Individul Si Societatea In Hamlet al Lui Shakespeare

=== 7ab89217c45749fb694f988138a23a511385e625_84759_1 ===

INDIVIDUL ȘI SOCIETATEA ÎN HAMLET AL LUI SHAKESPEARE

Fără să ne dăm seama, societatea influențează destinul individului prin prisma comunității în care trăiește. Oricare persoană, pe lângă cultura, educația și propriile lui valori trebuie să se conformeze rigorilor societății în care trăiește manifestată prin legi, tradiții. Societatea și implicit individul diferă funcție de perioada istorică care-i influențează existența.

Renașterea, epocă în istoria Europei, care cuprinde, în linii generale, secolele XIV –XVI, fiind o perioadă de tranziție de la societatea medievală la cea modernă, a rodit sub semnul umanismului, curentul de gândire ce a generat puternice mișcări spirituale manifestate pe plan cultural, al creației artistice și al convingerilor filozofice și științifice. Descoperirile tehnice și științifice din această perioadă sunt însoțite de schimbări de gândire, mentalitate, comportament social și economic. Anul 1564, anul nașterii lui Shakespeare, face parte din secolul al XVI-lea, fapt care i-a influențat activitatea literară, conform perioadei renașcentiste..

În acele perioade, societatea și economia engleză a epocii ating un maxim de înflorire într-o vreme în care comerțul din alte țări europene suferea o scădere din pricina războaielor civile, a crizelor politice și a modificărilor demografice. Șantierele navale ale regatului au devenit model, pentru întreaga europă prin numărul mare de nave atât de luptă cât și de transport comercial. Industria textilă și cea de prelucrare a lânii au furnizat principala materia cu care Anglia făcea negoț peste Canal cu principalele state europene.

Individualitatea prin prisma experienței subiective era în contrast cu impersonalul obiectiv. Realizarea faptului că oameni există, se bucură și suferă în mod izolat de semenii lor este o concepție renascentistă tulburătoare a sinelui. Unul dintre cele mai memorabile personaje lui Shakespeare: indecisul Hamlet este o dovadă puternică pentru a consfinți faptul că Shakespeare nu doar reflecta pur și simplu un nou tip de auto-conștientizare; el chiar a încurajat-o prin opera lui.

Percepția morții în societatea contemporană este un fenomen complex, nu doar din punct de vedere biologic sau demografic. Astfel, moartea este un „fenomen social, la fel ca natalitatea, nupțialitatea sau criminalitate”, adăugând o descriere a mecanismului prin care moartea își face simțită prezența în contextul cotidian:

În literatura medievală, ritul trecerii dincolo de viață este asociat cu o stare de doliu, precum și realizarea unor datorii în amintirea defunctului. De cealaltă parte, în literatura epocii moderne moartea, este refuzată personajelor, întrucât este o amintire a iminenței dispariții din contextul cotidian, pe care societatea vrea să o minimalizeze.

Similar literaturii medievale, există semne prevestitoare care anunță posibila moarte a unui personaj modern, cum este cazul fantomelor, dar spre deosebire de operele medievale, prezența unei fantome, cum este cazul imaginii Regelui Hamlet, nu pune personajul în dificultate sau primejdie. Fantoma este doar o punte între „trecut și prezent”, putând sugera prințului Hamlet ce decizii să adopte, dacă dorește să răzbune moartea tatălui său.

În cadrul operelor lui Shakespeare, tragedia este specifică individului care trăiește într-o societate unde drama este punctul de pornire al existenței umane. Dramatismul personajelor, tulburările istorice, agitația economică, sunt reflectate în cadrul comunității

Destinul fiecărui personaj, ține de societatea în care trăiește. Soarta lui Hamlet este influențată și pusă în mișcare de către acțiunile lui Claudius. În cazul lui Hamlet, tragedia are alt curs, diferit de alte personaje shakespeariene. Fantoma tatălui său este cea care își face apariția și cere ca moartea să îi fie răzbunată iar criminalul pedepsit. Aflând că ucigașul este unchiul său Claudius, acesta încearcă să descopere dacă într-adevar Claudius este cel vinovat. Reușește să facă acest lucru cu ajutorul unei piese de teatru, pusă de el, în scenă. Deoarece piesa interpretată este asemănătoare cu uciderea regelui, Claudius pare deranjat și oprește piesa la jumătate.

Hamlet are prima ocazie de a-l ucide când acesta se roagă, dar gândindu-se că dacă îl omoară în timpul rugăciunii Claudius poate merge în Rai, iar Hamlet decide să mai aștepte. Hamlet este hotărât să îl ucidă într-un moment în care Claudius să nu își poată confesa păcatele și să își ceară iertare pentru a nu putea ajunge în Rai, deoarece atunci când Claudius l-a ucis pe rege, acesta nu a putut să se confeseze și a ajuns în Iad. Șansa de a-l ucide se ivește din nou spre sfârșitul piesei, când trebuia să aibă loc, un duel pentru onoare, ceea ce individul trebuia să-l provoace sau să-l accepte, conform uzanțelor societății.

Claudius dorește să îl omoare pe Hamlet așa că pune la cale un plan ca să fie sigur că reușește. Otrăvește vârful sabiei cu care va lupta împotriva lui Hamlet, dar pune otravă și într-un pahar de vin pe care să il ofere lui Hamlet în caz că acesta ar câștiga. Paharul este băut însă de mama lui Hamlet. Hamlet reușește să îl înjunghie mortal pe Claudius, însă este la rândul său rănit, iar otrava îi este fatală și acesta moare și el. Destinul acestuia se sfârșește în tragedie, dar din cauza alegerilor luate, personal ca individ în cadrul unei societăți ce respectă anumite principii etice și morale.

Incestul este prezent în cadrul societății, deși nu este un incest în adevăratul sens al situației. Fantoma tatălui lui Hamlet consideră că relația dintre soția sa și fratele lui este una incestuoasă.

Destinele tragice ale celor doi se termină specific tragediei. Sfârșitul lui Hamlet se datorează alegerilor nu tocmai bune pe care acesta le ia fără să țină cont de consecințe.

Operele lui Shakespeare sunt capodopere ale literaturii, care vor rămâne reprezentative, fiecare în felul ei.

Moartea este o temă recurentă în literatură, însumând multiple valențe. Depășind granițele perioadelor istorice, tema morții poate fi asociată cu necesitatea de a depăși condiția socială existentă sau normele impuse de societate, precum și cu ideea de căutare individuală a unui scop al existenței.

Personajul shakespearian încearcă să traverseze „sfera” prestabilită de societate sau familie, cerând un rol dinamic, uneori diametral opus, pentru a-și putea împlini destinul pe care îl resimte ca pe o chemare.

Bibliografie

William Shakespeare, Opere Complete, volumul II, ed. îngrijită de Leon Levițchi, București, Editura Univers, 1983

„Hamlet”, 1990, regizor Franco Zeffrelli, disponibil online la http://ffilms.org/hamlet-1990/, accesat pe 1.05.2017.