Indicatorii Bunastarii Copiilor

Traducere

Potrivit lui Ben-Arieh (2010), cercetătorii interesați de acest domeniu acceptă mișcarea indicatorilor sociali din anii 1960, ca reprezentând originea indicatorilor utilizați în prezent pentru măsurarea bunăstării copiilor. (pag 2 în „Developing Indicators for Child Well-Being in a Changing Context”)

Ben-Arieh prezintă nouă aspecte care s-au schimbat de-a lungul timpului în ceea ce privește indicatorii bunăstării copiilor:

La început indicatorii vizau supraviețuirea copiilor (mortalitate infantilă, abandon școlar, imunizare, boli), indicatorii dezvoltați în prezent merg dincolo de aspectele supraviețuirii; (eforturile au vizat mutarea accentului de pe aspectele ce vizează supraviețuirea pe cele care vizează calitatea vieții)

Indicatorii timpurii urmăreau aspectele negative din viața copiilor în timp ce, indicatorii utilizați în cercetări actuale vizează și aspecte pozitive; (lipsa eșecului sau a problemelor nu reprezintă un indicator al bunăstării sau succesului)

Indicatorii actuali au în perspectivă drepturile copiului dar privesc și dincolo de acestea;

Indicatorii timpurii urmăreau devenirea, potențialul de bunăstare al copiilor pe când indicatorii recenți vizează de asemenea și bunăstarea curentă a copiilor. (preocuparea pentru noua generație e o preocupare a adulților)

Indicatorii timpurii derivau din domeniile tradiționale ale bunăstării copiilor (educația, sănătatea, șamd) în timp ce indicatorii actuali se dezvoltă din domenii noi (implicarea civică a copiilor, talente/abiliăți de viață);

Indicatorii timpurii analizau bunăstarea copiilor din perspectiva adulților în timp ce indicatorii actuali sunt meniți să ofere informații și din perspectiva copiilor;

Indicatorii timpurii măsurau bunăstarea copiilor cuprinși în anumite unități/arii geografice, în prezent se caută măsurarea bunăstării pe mai multe unități;

Eforturile recente de a dezvolta diverși indicatori sunt ghidate de relevanța lor politică.

(pag 4 în „Developing Indicators for Child Well-Being in a Changing Context”)

O parafrazare a textului cu roșu (cât mai succint)!!!!

Ben-Arieh, A. (2010). Developing indicators for child well-being in a changing context. In C. McAuley & W. Rose (Eds.), Child well-being: Understanding children’s lives. London: Jessica Kingsley Publications

Informațiile referitoare la bunăstarea copiilor sunt disponibile în sondaje sau în indicatori diferiți colectați de către organizațiile internaționale. (An Index of Child Well-being in the European Union, Bradshaw et al, 2006, pg 10)

Bunăstarea copiilor nu poate fi măsurată/determinată utilizând/analizându-se un singur domeniu/indicator. Pentru o evaluare completă a bunăstării indivizilor e necesară identificarea mai multor domenii relevante. Un studiu comparativ utilizând informații din 29 de țări de pe continentul european, realizat de Bradshaw și Richardson în anul 2006 și publicat în 2009, utilizează următoarele domenii pentru măsurarea bunăstării copiilor: sănătate, bunăstare subiectivă, relații persoanle, resurse materiale, educație, comportamente și riscuri, mediu de locuire. (pg. 2 )

Exită lacune în ceea ce privește indicatorii dezvoltați pentru măsurarea bunăstării copiilor aflați în situații diferite/speciale: copiii – victime/agresori, copiii abandonați, copiii care suferă de boli mintale sau alte boli cronice, aflați în situație de invaliditate, etc. (pg.31, An Index of Child Well-Being in Europe, 2009, Bradshaw & Richardson)

„Cercetarea cantitativă este cea mai veche formă de cercetare socială. Aceasta s-a dezvoltat din paradigma științei naturale/naturii? din secolele XVIII-XIX și din tradiția intelectuală cunoscută sub denumirea de „pozitivism”. Acest tip de cercetare se bazează pe ideea că există o realitate obiectivă care poate fi măsurată cu precizie și care operează în conformitate cu legile naturale care pot fi descoperite prin cercetări riguroase și obiective.” (pg. 7)

Cercetătorii care utilizează metode cantitative sunt interesați de „adevăr” și de descoperirea „legilor” naturale ale societății/grupurilor sociale, de aceea se pune foarte mare accent pe cât de reprezentativ este eșantionul pentru populația studiată și dacă rezultatele pot fi aplicate unui grup mai mare decât eșanionul participant la cercetare. (pg 9)

Cercetătorii care utilizează metode calitative pornesc de la observații și experiențe. Acest lucru vine în contrast cu cercetarea cantitativă, unde se pornește de la teorii și se ajunge la situații specifice.

Cercetarea cantitativă urmărește să descopere „legi” sociale universale și să testeze teoriile care explică relațiile cauzale; în cercetarea calitativă urmărește să identifice aspecte ale experiențelor de viață, să interpreteze semnificațiile și fenomenele sociale și în cele din urmă să exploreze noi concepte și să dezvolte teorii noi. (pg. 10) Una dintre criticile majore aduse metodelor calitative de cercetare este faptul că „ignoră” structurile sociale mari. Totuși, în loc de a vizualiza cercetarea calitativă și cea cantitativă ca fiind diametral opuse, mulți teoreticieni le văd ca fiind faze diferite din procesul ciclic de dezvoltare a cunoașterii. (Pg. 12)

(Research for Social Workers, 2003, Margaret Alston and Wendy Bowles) (vezi și celelalte capitole)

Deficiența de vedere are implicații pe tot parcursul vieții atât pentru copil cât și pentru familie. Aceasta afectează dezvoltarea copilului, educația acestuia și îngrijirea oferită de familie sau profesioniști.

Deficiențele vizuale la copii prezintă alte particularități decâtla adulți și presupun o evaluare și un management care îi provoacă pe profesioniști. Rezultatele studiilor referitoare la calitatea vieții adulților cu deficiențe de vedere nu pot fi extinse la copiii cu deficiențe de vedere. (pg. 1) Există puține studii privind calitatea vieții la copiii cu deficiențe de vedere. Studiile realizate au vizat calitatea vieții, făcându-se comparații între copiii cu deficiențe de vedere și copiii care suferă de alte boli/dizabilități.

Aims: există vreo diferență statistică în ceea ce privește calitatea vieții la copiii cu deficiențe de vedere comparativ cu un grup de comparație de aceși vârstă?

Există factori demografici care pot fi utilizați ca predictori ai calității vieții copiilor cu DV?

(The effect of visual impairment on quality of life of children aged 3-16 years, Chadha, Subramanian, 2010)

Există trei abordări filosofice utilizate în determinarea calității vieții. ( Brock, 1993) Prima abordare descrie caracteristici ale bunăstării dictate de idealuri normative care sunt bazate pe sisteme religioase, filosofice sau de altă natură. Cea ce-a doua abordare de definire a bunăstării se bazează pe satisfacerea preferințelor. În limitele resurselor de care dispun, se presupune că oamenii vor selecta acele lucruri care vor mai spori calitatea vieții lor. Cea de-a treia abordare a calității vieții se raportează la experiența indivizilor. În cadrul acestei abordări, factori precum: plăcerea, mulțumirea, satisfacția cu viața sunt foarte importanți. Această abordare este asociată bunăstării subiective. (pg. 189)

În ciuda diferențelor conceptuale și metodologice între indicatorii sociali/bunăstarea obiectivă și bunăstarea subiectivă, abordările științifice ale bunăstării trebuie să adopte o imagine cuprinzătoare a fenomenului prin încorporarea punctelor forte ale fiecărei perspective. (pg. 192)

(puncte tari ale abordării obiective la pag: 193-195)

Premisa de bază a cercetării bunăstării subiective a indivizilor este aceea că, pentru a înțelege bunăstarea unui individ, este important să se măsoare în mod direct reacțiile cognitive și afective cu privire la întreaga sa viață dar și la domenii specifice. (pag 200)

(puncte tari și puncte slabe: pag 205)

Utilizarea în paralel a bunăstării obiective și subiective este importantă și din motive metodologice: cele două tipuri de evaluare a bunăstării oferă perspective alternative ale calității vieții. (pag. 207) fiecare tip de măsurare produce informații suplimentare despre calitatea vieții societăților. (pag. 208)

(MEASURING QUALITY OF LIFE: ECONOMIC, SOCIAL, AND SUBJECTIVE INDICATORS, ED DIENER and EUNKOOK SUH, 1997, Social Indicators Research)

Calitatea vieții poate fi considerat un concept care identifică ceea ce este important, necesar și satisfărător în existența umană. (pag. 279) Calitatea vieții este un concept integrativ care ia în considerare o serie de abordări și concepte cum ar fi normalizarea, incluziunea și responsabilizarea, deși dezvoltarea calității vieții aduce modificări în rândul acestor practici. Acest concept holistic (CV) include, imaginea de sine, durata vieții, percepția, variabilitatea/schimbarea inter și intra personală. (pag. 279)

În cercetarea CV, mult folosite în politica publică internațională sunt domeniile utilizate de Organizația Mondială a Sănătății: sănătatea fizică, bunăstare psihică, relații sociale și de mediu. (pag. 280)

(Quality of life in Disability Studies, Alice Schippers, 2010)

Noi conceptualizări ale copilăriei au contestat explicațiile tradiționale și au mutat accentul de la vizualizarea copilului ca fiind într-un proces de tranziție la maturitate, spre înțelegerea vieții prezente a copilului și spre problemele care țin de calitatea vieții copiilor. (pg 547)

Impulsul pentru măsurarea bunăstării copiilor reflectă o convergență a evoluțiilor teoretice și imperativelor politice. În domeniul metodologic Ben-Arieh (2010) evidențiază direcții importante, cum ar fi accentul pus pe copiil – ca unitate de studiu, încorporarea indicatorilor centrați pe copil ca fiind distincți de indicatorii centrați pe familie și comunitate. (pg 548)

Teoretizările actuale și dezvoltarea indicatorilor susțin ideea potrivit căreia bunăstarea copiilor este rezultatul interacțiunii dintre un copil și mediul familial, comunitar și societal, o perspectivă derivată din abordarea ecologică a lui Bronfenbrenner (1979), care încapsulează o conceptualizare tranzacțională, multidimensională și dinamică a bunăstrării copiilor.(pg 548)

(Conceptualizing Indicators for Children in Diverse Contexts and Particular Circumstances, Challenges and Constraints, Elizabeth Fernandez, 2011)

Tabel pag 263

Relațiile sănătoase cu părinții sunt puternic corelate cu nivelul de bunăstare al adolescenților. (pg. 265)

(Putting Youth on the Map: A Pilot Instrument for Assessing Youth Well-Being, Nancy Erbstein & Cassie Hartzog & Estella M. Geraghty, 2012)

Bunăstarea subiectivă – aici înțeleasă ca fiind evaluarea cognitivă și afectivă a vieții unei persoane, cu precădere a anumitor aspecte ale vieții (Rees et al. 2010) – este un concept important. Relevanța acestui concept este dat de mai multe motive, unul dintre acestea fiind rolul său important în înțelegerea variațiilor bunăstării populației și în identificarea acelor aspecte și factori care sunt mai proeminenți în viața oamenilor.

Cele mai multe studii care vizează bunăstarea subiectivă s-au concentrat pe viața adulților în timp ce interesul pentru bunăstarea subiectivă a copiilor este relativ recent.

Studiile recente1 privind bunăstarea subiectivă a copiilor au adus dovezi cu privire la modul în care satisfacția copiilor cu viața are influențe asupra dezvoltării lor pozitive și totodată ajută la identificarea riscurilor și vulnerabilităților.

Studiile privind bunăstarea subiectivă a copiilor au sugerat că fericirea acestora poate fi influențată de factori precum: locuința, siguranța, terorizare/intimidare, rezultatele școlare, interacțiunile sociale. (pag 1)

(Findings from the First Wave of the ISCWeB Project: International Perspectives on Child Subjective Well-Being, Tamar Dinisman & Liliana Fernandes & Gill Main, 2015)

Cercetarea bunăstării copiilor este utilă pentru a înțelege mai bine diferențele existente în rândul populației și pentru a identifica subiecte importante din viața oamenilor. (pg 2, Psychometric Properties of the Spanish Version of the Personal Wellbeing Index-School Children (PWI-SC) in Chilean School Children, Jaime Alfaro et al, 2015)

Deficiența de vedere înseamnă pierderea vederii, datorită orbirii. Aceasta poate fi rezultatul unei boli, traume sau o afecțiune congenitală sau degenerativă și nu poate fi îmbunătățită prin mijloace convenționale, cum ar fi tratamentul medicamentos sau intervenția chirurgicală. Desfășurarea activităților de zi cu zi în mod adecvat este o problemă majoră, fapt care face ca deficiențele de vedere una dintre cele mai imporante bariere în calea participării sociale. (pag. 10)

Pentru cei care suferă de deficiențe de vedere, impactul este destul de mare, fiecare aspect al vieții fiind afectat: educația, ocupația, viața socială, viața de familie. Activități considerate simple, cum sunt: îmbrăcatul, mâncatul, scrisul, călătoritul, interacțiunea cu alte persoane sunt împiedicate/îngreunate de această deficiență. (…) sunt șanse mari ca persoanele cu deficiențe de vedere să dezvolte probleme de sănătate mintală. (pag 18)

Au fost dezvoltate chestionare care măsoară calitatea vieții persoanelor cu deficiențe de vedere. (Vision-Related, Quality of Life Core Measure, Low Vision Quality of Life Questionnaire.) Aceste chestionare conțin elemente care privesc activitățile de zi cu zi, funcționarea socială și adaptarea în ceea ce privește pierderea vederii.

Dimensiuni surprinse în scalele de măsurare a calității vieții persoanelor cu deficiențe de vedere: stare generală de sănătate, vedere generală, durere oculară, vedere de aproape/distanță, funcționare socială, bunăstare emoțională, dificultăți de rol, dependență. (pag.21)

(Quality of Life of Visually Impaired Working Age Adults, M. Langelaan, 2007)

Instrumentele specifice de măsurare a calității vieții persoanelor cu deficiențe de vedere sunt valoroase pentru că ajută la identificarea problemelor specifice acestei categorii de persoane. Totuși, acestea nu pot fi utilizate pentru a compara calitatea vieții persoanelor cu deficiențe de vedere cu cea a persoanelor care suferă de alte boli cronice de exemplu.(pg107) (EQ D5) Dimensiuni vizate: mobilitate, auto-îngrijire, activități obișnuite (studiu, gospodărie, familie, timp liber), durere/disconfort, anxietate/depresie. (pg. 108)

Deficiența de vedere are un impact semnificativ negativ asupra caliății vieții, comparativ cu alte afecțiuni cronice. (pag. 121)

(Maaike Langelaan et al, 2007, Impact of visual impairment on quality of life: a comparison with quality of life in the general population and with other chronic conditions, în Quality of Life of Visually Impaired Working Age Adults, M. Langelaan) (vezi si chestionarele de la 201)

Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului oferă un cadru normativ pentru înțelegerea bunăstării copiilor. Cele patru principii generale ale convenției (non-discriminare, interesul superior al copilului, supraviețuire și dezvoltare, respectarea punctului de vedere al copilului) trasează limitele discuției referitoare la conceptualizarea bunăstării copiilor. (pg 134)

Din perspectiva Drepturilor Copilului, bunăstarea copilului poate fi definită ca respectarea depturilor acestuia și oferirea posibilităților care să permită fiecărui copil să fie tot ce poate fi. (pg 135)

Capacitățile copiilor trebuie înțelese în contextul dezvoltării și bunăstării. Acestea sunt procese dinamice influențate de o multitudine de factori. (vezi Bronfenbrenner) (pg 136)

Domeniile surprinse pentru măsurarea bunăstării copiilor în cadrul acestui studiu sunt: situația materială; locuința; sănătatea; bunăstarea subiectivă; educația; relații; implicare civică; risc și siguranță. (pg 137)

Bunăstarea subiectivă a copiilor este reprezentată de trei subdomenii: precepția despre sănătate, bunăstare persoanlă și bunăstarea la școală. (pg 159)

(BRADSHAW et al, 2007, AN INDEX OF CHILD WELL-BEING IN THE EUROPEAN

UNION)

Măsurarea și monitorizarea bunăstării copiilor este deosebit de imporantă pentru aceia care doresc să îmbunătățească viețile copiilor. (pg 1)

(A. Ben-Arieh I. Frønes, 2007, INDICATORS OF CHILDREN’S WELL BEING – CONCEPTS, INDICES AND USAGE)

Domenii:

Sănătate fizică – Bunăstarea fizică se referă la starea biologică a indivizilor, la funcționare, greutate și implicarea în comportamente care duc la un stil de viață sănătos.

Sănătate psihică

Sănătate socială

Educație și dezvoltare cognitivă

Bunăstarea copilului

(A Microdata Child Well-Being Index: Conceptualization, Creation, and Findings, Kristin A. Moore et al, 2008)

Abilitățile de relaționare eficiente sunt predictori importanți ai succesului școlar, muncii de succes și o viață împlinită în societate.

Definim competența socială ca fiind un set de abilități și comportamente necesare pentru ca un individ să se înțeleagă cu alți indivizi și pentru a se face plăcut acestora. Suntem de părere că interacțiunea eficientă duce la succesul social. Acest set de abilități și comportamente are la bază abilități cognitive, cum ar fi capacitatea de percepție a sentimentelor și perspectivelor celorlalți, cunăștințe despre normele sociale și viața socială.

Un indicator al competenței sociale este de asemenea absența comportamentelor problematice (stările de melancolie, distras). (pag 177)

Scala competențelor sociale:

Dă dovadă de respect

Se înțelege bine cu alți copii

Încearcă să înțeleagă sentimentele celorlalți

Încearcă să rezolve conflicte

Scala problemelor de comportament:

Se ceartă des

Este neascultător

Este încăpățânat

Este iritabil

Înjură/ vorbește urât (pag 185)

(Social Competence: Development of an Indicator for Children and Adolescents, Stephen J. Blumberg et al, 2008)

Dimensiuni: Indicatori

Situația materială

Locuința

Supraaglomerare

Mediu

Facilități

Sănătate

Educație

Participare

Realizări

Bunăstare persoanlă și socială

Implicarea în grupul de egali

Implicarea socială

Bunăstarea subiectivă

Familie și îngrijire

Relații în cadrul familiei

Disciplina copilului

Îngrijirea copilului

Riscuri și siguranță

Sănătatea reproducerii

Consum de alcool și droguri

Exploatare prin muncă

Sinucideri

(Dominic Richardson & Petra Hoelscher & Jonathan Bradshaw, 2008, Child Well-Being in Central and Eastern European Countries (CEE) and the Commonwealth of Independent States (CIS) pg 214)

Activitățile de timp liber, sportul, hobby-urile informale, activitățile educaționale, ocaziile speciale cu prietenii sau familia sunt importante pentru sentimentul de bunăstare al copilului. (pag 66)

(Fattore et al, 2007, When Children are Asked About Their Well-being: Towards a Framework for Guiding Policy) (vezi pagina 71)

Bunăstarea subiectivă este definită ca un concept „umbrelă” care include evaluările cognitive și afective pe care indivizii le fac cu privire la viața lor, evenimentele care le afectează viațași circumstanțele în care trăiesc.

Studii cantitative și calitative contemporane privind bunăstarea subiectivă a copiilor sugerează că noțiunea este adesea definită prin intermediul mai multor dimensiuni: bunăstarea materială și economică, sănătate, siguranță, activitate productivă, implicarea în comunitate, bunăstarea emoțională, intimitate. (pag 749)

(Savahl et al, 2014, Discourses on Well-Being)

„Fie că se realizează din perspectivă interdisciplinară (sociologie, economie, psihologie, ecologie, medicină etc.), fie că aceste cercetări sunt axate pe un anumit demers disciplinar, paradigma ce caracterizează cercetările de calitatea vieții se referă la punerea în relație a stărilor de fapt (a condițiilor de existență) cu percepțiile și evaluările oamenilor, cu stările lor de spirit, de satisfacție/insatisfacție, fericire/ frustrare.” (pag 231, Mărginean, 2010, CALITATEA VIEȚII ÎN ROMÂNIA: PREZENT ȘI PERSPECTIVE)

Cele 14 nevoi fundamentale ale pacientului propuse de Virginia Henderson sunt:

1. Respirație normală.

2. Alimentația (a bea și mânca) adecvată.

3. Eliminarea excrețiilor corporale.

4. Mișcarea și menținerea unor poziții corporale dorite.

5. Somnul și odihna.

6. Selectarea unor articole de îmbrăcăminte potrivite – îmbrăcare și dezbrăcare.

7. Menținerea unei temperaturi corporale normale, prin adaptarea îmbrăcăminții și modificarea mediului ambiant.

8. Menținerea curățeniei corporale și protejarea tegumentelor.

9. Evitarea pericolelor din mediul de viață și evitarea rănirii/traumatizării altora.

10. Comunicarea cu semenii prin exprimarea emoțiilor, trebuințelor, temerilor și opiniilor.

11. Practicarea cultului religios la care aparține.

12. Munca, ce dă sens și valoare vieții.

13. Jocul și participarea la activități distractive.

14. Învățarea, descoperirea satisfacerea curiozității și folosirea serviciilor medicale accesibile/disponibile. (vezi Adam E. 1991, pag 14–15)

Cele 12 activități vitale pentru un pacient sunt, după Roper Nancy, următoarele:

1. Menținerea unui mediu de viață sigur și sănătos.

2. Comunicarea cu semenii.

3. Respirația.

4. Hrana și băutura / satisfacerea minimului de hrană și apă.

5. Eliminarea excrețiilor (urină și materii fecale).

6. Îmbrăcarea și curățenia corporală.

7. Controlul temperaturii corporale.

8. Mobilitatea corporală.

9. Munca și jocul.

10. Exprimarea sexualității.

11. Somnul.

12. Moartea/decesul.

Ce determină calitatea vieții? (Carr, Higginson, 2001, pag. 1360).

a. Gradul în care speranțele și ambițiile proprii se realizează în viața cotidiană.

b. Percepția poziției în viață a persoanei, în contextul cultural și axiologic în care trăiește și în raport cu scopurile, aspirațiile, standardele și preocupările proprii.

c. Evaluarea stării proprii de sănătate, prin raportare la un model ideal.

d. Lucrurile ce sunt considerate importante în viața persoanelor.

(pag 75-76)

(CALITATEA VIEȚII ÎN SĂNĂTATE, 2006, Iustin Lupu)

„Ca paradigmă a ultimilor ani, modelul social (din perspectiva căruia se urmărește măsura în care societatea își ajustează expectațiile și patternurile comportamentale pentru îndepărtarea barierelor din calea peroanelor cu deficiențe) are o influență direct asupra politicilor sociale, orientând obiectivele și delimitând intervențiile.”

“Am prezentat câteva din teoriile sociologice și psihosociologice (teoria normativității, a interacționismului simbolic, a etichetării, a atribuirii, teoriile structural-funcționaliste, ale altruismului, perspectivele etnometodologică și a dramaturgiei sociale) ale căror elemente se regăsesc în toate reacțiile sociale față de handicap, în toate programele și politicile sociale. Am considerat oportun să amintesc și teoriile compensării, perspectivă care reprezintă cadrul cel mai relevant de abordare a deficiențelor senzoriale.”

(pag 1. http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2012Martie/Popa%20Nae%20Daniela%20-%20Integrarea%20socioprofesionala%20a%20copiilor%20cu%20deficienta%20de%20auz/rezumat%20teza%20doctorat%20Popa%20Daniela%20pdf2.pdf )

“Funcționaliștii concep societatea ca un sistem, care este definit ca ansamblu de elemente legate între ele în cadrul unei formații mai complexe și relativ stabile. Instituții cum sunt familia, religia, economia, statul și educația sunt părți fundamentale ale oricărei societăți. Fiecare instituție îndeplinește funcții sociale clare. De exemplu, familia se distinge prin funcțiile de reproducere, socializare, creșterea copiilor.” (pag 17)

(SOCIOLOGIE, Constantin SCHIFIRNEȚ)

Teoria etichetarii

“Problema socială sau devianța socială este definită de reacțiile sociale față de o presupusă violare a regulilor sau așteptărilor sociale. „ (suport de curs Probleme sociale)

„modelul social – pune accentul pe mediul social neadaptat, considerat generator al dificultăților persoanelor cu deficiențe.”

“Cercetările de calitate a vieții au relevanță pentru cel puțin patru perspective de cunoaștere: în primul rând, aflăm care sunt condițiile de viață ale populației; în al doilea rând, înțelegem cum se raportează oamenii la aceste condiții și care sunt trăirile lor subiective; în al treilea rând, aflăm cum sunt evaluate diferite domenii ale vieții sociale și care sunt așteptările populației fațăde acestea; în sfârșit, putem identifica ce politici publice sunt adecvate pentru îmbunătățirea calității vieții populației.” (pag 11)

Teoria nevoilor – inspirată de piramida nevoilor lui Maslow – se concentrează pe gradul în care diferitele necesități sunt satisfăcute. Cea mai cunoscută versiune a acestei teorii este cea a lui Allardt (1993) care subliniează necesitatea resurselor materiale, relațiilor sociale și integrarea socială pentru dezvoltarea umană. (DETALII pag 146)

Vezi și chestionarul de la sfârșit

(Mărginean, 2011, Paradigma calității vieții)

„Definirea elementelor necesare pentru a avea o „viață bună” sau „un standard decent de viață” este determinată atât de caracteristici personale, cât și de caracteristici colective. Experiența de viață, condițiile de viață, nivelul de aspirații, sistemul de valori sociale sunt caracteristici ale indivizilor, care contribuie la stabilirea cerințelor pentru a avea „o viață bună” sau un „standard decent de viață”.” (pag 225) Modul în care oamenii își defines aceste cerințe este influențat și de standardele promovate de societate. Cunoașterea elementelor identificate de oameni ca fiind necesare pentru a duce o viață de calitate și de a avea un standard decent de viață este importantă din cel puțin două motive. Primul este cel privind formularea politicilor sociale pentru îmbunătățirea condițiilor de viață pornind chiar de la nevoile identificate de oameni. (…)Al doilea motiv este acela că identificarea cerințelor pentru o „viață bună” sau pentru „un standard decent de viață” contribuie la modul în care oamenii își evaluează și percep diferite aspecte ale vieții, ca și la nivelul de satisfacție față de viață sau față de diferite domenii ale vieții. (pag 226)

(INGREDIENTELE UNEI VIEȚI BUNE ȘI ALE UNUI STANDARD DECENT DE VIAȚĂ, ÎN ROMÂNIA ȘI ÎN EUROPA, Cosmina Elena-Pop, 2008)

Cu toate că diferiți cercetători au definit QOL ca un concept care integrează diferite domenii, fiecare set de domenii QOL acoperă principalele domenii ale funcțiilor vitale. Mult utilizate în politica publică internațională sunt domeniile utilizate de către Organizația Mondială a Sănătății: sănătate fizică, psihică, relații sociale și de mediu (Murphy și colab 2000.). Brown si Brown (2003) au consolidat aceste idei pentru practica în domeniul serviciilor de handicap în trei domenii de bază și nouă sub-domenii: a fi (și anume fizic, psihologic și spiritual), a aparține (și anume fizic, social și apartenența comunității) și a deveni ( și anume practic, petrecere a timpului liber și de dezvoltare ). un alt set utilizat pe scară largă de domenii este descris de Schalock & Verdugo (2002), și anume: bunăstarea emoțională, relațiile interpersonale, bunăstarea materială, dezvoltarea personală, bunăstarea fizică, autodeterminare, incluziunea socială și drepturile. Diferitele domenii discutate de către diferiți cercetători au un grad mare de similitudine în ciuda etichetelor diferite uneori utilizate. de-a lungul ultimelor trei decenii, în domeniul disabilităților, conceptul de QOL a primit o perspectivă internațională, și a fost aplicat în mai multe moduri, de exemplu, pentru sensibilizare, organizare și ce reflectă conceptul (Cine 1993; Brown și colab 2009;. Schalock și colab., 2007). ca un concept sensibilizator, în ultimul sfert al secolului al 20-lea conceptul de QOL a început să fie studiat în profunzime ca model conceptual și aplicat în cercetarea și politica socială (Brown, bayer & MacFarlane 1989). 1980 a fost un deceniu de accent internațional cu privire la handicap, de exemplu, Națiunile Unite au proclamat 1981 anul internațional al persoanelor cu handicap (Schalock et al. 2007). Conceptul a fost dezvoltat pentru a încuraja părțile interesate din domeniul dizabilității de a fi conștiente de faptul că atât persoanele cu cât și cele fără dizabilități doresc să trăiască o viață de calitate. (pg 280)

Impactul grupurilor de presiune și de auto-susținere și a organizațiilor de părinți a crescut de-a lungul anilor, și a devenit strâns legată de noțiunea de condiții de viață îmbunătățite și bunăstare, de exemplu, educația incluzivă.

demnitatea și respectul pentru persoanele cu handicap (QOL), integrarea în societate (incluziune), emanciparea persoanelor cu handicap (abilitare), care furnizează mijloacele prin care persoanele cu handicap pot fi susținute și-au permis să se ajute singuri (a sustine). Van Gennep (2007) descrie QOL ca un concept util în realizarea obiectivelor sociale menționate mai sus pentru persoanele cu dizabilități. QOL este nu numai QOL individului, dar, de asemenea, mijloacele de furnizare de sprijin informal și profesional, care reflectă alegerile personale ale individului.

în înțelegerea dizabilității accentul sa schimbat de la legătura de cauzalitate individuală, reflectată în modelele biomedicale și funcționale, la o înțelegere a dizabilității dintr-o perspectivă ecologică. recent o abordare hibridă a fost susținută, integrarea perspectivelor de mediu cu privire la handicap în cadrul unui model cultural care pune accentul pe aspecte individuale și personale, împreună cu cultura (devlieger et al. 2003, 2006). o perspectivă ecologică este de natură să influențeze QOL, atât pentru persoanele cu dizabilități, precum și pentru restul populației, și, prin urmare, este esențială în proiectarea viitoare a programelor de sprijin și de intervenție individuale. (pg. 281)

Brown și colab. (2009: 2) indică faptul că "QOL este din ce în ce mai informată de modelul ecologic al dizabilității, care vede dizabilitate ca expresie a limitărilor individuale într-un context social, precum și de modelul social care vede dizabilitatea ca un aspect de bază al societății și ca astfel ar trebui să fie pe deplin acomodat de societate. " (pag 284)

(Alice Schippers (2010), Quality of life in Disability Studies)

“Fie că se realizează din perspectivă interdisciplinară (sociologie, economie, psihologie, ecologie, medicină etc.), fie că aceste cercetări sunt axate pe un anumit demers disciplinar, paradigma ce caracterizează cercetările de calitatea vieții se referă la punerea în relație a stărilor de fapt (a condițiilor de existență) cu percepțiile și evaluările oamenilor, cu stările lor de spirit, de satisfacție/insatisfacție, fericire/ frustrare.” (pag 232)

(Ioan Mărginean, (2010), CALITATEA VIEȚII ÎN ROMÂNIA: PREZENT ȘI PERSPECTIVE în Revista Calității Vieții)

În abordarea calității vieții populaȚiei pornim de la faptul că avem de-a face cu un domeniu multidimensional, care include, practic, toate aspectele care sunt conectate în viaȚa oamenilor, de la diversele condiȚii (fizice, sociale, economice, politice etc.) în care ei trăiesc, activităȚile pe care le desfășoară: percepȚiile, evaluările și bunăstarea subiectivă – stările de satisfacȚie, fericire, anomie, frustrare etc. (PG 131)

(Ioan Mărginean (2015), POLITICILE SOCIALE, INSTRUMENT DE ÎMBUNĂTĂțIRE A CALITĂțII VIEțII POPULAțIEI)

„Aceste noțiuni pot fi apoi împărțite în trei grupe slab separate, fiecare în cauză reprezentând un aspect al calității vieții:

Calitatea subiectivă a vieții se referă la cât de bine fiecare individ se simte cu viața pe care o are. Fiecare individ evaluează personal modul în care el vede lucrurile și lui sau sentimentele și noțiunile ei. Dacă un individ este mulțumit cu viața și fericit sunt aspecte care reflectă calitatea subiectivă a vieții.

Calitatea existențială a vieții înseamnă cât de bună viața cuiva este la un nivel mai profund. Se presupune că individul are o natură mai profundă care merită să fie respectată și în armonie cu care individul poate trăi . Am putea crede că o serie de nevoi în natura noastră biologică trebuie să fie îndeplinite, că acești factori – cum ar fi condițiile de creștere economică – trebuie să fie optimizate, sau că noi toți trebuie să trăim viața în conformitate cu anumite idealuri spirituale și religioase stabilite de natura ființei noastre

Calitatea obiectivă a vieții înseamnă modul în care viața cuiva este percepută de către lumea exterioară. Acest punct de vedere este influențat de cultura în care trăiesc oamenii. Calitatea obiectivă a vieții se revelează în capacitatea unei persoane de a se adapta la valorile unei culturi și ne spune puține lucruri despre viața acelei persoane. Exemple pot fi statutul social sau simbolurile de statut ar trebui să le aibă pentru a fi un bun membru al acestei culturi.” (pag 1031)

(pag 1032)

Atunci când oamenii sunt întrebați dacă sunt mulțumiți de viața, ei spun adesea ca ceva nu este în regulă. Oamenii sunt de obicei mai puțin satisfăcuți de viață decât starea lor de a fi bine ar indica. Oamenii tind să se simtă bine, dar nu sunt foarte mulțumiți, sunt doar mulțumiți. Privind în urmă, există întotdeauna ceva despre care să fie nemulțumit . (pag 1033)

(Quality of Life Theory I. The IQOL Theory: An Integrative Theory of the Global Quality of Life Concept

Søren Ventegodt1,*, Joav Merrick2, and Niels Jørgen Andersen (2003))