sau echipamente care necesită operațiuni de întreținere de amploare sau prea costisitoare.

Accesul și circulatiile spectatorilor pe stadion

Este foarte important să se selecteze cu atenție metoda optimă de intrare în stadion și procedura prin care va fi controlat accesul spectatorilor.

Sistemele de turnichete reprezintă cele mai utilizate sisteme de control al accesului, existând o gamă largă de diverse tipuri de astfel de sisteme. Un sistem de turnichete bine conceput va asigura accesul în ordine și controlat al spectatorilor și va proteja siguranța acestora.

Sistemele de turnichete permit, de asemenea, efectuarea numărării spectatorilor, pentru un calcul rapid al numărului total de persoane din public. În plus, permit verificarea biletelor pentru detectarea celor contrafăcute, având în vedere controlul mai strict la punctul de acces. Toate sistemele moderne de turnichete trebuie să poată permite accesul persoanelor cu dizabilități, cu excepția cazurilor în care sunt disponibile puncte de intrare dedicate alternative.

Conceperea traseelor de circulație trebuie să se axeze pe accesul individual controlat și circulația independentă rapidă de la punctele de acces din exterior la destinația finală din interior a fiecărei categorii de utilizatori înainte, în timpul și după meci. Astfel, operatorii stadionului pot implementa măsuri de control adecvate și eficiente pe întreaga durată a evenimentului.

Zonele de circulație – reprezintă căile de acces de la interiorul stadionului prin intermediul cărora spectatorii ajung de la intrarea principală la locurile atribuite. Zonele de circulație trebuie să fie suficient de largi pentru a permite circulația lejeră a persoanelor înainte, în timpul și după meci și, de asemenea, pentru a permite evacuarea în siguranță a stadionului în cazul unei urgențe.

Chiar și atunci când fluxul de spectatori este la valori maxime (înainte și după meci și în timpul pauzei), aceștia trebuie să se poată deplasa liber în zonele de circulație, pentru a avea acces la ieșirile generale, scări, standuri și alte facilități cu eforturi minime.

Circulația în interiorul structurii stadionului – Spectatorii trebuie să poată circula în partea inferioară sau superioară a structurii stadionului pentru a se putea deplasa la sau de la locurile lor. În cazul stadioanelor mai mici, pe un singur nivel, poate fi necesar doar un sistem de coridoare la interiorul structurii stadionului pentru a facilita această circulație. În orice caz, stadioanele cu mai multe niveluri necesită o schemă amplă a circulației pe verticală, folosind scări, rampe, lifturi și chiar scări rulante.

Scările trebuie distribuite în mod egal în jurul stadionului pentru a deservi în mod corespunzător fiecare sector al acestuia, permițând accesul facil la nivelurile superioare și intrările în tribune. Acestea trebuie să aibă dimensiuni adecvate, pentru o gestionare completă și sigură a volumului și fluxului de spectatori dintr-un anumit sector al stadionului.

Dimensiunile treptelor și ale balustradelor trebuie să respecte în totalitate toate reglementările naționale și internaționale privind siguranța. Dacă există, lifturile sunt în general rezervate suporterilor cu dizabilități, VIP-urilor și personalului de întreținere, fiind amplasate în mod corespunzător. Lifturile nu sunt de obicei destinate folosirii de către publicul larg, deoarece nu au suficientă capacitate pentru a face față cererii.

3.2. STRUCTURĂ – Proiectarea structurii stadionului.

Structura ovoidală a stadionului – Stadioanele trebuie dezvoltate folosind cele mai bune resurse și materiale disponibile în țările respective, precum și în conformitate cu reglementările tehnice și juridice locale și internaționale în vigoare la momentul respectiv.

În anumite țări, oțelul este opțiunea preferată pentru grinzile de structură principale ale stadionului, în timp ce în alte țări, reglementările stricte privind prevenirea incendiilor sau costul/disponibilitatea exclud utilizarea acestuia.

Având în vedere că stadioanele sunt formate din spații vaste cu deschideri structurale importante, betonul tinde să fie materialul cel mai simplu de utilizat și avantajos din punct de vedere al costurilor pentru realizarea elementelor structurale. În țările în care betonul este produs la nivel local, iar oțelul trebuie importat, aceasta este în mod sigur opțiunea cea mai bună sub aspectul financiar.

În cazul în care se va utiliza beton, trebuie luată o decizie cu privire la utilizarea de beton produs in situ sau de structuri de beton prefabricate, în funcție de care opțiune este mai avantajoasă financiar. Cel mai adecvat sistem structural va depinde nu numai de țara respectivă și de reglementările în vigoare cu privire la soluțiile structurale; acesta poate fi influențat și de preferințele antreprenorului general, a cărui decizie va depinde probabil de factori precum timp și disponibilitate.

Folosirea de grinzi prefabricate și scaune dispuse în amfiteatru pentru structura stadionului oferă avantajul fabricării înainte de livrarea pe șantier, ceea ce poate reduce în mod substanțial durata de timp totală a procesului de construcție.

Cu toate acestea, este posibil ca alegerea mai potrivită să fie folosirea de oțel sau beton produs in situ, în cazul în care nu există suficiente elemente de tip grindă în structura clădirii care să justifice utilizarea de prefabricate.

Acest lucru se aplică în special stadioanelor mai mici.

După suprafața de joc, structura stadionului este cel mai important element al oricărui stadion de fotbal. Caracteristicile structurii stadionului vor avea o mare influență asupra calității experienței trăite de spectatori, sub aspectul confortului, vizibilității, atmosferei și conectării la acțiunea de pe teren. Cerințele de design pentru structura stadionului.

Un design reușit al structurii stadionului trebuie să îndeplinească trei cerințe principale:

Siguranța

Operatorul stadionului are responsabilitatea de a plasa pe primul loc siguranța tuturor vizitatorilor. Delăsarea nu este acceptabilă atunci când este vorba de managementul evenimentelor neprevăzute. Traseele de acces și ieșire către și de la locurile spectatorilor, în situații normale, precum și în situații de urgență, trebuie planificate cu atenție, cu consultarea experților respectivi și a autorităților locale. În general, este necesar ca toate locurile să respecte regulile de siguranță curente înainte de acordarea autorizației de funcționare a stadionului.

Vizibilitatea

Toți spectatorii trebuie să beneficieze de o vedere neobstrucționată și completă asupra terenului de joc. Calitatea axului vizual, denumită în mod obișnuit valoarea C, este descrisă detaliat în secțiunea C.2.5.

Confortul

Au trecut vremurile în care scopul era să încapă cât mai multe persoane într-un stadion, majoritatea stând în picioare. În ultimele decenii s-a făcut trecerea la stadioane exclusiv cu locuri pe scaune. Această evoluție a fost cauzată în principal de introducerea unor reguli de siguranță mai stricte, dar și de răspândirea ideii că spectatorii ar trebui să se bucure de meciul de fotbal în condiții de confort.

Suporterii se așteaptă să aibă la dispoziție alimente și apă cu eforturi minime, astfel încât structura stadionului trebuie proiectată astfel încât să permită trecerea rapidă și simplă din zonele cu scaune la toalete și la facilitățile de catering.

Capacitatea stadionului

UEFA și FIFA fixează cerințe clare privind capacitatea stadioanelor pentru fiecare din competițiile pe care le organizează. Prin urmare, dacă există intenția ca stadionul să găzduiască în viitor meciuri internaționale, va trebui ca respectivele cerințe specifice fiecărei competiții să fie luate în considerare în procesul de planificare, având în vedere că pot avea o influență semnificativă asupra designului și capacității structurii stadionului. Fiecare stadion are o capacitate netă și o capacitate brută.

Capacitatea netă – Aceasta este reprezentată de numărul de locuri disponibile, vândute sau oferite gratuit, pentru un anumit eveniment. Cerințele cu privire la capacitatea netă stipulează că toate locurile trebuie să beneficieze de vedere neobstrucționată asupra terenului de joc, ceea ce înseamnă că nu trebuie să existe panouri publicitare sau alte construcții permanente sau temporare care să împiedice în orice mod vizibilitatea spectatorului atunci când este așezat.

Capacitatea netă a stadionului include locurile pentru:

• spectatori obișnuiți;

• VIP-uri și VVIP-uri;

• oficiali (de la UEFA, FIFA etc.);

• spectatori cu dizabilități și însoțitorii acestora.

Numărul de locuri alocate fiecărei categorii și, prin urmare, capacitatea netă totală, va varia de la competiție la competiție. Capacitatea netă va fi afectată, de asemenea, de implementarea de locuri și facilități speciale necesare pentru diversele tipuri de turnee. De exemplu, în cazul competițiilor UEFA sau FIFA, numărul mai mare de locuri pus la dispoziția reprezentanților mass-media, locurile suplimentare pentru poziționarea camerelor de televiziune și panourile publicitare mai mari amplasate mai aproape de suprafața de joc pot reduce în mod semnificativ capacitatea netă totală.

Capacitatea brută – Capacitatea brută a unui stadion se referă la toate locurile din stadion, inclusiv cele pentru publicul larg, VIPuri, reprezentanți mass-media și oficiali.

Capacitatea de siguranță – Capacitatea de siguranță reprezintă o cerință obligatorie care pune accentul, după cum sugerează și denumirea, pe siguranța maximă a spectatorilor. Capacitatea de siguranță poate fi definită în mare drept capacitatea maximă care permite evacuarea completă și sigură a stadionului folosind punctele de acces și ieșire dedicate, în intervalul de timp limită definit de reglementările locale sau naționale. Principalele puncte de acces și ieșire sunt cele cu sistem de turnichete și ieșirile de urgență din jurul perimetrului stadionului, împreună cu zonele de circulație, intrările în tribune și scările din incinta stadionului. În cazul în care capacitatea totală a zonei spectatorilor din structura stadionului este inferioară capacității punctelor de acces și ieșire, acest număr mai mic va fi considerat capacitatea de siguranță a stadionului. În prezent se consideră la nivel general că toți spectatorii trebuie să poată părăsi stadionul și să ajungă într-un punct de siguranță în maxim opt minute. Acest interval de timp se bazează pe un flux maxim de spectatori prin punctele de ieșire ale stadionului de 660 de persoane pe oră. Cu toate acestea, se pot accepta anumite variații în funcție de dimensiunea și designul locației și, în special, de nivelul de rezistență la incendiu. Capacitatea de siguranță presupune, de asemenea, o limită superioară privind numărul de locuri pe rând pentru fiecare sector, care va fi definită de standardele de construcție locale. La calculul capacității de siguranță trebuie să se excludă locurile situate pe rânduri pe care numărul de locuri corespunzând unui anumit sector depășește numărul maxim permis de reglementări.

Valoarea capacității de siguranță a stadionului trebuie înregistrată în certificatul de siguranță corespunzător, conform cerințelor autorităților locale competente.

Coridoarele și intrările în tribune

Intrările în tribune sunt reprezentate de scări și pasaje închise, care permit trecerea din zonele de circulație interioare în stadionul propriu-zis. Coridoarele sunt pasaje cu trepte, amplasate între rândurile de locuri, prin intermediul cărora spectatorii au acces la locurile lor.

Intrările în tribune și coridoarele trebuie proiectate pentru a permite un flux optim de persoane în condiții normale, dar, de asemenea, pentru a face față unor fluxuri crescute în situații de urgență, în cazul în care stadionul trebuie evacuat. Stabilirea dimensiunilor corecte pentru aceste zone este esențială pentru îndeplinirea cerințelor de siguranță ale stadionului, astfel că trebuie calculate cu atenție în funcție de reglementările și standardele locale corespunzătoare.

Locurile de pe stadion

Configurațiile optime ale locurilor – Locurile de pe stadion sunt sub formă de scaune individuale aranjate în serii de rânduri, care sunt dispuse în amfiteatru pentru a asigura o bună vizibilitate a terenului de pe orice loc. Pentru meciurile la nivel de jucători seniori profesioniști, stadioanele trebuie să aibă exclusiv locuri pe scaune (sunt permise însă locurile în picioare la nivel de juniori și amatori). Nu este permisă utilizarea de locuri improvizate sau temporare. Majoritatea producătorilor actuali de scaune fabrică scaune confortabile, incasabile, rezistente la razele UV și ignifuge. Fiecărui scaun îi este alocat un număr de rând și de loc, care trebuie să fie ușor de localizat folosind indicatoarele de pe stadion. Numerele scaunelor trebuie să fie clar vizibile pentru a le permite spectatorilor să își găsească locurile cât mai ușor și mai repede posibil.

Pentru competițiile UEFA, Regulamentul UEFA privind infrastructura stadioanelor (ediția 2010), prevede: „scaunele pentru spectatori trebuie să fie individuale, fixate (de ex. de sol), separate unul de celălalt, ergonomice, numerotate, realizate din materiale incasabile și neinflamabile și prevăzute cu spătare cu o înălțime minimă de 30 cm de la șezut” (articolul 15(1)).

Adâncimea și lățimea rândurilor de locuri – Adâncimea și lățimea optimă a rândurilor de locuri sunt determinate de trei factori cheie: confort, siguranță și capacitatea stadionului. Găsirea unui echilibru între capacitate și confort, care poate reprezenta o sarcină dificilă, va determina dimensiunea finală a stadionului. În trecut, obiectivul principal tindea să se rezume la introducerea de cât mai multe locuri posibil pentru umplerea locației. Cu toate acestea, din ce în ce mai frecvent, designul stadioanelor moderne pune accentul pe confort.

Într-un stadion care conține zeci de mii de locuri, o diferență de câțiva centimetri la dimensiunea fiecărui scaun poate aduce diferențe majore în ceea ce privește configurația structurii stadionului și, prin urmare, dimensiunea și costul stadionului. În același timp, aceiași câțiva centimetri pot însemna o îmbunătățire substanțială a calității designului scaunelor în ceea ce privește atât confortul, cât și siguranța. Cu cât spațiul dintre rânduri este mai mare, cu atât mai ușoară va fi derularea unei evacuări rapide în situație de urgență. Există instrucțiuni pentru obținerea unei configurații optime a scaunelor, atât în ceea ce privește lățimea, cât și adâncimea.

Numărul de locuri pe rând – Numărul de locuri pe rând reprezintă un factor esențial pentru stabilirea capacității de siguranță a stadionului și pentru încercarea de optimizare a distanței dintre „liniile de centru” de pe grila structurală principală. Numărul de locuri de pe un rând afectează în mod direct confortul și siguranța spectatorilor.

Regula evidentă este că nivelurile de confort sunt cu atât mai ridicate și accesibilitatea cu atât mai bună cu cât sunt mai puține locuri pe un rând. În mod tipic, numărul de locuri de pe un rând este între 25 și 28, dar trebuie consultate instrucțiunile și reglementările valabile la nivel local și internațional înainte de a lua decizia asupra numărului exact pentru un anumit stadion.

Scaunele trebuie proiectate astfel încât să fie rabatate atunci când nu sunt folosite, acest lucru mărind lățimea culoarului, ceea ce îmbunătățește accesul. Acest lucru este deosebit de important în cazul evacuării, dar facilitează, de asemenea, curățarea structurii stadionului după un eveniment.

Vizibilitatea bună a terenului – O cerință fundamentală pentru designul oricărui stadion este de a garanta că toate locurile permit o vedere excelentă asupra întregului teren de joc. Prin urmare, trebuie acordată multă atenție optimizării axului vizual al spectatorilor pentru fiecare loc.

Obiectivul principal este minimizarea distanței dintre spectatori și acțiunea de pe teren și asigurarea unei vizibilități neobstrucționate a întregului teren.

Pentru toate competițiile importante, UEFA și FIFA exclud din calculul capacității locurile amplasate la o distanță mai mare de 190 m de teren sau al căror câmp vizual este obstrucționat.

• Distanța de vizualizare – O vedere bună depinde în mod clar de distanța scaunului față de acțiune. O configurație compactă a structurii stadionului va avea ca obiectiv aducerea chiar și a scaunelor celor mai îndepărtate cât mai aproape de terenul de joc, crescând calitatea vizibilității și contribuind la crearea unui efect acustic de „cazan sub presiune”. Scopul trebuie să fie întotdeauna menținerea scaunelor în limitele distanțelor maxime prevăzute de regulamentele UEFA și FIFA.

• Calitatea axului vizual: valoarea C – Valoarea C este o variabilă care definește calitatea axului vizual al unui spectator pe deasupra capului persoanei din față. În principiu, cu cât valoarea C este mai ridicată, cu atât axul vizual este mai liber, ceea ce se traduce printr-o vizibilitate mai bună a terenului. Un design reușit al stadionului trebuie să dea o valoare C foarte ridicată în întregul stadion. Cu toate acestea, creșterea valorii C poate avea ca rezultat, de asemenea, mărirea înălțimii totale și a lățimii stadionului.

Pentru a obține o valoare C bună, distanța dintre nivelul ochilor spectatorului până la partea superioară a capului spectatorului din fața sa trebuie să fie între 120 mm (ideală) și 90 mm (acceptabilă). Este important ca aceste operațiuni să fie întreprinse de proiectanți care sunt familiari cu calculul valorii C și care știu cum să optimizeze calitatea axului vizual.

• Vizibilitate neobstrucționată – Toți spectatorii trebuie să beneficieze de o vedere clară și neobstrucționată asupra întregii suprafețe de joc. Cu toate acestea, respectarea cerințelor obligatorii cu privire la balustrade și alte elemente va însemna pătrunderea anumitor balustrade în câmpul vizual, obstrucționând parțial vizibilitatea în anumite cazuri. Anumite elemente structurale precum stâlpi, acoperișuri, panouri publicitare de la marginea terenului și tabele de scor pot interfera cu axul vizual al spectatorilor de pe anumite locuri. După cum am menționat, aceste locuri nu vor fi incluse în capacitatea stadionului în nicio competiție UEFA.

Pe scurt, o bună vizibilitate este obținută prin asigurarea unui ax vizual neobstrucționat pentru fiecare loc, amplasarea fiecărui scaun cât mai aproape posibil de terenul de joc și lipsa de elemente care pot împiedica vizibilitatea.

Zonele din apropierea terenului de joc

Accesul jucătorilor și al oficialilor pe terenul de joc – Jucătorii și oficialii de meci vor avea acces la terenul de joc printr-un tunel situat între cele două vestiare.

Tunelul trebuie să fie suficient de larg pentru a permite trecerea ambelor echipe una lângă cealaltă, în condiții de confort și siguranță.

În mod ideal tunelul ar trebui să nu prezinte trepte; orice variații de nivel trebuie soluționate prin folosirea de rampe cu pante ușoare. În multe stadioane însă, vestiarele sunt amplasate pe un alt nivel, iar jucătorii sunt nevoiți să urce sau să coboare scări pentru a ajunge la tunelul care îi conduce pe teren. Această situație trebuie evitată pe cât posibil la proiectarea noilor stadioane. Tunelul și zonele jucătorilor de sub stadion trebuie să prezinte podea antiderapantă. Tunelul trebuie să prezinte o prelungire telescopică pentru a proteja jucătorii și oficialii de meci de eventualele obiecte aruncate din tribune. Trebuie să existe grupuri sanitare în apropierea accesului în tunel, în cazul în care jucătorii sau oficialii de meci au nevoie să le utilizeze imediat înainte de a intra pe teren.

Locurile pentru jucători și staff-ul tehnic – Băncile de rezerve sunt amplasate de ambele părți ale ieșirii din tunelul de acces. Este recomandat ca băncile de rezerve să fie acoperite, pentru a proteja jucătorii de rezervă și staff-ul tehnic de condițiile meteorologice și, de asemenea, de eventualele obiecte aruncate de spectatori.

Pentru marile competiții, precum UEFA Champions League și Campionatul European de Fotbal UEFA, băncile de rezerve trebuie să cuprindă locuri pentru un număr de până la 23 de persoane. Pentru competițiile mai mici, băncile trebuie să cuprindă minim 13 locuri. Este important să se asigure ca spectatorii de pe rândurile de jos, situați imediat în spatele băncilor, să nu aibă câmpul vizual obstrucționat.

Zone cu alte destinații din apropierea terenului de joc: zonele fotografilor, ale camerelor de televiziune, ale personalului de securitate Trebuie să se acorde atenție zonelor desemnate a fi utilizate de fotografi și camerele mobile/fixe, precum și de personalul de securitate și stewarzi, care trebuie amplasate pe întregul perimetru al terenului de joc. Numărul zonelor destinate reprezentanților mass-media și personalului de securitate și flexibilitatea de mișcare în aceste zone vor varia în funcție de tipul meciului sau al competiției.

Panourile publicitare de la marginea terenului – Publicitatea are o contribuție importantă la veniturile stadionului, iar amplasarea corectă a panourilor în zona principală a stadionului este deosebit de importantă în vederea asigurării unei vizibilități maxime, atât pentru spectatori, cât și pentru camerele de televiziune. Panourile publicitare sunt în general autoportante și amplasate în jurul perimetrului terenului de joc, dacă este posibil pe două rânduri. Poziționarea exactă a acestora va varia în funcție de eveniment și locație, fiind determinată în principal de vederea camerei TV centrale principale și zonele băncilor de rezerve, zonele oficialilor de meci, zona de încălzire pentru jucătorii de rezervă și zonele celorlalte camere. Accesul suplimentar pe teren Este important să existe căi de acces adecvate pentru aducerea pe teren a oricăror echipamente sau autovehicule necesare în caz de urgență. Trebuie, de asemenea, să se asigure accesul oricăror autovehicule sau echipamente utilizate la întreținerea zilnică a stadionului, precum camioane și mașini de tuns gazonul, sisteme de ventilație mecanice și aparate pentru iluminat artificial.

Este recomandat să existe cel puțin un punct de acces de dimensiuni mai mari, de preferat la unul din colțurile terenului, în acest scop.

3.3. FORMA – Configurația geometrică

Poate părea logic să existe o legătură directă între configurația zonelor destinate spectatorilor și geometria terenului de joc, astfel încât prima să constea într-un simplu dreptunghi. Într-adevăr, primele proiecte de stadioane se conformau acestei logici. Însă spectatorii situați în capete, în special cei aflați cei mai aproape de porți, aveau vizibilitatea limitată. Din cauză că scaunele erau îndreptate direct spre înainte, spectatorii erau forțați constant să se uite într-o parte pentru a putea urmări acțiunea. Teoretic, configurația ideală pentru un stadion de fotbal este un bol curbat, situat cât mai aproape posibil de suprafața de joc, care să ofere spectatorilor o vizibilitate de calitate similară, neobstrucționată, de-a lungul întregii suprafețe de joc.

Forma de bol este prezentă atât în vederea de sus în plan, cât și în secțiune transversală și deși unghiul locurilor de pe stadion pare drept în secțiune, de fapt acesta urmărește o ușoară curbă. Această curbă în secțiune determină „valoarea C”, care exprimă calitatea vizibilității de pe fiecare scaun. Nevoia de a obține o apropiere maximă față de terenul de joc pentru cea mai bună valoare C posibilă și unghiul cel mai mare în secțiune înseamnă că pentru capacități diferite va fi nevoie de designuri diferite ale structurii ovoidale a stadionului atât în plan, cât și în secțiune.

Pe măsură ce capacitatea planificată a stadionului crește, se mărește și precizia necesară a designului geometric al structurii ovoidale a stadionului. Proiectanții trebuie așadar să creeze un echilibru între vederea în plan și secțiunea transversală a structurii ovoidale a stadionului pentru a obține forma ideală și axele vizuale optime.

Acoperișul și fațada

Strategia de anvelopare a stadionului

Nu este obligatoriu ca locurile de pe stadion să fie acoperite, astfel încât fiecare dezvoltator trebuie să pună în balanță diversele avantaje – în special plusul de confort și protecția împotriva condițiilor meteorologice – și costurile suplimentare considerabile pe care le implică această opțiune.

În țările nordice, acoperișurile asigură protecție împotriva ploii și a vântului, în timp ce în țările sudice creează umbră, protejând împotriva razelor solare și a căldurii. În anumite condiții, un acoperiș retractabil poate fi cea mai bună soluție. Acesta va permite utilizarea stadionului în condiții meteorologice extreme, dar va contribui și la creșterea viabilității stadionului pentru alte evenimente, precum concerte.

Un design bun al acoperișului trebuie să ia în considerare factori precum umbrele de pe terenul de joc și expunerea adecvată la razele solare. Lipsa luminii va conduce la condiții mai puțin decât optime pentru gazon, durata de viață a acestuia fiind redusă; în acest caz este posibil să fie nevoie de sisteme de iluminare artificială costisitoare pentru a completa sursa naturală de lumină. De asemenea, este important ca acoperișul și fațada să permită o ventilație corespunzătoare a terenului. În cazul în care acest lucru este împiedicat de design, este posibil să fie necesare sisteme de ventilație artificială, care sunt, de asemenea, costisitoare.

Efectul contrastului dintre lumina solară și zonele umbrite de pe teren poate afecta jucătorii, lucru care, la rândul său, poate avea un impact negativ asupra calității jocului; de asemenea, acest efect poate împiedica realizarea unei transmisii TV reușite. Aceste riscuri trebuie studiate în avans și cu prioritate în vederea proiectării acoperișului stadionului.

Opțiunile pentru acoperirea structurii stadionului

Acoperirea stadionului necesită, în mod inevitabil, soluții de construcție complexe din cauza nevoii de a elimina toate obstrucțiile vizuale pentru locurile de pe stadion. Vor fi necesare deschideri structurale foarte vaste, iar acestea sunt atât costisitoare, cât și foarte dificil de proiectat din punct de vedere tehnic.

Va trebui ca arhitecții și inginerii să determine care este cel mai bun design structural pentru acoperișul stadionului. Există multe opțiuni care pot fi folosite. Decizia acestora va depinde de alegerea între acoperirea completă sau parțială a stadionului, de elementele specifice ale conceptului de proiectare al arhitectului și, bineînțeles, de bugetul disponibil.

Dacă stadionul va fi acoperit doar parțial, în general se va acorda prioritate tribunei principale, care este amplasată în mod normal în partea de vest a terenului de joc și apoi tribunei opuse (estice).

Capitolul 4. Facilitațile – functionale ale unui stadion.

Standardele generale de confort.

Au trecut vremurile în care stadioanele erau construcții simple din beton, configurate să înghesuie cât mai multe persoane, majoritatea în picioare.

Trecerea către stadioanele cu locuri exclusiv pe scaune a deschis calea către o nouă abordare cu privire la modul în care spectatorii trăiesc experiența meciurilor de fotbal. Acest lucru a asigurat atât îmbunătățiri enorme ale siguranței pe stadion, cât și niveluri mult mai ridicate de confort. În ultimele decenii, stadioanele au fost optimizate în mod semnificativ sub aspectul nivelului de confort oferit, nu numai pentru VIP-uri, ci pentru toate categoriile de spectatori. În prezent se acordă o atenție deosebită facilităților pentru suporterii cu dizabilități, fiind recunoscut faptul că aceștia au nevoie de amenajări speciale în ceea ce privește locurile pe stadion și accesul, pentru a li se asigura o mobilitate totală în complexul stadionului. Informații suplimentare privind cerințele în acest domeniu pot fi găsite în publicația UEFA-CAFE Access for All. Raportul dintre confort și capacitatea stadionului este o problemă care trebuie analizată cu atenție. Astfel, cu cât este lăsat mai mult spațiu pentru fiecare scaun, cu atât scade capacitatea stadionului, bineînțeles, cu excepția cazului în care este mărită dimensiunea totală a stadionului, lucru care ar conduce, la rândul său, la costuri de construcție și întreținere mai mari.

Chiar și unele modificări foarte reduse ale configurației locurilor de pe stadion pot avea consecințe semnificative asupra costurilor și veniturilor. În orice caz, în prezent se înregistrează o tendință din ce în ce mai pregnantă de a reduce puțin capacitatea în favoarea obținerii unei calități mai bune a vizibilității și a confortului spectatorilor. Astfel de decizii trebuie să ia însă în considerare și capacitatea cerută de UEFA sau FIFA pentru competițiile internaționale.

Un factor de primă importanță care poate avea efecte negative asupra calității stadionului este reprezentat de o distribuție a facilităților, utilizărilor și spațiilor proiectată necorespunzător și/sau de sisteme de circulație concepute necorespunzător, care nu iau în calcul deplasarea diverșilor utilizatori în zonele publice și nonpublice ale clădirii.

La conceperea traseelor de circulație dintr-un stadion, se recomandă în general concentrarea mai întâi asupra traseelor de sosire și dislocare ulterioară a publicului larg. Acestea vor fi determinate de doi factori principali: amplasarea locurilor (de ex., tribuna și nivelul) și categoria acestora (de ex., locuri obișnuite sau VIP).

Identificarea categoriilor de utilizatori

La proiectarea fluxurilor de circulație din cadrul stadionului, trebuie să se definească în mod clar următoarele categorii de utilizatori și nevoile acestora:

• Publicul larg

• VIP-uri și autorități

• Jucători, antrenori și staff-ul auxiliar

• Arbitri și oficiali

• Mass-media

• Stewarzi și operatori privați responsabili cu securitatea

• Personal de întreținere

• Personal administrativ

• Standuri comerciale

• Servicii de urgență și siguranță publică

Dacă activitățile și circulația oricărora din utilizatorii de mai sus nu au fost anticipate corect în primele faze de proiectare, vor apărea probleme organizaționale. Astfel, este necesar un plan de circulație coordonat și integrat, care să indice punctul de sosire pentru fiecare grup, distribuția internă și circulația acestor grupuri și amplasarea lor finală înainte, în timpul și după meci. Este important de reținut că trebuie să se asigure accesul persoanelor cu dizabilități în cadrul tuturor grupurilor susmenționate.

Standurile de alimente și băuturi – reprezintă o componentă esențială a experienței trăite de spectatori în ziua meciului, fiind, de asemenea, o sursă esențială de venituri pentru operatorul stadionului. Aceste puncte de vânzare sunt în general amplasate în diverse locuri în jurul perimetrului zonelor de circulație, la fiecare nivel. Punctele de vânzare trebuie distribuite în mod egal pentru minimizarea cozilor la fiecare din acestea și pentru a permite suporterilor să nu se deplaseze pe o distanță prea mare pentru a cumpăra alimente și băuturi. În mod ideal, trebuie să existe puncte de vânzare și în apropierea intrărilor în tribune, pentru un acces rapid, în special înainte de meci și la pauza dintre reprize.

Designul stadionului trebuie să ia în calcul necesitatea existenței de zone adecvate de adunare sau de formare a cozilor în apropierea standurilor. Trebuie să fie alese cu atenție varietățile de alimente reci și calde comercializate. Standurile trebuie să asigure servirea eficientă și rapidă a suporterilor, fără să fie compromisă calitatea serviciilor. Spre deosebire de restaurantele și barurile din cadrul stadionului, situate la nivelul străzii, standurile nu sunt de obicei deschise zilnic, ci rezervate serviciilor de catering din zilele de meci.

Orice stand în care se prepară alimente calde trebuie să respecte anumite prevederi speciale de siguranță, care trebuie să fie incluse în strategia de prevenire a incendiilor a stadionului.

Punctele de vânzare a articolelor oficiale – Operatorii de stadioane încearcă tot mai mult să maximizeze veniturile obținute din comercializarea de articole oficiale prin extinderea punctelor de vânzare din cadrul stadionului și adăugarea, pe lângă magazinul principal, a mai multor chioșcuri mai mici situate în zonele de circulație.

Aceste unități suplimentare nu este necesar să dețină stocuri ale unei game extinse de produse, oferind spre vânzare doar cele mai populare articole. Chioșcurile amplasate în zonele de circulație beneficiază de obicei de achizițiile impulsive ale clienților care probabil nu s-ar fi deplasat pentru a vizita magazinul oficial al clubului 50 înainte sau după meci, dar care sunt tentați să facă o achiziție spontană pe drumul spre sau de la locurile pe care le ocupă.

Toaletele – Una dintre cele mai importante dotări publice ale unui stadion este reprezentată de toalete. Acestea sunt situate în mod normal în zonele de circulație principale și sunt poziționate pentru a permite accesul cât mai rapid de la locurile spectatorilor. Pentru determinarea numărului și raportului de toalete, trebuie consultate cele mai recente standarde locale și ale UEFA. Grupurile sanitare trebuie proiectate să reziste unei utilizări intense pe perioade scurte de timp, având în vedere că majoritatea deplasărilor la toaletă vor avea loc înainte de începutul meciului, la pauză și după fluierul final. De aceea, designul toaletelor trebuie să faciliteze fluxul persoanelor în aceste zone în momentele de vârf.

Raportul dintre toaletele pentru bărbați și cele pentru femei trebuie stabilit în funcție de criteriile specifice definite de club/federație și în conformitate cu instrucțiunile la nivel național. Din ce în ce mai multe femei participă la meciurile de fotbal și trebuie să se țină cont de nevoile acestora în aceeași măsură ca de nevoile bărbaților.

De asemenea, trebuie să existe un număr corespunzător de toalete pentru persoane cu dizabilități pe fiecare nivel, distribuite în mod egal în întregul perimetru al stadionului. Este recomandat ca anumite toalete pentru persoane cu dizabilități să includă și facilități pentru schimbarea sugarilor. Instrucțiuni privind numărul minim/raportul de toalete pentru persoane cu dizabilități care trebuie oferite pot fi găsite în reglementările locale și în publicația UEFA-CAFE Access for All : 1 WC/125, 1 WC/250, 1 pisoar/125, 1 WC/15 scaune cu rotile.

Cerințele minime pentru grupuri sanitare se bazează pe un raport de 80:20 între bărbați și femei

Facilitățile de prim ajutor – Trebuie să existe o cameră de prim ajutor centrală, localizată într-o zonă care permite accesul facil atât din interiorul, cât și din exteriorul stadionului, pentru toți spectatorii, inclusiv cei care utilizează scaune cu rotile, precum și pentru mașinile de urgență. Această cameră trebuie să includă propriul grup sanitar, care trebuie să aibă și facilități pentru persoanele în scaun cu rotile.

În plus, fiecare sector al stadionului trebuie să aibă propria cameră de prim ajutor, marcată în mod clar, astfel încât spectatorii să nu fie nevoiți să traverseze sectoare separate în cazul în care au nevoie de îngrijiri sau tratament.

Camerele de prim ajutor trebuie să ofere un mediu confortabil. Ușile și pasajele trebuie să permită accesul facil al tărgilor și al scaunelor cu rotile, iar pereții și podelele trebuie să fie netede și ușor de curățat. Trebuie să existe suficient spațiu de depozitare pentru toate proviziile medicale necesare. Numărul, locația și dimensiunea camerelor de prim ajutor, precum și echipamentele incluse, trebuie stabilite cu consultarea autorităților locale din domeniul sănătății.

Clădirile moderne trebuie să permită accesul nerestricționat al persoanelor cu dizabilități. În general, proiectanții stadionului trebuie să asigure includerea de puncte de acces adecvate, zone de evacuare sigure, locuri corespunzătoare pe toate nivelurile, toalete speciale și zone de comercializare de alimente și băuturi pentru suporterii cu dizabilități, pentru a le asigura șanse egale de a se bucura de experiența din ziua de meci. Spectatorii cu dizabilități pot include persoane cu mobilitate limitată, persoane cu acuitate auditivă scăzută sau surde, persoane cu acuitate vizuală diminuată și persoane nevăzătoare și utilizatori de scaune de rotile, precum și persoane cu dificultăți de învățare și alte dizabilități „ascunse”.

Pentru suporterii cu dizabilități trebuie să existe porți de intrare separate. Orice persoană trebuie să poată intra în stadion și să își ocupe locul fără inconveniențe, atât pentru ea însăși, cât și pentru ceilalți. Aderarea la standardele de design ce promovează includerea le va asigura spectatorilor cu dizabilități posibilitatea de a se deplasa liber și în siguranță în zonele principale destinate publicului și în zonele de circulație, simțindu-se integrați și incluși. Pot fi prevăzute rampe și lifturi special configurate pentru utilizatorii de scaune cu rotile, în vederea permiterii accesului la nivelurile superioare și alte zone publice.

Este recomandabil să se creeze câteva refugii sau „zone sigure” care pot fi utilizate în cazul unei urgențe. Acestea trebuie amplasate în apropierea lifturilor și a scărilor, astfel ca serviciile de urgență să aibă timpul necesar să îi ajute pe suporterii cu dizabilități să părăsească zona de circulație și să ajungă într-un loc sigur.

În zona locurilor de pe stadion, pozițiile alocate pentru utilizatorii în scaune cu rotile în special trebuie să fie ușor ridicate pentru ca aceștia să aibă o vizibilitate comparabilă cu sau chiar mai bună decât cea a spectatorilor obișnuiți. Fiecare poziție pentru scaun cu rotile trebuie prevăzută cu un scaun suplimentar pentru un însoțitor.

Preferabil, acesta trebuie să fie alăturat spațiului pentru scaunul cu rotile, dar niciodată poziționat în fața acestuia. Ca mențiune generală, locurile pentru suporterii cu dizabilități trebuie amplasate în poziții în care să nu prezinte un risc pentru ei înșiși sau alte persoane în cazul unei urgențe. Instrucțiuni detaliate cu privire la facilitățile pentru suporterii cu dizabilități pot fi găsite în publicația UEFA-CAFE Access for All.

Este esențial ca aceste informații să fie citite și implementate, pe lângă reglementările obligatorii locale referitoare la clădirile publice și locațiile pentru organizarea de evenimente.

Capacitatea de a oferi servicii de ospitalitate de înaltă calitate pentru VIP-uri, inclusiv oaspeți speciali, parteneri comerciali și companii cliente, a devenit o fațetă importantă a stadioanelor moderne și reprezintă din ce în ce mai mult o sursă valoroasă de venituri. Anumite cluburi și federații depun în prezent eforturi excepționale pentru a se asigura că VIP-urile au parte de cea mai bună și confortabilă experiență posibilă. Prin urmare, spațiile închise pentru VIP-uri și facilitățile de ospitalitate trebuie să facă parte din memoriul de descriere a proiectului

Facilitățile pentru VIP-uri – tind să aducă un procentaj disproporționat de mare din veniturile totale în zilele de meci. Acestea pot genera venituri suplimentare și în zilele în care nu se desfășoară meciuri, având în vedere că lojile de lux pot fi închiriate pentru întâlniri de afaceri, în timp ce restaurantele și celelalte facilități de catering e înaltă calitate pot fi utilizate pentru evenimente organizate de companii.

Obiectivul trebuie să fie furnizarea de servicii de cel mai înalt nivel oaspeților VIP, din momentul în care sosesc la stadion până când pleacă. Fiecare aspect al experienței trăite de VIP-uri trebuie să fie caracterizat de calitate și confort maxim.

Spațiile închise destinate VIP-urilor trebuie să aibă cel mai bun amplasament în centrul tribunei principale și să fie deservite de o intrare privată, separată de intrarea publicului și a reprezentanților mass-media. Zonele de ospitalitate pentru VIP-uri trebuie să fie, de asemenea, complet separate de alte zone publice.

Trebuie să existe spații de parcare separate disponibile pentru VIP-urile care sosesc cu mașina. Pentru VIPurile care sosesc pe jos, vor fi puse la dispoziție o intrare separată și o zonă de primire separată. Parcarea și intrarea pentru VIP-uri trebuie să fie prevăzute cu scări sau lifturi separate, care permit accesul direct în spațiile de întâlnire și cele închise pentru VIP-uri.

Trebuie să se acorde atenție permiterii accesului și utilizării, de către persoane cu dizabilități, a tuturor zonelor de ospitalitate pentru VIP-uri. Acest lucru se va realiza nu printr-o alocare de spații minime în aceste zone, ci printr-o adaptare generală a acestor facilități pentru orice vizitatori cu dizabilități.

Facilitățile VIP pot fi împărțite în două categorii: zone VIP standard și zone exclusiv pentru VVIP-uri (persoane foarte, foarte importante), cum ar fi demnitari, celebrități și politicieni. În ambele cazuri, locurile pentru VIP-uri, fie în spațiul închis pentru VIP-uri sau în lojile private, trebuie proiectate să ofere un confort superior și mai mult spațiu decât scaunele standard. Oaspeții VIP și VVIP se așteaptă la servicii de catering la standarde excelente înainte, în timpul și după meci, cluburile angajând adeseori bucătari de înaltă clasă pentru a se asigura că mâncarea oferită este de cea mai bună calitate.

Pot fi dezvoltate diverse pachete VIP, la prețuri substanțial mai mari, pentru a reflecta nivelul de lux oferit. Pachetele VIP pot include servicii precum utilizarea spațiilor cu acces limitat, servicii de catering individual, prezența de hostess și chiar prezența în calitate de gazde a unor foști jucători sau a unor celebrități.

Lojile de lux și zonele VIP necompartimentate – Lojile de lux reprezintă mici încăperi închise cu vedere directă asupra terenului. Pentru fiecare lojă sunt în general atribuite locuri private, de preferat amplasate în afara lojii, dar separate de alte locuri, astfel ca oaspeții să poată gusta din atmosfera stadionului, dar să beneficieze și de un anumit grad de intimitate.

Lojile de lux sunt foarte populare pe stadioanele moderne, putând fi închiriate de companii locale sau persoane fizice pentru întreg sezonul, garantându-se astfel o sursă de venituri care va fi completată de sumele obținute în urma oferirii serviciilor conexe de catering.

Numărul, dimensiunile și designul lojilor variază de la stadion la stadion, în funcție de statutul clubului și piața locală. În anumite zone, cererea unei prezențe constante a anumitor companii pe stadion face ca lojile să reprezinte opțiunea ideală, în timp ce alte companii preferă să aleagă locuri în spațiul principal închis pentru VIP-uri.

Pe anumite stadioane, lojile includ acces la toalete și chiar la o chicinetă, în timp ce în alte locații se regăsesc sub forma unui spațiu simplu delimitat și mobilat, toaleta și facilitățile de catering fiind disponibile în zona VIP centrală.

Loja prezidențială – este în general clasificată ca zonă VVIP, în special pe stadioanele mai mari. Există ocazii când clubul sau federația primește vizita unor VVIP-uri sau demnitari (de ex., membri ai unei familii regale, șefi de stat), care trebuie găzduiți într-o zonă exclusivă, separată chiar și de cea a celorlalți oaspeți VIP, beneficiind de siguranță și securitate maximă.

Loja prezidențială poate avea, de asemenea, acces direct la o încăpere în care directorii de cluburi sau președinții se pot întâlni în privat.

Membrii mass-media – trebuie să beneficieze de drepturi de acces și mobilitate preferențiale pe stadion, întrucât vor interacționa cu diverse alte grupuri de utilizatori (inclusiv jucători, staff-ul tehnic și poate chiar VIP-uri).

Accesul și facilitățile pentru persoane cu dizabilități trebuie de asemenea încorporate în toate zonele pentru reprezentanții mass-media.

Zonele pentru reprezentanții mass-media sunt tribuna presei/sectorul mass-media, centrul mass-media al stadionului și/sau zona de lucru a reprezentanților mass-media, sala pentru conferințe de presă, zona mixtă (unde reprezentanții mass-media au contact direct cu jucătorii pentru interviuri după meci), zonele pentru interviuri-fulger și studiourile TV. Aceste spații trebuie proiectate și configurate pentru a asigura accesul jurnaliștilor atât din presa scrisă, cât și din audiovizual, la toate facilitățile și zonele de care au nevoie cu eforturi minime înainte, în timpul și după meci.

Tribuna presei/sectorul mass-media – Deși nu există reguli fixe cu privire la amplasarea tribunei presei/sectorului mass-media, acesta/aceasta trebuie poziționat/-ă central, cel puțin între liniile de la 16 m, având un post de observare care oferă o vizibilitate excelentă asupra terenului și asupra restului stadionului. În practică, tribuna presei/sectorul mass-media este localizat/-ă în aceeași zonă ca loja prezidențială și vestiarele echipelor, adică în mod normal în tribuna de vest.

Tribuna presei trebuie să includă o varietate de configurații ale scaunelor, în funcție de nevoile specifice ale presei scrise și ale comentatorilor radio sau TV. Trebuie să existe atât scaune cu pupitre, cât și fără pupitre. Pupitrele trebuie să fie suficient de mari să permită amplasarea comodă a unui laptop și a unui blocnotes, în timp ce scaunele fără pupitre trebuie să includă un spațiu pentru monitoare TV mici. Tribuna presei trebuie să fie complet separată de celelalte zone de scaune, întrucât este important ca reprezentanții mass-media să fie protejați de orice interferențe din partea spectatorilor din sectoarele învecinate.

Accesul la tribuna presei trebuie să se facă direct din centrul mass-media, fie printr-o intrare dedicată sau, dacă cele două facilități sunt situate pe niveluri diferite, prin intermediul lifturilor sau scărilor dedicate.

De asemenea, din tribuna presei trebuie să existe o cale de acces către toate cele trei zone ale stadionului în care jurnaliștii pot avea contact direct cu jucătorii și antrenorii: sala pentru conferințe de presă, zonele pentru interviuri-fulger și zona mixtă.

Posturile comentatorilor radio și TV – trebuie să fie separați de restul reprezentanților mass-media (și, bineînțeles, de spectatorii obișnuiți) în zone închise, protejate complet împotriva condițiilor meteorologice. Posturile comentatorilor sunt în general spații mici, dispunând de o bună vizibilitate a terenului, echipate pentru a îndeplini toate cerințele tehnice de transmisie, cu monitoare TV, alimentare adecvată cu curent și un număr mare de prize electrice, sistem adecvat de iluminat și izolație fonică etc. Posturile comentatorilor trebuie să beneficieze de o protecție fonică rezonabilă (dar nu totală) – reporterii radio – TV încearcă să transmită atmosfera de pe stadion, dar acest lucru nu trebuie să afecteze calitatea transmisiunii.

Studiourile de televiziune – Dimensiunile studiourilor de televiziune depind de mărimea stadionului. În orice caz, stadioanele trebuie, cel puțin, să fie dotate cu mai multe studiouri mai mici, care să poată fi utilizate pentru transmisii în direct, împreună cu toate facilitățile de editare necesare.

Studiourile trebuie să fie antifonate și ușor accesibile din zona vestiarelor și zona mixtă. În mod ideal, studiourile trebuie să prezinte o vedere panoramică asupra terenului și să fie închise cu geamuri.

Zonele camerelor TV – În prezent, majoritatea veniturilor obținute de cluburile de performanță și federații provin din drepturi de televizare, astfel încât asigurarea unor poziții optime pentru camerele de filmat reprezintă o prioritate esențială.

Este posibil ca acest lucru să nu se aplice cluburilor mai mici, dar și acestea trebuie să acorde o atenție specială acestui aspect în cazul în care apar ocazii de această natură pe viitor. O acoperire TV completă necesită un număr mare de camere, amplasate în diverse puncte pe întregul stadion. Specificații detaliate cu privire la acestea vor fi oferite chiar de televiziunile care transmit meciurile, putând fi, de asemenea, găsite în alte publicații tehnice.

Camerele TV trebuie amplasate pe platforme ridicate, astfel încât vederea acestora să nu fie obstrucționată în niciun moment de spectatori. Acest lucru poate avea ca rezultat sacrificarea anumitor locuri.

Fotografii și reporterii de la marginea terenului – Pentru fotografii care lucrează la nivelul terenului trebuie acordate poziții specifice în spatele panourilor publicitare de la marginea terenului, în jurul perimetrului terenului de joc, o zonă specială fiind stabilită pentru prezentările de la marginea terenului de dinainte sau după meci. Reporterii de la marginea terenului trebuie, de asemenea, să aibă alocate zone specifice pe aceeași parte ca băncile de rezerve, în apropierea tunelului principal. Toți acești reprezentanți mass-media trebuie să aibă acces dedicat și controlat în zona suprafeței de joc.

Zonele pentru interviuri-fulger – sunt zone restrânse aflate imediat în apropierea traseului urmat de jucători și antrenori de pe teren către vestiare, unde se pot realiza interviuri la cald și obține reacții imediat după terminarea jocului.

Aceste zone trebuie să aibă o configurație deschisă și trebuie să existe suficient spațiu pentru amplasarea de ecrane publicitare/cu reclamele sponsorilor în spatele persoanelor intervievate. Având în vedere că aceste spații sunt amplasate într-o zonă aglomerată a stadionului, trebuie să se asigure că nu sunt în câmpul vizual sau calea trecătorilor.

Alte spații dedicate interviurilor, cunoscute sub numele de zone pentru interviuri super-fulger, trebuie amplasate între terenul de joc și intrarea în tunel. Ca regulă, aceste spații trebuie să aibă dimensiunile: 3 m pe lungime și 3 m pe lățime și, de asemenea, să fie configurate pentru a evita interferențele din partea trecătorilor.

Sala pentru conferințe de presă – Toate stadioanele trebuie să aibă o sală pentru conferințe de presă sau un auditorium, dotat/-ă complet și pe deplin funcțional/-ă, destinat/-ă organizării conferințelor de presă ale jucătorilor și antrenorilor atât înainte, cât și după meciuri.

Pe lângă scopul său principal, sala pentru conferințe sau auditoriumul se poate preta la găzduirea unor evenimente non-fotbalistice, care reprezintă o sursă valoroasă de venituri suplimentare. Printre posibilele utilizări alternative se numără prezentări ale unor companii, seminarii și cursuri de instruire și chiar proiectarea de filme sau transmiterea în direct a meciurilor.

Auditoriumul trebuie să dispună de cele mai bune condiții acustice și de iluminat. În stadioanele mari, care vor găzdui foarte probabil meciuri internaționale, trebuie instalate cabine de interpretariat pentru a răspunde nevoilor jurnaliștilor și televiziunilor străine. Aceste cabine trebuie să fie închise și izolate fonic, având o vedere neîntreruptă asupra podiumului/scenei.

Zona mixtă – este zona în care reprezentanții mass-media pot efectua interviuri neprotocolare cu jucătorii și antrenorii, când aceștia părăsesc vestiarele după meci. Este situată întotdeauna între vestiare și parcare sau punctul de îmbarcare în autocar. Pentru separarea jucătorilor/antrenorilor și a jurnaliștilor trebuie ridicată o barieră fizică. Spațiul de circulație pentru jucători și antrenori nu trebuie să fie prea îngust, deoarece devine principala ieșire pentru alți oficiali (responsabilii cu echipamentul etc.). Din punct de vedere logistic, zona mixtă este unul dintre cele mai complexe puncte de circulație din stadion, având în vedere că jurnaliștii pot avea acces la aceasta din diverse zone destinate reprezentanților massmedia (tribuna presei, centrul mass-media, sala pentru conferințe de presă).

Centrul mass-media – este o zonă de lucru centralizată, cu acces rezervat presei scrise, fotografilor și celorlalți membri ai mass-media, care trebuie dotată cu toată tehnologia necesară pentru o relatare jurnalistică reușită și cuprinzătoare a evenimentului.

În cazul marilor evenimente, la care prezența presei internaționale este ridicată, precum Campionatul European de Fotbal UEFA, probabil vor fi necesare zone suplimentare destinate reprezentanților mass-media, posibil în afara clădirii principale a stadionului.

Centrul mass-media trebuie să fie ușor accesibil din zonele de parcare pentru reprezentanții mass-media, precum și din tribuna presei și alte posturi ale comentatorilor.

La fel ca în cazul facilităților VIP, centrul mass-media trebuie să aibă spațiu de recreere, facilități de catering și toalete proprii. Ceea ce este mai important, trebuie să includă o gamă completă de echipamente de comunicații și alte echipamente folosite de jurnaliști și fotografi, inclusiv o varietate de opțiuni de conexiune la internet (WiFi, linii ISDN etc.) și linii telefonice, precum și dotări de birou precum copiatoare și imprimante și un număr mare de prize electrice. În mod ideal, centrul mass-media trebuie să includă și o zonă sigură de depozitare unde pot fi păstrate în siguranță camere video și alte echipamente.

Camera de control pentru comentarii – găzduiește toate echipamentele de editare și comunicare. Este punctul central al comunicațiilor, conectând posturile comentatorilor cu rețelele de telecomunicații corespunzătoare.

Aceasta trebuie amplasată cât mai aproape de posturile comentatorilor, deoarece conținutul comentariilor trebuie direcționat în această zonă pentru a fi conectat la rețeaua de telecomunicații.

Complexul de transmisie – Această zonă este destinată carelor de reportaj exterioare ale televiziunilor, unde se află facilitățile de producție și facilitățile tehnice ale organizațiilor mass-media. Această zonă poate varia de la o simplă zonă de parcare situată imediat în apropierea stadionului, în cazul locațiilor mai mici sau a evenimentelor cu cerințe de transmisie limitate, până la o zonă deschisă vastă (uneori de dimensiunile unui teren de fotbal), capabilă să cuprindă un număr mare de autovehicule, împreună cu sursele de alimentare temporare (de ex., generatoare mobile), care vor fi necesare în locațiile mari sau la evenimente importante cu numeroase cerințe de transmisie.

Sosirea și plecarea jucătorilor – Este esențial să se asigure completa siguranță a echipelor la sosirea la și plecarea de la stadion. Trebuie amenajate trasee de acces și spații de parcare dedicate pentru autocarele echipelor și autovehiculele oficialilor, care să fie supuse unui control de securitate foarte strict. Zonele separate de parcare trebuie să aibă acces direct la vestiare și alte zone cu acces restricționat, precum sala de întâlnire a jucătorilor.

Vestiarele – trebuie să fie funcționale și bine proiectate. Pentru competițiile oficiale UEFA, vestiarele echipei gazdă și vizitatoare trebuie să fie dotate cu facilități identice. Spațiul în care jucătorii se schimbă trebuie configurat astfel încât să permită antrenorului să se adreseze tuturor jucătorilor dintr-o poziție centrală a camerei. Zona dușurilor și a căzilor de baie trebuie amplasată lângă spațiul principal de schimbat.

În plus, trebuie să existe grupuri sanitare separate cu WC-uri și lavabouri. Dacă bugetul o permite, complexul vestiarelor poate include și facilități suplimentare, precum saune, băi turcești, jacuzzi și piscine. Vestiarele trebuie să aibă acces direct și facil la terenul de joc prin tunel. În cazul stadioanelor mari sau medii, poate fi indicat să se prevadă vestiare suplimentare pentru alte utilizări, de exemplu evenimente sportive la nivelul comunității sau concerte. Acestea pot fi de dimensiuni mai mici și să conțină mai puține dotări decât vestiarele principale.

Zona de încălzire – Este un spațiu interior, deschis, de dimensiuni mari, unde se poate intra direct din vestiare și unde jucătorii se pot încălzi înaintea meciului. Unele stadioane includ o suprafață cu gazon artificial în zona de încălzire.

Camera familiilor/spațiul de întâlnire al jucătorilor – Este o zonă dedicată utilizării de către jucători și familiile acestora înainte, în timpul și după meci. Acest spațiu trebuie să fie confortabil, sigur și să dispună de propriile facilități de catering. Poate include ecrane TV și o zonă de jocuri. Trebuie să fie situat în apropierea parcării jucătorilor și să aibă acces direct sau cel puțin un cces facil la zona de locuri din stadion alocată jucătorilor și familiilor acestora.

Facilitățile pentru oficialii de meci – Ca și în cazul jucătorilor și al staff-ului tehnic, arbitrii și arbitrii asistenți necesită măsuri de siguranță și securitate maximă la sosire și plecare și în complexul stadionului. Aceștia au nevoie de spații de parcare speciale pentru mașini sau autocare și trebuie să aibă acces direct la vestiarele arbitrilor.

Vestiarele oficialilor de meci – Trebuie să se prevadă cel puțin două vestiare cu propriile dușuri și toalete pentru oficialii de meci. De asemenea, trebuie să fie disponibilă o cameră separată, pentru eventualitatea în care echipa de arbitraj include oficiali de sex masculin și feminin.

Trebuie montat un sistem de sonerie, care va fi conectat la cele două vestiare ale echipelor, pentru ca arbitrul să îi poată anunța pe jucători când este momentul să se îndrepte spre tunel, înainte de meci și la sfârșitul pauzei dintre reprize.

Alte facilități pentru oficialii de meci – În apropierea vestiarelor arbitrilor trebuie incluse diverse zone administrative și de suport care pot fi folosite de delegați și de oficialii UEFA sau FIFA la meciurile internaționale.

Camera delegatului – Toate stadioanele trebuie să aibă o cameră specială pentru delegați. Regulamentele curente prevăd ca această cameră să măsoare cel puțin 10 m, 2 și să fie dotată cu telefon, fax și conexiune la internet.

Cabinetul medical – trebuie amplasat la mică distanță de terenul de joc și trebuie proiectat să permită intrarea cu tărgi. Trebuie dotat cu facilități de apă caldă și rece, precum și cu un sistem de alimentare electrică suficient pentru toate echipamentele medicale necesare.

Facilitățile de control antidoping – Zona de control antidoping, care trebuie să existe în mod obligatoriu în orice stadion care găzduiește meciuri din competiții, trebuie să includă o zonă de așteptare, precum și cel puțin două camere de observare și toalete.

Sălile de întâlnire și cu scop administrativ – Numărul sălilor destinate folosirii în scopuri administrative, fie de personal sau de oficiali externi, trebuie să fie proporțional cu dimensiunea stadionului și nivelul meciurilor pe care le va găzdui. Este recomandat să se prevadă o sală de întâlnire de mărime medie care poate fi utilizată de echipa de management a evenimentului.

Camerele pentru oficialii UEFA – Toate stadioanele care vor găzdui întâlniri sportive internaționale trebuie să includă câteva camere multifuncționale care să poată fi folosite ca birouri înainte de și în zilele de meci de către oficiali UEFA sau FIFA, de ex., de către directorii de stadion UEFA și de către echipele acestora. Aceste camere trebuie dotate cu toate resursele de comunicații necesare (Wi-Fi, telefon, fax etc.). În apropierea acestor spații trebuie să existe și o cameră de depozitare. Accesul facil la terenul de joc este esențial.

Cerințele administrative, de întreținere și de deservire vor varia în mod semnificativ în funcție de dimensiunea stadionului. Prezenta secțiune prezintă câteva exemple de facilități care pot fi necesare.

Toate stadioanele vor trebui să includă birouri și depozite separate pentru diversele standuri comerciale și servicii de catering din cadrul locației.

Facilitățile pentru personalul administrativ – Managerul stadionului și personalul acestuia vor avea nevoie de spații pentru birouri și facilități corespunzătoare, amplasate într-o zonă cu acces facil la principalele sectoare ale stadionului. De regulă, aceste spații nu trebuie să fie deosebit de vaste sau complexe, dar trebuie să fie dotate corespunzător pentru ca echipa de management a stadionului să aibă la dispoziție toate elementele de care are nevoie pentru administrarea zilnică a stadionului. Un birou separat și o sală de întâlnire pentru managerul stadionului reprezintă o cerință standard, trebuind încorporate, de asemenea, alte spații necompartimentate, toalete și o chicinetă, în funcție de mărimea personalului de administrație al stadionului.

Facilitățile de întreținere – Întreținerea stadionului reprezintă o operațiune complexă, care implică o varietate de echipe și departamente diferite, fiecare dintre acestea având nevoie de propriile birouri, ateliere și depozite. În unele cazuri, toate aceste facilități pot ocupa destul de mult spațiu.

În ceea ce privește întreținerea suprafeței de joc, va fi nevoie de suficient spațiu de depozitare pentru echipamentul de tundere a gazonului și, dacă este cazul, pentru echipamentele de iluminat și de ventilație artificială.

Este posibil să fie necesar un spațiu de depozitare destul de mare pentru echipamentul de curățat, precum scări lungi și sisteme folosite pentru curățarea zonelor înalte ale acoperișului. De asemenea, trebuie puse la dispoziția personalului care efectuează muncă fizică sau care implică murdărirea vestiare cu dușuri și toalete.

Zonele de încărcare și deservire – Având în vedere intrarea constantă de bunuri, materiale și echipamente, livrate în mod obișnuit cu camioane sau containere, stadionul are nevoie de o platformă de încărcare special situată în apropierea principalelor zone de depozitare sau deservire. Aceasta trebuie amplasată în apropierea facilităților de management al deșeurilor pentru eliminarea rapidă a cantităților mari de deșeuri.

Curățenia și managementul deșeurilor – Designul stadionului trebuie să asigure efectuarea operațiunilor de curățenie și întreținere în mod cât mai eficient și simplu. Acest lucru este important atât din punct de vedere ecologic, cât și financiar.

Detalii simple, precum scaune rabatabile în zonele spectatorilor și încorporarea de spații deschise vaste în cadrul designului vor ușura accesul personalului responsabil cu curățenia și al echipamentelor utilizate, reducându-se astfel timpul și costurile necesare pentru curățarea și întreținerea principalelor zone ale stadionului.

Stadioanele generează cantități mari și variate de deșeuri, în special în zilele de meci și după meci. De aceea, este necesar să se dezvolte o strategie detaliată și coerentă de curățenie și management al deșeurilor pentru a se asigura depozitarea și eliminarea eficientă.

Studii de caz

Allianz Arena (Munich, Germany, Herzog & Meuron)

Allianz Arena, construita in Munich, Germania, a fost terminata in 2005 fiind proiectata de Herzoh si Meuron pentru a gazdui meciul de deschidere a Cupei Mondiale a FIFA 2006. In prezent este casa a doua echipe locale de fotbal, FC Bayern si TSV 1860. Arhitectura stadionului cu o capacitate de 60.000 de locuri, se distinge mai presus de toate, prin anvelopanta unica a acesteia. Aceasta silueta luminoasa, translucida consta dintr-o serie de perne mari, albe, fiecare dintre acestea putand fi iluminate separat in alb, rosu si albastru, culorile reprezentative ale celor doua cluburi sportive. Culorile acestor perne pot fi controlate digital, astfel ca echipa care joaca pe stadion poate fi identificata din afara stadionului. Carcasele exterioare ale stadionului sunt multistrat cu o structura pneumatica. La fiecare colț o statie de pompare menține presiunea aerului in interior in cadrul elementelor pneumatice. Schimbarea aspectului exterior al stadionului prin diferitele culori aprinse face din acesta un monument urban atragand oameni care nu sunt neaparat atrasi de fotbal.

Conceptul de design se bazeaza pe trei principii; primul dintre acestea este aspectul siluetei exterioare care isi poate schimba culoarea, al doilea se bazeaza pe dezvoltarea unei zone special amenajate pentru primirea fanilor, iar al treilea principiu pe care se bazeaza conceptul acestui stadion este dezvoltarea interiorului ca un crater al stadionului in sine.

Atat anvelopanta cat si scheletul structural au fost concepute pentru a putea integra toate aceste trei chei ale conceptului. Prin urmare, scarile principale distribuite de-a lungul cojii exterioare urmeaza linia de cea mai mare panta subliniind abordarea accesului vizitatorilor in stadion. Asemeni unei siluete uriase luminoase, stadionul marcheaza o noua locatie in peisajul deschis dinspre nord intre aeroport si centrul orasului.

Parcurile auto sunt prevazute între stația de metrou din subteran și stadion, astfel încât să creeze un peisaj artificial de sosire și de plecare pentru fani. Din moment ce pe acest stadion se vor disputa doar meciuri de fotbal, scaunele spectatorilor sunt adiacente spatiului de joc iar fiecare dintre cele trei niveluri sunt dispuse cat mai aproape de actiune.

Amsterdam Arena (Amsterdam, Netherlands, Robert Schuurman & Sjoerd Soeters)

Amsterdam Arena, finalizata in 1996, a fost primul stadion European care a fost construit cu acoperisul retractabil. Se deschide si inchide in 25 minute. Stadionul cu o capacitate de 52 000 locuri, care pot creste pana la 68 000 pentru concerte, este casa clubului de fotbal Ajax si deasemeni gazda unei largi game de evenimente de succes. Ámsterdam Arena a gazduit peste 70 de evenimente de importante majora in fiecare an, dintre care mai mult de jumatate au fost concerte, petreceri de dans, intalniri religioase, prezentari de produse si alte evenimente sportive cum ar fi jocurile internationale ale echipei nationale olandeze si fotbal american. Stadionul dispune de o gama larga de facilitati corporative incluzand Costumele Regale, Saloane si apartamente VIP si 16 camere de ospitalitate, care pot primi 2500 persoane precum si 2000 locuri Busines.

Stadionul este localizat in estul Amsterdamului si poate fi accesat cu metroul sau printr-o serie de statii de cale ferata.

Aici exista deasemenea si un generos parc auto cu o capacitate de primire a 2000 masini si 12 000 locuri de parcare la o distanta de mers pe jos fata de stadion. Arena se afla intr.-o continua modernizare a facilitatilor sale, care include o versiune actualizata a sistemului de sunet si introsucerea mai multor benzi rulante si lifturi care sa faca legatura de la parcarea subterana pana la al doilea nivel, traseu echivalent cu o urcare de 11 etaje. Acoperisul se bazeaza pe doua arcade mari de care sunt fiaste doua grinzi longitudinale, care corespund cu dreptunghiul terenului de joc. Panourile semitransparente sunt conectate la acest arc si permit deschiderea si inchiderea acoperisului retractabil.

Arena dispune de doua mari ecrane video si un sistem interior pentru plata biletelor prin intermediul unor carduri inteligente. Printre facilitatile de sustinere se numara un muzeu si un magazín pentru fani.

Arizona Cardinals Stadium (Glendale, Arizona, HOK Sport Architecture in colaborare cu Eisenman Architects)

Stadionul Cardinals Arizona, localizat in Glendale, Arizona, are o capacitate de 65 000 locuri. Este primul stadion din America de Nord care are un camp de joc mobil. Acest camp mobil se desfasoara rostogolinduse in interiorul stadionului pe niste sine pentru utilizarea in timpul jocurilor de fotbal si altor evenimente sportive. Acesta permite cladirii sa functioneze si ca un loc de intalnire pentru targuri, concerte sau alte evenimente in zilele in care nu se desfasoara meciuri de fotbal.

Forma de baza a stadionului este similara cu forma unui cactus. Anvelopanta creata din panouri mari, netede, creaza imaginea unui far a carui culoare si lumina reflecta culoarea stralucitoare a cerului din Arizona. Acest amestec de terase exterioare din otel, sticla, ipsos si tesatura acoperisului creeaza niste linii radicale si da un sentiment de textura design-ului.

Proiectul Arizona Cardinals a prezentat provocari interesante in proiectarea mecanismului de acoperis retractabil. Acesta este format din doua panouri mobile suspendate intre doua piste paralele de-a lungul laturilor de est si de vest ale structurii. Piesele sunt curbate astfel incat ele sa urmeze profilul usor bombat al acoperisului. Fiecare panou de acoperis se bazeaza pe opt roti transportoare: patru de-a lungul partii vestice si patru de-a lungul partii estice a panoului de acoperis, fiecare set de partu transportori constituind unul dintre cadranele intregului sistem de acoperis retractabil.

Tehnici conventionale cum ar fi rotile de tractiune cu reglaj electric utilizate pe proiecte anterioare de stadion un au fost o optiune pentru acoperisul inclinat al stadionului din Arizona. In schimb a fost proiectat un sistem in care fiecare panou al acoperisului este legat de patru cabluri de otel pe fiecare parte.

Moses Mabhida Stadium (Durban-South Africa, gmp architekten)

Situat pe o platforma ridicata, stadionul este accesat de la sud printr-un arc ridicat ca o emblema, care da stadionului o silueta unica, vizibil din departare, care se termina cu o bifurcatie a arcului ca o poarta de acces in oras. O masina pe cablu duce de la capatul nordic al arcului pana in varful acestuia de unde spectatorii se pot bucura de o priveliste deosebita asupra orasului si Oceanului Indian.

Geometría acoperisului este predeterminata de conceptul arhitectural. Intre inelul de compresie puternica a corpului stadionului si arc, o serie de cabluri radiale sunt prinse pe marginea interioara a acoperisului, astfel incat fac un inel de tensiune. Membrana PTFE a acoperisului permite sa intre 50% din lumina oferind in acelasi timp protectie impotriva orbirii si averselor.

Capacitatea maxima a stadionului pentru Cupa Mondiala din 2010 a fost stabilita la 70 000 de spectatori, distribuite pe trei niveluri. Dupa cupa mondiala, numarul de locuri va fi redus la 56 000, dar poate fi crescut temporar pana la 85 000 pentru evenimente majore.

Cerintele pentru o montare posibila a Jocurilor Olimpice sunt indeplinite. Noul stadion, cu domeniile sale verzi pentru sport, recreere, activitati culturale si utilizari sociale, se va dezvolta in centrul unei zone urbane atractive devenid astfel un loc de inalta calitate pentru evenimentele sportive din Africa de Sud.

Bibliografie:

Cărți

Articole de specialitate

Webografie