Individualizare Si Identitate Prin Lectura – Cartea Ca Lume Interioara

Litere

Individualizare Si Identitate Prin Lectura – Cartea Ca Lume Interioara

Byadmin ianuarie 1, 2024

INDIVIDUALIZARE ȘI IDENTITATE PRIN LECTURĂ – CARTEA CA LUME INTERIOARĂ

Cuprins

Introducere

Capitolul I

1.1 Istoricul cărții

1.2 Cultură, civilizație, umanizare

1.2.1 Omul – ființă culturală

1.2.2 Știința lecturii

1.3 Individualitate definită prin lectură. Individ – familie – scietate

1.3.1 Individualizarea

1.3.2 Individ – familie. Definiții, caracteristici.

1.4 Factorii care influiențează cititorul

1.4.1 Interesele cititorului

1.4.2 Tipologii ale cititorului

1.5 Tipologii ale cărții

1.6 Cartea ca lume interioară

1.7 Relația cititor – carte

1.7.1 Relația scriitor – carte

Cpitolul II

Aria și metodologia cercetării

2.1 Aria cercetării

2.1.1 Populația cercetării

2.2 Metodologia cercetării

Capitolul III

Analiză și interpretare

3.1 Timpul acordat lecturii

3.2 Viziunea generală asupra cărții

3.3 Preferințele în lectură

3.4 Cartea – instrument de modelare spirituală

3.5 Motivele din cauza cărora cititul nu mai este la modă

Concluzii

Anexa nr.1 Chestionar

Anexa nr.2

Anexa nr.3

Lista figurilor din text

Bibliografie

Introducere

Ne place să cititm cărți și să vorbim despre ele. Adorăm să ne cuibărim mintea și sufletul printre paginile volumelor tipărite cu satifacția că, prin lectură, reușim să scăpăm de povara existenței cotidiene , Collier.

Cercetarea de față a avut ca obictive următoarele:

1. Identificarea efectelor în urma interacțiunii cititorului cu cartea;

2.Identificarea modului prin care este percepută carteade către cititor;

3.Rezultatul final în urma interacțiuniicarte și cititor.

Punctul de plecare pentru realizarea acestei cercetări a necesitat o informare largă asupra cărților și evident al cititorului.Cartea este în viața noastră un element central al creării unui psihic sănătos a unei culturi generale ,este sprijinul în cazul unei decăderi nervoase , este uneori ceva mai mult decât un profesor deoarece cu ajutorul ei putem să descoperim lucruri noi. Odată afundat în ea vei avea ca miză de a-ți redobândi identitatea (individualitatea).

Am ales această temă fiind curioasă să aflu ce impresie au și cei din jur. Important fiind acest fapt am optat sa chestionez o serie de studenți pentru a înțelege dacă cu adevărat au nevoie de a lectura și care ar fi efectul acestora.

În vederea realizării acestei cercetări mi-am propus ca ipoteze următoarele:

1. Cu cât dorința de informare este mai ridicată, cu atât mai mare va fi dorința de a se citi.

2.Dacă studenții iși propun să devină mai buni și mai competenți, atunci lectura devine principala sursa de implinire și devenire spirituală și profesională.

CAPITOLUL I

1.1Istoria cărțiilor

De la începutul civilizației oamenii au manifestat o mare râvnă de a învăța, de a se iniția și a pătrunde tainele existenței. Pentru a-și putea transmite gândurile și ideile nu doar prin viu grai au avut nevoie de un suport. Astfel a apărut cartea, care are un loc atât de important în exprimarea gândirii și în păstrarea oricărei cunoștințe.

Apariția cărții este legată de suporturile scrierii. Un foarte vechi suport al cărții, argila, era folosită în Mesopotamia, chiar din mileniul al III-lea î.Hr. Astfel, se trasau caractere în tăblițele de argilă încă moi și umede, cu ajutorul unui instrument triunghiular, apoi aceste tăblițe se coceau în cuptor pentru a le întări. S-au găsit la Nippur, în regiunea Sumerului, tăblițe provenind din mileniul al III-lea î.Hr., 22 000 de tăblițe datând din secolul al VII-lea î.Hr. au fost descoperite la Ninive, aparținând bibliotecii și arhivelor regilor Asiriei. Fabricarea cărților era organizată; templele din Babilon și Ninive aveau deja ateliere cu copiști.Un alt suport al cărților a fost reprezentat și de țesături dar mai ales mătasea pe care chinezii scriau cu ajutorul unei pensule. Dar principalele suporturi ale cărții antice erau papirusul și pergamentul.

Cartea din papirus se prezenta sub forma unui sul alcătuit din foi lipite unele în continuarea celorlalte, adesea în număr de zece. Lungimea medie a unui sul era de la 6 până la 10 metri, dar papirusul Harris (cronică a domniei lui Ramses al III-lea) depășește 40 de metri. Cartea se desfășura orizontal; ea era împărțită în coloane verticale și aproape întotdeauna scrisă pe o parte, cea a sensului orizontal al fibrelor. Titlul se găsea la sfârșit, uneori în interior sau pe o etichetă atârnată de cilindrul care înfășura sulul. Cea mai mare parte a cărților din papirus care ne-au rămas din vechiul Egipt au fost găsite în morminte; se depuneau lângă corpuri texte sacre, rugăciuni, pentru a proteja sufletele defuncților în peregrinările lor. Aceasta este originea „Cărții morților”, cunoscută chiar de la începutul celui de-al II-lea mileniu. Acest text, devenit tradițional, era fabricat în serie de către preoți. Exemplarele erau mai mult sau mai puțin ilustrate, după calitatea defuncților cărora le erau destinate.
Invenția pergamentului îi este atribuită lui Eumenes al II-lea, rege în Asia Mică, care voia să se sustragă monopolului egiptean de papirus. Ceea ce este sigur este că în jurul secolului al III-lea î.Hr. începe tratarea pieilor de animale spre a le face mai potrivite scrierii și că Pergamul a fost, fără îndoială, un centru important de fabricare a acestei noi materii. Se foloseau pieile de oaie, vițel, capră, țap și chiar de măgar sau de antilopă, iar modalitățile de tratare nu s-au schimbat prea mult până în Evul Mediu. Pieile erau spălate, uscate, întinse, așezate pe sol, cu blana dedesubt și unse cu var nestins pe partea cealaltă, li se răzuia partea cu blană și apoi erau așezate într-un butoi umplut cu var. La final în sfârșit, se spălau, se uscau întinzându-le, se subțiau, se lustruiau și se decupau în funcție de mărimea dorită. Spre deosebire de papirus, pergamentul era un material mai solid și mai suplu și permitea zgârierea și ștergerea. Totuși, folosirea sa se generalizează lent și abia în secolul al IV-lea d.Hr. a înlocuit complet papirusul în realizarea cărților. Prețul pergamentului rămânea ridicat din cauza relativei rarități a materiei prime, dar și datorită costului mâinii de lucru și timpului pe care îl cerea pregătirea sa.

Primele cărți aveau un conținut religios. Aproape toate cuprindeau rugăciuni, imnuri sau ritualuri legate de nemurirea omului, ori mituri, legende și opere epice referitoare la originea ființei umane. Aceste cărți au fost ulterior înlocuite cu coduri semisacre de legi, colecții de proverbe și povețe și discursuri preoțești referitoare la divinitate, medicină și magie, istorie, astronomie și astrologie.

Sulul de papirus, forma tradițională a cărții antice, se numea volumen în latină. Între secolele al II-lea și al IV-lea d.Hr. el a fost înlocuit progresiv de codex făcut din foi inserate și pliate pentru a forma caiete legate între ele. Din aceea perioadă, cartea și-a păstrat întotdeauna această formă.

În perioada medievală, numeroase mănăstiri erau prevăzute cu un ”scriptorium”, adică un atelier în care cărțile erau scrise, decorate și legate. Această activitate avea ca obiect principal literatura religioasă, dar călugării s-au interesat și de textele profane. Latina era limba bisericii și fiecare cleric trebuia să o cunoască suficient de bine.

Realizarea cărților se făcea sub conducerea unui călugăr experimentat, ”armarius”, care se îngrijea de aprovizionarea atelierului cu material, repartiza și conducea lucrul, verificând execuția. Adesea îndeplinea și funcția de bibliotecar, asigurând păzirea cărților și controlând împrumutarea lor.

Apariția hârtiei în Occident a permis multiplicarea și popularizarea manuscriselor. În comparație cu pergamentul, hârtia prezenta avantajul unui preț inferior și mai multe posibilități de fabricație. Nu l-a înlocuit însă dintr-o dată, ci încetul cu încetul. În timp ce pergamentul se orienta spre manuscrisele de lux, hârtia era folosită pentru manuscrisele obișnuite.

Părintele tiparului este Johannes Gutenberg. Invenția sa a marcat începutul unei revoluții care avea să schimbe nu doar istoria cărții, ci și pe cea a civilizației. La început, acesta a multiplicat literele prin turnarea într-un aliaj de plumb, bismut și antimoniu și a adaptat cerneala pentru literele metalice și a construit presa tipografică. În anul 1445, Gutenberg a tipărit un fragment din Cartea sibilelor, o poezie germană din secolul al XIV-lea. Forma literelor folosite era rudimentară. A continuat cu noi încercări, tipărind fragmente din gramatica lui Aelius Donatius, pasaje dintr-o bulă papală împotriva otomanilor și formulare-tip pentru indulgențe. În aceste etape, forma literelor capătă contur, iar tehnica tipografică se perfecționeazăa(sursaaonline:ahttps://istoriiregasite.wordpress.com/2010/03/10/inventii-in-istorie-cartea).

În concluzie, cartea este unitatea rezultată din compoziția a două elemente: forma și conținutul. Forma reprezintă partea materială și implicit, palpabilă, iar conținutul nu este numărul de pagini, nici scrierea imprimată pe foi, ci mesajul transmis, ideea, acțiunea și descrierea realității sociale în care are loc intriga. Astfel, se vor evidenția două caracteristici: una finită și cealaltă infinită, iar produsul final poate fi descris ca fiind infinitul limitat.

1.2Cultură,civilizație,umanizare

Cultura – sistemul structurat al rezultatelor materiale și spirituale ale activității de schimbare și adaptare a mediului natural și social la nevoile, trebuințele și aspirațiile oamenilor;ansamblul integrat al comportamentelor sociale, al modului de simțire și gândire învățat și transmis prin mecanisme nebiologice din generații în generații, în cadrul societăților sauacomunitățiloraumaneadeterminate;ztotalitateasexperiențeloraumaneadeatransformareaaslumiisșiadeautotransformare fizică și psihică. În calitatea sa de sistem cu o structură socială data, structura culturii este influențată de către societate, astfel încât aceasta capătă o configurație dependent de structura de clasă a societății, de structura de grup și comunitară a societății în raport cu care se poate distinge cultura urbană, cultura rurală, cultura țărănescă,cultura juvenilă etc.

Prin urmare, relația societate-cultură este una de influențare reciprocă, relație în care starea culturii este determinat de legile sistemului social global.(Bondrea Aurelian, Sociologia culturii, Ed. Didactică și pedagogică, București, 1981, p.22)

În cadrul teoriei marxiste, cultura are un rol codeterminat în procesul autoreproducerii societății, fapt prin care nu se neagă rolul primordial al activității economice, ci este accentuat mai degrabă faptul că activitatea practică productivă, reprezentând o întrepătrundere specific între materie și spirit, are un caracter material într-o accepție nouă, aceea de acțiune de transformare a obiectului, de generare a unui nou cadru obiectual nenatural, în fond a unei noi lumi de obiecte.Cultura participă alături de celelalte subsisteme, la funcționalitatea societății, punându-și în evidență, prin această participare, autonomia sa relativă în raport cu rolul pe care îl are, în cadrul determinismului social, viața economică. De astfel, participarea culturii în cadrul determinismului social global este deosebit de complexă, ea fiindpe de o parte, o componentă obiectivă a existenței sociale,întrucât este un dat în raport cu fiecare stadiu al funcționării unei societăți, iar pe de altă parte, formând determinația subiectivă în funcționarea unei societăți “deoarece ea creează implicantele subiective ale practicii, elementele abordării finalității, deciziei, valorilor ce inițiază acțiunile practicii “(Neculau Adrian,Comportament și civilizație, Ed.științifică și enciclopedică, București,apud.R.Florian, 1979 p.18).

În tratarea separată a aspectelor vieții spirituale se utilizează termenii: cultură populară, cultură de masă, cultură tradițională, cultură modernă, cultură mozaică. În sociologie se operează adesea cu conceptele de cultură modern și cultură tradițională, introduse de Abraham A.Moles . Prima are la bază, în cea mai mare parte, mijloace de comunicare în masă, care asaltează individual cu un flux de informații segmentare.Cultura modernă (mozaicată),ne oferă un ecran de referință asemănător unei serii de fibre alăturate la întâmplare; unele lungi, altele scurte, unele groase, altele subțiri, așezate într-o dezordine totală.Acest ecran se formează prin submersiunea individului într-un flux de mesaje disparate fără nici o ierarhie de principiu; el știe totul despre toate: structura gândirii sale este extrem de redusă.

Spre deosebire de cultura modernă, cultura tradițională are la bază, potrivit concepției lui Abraham A.Mores, educația obținută prin școală, și apare ca urmare a însușirii unui nucleu de concept cheie, care va permite integrarea rațională a cunoștințelor noi.În legătură cu această concepție, s-a făcut în mod justificat observația că structura mozaicată a culturii apare când abundența de informații întâlneste un public insuficient pregătit pentru prelucrarea rațională a mesajelor.Educația este cea care și în cultura modernă și cea tradițională va crea posibilitatea adaptăriiaspirituluiaumanalaadinamicaaaparițieiamesajelora(AbrahamaA.aMoles,iSociodinamique de la culture, Mouton et Cie, 1967, p.344).

Mihai Eminescu spunea ’’cultura e educația minții‘‘, iar George Călinescu înțelegea prin

cultura ‘‘un proces de perfecționare interioară ‘‘.

Elementele culturii nu au o existență izolată,între ele se stabilesc conexiuni, formându-se complexe cultural. Unele elemente ale culturii sunt direct observabile (vestimentația , comportamentul ceremonial , tehnica), altele se dezvăluie numai prin interpretarea faptelor de observație (valorile, normele etc.). Configurația primelor elemente constituie ceea ce antropologii numesc cultura explicită, spre deosebire de cultura implicită (elementele indirect observabile). În cadrul fiecărei culturi naționale se diferențiază o serie de subculturispecific grupurilor profesionale sau categoriilor de vârstă . Se poate vorbi de o subcultură juvenilă, a persoanelor vârstnice, a celor din mediul urban sau de la periferia orașelor, a muncitorilor, a intelectualilor etc. În acest context, termenul de subcultură nu are un sens peiorativ, semnificând doar existența unor caracteristici proprii purtătorilor de cultură, grupurilor umane ce alcătuiesc sistemul social național .

Personalitatea însăși se formează sub influența culturii. Nou-născuții nu posedă limbajul articulat specific uman, nu au nici un fel de cunoștințe științifice sau tehnice, nu au atitudini, scopuri sau idealuri de viață. Chiar simțurile (văzul, auzul, mirosul etc.) sunt incomplete dezvoltate.Așadar, la naștere copiii sunt doar potențial personalități umane . Transformarea acestei potențialități în realitate sub influența culturii reprezintă tocmai conținutul procesului de socializare.(Călinescu George, Istoria literaturii romane ,Ed. Litera internațional, București, 2001, p.158)

Orientarea sociologiei spre studiul socializării accentuează influența culturii asupra proceselor de maturizare biologică, de formare și de dezvoltare a personalității. Cercetările efectuate de antropologi au arătat că îninstituțiile sociale îți pun amprenta asupra psihologiei indivizilor umani. Astfel, Margaret Mead, specialist american în antropologia culturală și socială, a demonstrat prin cercetările efectuate în insulele Samos din Marile Sudului că adolescența este trăită diferit în contexte culturale diferite .

Teza relativității culturale a unor procese psihice similare, prin care se recunoațte importanța structurilor socio-culturale pentru formarea personalității în acord cu societatea în care se naște și trăiește, a fost confirmată în cercetările întreprinse de Margaret Mead în Noua Guinee (1935) .

Socializându-se, nou-născuțiicresc și se dezvoltăînsușindu-și normele culturale, fapt ce conferă o anumită relativitate culturală manifestării unor procese psihice, precum percepția, memoria, gândirea etc . Modul de gândire și de acțiune a oamenilor trebuie raportat nu numai la mecanismele psihofiziologice, ci și la modelele culturii însușite în procesul socializării, proces prin care se transmite cultura de la o generație la alta și se formează personalitatea. De altfel în absențasocializării, a contactului cu oamenii și cu cultura, candidații la umanizare nu numai că nu devin personalitați, dar nici nu pot supraviețui. Cazul copiilor sălbatici crescuți în tovărășia animalelor constituie o dovadă culturologică a valorii mediului umanizat pentru supraviețuirea și devenirea omului .

1.2.1Omul – ființă culturală

Înțelegerea omului ca ființă culturală se bazează pe distincția oferită de discursul filosofic între natură, cultură și semnifică integralitatea culturală a omului. Aceasta vrea să însemne că actele umane, indiferent că unele sunt asemănătoare cu cele exercitate de ființele animale, sunt modificate, mediate sau interpretate cultural. Actele umane sunt, deci, în totalitatea lor culturale și, în consecință, omul este o ființă culturală .

Într-un articol din tinerețe, Mircea Eliade consideră că în cadrul unei comunități umane date, cultura reprezintă ‘‘valoarea experiențelor sufletești și organizarea lor independentă de celelalte valori. Precizarea aceasta este justă atât pentru indivizi, cât și pentru popoare.

O cultură este un organism spiritual viu izvorând din experiență, din viața launtrică; iar viața launtrică fiind întotdeauna o sinteză printer ai cărei reactivi nu trebuie să uităm conținultul etnic – cultura va fi întotdeauna colorată etnic și nuanțată individual ‘‘. Această definiție, deși oarecum restrictivă are meritul de a distinge cele două direcții esențiale din care trebuie privit orice fapt cultural : una colectivă și cealaltă individuală (Neculau Adrian, op.cit.,p.29-p.33)

‘‘ Omul e o ființă culturală ‘‘ înseamnă deci, că în cazul acestei variante existențiale, totul ia o formă de manifestare culturală, începând de la necesitățile și actele biologice (almentația, îmbrăcămintea, actul sexual etc.) până la produsele cele mai elaborale – marele creații culturale ale umanitații. În cultura unei colectivitățisociale vor trebui cuprinse atât ansamblul de produse artistice, tradiții culturale și credințe cât și aspectele legatede relațiile de rudenie, formele de salut, vestimentație și alimentație .

În legătură cu raportul dintre cultura colectivă și cea individuală, o observație a lui Goethe este cum nu se poate mai potrivită: ‘’Chiar dacă lumea în ansamblul său merge înainte, tineretul trebuie să reînceapă mereu de la capăt și să parcurgă individual epocile culturii universale’’. Această parcurgere care se efectuează prin intermediul școlii, dar și al influenței culturale generale a societății, ia pentru individ forma învățării. Într-un anume sens, învățarea poate fi definită drept o recapitulare rapidă și prescurtată a experienței culturale a umanității în ansamblul său și, în particular,a comunității naționale. În acest proces de învățare, individual se raportează la trei domenii importante: cultura generală, cultura științifică și cultura socială în general.În procesul de învățare-formare a indivizilor, evoluția merege de la cultura generală -care reprezintă fundamentul oricărei formații culturale și profesionale, trece prin cultura profesională, pentru a se fixa în cultura de specialitate. Deci sepoate spune că o persoană matură cu o cultură generală foarte largă, dar lipsit de o specializare riguroasă în domeniul în care lucrează, este la fel de infirm din punct de vedere cultural ca și un specialist de înaltă calificare fără un orizont cultural general suficient de extins (Neculau Adrian, op.cit.,p. 34)

1.2.2 Știința lecturii

Știința lecturii definește totalitatea practicilor culturale prin care individual uman dobândește, structurează și este la rândul său structurat de un ansamblu de mesaje aparținând unor coduri cultural diferite, transmise instituțional, prin mijloace colective sau individuale, astfel încâtle asigură acestor coduri reproducerea exact în măsura în care este produs de el însuși ca personalitate cultural autonomă; în raport cu tehnicile si practicile lecturii așa cums-au constituit ele în universal ideologiilor și politicilor cultural și în decursul istoriei științelor socio-umane, știința lecturii reprezintă o știință a cărei constituire nu este posibila decât în spațiul de relație al intercunoașterii, al interdisciplinarității și interacțiunii, depășind opozițiile specifice câmpului intelectual,cele dintre știință și literatură la fel de bine ca și cele dintre universal și individual.

Deprinderea lecturii apare astăzi ca o componentă universală a comportamentului uman: toată lumea știe să citească sau ar trebui să citească la prima vedere această știință pare doar o simplă capacitate culturală, un volum de cunoștințe de care unii dispun sau nu, a fost considerată de obicei ca putând fi cel mult obiectul, dacă nu cumva numai un auxiliar tehnic al cunoașterii științifice, nu însă și subiectul ei activ.

Știința lecturii nu ar putea fi decât un ansamblu organizat de deprinderi, probate practic, ale lecturii corecte, adecvate (dacă se petrece în registrul oralității cu glas tare). Act cultural fundamental pe care se întemeiază lumea civilizată sau dezvoltată, de neconceput în absența acestui instrument primordial de cunoaștere, știința lecturii reprezintă în momentul de față unul dintre simptomele progresului uman.Considerând alfabetizarea ca un prim nivel al științei lecturii, pornind de la care se tinde spre absolut, adică spre acele lecturi ce presupun un grad înalt de inițiere. Lectura însă nu se învață numai la școală după procedee și cărți recomandate de profesori, de multe ori lecturile individuale având oimportanță copleșitoare. Tot ceea ce școlile recomandă spre lectură, șirul nesfârșitelor bibliografii, de necuprins intr-o viață de om-cititor, presupune un ghid de orientare și selecție , în absența căruia oricine s-ar pierde fără putință de a se regăsi vreodată pe sine. Citim mai mult, știm mai multe, sântem capabili să susținem examene de un grad tot mai elevat și mai exigent, iar ocupația noastră și felul cum personalitatea noastră este reflectată în ochii celorlalți se modifică mereu.

Înainte de a fi o tehnică de acumulare culturală, lectura este o strategie socială complexă, reflex îi fața constrângerilor și cointeresărilor de către un întreg sistem de raporturi umane. Trecând de la cadrul general al lecturii informative -formative, vom distinge pragmatic: lectura științifică și lectura comună, un caz particular al acesteia reprezentându-l lectura artistică. Știința lecturii este extreme de precisă, deoarece numai o lectură adecvată duce la recunoașterea statutului profesional și, inclusiv, la obținerea unui statut social cuprinzător.

O adevărată schimbare s-a produs în științele socio-umane prin amploarea luată de teoria comunicării (informației), rezultat al creșterii rolului și ponderii intelectualității în câmpul intentional al culturii.(Neculau Adrian, op.cit.,p.293-p.301)

1.3 Individualitate definită prin lectură.Individ – familie – societate.

1.3.1Individualizare.

Voi deschide acest subcapitol prin definirea conceputului de individualizare, pentru a se putea înțelege în totalitate esența acestuia.

INDIVIDUALIZÁRE, individualizări, s. f. Acțiunea de a individualiza și rezultatul ei. 1. (Mai ales în legătură cu creația artistică) Conturare, precizare a caracterului, a naturii uneiaființeasauaaaunuialucruaprinareliefareaaparticularitățilorapropriia(sursaaonline:http://dexonline.ro/definitie/individualizare).

Individualizare – o tendință de dezvoltare importantă. Acest lucru este menționat din nou și din nou. Acest lucru a dat naștere la nenumărate titluri în ultimii ani.. Noi toți aparținem acestei tendințe, mai ales atunci când pretindem dreptul de a face lucrurile așa cum le dorim. Aceasta se numește individualizare. Aceasta a devenit axa în jurul căreia lumea se transformă. Noi alegem. Ne alegem prietenii, hainele, mobilierul, școala și chiar cărțile. Noi creăm propria noastră identitate, astfel ne decidem sensul vieții și alegerile noastre vin mână în mână cu numeroase consecințe. Sunt eu, și lumea din jurul meu mă percepe ca o entitate unică. Prin urmare, limita dintre mine și lumea din jurul meu este importantă. Este important cine sunt, cum mă uit, ce semnificație dau a tot ceea ce mă înconjoară și cum mă comport. Job – ul meu, casa mea, familia mea, prietenii mei ,sunt toate parte din brandul meu, o parte din identitatea mea personala, motiv pentru care totul trebuie să fie ales cu grijă. Individualizarea este schimbarea obiceiurilor și normelor vechi în altele noi asta înseamnă că nimic nu va mai fi niciodată la fel.

Ești conștient de tendința individualizării și știi consecințele pe care le va avea pentru tine, familia ta, prieteni și pentru societate în general? În ciuda individualizării, vom rămâne creaturi sociale care se bucura de a fi împreună și doresc acceptare; prin urmare, comunitățile moderne încă prosperă. Unii ar putea spune chiar că individualizarea a oferit condiții mai bune pentru comunitățile moderne. Individualizarea și comunitățile moderne coexistă.
Individualizarea este astfel definită ca o condiție prin care societatea în ansamblu se adaptează tot mai mult circumstanțelor, preferințelor și nevoilor fiecărui individ, recunoscând dreptul individului la acest lucru și încurajând – ul să-l folosească. Avem multe exemple istorice din diferite societăți, dar aproape toate au un lucru în comun: individul se subordonează grupului care îl reprezintă ,în frunte cu o căpetenie, un nobil -, un rege, un președinte, o religie, un stat, un partid, o afacere, sau o ideologie – de obicei o combinație a mai multora dintre acestea.

Fiecare persoană trebuie sa fie unică, diferită de alții, și cu totul nouă. Individualitatea transmite stare. Cei care nu au înțeles impactul individualizării și cei care nu pot stăpâni arta de a fi o individualitate, nu sunt parte a viitorului.Individualizarea este un aspect inevitabil al viitorului, o parte latentă a societății moderne și a modernității; este, prin urmare, de un interes imens, mai ales atunci când căutăm să privim prin prisma viitorului.Nu există nici o îndoială că individualizarea va juca un rol și mai mare în viitor. Dar în ce fel aceasta va afecta societatea modernă și viața omului modern, nu putem ști deocamdată.

Figuraanr.1.1 Factorii care interacționează în dezvoltarea individului

(sursaaonlineahttp://www.creeaza.com/referate/psihologie-psihiatrie/Rolul-personalitatii-in-diferi825.php)

Omul, ființa umană, personalitatea, se construiește și se clădește în societate, societatea este marele arhitect, care in lutul ființei umane, construiește ceea ce noi numim personalitatea umană.Individul se naște din familie, iar la baza formării lui stau o multitudine de factori. Unul dintre acești factori este cultura, este cel mai important factor al formării ca om, personalitate.

1.3.2 Individ – familie. Definiții, caracteristici.

Familia ca factor al dezvoltării personalității.

Familia este unul dintre multiplii factori care influențează dezvoltarea personalității; – este grupul necesar oricărui individ, cu rol de formare și dezvoltare, cât și prinoferirea unui loc în care omul să se simtă protejat, așteptat și iubit.

Definiții:
1.Familia – formă socială de bază, realizată prin căsătorie, care unește pe soți (părinți) și pe descendenții acestora (sursa online:http://dexonline.ro/definitie/familie).

2. Familia este definita drept un tip de comunitate umana alcatuita din persoane legate între ele prin relatii de consangvinitate si înrudire, care traiesc împreuna, coopereaza si au grija de copii(sursa online: http://www.scritub.com/sociologie/FAMILIA13135.php).

Familia s-a delimitat, în functie de posibilitatile concrete, într-o diversitate de forme. Grupul familial poate fi restrâns sau largit în raport de conditiile economice, de contexte istorice si culturale specifice diferitelor culturi umane. Indiferent de marimea ei, familia constituie o institutie regasita în orice societate de oriunde si din orice timp, ceea ce nu este valabil pentru alte tipuri de institutii: religioase, economice, politice, educationale, medicale. Nu există societate fară relații familiale.

Figura nr.2 Harta analfabetismului din Romania (1948)

O problemă gravă cu care se confruntă Romania și în ziua de astăzi este analfabetismul. În figura de mai sus se arată a fi foarte ridicat rata analfabetismului conform cercetărilor de la 1948. În raport cu cercetările făcute mai recent observăm că această rată scade . Pentru a reduce această rată, pregătirile necesare pornesc din familie. O educație bună și un interes cât mai mare asupra copiilor pentru școală ar fi cel mai bun factor ca formare al fiecăruia.

Figura nr.3 Rata analfabetismului din România (2011)

(sursaaonline:ahttp://www.analizeeconomice.ro/2014/03/harta-analfabetismului-in-romania.html).

Dar sa vedem și ceilalți factori care contribuie la dezvoltarea personalității: (Fulger Valentin,Sociologie Generală, Universitatea din petroșani, 2015,p.21 )

1.Moștenirea biologică – ereditatea este foarte importantă în determinarea anumitor trăsături de personalitate (inteligența ), dar foarte puțin importantă în determinarea altor trăsături (cum ar fi sociabilitatea, interesele personale,etc );

2. Mediul – în toate tipurile de mediu există toate tipurile de personalitate;

3. Cultura – cel mai important factor de modelare a personalității umane;

4. Experiența de grup – grupul social, în primul rând familia, îl ajută pe copil să se dezvolte armonios și să reușească o serie de comportamente sociale;

5. Experiența personală – este unică pentru fiecare dintre noi, contribuie la formarea personalității prin oferirea a noi perspective asupra unor elemente ale vieții față de care iau naștere atitudinile și comportamentele noastre.

Voi enumera în continuare funcțiile familiei, pentru a accentua importanța acesteia :
1.funcția biologică sau de perpetuare – fiecare societate și cultură trebuie sa- și reproducă biologic indivizii pentru a putea supraviețui

2. funcția economică, cu cele două componente :

– funcția economică de producție, specifică societăților preindustriale și familiilor agrare din mediul rural

– funcția economică de consum, specifică societăților industriale și postindustriale

3. funcția de socializare (educativă). Socializarea este înțeleasă ca un proces prin care individul , în interacțiunea cu semenii săi, acumulează deprinderi, cunoștințe, valori, norme, atitudini și comportamente

4.funcția psihoafectivă (emoțională) – exercitarea optimă a acestei funcții contribuie hotărâtor la coeziunea grupală, la integrarea intrafamilială și interfamilială și, implicit, la echilibrul psihic al membrilor familiei (Pârvulescu Ion, Ridzi Raluca, Sociologia Familiei, Editura Focus, Petrosani,2004, p.27).

1.4 Factorii care influențează cititorul

FÁCTOR, factori, s. m. I. 1. Element, condiție, împrejurare care determină apariția unui proces, a unei acțiuni, a unui fenomen (sursa online:http://dexonline.ro/definitie/factor).

Practic toate cercetătorile realizate în ultimii ani au dus la concluzia că există o complexitate de probleme astăzi în mediul cititorului. În funcție de convingerile sale politice și orientarea politică, diferiți autori au opinii diferite cu privire la viitorul țării, dar toți trebuie să recunoaștem că astăzi situația socială și economică a cititorilor s-a înrăutățit. Evident, scade potențialul individual al sănătății personalității.

Studiile arată că situația actuală nu este propice pentru dezvoltarea intelectuală: alcoolismul în rândul populației, un număr mare de copii fără părinți, mediu ecologic ostil , alimentație de proastă calitate, precum și relațiile dintre oameni nu mai sunt așa ca altădată, toate acestea împiedică manifestarea și dezvoltarea personalității umane.În general, cercetătorii ajung la concluzia că viața tinerilor devine mai liberă, dar mai grea. Termenul minorității sociale a scăzut.Toate acestea conduc la concluzia că astăzi problema de supraviețuire fizică (sau un nivel de trai decent) vine în prim-plan, împingând în mod semnificativ nevoile spirituale, inclusiv, desigur, cititul.Acesta este un proces obiectiv. Posibilitățile de influență asupra acestuia sunt dincolo de posibilitățile de influență ale organelor educative și ale relațiilor politice și socio-economice.gAstăzi, multe s-au schimbat credințele cititorului, abilitățile sale, obiceiurile sale și preferințele sale de lectură .Prin urmare, este nevoie de o schimbare în atitudinile tradiționale și abordările privind formarea individului ca cititor.

Răspunzând la întrebarea despre relația cu cărțile , cei mai mulți oameni se referă la ea ca una dintre cele mai importante căi pentru dezvoltarea personalității. Cu toate acestea, în realitate, există un interes scăzut către lectură, care este una dintre cele mai importante probleme ale timpului nostru. Aceasta explică rolul mare a bibliotecii moderne, care a fost întotdeauna atât un depozit a culturii mondiale cât și baza educației, pentru că insuflă o atracție către lectură, dezvoltă gustul cititorului. Biblioteca modernă ocupă un loc aparte în formarea și motivarea interesului pentru lectură. Activității profesionale ale bibliotecii, îi corespunde funcția informativă, educativă și culturală – reprezintă o multi-sintezăaconcentrată spre a arăta lectura ca o modalitate de învățare și dezvoltare.

Omul modern aproape că nu citeste literatură artistică. Deseori, puteți găsi o familie în care nu există o bibliotecă, în timp ce există două televizoare, două calculatoare,o tablet,un MP3 Player. Dacă nu exista în programul de școlarizare obligatoriu literatura, mulți copii până la sfârșitul vieții nu ar fi citit opere ale marilor scriitor Sadoveanu, Eminescu sau Caragiale. Și de ce să le citească în întregime când pot merge la orice librărie să cumpere o carte ceva de genul "Lucrările literaturii române clasice în formă de rezumat" ?Astăzi, tinerii sunt mult mai dispuși să citească povești interminabile despre aventuri. Thrillere pline de confruntări mafiote, vampiri și vârcolaci. Cu toate acestea, astăzi, puteți vedea în continuare fani adevărați ai literaturii clasice, cunoscători ai artei. A devenit acum mult mai dificilă analiza cititorului modern și nu doar din cauza lipsei de resurse. Pe de o parte, posibilitatea alegerilor în lumea cărților s-a extins mult. Pe de altă parte, timpul pe care vrea să-l dedice lecturii a scăzut – din diverse motive (timpul liber poate fi, acum, petrecut mult mai variat decât oricând înainte).

Cartea reprezintă o sursă de cunoaștere. Revistele și ziarele, de altfel – sunt aceleași surse. Atăzi, rolul ziarelor și revistelor ilustrate au devenit foarte importante în umplerea timpului liber.Ce anume oamenii își doresc să știe? Aceastea reprezintă până la urmă o istorie, în special autohtonă. Aceasta, desigur, cuprinde viața noastră – cu toate problemele "mari" ale țării, dar și din întreaga lume, evenimentele "locale", și fapte interesante. Un mare interes cei mai mulți oameni îl au pentru ceva neobișnuit, deviant, acut.Articole, rapoarte de crime, accidente, literatură ezoterică etc. Citesc despre personalități remarcabile (în diferite sensuri) și bine-cunoscute de la liderii politici la criminali în serie, actori, pop – muzicieni, sportivi si sex – simbolurile – în special, cu privire la căsătoriile lor, divorțuri și scandaluri.
Cititorul crede că cititul revistelor de acest gen îl vor dezvolta, îl vor face un mai bun cunoscător al societății în care trăiește, deci, un mai bun cetățean, dar nu este așa.Adevărata educație o aduce literature artistică.

Lectura – o parte necesară educației în orice instituție de învățământ. Pentru studenți, lectura este o sarcină importantă și chiar un factor primordial în calea spre a devein specialiști. Locul principal este ocupat de literatură în științele umaniste (istorie, economie, drept, literatură, psihologie, filosofie, științe politice, sociologie) – după o astfel de lectură se obțin mai multe cunoștințe decât în științele naturii sau inginerie.

Un alt fenomen care a perturbat dezvoltarea normal a societății este internetul.Tinerii, și nu doar, sunt practic hipnotizați de această sursă de comunicare, informare și de divertisment. Aceștia sunt prinși în capcana Facebook-ului, Twitter-ului și a altor rețele de socializare. Internetul are propria viață literară, acolo există librării și biblioteci.Cititul este un fel de dialog dintre om și carte. Dialogul necesită diligență a minții și a inimii. Ideea este simplă : pentru a obține ceva de la cărți, este necesar să-i dai în schimb interesul și timpul personal. Și doar primei pagini daca i se va acorda diligența și atenția necesară, cartea, ca răspuns își va oferi sensul și valoarea. Nu degeaba cititul este considerat una dintre cele mai importante perspectiveadeaspiritualitatea(sursaaonline:http://irkocc.ru/help/210-krug-chtenija-i-chitatelskie-interesy-chitatelejj.html).

1.4.1 Interesele cititorului

Cercetările din ultimii cinci – șapte ani arată , că în diferite țări sunt tendințe similare: se reduce timpul dedicat lecturii; se schimbă structura lecturii; există o scădere a activității în legătură cu onoarea cuvântului în favoarea culturii; există o creștere vizibilă a numărului de cumărători de audio CD-uri și o scădere semnificativă a numarului cumpărătorilor de cărți. Citirea devine, pe de o parte, mai ușor,distractiv și o ocupație obișnuită, si pe de altă parte numărul de persoane pentru care chiar texte simple le înțeleg cu greu. Studiile efectuate în diferite țări , arată că peste tot cartea a încetat sămai fie singurul mijloc de a obține infirmații. Acum cartea nu mai e un subiect de conversație în familie ,între părinți și copii, cum era mai înainte. Majoritatea cercetătorilor văd o strânsă legătură între lectură și nivelul educației în țară, prin urmare și cu gradul de bogăție în țară: în tările bogate, este o lectură mult mai mare. Aceeași tendință se menține și în familie: în familiile înstărite se citește mai mult.

Știm că, cititul unor persoane și a unor grupuri sociale depind de politică, ideologie, economie, educație, mass-media, adicădintoate componentelecare alcătuiesc"fundația" pentru dezvoltarealecturii.În toată lumea, lectura prevalează cu divertismentul: Science fiction,aventură, benzi desenate, etc. Astfel este evident că principalele caracterisitici ale omului modern în primul rând sunt caracteristicile generale de vârstăși necesitățile, precum și de condițiile socio–economice ale țării. A crea lecturii o imagine completăși exactă, în prezent, este foarte dificil.Mai întâi de toate acest lucru se datoreaza faptului că statul nu e suficient preocupat de problemele lecturii. Astăzi ne confruntăm cu această problemă,săînțelegem ce se întâmplăîn lectură, să se ia măsuri urgente. Care estenoua imagineșinoul modeldelecturăatunci când e vorba despre cultura literară?Manierele față de lectură– o carcteristică importantă, și ea arată că se menține o atitudine pozitivă față de lectură. De-a lungul secolelor în citireacopiilor, în special adolescenți și adulții tineri deosebit de populare au devenit diverse reviste. Un apel activ începe în anii de școală ,dar unul și mai activ se observăîn adolescență. Și de multe ori cititorii cumpără singuri. În ultimii ani, oameniisunt atrași depublicații, cum ar fi integramele ,exerciții de logică, de inteligență. Dacă jurnalele sunt adesea cumpărate sau luate din bibliotecă, atunci carțiele sunt luate din biblioteca familiei sau biblioteca școlii . Pe parcursulultimului deceniua devenitcel mai popular mod depetrecere a timpului liberpentrucei mai mulți oameni, atât înmediul urbanșiîn mediul rural , și ocupă locul întâi în lista de activitati de agrement de zi cu zi.

Repertoriul de programe și emisiuni care sunt interesante și diversificate. În ultimii ani, datele au fost colectate cu privire la modul de cultură electronic ce afectează citirea. Din punct de vedere al cercetătorilor, această influență se manifestă în următoarele:

– Schimbarea percepției de text și informații tipărite, devine mai superficial și fragmentată, "mozaic ";

– Schimbarea motivației și repertoriul de preferințe al cititor;

– Preferința pentru produsele tipărite sunt imagini larg reprezentate;

– Există o simplificare de exprimare, deoarece copiii nu învață limba patrimoniului clasic (inclusiv limba clasice și străine, care au reprezentat anterior o mare parte din repertoriul lectură).Datorită faptului că publicarea cărții moderne, de televiziune, s-a axat pe produse pline de acțiune a consumului de masă, nu este surprinzător faptul că a citi literatură este dominat de acțiune de divertisment, precum și de seriale, filme scenario.

În societatea viitorului, de a citi și "Omul citește" cu siguranță va fi privită ca o valoare națională.Deci, în lectură apar acum schimbări foarte grave, care sunt adânc tipărite în natură. În mod evident, pentru noile generații a citi, va juca un rol mai puțin. Cât de accesibile sunt alt e surse de informare, precum și alte modalități de petrecere a timpului liber, cu atât mai mult toate acestea sunt afișate în această tendință.

(sursaaonline:http://irkocc.ru/help/210-krug-chtenija-i-chitatelskie-interesy-chitatelejj.html)

1.4.2 Tipologii ale cititorului

Diferențierea cititorilor, așa cum am mai văzut, se face în funcție de consumul și achizițiile cărților. Astfel, am identifica trei mari categorii:

Ideea – raționalistul;

Afectivul – hedonistul;

Materializarea Ideii (spațiul social al cărții) – realistul;

Oricare cititor care va dori să ajungă la la Idee va trebui să treacă și prin celelalte două planuri ale discursului. Dacă se va opri la ultimul nivel, nu înseamnă că el nu a perceput Ideea, ci doar că preferăadescrierea relității la care se referă textul. Astfel, nu există cititor care să nu perceapă toateacele trei nivele, așa cum nu există unul care să nu poată să perceapă nici unul dintre planuri, toate acestea depind și deapreferințele lectorului.Decizia de a lectura o carte, în detrimentul celorlalte, este influențată de faptul că într-un text predomină unul dintre planuri. Chiar dacă discursul nu este predominant în oricare dintre ceste puncte el poate fi recepatat astfel. Se evidențiază că definiția pe care a dat-o autorul cărții diferă de definiția pe care o dă individul în urma lecturii. Cauza este dată de comnicarea prin intermediul simbolurilor, care reprezintă surse de interpretare.În cazul în care doi lectori care au citit aceeași carte și au perceput același plan ei se vor diferenția datorită semnificațiilor și sensurilor pe care le dau. Așa cum am mai spus, dacă unul dintre ei știe că celălalt a dat aceeași semnificație sau mai bine spus există posibilitatea ca Sinele să fie Celălalt, atunci sentimentul de unicitate între cititor și carte se evaporă, iar atitudinea lui va fi una nu de indiferență, ci neutră. În acest caz, cartea va dobândi caracteristicile străinului: de a fi aproape și departe în același timp.

Predominarea unui plan reflectă tipul de preferințe al individului, și repreintă un element constitutiv al individualității. Definirea identității se realizează în raport cu câmpul literar, iar absența unei definiții indică lipsa preferințelor pentru un anumit gen de literatură, dar nu și pentru literatură (Barthes Roland,Plăcerea textului, Ed.Echinox, Cluj, 1994, p. 9).

1.5 TIPOLOGIIaALEaCĂRȚII

Clasificarea este realizată în funcție de percepțiaautilitatății și rolului pe care o are pentru lector. Individualizareaaeste determinată nu numaiade ceeaace s-a achiziționat și lecturat, ci și de înțelepciunea individuluiîn ceea ce privește modalitățile deadescifrare,alegere și de semnificare a cărții, definindu-se în raport cu câmpul literar.a

a) Cartea ca mesaj

Lumea simbolică – cartea ca lume interioară- se contruiește în urma interacțiunii dintre cititor și carte, prin intermediul comunicării. Ceea ce îi diferențiază pe lectori este percepția mesajului, ideii aferente discursului;

b)Cartea ca substitut

Numărul diminuat al surselor de informație și lipsa credibilității acestora face ca apelul la carte, în acest context, să fie definit ca un comportament necesar, însă, atunci când este percepută ca îndoielnică aceasta este refuzată;

c) Cartea salvată

Ceea ce se achiziționează nu este cartea în sine, ci valoarea pe care acesta o are pentru lector. Chiar dacă nu se va reciti nicodată, valoarea ei nu este diminuată, însă, o dată lecturată ea devine o parte din ființa lectorului, de aceea deteriorarea cărții este simțită ca o detriorare a Sinelui sau a o da este ca și cum te-ai da pe tine;

d)Cartea ca valoare democratică

Nu orice text lecturat produce satisfacție, însă, atitudinea lectorului nu este caracterizată prin refuz. Dialogul are loc în ciuda obstacolelor intervenite pe parcurs, deoarece reprezintă o datorie față de sine;

e)Cartea ca iubire

Relația cu textul are elemente comune cu cea a iubirii, caracterizată de trăirile din timpul lecturii;

f)Cartea ca Altul

Textele pot fi intermediar între două persoane existând posibilitatea de a cunoaște alt individ prin carte. Lecturarea acelorași discursuri pe care altul le-a realizat, reprezintă o formă de înstrăinare, al cărei obiectiv este de a ști și a fi celălalt, sau exprimat altfel de a reconstrui sinele celuilalt(Stănciulescu Elizabeta, Teorii sociologice ale educației, Ed. Polirom, Iași, 1996, p. 85.).

1.6 Cartea ca lume interioară

Înainte de a putea vorbi de carte ca lume interioară, trebuie să vedem cum se construiește. Individul, atunci când ia contact cu textul, se raportează la un real transcedental, aproape identic cu socialul, diferențierea fiind dată de opoziția dintre lege și regulă. Transmutarea în Lumea Ideilor, și implicit acceptarea acesteia ca adevăr este o consecință a “punerii între paranteze” a socialului. Caracterul dual al personalității nu trebuie înțeles ca o formă de schizofrenie, distincția fiind valabilă doar în plan teoretic.(Simmel Georg, Cultura filosofică,Ed. Humanitas, București, 1998, p. 31.)

În lipsa unui stoc de cunoștiințe, anterior experimentării, lecturării, cititorul se vede situat într-o insulă, pe care o percepe ca fiind caracterizată de haos. Deoarece cititorul tinde spre a alege texte asemănătoare cu cele care au produs satisfacție, capitalul simbolic, cunoașterea rezultată în urma lecturilor, va fi structurat postrațional. Filosofia unitară se dezvoltă în timp, și reflectă preferințele indivizilor, adică semnificațiile și sensurile pe care aceștia le dau doar la o parte din cărțile citite. De aceea identitatea și individualizarea Sinelui este dată de discursurile conforme acestei filosofii.

Raportul cu cartea poate fi exprimat mai clar acceptând teza husserliană potrivit căreia conștiința este intenționalitate, fiind totdeauna orientată către un obiect. Ficțiunea sinelui se prezintă ca lume a sensurilor date de indivizi produselor literare, adică lectorul nu este o tablă pe care se imprimă conținutul textului, ci el se transformă în coparticipativ la construcția acestuia, astfel încât prin interpretare conștiința crează un univers de semnificații. În raport cu experiența subiectivă, lumea reală în cazul de fațăcartea este nu un univers neutru, obiectiv în sens pur ontologic, ci un univers semnificativ, o construcție a conștiinței.

Trebuie făcută distincția între planul rațional și cel afectiv, pentru că “principiul” unitar nu are întotdeauna ca bază raționalul, există posibilitatea ca afectivul să reprezinte rațiunea suficientă a lumii interioare, însă acest lucru nu presupune că actorii sunt raționali. De exemplu, cei care urmăresc trăirile din timpul lecturii, emoțiile genereate de “poveste”, vor căuta aceleași tipuri de cărți, nepunându-se problema semnificării și a sensului. Lecturarea unui anumit gen literar, nu presupune existența unei filisofii unitare, pentru că uniformitatea este un rezultat neitenționat, dictat de preferințele indivizilor.

O carte chiar dacă nu este și nici nu va fi lecturată de nici un individ, nu-și pierde valoarea, ideea (mesajul), având caracter independent, există în sine, adică nu este valoare pentru o conștiință. Actul lecturii reprezintă un mecanism de reproducere a aceleași realități. Caracterul social al cărții din perspectivă fenomenologică reprezintă o “lume intersubiectivăaca lume comună nouă tuturor, fie dată, fie potențial accesibilă pentru fiecare, însă comunicarea (modul de a lua cunoștință despre carte) evidențiază lumea privată, deoarece acest tip de interacțiune are caracter asocial, și mai mult un text are efecte diferite asupra cititorilor (chiar și pentru unul singur, în cazul recitirii): “Dacă consideri căaăsta a scris nu știu ce filozofie pe care nu poți să o înțelegiaatuncia o înțelege altcineva.”(Gheorghe Oprica)(Simmel Georg, Cultura filosofică, Ed. Humanitas, București, 1998, p. 31.)

Construcția “epistemologică” este o consecință a dorinței de a cunoaște, de a fi informat, și ca urmare a situării în câmpul literar, dar și o formă de diferențiere. Se dezvoltă sub forma unui proces dialectic aflat în continuă mișcare, al cărui conținut este format din trei etape: exteriorizare, obiectivare, interiorizare. Succesiunea logică nu coincide cu cea temporală, deoarece individul are posibilitatea de a se opri în oricare din aceste etape, fără a fi necesară trecerea la un nivel superiror. Însă parcurgerea acestor faze are ca finalitate constituirea filosofiei unitare, iar stagnarea la una dintre acestea este formă de individualizare, dar nu și de afirmare a individualității.

1.7 Relația cititor-carte

Libertatea de a citi, de a primi o educație, de a avea acces la alte culturi îndepărtate și noi descoperiri este un drept fundamental (Irina Bokova). Cea mai mare parte a cunoștintelor noastre provine din cărți. Nu există astăzi domeniu de activitate care să nu solicite oamenii la un efort de împrospătare și îmbogățire a cunoștințelor, tehnice, profesionale, ceea ce se înfăptuiește prin instrucție. Dar baza instrucției o constituie cartea. Acumularea de cunoștințe prin cercetarea cărților presupune priceperea de a le decodifica, de a le descifra, cu alte cuvinte de a le citi. Relația omului cu cartea are o istorie îndelungată. Lectura a fost, este și va rămâne o activitate de îmbelșugare cognitivă și spirituală specifică cititorului, care va aprecia pe deplin un text literar, când va renunța pentru o clipă la prejudecățile sale culturale, la diversele probleme subiective în favoarea explorării lumii interioare a celui care scrie sau a celui despre care se scrie. Lectura nefiind un act gratuit, produce îmbogățirea sinelui cu o nouă cunoaștere, cu o modalitate nouă de receptare a lumii interioare și exterioare. Cititul este o hrană care te metamorfozează și scoate din tine tot ceea ce te reprezintă. Un lucru important este și calitatea cărților de a nu face zgomot, în schimb, îndemnându-te cu tainic cântec de sirenă, să le răsfoiești, să le redeschizi, produc seisme culturale și știintifice, dând naștere unor neașteptate vibrații spirituale. Fără îndoială, cărtile rămân personajele principale ale universului nostru.Relația dintre autor șiacititoraesteaunicăadeoareceaexistăaanumite situații,momente,sentimente,trăiri ,care odata trăite și impărtășite duc la dorința cititorului de-a ști mult mai multe despre scriitor și operele sale dar și la dorința de-a ajunge din nou în lume deabasm pe care autorul are puterea de-al descrie. Această relație se realizează prin intermediul cărții, a operei. Receptândamesajul operei,aal autorului se realizează și relația dintre noi,cititorii și autorul. Relația dintre cititor, carte care este intemediul prin care autorul stabilește o legatura cu noi,cititorii săi,,are mereu ceva ce este recunoscut ca bun și fructuos.De asemenea, odată cufundat în lectură, cititorul se îndepărtează de cotidian și devine imun la problemele lumii. Aceastăalegătură intimă și plină de afecțiune dintre cititor și obiectul venerației sale supreme, cartea, are în ea ceva mai sacru și mai pur decât oricare dintre confesiunile religioase ale lumii.(Cucoș Constantin, Pedagogie, Editura Polirom, Iași , 2006, pag. 76)

1.7.1 Relația scriitor-carte

Ce motivai-a determinataoare veacuri de-a rândul pe cititori să se dea în vânt după noi apariții de carte? Așa s-a născut imensa cantitatealăsată de mai toțiamarii creatori, din care s-au putut alege capodoperele, ca și volumul strivitor de cărți astăzi uitate, scrise cândva de unii autori reîntorși între timp în anonimat ori reținuți de către posteritate doar cu numele, nu și cu opera. Din ce motive, veacuri de-a rândul, cititorii au solicitat noutatea în literatură, însă astăzi se feresc de ea, ocolind lansările de carte și refugiindu-se în recitirea cărților știute? Ar fi prea comod să dăm vina doar pe o imaginară nepăsare a scriitorului pentru a justifica reacția cititorului contemporan față de opera acestuia, determinată de o mai acută conștiință adresată către viitor, sau pe o inerție conservatoare a iubitorilor de literatură. Relația dintre creatorul și cititorul de literatură s-a schimbat, din nefericire nu în bine, în urmă cu câțiva ani cititorii manifestând încă un incontestabil interes pentru noile apariții literare, nu puțini au investit sume considerabile în cărți care să le satisfacă setea de noutate. Puținii scriitori ce au avut meritul unor cotituri spectaculoase pe acest traseu al literaturii, în general lin și rectiliniu, s-au izbit nu de puține ori de neînțelegerea contemporanilor, dar nu și de dezinteresul lor. Scriitorii, în cel mai rău caz, au fost primiți cu răceală, însă public a existat întotdeauna pentru o nouă carte oferită spre judecare semenilor. Astăzi, nimeni nu își mai exprimă violent dezacordul față de poziția estetică sau față de valoarea autentică a unei cărți. Acest lucru se întâmplăanu numai datorită unei schimbări de mentalitate a cititorului modern, având un anume respect față de carte și de scriitor, impunându-și oaconduită mai reținută. Lucru pozitiv, dacă avem în vedere menajarea directă, fermă, deschisă, a cititorului într-o evaluare a cărții supuse atenției publice. Lucrul acesta se datorează și prezenței reduse aacititorilor la lansările de carte sau la alte activități ce privesc viața literară, prea puțini sunt dispuși să se implice într-un dialog interior cu scriitorul și cartea sa, dialog care, la urma urmei, poate lua și o formă exterioară, sub forma ovațiilor sau protestelor. Scriitorul însuși, de ceva vreme, a adoptat o altă atitudine față de public, urmărind din ce în ce mai mult să se exprime pe sine, susținând răspicat adevăruri grave, adevăruri ale epocii sale care se cer rostite într-un limbaj al timpului său. Limbajul a cunoscut o evoluție vertiginoasă în secolul douăzeci, lăsând oarecum în urmă puterea de înțelegere și adaptare a celor cărora scriitorul se adresează. Astăzi, când acest limbaj pare a se fi stabilizat, când explorarea cuvântului pare să fi lăsat locul cultivării terenurilor astfel descoperite, ar fi normal ca cititorii să se apropie de cartea nouă, de literatura nouă, să și-o însușească apoi, pentru a reajunge în cele din urmă la situația ideală, de a o dori, de a o aștepta, de a o căuta și solicita. Doar atunci cititorii se vor reintegra în drepturile lor firești de judecători ai operelor literare, vor putea valida în timp, firește, valorile autentice, vor putea astfel respinge nonvalorile, vor putea astfel respinge nonvalorile, vor putea selecta capodoperele din noianulade producții meritorii, cât și din cele de modestă calitate. Amputareaasterilă a extravaganțelor literare, propuse în unicul scop de a șoca, nu a apărut decât în cazuri cu totul izolate, prompt sancționate de către obștea literară și rapid abandonate de înșiși autorii în cauză. Este posibilă o transformare a relației scriitor-cititor, care să-și recucerească valențele originare, pierdute sau doar rătăcite pentru o vreme. Prefacerea acestei virtualități în realitate reprezintă, fără îndoială, unul dintre cele mai de seamă țeluri actuale și de perspectivă.Pe acest domeniu, raportul dintre progres și perenitate, categorii aflate în prezent într-un fel de antagonism deaconjunctură, își poate recăpăta adevărata sa menire, aceea de vehicul al acumulărilor de valori autentice, în conștiința literară a contemporaneității (sursa online: https://monitorcultural.wordpress.com).

În raport cu ceea ce se lecturează, pentru a evita desubiectivizarea, lectorul își definește identitatea (individualitatea). Înaconcluzieapotaafirmaacăaidentitateaași individualizarea se condiționează reciproc, dar pot exista și independent.a

Capitolul II

Aria și metodologia cercetării

2.1 Aria cercetării

Cercetarea realizată pe teme ‘’Individualizare și identitate prin lectură – cartea ca lume interioară’’, a avut loc în municipiul Petroșani în lunile aprilie – mai ale anului 2015. Cercetarea pe care am realizat-o cuprinde 64 de personae, și anume student.

2.1.1.Populația cercetării

Populația cercetării a cuprins câțiva dintre studenții Universității din Petroșani. Am optat pentru această categorie socială, considerând-o reprezentativă temei de cercetare.Am efectuat această cercetare pe un eșantion de 64 de subiecți, dintre care 50% sunt de genul masculin , iar 50% sunt de genul feminin. Această egalitate nu este întâmplătoare, întrucât chiar de la debutul cercetării mi-am dorit să observ modul de influențare a lecturii la ambele sexe.

Figura nr.2.1 Sex

Datorită faptului că am ales să intervievez studenții nu am o categorie vastă de vârstă, deci pot afirma că aproximativ toți subiecții au vârsta cuprinsă între 18-25 ani, și numa 3,10% se încadrează în vârsta de 26-35 ani.

Figura nr.2.2 Vârsta

Un alt element de identificare al studenților respondenți ar fi venitul de care dispun aceștia. În ceea ce privește venitul persoanelor chestionate pot afirma că din cauza faptului că sunt studenți, principala ocupație este studiatul de aceea nu pot avea un loc de muncă, dar principala sursă de venit este cel al părinților.Deci, predominat este venitul sub 800 lei, puțin mai mult de un sfert se încadrează între 801-1000 lei, și cei mai puțini dintre respondenți se încadrează între 1001-1500 lei, adică 6,30%.

Figura nr.2.3Venitul lunar familiar

2.2 Metodologia cercetării

Adevăratul cititor, la fel cu adevăratul drumeț, e acela care citește de dragul de a citi, care-și face din satisfacțiile ce-i procură lectura deprinderi superioare și care nu obosește niciodată.”Perpessicius ,Memorial de ziaristică(sursa online:ahttp://www.centrul-cultural-pitesti.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=225:despreaalectura&catid=65:revista-arges-noiembrie-2006&Itemid=112).
Lectura constituie un fenomen, deopotrivă social și psihologic, atingând categorii variate ale populației, cu nivele diverse de posibilități și pregătire profesională, de cultură. Fiind o temă de o complexitate deosebită, am optat în favoarea acesteia considerât-o atât actuală cât și de o importanță deosebită pentru societatea modernă. Am folosit ca metodă de cercetare utilizând ancheta sociologică. Prin urmare ca instrument de cercetare am folosit chestionarul tipărit (vezi anexa 1), iar completarea prin autoadministrare . Deci pentru a avea rezultatul dorit chestionarul este unul intențional pe un număr de 64 de persoane. Pentru a fi cât mai accesibil și facil, am realizat un chestinar pe înțelesul tuturor, astfel este constituit din 22 de întrebări, iar după conținut avem 3 întrebări factuale, iar de opinie 19. După încheierea fazei de teren am recurs la prelucrarea datetelor. Pentru ca cercetarea să aibă un rezultat de succes, în prima fază am controlat cu atenție toate chestionarele pentru a mă asigura de completitudine și exactitatea acestora. Apoi am trecut la a doua fază cea de prelucrare secundară, adică postcodificare (întrebarea 1) și tabulare. Realizând tabele de frecvență (vezi anexa 2) ,am trecut la tabelele de corelație (vezi anexa 3). Această efectuare a tabelelor de frecvență și de corelație sunt elaborate cu ajutorul programului SPSS la calculator.

Capitolul III

Analiză și interpretarea datelor

3.1.Timpul acordat lecturii

Lectura este comunicarea de la autor la cititor, ea reprezentând simultan și succesiv toate elementele comunicării. În prealabil cititorul este cel care culege informații pentru formarea personalitații sale.Indiferent de sex, lectura trebuie să fie cea care ne formează pentru viitor. Astfel în conformitate cu timpul care îi este acordat lecturii, aceasta își poate exterioriza efectele.

Figura nr.3.1.Importanța lecturii

În cercetarea de față prin corelarea variabilelor sex și importanța lecturii(vezi anexa 3,tebel nr.1) am obținut o diferență semnificativă dintre genul masculin și genul feminin.Deci rezultatul corelării acestor doua întrebări este îmbucurător, deoarece mai mult de jumătate dintre cei chestionați lecturează cel mai des, iar mai puțin de jumătate adică 43,70% citesc mai rar, surprinzător sau nu sunt persoane care nu citesc niciodată se identifică cu un procentaj de 1,6%.

Figura nr.3.2. Recitiți cărți care v-au făcut să vă simțiți bine?

Timpul este cea mai importantă resursă de care avem nevoie cu toții. Cititul cărțilorfavorizează îmbunătățirea conexiunii neuronale și la intensificarea capacității de memorare. Cărțile sunt cele care ne deschid al treilea ochi, acel sentiment fabulos de deconectare față de lumea autentică. Suntem imprevizibili datorită tainelor din care este constituit spiritul uman astfel încat putem parcurge de nenumărate ori aceeași opera, același lucru mi l-au confirmat și repondenții chestionați cu 46,90%, din cauza numeroaselor surse de informare (televiuziune, internet, radio etc.) nu mai sunt cointeresați să parcurgă în mod repetat cărțile, si care se indentific aproximativ cu jumatate din întregul procentaj. În dependentă de carte ,unele persoane nu le mai recitesc deoarece nu au aceeași senzație desfătătoare în această categorie se include o zecime dintre subiecții participanți la cercetare. Putem observa raportul părerilor în (vezi anexa 3 tabel nr.3) că respondentele se simt la fel de bine când recitesc aceleași cărți iar subiecții de genul masculin sunt de parere că nu recitec cărțile odată citite.

Figura nr.3.3.Faceți pauze în timpul lecturii?

Oricât de ocupat ai fi, trebuie să găsești timp ca să citești. Altfel vei capitula în fața ignoranței.- Confucius Cartea este precum o piatră prețioasă ,dacă nu o șlefuiești atunci nu are nici o valoare. Afirm din răspunsurile subiecților că cei mai mulți sunt interesați să finalizeze ceea ce iși propun să citească, adică 75% ,iar cei care fac pauze se identifică cu 25%.

Figura nr.3.4 Citiți mai multe cărți în același timp

Citirea mai multor cărți în același timp iți poate provoca o întortocheală de gânduri , de aceia majoritatea respondenților aleg să citească treptat diferite cărți ,identificându-se cu 70,30%, dar aproximativ 30% se regăsesc în cei care citesc mai multe cărți odată.

Figura nr.3.5.Săriți pagini în timpul lecturii?

Există două tipuri de cititori: cei care citesc ca să-și amintească și cei care citesc ca să uite. – William Lyon Phelps Deci, putem observa vizual ca majoritatea(90,60%) acordă atenție maximă lecturii, dar mai puțin de 10% obișnuiesc să sară peste pagini.

3.2.Viziunea generală asupra lecturii

Încă din fragedă copilărie cartea ar trebui să fie cel mai bun prieten.Citind creierul nostru poate devein un laborator nesfârșit de cuvinte.Fiecare dintre noi avem o viziune clară față de lectură, în această cercetare de față am remarcat o gamă variată de idei ,preferințe și efecte.

Figura nr.3.6. Ce reprezinta lectura?

Marea majoritate (70,30%) consideră lectura , hrană pentru spirit, iar mai mult de un sfert consideră o modalitate de a-și petrece timpul și totuși 1,60% o consideră pierdere de timp ceea ce putem deduce din corelarea (vezi anexa nr.3 tebelul 4) acestei întrebări că acești respondenți lecturează doar pentru că li se cere în cadrul universității. Corelând această întrebare cu sexul ,am observat o diferență fundamentală între genuri .Genul masculin definesc lectura ca hrană pentru spirit cu un procentaj de 78,1% dar, sexul opus caracterizează lectura cu 28,10%, o modalitate de a-și petrece timpul, tot aici se încadrează și valoare de 1,60% ca pierdere de timp.

Figura nr.3.7 Cu ce scop citiți?

V-ați pus vreodată întrebarea ‘’eu de ce citesc?’’. Din propria-mi experiență pot afirma că eu de multe ori mi-am pus această întrebare, și consider că cititul este foarte important pentru mine ,și pentru fiecare dintre noi . Există o imensitate de motivații pentru care se citește cum ar fi: evadarea din retaliatea; ca să înveți lucruri noi; ca să explorezi propria persoana sau lumea din jur; ca să te distrezi etc.. În studiul de față mi-am propus să examenez anumite caracteristici ale lecturii. Scopurile și efectele care le exercită asupra noastră lecturile sunt diverse de exemplu subiecții chestionați au răspuns mai mult de jumătate că scopul pentru care citesc este informarea iar, pe același loc se plasează cu un procentaj de 14,10% deconectarea și documentare profesională, putin peste 5 % se indentifică promovarea socială. Pentru a observa diferența dintre sexe raportată la scopul pentru care se citește (vezi anexa nr.3, tabel nr.5). Încă din momentul când reflectam asupra alegerii temei mi-am propus ca prin acest studiu să observ diferența viziunii dintre sexe.După prelucrarea datelor realizânt o corelare a acestor doua întrebari am constatat cu o diferență aproximativ de 10% că genul masculin au ca scop informarea în urma cititului. În egalitate sunt indiferent de sex deconectarea și documentarea profesională, iar genul feminin sunt mai captivate să lectureze pentru promovare socială cu o diferență de aproximativ 10% față de genul masculin. Dar avem și un raport dintre ceea ce reprezintă lectura cu scopul lecturii (vezi anexa nr.3, tabel nr.6).Indiferent de ce reprezintă lectura pentru fiecare subiect ,majoritatea consideră că lecturează pentru informare și deconectare .Însă cei care o consideră o modalitate de a-și petrece timpul citesc cu scopul de promovare socială sau documentare profesională.

Figura nr.3.8.Ce efecte au asupra dvs. lecturile?

Am putea compara lectura cu o floare , câte petale are atât și efecte.Unul dintre efectul cu care se identifică o mare parte dintre subicții chestionați este bunăstarea psihică sau beatitudine sufletească cu 76,60%, pe al doilea loc se plaseaza cu 64,10% cei care prin lecturare iși calmează nervii , un efect la fel de important prin care mă regăsesc și eu este bucuria intrinsecă cu aproximativ 50% ,apoi puțin mai mult de un sfert se regăsesc cei care le ofera o stare de toropeală plăcută. Spre marea nefericire există cărți care le oferă cititorului o stare de somnolență 20,30%, iar 12,50% au efect de adrenalină și cu aproximativ 6% se regăsesc cei care se plictisesc și au o stare de repulsie.

3.3 Preferințele în lectură

Există o gamă variată de cărți.Un procentaj de 67,20% prefer cărți de dezvoltare personală, pe aceeași treaptă se clasifică cultura generalăsi biografii, memorii, jurnale cu aproximativ 36%. O mulțime de subiecți sunt impresionați de literatura artistică sau beletristică cu 23,40%, cu o deosebire nu prea mare se acordă atenție cărților de sănătate , medicină, I.T., știintă și tehnică. Cointeresații de limbi stăine și ghiduri, hărți se identifică cu un procent aproximativ de 23%.Mai puțin citite sunt cele din sfera științelor umaniste ,hobby, design și artă, iar la o egalitate sunt plasate cele de gastronomie, drept si religie.

Figura nr.3.9Cel mai des lecturați?

Inconștient sau nu, este ușor pentru un tânăr obișnuit cu un ritm alert al vieții pline de gadget-uri sa-și umple orele libere cu lecturi electronice (21,90%) sau audio (9,40) dar totuși în topul preferințelor se clasează cele tipărite (68,80%).

Figura nr.3.10 Sub ce formă preferați cărțile?

În dependență de ce cărți preferă cititorul merge în locul potrivit unde iși poate procura astfel de cărți. Deci dacă sunt persoane care preferă cărțile electronice sau audio, atunci nu are cum să iși procure de la bordură sau anticariat.Însă cel mai ușor și preferabil pentru subiecți sunt cele procurate de la librărie (53,10%). Mai mult de un sfert dintre respondenți preferă cumpărarea online deoarece astfel poți găsi o varietate mai mare și acestea pot fi gasite la oferte avantajoase. Se identifică cu un procentaj foarte mic de 4,70% persoane care iși procură cărți , morivul fiind unul atrăgător adică având un preț mai mic.Cu 1,20% se manifestă si persoane care iși procură cărți de la bordură ,ele fiind foarte vechi pe unele persoane le impresinează.

Figura nr.3.11 De unde obișnuiți să cumpărați carți?

Cunoști un om după cărțile pe care le citește. – Ralph Waldo Emerson, astfel putem analiza preferințele subiecților și am observant ca cele mai preferate sunt romanele și cărțile de psihologie. Din răspunsurile respondenților remarcăm faptul că aceștea preferă romane: Fluturi, Singur pe lume, Bel ami,Orașe de hârtie, Iluzii, O viață, Ultima noapte de dragoste, Maitreyi, Nuntă în cer, Temă pentru acasă, Dragostea nu moare, Mândrie și prejudecată etc.iar psihologice: Puterea de convingere, Calea spre success, Supă de pui pentru suflet, Cartea asta îți va salva viața, Scretul, Lasă grijile, începe să trăiești, Secretele inovației etc..Spre uimirea noastră în societatea de astăzi există și persoane care nu sunt impresionați de cărți aceștea se identifică cu aproximativ 30% , dintre care 6% nu iși amintesc cărți care să îi fi marcat ,asta însemnând că nu atât de mult au fost impresionați de acestea.

Figura nr.3.12. Titlul unei cărți care v-a influențat pozitiv

Figura nr.3.13. Influența cărților de psihologie aplicată

Procesele necesare punerii în joc a percepției, gândirii, planificării, dorințelor și luării de decizii sunt evenimente conștiente. Aceste procese o constituie psihologia aplicată, iar din perspectiva subiecților o consideră importantă cu 64,10%, cu 12,50% se remarcă cei care le citesc dar cu neîncredere și cei care le aplică cu încredere , și doar cu aproximativ 11% nu citesc astfel de cărți.

Să citești cărți bune este ca și cum ai purta o conversație cu cei mai de seamă oameni ai secolelor trecute. – Descartes. Cartea este cea mai bună armă de apărare , iar pentru a putea folosi această armă subiecții chestionți (un sfert peste jumătate) preferă să discute despre acestea cu colegii, prietenii. Uneori impresia în urma lecturii poate rămâne o taină cu acest răspuns s-au identificat 21,90%, la o distanță foarte mare se află cei care discută cărțile cu familia de numai 3,10%.

Figura nr.3.14 Cu cine preferați să discutatți cărțile?

Televizorul este pentru mine un mod foarte bun de a mă educa. De fiecare dată când cineva pornește televizorul, mă duc în altă cameră ca să citesc o carte. – Groucho Marx

Chiar dacă este la modă ecranizarea operelor clasice se poate deduce foarte clar din imaginea de mai jos că totuși primează simpatia pentru variant scrisă a operelor (82,85%), însă mai puțin de un sfert au declarat (17,20%) că le place filmul.

Figura nr.3.15. Cartea sau filmul?

3.4 Cartea – instrument de modelare spirituală

Cartea este mica mobilă a minții noastre, motorul spiritului, unealta care vine în ajutorul lenei de a gândi, insuficienței noastre, cum și bucuriilor sufletului, Emile Faguet. Inteligența spirituală nu contribuie doar la împlinirea unei persoane, ci și la dezvoltarea culturilor și a popoarelor. Orice ființă umană, din orice comunitate, dispune de o inteligență spirituală care nu se subscrie unei anumite dogme. Mai mult, toate ființele umane au înscrise în codul genetic dorința de a realiza ceva în viață și nevoi spirituale precum fericirea, starea personală de bine și aprecierea frumuseții și a culturii. În contextul crizei spirituale care ne afectează în prezent, dezvoltarea inteligenței spirituale deschide noi și nebănuite orizonturi în însăși devenirea noastră ca ființe umane. Dacă am avea curajul să pornim într-o lungă și continuu călătorie de autodescoperire prin lectură ar fi cea mai frumoasă realizare a vieții.O puternică valoare am dorit să accord subiectilor identificându-se cu un personj literar, astfel văzând ce ascunde fiecare în el. Un procentaj mare (78,10%) dintre respondenți nu au dorit să-și exprime punctul de vedere poate din cauza indimidării, considerând că dacă vor nominaliza personajele care îi reprezintă vor dezvălui prea mult din personalitatea sa. Mai mult de jumătate dintre cei care s-au identificat cu personaje (56,90%) au considerat că au tangențe cu personaje din cărți clasice, vechi (Otilia, Felix, Făt-Frumos, Degețica, Robin Hood etc.) , aș putea explica acest fenomen prin faptul că personajele alese de către subiecți sunt personaje autentice. Însă aproximativ 43% dintre cei care s-au identificat sunt pasionați de ficțiune , de aceea se caracterizează cu următoarele personaje (Cristian Grey, Pip, Holden Caulfield, toda Buntaro etc.).

Figura nr.3.16 Identificare cu un personaj literar

V-ați pus vreodată întrebarea, Dacă ar fi să scrieți o carte despre ce ar fi aceasta? Sincer de foarte multe ori, am fost marcată de cărțile de psihologie, și aș acorda o importanță covărșitoare emoțiilor în dezvoltarea personală. Aceasta este propria mea părere, dar să vedem ce părere au respondenții referitor la natura cărții pe care ar vrea să o scrie. Dintre cei care și-au confirmat răspunsul se regăsesc cu 21,90% psihologie, biografiile sunt preferate de aproximativ 10% dintre student, fiindcă sunt impresionați de personalități din antichitate. Fiecare dintre noi suntem diferiți și în același timp avem personalități diferite de aceea se regăsesc într-un anumit domeniu, iar pe aceeași treaptă se regăsesc persoane care ar scrie despre sport, I.T., romane și autobiografiicu un punctaj de 6,30%.Războiul și Aventura se remarcă cu 4,70%, cu mai puțin de 1% se prefer a scri despre sfaturi utile în viață. O varietate de păreri există datorită diferenței dintre noi, deci cu 1,60% se identifică: politica, invenții, modă, ficțiune, artă, acțiune etc..

Figura nr.3.17 Despre ce ați scrie o carte?

3.5 Motivele din cauza cărora cititul nu mai este la modă

Un răspuns simplu ar fi: da, cărtile sunt încă la modă, altfel nu ar mai exista librării, poate doar anticariate. Dar trebuie mai întâi de toate să vedem motivele din care nu mai poate fi la modă. Dintre toți respondenții chestionați spun că vina este în noi adică, nu mai există acel interes.Un motiv la fel de important consideră ei sunt programele TV (31,30%). Cu un procentaj aproximativ de 30% se situiază prețurile prea mari și acea răbdare pentru citit.

Figura 3.18 Cititul mai este la modă?

Din corelația (vezi anexa nr.3, tabel nr.9) extragem cea mai semnificativă concluzie , chiar dacă studenții nu sunt interesați ,ei oricum citesc pentru promovare socială sau documentare profesională. De la această idee pot deduce că subiecții se informează pe baza literaturii de specialitate care îi ajută pentru formarea lor ca specialiști.

Concluzii

1. Hotărârea studenților de a citi are la bază în principal considerarea acesteia drept hrană pentru spirit. Altfel spus 70.3% dintre ei vad în lectura unei cărți posibilitatea de a se implini spiritual (Tabelul 2, Anexa 2)

2. Un pic peste un sfert dintre sudenți citesc zilnic. Un alt sfert citest o dată la câteva zile. Comasate cele două ponderi ne arată că jumatate dintre studenții citesc susținut. Dacă adaugăm la acestia și pe cei care citesc săptămânal atunci avem o imagine încurajatoare asupra lecturii în rândul studențimii. În urma realizării corelației dintre sex și frecvența cu care se citește a rezultat că subiecții de sex feminin citesc mai mult decât cei de sex masculin (Tabelul 1, Anexa 3)

3. Ierarhia motivelor după care nu se mai citește atât de mult ca înainte este arătă astfel: lipsa de interes a subiecților, atractivitatea programelor tv și lipsa de răbdare a studentului în a citi o carte (Tabelul 21, Anexa 2).

4. În principal studenții citesc pentru a se informa (64,1%), dar și pentru deconectare sau documentare profesională (ambele cate 14,1%) (Tabelul 5, Anexa 2)

5.În ciuda progresului tehnologic studenții preferă să citescă materiale în forma tiparită (68,8%) în pofida celor electronice

6. Există o puternnică influentă asupra cititirului din perspectiva celor citite, nu mai puțin de 70% dintre subiecți recunoscând această influentă (Tanelul 12, Anexa 2)

7. În cele mai multe cazuri (75%) cărțile citite suscită discuții între prieteni (Tabelul 16, Anexa 2).

ANEXA NR.1

CHESTIONAR

Stimată doamnă, stimat domn!
Realizez o cercetare care-mi este utilă în elaborarea lucrării mele de licență.În acest scop, va rog să mă ajutați cu raspunsurile dvs în vederea cunoașterii personalității dumneavoastră ca cititor și a modului în care acestea vă influentează sau nu în dezvoltarea personală. Răspunsurile dvs sunt anonime,cele câteva întrebări legate de vârsta, sexul, nivelul de instruire, etc., fiindu-mi necesare în vederea prelucrării statistice a datelor.
Vă multumesc!

1.Cum obișnuiți să vă petreceți timpul liber? ______________________________________________

2.Din punctual dvs. de vedere, lectura reprezintă :
2.1 Hrană pentru spirit
2.2.O modalitate de-mi petrece timpul
2.3 Pierdere de timp
2.4 Alta,și anume______________________________________________

3. Cât de des lecturați?
3.1 Zilnic
3.2 O dată la câteva zile
3.3 Săptămânal
3.4 O dată pe lună
3.5 Niciodată

4. Cu ce scop citiți? (se marchează varianta principală ce corespunde interesului dvs)
4.1 Informare
4.2 Deconectare
4.3 Documentare profesională
4.4 Promovare socială
4.5 Alte scopuri, și anume_______________________________________

5. Din lista următoare cel mai des lecturezi (3 alegeri posibile)
5.1 Artă, Arhitectură, Design
5.2 Beletristică
5.3 Biografii, Memorii, Jurnale
5.4 Călătorii, Ghiduri, Hărți
5.5 Cultură Generală
5.6 Dezvoltare Personală
5.7 Drept
5.8 Gastronomie
5.9 Hobby
5.10 It , Computere
5.11 Limbi Străine
5.12 Sănătate, Medicină și Farmacie
5.13 Religie
5.14 Știință și tehnică
5.15 Științe Umaniste

6.Ce efecte au asupra dumneavoastră lecturile? (marcați 3 efecte principale)
6.1 Bucurie intrinsecă
6.2 Adrenalină
6.3 Stare de „toropeală plăcută”
6.4 Calmarea nervilor
6.5 Bunăstare psihică
6.6 Plictiseală
6.7 Somnolență
6.8 Stres
6.9 Repulsie
6.10 Altele (specificați)________________________________________________________

7. Ce fel de cărți preferați?
7.1 Cărțile sub formă tiparită
7.2 Cărțile electronice,pe tabletă/calculator
7.3 Cărțile audio

8. De unde obișnuți să cumpărați cărți?
8.1 Librărie
8.2 Online
8.3 Anticariat
8.4 La bordura

9. Cu ce personaj literar vă identificați cel mai bine?
9.1 _____________________________________________________________________
9.2 Nu mă identific cu nici un personaj literar.

10. Încercați să vă amintiți titlul unei cărți citite care v-a influențat pozitiv
10.1 ________________________________________________________
10.2 Nu m-a influențat pozitiv nici o carte
10.3 Nu-mi amintesc

11.Recitiți cărți care v-au făcut să vă simțiți bine la un moment dat?
11.1 DA și mă fac să mă simt mereu la fel de bine.
11.2 DA, dar nu mai au mereu același efect plăcut
11.3 NU

12. Ce influență are asupra dumneavoastră lectura cărților de psihologie aplicată de tipul„Cum să…” ?
12.1 Aplic cu încredere sfaturile oferite
12.2 Mă determină să îmi pun multe întrebări despre viața pe care o am
12.3 Le citesc, dar cu neîncredere
12.4 Nu citesc astfel de cărți.

13. Discutați cărțile citite cu:
13.1 Prieteni,colegi
13.2 Familia
13.3 Cu nimeni

14. Faceți pauze în timpul lecturii?
14.1 Da
14.2 Nu (citesc pană finisez capitolul respectiv)

15.Obișnuiți să citiți mai multe cărți în același timp?
15.1 Da
15.2 Nu

16. În timpul lecturii, obișnuiți să săriți peste unele pagini?
16.1 Da
16.2 Nu

17. Dacă s-a întâmplat să citiți cartea în urma vizionării filmului,care dintre ele v-au impresionat mai mult?
17.1 Cartea
17.2 Filmul

18. Motivele din cauza cărora cititul nu mai este la modă:
18.1 Lipsa de răbdare al studentului
18.2 Programele TV
18.3 Lipsa de interes
18.4 Prețuri prea mari ale cărților
18.5 Alta,si anume____________________________________

19.Dacă ar fi să scrieți o carte,despre ce ar fi aceasta?
___________________________________________________

20.Sex 21.Vârsta
20.1 feminim 21.1 18-25
20.2 masculin 21.2 26-35
21.3 36-45
21.4 46-55
21.5 peste 55
22.Venit lunar
22.1 sub 800 lei
22.2 801 – 1000 lei
22.3 1001 – 1500 lei
22.4 1501 – 2000 lei
22.5 2001 – 3000 lei
22.6 peste 3000 lei

ANEXA NR.2

Tabelul nr.1 Întrebarea 1
Petrecerea timpului liber

Tabelul nr.2 Întrebarea 2
Importanța lecturii

Tabelul nr.3 Întrebarea 2, variabila 4
O altă viziune față de lectură

Tabelul nr.4 Întrebarea 3
Frecvența lecturii

Tabelul nr.5 Întrebarea 4
Scopul lecturii

Tabelul nr.6 Întrebarea 5
Lecturile cele mai frecvente

Tabelul nr.7 Întrebarea 6
Efectele lecturării

Tabelul nr.8 Întrebarea 7
Ce fel de cărți preferați?

Tabelul nr.9 Întrebarea 8
De unde obișnuiți să cumpărați cărți?

Tabelul nr.10 Întrebarea 9, variabila 2
Cu ce personaj literar va identificați?

Tabelul nr.11 Întrebarea 9, variabila 1
Personajul cu care vă identificați ?

Tabelul nr.12 Întrebarea 10
Influența cărților

Tabelul nr.13 Întrebarea 10, variabila 1
Denumirea cărții

Tabelul nr.14 Întrebarea 11
Recitiți cărți care v-au făcut să vă simțiți bine?

Tabelul nr.15 Întrebarea 12
Influența cărților de psihologie aplicată

Tabelul nr.16 Întrebarea 13

Discutați cărțile citite

Tabelul nr.17 Întrebarea 14

Faceți pauze în timpul lecturii?

Tabelul nr.18 Întrebarea 15

Citiți mai multe cărți în același timp ?

Tabelul nr.19 Întrebarea 16

Săriți pagini in timpul lecturării?

Tabelul nr.20 Întrebarea 17
Cartea sau filmul?

Tabelul nr.21 Întrebarea 18
Cartea mai este la modă?

Tabelul nr.22 Întrebarea 19

Dacă ar fi să scrii o carte, despre ce ar fi aceasta?

Tabelul nr.23 Întrebarea 20

Sex

Tabelul nr.24 Întrebarea 21

Vârta

Tabelul nr.25 Întrebarea 22
Venit lunar

ANEXA NR.3

Tabel de corelația nr.1
Corelarea întrebării nr.20 (Sexul) cu întrebarea nr.3 (Cât de des lecturați?)

Tabel de corelație nr.2
Corelarea întrebării nr.3 (Cât de des lecturați?) cu intrebarea nr.18 (Motivele din cauza cărora cititul nu mai este la modă?)

Tabe de corelație nr.3
Corelarea întrebării nr.20 (Sex) cu întrebarea nr.11 (Recitiți cărți care v-au făcut să vă simțiți bine la un moment dat?)

Tabel de corelație nr.4
Corelarea întrebării nr.20 (Sex) cu întrebarea nr.2 (Din punctul dvs. de vedere , lectura reprezintă?)

Tabel de corelație nr.5

Corelarea întrebării nr.20 (Sex) cu întrebarea nr.4 (Cu ce scop citiți?)

Tabel de corelație nr.6
Corelarea întrebării nr.2 (Din punctul dvs. de vedere , lectura reprezintă?) cu întrebarea nr.4 (Cu ce scop citiți?)

Tabel de corelație nr.7
Corelarea întrebării nr.3 (Cât de des lecturați?) cu întrebarea nr.4 (Cu ce scop citiți?)

Tabel de corelație nr.8
Corelarea întrebării nr.22 (Venitul lunar) cu întrebarea nr.8 (De unde obișnuiți să cumpărați cărți?)

Tabel de corelație nr.9
Corelarea întrebării nr.18 (Motivele din cauza căroracititul nu mai este la modă?) cu întrebarea nr.4 (Cu ce scop citiți?)

Lista figurilor din text

Figuraanr.1 Factorii care interacționează în dezvoltarea individului …………………..13

Figura nr.2 Harta analfabetismului din Romania (1948) ……………………………………15

Figura nr.3Rata analfabetismului din România (2011) ……………………………………..15

Figura nr.4 Sex …………………………………………………………………………………………….27

Figura nr.5 Vârta ………………………………………………………………………………………….28

Figura nr.6 Venit lunar ………………………………………………………………………………….28

Figura nr.7 Importanța lecturii ……………………………………………………………………….30

Figura nr.8 Recitiți cărți care v-au făcut să vă simțiți bine? ………………………………..31

Figura nr.9 Faceți pauze în timpul lecturii? ………………………………………………………32

Figura nr.10 Citiți mai multe cărți în același timp? ……………………………………………32

Figura nr.11 Săriți pagini în timpul lecturii? …………………………………………………….33

Figura nr.12 Ce reprezintă lectura? …………………………………………………………………33

Figura nr.13 Cu ce scop citiți? ………………………………………………………………………..34

Figura nr.14 Ce efecte au asupra dvs. Lecturile? ……………………………………………….35

Figura nr.15 Cel mai des lecturați? ………………………………………………………………….36

Figura nr.16 Sub ce formă preferați cărțile? ……………………………………………………..36

Figura nr.17 De unde obișnuiți să cumpărați cărți? ……………………………………………37

Figura nr.18 Titlul unei cărți care v-a influențat pozitiv …………………………………….38

Figura nr.19 Influența cărților de psihologie aplictă ………………………………………….39

Figura nr.20 Cu cine preferați să discutați cărțile? …………………………………………….39

Figura nr.21 Cartea sau filmul? ………………………………………………………………………40

Figura nr.22 Identificarea cu un personaj …………………………………………………………41

Figura nr.23 Despre ce ați scrie o carte? ………………………………………………………….42

Figura nr.24 Cititul mai este la modă? …………………………………………………………….42

Bibliografie

1. AbrahamaA.aMoles,iSociodinamique de la culture, Mouton et Cie, 1967

2.Barthes Roland,Plăcerea textului, Ed.Echinox, Cluj, 1994

3.Bondrea Aurelian, Sociologia culturii, Ed. Didactică și pedagogică, București, 1981

4. Călinescu George, Istoria literaturii romane ,Ed. Litera internațional, București, 2001

5. Cucoș Constantin, Pedagogie, Editura Polirom, Iași , 2006

6. Fulger Valentin, Sociologie Generală, Universitatea din Petroșani, 2015

7.Fulger Valentin, Ghid de proiect în științele socioumane, Universitatea din Petroșani, 2010

8.NeculauaAdrian,aComportamentașiacivilizație,vEd.științificăașiaenciclopedică,București,apud.R.Florian, 1979

9. Pârvulescu Ion, Ridzi Raluca, Sociologia Familiei, Editura Focus, Petrosani,2004

10. Simmel Georg, Cultura filosofică, Ed. Humanitas, București, 1998

11. Stănciulescu Elizabeta, Teorii sociologice ale educației, Ed. Polirom, Iași, 1996

12.Stegar Irinel, Ghidul cercetării sociologice, Ed.Focus, Petroșani, 2012

13. http://dexonline.ro/definitie/individualizare

14.http://www.creeaza.com/referate/psihologie-psihiatrie/Rolul-personalitatii-in-diferi825.php

15. http://dexonline.ro/definitie/familie

16.http://www.scritub.com/sociologie/FAMILIA13135.php

18ahttp://www.analizeeconomice.ro/2014/03/harta-analfabetismului-in-romania.html

19.http://dexonline.ro/definitie/factor

20. http://irkocc.ru/help/210-krug-chtenija-i-chitatelskie-interesy-chitatelejj.html

21. https://monitorcultural.wordpress.com

22.ahttp://www.centrul-cultural

pitesti.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=225:despreaalectura&catid=65

revista-arges-noiembrie-2006&Itemid=112
23.https://istoriiregasite.wordpress.com/2010/03/10/inventii-in-istorie-cartea

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Individualizare Si Identitate Prin Lectura – Cartea Ca Lume Interioara (ID: 154237)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Individualizare Si Identitate Prin Lectura – Cartea Ca Lume Interioara

Copyright Notice

Textele Literare Care Au Ca Temă Copilăria

. Perioada Renasterii Si A Iluminismului

Edmondo DE Amicis Si Universul Infantil

Clasici Ai Miniaturii Pianistice Romanesti

Literatura Pentru Copii

Tentatia Autenticitatii In Romanele Lui Mircea Eliade

Copyright Notice

Similar Posts