Individualizarea Invatarii In Functie de Nevoile Elevilor

Individualizarea învățării în funcție de nevoile elevilor

Studiul cercetătorului educațional neo-zeelandez John Hattie „Învățarea vizibilă” din 2009 este văzut astăzi ca un reper în cercetarea educațională empirică internațională. Este nevoie de un volum suficient de mare de informații pentru a determina influențele centrale asupra succesului lecturii la elevi. Hattie și echipa sa au evaluat rezultatele a 800 de meta-analize din ultimele decenii (peste 50000 de studii individuale ce implică mai bine de 83 de milioane de elevi) și au identificat 138 de factori care influențează performanțele elevilor. Acestea au fost clasificate în funcție de importanța lor. Studiul e, astfel, cea mai cuprinzătoare bază de date de cercetări educaționale care a existat vreodată. Meta-analiza lui Hattie arată faptul că factorii decisivi în dezvoltarea educației în școală sunt calitatea profesorului și calitatea predării. În viitor, descoperirile lui Hattie vor contribui la schimbarea instruirii, a formării continue și a modului de predare a profesorilor din Europa. O recomandare importantă este faptul că reforma este relevantă atunci când se petrece mai degrabă la nivelul stilului de predare a profesorilor decât când are loc la nivel structural. Principiile centrale ale predării de succes rezumate de Hattie ca fiind profesorul care determină implicarea elevilor sau profesorul ca „agent al schimbării” stau la baza conceptelor transcurriculare ale BaCuLit-ului: metacognitia, relațiile de susținere între profesor și elev (interacțiunea) și implicarea (angrenarea și provocarea elevilor prin așteptări de nivel ridicat). Ele formează, de asemenea, baza principiilor transcurriculare ale modulelor BaCuLit: organizarea textului, predarea vocabularului academic, strategiile de lectură cognitive și metacognitive (învățarea reciprocă) și evaluarea formativă (oferind feedback, oferind evaluare formativă), ca module tematice. Modelul „ucenicii cognitive” care formează fundamentul nostru general ia în calcul, în mod deosebit, principiile testate ale predării propriu-zise, ale stăpânirii abilităților de învățare, ale strategiilor metacognitive și ale predării reciproce.

La bază, acesta este un program de dezvoltare și de formare profesională pentru profesori din toate ariile curriculare și este pus la dispoziția acestora de către numeroși formatori CRISS în Statele Unite ale Americii. În 2010 Departamentul pentru Educație al SUA a recunoscut programul de dezvoltare profesională “What works Clearinghouse” ca un program performant de dezvoltare profesională pentru îmbunătățirea capacității elevilor de înțelegere a conținuturilor. A patra ediție a manualului proiectului CRISS a fost concepută în 2012 de către Santa, Havens, Franciosi și Valdes. Carol Santa, fosta președintă a Asociației Internaționale de Lectură, a colaborat în cadrul proiectului BaCuLit în calitate de coautor și expert extern.

Pentru pregătire, participanții primesc o foaie de lucru cu subiectul lecției (versurile 1 și 4 ale Imnului Americii) și câteva informații suplimentare. Sunt îndemnați să folosească aceste instrumente ca elemente de bază pentru un plan de lecție. Planurile profesorilor sunt folosite pentru a demonstra cât mai clar contrastul dintre lecțiile obișnuite și cele realizate folosind modelul CRISS. Profesorii vor lua în considerare felul cum tema textului /conținutul poate fi transferat către elevi, în timp ce modelul de lecție CRISS se concentrează asupra încurajării elevului de a lucra cu propriile idei și întrebări. Apoi profesorii se concentrează împreună cu elevii asupra pașilor ce trebuie parcurși în procesul învățării, cu scopul de a-i ajuta să devină persoane care învață metacognitiv. Toate cele trei concepte transcurriculare BaCuLit (implicarea, interacțiunea, metacogniția) pot fi aplicate în cadrul aceastei lecții, deși trebuie să menționăm că o interpretare reală a textului (legată de conținutul semantic și importanța istorică) nu se poate întâmpla în această lecție; ar putea avea loc însă într-o lecție ulterioară. Formatorul ar trebui să clarifice participanților acest aspect, deoarece scopul central al BaCuLit este, bineînțeles, înțelegerea textului.

În analiza etapelor individuale ale acestui „model de lecție”, participanții ar trebui să înțeleagă în care dintre etape lecția se depărtează de modelul tradițional. Prima sarcină (scrierea liberă) se concentrează asupra „antrenării” și „implicării” elevilor, deci asupra „conectării” lor cu textul. Apoi, atenția se concentrează asupra „interacțiunii”. Aici, tehnica de învățare „gândiți, lucrați în perechi, comunicați” este folosită astfel: mai întâi fiecare elev gândește (scrie) individual, apoi discută cu un partener (face legături), apoi comunică mesajul său întregii clase (împărtășește). În acest mod, elevii experimentează felul în care implicarea și interacțiunea sunt interconectate. Implicarea elevilor sau, mai degrabă, provocarea cognitivă a acestora, nu poate fi văzută ca fiind separată de formele de interacțiune sau de îndeplinirea sarcinilor în clasă. Ar trebui adăugat faptul că aceste forme de învățare prin cooperare trebuie exersate cu elevii, deoarece nu funcționează la prima încercare. Al treilea curs decisiv de acțiune în această lecție este sarcina de a „consemna procesul”: „Ce ai făcut pentru a desluși înțelesul cântecului?” și apoi următoarea sarcină „Ce am făcut eu, ca profesor, pentru a te ajuta să citești și să înțelegi cântecul?”, ce mută accentul de pe text (acel „ce”) pe procesul de învățare (acel „cum”).

În acest mod, există o schimbare de perspectivă înspre reflecția metacognitivă asupra procesului de învățare. Discuțiile trebuie să clarifice faptul că acesta este scopul ACESTEI lecții, de a-i ajuta pe elevi să înțeleagă „metacogniția” și rolul său atât de important în procesul de învățare activă.

BIBLIOGRAFIE

HATTIE, JOHN Ph. D. , “ Visible Learning” , Routhledge 2009