Indiferent de tipul lucrării pe care trebuie să o redactați (lucrare de seminar, referat, lucrare de licență) există o serie de reguli academice care… [609722]

1 SISTEME DE CITARE

Indiferent de tipul lucrării pe care trebuie să o redactați (lucrare de seminar, referat,
lucrare de licență) există o serie de reguli academice care trebuie respectate. Probabil cunoașteți
multe dintre acestea, dar noi preferăm să vi le reamintim, într- o formulă extinsă, care sperăm să nu
vă sperie, ci să vă fie de ajutor.
Cea mai importantă regulă este cea a dreptului de autor. Lucrările pe care le veți scrie
trebuie să se bazeze pe citirea unei bibliografii. Ideile pe care le întâlniți în lecturile voastre trebuie
însă atribuite pe drept, printr -o trimitere bibliografică, celui care le -a publicat primul și filtrate
printr -o judecată critică personală. Preluarea ideilor altui autor fără a -l menționa se numește
plagiat , indiferent dacă citați frazele exact sau pur și simplu îi reformulați ideile cu cuvintele
voastre. Pentru tipuri de plagiat pentru cum se evită plagierea vă rugăm să consultați
documentul power -point pe care vi l -am trimis .
Motive pentru citare:
Onestitate intelectuală – orice text se sprijină pe cercetările altora.
Câștigarea încrederii cititorului – sursele care nu pot fi verificate nu prezintă încredere.
Cititorul are posibilitatea să -și extindă propria cercetare citind sursele citate.
Cititorul înțelege care e poziția voastră în domeniul cercetării: care este perspectiva
teoretică, cum vă raportați la bibliografia existentă (cu ce sunteți de acord și cu ce nu, ce preluați și care sunt elementele de noutate sau originalitat e).
Citarea unui text se face ori în limba în care a fost scris, ori în traducere română.
Important este să fiți coerenți cu alegerea făcută pe parcursul întregii lucrări. Dacă alegeți să citați în corpul lucrării în traducere puteți da și textul original în note, mai ales dacă este vorba de un text
vechi și varianta în limba străină poate fi utilă. Nu se citează într -o terță limbă (de pildă Montaigne
în engleză). Este de preferat o traducere personală neșlefuită. Singurele situații în care se permite totuși citarea într -o altă limbă decât cea de origine și cea în care vă redactați textul este dacă nu
puteți reproduce o anumită finețe de limbă esențială pentru analiză, sau dacă citați o traducere importantă din punct de vedere istoric (ex: traducerea france ză din 1557 a Metamorfozelor lui
Ovidiu utilizată de Poussin). Dar această alegere trebuie explicată în notă.

2 Citatele mai lungi de trei rânduri se scriu sub forma unui paragraf separat, retras puțin
față de marginea din stânga a textului, și scris cu fonturi mai mici. De exemplu:
O perspectivă similară are Alexandru Pelimon atunci când narează excursia sa prin Valahia
în anul 1858:
„Apropiindu- mă cu adânc respect și destulă venerare de acest monument, bătrâna antichitate se
desvelea dinaintea ochilor mei , cu brațele sale de aramă și de oțel, pentru ca să poată lupta în contra
ordelor barbare, ce făceau odată dese invasiuni. Vedeam parcă urmele Goților, ale Sciților,
Sarmaților, Hunilor și ale Tătarilor, în această gigantescă lucrare, care a putut înfrunta furia și
asprimea timpurilor, spre a putea rămânea până la noi, numai niște semne, ca să ne vorbească despre trecut…”
1.

Dacă din citatul reprodus excludeți un pasaj, acest lucru se marchează prin puncte de
suspensie între paranteze drepte, adică […]; inserarea în citat a unor lămuriri se marchează tot cu
paranteze drepte. Aveți mai jos un exemplu în care un citat în limba engleză este tradus în limba română, păstrându- se însă ortografia originalului și modul în care autorul scrie numele Curții de
Argeș ; remarcați că în nota de subsol numele locului unde a fost publicat textul citat (Londra) este
tradus în limba română. Fragmentul de text exclus din citat este marcat prin […]:
O primă descriere făcută de un călător străin în Valahia este cea a lui William
Wilkinson în 1820:
„Courté d’Argis […] Tot exteriorul este în întregime sculptat în marmură, ceva în stilul
clopotniței Sfântului Ștefan din Viena, dar mult mai elegantă. Aceasta produce un efect foarte
frapant; și, fiindcă și-a păstrat perfect frumusețe a originală, este cu siguranță un monument cu
care valahii se pot mândri în orice parte a Europei.”2

Citarea unor pasaje (sintagmă, frază, paragraf) fără modificări se indică prin ghilimele
și indicarea sursei. În cazul preluării ideilor prin reformulare nu se folosesc ghilimele, dar se trimite
la sursă. Există diverse sisteme de indicare a sursei, dintre care noi vă prezentăm două dintre ele, cele mai frecvent utilizate.

1 Alexandru Pelimon, Impresiuni de călătorie în România , București, Imprimeria Națională a lui Iosif Romanov, 1858,
pp. 31 -32.
2 William Wilkinson, An Account of the Principalities of Wallachia and Moldavia: with Various Political Observations
Relating to Them , Londra , Longman, 1820, p. 14.

3
Sisteme de citare
Există mai multe sisteme de citare, dar toate au în comun necesitatea ca cititorul să
poată identifica exact locul unde se află ideea sau informația citate. Adică, indiferent de tipul de sursă citată sau de suportul material al acesteia, citarea trebuie să includă:
– Numele autorului . În unele sisteme de citare se menționează întotdeauna prenumele și
numele autorului, în alte sisteme de citare prenumele complet se menționează doar la
prima citare, iar începând cu a doua citare prenumele se prescurtează.
– Titlul textului/imaginii/înregistrării audio etc. În unele sisteme de citare titlul se
prescurtează începând cu cea de-a doua citare.
– Când și unde a fost publicat textul . Dacă textul a fost publicat într -un volum colectiv,
trebuie menționat și numele coordonat orului/editorului și titlul volumului colectiv. Dacă
textul este o traducere, trebuie menționat și numele traducătorului. De asemenea, pe
lângă data apariției ediției consultate, se menționează și data apariției primei publicări,
între paranteze drepte.
– Pagina sau paginile la care apar ideile/informațiile citate.
– Toate titlurile citate în note trebuie să se regăsească în bibliografie .
– Toate semnele de punctuație fac parte din sistemul de citare ales și trebuie respectate
întotdeauna. De cele mai multe ori între elementele care constituie o citare (nume, titlu,
data si locul apariției, pagini) se pune câte o virgulă (deci nu cratimă sau punct), dar există
sisteme de citare în care locul publicației și editura se trec între paranteze rotunde.
Indiferent ce mo del alegeți, acesta trebuie urmat în mod coerent în tot aparatul critic. De
exemplu, dacă alegeți să marcați calitatea de editor prin (ed.), trebuie să scrieți (ed.),
adică să prescurtați „editor” prin „ed.” și să folosiți paranteze rotunde absolut de fiec are
dată, atât în notele de subsol cât și în bibliografie.
– Toate notele de subsol se termină printr-un punct .

4 Există două ma ri sisteme de citare: sistemul notă- bibliografie , folosit mai ales în științele
umaniste și sistemul citare între paranteze- listă de referințe, folosit mai ales în științele sociale și
în științele exacte.
I. Sistemul notă -bibliografie
Cel mai folosit ghid de redactare în acest sistem este Chicago Manual of Style . În acest
sistem, sursa ideilor/informațiilor citate se indică prin insera rea unei note de subsol sau a unei note
finale. Aceasta notă este marcată în text printr -un număr, căruia îi corespunde nota propriu -zisă,
plasată în partea de jos a textului (nota de subsol) sau la sfârșitul textului (nota finală). Pentru
lucrările pe car e le veți redacta în timpul facultății este indicat să folosiți note de subsol. Semnalarea
sursei se face în notă, după modelul folosit l a redactarea bibliografiei (vedeți mai jos modelul de
bibliografie I ); prenumele autorului (sau inițiala) precede însă în acest caz numele și se adaugă
pagina de unde a fost extras ă ideea/informația .
De exemplu (vedeți notele de subsol):
La un nivel mai profund, călătoriile patriotice suscită „emoții patrimoniale”3 ce
permeabilizează granițele dintre literatura de călătorie și discursul științific, iar investigarea
relațiilor dintre actul de a călători și conceptualizarea arhitecturii, în care „the work of
imagination”4 joacă un rol important, contribuie la explicar ea fenomenelor prin care o clădire
„invizibilă” devine un „ loc al memoriei”5.
Dacă citați același text de mai multe ori, începând de la a doua citare puteți menționa doar
inițiala prenumelui și puteți prescurta titlul, iar după titlul prescurtat nu mai men ționați locul și data
apariției ci doar pagina. De exemplu:
Prima citare:
Arjun Appadurai, Modernity at Large. Cultural Dimentions of Globalizations , Minneapolis/Londra,
University of Minnesota Press, 1996 , p. 23.
A doua citare:

3 Daniel Fabre, ed., Émotions Patrimoniales , Paris, Éditions de la Maison des sciences de l ’homme, 2013.
4 Arjun Appadurai, Modernity at Large. Cultural Dimentions of Globalizations , Minneapolis/Londra, University of
Minnesota Press, 1996. Pentru o perspectivă teoretică de analiză a relațiilor dintre călătorie și conceptualizarea spațiului
și a arhitecturii, inclusiv utilizând conceptul de imaginație așa cum a fost acesta teoretizat de Appadurai, v. Jilly
Traganou, Miodrag Mitrasanović, Travel, Space, Architecture, Farnham, Ashgate, 2009, în special pp. 4 -27.
5 După Pierre Nora, „un lieu de mémoire dans tous les sens du mot va de l'objet le plus matériel et concret,
éventuellement géogra phiquement situé, à l'objet le plus abstrait et intellectuellement construit”. Pierre Nora, „Entre
mémoire et histoire: la problématique des Lieux”, în Pierre Nora, coord., Les Lieux de mémoire. Tome 1: La
République , Paris, Gallimard, 1984, p. XVII.

5 A. Appadurai, Modernity at Large , pp. 27- 32.

II. Sistemul citare între paranteze -listă de referințe
Acest sistem nu presupune note pe ntru indicarea surselor; ele se semnalează în text, între
parantez e rotunde , imediat după ideea/informația citată. Menționare surselor se face prin pla sarea
între paranteze rotunde a numelui autorului, a datei apariției sursei citate și a paginii dacă este cazul.
Cel mai adesea, între numele autorului și anul apariției sursei citate se pune virgulă, iar înainte de paginile citate se pun două puncte. Dacă citați o reeditare, data primei apariții se menționează între
paranteze pătrate. Dacă alegeți acest al doilea sistem trebuie să alegeți tipul II de bibliografie . În
acest sistem, notele de subsol sunt rezervate exclusiv explicațiilor/completărilor care nu își găsesc
locul în corpul textului, fiindcă ar îngreuna citirea. Acest sistem este folosit mai ales în științele exacte și în științele sociale, în care noutatea unei surse este esențială, motiv pentru care data apariției se menționează imediat după numele autorului. De aceea, acest sistem este mai dificil de folosit în domeniile umaniste, în care este frecvent nevoie să explicăm cum anume ne raportăm la sursele citate, iar citarea se referă adesea la idei și nu numai la informații.
De exemplu:
La un nive l mai profund, călătoriile patriotice suscită „emoții patrimoniale” (Fabre, 2013)
ce permeabilizează granițele dintre literatura de călătorie și discursul științific, iar investigarea relațiilor dintre actul de a călători și conceptualizarea arhitecturii, în care „the work of imagination”
(Appadurai, 1996) joacă un rol i mportant
6, contribuie la explicarea fenomenelor prin care o clădire
„invizibilă” devine un „ loc al memoriei” (Nora, 1984: XVII).

6 Pentru o perspectivă teoretică de analiză a relațiilor dintre călătorie și conceptualizarea spațiului și a arhitecturii,
inclusiv utilizând conceptul de imaginație așa cum a fost acesta teoretizat de Appadurai, v. Jilly Traganou, Miodrag
Mitrasanović, 2009 : 4-27.

6 Prescurtări în notele de subsol:

Idem , Artă și semnificație , p. 129 – referire la același autor , altă lucrare
Ibidem , p. 45 – referire la același autor, aceeași lucrare, altă pagină
loc cit. – referire la aceeași pagină citată anterior (ex: Erwin Panofsky, Artă și
semnificație, loc. cit .)
op. cit. – referire la aceeași lucrare citată anterior (ex. Erwin Panofsky, op. c it., p. 145).
În cazul în care aveți două cărți de același autor, iar citările sunt alternative , trebuie să repetați titlul
atunci când între citările referitoare la o lucrare ați inserat o altă lucrare de același autor (ex: 1. Erwin Panofsky, Artă și semn ificație , p. 145; 2. Erwin Panofsky, op. cit., p. 149; 3 . Erwin Panofsky,
Renaștere și renașteri , p. 200; 4 . Erwin Panofsky, Artă și semnificație , p. 155)
apud – se folosește atunci când un anumit citat sau o anumită trimitere bibliografică la
care nu ați avut acces în mod direct sunt preluate din textul unui alt autor, adică dintr -o sursă
secundară. Ex.: Erasmus din Rotterdam, „Dulce bellum inexpertis”, în Adage s (trad. M. M.
Phillips), Cambridge, Cambridge University Press, 1964, pp. 335- 336, apud Leo Steinberg, The
Sexuality of Christ in Renaissance Art and in Modern Oblivion, Chicago, Chicago University Press, 1983, p. 54.
cf. – este prescurtare de la confer , care înseamnă a compara și se folosește atunci când
trimiteți la o altă sursă bibliografică în care cititorul poate afla idei sau informații diferite de cele
pe care le -ați citat până în momentul respectiv, pentru a putea avea o perspectivă comparativă. De
exemplu, dacă într -o notă citați textul lui Leo Steinberg referitor la reprezentarea în imagini a
sexualității lui Isus, puteți trimite cititorul și către un alt text, care oferă o altă perspectivă asupra subiectului (ex: Reprezentarea sexualității lui Cristos poate fi o cale de a privi dintr- o perspectivă
nouă mentalitățile, societatea și dezbaterile teologice ale vremii. Leo Steinberg, The Sexuality of
Christ in Renaissance Art and in Modern Oblivion, Chicago, Chicago University Press, 1983 cf.
Caroline Walker Bynum , Jesus as Mother: Studies in the Spirituality of the High Middle
Ages , Berkeley /Los Angeles , University of California Press, 1982 )
pentru citarea unei singure pagini se utilizează p., pentru mai multe pagini pp.
(ex: p. 34 sau pp. 34- 66)

7 Redactarea bibliografiei

Tipul de bibliografie I
Ați învățat deja acest tip de redactare a bibliografiei în semestrul I. Vi -l reamintim.
Titlurile menționate în bibliografie nu se numerotează și nici nu se folosesc bullets .
Bibliografia se organizează în ordine alfabetică după numele de familie al autorului.
Se indică numele și prenumele autorului , titlul lucrării citate, volumul în care aceasta a
apărut (dacă este cazul), datele apariției ( editura , locul și anul apariției pentru o carte / numărul
sau volumul și data apariției în cazul unui periodic). In cazul studiilor în volum și al articolelor
se indică paginile între care figurează articolul.

1. în cazul unei cărți titlul cărții se trece în italice
Stoichiță, Victor Ieronim, Ucenicia lui Duccio di Buoninsegna. Studii despre cultura
figurativă a secolului al XIII -lea, Ed. Meridiane, București, 1976
2. în cazul unui capitol dintr- o carte cu un singur autor, titlul capitolului se trece în
ghilimele, iar titlul cărții în italice
Welch, Evelyn, “ Art and the Household”, in Art in Renaissance Italy 1350- 1500,
Oxford University Press, 1997, pp. 275- 311
3. în cazul unui studiu dintr -un volum colectiv , se trece titlul studiului între
ghilimele, urmat de coordonatorul volumului, și titlul volumului în ita lice; se adaugă paginile
Bal, Mieke, “Ecstatic Aesthetics: Metaphoring Bernini”, in Farago, Claire; Zwijnenberg, Robert (eds.), Compelling Visuality. The Work of Art in and out of History, University of Minnesota Press, Minneapolis, Londra, 2003, pp. 1- 30
4. în cazul unui articol publicat într- un periodic titlul articolului se trece în ghilimele,
iar titlul periodicului în italice
Sinigalia, Tereza, “Une hypothèse iconographique”, Revue roumaine d’histoire de l’art, Tome XXXV, 1998, pp. 33- 44

8 Pe scurt: „articolele” și „capitolele” între ghilimele;
cărțile și revistele în italice

Citarea unor surse de pe internet:
Regula generală:
Numele autorului, prenumele, „Titlul documentului”, Titlul complet al lucrării,
versiune sau ediție, data documentului, data ultimei revizuiri sau modificări, protocolul de internet
(de exemplu, „http” sau „ftp”) și adresa URL completă sau numele bazei de date (data vizitării
paginii)
Pagină personală de internet:
Nume, prenume, „Titlul paginii”, data publicăr ii sau a ultimei actualizări, protocolul,
adresa URL completă (data vizitării). În cazul în care pagina face parte dintr -un site mai amplu,
includeți, înainte de URL, și Numele site -ului.
Downes, Stephen. “The New Literacy.” 4 Oct. 2002. Stephen’s Web.
http://www.downes.ca/cgi -bin/website/view.cgi?dbs=Article&key=1033756665&format=full (8
Mar. 2006).
Site de internet:
Citați așa cum ați proceda în cazul unei cărți sau unui periodic, incluzând orice
informație referitoare la publicare. Numele site -ului s e trece în italice. Dacă site -ul are un autor, un
moderator, sau există vreo persoană sau organizație care se ocupă de el, dați o listă a numelor lor, înaintea numelui site -ului.
American Chemical Society. Chemistry.org . 2006.
http://www.chemistry.org/portal/a/c/s/1/home.html (28 Mar. 2006).
Articol în periodice online:
Nume, prenume, „Titlul articolului”, Numele periodicului , numărul tomului, numărul
volumului (anul apariției), protocol, adresa URL a paginii principale a periodicului, în cazul în care articolul citat poate fi identificat pe baza informației de publicare – în caz contrar trebuie furnizată
adresa URL precisă a paginii unde se află articolul citat – (data vizitării)
Trupe, Alice L. „Academic Literacy in a Wired W orld: Redefining Genres for
College Writing Courses.” Kairos: Rhetoric, Technology, Pedagogy 7.2 (2002). http://english.ttu.edu/kairos/ (7 June 2006).

9 Imagini, fișiere audio sau video:
Numele documentului (pentru opere de artă) sau „Numele documentulu i” (pentru alte
tipuri de documente, cum ar fi imaginile sau hărțile), informația completă a site -ului (data vizitării)
„MLK Jr.’s Legacy.” CBS Evening News. 16 Jan. 2006. http://www.cbsnews.com
(Keyword: Videos/MLK) (24 Mar. 2006).
În cazul unor docume nte fără titlu, dați numele fișierului
press- image4.jpg. http://universe.nasa.gov/images/press -image4.jpg (27 Mar. 2006).
Blog și Wiki:
Nume sau alias, „Titlul intrării”, Titlul site -ului, data publicării, adresa URL completă
(data vizitării)
Bartow, Ann. „Parody Is Fair Use!” Sivacracy.net . 26 Mar. 2006.
http://www.nyu.edu/classes/siva/ (30 Mar. 2006).

Tipul de bibliografie II
In cazul în care optați pentru trimiteri în paranteză de tipul (Stoichiță, 1976: 51) la
bibliografie, după numele și prenumele autorului se trece anul:
Stoichiță, Victor Ieronim, 1976. Ucenicia lui Duccio di Buoninsegna. Studii despre
cultura figurativă a secolului al XIII -lea, Ed. Meridiane, București
În cazul mai multor cărți ale aceluiași autor se ordonează cronologi c: (Stoichită 1976),
(Stoichiță, 1978); dacă autorul respectiv a publicat mai multe titluri în același an se diferențiază
prin sistemul: 1976a, 1976b etc.
În rest, se păstrează toate celelalte principii (cărți/reviste în italice, capitole/articole în
ghilimele, etc).

Alte observații:
– denumirile geografice se dau așa cum sunt ele folosite în limba romănă (Londra, nu
London)
– se trece titlul complet al cărții și datele apariției, așa cum figurează pe pagina de
gardă; adeseori în cărțile recent publicate anul apariției nu mai figurează pe pagina de gardă, ci pe
verso -ul ei, la datele de copyright
– cuvintele de origine străină se trec în italice ( performance, gaze, invenzione etc.)

10 – dacă o carte are mai multe volume, la bibliografie se adau gă după titlu nr de volume
(ex: 2 vol.), iar la note volumul din care s -a citat (ex: Vol. II, p. 38)
– în cazul utilizării unei re -editări se trece în paranteză anul primei ediții (mai ales
când momentul apariției textului este semnificativ pentru istoria istoriei artei sau este vorba de un
autor vechi: Vasari etc)
– la fel, când utilizați o traducere a unei cărți, menționați acest lucru și treceți în
paranteză titlul în original și anul primei apariții, precum și autorul traducerii citate
Panofsky, Erwin, Art ă și semnificație , Ed. Meridiane, București, 1980 (ed. orig.
Meaning in the Visual Arts , 1955)
– în titlurile în limba engleză cuvintele încep cu majuscule cu excepția cuvintelor de
legătură
Stafford, Barbara Maria; Terpak, Frances, Devices of Wonder: from t he World in a Box
to Images on a Screen, Getty Research Institute, Los Angeles, 2001
– dacă volumul citat este un catalog de expoziție se menționează acest lucru, precum
și locul și anul expoziției
Benati, Daniele; Riccomini, Eugenio, Annibale Carracci (cata log de expoz., Bologna
2006, Roma, 2007), Mondadori Electa, Milano, 2006

Recomandări finale:
Utilizarea diacriticelor (ă, â, ș, ț…) și a accentelor în limbi străine (é, ô…) este
obligatorie.
Este preferabil să folosiți fontul Times New Roman de 12 spațiat la 1,5 rânduri și să
ordonați rândurile stânga -dreapta ( Justify ).
Nu uitați să numerotați paginile.
Înainte de predare recitiți cu atenție textul, urmărind dacă nu s- au strecurat erori
grama ticale sau ortografice (inclusiv greșelile scăpate în cursul tastării la calculator; atenție și la
corecturile automate generate de software, cum ar fi lucrările co mentate > lucrările commentate ),
dacă grafiile în limbi străine sunt exacte, și dacă în varianta finală nu s -a pierdut vreo bucată de
text, uitată înt r-un alt fișier.
Nu uitați să semnați lucrările înainte de a le trimite ! Este util sa salvați documentul în
așa fel înc ât să fie u șor de identificat (de exemplu, Prenume_Nume_Bibliografie).