INDIVIDUALITATEA BAZINULUI HIDROGRAFIC AL RÂULUI BÂRLAD [304177]

CAPITOLUL 2

INDIVIDUALITATEA BAZINULUI HIDROGRAFIC AL RÂULUI BÂRLAD

2.1. [anonimizat] o suprafață de 7354 km2 (Ujvary, 1972), desfășurându-se în partea de est a României, în cea mai mare parte în cadrul Podișului Bârladului (una din cele patru subunități majore ale Podișului Moldovei).

O porțiune restrânsă din arealul său (aproximativ 15 % [anonimizat]) aparține Câmpiei Române (Câmpia de terase a Tecuciului) (fig. ); dată fiind mutarea gurii de vărsare a râului Bârlad în râul Siret cu 10 [anonimizat] a cursului, am considerat că aparțin bazinului Bârladului atât porțiunea situată de o parte și de alta a vechiului curs (satele Liești și Bucești) cât și porțiunea care este traversată de cursul canalizat (inclusiv satele Salcia și Condrea).

Fig. 1 – Așezarea geografică a [anonimizat], cursul superior (bazinul Bârladului amonte de confluența cu Racova) se desfășoară exclusiv în cadrul Podișului Central Moldovenesc; [anonimizat] – [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat] „Geografia României”, vol. V, [anonimizat] (sudul axtrem al acestuia) [anonimizat] a [anonimizat] – Siret, subunitate a [anonimizat].

[anonimizat], acesta din urmă fiind cel mai mare râu al României după debit (222 m3/s la Galați), [anonimizat] (mai important) de pe această parte. Lungimea totală a râului Bârlad este de 246,9 km (Ujvary, 1972) și în aceste condiții debitul său la vărsare este de numai 6,38 m3/s ([anonimizat] o lungime ceva mai mare (278,8 km), o suprafață bazinală cu puțin mai mică (7042 km2), însă un debit mediu la vărsare de aprox. 45 m3, deci de șapte ori mai mare). Diferența de debit dintre cele două râuri (la vărsare), în condițiile unei cvasiegalități în ce privește suprafața bazinală și lungimea se explică prin caracterul climatic mai arid și mai cald (îndeosebi în sezonul cald al anului) [anonimizat], de unde își adună apele Bistrița.

Fig. 2 – [anonimizat] a bazinului hidrografic al Bârladului;

[anonimizat].

Bazinele hidrografice vecine cu Bazinul Bârladului sunt: [anonimizat] ([anonimizat] o mare porțiune a [anonimizat]. 2); [anonimizat] (o [anonimizat], ai Siretului: Stănița, Săgnița, Icușești, Râpaș, [anonimizat], Tamași, Răcătău, Pâncești, Rogoaza, Polocin); spre est: Jijia (bazinele aferente acesteia: Tătarca, Comarna, Bohotin) și Prutul (bazinele: Moșna, Huși, Mușata, Elan, Horincea, Chineja – fig. 3); [anonimizat] o serie de bazine afluente tot Siretului: Covurlui, Suhurlui, Gerul (acestea fragmentează Podișul Covurlui), Călmățui (curge exclusiv în cîmpie).

Fig. 3 – [anonimizat], foarte aproape (sub 1 km) de

cumpăna de ape estică a bazinului Bârladului (sept. 2010).

Fig. 4 – Unitățile administrative (județele) de pe teritoriul bazinului hidrografic al râului Bârlad.

Forma bazinului Bârladului este de pană, alungit pe direcția nord – sud (165 km);pe direcția vest – est (lățime)bazinul are 73 km, undeva la nord de Vaslui; la sud de Bârlad, lățimea bazinului se reduce la 47 km.

Din punct de vedere administrativ, cea mai mare parte aparține județului Vaslui (4431 km2 – toată zona centrală), urmat de județele: Bacău (1120 km2, în fâșia vestică), Iași (721 km2 – în nord), Galați (677 km2 – în sud-est și sud), Neamț (240 km2 – în nord-vest) și Vrancea (165 km2 – în sud-vest) (fig. 4).

Așadar, bazinul Bârladului se află în estul extrem al țării, una din regiunile sărace ale României, dar beneficiază de avantajul statutului de regiune de tranzit, atât între nordul și sudul Moldovei, cât și între România și Republica Moldova (prin punctul de trecere Albița – Leușeni), ceea ce evident, favorizează turismul de tranzit și poate sta la baza unui turism mult mai bine organizat, incluzându-l și pe cel cultural.

Un alt avantaj al poziției geografice este cel al amplasării în cadrul bazinului Bârladului a două municipii importante la nivelul acestei părți a României (Vaslui și Bârlad), primul dintre ele fiind chiar reședința județului Vaslui, județ care cuprinde, așa cum arătam mai sus, mare parte (mai mult de jumătate) din teritoriul de care ne ocupăm.

2.2. Istoricul cercetărilor

Podișul Moldovei, ca regiune geografică a României a fost abordat până în momentul actual în mai multe lucrări geografice, fiind prezentat atât fizico – cât și economico – geografic, turismul înscriindu-se în a doua categorie. Sunt lucrări (L. Badea și Maria Sandu, 2010) în care predomină abordarea reliefului, dar majoritatea lucrărilor sunt complexe, astfel că este atins și subiectul „potențialul turistic și valorificarea sa”; astfel de lucrări sunt: Podișul Moldovei, Natură, om, economie (V. Băcăuanu și colab., Ed. Științifică și Enciclopedică, 1980), Geografia României, vol. IV, Regiunile pericarpatice (Editura Academiei, 1992), România, Podișuri și dealuri (M. Ielenicz și I. Săndulache, Ed. Universitară, 2008), etc.

În lucrarea “Județele României Socialiste”, apărută la Editura Politică, în anul 1969, autorii (Ioniță Anghel, Gheorghe P. Apostol, Gheorghe Bobocea, ș.a.) enumeră o serie de obiective turistice din județele Vaslui, Iași, etc, atât din orașe cât și din mediul rural de atunci (în unele cazuri în prezent sunt orașe), inclusiv monumente religioase (statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare de la Podu Înalt, Movila lui Burcel, etc).

În tratatul „România. Natură, om, economie”, apărut la Editura Științifică în 1974, Victor Tufescu afirmă: „În ansamblu, Podișul Bârladului a fost, în vechime, o zonă acoperită de întinși codri, cu cea mai mare grupare a satelor de răzeși, țărani liberi ca și moșnenii din Țara Românească (P. Poghirc, 1972). În descrierile unor călători care au străbătut Moldova în veacurile trecute, Dealurile Bârladului erau caracterizate drept partea cea mai intens populată («Din toată Moldova, acesta este ținutul cel mai frumos și mai tare locuit») scria Paul de Alep, pe la mijlocul secolului al XVII-lea). În prezent este o regiune agricolă cerealieră, dar și cu vii și livezi, cu mari suprafețe păduroase în nordul Podișului Central Moldovenesc și în partea înaltă a Colinelor Tutovei.” Deși nu conține aprecieri stricte asupra capitolului de turism în „Dealurile Bârladului”, regiunea este apreciată ca fiind frumoasă, bine locuită și cu multe păduri, adică întrunește unele condiții esențiale pentru dezvoltarea turismului.

Fig. 5 – Fragment din Harta turistică a Podișului Moldovei, din lucrarea “Podișul Moldovei. Natură, om, economie”, V. Băcăuanu și colab., 1980; linia roșie = cumpăna de ape a bazinului hidrografic Bârlad.

În anul 1978, geografii ieșeni C. Swizewski și D. Chiriac publică articolul intitulat: „Funcția turistică factor de dezvoltare a unor așezări rurale din Moldova”. Autorii întocmesc și o hartă la scară mai mică de 1:1000000, intitulată: „Așezări rurale din Moldova cu potențial turistic”. Pe această hartă sunt grupate satele pe categorii cum ar fi: „localități de interes etnografic” – din bazinul Bârladului sunt redate localitățile: Tansa, Schitu Stavnic, Izvoru Berheciului, Zăpodeni, Glăvănești, „monumente istorice de arhitectură și artă”, precum: M. Dobrovăț, „campinguri, hanuri și popasuri turistice”, precum ar fi în localitățile: Sîrbi, Berheci, ș.a. Pentru anul 1978 articolul este unul bun, însă, ca majoritatea lucrărilor științifice realizate în acea perioadă, demagogia comunistă transpare în conținutul său.

În ghidul turistic “România – Ghid atlas al obiectivelor turistice”, alcătuit de V. Cucu și M. Ștefan (Editura Sport – Turism, 1979), de asemenea sunt enumerate și chiar descrise o serie de obiective turistice antropice, dar și naturale (păduri, rezervații, etc) din arealul bazinului Bârladului (mai multe în județele Vaslui și Iași).

În lucrarea Podișul Moldovei, Natură, om, economie (Ed. Științifică și Enciclopedică, 1980), autorii realizează un capitol nu foarte vast, dar bine documentat și structurat, intitulat „Potențialul turistic și valorificarea sa”, completat în mod inspirat și cu o hartă numită

Fig. 6 – Harta turistică a județului Vaslui, conținută de ghidul „Județul Vaslui”, din seria „Județele Patriei”, Editura Sport – Turism, 1980 (autori P. Iosub și A. Zugravu).

„Turismul în Podișul Moldovei” (scara aproximativ 1:1000000) – vezi Fig. 5. În această hartă,

autorii (V. Băcăuanu, N. Barbu, Maria Pantazică, Al. Ungureanu, D. Chiriac) se folosesc de o bază alcătuită din suprafețele împădurite, rețeaua hidrografică principală, rețeaua de șosele și rețeaua de căi ferate din Podișul Moldovei, peste care adaugă obiectivele turistice, grupate în două categorii: „I. Fondul turistic cultural și II. Fondul turistic natural” – vezi Fig. 5.

În jurul anului 1980 văd lumina tiparului la editura Sport – Turism și ghidurile din seria „Județele patriei” (de exemplu, „Județul Vaslui” realizat de autorii P. Iosub și A. Zugravu), lucrări coordonate de secția de propagandă comunistă a fiecărui Comitet județean și fapt care se reflectă în conținutul respectivelor cărți, „îmbâxit” de laude aduse conducerii de partid și stat din vremea aceea. Cu toate acestea, lucrările conțin și informații prețioase referitoare la turismul din acea vreme din cele șase județe ale bazinului Bârladului, inclusiv hărți turistice – vezi fig. 6.

În tratatul “Geografia României, vol. IV (Regiunile pericarpatice)”, publicat în anul 1992 la Editura Academiei, autorii prezintă pentru Podișul Moldovei (inclusiv bazinul Bârladului) și unele obiective turistice (dar nu mai multe decât în lucrarea precedentă, din 1980, a colectivului de la Iași, condus de V. Băcăuanu) localizate îndeosebi în orașe (orașele sunt descrise în acest tratat la fiecare subunitate geografică în parte, cu tot cu istoricul lor și cu obiectivele turistice mai importante). Din această carte spicuim paragraful de mai jos (de la pag. 446, Capitolul 6.1.9. – “Așezările din Podișul Moldovei”, “Așezările rurale”): “Localitățile cu disponibilități balneoclimatice (Strunga, Răducăneni, Drînceni, ș.a.) sau cu potential turistic (Ruginoasa, Cotnari, Mircești, Dragomirna, Dobrovăț, Poieni, Ipotești) se vor dezvolta în continuare în aceste direcții, prin dotarea lor cu unități de profil și vor deveni astfel centre de atracție a unui număr mai mare de oameni nu numai din orizontul local, ci și din alte regiuni ale țării.”

De asemenea, prezentări foarte frumoase și chiar abundente ale obiectivelor turistice din toate orașele de la timpul acela din bazinul Bârladului (aceleași cu cele de azi: Vaslui, Bârlad, Tecuci, Negrești, Huși – la limită) și chiar și din împrejurimi se pot găsi în ghidul întocmit în 1998 de profesorii Gh. Vlăsceanu și I. Ianoș, intitulat “Orașele României” (Casa Editorială “Odeon”, București).

În tratatul „Geografia României, vol. V, Câmpia Română, Valea Dunării Românești, Delta Dunării, Podișul Dobrogei, Platforma Continentală a Mării Negre” (Editura Academiei, 2005), la Câmpia Tecuciului (parte a Câmpiei Galațiului și aceasta, la rândul ei subdiviziune a Câmpiei Buzău – Siret, compartimentul nord-estic al Câmpiei Române) este prezentat municipiul Tecuci, inclusiv cu o serie de obiective turistice ce pot fi vizitate în acesta.

În lucrarea „România. Podișuri și dealuri”, apărută în anul 2008 la Editura Universitară din București, autorii (M. Ielenicz și I. Săndulache) prezintă caracterele generale ale turismului în Podișul Moldovei, din care cităm următorul pasaj referitor la zona de sud a acestuia: „În sudul Podișului Moldovei, obiectivele turistice mai însemnate sunt dispersate în câteva localități, majoritatea în lungul Bârladului. Astfel, în Vaslui există o ctitorie a lui Ștefan cel Mare și monumentul voievodului; în apropiere de Podu Înalt se află un monument ridicat în amintirea victoriei acestuia asupra oștii otomane la 1476. În Bârlad, alături de câteva monumente religioase din secolele XVI – XVII există un parc renumit și edificii din secolele XIX – XX, iar la Huși, cunoscut încă din timpul lui Ștefan cel Mare pentru podgoriile sale, sunt o vinotecă de ordin național și edificii din secolele XV – XIX.”

CAPITOLUL 3

CADRUL GEOGRAFIC AL BAZINULUI HIDROGRAFIC BÂRLAD ȘI IMPORTANȚA PENTRU TURISM A ACESTUIA

Cadrul natural

3.1.1. Caracterizare geologică

Bazinul hidrografic al Bârladului se desfășoară exclusiv pe roci sedimentare dispuse monoclinal sau orizontal, aparținând Platformei Moldovenești, Depresiunii Bârladului și Promontoriului Nord – Dobrogean.

Fundamentul este în cea mai mare parte proterozoic rigid, alcătuit din roci metamorfice cu intruziuni magmatice, în timp ce în sudul extrem acesta este format din rocile specifice Dobrogei de Nord (granite, diabaze, calcare cretacice); fundamentul coboară pe direcția nord – sud, cât și de la est la vest. Platforma Moldovenească este despărțită de Depresiunea Bârladului de către falia Fălciu – Plopana, falie profundă (crustală). Depresiunea Bârladului a funcționat ca arie de sedimentare intensă în Mezozoic, timp în care unitățile vecine (în primul rând Platforma Moldovenească și Masivul Nord Dobrogean) erau emerse și afectate de eroziune. Începând cu Paleogenul, Depresiunea Bârladului funcționează ca un tot împreună cu Platforma Moldovenească. Numele de „depresiune” se referă la caracterul său subsident din timpul Mezozoicului și care a dus la formarea unei cuverturi sedimentare mai groase per total decât în cazul unităților vecine.

Cuvertura sedimentară a Platformei Moldovenești și a Depresiunii Bârladului se încheie cu depozite sarmațiene, respectiv pliocene și cuaternare; de la nord spre sud, formațiunile sunt tot mai tinere, indicând sensul în care s-au retras apele (în tot Podișul Moldovei), adică de la nord spre sud; astfel, în Bazinul Bârladului situația este următoarea: între limita nordică și o linie Bacău – Vaslui predomină net sarmațianul superior (argile, marne, nisipuri, calcare oolotice); între linia Bacău – Vaslui și paralela orașului Bârlad, pe interfluvii predomină formațiuni meoțiene (cuprinzând și așa-numitele „cinerite de Nuțasca – Ruseni”), în timp ce spre baza versanților se întâlnesc aceleași depozite sarmațiene superioare ca în nordul bazinului; la sud de paralela orașului Bârlad, până spre confluența cu Berheciul, situația este asemănătoare întrucâtva cu cea de la nord de Bârlad, în sensul că spre firul văilor se întâlnesc depozite mai vechi (ponțian – dacian), în timp ce pe interfluvii apar stratele romanian – cuaternare; acestea din urmă includ și așa – numitele „pietrișuri de Bălăbănești” (Sficlea, 1980), sincrone și asemănătoare cu pietrișurile de Cândești (specifice Podișului Getic, dar care ajung și în această zonă și aflorează pe dreapta Siretului, până la nord de Adjud, în cadrul Subcarpaților).

În Câmpia Tecuciului predomină net formațiunile cuaternare, atât cele de terasă (terasele Bârladului) cât și cele eoliene (nisipuri), specifice zonei Hanu Conachi; acestea din urmă apar pe stânga Bârladului, de la Tecuci până la vechea confluență cu Siretul (fig. 5).

Fig. 7 – Harta geologică a bazinului hidrografic al râului Bârlad

Relația dintre alcătuirea geologică și turismul cultural în bazinul Bârladului este una discretă, dar ea există. Astfel, în siturile arheologice pot fi găsite unelte făurite din roci dure care se pot întâlni în zonă (fie roci „în loc”, fie bucăți de rocă dură remaniate prin intermediul aluviunilor din albiile, luncile sau terasele râurilor). De asemenea, o cunoaștere bună a geologiei zonei poate contribui decisiv la buna conservare a monumentelor istorice și de arhitectură, în speță împotriva alunecărilor de teren (favorizate de prezența argilelor și marnelor în cadrul Bazinului Bârladului). De asemenea, din calcare oolitice specifice Podișului Central Moldovenesc sau din cineritele meoțiene de Nuțasca – Ruseni, specifice Colinelor Tutovei, pot fi întâlnite temelii ale unor clădiri vechi (sau chiar și ziduri ale acestora).

Fig. 8 – Eșantion de calcar de Repedea (specific Podișului Central Moldovenesc).

Relieful

În bazinul hidrografic al râului Bârlad predomină net (peste 85 %) relieful deluros și de podiș, mai precis subunități ale Podișului Moldovei (dar care frecvent nu au aspect de podiș, ci de dealuri) și numai 15 %, în cursul inferior, aparține Câmpiei Române (Câmpia Tecuciului).

Altitudinea maximă este de 561 m în Dealul Doroșanu (Fig. 7), localizat în zona de vest a bazinului Bârlad și în cea de nord a Colinelor Tutovei (Ielenicz și Săndulache, 2008);

Fig. 9 – Dealul Doroșanu (561 m) – vedere dinspre nord, de pe șoseaua Spria –

Izvoru Berheciului (mai 2018).

de altfel, Colinele Tutovei reprezintă unitatea geografică cea mai înaltă din zonă, ca efect al prezenței aici a rocilor ceva mai dure decât în restul Podișului Bârladului, este vorba de cineritele de Nuțasca – Ruseni (Băcăuanu și colab., 1980). Altitudinea medie a Podișului Bârladului este de numai 250 m, în timp ce nivelul general al culmilor este la 300 – 400 m (fig. 8).

Energia de relief (sau adâncimea fragmentării reliefului) pentru tot Podișul Bârladului este de 150 – 200 m, dar ea ajunge pe alocuri în Colinele Tutovei și în Podișul Central Moldovenesc să depășească 300 m (Băcăuanu și colab., 1980).

Pantele se mențin la aprox. 3o, sau chiar sub această valoare pe platourile și culmile interfluviale, în jur de 5o în cazul versanților conformi cu structura (spinări de cuestă), 10 – 15o pe versanții văilor simetrice (consecvente), 15 – 20o pe frunțile de cuestă (orientate de regulă spre nord – vest și nord) (Băcăuanu și colab., 1980, cu completări). Foarte importantă pentru relieful bazinului Bârlad este structura monoclinală (stratele înclină de la nord – vest către sud – est), în funcție de care văile pot fi consecvente (Zeletin, Tutova, Berheci), subsecvente (Racova, Bârladul superior, Vaslui, Crasna, Lohan), obsecvente (afluenții de dreapta ai Racovei, ai Bârladului superior, etc). Văile subsecvente sunt însoțite pe partea lor sudică sau sud-estică de cueste, mai bine exprimate fiind Coasta Racovei, Coasta Crasnei, Coasta Lohanului.

Fig. 10 – Harta hipsometrică a bazinului hidrografic al râului Bârlad

Interfluviile din zona nordică (Podișul Central Moldovenesc) frecvent sunt sub formă de platouri (suprafețe structurale) dar și de culmi, rezultate din restrângerea prin eroziune a unor astfel de platouri (pe un astfel de platou este situată, spre exemplu, Mânăstirea Hadâmbu).

Fig. 11 – Peisaj tipic pentru Podișul Central Moldovenesc (satul Hadâmbu, județul Iași, mai 2018).

Rețeaua hidrografică este mai complicată, mai ramificată în treimea nordică a bazinului Bârladului și mai simplă, exclusiv longitudinală în treimile mijlocie și inferioară, aceasta pe fondul tinereții reliefului în centru și sud, în timp ce nordul este mai vechi ca vârstă a exondării. Sensul actual de evoluție a rețelei de văi este de la unul longitudinal, la transversal; văile longitudinale sunt primele care apar și treptat ele dezvoltă afluenți cu direcție inclusiv transversală.

Relieful fluviatil este reprezentat de terase, lunci și albii. Terasele sunt în general puține (mai dezvoltate și prezente aproape la toate cursurile sunt terasele de: 5 – 8 m, 20 – 25 m, 60 – 70 m, 100 – 110 m și numai la Bârladul mijlociu și inferior – terasa de 130 – 135 m). Luncile Bârladului și afluenților săi sunt clare, bine dezvoltate încă de pe cursul superior, având aici lățimi de câteva sute de metri, în timp ce spre cursul inferior lunca Bârladului ajunge la 1- 2 km; grosimea aluviului este de 2 – 10 m (Posea, Popescu, Ielenicz, 1974, citați de Băcăuanu și colab., 1980). În general văile din Colinele Tutovei și nordul Podișului Covurlui (deși, evident, nu sunt glaciare) au forma literei U, așadar versanți concavi, aceasta pe fondul acumulărilor intense realizate de către torenții și pâraiele din lateral, precum și de către pânzele de apă formate pe versanți în timpul ploilor torențiale. Aceste procese se datorează în primul rând defrișărilor și utilizării precumpănitor ca teren agricol (arabil și pășune) a suprafețelor de versant și secundar, datorită faciesului nisipos pliocen care predomină în aceste sectoare; se poate vorbi de o îmbătrânire prematură a rețelei hidrografice din această zonă (Filipescu, 1950, citat de Băcăuanu și colab., 1980).

După Diana Urziceanu, 1967, în sectorul dintre Siret și Prut (inclusiv Bazinul Bârladului), patul albiilor este constituit din nisipuri fine, cu diametrul mediu al particulelor între 0,1 și 1 mm, cu coeficient ridicat de deformare atât în plan cât și în adâncime (dinamică accentuată, rapidă, a albiilor de râu atât în spațiu cât și în timp, n.n.).

Fig. 12 – Valea Zeletinului avale de Podu Turcului (mai 2018).

Relieful nu prea înalt (400 – 600 m) și pantele de asemenea moderate (10 – 20o) sau mici (0 – 5o) fac posibilă traversarea bazinului Bârladului pe toate direcțiile, nu numai în lungul văilor principale ci și transversal; există o rețea densă de drumuri care, practic, racordează fiecare localitate (drumuri precum: Bacău – Vaslui, Bacău – Bârlad, Vaslui – Roman, Vaslui – Iași, Adjud – Bârlad, Vaslui – Huși – Albița, Bârlad – Murgeni, etc). Astfel, racordul localităților la drumuri oferă distanțe scurte pe șosea între satele apropiate, fără necesitatea ocolirii. Situația aceasta este favorabilă dezvoltării turismului în perspectivă apropiată sau mai îndepărtată (nu toate drumurile menționate sunt asfaltate sau, chiar dacă sunt, sunt și puternic degradate).

Pe ”boturile” de terasă, mai ales acolo unde sunt luturi, se pot găsi urme arheologice care, amenajate, ar putea constitui obiective de turism cultural.

Clima

Date fiind poziția geografică pe suprafața globului terestru (45o35' – 47o05' latitudine nordică) și altitudinea bazinului hidrografic al Bârladului (16 – 560 m), radiația solară globală primită de acesta variază între 117 kcal/cm2/an în nordul extrem și 122,5 kcal/cm2/an în zona confluenței cu Siretul (în sud).

Una din caracteristicile climatului îndeosebi din Podișul Bârladului este etajarea parametrilor climatici (atât temperatura și precipitațiile dar și vântul), astfel că rezultă pe de o parte un climat mai cald și mai arid al culoarelor de vale și respectiv un climat mai răcoros și mai umed al culmilor interfluviale. Pe văi cantitățile medii multianuale de precipitații scad la sub 500 mm, în timp ce pe interfluvii ele cresc la peste 550 și chiar peste 600 mm. Temperatura medie anuală este de 8…9o C și chiar sub 8o C pe interfluvii și crește la 9…10o C pe văi, cu mențiunea că pe cursul inferior (zona Tecuci) valorile cresc la peste 10o C.

Fig. 13 – Evoluția temperaturilor medii lunare și a precipitațiilor medii lunare la stația meteorologică Bârlad

în perioada 1955 – 1978 (după ”Județele Patriei”, 1980).

Temperatura medie a lunii ianuarie este mult mai uniformă pe teritoriul bazinului Bârlad, ea fiind predominant în intervalul – 3… – 4o C; numai pe valea Bârladului și pe cursul inferior al afluenților acestuia valorile coboară la sub – 4o C.

Pentru luna iulie valorile oscilează între peste 21o C la Tecuci, 20…21oC pe culoarele principale de vale, 18 – 20o C pe interfluviile scunde și medii și sub 18oC pe interfluviile înalte îndeosebi din zona de NV a bazinului.

Se înregistrează între 30 și 60 zile de iarnă (temperatura maximă diurnă sub 0oC), adică între 9 și 12 % din numărul zilelor anului. Zilele de vară (temperaturi maxime diurne de peste 25oC) sunt în medie în număr de 50 – 98 pe an, dar se pot înregistra numai în intervalul martie – noiembrie pentru jumătatea sudică a bazinului și numai în intevalul aprilie – octombrie pentru jumătatea nordică.

Numărul zilelor tropicale (temperatura maximă diurnă peste 30o) este cuprins între 40 și 10, ele fiind posibile cu precădere în intervalul iunie – august, dar mai rar și în intervalul aprilie – octombrie, ca efect al continentalizării maselor de aer cald, în timpul insolației puternice din zilele senine.

În ceea ce privește regimul eolian, acesta este influențat puternic de configurația reliefului și de poziția Podișului Moldovei la exteriorul Carpaților Orientali (direcția dominantă în acest spațiu este nord – sud, adică paralel cu marginea munților); pe culoarele de vale, direcția dominantă a vântului este dată de orientarea respectivelor văi (la Bârlad predomină direcțiile: nord, cu 28 %, sud, 13,5 %, sud-vest, 11 % și nord-est, 10 %; la Vaslui predomină direcțiile: nord-vest, 28 %, sud-est, 15,5 % și nord, 11 %).

Viteza medie a vântului crește de la nord spre sud, iar calmul atmosferic scade de la nord spre sud; de exemplu, la Botoșani viteza medie a vântului este cuprinsă între 1 și 4 m/s, iar la Galați – între 2 și 6 m/s. Pe anotimpuri, mai liniștite sunt vara și toamna. Calmul atmosferic variază între 11 % la Galați și 35 % la Suceava. Cele mai mari valori ale calmului se înregistrează toamna și cele mai mici – primăvara.

Putem deduce de aici că iarna și primăvara nu sunt anotimpuri prielnice pentru practicarea turismului în Podișul Moldovei în general și în bazinul Bârladului în special, rămânând anotimpurile de vară și de toamnă mai prielnice pentru această activitate. De altfel, iarna este neprielnică nu doar din cauza vântului ci și din pricina temperaturilor scăzute, a zăpezii, viscolului, etc. În anotimpul de iarnă rămâne practcabil, în opinia noastră, doar turismul de afaceri, adică acel tip de turism care nu necesită neapărat activități în aer liber.

Apele

Rețeaua hidrografică a bazinului Bârlad este alcătuită din colector (Bârladul) și afluenții acestuia. Râul Bârlad are traseul în forma semnului de întrebare (formă dobândită ca efect al atragerii râului către zona de coborâre de pe Siretul inferior, dar și al ridicării Podișului Covurlui, cf. Sficlea, 1980).

În jumătatea sudică rețeaua hidrografică este predominant longitudinală (orientată nord – sud), iar în cea nordică, pe lângă cursurile longitudinale se adaugă cele orientate vest – est (transversale).

Pe partea dreaptă sunt următorii afluenți: Buda, Racova, Mitocul, Horoaia, Simila cu afluentul Bogdana, Tutova, Pereschivul (format din unirea Pereschivului Mare cu Pereschivul Mic), Berheci cu afluentul Zeletin; pe stânga afluenții mai importanți sunt: Sacovăț, Stavnic, Rebricea, Vaslui, Crasna (cu afluentul Lohan), Jăravăț, Corod (Corozel) (fig. 12).

Fig. 14 – Râul Bârlad în zona orașului Vaslui; (9 aprilie 2018).

Toate râurile (inclusiv Bârladul) izvorăsc și curg din/prin Podișul Moldovei, astfel că le putem numi autohtone (Ielenicz și Săndulache, 2008), având drept caracteristice debitul mic (6 m3/s la Bârlad, frecvent sub 1 m3/s la afluenți) și fluctuațiile mari de debite, mergând până la secarea completă în perioadele secetoase mai ales din jumătatea a doua a verii.

Există numeroase iazuri, create pe văile mai importante în scopul regularizării debitelor și al creșterii peștelui: Pușcași (pe Racova), Solești (pe Vaslui) – ambele în apropiere de Vaslui, Pogana pe Tutova, Râpa Albastră pe Simila, Mânjești pe Crasna, Căzănești pe Stavnic, Ezătura (la Negrești), etc.

Importanța turistică a acestor lacuri poate fi una mare, dacă s-ar amenaja locuri de plajă pe malurile lor în zonele unde este posibil scăldatul și dacă s-ar amenaja locuri bune pentru pescuit sportiv.

Apele subterane, în speță cele freatice, sunt în general sărace și discontinue, cu excepția zonelor de luncă, unde frecvent sunt amenajate fântâni, mai ales la contactul cu versantul. Aceste fântâni sunt folosite zilnic de populația autohtonă, ceea ce le face utilizabile și de către eventualii turiști.

Fig. 15 – Iazul Solești de pe valea râului Vaslui (mai 2018).

Fig. 16 – Iazul Pușcași de pe valea râului Racova (aprilie 2018).

Fig. 17 – Bazinul hidrografic la râului Bârlad – rețeaua hidrografică

Vegetația, fauna și solurile

Caracteristică pentru bazinul Bârladului este întrepătrunderea dintre silvostepă (pe văi) și pădurile de foioase (pe interfluvii); silvostepa pătrunde dinspre sud către nord, ajungând până la nord de Negrești, în timp ce pădurile de foioase „coboară” către sud până la Nicorești pe malul drept și până la sud-vest de Berești, pe malul stâng. Este vorba de păduri alcătuite predominant din stejar, tei și carpen, însă spre nord (îndeosebi pe dreapta Bârladului) apar și păduri de fag și carpen. Importanța turistică a acestor păduri este deosebită, ele fiind o sursă de aer curat, liniște, un loc perfect pentru relaxare sau chiar pentru drumeții; în plus, având în componență tei (predomină teiul argintiu – Tilia tomentosa), în perioada de înflorire a acestuia (de regulă luna iunie) ele îi delectează pe potențialii turiști cu mirosul deosebit; aceleași flori de tei reprezintă, de

Fig. 18 – Pădure de foioase în amestec în Podișul Central Moldovenesc, în apropiere de

satul și Mânăstirea Dobrovăț; mai 2018.

asemenea, o importantă sursă meliferă; spre axul văii Bârladului sunt păduri de silvostepă (care alternează cu terenurile agricole), alcătuite din stejar brumăriu, arțar tătărăsc și stejar pedunculat; de asemenea, în tot bazinul Bârladului pot fi întâlnite păduri plantate de salcâm (îndeosebi în scop antierozional, pe versanți, pe coaste), care au importanță meliferă și răsfață eventualii turiști cu mirosul deosebit de la momentul înfloririi (de regulă în luna mai) (fig. 16).

Fauna din silvostepă este dominată de rozătoare (hârciog, popândău, șoarece de câmp, dar și iepure), în timp ce în pădurile de foioase predomină mamifere precum căpriorul, mistrețul, vulpea, lupul, etc. Cu excepția rozătoarelor de talie mică, majoritatea prezintă importanță cinegetică; în iazurile amenajate în zonă trăiesc diferite specii de pești (se poate organiza pescuit sportiv), iar acolo unde a crescut stuf, papură, pipirig sau rogoz, adică mai ales către coada lacului, unde s-a produs colmatarea, cuibăresc numeroase specii de păsări, unele din ele având, de asemenea, valoare cinegetică.

Solurile care predomină în silvostepă sunt cernoziomul și cernoziomul cambic, mai puțin cernoziomul argiloiluvial, soluri deosebit de fertile, care ar putea susține eventualele ferme agroturistice care s-ar putea dezvolta în zonă; în sectorul cu pădure predomină net solurile argiloiluviale (în primul rând sol brun luvic și sol brun argiloiluvial); la trecerea de la silvostepă spre arealul pădurilor de foioase, pretutindeni se interpun solurile cenușii (Geanana și Florea, 1986), niște soluri care prezintă și caracteristici de molisoluri (au orizont A molic), dar și de argiluvisoluri (de regulă prezintă orizont Bt cu multă argilă); aceste soluri cenușii apar doar în Podișul Moldovei și mai puțin în Nordul Dobrogei Fig. 19 – Harta claselor de sol din bazinul Bârladului.

și în Subcarpații Curburii, așadar doar în partea de est a țării; solurile de pădure (argiloiluviale) sunt ceva mai greu de lucrat decât cernoziomurile din silvostepă, însă ele sunt suficient de fertile pentru agricultură.

Cu precădere în zonele cu pădure cad cantități de precipitații ceva mai mari decât în silvostepă, iar solurile argiloiluviale oferă condiții foarte bune pentru pajiști, ceea ce poate susține, de asemenea, dezvoltarea fermelor agroturistice, dată fiind și tradiția în ceea ce privește creșterea cornutelor mici și mari în acest teritoriu (fig. 18).

Fig. 20 – Harta utilizării terenurilor în bazinul râului Bârlad (după Corine Land Cover, 2000, cu modificări).

Fig. 21 – Orizontul A ocric (închis la culoare) și orizontul Bt (deschis) ale unui sol argiloiluvial, vizibile datorită utilizării agricole și eroziunii de versant, în bazinul Racovei (vest de Vaslui); 9 aprilie 2018.

3.2. Cadrul antropic

În bazinul hidrografic al râului Bârlad se află patru localități urbane, dintre care trei sunt municipii (Vaslui, Bârlad, Tecuci), un oraș (Negrești), 106 comune și 604 sate (fig. 24).

Cel mai mare centru urban din această regiune este municipiul-reședință Vaslui, urmat îndeaproape de municipiul Bârlad. La polul opus, orașul Negrești are cel mai redus efectiv demografic și cea mai slabă dezvoltare economică dintre localitățile urbane din acest spațiu geografic. Orașele Vaslui, Bârlad și Negrești sunt în județul Vaslui, iar orașul Tecuci se află în județul Galați.

Municipiul Vaslui este situat în Podișul Central Moldovenesc, în zona de contact cu Colinele Tutovei, la 110-170 m alt, la poalele Dealului Chițoc (262 m alt.), în zona de confluență a râului Vaslui cu râul Bârlad. Înregistrează o suprafață de 10,35 km2. Istoric: săpăturile arheologice efectuate în perimetrul orașului (în 1958) atestă că așezarea este locuită

Fig. 22 – Aspect din centrul Municipiului Vaslui (aug. 2018).

neîntrerupt din Neolitic și până în prezent. Prima mențiune documentară datează din 1375. În timpul domniei lui Alexandru cel Bun, localitatea era oraș și punct de vamă. Într-un document din 28 mai 1444, Vasluiul apare consemnat ca târg, iar în 1470 devine reședință domnească a lui Ștefan cel Mare. În sec. XVI-XIX orașul Vaslui a evoluat lent, cu o ușoară înviorare prin construirea liniei de cale ferată Bârlad-Vaslui în anii 1882-1886 și înregistrează o dezvoltare accentuată după 1968, când devine reședința județului omonim. Este declarat municipiu la 27 iulie 1979. Are în subordine 5 localități componente: Bahnari, Brodoc, Moara Grecilor, Rediu, Viișoara (Ghinea, 2000).

Municipiul Bârlad este situat pe râul Bârlad, între prelungirile de SE ale Colinelor Tutovei și cele de SV ale Colinelor Fălciului, la 70-120 m altitudine. Înregistrează o suprafață de 10,2 km2.

Istoric: veche așezare cu vestigii materiale din sec.9 î.Hr. și din sec.4 d.Hr. Este menționat documentar pentru prima data, în 1174, într-o cronică rusească, iar ca târg în 1408 și ca punct de vamă, într-un hrisov emis de domnul Alexandrul cel Bun, în anul 1422. În Evul Mediu a fost primul centru meșteșugăresc și comercial al Țării de Jos a Moldovei. Declarat municipiu la 17 feb. 1968 (Ghinea, 2000).

Fig. 23 – Aspect din centrul Municipiului Bârlad (aug. 2018).

Municipiul Tecuci este situat în partea de nord a câmpiei omonime, la 50 m alt., pe râul Bârlad, la confluența cu Tecucel. Înregsitrează o suprafață de 15,5 km2. Istoric: așezarea apare menționată documentar pentru prima dat la 20 mai 1134, ca târg și punct de vamă (Ghinea, 2000). Târgul Tecuci era un important centru de tranzit și de schimb pentru negustorii din țările de la nordul și de la vestul Moldovei, ca și pentru cei din regiunile limitrofe. Și în prezent orașul Tecuci este nod de comunicație: nod feroviar care dispune de patru direcții de orientare a liniilor ferate (spre Galați, Iași, Mărășești și Făurei) și nod rutier (spre Galați, Bârlad, Tișița, Tg. Bujor), cărora li se adaugă drumuri locale, spre localitățile rurale vecine, ceea ce evidențiază poziția de intersecție (răscruce) a acestui oraș. Declarat municipiu la 17 feb. 1968.

Fig. 24 – Așezările umane din bazinul hidrografic al râului Bârlad

Fig. 25 – Aspect din Tecuci (zona Gării CFR) (aug. 2018).

Orașul Negrești este situat în Podișul Central Moldovenesc, la 120 m alt., pe stânga râului Bârlad, în zona de confluență cu râul Velna, la 31 km NV de municipiul Vaslui. Înregistrează o suprafață de 3,9 km2. Istoric: localitatea apare menționată documentar în perioada 1590-1591, iar în 1845 este consemnată ca târg într-un hrisov domnesc. Ulterior a devenit centru comercial și meșteșugăresc de interes local.

Declarat oraș la 17 feb. 1968. Are în componența administrativă 6 sate: Căzănești, Cioatele, Glodeni, Parpanița, Poiana, Valea Mare (Ghinea, 2000).

Populația urbană a înregistrat o creștere ușoară în ultimii cinci ani, responsabil pentru această situație este fenomenul de migrație internă din spațiul rural spre cel urban (tabel nr. 1).

Tabel nr. 1 – Evoluția numărului populației urbane în perioada 2012-2016

(după INS)

În prezent, la nivelul anului 2018, numărul populației urbane este în creștere doar în Municipiul Vaslui, pe când în celelate orașe a înregistrea o ușoară scădere (fig. ).

Fig. 26 – Numărul populației urbane în anul 2018

(după http://www.insse.ro)

Densitatea populației urbane la nivelul anului 2016 este de 9.798 loc./km2 în municipiul reședință Vaslui, 7.176 loc/km2 în municipiul Bârlad, 2.910 loc./km2 în municipiul Tecuci și 2.684 loc/km2 în orașul Negrești.

Consultând Strategia de dezvoltare economico-socială a județului Vaslui cu orizontul de timp 2013-2020 am sintetizat următoarele aspecte demografice și economice care caracterizează acest spațiu geografic:

”În ceea ce privește analiza pe grupe de vârstă a populației urbane, cele mai bine reprezentate sunt grupele de vârstă din segmentul activ. Grupele de vârstă sub 15 ani sunt mai puțin populate, ca urmare a schimbărilor sociale din ultimele două decenii, dar tendința generală este una de creștere. Populația vârstnică este mai puțin reprezentată în tabloul demografic al vârstelor populației urbane, acesta fiind un rezultat al migrării spre rural din anii precedenți. Proporțiile grupelor de vârstă ce depășesc vârsta activă scad brusc, influențând semnificativ indicatorii demografici. Dacă se păstrează condițiile actuale, în următorii 15-20 de ani îmbătrânirea demografică se va accentua foarte mult și în urban, creând probleme sociale importante.

O situație demografică deosebită, cu implicații importante pe termen mediu și lung, este dată de ponderea scăzută a populației tinere. Sporul natural în urban este pozitiv, dar acest fapt nu se datorează unui număr foarte mare de nașteri, ci doar incidenței mai ridicate a nașterilor față de cea a deceselor populației vârstnice care, după cum am arătat mai sus, este destul de slab reprezentată în urban. De aceea, sporul natural înregistrat în perioada actuală nu va avea o contribuție semnificativă la creșterea demografică urbană. Drept urmare, peste aproximativ 15-20 de ani, se vor înregistra atât o accentuare a îmbătrânirii demografice dar și un deficit de forță de muncă.

Termenul care este asociat în general situației din mediul rural al acestui spațiu geografic este sărăcia. Diferența dintre sate și orașe este mare, chiar în contextul în care centrele urbane nu sunt foarte dezvoltate. Situația existentă în mediul rural este cea care a determinat caracterizările județului Vaslui drept „cel mai sărac din țară”, „polul sărăciei din Uniunea Europeană” etc., etichete care încă sunt „lipite” județului și care nu fac decât să agraveze situația.

Fig. 27 – Satul Valea Caselor (comuna Lipova, jud. Bacău, nordul extrem al Colinelor Tutovei), de dimensiuni mici, răsfirat, situat la distanță de principalele căi de comunicație din zonă.

Cea mai mare comună, după numărul de locuitori, este comuna Zorleni, care are o populație de 9.721 locuitori. Restul comunelor au sub 6.000 de locuitori. Mai mult, aproape jumătate dintre acestea nu au mai mult de 3.000 de locuitori.

Populația este afectată de un proces accentuat de îmbătrânire, care, în realitate, este mai accentuat decât o arată cifrele oficiale, deoarece o parte importantă a populației tinere este plecată la muncă în străinătate sau în alte orașe din țară. Fenomenul de îmbătrânire are toate premisele de a lua amploare în perioada următoare, cu atât mai mult cu cât sporul natural în rural este negativ.

Principalele probleme ale mediului rural din aceast spațiu geografic sunt generate, în mare parte, de nivelul foarte scăzut de dezvoltare economică, ce afectează cronic, de decenii, comunitățile locale. Rata sărăciei atinge cele mai înalte cote din țară iar, prin comparație cu nivelul de trai din satele țărilor dezvoltate din Uniunea Europeană, situația este chiar definită drept dezastruoasă. Un lucru este clar: pentru un vizitator neinițiat, situația satului din bazinul Bârladului este impresionantă”.

Fig. 28 – Satul Dragomirești, jud. Vaslui, pe șoseaua Bacău – Vaslui, de tip răsfirat, cu resurse agricole limitate (pante, soluri argiloase), desfășurat aproape integral pe versant (aprilie 2018).