ÎNDRUMATOR: Prof. Dr. Arh. DANIELA [612244]

arhitectura spațiilor
universitare
contemporane

ÎNDRUMATOR: Prof. Dr. Arh. DANIELA
RĂDULESCU ANDRONIC STUDENT: [anonimizat]: Dr. Arh.
LORIN CONSTANTIN NICULAE
`
UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM „ ION MINCU” BUCUREȘ TI

LUCRARE DE DIZERTAȚ IE – APRILIE 2014

1

Arhitectura spațiilor universitare
contemporane
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 3
I.1. Conținutul și structura lucrării ………………………….. ………………………….. …………………………. 3
I.2. Scopul cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 3
I.3. Ipoteza cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 3
I.4. Obiectivele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 4
I.5. Metode de cercetare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 4
I.6. Definirea termenilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 4
o conectivism ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 4
o comunicare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 5
o hibridizare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 6
o educație non -formală ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 7
o design universal ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 8
Cap.1 Evoluția programului spațiilor universitare în perioada 2000 -2014 ………………………….. ………. 9
o Scurt istoric ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 9
o 2000 – 2014 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 10
o Tehnologia ca motor al evoluției proc esului educațional ………………………….. ……………….. 11
o Spațiile pentru interacțiune și comunicare ………………………….. ………………………….. ……….. 13
o Spațiile pentru învățare – biblioteca ………………………….. ………………………….. ……………….. 14
Cap.2 Relația dintre paradigma de învățare și spațialitate ………………………….. ………………………….. . 16
Cap.3 Tendințe în proiectarea spațiilor universitare ………………………….. ………………………….. ………. 18
Concepte ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 18
o Accesibilitate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 18
o Transparență ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 19
o Conectivitate, participare, comunicare ………………………….. ………………………….. ……………. 21

2
o Flexibilitate ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 22
Proiectarea integrată a spațiilor univer sitare – proiectarea pentru comunitate …………………………. 23
Suport pentru aplicabilitate ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 25
Cap.4 Componenta publică a spațiilor universitare ………………………….. ………………………….. ……….. 27
Studii de caz ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 29
1. Arizona State University Walter Cronkite – School of Journalism & Mass Communication by
Ehrlich Architects ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 29
2. Ewha Womans University by Dominique Perrault Architecture ………………………….. …………… 31
3. IT University of Copenhagen by Henning Larsen Architects ………………………….. ……………….. 33
4. HafenCity University Hamburg by Code Unique Architects ………………………….. ………………… 34
5. Atrium Jussieu University by Peripheriques Architects ………………………….. ……………………….. 35
Concluzie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 37
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 39
Cărți ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 39
URL ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 40
Reviste ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 41
Anexa 1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 42
Anexa 2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 44
Anexa 3 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 46
Lista ilustrațiilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 49

3

Introducere

I.1. Conținutul și structura lucr ării

Arhitectura joac ă un rol important în susținerea și îmbunătățirea relațiilor interumane .
Integrarea arhitecturii cu funcțiune educațională la nivelul orașului este un criteriu important
deoarece de cele mai m ulte ori setează standarde noi pentru zona respectivă. În societatea actuală,
investiția în oameni este esențială și se poate realiza cel mai bine prin activități care îi formează și le
dezvoltă personalitatea. Mediul în care acest proces continuu se desfă șoară ocupă o poziție
prioritară.
Folosirea noilor tehnologii în procesul acumulării de informații , în desfășurarea activităților
din spațiile universitare contemporane , este foarte important ă pentru că în ultimii ani tehnologia a
revoluționat modu l cum tr ăim, comunicăm sau învăț ăm însă trebuie conș tientizat ă și valorizat ă
deasemenea latura social ă a arhitecturii universitare.

I.2. Scopul cercet ării

Scopul cercetării este analiza modului în care spațiile de învăț ământ sunt adecvate
exigențelor educațional e actuale și cum, prin conformare arhitecturală , procesul de învățare poate să
fie potențat.

I.3. Ipoteza cercet ării

Pentru un proces educațional eficient, spațialitatea construcției trebuie să fie generat ă și să
reflecte paradigma învățării care se desf așoară în procesul educa țional. Valorile democratice ale
societ ății actuale – libertate, independență , deschidere, conectivitate – trebuie să se materializeze
deasemenea în spații le arhitecturale.

4

I.4. Obiectivele cercet ării

*Elaborarea unei teme de proiectare complexe ce înglobează funcțiunile necesare unei in stituții de
învățământ superior
*Evidențierea relațiilor spațiale și funcționale dintre componente: învățare -cercetare -circulație –
recreere -cazare-cultură -alimentație publică -spațiu comunitar
*Decelarea conceptelor cheie folosite de arhitectura contemporană în vederea adecvării la
paradigma de educație aplicată

I.5. Metode de cercetare

*Studiul bibliografic
Voi cerceta în cărți și publicații de specialitate exemple de program și voi analiza exemple de
arhitectură educațională concepută pe baza unor direcții noi, pe care le voi menționa și explica pe
parcursul lucrării .
*Cercetare empirică: vizite în universități eur opene construite după anul 2000
Studiul va fi completat de asemenea cu propriile concluzii, pe care le -am tras în urma
experimentării diferitelor spații universitare din țară și străinătate.
*Analiza comparată a modelelor
Vor fi comparate exemple diferite, evidențiind relația dintre paradigma de învățare și spațialitate , pe
de o parte și între funcțiune și comunitate , pe de alta.

I.6. Definirea termenilor

o conectivism

Utilizarea tehnologiei și realiz ării de conexiuni între activit ăți didactice î mpinge teoriile
didactice într-o eră digital ă. Experienț a noastr ă personal ă în era digita lă nu mai poate fi una de

5
dobândire a învăță turii lipsit ă de ac țiunea noastr ă. Ne extragem competen țele din capacitatea de a
realiza conexiuni.
„Conectivismul este teza conform căreia cunoștiințele sunt distribuite printr -o rețea de conexiuni și
prin urmar e învățarea constă în abilitatea de a alcătui și traversa acele rețele.” 1
Conectivismul este un mod de a învăța care pune accent pe rolul social și cultural , recunoscut și
acceptat ca fiind foarte eficient această perioadă în care word wide web -ul se află într-o poziție
importantă.
Principii ale conectivismului:
-învățarea este un proces de conectare a mai multor surse de informare ;
-este foarte important ă capacitatea de a știi mai mult ;
-alimentarea și men ținerea conexiunilor este necesar ă pentru a fac ilita învățarea continu ă;
-capacitatea de a vedea în permanen ță conexiuni între idei și concepte este o abilitate de bază.

o comunicare

COMUNICÁRE , comunicări, s. f. Acțiunea de a comunica și rezultatul ei. 1. Înștiințare, știre, veste;
raport, relație, legătură. 2.Prezentare, într -un cerc de specialiști, a unei contribuții personale într -o
problemă științifică .2
Comunicarea este strict legată de existența noastră ca persoane sau ca societate. C omunicarea de cea
mai bună calitate se face direct, interpers onal, prin limbaj, excluzând terții și in strumentele de
comunicare în ma să. Ea se desfășoară ca un act de participare a membrilor societatii. Un concept relativ
nou este comunicarea în masă, o parte integrantă a mass mediei, care s -a dezvoltat în special în perioada
post-belica, ca o consecință a aparitiei noilor forme de transmitere a informațiilor.
În funcție de numărul participanților și tipul de relație dintre ei, se pot enunța cinci tipuri de comunicare:
-comunicare intrapersonală, reprezintă dialogul interior purtat cu sinele.
-comunicarea interpersonală, reprezintă dialogul purtat de două persoane

1 Trad. A., Downes, Stephen, Connectivism and Connective Knowledge, 2012 , textul original în anexa 1
2 Definirea termenului pr eluata din DEX

6
-comunicarea de grup, este o ipostază a comunicării interpersonale care presupune mai mult de doi
participanți.
-comunicarea publică, presupune un singur emițător și un număr mare de receptori.
-comunicarea de masă, se realizează prin prezența uneia din instituțiile comunicării de masă ( presă
scrisă, radiodifuziune sau teledifuziune).
Arhitectura trebuie astfel conformată astfel încât să încurajeze comunic area, pentru un proces
educațional eficient.

o hibridizare

HIBRIDIZÁRE (‹ engl. hybridization {i}) s. f. (CHIM.) Fenomen prin care, dintr -un număr
de orbitali atomici de energie și geometrie diferită, se obține, prin contopire, același număr de
orbitali cu energie și geometrie identică, numiți orbitali degenrați sau hibridizați. 3
Din necesitatea de a avansa și de a produce schimbare, î n ultima perioad ă, au ap ărut multiple
exemple de hibrizi, at ât în arhitectur ă cât și în multe alte domenii ( muzic ă, arte vizuale,
cinematografie etc.). Hibridizarea se produce f ără îndoial ă datorit ă faptului c ă trăim într-o eră
informa țional ă, în care noile media și cultura digital ă capătă o din ce în ce mai mare amploare.

3 Definirea termenului preluata din DEX
Figură 1- Yas Hotel, Abu Dhabi, Emiratele Arabe Unite, arhitecti: Asymptote Architecture, 2009

7

Arhitectura normal ă și fireasc ă ce s -a realizat după anumite principii bine stabilite, începe s ă
interac ționeze la nivel urban cu hibrizi f ără noimă pe care nu putem dec ât să îi acceptam și să-i
integr ăm. Provocarea actual ă este s ă folosim hibridizarea dintre arhitectură și tehnologie ca un atu
pentru a proiecta și realiza arhitectura de calitate. Un exemplu bun în acest sens este hotelul Yas din
Abu Dhabi4, la care tehnologia are un impact puternic asupra imaginii de arhitectură . Sistemul de
acoperire conține un număr impresionant de LED uri, controlate prin protocoale RDM ( Remote
Device Management ). Coaja este formată din 5300 de romburi din hotel, cu sistem de monitorizar e
și reglare a intensităț ii luminoase pentru a preveni supraîncă lzirea.

o educație non -formală

Educa ția este un proces de durat ă care presupune continua dezvoltare a capacit ăților
indivizilor ca membrii ai societ ății, și poate lua trei forme:
1. Educa ția formală – sistem educa țional structurat subven ționat de stat sau privat , gradat
cronologic începâ nd de la ciclul primar și finalizâ ndu-se cu cel universitar.
2. Educa ția informal ă – educa ția care se cap ătă din experien țele vie ții cotidiene. Este educaț ia
căpătată din interac țiunea cu familia, prietenii, grupurile sau mediul în care activezi și prin influen ța
media.
3. Educaț ia non -formală – activitate educa țional ă care nu este structurat ă și care se desf ășoară în
afara sistemului educaț ional formal.

Folosirea tipului clasic de educație ( educația formală ) nu mai este suficient pentru a face
față provocărilor societății contemporane și de aceea în sprijinul acestuia vin practicile educației
non – formale. Educația non -formală este recomandată și ar trebui să fie accesibilă tuturor
instituțiilor de învățământ pentru că fără această practică, răspunsul la schimbările tehnologice,
social e și economice rapide și constante, nu ar fi posibil.

4 Yas Hotel, Abu Dhabi, Emiratele Arabe Unite, arhitecti: Asymptote Architecture, 2009

8
Educa ția non – formal ă este parte i ntegrant ă a unui concept ( proces ) educa țional de durat ă,
prin care se asigur ă că oamenii, fie c ă sunt tineri sau adul ți, își îmbun ătățesc sau dob ândesc
aptitudini ca re să le permit ă o uș oară adaptare la un mediu în continu ă schimbare. Acest lucru este
posibil prin ini țiativa fiec ăruia de a desf ășura activit ăți extra școlare sau prin participarea la diferite
programe educa ționale care implic ă munc ă și intergrarea în com unitate. Avantajele educa ției non –
formale sunt nenumă rate însă pentru ca aceasta s ă se poat ă folosi, este nevoie de profesori instrui ți
în acest sens și de un cadru arhitectural corespunz ător.

o design universal

Designul universal este un obiectiv și un pr oces care poate fi aplicat pe orice produs sau mediu .
Proiectarea oricărui produs sau mediu implică luarea în considerare a mai m ultor factori, inclusiv
estetică , opțiunile tehnice, problem e de mediu, probleme de siguranță, standardele industriale și
stand ardele de cost. De multe ori, designeri i iau în calcul o medie referitoare la utilizatori . Corect ar
fi însă ca designul universal să se adreseze tuturor.
Design ul universal , potrivit Centrului pentru Design Universal este proiectarea de produse și
medii care să fie accesibile tuturor : „ is the design of products and environments to be usable by all
people, to the greatest extent possible, without the need for adaptation or specialized design” .
În proiectarea spațiilor universitare trebuie să se țină cont de faptul că pot exista persoane cu
dizabilități de oricare tip și accesul la toate nivelurile de informare și educare este la fel de important
ca pentru oricare altă persoană. Spre exemplu unii oameni care accesează spațiul universitar respectiv
pot avea probleme motorii și prin urmare rampele de acces la oricare din nivelurile clădirii sunt extrem
de importante iar pentru alții care spre exemplu sunt cititori desăvârșiți însă au probleme de auz sunt
foarte importante mediile de învățare bazate pe lectură sau expunere video. Ghișeele care separă două
persoane interesate să interacționeze una cu cealaltă trebuie să fie dimensionate și pentru persoane în
scaun cu rotile, persoane de înălțime mică sau persoane care nu pot să stea în picioare decât pentru o
perioadă foarte scurtă. Exemple de acest gen sunt foarte multe și evidențiază necesitatea gândirii
clădirilor ținând cont de toate aceste aspecte. Un fapt remarcabil este însă acela că de multe ori,
proiectând pentru persoane cu dizabilități beneficiază și m ulți alții. Ușile cu deschidere automată pot
fi folosite cu ușurință de persoanele cu probleme de mobilitate dar ușurează accesul mamelor cu
cărucioare sau persoanelor în v ârstă.

9
Designul universal este unul din obiectivele principale în cazul proiectări i spațiilor
universitare contemporane pentru că pune accent atât pe diversitate cât și pe incluziune. Arhitectura
educațională poate fi privită ca model pentru schimbarea societății prin integrare.

Cap.1 Evolu ția programului spațiilor universitare în peri oada 2000 -2014

o Scurt istoric

Primele forme de învățămâ nt se dezvoltau av ând în centru un spaț iu comun de tipul unor
curți mărginite de jur î mprejur de spa ții intermediare de tip portic și de încăperi cu func țiuni
diverse.
În Evul M ediu se remarcă apari ția unor forme de învățămâ nt colectiv care se desf ășurau î n
ansamblurile m ănăstirești ca apoi s ă evolueze spre universit ăți și școli orășenești.
Încep ând cu secolul al XIII lea, anumite ș coli ale ansamblurilor m ănăstirești s-au unit d ând
naștere unor comunit ăți independente cu numele de Universitas.
Printre primele universit ăți care au luat fiin ță în Europa se num ără: Universitatea Sorbonne
din Paris, în anul 1214; Universitatea Bologna, în anul 1270; Universitatea din Praga, în anul 1340.
În An glia, primele universit ăți apar în ace eași perioad ă și se dezvolt ă în ansamblu ri unitare, în jurul
unor curț i ( Universitatea Oxford apare în anul 1214 iar Universitatea Cambridge în 1229).
Modul de compunere a universit ăților din A merica, ce apar pentru prima dat ă în secolul al
XVII lea, este preluat de la universit ățile engleze ști iar denumirea modului de organizare se
schimb ă din „yard” în „campus” odat ă cu înfiin țarea Universit ății Princeton. ( Universitatea
Harvard – 1636; Universitatea Yale – 1701; Universitatea Pr inceton – 1770).
În perioada modern ă, entuziasmul cu care a fost privit ora șul ideal Broadacre City a f ăcut ca
în 1938, Colegiul Florida Southem, Lakeland, Florida, SUA s ă fie proiectat de F.L. Wright,
utiliz ând conceptele și teoriile din acea perioad ă. În anii 50 -60 a începu t o extindere a reț elei de
centre universitare .
De-a lungul timpului s -au observat multiple tipologii de rezolvare a planului spa țiilor sau
centrelor universitare însă fie că vorbim de un corp al unei universităț i sau de un întreg campu s, de

10
cele mai multe ori o să regăsim ideea de centralitate accesibil ă tuturor î n jurul c ăreia graviteaz ă
celelalte func țiuni.
Conformarea și gândirea spa țiilor universitare a evoluat foarte mult de -a lungul timpului
pentru c ă necesităț ile, modul de transm itere a informa țiilor și viteza de transmitere și acumulare se
schimbă simț itor de a lungul timpului.

o 2000 – 2014

În acest capitol o s ă pun accentul pe eviden țierea programului spa țiilor universitare după
anul 2000, dar voi face referire la un articol î n care se discută modul de rezolvare a spațiilor
universitare care se vor regăsi în oricare din universit ățile de bună calitate arhitectural ă construite în
contemporaneitate. Astfel LOUIS KAHN în Silence and light -1969, vorbe ște despre biblioteca și
despr e spa țiile de tip Agora, pentru interacț iune între oameni ca fiind esen țial de luat în considerare.
„Așadar să discutăm puțin despre o problemă cu care se confruntă arhitecții. Să
presupunem că ești desemnat să spui – și ce comandă minunată ar fi – ce este o universitate. Și în
loc să -ți fie dat un program, să gândești o universitate ca și cum nu ar fi existat niciodată, ca și cum
nu se află aici, pentru a nu avea posibilitatea de a face referire la una, ci doar ideea unui loc
pentru învățare, această nevoi e de netăgăduit: o dorință indispensabilă din partea noastră a
tuturor de a avea un loc destinat învățării… Am ridicat această problemă studenților mei… și unul
dintre ei consideră că inima universității este biblioteca… ca Acropola. Este o dăruire a minții…
Are pe de -o parte legătură cu latura umanistă, dar și cu profesiile…
Și astfel universitatea este o sancțiune. Biblioteca locului de sancțiune, atunci, locurile
profesiilor, biblioteca acestor profesii sunt acolo, într -o legătură datorată dăr uirii minții, care este
oarecum legată la unitate, cu o mai obiectivă dăruire a minții, care este ofranda sanctuarului
Acropolelor… Acum, luând acestea în considerare observăm niște diferențieri minunate. Astfel se
diferențiază, de exemplu, grădina, curt ea și piața. Deoarece conexiunile tale nu vor fi doar
colonade și genul acela de lucruri, trebuie să se realizeze mental conexiunea. O vei simți într -un
anume fel… Și atunci conexiunea devine realizarea a ceea ce este o grădină, o curte, un bulevard, o
piazza…
Jucându -ne cu așa -zisa arhitectură a conexiunii, care se întâmplă să nu aibă nicio regulă,
este o conștientizare a implicării dintre pământ și clădire și asocierea lor cu biblioteca. Acum
lipsesc multe lucruri… trebuie să existe un loc al ”happe ning-ului” (întâmplării, manifestărilor)…

11
Agora, de exemplu, era un astfel de loc… Agora, Stoa. Stoa a fost incredibilă… Fără
compartimentări, doar coloane, doar protecție. Obiecte creșteau în ea. Magazine deveneau.
Oameni se întâlneau, se întâlnesc acolo.” 5
Viteza cu care se desf ășoară totul în prezent a f ăcut ca mediile în care activ ăm (studiem sau lucr ăm)
să se schimbe din multe puncte de vedere însă sunt multe aspecte care în esen ță rămân acelea și și se
poate face trimitere la tipuri de spa țialitate mai vechi , deja consacrate pentru buna lor func ționare.
Trimiterea la spa țiile de întâlnire, de interac țiune și schimburi, asemenea Agorei menț ionat ă de
Kahn în articol ca element de inspira ție pentru spa țiile comune universitare, este în mod clar
exprimat ă și atunci c ând privim s ălile de cursuri deschise , care permit participarea tuturor celor care
trec în proximitatea acestora, de la Walter Cronkite – School of journalism and mass comunication –
Arizona State University. Un alt exemplu de arhitect ură în care spa țiul central joac ă un rol
important este Biblioteca NTK (proiect re alizat de Projektil Architekti), unde s pațiul interior
exprim ă deschiderea multiplelor spații educa ționale .

o Tehnologia ca motor al evolu ției procesului educa țional

Încă de la începutul civiliza ției, ne -am făurit re țele de infrastructur ă care au avut o
contribuț ie important ă în evoluția noastr ă. Este bine cunoscut ă eficien ța rețelelor de apeducte și
drumuri romane construite cu piatr ă care le -a ușurat progresul . Deși constru ite ini țial pentru scopuri
militare, politice și economice, acestea au ajuns s ă influen țeze dezvoltarea unor reguni întregi din
Europa și din zona Mediteran ă, pentru că facilitau relațiile culturale și circula ția bunurilor. O alt ă

5 Trad. A., Louis I Kahn, Silence and Light in „ Theories and manifestoes – Late modern”, text original în anexa 1
Figură 2-Arizona State University Walter Cronkite – School of
Journalism & Mass Communication, Arizona, USA, arhitecți:
Ehrlich Architects Figu ră 3- National Tecnical
Library, Praga, Republica Cehă,
arhitecți: Projektil Architekti

12
etapă important ă în evolu ția civiliza ției a fost Revolu ția Industrial ă în urma c ăreia popula ția a
crescut foarte mult și în urma c ăreia s -a con știentizat nevoia acut ă de schimbare . Au evoluat astfel
rețelele de comunicare, au ap ărut altele noi și s-au constituit orașe noi în proximitatea acestora. De
la apari ția primelor re țele de comunicare ș i până în prezent suntem într-o continu ă și rapid ă
transformare iar viteza noastr ă de a reac ționa la schimb ările care apar ne va face s ă evoluam î ntr-un
ritm alert sau mai lent. Grosso modo , evolu ția institu țiilor de învăță mânt a evoluat pe o traiectorie
paralel ă cu cea a reț elelor de comunicare și pentru c ă studiul universitar presupune conexiune
permanent ă cu orice sursă sau tip de informaț ie, tehnologia și noile media sunt foarte importante . În
mod particular facultatea de jurnalism și științ ele comunic ării este necesar s ă asigure un ca dru câ t se
poate de actualizat, un cadru care să profite la maxim efectul combinat al expansiunii re țelelor de
telecomunicaț ii și al creșterii puterii de calc ul.
Unul dintre beneficiile noilor media este c ă aparț in „logicii globaliz ării sau a erei
postindustriale în care fiecare își poate alege ( și alcătui) propriul mod de via ță sau propria
ideologie dintr -un mare num ăr de op țiuni”6. Cu asumarea riscurilor exi stente, aceasta este o
manier ă democratică de a privi lucrurile și trebuie să o acceptam și să o folosim la adev ărata ei
capacitate.
În continuare o s ă fac o scurt ă insiruire a unor no țiuni care sunt integrate și își pun amprenta
asupra conformă rii spa țiior universitare contemporane. Cele mai de actualitate n oțiuni legate de
evoluția procesului educa țional în pre zent sunt:
*folosirea de către universități a diferitelor metode de învățare care să implice utilizarea interne tului
și a mijloacelor digitale;
*deschidere către experimentarea unor metode inovative și deschise de învățare ;
*sălile de studiu trebuie să fie conectate pentru a face posibilă cercetarea digitală în timp real ;
*înțelegerea importanței tehnologiilor digitale și utilizarea corectă și benef ică a acestora în cadrul
instituțiilor de învățământ .
Tehnologiile digitale fac parte din modul de viață al oamenilor. Aceștia interac ționează
folos ind tehnologia, face parte din activitățile zilnice la locul de muncă, sau le servește pentru
realizarea cum părăturilor etc. Tehnologiile digitale nu sunt însă exploatate pe deplin în sistemele de
educație și formare profesională din Europa. Acest lucru nu se întâmplă încă pentru c ă majoritatea
școlilor nu sunt echipate corespunzător și din acest motiv nici prof esorii nu folosesc tehnologia

6 O. A. Căplescu, „ Implicatiile noilor media in arhitectura”, teza de doctorat, Bucuresti, 2011, pag. 28

13
informatică decât pentru pregătirea materialului didactic, nu și în timpul cursurilor, în lucrul efectiv
cu studenții.
Tehnologia oferă posibilitatea de a crește eficiența și egalitatea în cadrul proceselor
educaționale și tre buie folosită eficient și responsabil.

o Spaț iile pentru interac țiune și comunicare

Deși tehnologia este foarte important ă și trebuie folosit ă la adevarata ei capacitate,
conectivismul presupune folosirea tutur or mijloacelor posibile ale minț ii noastre și conectarea lor
pentru ob ținerea celui mai bun rezultat. În acest sens, intersectarea învățatului cu ajutorul
tehnologiei sau „e -learning”7 cu învățarea prin interac țiune activ ă sau pasiv ă, vizual ă, auditiv ă sau
chinestezic ă poate avea un maxim de eficienț ă în cadrul procesului educaț ional. În acest sens,
spațiile universitare contemporane trebuie proiectate în așa fel încât să facă posibil acest lucru.
Învățămâ ntul superior este de asemenea opț ional și asta are o influen ță major ă asupra arhitecturii
deoare ce arhitectura trebuie s ă fie dictat ă de nevoile studen ților dar în acela și timp trebuie s ă fie un
cadru propice pentru ca aceș tia să fie mul țumiți în permanen ță de calitatea cadrului educa țional.
Majoritatea proiectelor de arhitecur ă realizate în interva lul 2000 -2014 au cel pu țin un punct
tare care de cele mai multe ori este un spa țiu ce confer ă studenților încredere, libertate, le spore ște
puterea/capacitatea de creativitate și încurajeaz ă o atitudine democratic ă prin interac țiune și
comunicare . Astfel d e spa ții care se reg ăsesc în arhitectura educa țional – cultural ă sunt materializate
prin curți interioare , terase verzi, spa ții de tip atrium , stoa sau agora, gradene deschise sau acoperite,
grădini etc.
Arhitec tura universit ăților este diferit ă și exprimă de cele mai multe ori structura func țional ă și
curricula acestora, însă ideile ș i conceptele care genereaz ă proiectele institu țiilor de î nvățămâ nt
superior sunt convergente c ătre un anumit mod de rezolvare care are în componen ța sa cel pu țin
unul din spaț iile importante enunț ate anterior. În proiectul Universit ății pentru femei Ewha din
Seoul, spa țiul care reprezint ă „inima” proiectului este numită de către ei „vale” ( „the valley” ) , o
străpungere a clă dirii sub nivelul solului cu o deschidere ampl ă în ca re se regă sesc gradene și scări
ce compun un amfiteatru în aer liber și fac posibil accesul î n incinta universit ății la niveluri diferite .
Traseul este mă rginit pe ambele p ărți de pere ți de sticl ă pe mai multe niveluri prin care se

7 Stephen Downes, „ E-Learning: Générations. Stephen’s Web (weblog) ”, february 14, 2012. Audio and slides available.
http://www.downes.ca/presentation/ 289

14
lumineaz ă natural spa ții adiacente diverse cum ar fi libr ării, amfiteatre, s ăli de cursuri și seminarii.
Clădirea se dezvolt ă în totalita te sub nivelul solului astfel că inserarea la nivelul ora șului este foarte
discret ă, acoperi șul teras ă al acesteia fiind amenajat sub forma unui parc verde pentru promenadă și
relaxare. Acesta este unul din exempl ele care accentuează faptul c ă prin propunerea unor spa ții
publice pentru universitate și prin folosirea unor materiale de calitate și a unei abord ări sustenabile a
proiectului, este pos ibilă evoluț ia tradi ției învățămâ ntului superior pentru secolul 21.

Figură 4- Ewha Womans University în Seoul, Korea, arhitecți: Dominique Perrault Architecture

o Spațiile pentru învățare – biblioteca

Biblioteca este sufletul ori cărui spaț iu educa țional pentru c ă prin intermediul acesteia se pot
realiza conexiuni cu cele mai vaste domenii prin intermediul accesului la lectur ă, respectiv
cunoa ștere.
Biblioteca este foarte elegant definit ă ca fiind un concept ceea ce presupune c ă orice formă
ar lua, at âta timp c ât este mereu creatoare de activitate și animează un spa țiu educaț ional înseamn ă
că și-a atins scopul pentru care a fost integrat ă și își merit ă pe deplin pozi ția privilegiat ă în cadrul

15
arhitecturii educa ționale: biblioteca "reprezintă un concept, nu un loc fizic, o activitate și nu o
clădire "8.
Indiferent c ă este vorba de o bibliotec ă în sensul clasic sau o bibliotec ă de natur ă
contemporan ă, un hibrid de informa ție tip ărită sau stocat ă și prezentat ă cu ajutorul diferitelor
mijloace, aceasta constituie o func țiune important ă pentru o lume în care este important conceptul
de participare, de comunicare și interacțiune ș i se poate integra foarte bine unor structuri flexibile,
deschise , în relație armonio asă cu spa ții diverse. Este de așteptat ca societatea informaț iei să își
defineasc ă și alte paradigme specifice , modelele ei de stabilitate relativ ă pot deveni vulnerabile într-
o nouă eră a progresului. Spa țiile destinate unor func țiuni cu o asemenea istorie în spate și de o
astfel de importan ță își pot f ără îndoial ă pune amprenta în orice arhitectur ă cu func țiune educa țional
– cultural ă.
Amintesc un argument al lui Richard Daugherty care nu își confirmă valabilitatea atunci
când se analizeaz ă asta din perspectiva arhitectural ă, a necesi tății de construire a spaț iilor pentru
cărti: „În general, ultimii 50 de ani au constituit o perioadă remarcabilă pentru biblioteci. Eu cred,
totuși, că noi suntem la sfârșitul acestei ere de creștere ”. 9 Ceea ce am observat din studiul
programelor educa ționale construite î n ultimii c âțiva ani este c ă deși importan ța pe care o cap ătă
rețelele online este foarte mare, materialele printate, nu își pierd din valoare. Pe l ângă faptul c ă
publicaț ii pe suport fizic apar cu regularitate, în perioada recent ă, numă rul lucr ărilor de dizerta ții,
temelor de specializare sau tezelor de doctorat a crescut și sunt de asemenea printate ș i păstrate pe
suport fizic în biblioteci spre a fi studiate. Acestora li se adaugă cărțile digitale, filmele și cărtile
audio care s unt acum tot parte a bibliotecilor. În esență , capacitatea bibliotecilor vechi nu mai este
suficient ă pentru abunden ța de informa ție nouă iar rezultatul este apari ția unor noi biblioteci care s ă
preia aceast ă necesitate.

8 Brook Sheldon, Manager sau lider. Noi atribuții ale specialiștilor în știința informării , in vol.: Tendințe
contemporane în biblioteconomie și știința informării , Iași, Editura Shakti, 1996, p. 4
9 Richard Daugherty, Nudging a dinosaur in order to avoid library extinction , în vol.: Libraries and electronic
publishing, 1992, p. 20

16

Cap.2 Rela ția dintre paradigm a de învățare și spaț ialitate

Fiecare student este diferit, pentru că receptează sau acumulează cunoștiințe diferit, motiv
pentru care trebuie să aibă multiple posibilități de a învăța. Unii acumulează foarte ușor citind, alții
ascultând, alții făcând luc ruri cu mâna lor iar unii învață pur și simplu interacționând cu ceilalți.
Pentru că modalitățile de învățare sunt diferite, atunci și posibilitățile de a oferi feedback referitor la
ceea ce au învățat sunt diferite (spre exemplu, se poate oferi feedback în scris, pe hârtie, prin
intermediul unei prezentări digitale, unei scenete, sau benzi desenate care să ilustreze ideea
respectivă).
Pe lângă faptul că trebuie oferite condiții optime pentru ca procesul educațional să se realizeze în
cele mai bune condiț ii, ținând cont de cele 4 modalități de acumulare, trebuie să existe spații de
interacțiune, comunicare, socializare, expunere, care să permită schimburile. Învățatul în grup poate
fi mult mai eficient decât cel individual pentru că există interacțiune con tinuă ceea ce te obligă să fii
creativ pentru a ține pasul.
*Învațare „clasică”: citit și/sau scris
*Învățare vizuală
*Învățare auditivă
*Învățare chinestezică
Particularizând pentru cazul proiectului facultății de jurnalism și științele comunicării,
rezul tatul existenței acestor patru modalit ăți de acumulare : vizual, chi nestezic, auditiv, citit -scris,
este propunerea de a avea un spațiu dedicat fiecăruia dintre aceste patru moduri de acumulare a
informației și un volum central care să permită legătura și schimbul între acestea. Acesta din urmă
va fi un spațiu în care va fi posibilă interacțiunea, comunicarea, socializarea, expunerea.
Folosind în cadrul procesului educațional toate aceste modalități de învățare (concomitent,
individual sau grupate într -un anume mod) în paralel cu capacitatea de a realiza conexiuni cu alte
surse sau practici ( formale, informale sau non – formale ), va rezulta un spațiu suport care capătă
valențe interesante.
Paradigma de în vățare actual ă implic ă dobândire a cunoștiinț elor prin realizarea de conexiuni
ce presupun implicarea continu ă, competen țele fiec ăruia dintre noi fiind direct infulen țate de
această abilitate. Institu ția de învățământ superior transmite î nsă fondul cognitiv specific societ ății
în care tr ăim și define ște un spațiu axiologic ce influenț ează spațiu mintal printr -un sistem de valori.

17
Conceptele contemporane ale arhitecturii educa ționale, urmăresc realizarea unei acomodă ri a
modelului spa țial la paradigmele de învățare specifice momentului. Nu este necesar ă adop atarea
unor noi forme de organizare ci îmbună tățirea și completarea celor consacrate pentru a promova
paradigma conectivist ă, cercetarea, aplicabilitatea, experimentul, informatizarea. Arhiectura
specific ă programului de învățământ superior implic ă conș tientizarea existen ței unei diversit ăți de
tipuri umane în viața universitar ă, ceea presupune existen ța unui cadru flexibil care să permit ă
schimbare. De asemenea procesul de formare guvernat de aplicarea paradigmei conectiviste
presupune comunicarea continu ă, interac țiunea cu mediul exterior, pentru cristalizarea unui sistem
de valori propriu. Deoarece procesul educaț ional este complex și impune preluarea unei anumite
activit ăți de la alte institu ții specializate, interconectarea este foarte important ă. În cazul particular
al proiectului propus ca sediu pentru facultatea de jurnalism ș i științele comunic ării, amplasarea în
interiorul unui ansamblu educa țional, realizarea conexiunilor în proximitate este fac ilă. Pentru a
accentua rela ția dintre paradigma de învățare ș i spațialitate, este foarte important ă includerea în
configura ția volumetric ă a unor spa ții cu valen țe socio -culturale. Pentru eficien ța, de multe ori,
spațiile de circula ție și spațiile deschise spre cele de circulaț ie preiau func ții foarte importa nte
pentru interacțiune ș i schimb: spa ții de expunere, proiec ție, de împrumut c ărti, mediatec ă, spații
pentru activit ăți practice deschise. Ceea ce ne caracterizeaz ă și ne define ște cel mai bine ca societate
contemporan ă este comunicarea, dialogul ș i prin urmare contactul social în cadrul spa țiilor
universitare, la nivelul ansamblului și la nivelul oraș ului este un punct forte.
Arhitectura , în funcț ie de profilul activit ății educa ționale pe care o adă poste ște poate
exprima diferite calit ăți direct rela ționate cu o anumit ă trăire interioar ă: jovialitate, meditare,
nelini ște, relaxare, concentrare. Fiecare spa țiu care se al ătură altora și compun î mpreun ă un suport
pentru desfăș urarea unui proces educț tional, poate avea capacitatea s ă exprime o anumită calitat e:
intimitate, continuitate (în conexiune cu conceptul de transparen ță), dinamism (legat de concepte
precum conectivism, participare, comunicare), accesibilitate, flexibilitate, deschidere.
Acționând în cadrul paradigmei conectiviste în care fiecare nod, e ste important pentru realizarea
unei legături care să contribuie la formarea totului, culoarea, materialitatea și microclimatul sunt
aspecte care contribuie la realizarea echilibrului și a confrtului necesar spațiilor de învățământ
superior.

18

Cap.3 Ten dințe în proiectarea spațiilor universitare

Concepte
o Accesibilitate
Utilizarea conceptului de design universal pentru a asigura accesul și utilizarea clădirii de
către persoanele cu dizabilități. Accesibilitatea este un principiu care susține faptul că tot ceea ce este
proiectat trebuie să fie ușor de utilizat de oameni cu abilități diverse fără să fie nevoie de adaptări
speciale. Dacă privim puțin în trecut, accesibilitatea în design a fost introdusă pentru a ușura accesul
persoanelor cu dizabilități. Pe măsura ce s -a câștigat experiență și cunoștiințe în ceea ce privește
accesiblitatea, s -a ajuns la concluzia că mijloacele propuse pentru a facilita accesul persoanelor cu
Figură 5 – Concepte esențiale

19
dizabilitați sunt folosite de oricine și asigură accesul facil mai multor oameni. Există patru elemente
cheie ale accesibilitații în design: percepție, operabilitate, simplitate și iertare10.
 Percepția este atinsă atunci când toată l umea poate percepe designul, indiferent de
abilități le sale senzoriale .
 Operabilitatea este atinsă atunc i când toată lumea poate accesa designul indiferent de
abilit ățile sale fizice.
 Simplitatea designului este ob ținută atunci cand oricine îl poate î nțelege și utiliza
indiferent de experien ța, alfabetizare și nivelul de concentrare.
 Iertarea este atinsă a tunci când un design reduce la minimum apariția și consecințele
erorilor.

o Transparență

În Dicționarul Explicativ al Limbii Române sunt oferite următoarele definiții:11
Transparent, -ă, transparenți, -te, adj., s.n. I. adj. 1. Care poate fi străbătut de radiații
electromagnetice (mai ales de lumină), fără ca acestea să fie absorbite sau difuzate; prin care se poate
vedea clar, care lasă să vadă limpede conturul și detaliile obiectelor aflate de partea opusă; străveziu.
Fig. D iafan, subțire, delicat; firav. 2. Fig. Care poate fi ușor înțeles sau ghicit; limpede, clar.
Transparență, transparențe, s.f. (adesea fig.) Proprietate a unor corpuri sau aunor medii de a fi
transparente. – Din fr. transparence.
“Transparența ține în mod fundamental de intermediere .”12 Acest sens negociat este, asemenea
celorlalte sensuri conotative, strâns legat de caracteristica fizica a materialului. Transparen ța face
trecerea de la ceva la altceva, permițându -le amândurora să fie parte a aceleiași percepții.

10 William Lidwell, Kritina Holden, Jill Butler, Universal Principles of Design , Beverly, Massachusetts, Rockport
Publishers 2010 , pag. 16
11 Defini ții conform D.E.X. edi ția Bucuresti 1984. Aceea și defini ție este dată și de Merriam -Webster English Dictionary
http://www.merriam -webster.com
12 Ghenciulescu, Stefan, Orasul transparent – limite si locuire in Bucuresti , Edi tura Univ ersitara “IonMincu”,
Bucuresti, 2008, pag. 45

20
Totul a început cu era V ictorian ă a industrializ ării, cu ample structur i din metal și sticl ă. Sere,
gări și palate erau expresii ale capacit ății deose bite ale noului material și concepeau o lume f ără a o
izola. Înlocuirea limitei opace cu o suprafa ță transparent ă și asocierea cu lumina, permiteau nu numai
comunicarea dintre interior și exterior dar creau și senzaț ia de dilatare a spa țiului. Transparenț a nu se
obține în să doar datorit ă propriet ății materialului – sticla -, ci și prin întrep ătrunderea spaț iilor,
amovibilitatea desch iderilor, amplific ă efectul de continuitate spa țială asociat cu transparen ța. Un
exemplu celebru de transparen ță și continuitate spa țială este pavilionul de la Barcelona al lui Mies
van der Rohe.
În perioada modernist ă, arhitec ții sunt fascinați de percepț ia pe care o face posibilă
transparența. Prin practica și prin teoriile lansate de ei, dar și datorită teoreticienilor și criticilor
momentului, noțiunea de transparență se îmbogățește.
Un exemplu remarcabil pentru a ilustra conceptul de transparen ță este Universitatea de IT din
Copenhaga13. Conceptul universităț ii este acela de re țea spa țială în care fiecare func țiune este

13 Henning Larsen Architects, IT University, Copenhagen, Denmark, 2004
Figură 6- IT University of Copenhagen, Copenhaga, Danemarca, arhitecți: Henning Larsen Architects

21
poziționată în func ție de cele trei coordonate în jurul unui spa țiu central. Din zona de acces se ofer ă
o vedere de ansamblu asupra întregii universit ăți.
Una dintre trăsăturile definitorii ale noilor spații universitare trebuie să fie transparența.
Comunicarea cu exteriorul este esențială, as tfel încât activitățile de învăț are / cercetare, precum și
cadrul arhitectural al desfășurării ac estora trebuie să fie vizibile din exterior, creând astfel un model
de urmat.

o Conectivitate , participare, comunicare

Având în vedere grade diferite de transparență, este important ca spațiile de învățare,
circulațiile și spațiile de loisir să se conecte ze. Astfel, sunt create premisele învățării în paradigma
conectivismului, prin realizarea unei rețele deschise de conexiuni între discipline diferite, la care
studenții participă activ (la cursuri/ dezbateri) sau pasiv, din exterior, culegând informații re levante
și integrându -le în sistemul propriu de utilizare și organizare a acestora.
Circulațiile au rolul de a facilita întâlnirile, comunicarea și schimburile, devenind spații de
socializare. Totodată, prin deschiderea circulațiilor către lumină, acestea devin spații sociopetale,
îmbogățite cu amenitate. Circulațiile nu mai pot fi gândite ca simple coridoare, de cele mai multe ori,
fiind integrate unor spații de lucru, de expunere sau dotate cu facilități multimedia.
Thom Mayne afirma de asemenea c ă „arhi tectura este o activitate socială care are de -a face cu un
fel de comunicare, sau spații de legătură, și că, schimbând mediul, se schimbă și comportamentele.”
Acesta vorbe ște de asemenea despre “estetica arhitecturii care trebuie să se întemeieze pe o idee mai
largă asupra activităților umane ca mersul, relaxarea și comunicarea. Arhitectura gândește cum acestor
activități li se poate aduce valoare adăugată .” 14Ambele definiții sugerează că arhitectura este o activitate
socială și care g ândită de așa natur ă încât să permit ă conectarea, participarea și comunicarea, aceasta
aduce valoare adăugată simplei utilizări. Un rezult at pozitiv pe care comunicarea ș i participarea il aduce
este acela c ă acestea îmbun ătățesc rela țiile dintre oameni iar arhitectura este dire ct responsabil ă a acestui
fapt. Acest lucru este sus ținut și de Ralph Erskine, autorul proiectului de arhitectur ă Byker Wall: “menirea
construcțiilor este să îmbunătățească relațiile interumane: arhitectura trebuie să le ușureze, nu să le
îngreuneze.”15

14 http://www.utc.edu/
15 http://www.telegraph.co.uk/news/obituaries/1485887/Ralph -Erskine.html

22
Faptul c ă mediile de comunicare virtuale au evoluat mult, aceasta nu exclude favorizarea
comu nicării directe, interpersonale, prin limbaj, excluz ând ter ții.

o Flexibilitate

Este un concept foarte important iar necesitatea flexibilității spațiilor este esenția lă pentru c ă
acesta le face mult mai atractive. Flexibilitatea va asigura posibilitatea de adaptare la evolu ția
nevoilor.
Proiectele au o via ță lungă în general iar dat ă fiind viteza cu care totul avanseaz ă, nu putem
certifica faptul c ă ceea ce se proiecte ază în prezent, va fi la fel de eficient și în urmă torii zeci de ani,
fapt pentru care proiectar ea care asigur ă flexibilitate va face fa ță cu bine schimb ărilor sociale,
tehnologice sau climatice, care vor surveni. Un design flexibil poate s ă răspund ă anumi tor cerin țe
chiar dacă acestea apar î ntr-un mod c ât se poate de nea șteptat. Flexibilitatea î n modul de conformare
a arhitecturii, nu face munca arhitectului mai u șoară ci dimpotriv ă. Acestui concept i se asociază
inevitabil propunerea solu țiilor multiple d e amenajare prin simularea diferitelor situa ții ce pot apă rea
în decursul vie ții unei construc ții. Astfel de simul ări pot oferi informa ții referitoare ș i la costuri pentru
că modurile flexibile de abordare pot fi mai costisitoare în cazul în care pe durata de func ționare a
clădirii nu este nevoie ca schimbă rile pentru care a fost g ândită să se produc ă. Un exemplu simplu în
acest sens este urm ătorul : dac ă achizi ționăm un perete u șor demontabil pentru o î ncăpere, costul
acestuia este mai mare dec ât al unui p erete fix însă dacă este nevoie ca acesta s ă fie demontat și
montat de mai multe ori, este mult mai rentabil dec ât dacă un perete fix ar fi demolat și zidit de acela și
numă r de ori .
O alt ă situa ție în care flexibilitatea unui proiect este de dorit este da torată faptului c ă rata și
severitatea viitoarelor schimbări climatice este imprevizibil ă. O construc ție gândită să facă față
acestor schimb ări va putea fi adaptat ă fără costuri mari bine înțeles, at âta timp c ât scenariul luat în
calcul iniț ial se va dovedi a fi unul plauzibil. Spre exemplu, panourile parasolare realizate cu folosirea
unor piese mobile, reglabile în func ție de necesit ăți sunt mai costisitoare ini țial însă odată ce
schimbă rile climatice s urvin acestea se pot regla cu ușurință fără costuri sup limenta re de achiziț ie. În
cazul folosirii unor sisteme de panouri fixe, î nlocuirea ulterioar ă a acestora va costa mult peste preț ul
necesar regl ării unora mobile, chiar dac ă prețul ini țial al panourilor fixe este inferior.
„Creșterea și flexibilitatea unu i obiect de arhitectură pot fi atinse numai dacă logica
obiectului le permite. Calitatea obiectului de arhitectură constă tocmai în capacitatea de a integra
“dezordinea” inerentă unui proces deschis și democratic într -o matrice deschisă și capabilă de

23
regenerare. Acest proces antrenează găsirea unor noi seturi de valori și teorii ale practicii de
arhitectură, odată cu ancorarea în repere ideologice și politice diferite ”16
De cele ma i multe ori, construcțiile sunt gândite în așa fel încât orice schimbare ulte rioară le
diminuea ză calitatea și coerenț a. Avantajul pe care flexibilitatea îl conferă arhitecturii este evident
însa gândirea unui obiect de arhitectură care să permită integrarea modificarilor ulterioare este mult
mai dificilă și presupune găsirea unor noi teorii ale practicii de arhitectură.

Proiectarea integrat ă a spa țiilor universitare – proiectarea pentru comunitate

De cele mai multe ori designul inovativ(sau arhitectura inovativ ă) este v ăzută total separat
de nevoile societ ății și educaț ie reprez etând de cele mai mult e ori interesul unui grup restrâ ns de
oameni. Exemplul cel mai bun de arhitectur ă este acela care odat ă ce își deschide por țile, se
adresează , evident, unei categorii largi de nevoi, unui grup mare de oa meni, nicidecum unui grup
restrâns. Accesul la educaț ie și la cultur ă este nece sar pentru fiecare iar atunci cân d acesta este facil,
câștigul este mult mai mare pentru ambele p ărți: pentru proiectant / designer și pentru utilizatori.
Nu se poate discuta în cadrul acestui program de rezo lvări care se adreseaz ă unui cerc
restrâns de persoane și le ofer ă condiț ii privilegiate în timp ce se restul comunit îții trece pe l ângă
fără a avea posibilitatea de interacț iune. Ceea ce am observat c ă funcționeaz ă cel mai bine,
analiz ând unele exemple și vizitând sau experiment ând anumite spa ții educa ționale construite î n
ultimul deceniu, sunt construc ții care ț in cont de aspectul social, cultural sau de comunitate și care
oferă un pr ocent din construc ție orașului. Este eviden țiat conceptul de accesibilit ate nu numai în
cadrul restr âns al construc ției ci și la scar ă mai mare: accesibilitate facil ă pentru comunitate dar și în
cadrul ora șului.
Arhitectur a este de foarte multe ori cea î n jurul c ăreia se modeleaz ă societatea la ale c ărei
nevoi trebuie s ă răspundă cu prom ptitudine.
„Design -ul este rareori privit ca o forță esențială în facerea și refacerea societății, și prea
adesea, nevoile sociale, educația și design -ul inovativ sunt percepute ca entități separate, fără
posibile legături.” 17

16 L. C. Niculae, Anexa 1 in „ Arhipera_Arhitectura Sociala Participativa”, teza de doctorat, Bucuresti, 2013, pag. 234
17 Trad. A., M. Robbins, „Preface” in „University -Community Design Partenerships -Innovations in practice” , Jason
Pearson, New York, Princeton Architectural Press, 2002 , pag . 1, text original in anexa 1

24
Răspunsul la multe întreb ări legate de necesitatea unui program sau unor func țiuni într-o
anumit ă zonă este comunitatea iar atunci c ând este vorba despre o interven ție într-o zon ă periferic ă
a ora șului, comunitatea își exprimă de fiecare dat ă dorin ța că orice indiferent de funcțiunea care se
dorește a fi construit ă, să existe și o parte care s ă se adreseze lor și care s ă revitalizeze partea
respectiv ă de ora ș. În particular, o universitate în interiorul unui campus neutru, într-o zon ă
periferic ă a ora șului, trebuie s ă devin ă un pol de interes, un nou centru al zonei respective.
Un exemplu î n acest sens este Muzeul Guggenheim din Bilbao, Basque18, Spania care a fost
construit pentr u a încerca revitalizarea ora șului Bilbao. În scurt timp de la deschidere, acesta a
deve nit foa rte atractiv pentru turiștii din î ntreaga lume. Banii care au fost atra și ca urmare a
succesului pe care l -a avut construc ția muzeului au avut ca finalitate revitalizarea ora șului. Se poate
spune că muzeul a transformat oraș ul.

Un proiect universitar cont emporan este necesar s ă aiba un efect benefic multiplu în sensul
de a facilita conexiunile cu celelalte universit ăți, cu celelalte zone urbane importante și cu locuitorii
din zonele proxime. Pentru conformarea unui spa țiu universitar, colaborarea cu un num ăr cât mai
mare de p ărți posibil afectate de realizarea proiectului, va conduce la o solu ție care s ă se poat ă
dezvolta armonios î n viitor. Un proiect educa țional, un pol de intere s pentru ora ș și comunitate

18 1997, arhitect, Frank O. Gehry
Figură 7- Guggenheim Museum, Bilbao, Basque, Spain, arhitecți: Frank O. Gehry Architects, 1997

25
presupune efortul de a integra c ât mai multe aspe cte solicitate de un numă r cât mai amplu de
beneficiari , pentru obținerea unui impact important pe plan economic, social și politic.
”…inovațiile în proiectare sunt inseparabile de implicarea socială, și astfel inseparabile de
serviciile publice. Profesi oniștii în materie de design – de la designerii de grafică până la urbaniști,
arhitecți și designeri de produs – ocupă o poziție unică și strategică în materializarea creației de
imaginii, obiecte și medii cu care ne înconjurăm. Această poziție unică aduce cu sine
responsabilitatea de a înțelege și a răspunde pentru binele unui public mai larg.” 19

Deși Jason Pearson vorbe ște în mare parte despre parteneriatul universitate – comunitate, în
sensul de a construi cu ajutorul studen ților pentru comunitate, este posibil și cazul în care prin
construirea unei facult ăți și revi talizarea campusului acesteia, în c adrul unei zone periferice a
orașului, comunitatea este integrat ă și este atacat ă ( modificată ) astfel posibila limit ă între aceast ă
zonă și restul ora șului. Devenind un obiect important pentru ora ș, care atrage, zona respectiv ă va fi
integra tă și privit ă ca fiind parte importantă a ora șului. Zonele periferice, de cele mai multe ori,
dacă nu au un spa țiu, un obiect, o construc ție, „magnet”, prin care s ă se individualizeze ( s ă se
remarce), sunt marginalizate. Poten țialul acestora este î nsă foarte mare datorit ă libert ății cu car e se
pot aborda soluț ii diverse ce integreaz ă conceptele actuale importante pentru a sparge limita și a
deveni atractive pentru ora ș. Deschiderea arhitecturii pentru comunitate este importantă și pentru că
în acest fel resursele sale sunt puse la dispoziția comunității.

Suport pentru aplicabilitate

„Este această nouă îmbinare de teorie și practică – a abilităților și talentelor academice și
de practician – care dețin cel mai mare potențial în instruirea și dezvoltarea profesioniștilor pe
viitor.” 20
În prezent universit ățile îș i dezvolt ă prin programe le lor educa ționale latura practico –
aplicativă pentru a spori activitatea și relevan ța activit ăților. Conceptele importante de folosit pentru
a oferi noilor spa ții educa ționale suport pentru a aplica no țiunile teoretice însuș ite sunt acelea de
flexibilit ate și interac țiune. Flexibilitatea este o caracteristic ă a spaț iilor care trebuie s ă fie posibil de

19 Trad. A., Jason Pearson, „University -Community Design Partenerships -Innovations in practice” , Jason Pearson,
New York, Princeton Architectural Press, 2002 , pag. 5, text original în anexa 1
20 Trad. A., Hamdi , Nabeel, Educating for Real , Londra, Intermediate Technology Publications, 1996 , pag. 25, textul
original în anexa 1

26
conformat pentru activit ăți diverse pentru că practica înseamn ă diversitate de abordare.
Interac țiunea trebuie s ă aibă un suport care s ă o sus țină și să o încurajeze pentru c ă punerea în
practic ă înseamn ă lucru în echipă de cele mai multe ori și deci interac țiune.
Transpunerea teoriei în practică este un aspect important deoarece „n everificând teoria prin
practică, studenții nu au cum să știe dacă aceasta es te bună sau rea, utilă sau inutilă ” și în plus,
satisfacția cea mai mare este aceea când studiul pentru care lucrezi cu interes se concretizează în
ceva palpabil.
„Trebuie să mergem dincolo de o ‚cercetare critică’, ‚reducționistă’ către metode care promov ează
o diversitate de facilități conectate de învățare și predare prin care se vor putea explora idei și
dezvolta noi practici” 21
„Trebuie să confruntăm dilema educației, în care avem de a face cu cerința de a ne lărgi bazele
cunoașterii pentru a înțelege sisteme complexe, dinamice ale arhitecturii și de a ne specializa în
aplicarea acestei cunoașteri.” 22
Nabeel Hamdi susține un concept important pentru zilele noastre , conform căru ia experimentarea
noilor meto de de acumulare a cunoștiinț elor este cu prisos atâta timp cât este verificată și
îmbogățită prin practică . Practica realizată pe un fundament teoretic solid nu este mai prejos și
trebuie valorificată la maxim.

21 Trad. A., Hamdi , Nabeel, Educating for Real , Londra, Intermediate Technolog y Publications, 1996, pag. 13 , textul
original în anexa 1
22 Trad. A., Hamdi , Nabeel, Educating for Real , Londra, Intermediate Technology Publications, 1996, pag. 14 , textul
original în anexa 1

27

Cap. 4 Componen ta public ă a spaț iilor universitare

Arhitectura spa țiilor universitar e contemporane trebuie s ă răspund ă unor cerin țe generate de
impactul tehnologiei ș i informa ției, amplific ării procesului de globalizare, evoluarea rapid ă a
rețelelor de comunicare și necesitatea integr ării urbane. Integrarea la nivelul ora șului este un cri teriu
important deoarece de cele mai multe ori seteaz ă standarde noi pentru zona respectiv ă și exigen țele
sunt mari.
Trăind î ntr-o țară care apar ține Uniunii Europene care promovează corectitudinea ( justi ția )
social ă ( prin coeziune și conectivitate ), integrarea în comunitatea de care apar ținem este esen țială.
La fel de important ă este și integrarea zonei sau comunit ății la nivelul ora șului. O astfel de integrare
a arhitecturii educa ționale în ora ș se face prin existen ța unui spa țiu intermediar care s ă fie în acela și
timp al ora șului dar și al obiectului de arhitectur ă. Oferind comunit ății învecinate dar și orașului un
spațiu public accesibil, integrarea se face firesc pentru că ambele pă rți au de c âștigat. Universi tatea
câștigă popularizare și interac țiune iar ora șul câștigă un reper, un punct de atracț ie pentru locuitori.
Un aspect important al integr ării este nevoia de a exista un echilibru între interesul societ ății ca
întreg ș i interesul individual ( interesul fiec ărui cet ățean în parte ).
Pentru a e vita inegalit ățile de drepturi ale oamenilor este important ă apari ția unor centre
educa țional – culturale î n zonele periferice ale ora șelor. În acest fel, nu doar cei care locuiesc în
zonele centrale pot avea acces facil la func țiuni culturale și sociale. În plus, crearea unui pol
important într-o zon ă îndepă rtată de centrul ora șului va aduce dup ă sine și o îmbun ătățire a
conexiunilor cu celelalte zone prin dezvoltarea re țelei de transport public și creșterea numă rului de
utilizatori. Noile conexiuni creat e vor spori mobilitatea și potenț ialul de integrare. Aceste leg ături
noi create nu trebuie s ă afecteze î nsă identitatea socio -cultural ă a comunit ății. Deciziile luate î n
sensul integr ării anumitor influen țe externe trebuie luate cu maturitate astfel încât evolu ția să se
realizeze concomitent cu p ăstrarea valorilor consacrate. Interven ția prin construirea unui pion
important în domeniul social, educa țional și cultural va avea repercusiuni pozitive asupra calit ății
orașului, cartierului, spa țiului public, a v ieții locuitorilor, studen ților și elevilor din campus.
În cazul pa rticular al proiectului facultății de jurnalism ș i științele comunică rii, exist ă trei
intermediari în relaț ia cu ora șul sau comun itatea: spaț iul public amenajat, amfiteatrul semi -închis
pentru activit ăți și parterul ale c ărui func țiuni sunt majoritar publice.

28
„Spațiul universitar devine astfel un spațiu condensator pentru activitățile din zonă, cu rol
important atât în agregarea locală, cât și în integrarea periferiei apropiate. ”23
Un exe mplu notabil de arhitectură educațională deschisă comunității este Capital City Academy,
Anglia24. Construcția este deschisă noaptea și la sfârșitul săptămânii astfel încât biblioteca,
auditorium -ul, sala de sport și restaurantul să poată fi folosite de com unitate.

23 Cătălina Ioniță , articol „ Spatiul unive rsitar I”, revista Igloo online, http://www.igloo.ro/articole/spatiul -universitar -i/
24 Capital City Academy, Anglia, arhitectura: Norman Foster & Partners, 2003
Figură 8- Capital City Academy, London, UK, arhitecți: Norman Foster & Partners, 2003

29

Studii de caz
1. Arizona State University Walter Cronkite – School of Journalism & Mass Communication
by Ehrlich Architects

Arhitecț i: Ehrlich Architects
Localizare: ASU, Phoenix, Arizona, USA
Suprafață : 21000 mp
Anul: 2008
Descriere
Proiectul Universităț ii Wal ter Cronkite reprezintă un reper pentru oraș prin impactul vizual pe care
îl crează. Deoarece adevărul ș i onestia sunt principii ale jurnalismului, arhitectura edificiului
exprimă funcțiunea prin materialitate și formă . La etajel e superioare există terase prin intermediul
cărora, studenții ș colii de jurnalism pot avea o vedere de ansamblu asupra orașului și pot face parte
în permanență din viața agitată a acestuia. Structura construcției este constituită de un grid din beton
armat , cu p laci din beton post -tensionat, îmbrăcată în sticlă, zidărie ș i panouri metalice multi colore
Figură 11 – Vedere de sus a amfiteatrului polivalent la
școala de jurnalism Walter Cronkite, ASU, Arizona, USA Figură 90- Perspectiva. Arizona State University Walter
Cronkite – School of Journalism & Mass Communication,
Ehrlich Architects

30
ale căror textură este inspirată de spectrumul radio. Dinamica este o c aracteristică a jurnalismului în
societate și astfel se regăsește și î n compoziția v olumetrică .
Sufletul ș colii de jur nalism este un amfiteatru mare în care studenții îș i petrec pauzele dintre cursuri
pe timpul zilei și în care se discută cele mai de actualitate probleme media, în fiecare seară .

Figură 10- Imagini din amfiteatrul polivalent la școala de jurnalism Walter Cronkite, ASU, Arizona, USA

31
2. Ewha Womans University by Domi nique Perrault Architecture

Arhitecț i: Dominique Perrault Architecture
in parteneriat cu Baum Architects din Seoul
Localizare: Seoul, Korea
Suprafa ță: 70000 mp
Anul: 2008
Descriere
Punctul forte al proiectului este „valea” creată ce reprez intă o poar ta de intrare î n campusul
universitar. Aceasta este de asemenea un loc pentru activităț ile sportive ziln ice, suport pentru
festivaluri și evenimente și nu în ultimul rand, un loc în care universitatea și orașul se întâ lnesc.
Ceea ce este foarte important e ste că acest spaț iu public creat este animat pe tot parcursul anului.
Figură 11- Perspectiva aeriana. Ewha Womans
University, arhitecti: Dominique Perrault Architecture
Figură 12- Poarta de acces. Ewha Womans University, arhitecti: Dominique Perrault Architecture

32
Prin faptul că universit atea este îngropată, deasupra, de o parte și de alta a străpungerii, lasă loc unui
spațiu verde p ublic. Astfel impactul conctrucț iei asupa mediului arhitectural e ste minim. Traseul
creat este a semenea unui bulevard cu o pantă lină care conduce către o scară monumentală pentru
accesul î n campus. Se face referire la Champs Elysee ș i la Campidoglio din Roma.
„Valea” area mai multe valențe ș i anume:
-o curte de intrare la diferi tele departamente ale universităț ii
-un forum pentru schimb de idei și un loc în care studenții să își petreacă pauzele dintre cursuri
-o piața în care cafeneaua este un loc în care te poți opri ș i relaxa
-un teatru î n aer liber atâta timp câ t treptele sunt folosite ca gradene
-o gradină cu sculpturi atunci când expoziția interioară migrează la exterior.
Flexibilitatea noului cen tru universitar Ewha, este trasătura care face posibilă inserarea lui la nivelul
orașului ca o clădire, un peisaj sau o sculptură .

Figură 13- Gradene. Ewha Womans University, arhitecti: Dominique Perrault Architecture

33
3. IT University of Copenhagen by Henning Larsen Architects

Arhitecț i: Henning Larsen
Localizare: Copenhagen, Denmark
Suprafață : 19000 mp
Anul: 2004
Descriere
Universitatea de IT din Copenhaga se compune î n jurul unui atrium central publi c. În inter iorul
atriumului, este realizată o compoziție dinamică de volume albe care adăpostesc diferite funcț iuni.
Parterul adapostește toate funcț iunile publice, comune ( Săli de curs, cafenea, cantină, bibliotecă), î n
tip ce f uncțiunile de învățare ș i cercetare sunt situate la n ivelurile superioare. O instalație de artă
digitală realizată de art istul american John Maeda crează o compoziție vizuală dinamică și
interactivă în atrium prin proiecția de cuvinte ș i imagini pe volumel e albe .

Figură 14- Perspectiva. IT University of Copenhagen,
arhitecti: Henning Larsen Architects
Figură 15- Atrium. IT University of Copenhagen, arhitecti: Henning Larsen Architects

34

4. HafenCity University Hamburg by Code Unique Architects

Arhitec ți: Code Unique Architects
Localizare: Hamburg, Germany
Suprafață : 23800 mp
Anul: 2014
Descriere
Proiectul este alcătuit din două volume unite prin intermediul unui alt volum central care le
conectea ză. În legătură cu acest spațiu central se gă sesc cantina, cafeteria, biblioteca. Cele doua
puncte for te ale proiectului sunt existența acestui spațiu de întalnire și interacțiune dar ș i accentul
pus pe sustenabilit ate și eficiență energetică a construcț iei.

Figură 16- Perspectiva. HafenCity University Hamburg,
arhitecti: Code Unique Architects
Figură 17- Perspectiva. HafenCity University Hamburg, arhitecti: Code Unique Architects

35
5. Atrium Jussieu University by Peripheriques Architects

Arhitecț i: Peripheriques Architects
Localizare: Paris, France
Suprafață : 16895 mp
Anul: 2006
Descriere
Atriumul din campusul universitar Jussieu, în apropierea centrului istoric al Parisului , extinde și
completeaza gridul pe care arhitectul Edouard Albert l -a proiectat în anii 60 pentru 45.000 de studen ți
și cercet ători. R ăspunsul dat de Peripheriques la extindere se bazeaz ă pe sistemul existent, în care
construc țiile au configura ția unei cor oane, dar o și deformeaz ă: acolo unde Albert a plasat un singur
patio, Peripheriques proiecteaz ă doua.
Figură 18- Fatada. Atrium Jussieu University,
arhitecti: Peripheriques Architects
Figură 19- Perspectiva interioara din atrium. Atrium Jussieu University, arhitecti: Peripheriques Architects

36
Unul dintre ele este acoperit de construc ții-pod ridicate pe pilotis pentru a crea scurtături î n circula ția
inelar ă, și formeaz ă un “corp vertical” care grupeaz ă toate sensurile de mi șcare ale cl ădirii. Acest
spațiu din beton se opune prin masivitatea lui anvelopantei de metal a membranei exterioare.
La parter, la ma existentă pe care se ridică toate cl ădirile universită tii se deschide ca o ramp ă
asemă nătoare unui origami, pentr u a se armoniza cu etajele, creâ nd o mi șcare fluid ă – un ecou al
celebrului proiect pentru biblioteca Jussieu, opera lui Rem Koolhaas de acu m câț iva ani. Gridului
ortogonal al planului existent, Peripheriques îi
opune o geometrie u șor deviant ă ce tinde s ă dea
noii clădiri un aspect de bloc solid, cu patio -ul
decupat. Proiectul se prezint ă ca o form ă care
este în aceeași mă sură independent ă și în
continuitatea logicii pre -existente. Programul
mai implic ă următoarele: în prima faz ă studen ții
nevoi ți să părăsească alte cl ădiri ale campusului
din cauza lucră rilor de remediere și îndepă rtare
a azbestului vor folosi noua cl ădire în care vor
studia doar studen ți. Planul și natura spa țiilor
permit o asemenea polivalen ță și menț in o
prezen ță neutr ă; fațadele sunt vitrate, la fel ca ș i
clădirea proiectat ă de Albert. Dar aceast ă
membrană de sticl ă și metal, compus ă din zece
tipuri de panouri perforate cu g ăuri circulare de
diverse dimensiuni confer ă fațadelor ad âncimi
complexe și variabile. Ace ste g ăuri filtreaz ă
lumina zilei și reflec țiile de pe sticl ă și creeaz ă efecte de luminozitate mereu schimb ătoare, care ne
amintesc faptul c ă planul origina l a fost “deviat”.

Figură 20 – Curte. Atrium Jussieu University by Peripheriques
Architects

37
Concluzie

„Universitatea nu poate și nu trebuie să fie închisă în propriul interior. Ea este afectată și
schimbă limita imposibilului, a lui «poate» și a lui «dacă». Limita între interior și exterior este locul
unde universitatea se expune realității, forțelor exterioare (culturale, ideologice, politice, economice
sau de altă na tură). Acolo se unește universitatea cu lumea pe care încearcă să o gândească.” (Jacques
Derrida – „L’Université sans condition”)25
Rezolvarea sistemului de rela ții pe care universitatea îl leag ă cu ceea ce se întâmplă în
exteriorul ei este o provocare la f el de mare ca aceea a rezolv ării spa țialității în propriul interior.
Concepte noi precum accesibilitate, conectivism, flexibilitate, integrare, transpare nță,
influeț ează în mod vizibil arhitectura spa țiilor universitare contemporane, rezultatul fiind un c âștig
multiplu, at ât pentru ora ș, pentru sistemul educați onal c ât și pentru comunitate. Sunt astfel asigurate
condi ții optime studiului și îmbun ătățirii calit ății procesului educativ. D incolo de aceasta, prin
existenț a unor spaț ii educa țional – cultural – recreative pentru accesul pubic este setat un nou standard
al zonei la nivelul ora șului.
Viața studen țească, grosso modo, este asociat ă cu socializarea ș i un permanent proces de
culturalizare. Spa țiul universitar co ntemporan, prin asociere cu viaț a studen țească, presupune mixitate
de func țiuni majoritar publice și permeabilitate ( transparență ) vizual ă și fizic ă dar și o imperioasa
conexiune cu via ța urban ă. Acest fapt reprezint ă fără îndoial ă o deschidere a locuitorilor din
proximitate că tre cultura studenț ească dar ș i o invita ție la observare ș i participare. Existen ța unor
astfel de relații duce la schimbarea de paradigm ă a procesului educa țional contemporan și lasă cale
deschis ă inova ției și experimentului.
Apari ția unei facult ăți de jurnalism ș i științ ele comunic ării în aceast ă zonă a ora șului, este un
plus pentru c ă reprezint ă o nou ă form ă de acces la informa ție, promoveaz ă o implicare sporit ă a
rețelelor de cet ățeni activi, sprijin ă democra ția locală și consolideaz ă drepturile comunit ății.
Arhitectura sp ațiilor educaționale contemporane trebuie să materializeze și să ilustreze
valorile societății actuale: deschidere, libertate, conectivitate, creativitate etc. De asemenea,
arhitectura trebuie să aibă capacitatea de a conferi încredere și de a responsabili za și încuraja
explorarea, experimentul și inovația atât în rândul elevilor, profesorilor cât și în cadrul comunității.

25 Cătălina Ioniță , articol „ Spatiul universitar II”, revista Igloo online, http://www.igloo.ro/ articole/spatiul -universitar -ii/

38
Evoluția tehnologică va avea o contribuție importantă astfel că, elemente de compartimentare,
acoperi șuri parțiale sau totale retractabi le, gradene amovibile, ecrane media pentru fațade, tratamente
acustice (fonoabsorbante și/sau reflectante) de ultimă genera ție, iluminat artificial ultraperformant
sunt doar câ teva din comp onentele care – bine integrate î n proiectul general – conduc la suc cesul de
utilizare și la o bună desfășurare a procesului educațional. O astfel de școală , printr -o permanentă
relație între componentele spațiale și funcționale: învățare -cercetare -circulație -recreere -cazare –
cultură -alimentație publică , creează spații soci opetale, pentru activit ăți precum : spectacole,
conferin țe, expozi ții, ateliere de creație, teatru, teledifuziune sau radiodifuziune etc. care, în plus fa ță
de procesul de învățare efectiv, confer ă identitate edificiului. M ultifunc ționalitatea și flexibilit atea
spațiilor care compun edificiul au rolul de a poten ța plăcerea și atractivitatea acestei școli și, nu în
ultimul rând, ansamblul creat va deveni reprezentativ pentru zona respec tivă. Se conturează astfel un
nou centru de cartier favorabil incluz iunii sociale ș i care propune o vocație nouă pentru spațiile
educaționale ș i anume accesibi litatea locuitorilor la activităț ile universitare.

39
Bibliografie
Cărți

Hamdi , Nabeel, Educating for Real , Londra, Intermediate Technolo gy Publications, 1996
Landry, Charles, The Creative City. A Toolkit for Urban Innovators , Londra, Earthscan, 2008
Pearson, Jason; Mark Robbins , University – Community Design Partnerships , New York, Princeton
Architectural Press, 2002
Sennett , Richard, The Conscience of the Eye, The design and Social life of Cities , New York,
Norton, 1990
Downes, Stephen, Connectivism and Connective Knowledge, 2012
William Lidwell, Kritina Holden, Jill Butler, Universal Princi ples of Design , Beverly,
Massachusetts, Rockport Publishers 2010
Kramer, Sibylle, Colleges & Universities – Educational Spaces, Salenstein, Switzerland, Braun
Publishing, 2010
Rădulescu, Daniela, Arhitectura Centrelor Culturale moderne , Editura Tehnic ă, București, 1996
Jones Peter Blundell, Doina Petrescu, Jeremy Till, Architecture and Participation , Abingdon, UK,
Taylor & Francis, 2005
Fusero, Paolo, E – City. Digital Networks and cities of the future, Barcelona, Spain, List, 2009
Niculae Lorin Constantin, Arhipera_Arhitectura Social ă Participativ ă, teza de doctorat, Bucure ști,
2013
Oana Andreea Căplescu, Implica țiile noilor media în arhitectur ă , teza de doctorat, Bucure ști, 2011
Brook Sheldon, Manager sau lider. Noi atribuții ale specialiștilor în știința informării , în
vol.: Tendințe contemporane în biblioteconomie și știința informării. Iași, Editura Shakti, 1996
Richard Daugherty, Nudging a dinosaur in order to avoid library extinction , în vol.: Libraries and
electronic publishing , 1992
Ghenciulescu, Ș tefan, Orașul transparent – limite și locuire în Bucure ști, Editura Universitar ă
“IonMincu”, Bucure ști, 2008

40
The Charter of European Planning -approved by the General assembly of Barcelona the 22th april
2013 – The Vision for Cities and Regions – Territoires of Europe in the 21st Century , ECTP –
CEU,2013
URL

http://towcenter.org/research/post -industrial -journalism/
http://w ww.unr.edu/reynolds -school -of-journalism
http://journalism.uoregon.edu/
http://www.arthitectural.com/ehrlich -architects -arizona -state-university -walter -cronkite -school -of-
journalism -mass -communication/
http://www.archdaily.com/115170/arizona -state-university -walter -cronkite -school -of-journalism –
mass -communication -ehrlich -architects/
http://uonews.uoregon.edu/archive/news -release/2013/2/allen -hall-exceeds -expectations -new-home –
university -oregon -school -journa
http://annenberg.usc.edu/
http://www.york.ac.uk/tftv/facilities -hire/tv -studios/
http://mdusdataac.weebly.com/universal -design -in-learning.ht ml
http://www.wu.ac.at/campus/en/overview/architecture
http://www3.niu.edu/~c90mdk1/learn.htm
http://www.washington.edu/
http://www.downes.ca/files/Connective_Knowledge -19May2012.pdf
http://www.carltd.com/services/Design -for-flexibility -and-adaptation
http://ebooks.unibuc.ro/StiinteCOM/bibliologie/cuprins.htm
http://www.igloo.ro/articole/spatiul -universitar -ii/
http://assembly.coe.int/ASP/Doc/XrefViewHTML.asp?FileID=8807&Language=en
http://www.igloo.ro/articole/spatiul -universitar -i/

41
http://arhitectura -1906.ro/2011/10/jocul -cu-foile-de-sticla/

Reviste

AMC, februa rie 1996, nr. 68
Urbanismul Serie Noua, 2011, nr. 9
Arhitext, august -septembrie 2010, nr. 8 -9 (210-211)
Arhitext, august -septembrie 2008, nr. 8 -9 (186-187)
Arhitext, ianuarie -februarie 2008, nr. 1 -2 (179-180)
Arhitext, octombrie 2010, nr. 10 (212)
Arhitext , iunie 2009, nr. 6 (196)
Arhitext, mai 2010, nr. 5 (207)
Arhitext, ianuarie -februarie 2010, nr. 1 -2 (203 -204)
Arhitext, martie 2008, nr. 3 (181)
Arhitext, iulie 2010, nr. 7 (209)
Arhitext, octombrie 2008, nr. 10 (188)
Arhitext, iulie 2008, nr. 7 (185)
El Croquis, 2000, nr.100 -101
El Croquis, 2003, nr. 109 -110
El Croquis, 2003, nr. 112 -113

42

Anex a 1

„Connectivism is the thesis that knowledge is distributed across a network of connections, and
therefore that learning consists of the ability to construct and traverse those networks”26

„So let’s talk a little bit about a problem th at comes to a man as an architect. Suppose you
were assigned to say – and what a wonderful commission it would be – what is a university. And
instead of being given a program… think i n terms of university as though it never happened, as
though it isn’t here, so you have nothing to refer to, just the sense of a place of learning, an
undeniable need: an u ndeniable desire on the part of all of us that a place be for learning… I g ave
this pr oblem to my students… and one student said he beli eves the core of the university is the
library… like the Acropolis. It is the offering of the mind… It was something about the
humanities…another part of it was that of the professions…
And so the university is a sanction. The library of the sanction place, then, the places of the
professions, the library of these professions are there, hooked up because there is also an offering
of the mind, and this is somehow connected with the unit, with the more objective offering of the
mind, which is the offering of the sanctuary of the Acropolis… Now, if y ou consider this it must be
put in mind differentiations of a wonderful kind. It brings in mind the difference betwen the garden,
the court and a piazza. Because your connections are not going to be just colonnades and that sort
of thing, it’s going to be mental, the connection. You’re going to f eel it in some way… So the
connection, then, is the realization of what is a garden, what is a court , what is an avenue, what is a
piazza…
Playing with this so -called architecture of connection, which happens to have no rules, is a
consciousness of the involvement of the land and the buildings, their association with the library.
Now there are many thi ngs absent… there must be a place of happening… The Agora, for instance,
was a place of happening… the Agora, the Stoa. The Stoa was made most marvellously… No
partitions, just columns, just protection. Things grew in it. Shops became. People met, meet
there.”27

26 Downes, Stephen, Connectivism and Connective Knowledge, 2012
27 Louis I Kahn, Silence and Light in „ Theories and manifestoes – Late modern”

43

„Design is rarely viewed as an essential force in making and remaking our society, and too
often, social needs, education, and innovative design are perceived as separated by unbridgeable
gulfs ”28

„…design innovation is inseparable from so cial engagement, and thus inseparable from
public service. Design professionals – from graphic designers to planners, architects to product
designers – are in a unique and strategic position to influence the ongoing creation of the images,
objects, and env ironments with which we surround ourselves. With that unique position comes a
responsibility to understand and respond to a larger public good”29

„It is these new combinations of theory with practice – of the skills and abilities of the
academic with thos e of the practitioner – that hold out the greatest promise for the training of
developement professionals in the future”30

„ We need to move on from ‚reductionist’ or ‚critical research’ toward methods which
promote a variety of connected learning and tea ching settings in which to explore ideas and devise
new practices”31

„We must face the dilemma in education, where we confront a demand to broaden our base
of knowledge in order to understand complex, dynamic systems of settlements and yet to be more
ably specialised in applying that knowledge”32

28 M. Robbins, „Preface” in „University -Community Design Partenerships -Innovations in practice” , Jason Pearson,
New York, Princeton Architectural Press, 2002 , pag. 1
29 Jason Pearson, „University -Community Design Partenerships -Innovations in practice” , Jason Pearson, New York,
Princeton Architectural Press, 2002 , pag. 5
30 Hamdi , Nabeel, Educating for Real , Londra, Intermediate Technology Publications, 1996 , pag. 25
31 Hamdi , Nabeel, Educating for Real , Londra, Intermediate Technology Publications, 1996, pag. 13
32 Hamdi , Nabe el, Educating for Real , Londra, Intermediate Technology Publications, 1996, pag. 14

44

Anex a 2

„…Even though college and university architecture also often connotes the structure of the
various degree programs and curricula, this selection of international projects shows that the
concepts and id eas of higher education institutions are converging and similar architectural concepts
have become apparent within the past few years. While the term college is still traditionally
dominated by British elite institutions such as Oxford and Cambridge, the c oncept of educational
institutions and their architctural requirements has long since been adjusted to the needs of modern
education. In terms of content, in Europe, for example, the Bologna process has advanced the
creation of a European higher education area, which intends to make academic degree and quality
assurance standards more comparable and compatible troughout Europe. The expectations of
students towards their educational institutions are evolving according, especially given the
increasing number of semesters abroad. In some locations, entire campuses are being restructurated
while in others only individual buildings are added that have become necessary duet o the creation
of new academic departments or simply to provide space for modern research i nstitutions. Despite
the increasing importance of electronic networking within colleges and among universities, printed
materials are not losing any of their significance. Not only Master’s and PhD theses, but also
professional dissertations and other publ ications have to be collected and made accessible. The
capacities of the old libraries are not sufficient for the flood of new information, which is why an
increasing number of new libraries have emerged over the past few years.
High – quality materials an d sustainable construction styles are a particular area of concern to allow
future generations of students to carry on the educational tradition to the 21st century. The Alma
Mater, the nourishing mother who satisfies the hunger for knowledge of students f rom around the
world, is posing new challenges for architects. Numerous departments have long since been added
to the original seven liberal arts. Increasingly, specialized knowledge requires specialized buildings
to convey it. Thus even highly specialized institutes such as the cloud research laboratry, are housed
in appropriate architectural structures. While the purpose of the building is not immediately
apparent, its outward appearance immediately reveals to the observer that this is a special type of
institution. In addition to multimedia requirements of educational buildings, networking and
sustainability of the campus grounds are another focus. Since networking also advances research
and teaching, it is very legitimate to reflect this tight network in the facade of buildings, such as the
university building in Jussieu.

45
At the same time, the new architectural projects of universities, colleges and academies enables
global storage and access to the continuously growing wealth of information in the form of theses,
dissertations, books, and other documents. They offer room and work stations for individual study,
as well as seminar buildings and even sports and leisure facilities. Cafeterias with the associated
food supply facilities are also included and c onstitute an additional challenge for architects.
Although degree ptograms are politically matched, the curricula are getting increasingly varied
every semester and the variation of educational buildings increases accordingly. Education is the
most importa nt issue of the future and architecture provides it with a solid sustainable basis for the
next century, as can be vividly seen by the following pages that feature projects from every
continent.” 33

33 Kramer, Sibylle, Colleges & Universities – Educational Spaces, Salenstein, Switzerland, Braun Publishing, 2010,
prefata

46

Anex a 3
Extras din Charta Urbani știlor Europ eni, capitolul despre coeziune social ă și conectivitate34
Echilibru și echitate socială
18. Viziunea noastră este cea a unei Europe care promovează justiția socială prin coeziune și
conectivitate. Bunăstarea viitoare a umanității necesită ca oamenii să fi e priviți ca oameni, ale căror
drepturi trebuie să fie protejate, dar și ca membri în cadrul comunităților din care fac parte. Acesta
este un aspect important al integrării orașelor și teritoriilor în Europa, care trebuie să echilibreze
interesele societăț ii ca un întreg cu nevoile și drepturile minorităților și cetățenilor individuali.
19. Inegalitățile sociale se află într -o continuă creștere, fiind exacerbate de piețele neregulate
și de globalizare. O mai mare coeziune socială este indispensabilă dobând irii unui nivel ridicat de
siguranță pentru orașe, teritorii și alte zone. Aceasta trebuie să depășească facilitarea exprimării și
schimburilor la nivel multi -cultural. De exemplu, o conectivitate sporită va conferi o gamă mai
largă din punct de vedere eco nomic și al oportunităților de angajare pentru toată lumea. În același
timp, va asigura acces echitabil spre educație, sistem sanitar și alte facilități sociale. Pentru a
soluționa aceste probleme de ordin social este necesară dezvoltarea de noi abordări d e guvernare și
implicare comunitară pentru toți cei implicați . Fără aceasta, problemele sociale precum șomajul,
sărăcia, excluziunea și infracționalitatea nu vor fi soluționate în totalitate.
Diversitate culturală
20. Cu tendința crescândă de integrare î n continentul european, orașele și teritoriile au
nevoie să redevină cu adevărat multi -culturale și, de asemenea, să capete o diversitate lingvistică.
Noile conexiuni vor spori nivelul de mobilitate și potențialul de integrare. Această conectivitate
trebui e să fie gestionată cu o sensibilitate culturală pentru a capacita oamenii să își păstreze
caracterul și moștenirea social ă, cultural ă și istoric ă, și să dețină un deplin rol decizional în ceea ce
privește mediul lor fizic și social. Fără această sensibili tate nu vom obține modelul de integrare
culturală și socială care poate echilibra nevoia de a menține diversitatea cu încurajarea integrării și
valorile și viziunea comune pentru locurile și peisajele comunităților.
Implicare și consolidare comunitară

34 Trad. A., The Charter of European Planning -approved by the General assembly of Barcelona the 22th april 2013 – The
Vision for Cities and Regions – Territoires of Europe in the 21st Century , ECTP -CEU,2013, pag. 11 -14

47
21. Sistemele actuale de guvernare urbană sunt deseori limitate de opiniile și voturile
rezidenților permanenți, mai influenți, sau de interese private (business). Rezultatul este că
prioritatea aparține grupurilor de lobby. Orașele și regiunile (teritoriil e) europene, în viitor, vor
trebui să aibă mai multă considerație pentru nevoile și bunul trai al tuturor grupurilor sociale.
Aceasta depășește opiniile actualilor rezidenți locali sau interesele garantate. Nevoile grupurilor
marginalizate sau aflate în ex cluziune (muncitori necalificați străini) trebuie să fie recunoscute
alături de cele ale profesioniștilor de înaltă mobilitate (rezidenți de lungă sau scurtă durată). Acestea
trebuie, însă, să fie sensibile la reacțiile comunităților endogene și stabilite local cu privire la
impactul asupra calității vieții lor.
22. Noi sisteme de reprezentare și participare sunt necesare:
– pentru a oferi noi forme de acces la informație;
– pentru a promova o implicare sporită a rețelelor de „cetățeni activi”;
– pentru sp rijinirea democrației locale și consolidarea drepturilor comunităților.
Asemenea acțiuni vor ajuta toți rezidenții și actanții să își facă vocea auzită și să se implice
într-o reală și semnificativă particpare în modelarea propriului lor viitor. Este nevo ie de suficient
timp pentru a fi dedicat proceselor de Planificare Spațială pentru înfăptuirea rețelelor sociale și
pentru facilitarea unei implicări autentice.

23. Toate grupurile trebuie să primească oportunitatea de a -și demonstra contribuția la
dezv oltarea întregii comunități și sporirea valorii datorate propriilor abilități și cunoașteri. Aceasta
este o constantă a Chartei de la Leipzig (2007) și a Declarației de la Toledo (2010) care accentuează
importanța implicării urbaniștilor și rolul esențial al acestora, printre alți actori (proprietari,
acționari, rezidenți, autorități publice locale) ca o componentă a ‚alianței urbane’ necesare pentru a
reinventa orașul existent.

Conexiuni între generații
24. Dinamica echilibrului dintre diferitele grupu ri de vârste a unei populații europene care
îmbătrânește aduce cu sine noi și sporite provocări sociale. Acestea trebuie să fie abordate nu doar
în termeni sociali și economici, dar și prin stabilirea unui sprijin comunitar la nivel de rețele și
infrastruc tură. Aceasta include proiectarea pentru pensionari și vârstnici, în vederea facilitării
accesului și gestiunii de spații publice.

48
Identitate socială
25. Identitatea individuală este puternic legată de apartenența indivizilor la orașe sau
regiunile (teri toriile) lor. Acestea sunt caracterizate printr -o amplă diversitate în diferite zone ale
Europei. Fiecare oraș și regiune (teritoriu) posedă propria sa diversitate culturală și socială, care este
îmbogățită de introducerea unor noi identități prin imigrare .
26. În Orașul și Regiunea (Teritoriul) Integrate, schimburile interculturale din mediul urban
prin intermediul comunicării și fuziunii treptată oferă vieții urbane o mult sporită bogăție și
diversitate. Aceasta la rândul ei adaugă atractivității genera le ca mediu rezidențial și ca loc pentru
muncă, educație, business și recreere.
Călătorii, Transport, Mobilitate și Accesibilitate
27. Planificarea spațială a Orașului și Regiunii (Teritoriului) Integrate presupune o integrare
completă a politicilor de t ransport și utilizare a terenurilor. Acestea trebuie să fie completate de
urbanism creativ și acces facil la informație. Mobilitatea și accesibilitatea vor fi elemente critice în
locuirea urbană, împreună cu o libertate sporită în alegerea mijlocului de tr ansport, de exemplu,
printr -o mai bună informare sau un acces vitual permis de noile tehnologii.
28. Există, de asemenea, și o necesitate de a minimiza distanțele de parcurs pentru bunuri de
bază și servicii prin conexiuni eficiente, plăcute, sustenabile și economice între locuri. Aceasta
solicită implementarea unei diversități în sistemele de transport pentru oameni, bunuri și informații.
Astfel capătă prioritate sistemele care nu risipesc energia (energy -saving) de extragere locală a
bunurilor și servici ilor, dovedind respect în raport cu problemele mediului. La scară locală,
tehnologia și gestiunea traficului necesită o organizare și o desfacere pentru a reduce dependența de
utilizare a automobilelor private. La nivel strategic, legăturile dintre cartier e și îmbunătățirea
schimbului inter -modal dintre orașe și regiuni (teritorii) vor permite dezvoltarea rețelei europene de
transport.
Locuire, Facilități și Servicii
29. Pentru a corespunde nevoilor cetățenilor actuali și viitori, locuirea și serviciil e vor trebui
să își sporească accesibilitatea – vor fi ajustate în mod flexibil la noi și emergente tipare de nevoi.
Mai multe locuințe vor putea fi dobândite la prețuri accesibile, adăugând aici și facilități și servicii
educaționale, comerciale, cultural e și recreative. Acestea trebuie să fie întreținute cu costuri pe care
cetățenii să și le poată permite și coroborate cu un puternic simț de identitate comunitară,
proprietate și siguranță.

49

Lista ilustrațiilor

Copertă – IT University of Copenhagen, Copenhaga, Danemarca, arhitecți: Henning Larsen
Figură 1 – Yas Hotel , Abu Dhabi, Emiratele Arabe Unite, arhitecti: Asymptote Architecture, 2009 .. 6
Figură 2 -Arizona State University Walter Cronkite – School of Journalism & Mass Communication,
Arizona, USA, arhitecți: Ehrlich Architects ………………………….. ………………………….. ………………….. 11
Figură 3 – National Tecnical Library, Praga, Republica Cehă, arhitecți: Projektil Architekti ………… 11
Figură 4 – Ewha Womans University în Seoul, Korea, arhitecți: Dominique Perrault Architecture .. 14
Figură 6 – Concepte esențiale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 18
Figură 7 – IT University of Copenhagen, Copenhaga, Danemarca, arhitecți: Henning Larsen
Architects ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 20
Figură 8 – Guggenheim Museum, Bilbao, Basque, Spain, arhitecți: Frank O. Gehry Architects, 1997
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 24
Figură 9 – Capital City Academy, London, UK, arhitecți: Norman Foster & Partners, 2003 …………. 28
Figură 10 – Perspectiva. Arizona State University Walter Cronkite – School of Journalism & Mass
Communication, Ehrlich Architects ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 29
Figură 12 – Imagini din amfiteatrul polivalent la școala de jurnalism Wal ter Cronkite, ASU, Arizona,
USA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 30
Figură 13 – Perspectiva aer iana. Ewha Womans University, arhitecti: Dominique Perrault
Architecture ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 31
Figură 14 – Poarta de acces. Ewha Womans University, arhitecti: Dominique Perrault Architecture
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 31
Figură 15 – Gradene. Ewha Womans University, arhitecti: Dominique Perrault Architecture ……….. 32
Figură 16 – Perspectiva. IT University of Copenhagen, arhitecti: Henning Larsen Architects ………. 33
Figură 17 – Atrium. IT University of Copenhagen, arhitecti: Henning Larsen Architects …………….. 33
Figură 18 – Perspectiva. HafenCity University Hamburg, arhitecti: Code Unique Architects ……….. 34
Figură 19 – Perspectiva. HafenCity University Hamburg, arhitecti: Code Unique Archite cts ……….. 34
Figură 20 – Fatada. Atrium Jussieu University, arhitect i: Peripheriques Architects ……………………… 35
Figură 21 – Perspectiva interio ara din atrium. Atrium Jussieu University, arhitecti: Peripheriques
Architects ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 35
Figură 22 – Curte. Atrium Jussieu University by Peripheriques Architects ………………………….. ……. 36