Indicatori Financiari Relevanti In Contextul Diagnosticului Pentru Evaluare

CUPRINS

CAPITOLUL I.

DIAGNOSTICUL FINANCIAR-CONTABIL –

ELEMENT DETERMINANT AL EVALUĂRII

1.1. Argument

Evaluarea în sens general poate fi definită ca un proces rațional, bazat pe comparație, în urma căruia se estimează valoarea. Indiferent de unitatea de măsură utilizată (unității naturale sau valorice), evaluarea reprezintă un proces complex de apreciere a valorii, bazat pe judecata evaluatorului, experiența și practica sa profesională.

Valoarea nu este inerentă bunurilor, ea nu este un lucru independent care există în sine, ea este rezultatul unei judecăți, ea nu există în afara conștiinței oamenilor.

Problematica evaluării și implicit a valorii a preocupat reprezentanții de seamă din cele mai vechi timpuri. Astfel în cel mai vechi „Cod de drept” cunoscut în istorie, cel a regelui sumerian Urnammu (2064-1955 î.C.), era prevăzut obligativitatea evidenței contabile pentru comercianți. Mențiuni referitoare la evaluare apar și în Biblie "Dacă vindeți ceva aproapelui vostru, nici unul dintre voi să nu înșele pe fratele lui” (Lev. 25,14).

Orice evaluare este ancorată în timp, glisând între valoarea trecută și o valoare probabilă, pe care întreprinderea așteaptă să o realizeze în viitor. Valoarea unui bun economic astăzi reprezintă rezultatul unui eveniment trecut, de la care se așteaptă în viitor o intrare de resurse și care va încorpora beneficii economice.

În ultimul deceniu și jumătate în țara noastră s-au înregistrat schimbări radicale în multiple planuri: social, informațional, cultural, politic, economic. În cadrul acestor mutații, s-au produs modificări economice esențiale, care situează întreprinderea în primplanul dezvoltării de ansamblu a societății românești.

Abordarea întreprinderii a fost reconsiderată în teorie și practică, aceasta fiind privită ca sistem deschis, în interdependență cu un mediu extern concurențial, transformări care au generat dificultăți economice și financiare profunde.

Diagnosticarea unei întreprinderi în vederea evaluării are rolul de a permite cunoașterea tuturor laturilor activității, și anume: juridică, tehnică, resurse umane, economico-financiară etc., precum și a punctelor forte și slabe corespunzătoare fiecăreia, cercetarea și analiza faptelor și responsabilităților, identificarea cauzelor și a măsurilor care să conducă la îmbunătățirea situației economico-financiare.

În procesul de evaluare al unei societăți comerciale diagnosticul trebuie să furnizeze informațiile necesare aprecierii situației trecute și prezente, care reprezintă o bază pentru estimarea elementelor și variabilelor importante ce trebuie luate în calcul în cazul aplicării diferitelor metode de evaluare.

Lucrarea de față prezintă principalii indicatori financiari relevanți în contextul diagnosticului pentru evaluare al unei societăți comerciale.

Obiectivele pe care le-am avut în vedere în elaborarea acestei lucrări sunt, în principal, următoarele:

prezentarea teoretică a diagnosticului financiar-contabil ce presupune studierea situației financiare și a rentabilității, fiind un element determinant al evaluării;

o scurtă descriere a sistemului informațional ca premiză a realizării diagnosticului financiar-contabil;

elaborarea unui studiu de caz, abordând comparativ mai multe tehnici și metode de analiză, relevând importanța concluziilor diagnosticului în evaluarea societății comerciale ZENTIVA S.A. din București.

Am încercat îndeplinirea acestor obiective pe parcursul celor două capitole ale lucrării, având ca scop realizarea unei prezentări complete și într-o logică firească a temei abordate.

Evaluarea întreprinderii este un proces complex și sistemic, nici una din etapele avute în vedere neavând un scop în sine, ci servind la judecata valorii finale care va fi estimată de către evaluator. Evaluările sunt necesare pentru orice speță care implică mișcarea capitalului (vânzare/cumpărare, fuziune, divizare, expropiere, dispute între acționari etc.) sau în cazurile în care este necesară furnizarea unei opinii privind dimensiunea capitalului (evaluare pentru înregistrare în contabilitate, evaluare pentru listarea la bursă, etc.)

1.2. Semnificația și importanța diagnosticului financiar-contabil

Cuvântul diagnostic este de origine greacă și înseamnă “apt de a discerne”. El are în economie aceeași accepțiune ca și în medicină. Indiferent de domeniul de utilizare, demersul diagnosticului impune analiza complexă a mecanismului de formare și modificare a fenomenelor specifice. Diagnosticul nu înseamnă a descrie, ci a identifica variabilele cheie ale stării și dinamicii fenomenelor, a studia interacțiunea lor în vederea determinării obiectivelor de propus ale întreprinderii.

Așa cum sublinia J. Pierre Thibaut, în cadrul diagnosticului trebuie să-și găsească răspuns probleme cum sunt:

Statutul juridic al firmei;

Care sunt rezultatele întreprinderii?

Dacă sunt sau nu satisfăcătoare și de ce?

Cum au fost obținute?

Care sunt performanțele și obiectivele dorite?

Care este nivelul performanțelor și ce trebuie făcut pentru atingerea lor?

Măsuri concrete ce urmează a fi întreprinse, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.

Conceptul de diagnostic în plan economic, la nivelul unei firme, presupune reperarea disfuncționalităților activității ei, cercetarea și analiza faptelor și responsabilităților, identificarea cauzelor și a măsurilor care să conducă la reglarea situației.

Prin diagnosticarea unei firme în vederea evaluării, se urmărește cunoașterea tuturor laturilor activității acesteia, respectiv juridică, tehnică, resurse-umane, economico-financiară, precum și a punctelor forte și punctelor slabe corespunzătoare fiecăruia.

În cadrul activității practice de evaluare a unei firme, diagnosticul trebuie să furnizeze informațiile necesare aprecierii situației trecute și prezente, care constituie o bază pentru estimarea elementelor și variabilelor “cheie” ce trebuie avute în vedere în cadrul aplicării diferitelor metode de evaluare.

Pe baza diagnosticului întreprinderii evaluate se construiesc scenarii pertinente, care trebuie să stea la baza evaluării și, de asemenea, se realizează testele de coerență atât între diversele piese de diagnostic, cât și între evaluarea propriu-zisă a afacerii și diagnostic.

Diagnosticul unei firme nu poate fi încadrat în tipare fixe, ci trebuie să aibă o structură adaptabilă în funcție de scopul urmărit. Pentru evaluarea unei întreprinderi diagnosticul poate fi structurat în diagnostic juridic, tehnic, al resurselor umane, comercial și financiar-contabil. Între acestea rolul esențial revine diagnosticului financiar-contabil care cuantifică prin instrumente specifice rezultatul analizei din celelalte secțiuni și realizează o interfață între componentele de bază ale procesului de evaluare.

Specialiștii apreciază că, în activitatea de evaluare a firmei diagnosticul reprezintă 80%, 15% pregătirea informațiilor și doar 5% este munca de evaluare.

Diagnosticul financiar-contabil are rolul de a aprecia manifestarea funcției financiare a firmei. Odată stabilit, el furnizează celorlalte funcții ale acesteia dimensiunea resurselor financiare de care are nevoie pentru a-și atinge obiectivele, concurând la realizarea obiectivului global al entității.

În ultimii 10-20 de ani, în domeniul economic au început să fie utilizați termeni din alte domenii: militar (stat-major, strategic, cercetări operaționale, etc.), medical. Diagnosticul este din domeniul medicinii și înseamnă determinarea precisă a unei boli după simptomele ei. În practica economică diagnosticul are un sens mai larg, nevizând doar precizarea unei boli a întreprinderii, demersul său fiind unul de caracterizare și apreciere a modului de funcționare a acestui organism viu. Se poate spune, la fel ca și în medicină, că în analiza economico-financiară se pornește de la simptome spre diagnostic.Ca activitate practică, diagnosticul economic are o sferă de cuprindere mai largă, utilizând metode și procedee ale analizei economico – financiare.

Drumul pe care îl parcurge diagnosticul reprezintă inversul evoluției reale a fenomenului. Diagnosticul pornește de la rezultatele procesului încheiat, către elemente și factori. Conținutul diagnosticului financiar-contabil poate fi redat în următoarele etape:

delimitarea obiectivului diagnosticului, care presupune constatarea anumitor fapte, fenomene, rezultate;

determinarea elementelor, factorilor și cauzelor fenomenului studiat. Descompunerea în elemente presupune o analiză structurală. Factorii se urmăresc în mod succesiv, trecând de la cei cu acțiune directă la cei cu acțiune indirectă (prin intermediul celor cu acțiune directă), și așa mai departe, până la stabilirea cauzelor finale (primare);

stabilirea factorilor presupune și determinarea atât a corelației dintre fiecare factor și fenomenul analizat, cât și a corelației dintre anumiți factori care acționează;

măsurarea influențelor diferitelor elemente sau factori. În această etapă intervine analiza cantitativă pentru cuantificarea influențelor, a măsurării rezervelor interne, a aprecierii cât mai exacte a rezultatelor;

sintetizarea rezultatelor diagnosticului, stabilindu-se concluziile și aprecierile asupra activității din sfera cercetată;

elaborarea măsurilor care constituie conținutul deciziilor menite să asigure o folosire optimă a resurselor, să contribuie la sporirea eficienței activității în viitor.

Parcurgerea acestor etape, cu prilejul analizei fiecărui fenomen economic, asigură caracterul complet și, totodată, științific al diagnosticului financiar-contabil.

În ansamblul diagnosticului, diagnosticul financiar – contabil este o componentă importantă a diagnosticului general al unui sistem economic, alături de diagnosticul juridic, uman, tehnic și comercial. Diagnosticul financiar – contabil este menit să scoată în evidență punctele forte și punctele slabe susceptibile a fi semnalate pe plan financiar. Din această perspectivă, punctele forte se referă la: abundența de resurse și lichidități, calitatea portofoliului de creanțe, active rentabile, calitatea relațiilor firmei cu mediul financiar etc. Punctele slabe pot, deopotrivă, corespunde unei fragilități a echilibrului financiar, caracterul puțin lichid al activelor, fragilității rezultatelor și a rentabilității, insuficienței fondurilor pentru autofinanțare, structurii financiare instabile și neadecvate caracterizată printr-un nivel insuficient al capitalurilor proprii sau unui nivel prea ridicat al îndatorării etc.

1.3. Sistemul informațional

Valorificarea deplină a informației economice se poate realiza numai în cadrul unui sistem informațional economic, conceput ca un ansamblu al mijloacelor și metodelor de obținere, stocare și utilizare a informațiilor într-un domeniu al activității social-economice.

Sistemul informațional economic este baza sistemului de management cu un impact din ce in ce mai mare asupra funcționalității și eficienței economice, având drept scop prelucrarea informațiilor existente în vederea satisfacerii unor obiective stabilite de conducerea firmei.

Funcția de bază a oricărui sistem informațional economic este de a vehicula o cantitate rațională de informații, pe baza cărora să se ia decizii economice bine argumentate pe toate treptele organizatorice. Principala sursă de date a sistemului informațional economic și, totodată, una din componentele de bază ale acestuia este contabilitatea.

Discutată sub acest aspect, contabilitatea reprezintă un sistem informațional orientat spre cunoașterea și gestionarea valorilor economice separate patrimonial. În această calitate ea se delimitează ca un ansamblu de elemente interdependente orientat spre culegerea, prelucrarea, stocarea, analiza și transmiterea informațiilor privind starea și mișcarea patrimoniului. Aceste elemente sunt: fondul sau sistemul de informații, suporturile materiale ale informațiilor, mijloacele de prelucrare a datelor, metodele și procedurile de prelucrare a datelor, circuitele informaționale.

Organiz

Organizările datelor financiar-contabile din punct de vedere informatic sunt prezentate sub două forme, și anume:

sistemul informațional;

sistemul informatic.

Informația financiar-contabilă, ca instrument de analiză a rezultatelor firmei, trebuie să fie cu necesitate omogenă. Omogenitatea, ca finalitate a procesului de “normalizare a contabilității”, se referă la termenii folosiți și la regulile de redactare a documentelor contabile de sinteză care trebuie să fie identice pentru toate unitățile. Sistemul conturilor anuale, cunoscut în forma abreviată sub denumirea de “bilanț contabil”, este compus – conform Legii contabilității nr. 82/1991 – din: bilanț contabil, contul de profit și pierderi, anexe și raportul de gestiune.

Acest sistem informațional economic poate fi privit și sub aspectul elementelor componente de bază: oameni, mijloacele și procedeele utilizate în cadrul acestora, date și informații.

Sistemul informatic economic tratează datele și informațiile tehnico-economice și financiare în mod mecanizat și automatizat, în epoca actuală fiind parte componentă a sistemului informațional.

CAPITOLUL II.

PREZENTAREA SOCIETĂȚII EVALUATE

2.1. Informații generale

S.C. ZENTIVA S.A. a fost înființată în 1986, prin Ordin prezidențial și a intrat în funcțiune în anul 1988. Forma juridică a societății este aceea de societate pe acțiuni deschisă, reglementată de legislația romană.

Este înregistrată la O.R.C. sub nr. 1260953/1986, având atribuit codul fiscal R 1200929, cu sediul societății declarat în România, localitatea București, Bvd. Theodor Pallady, nr. 50, Sector 3. Privatizarea societății a avut loc în anul 1999. Pachetul majoritar de acțiuni a fost cumpărat de un investitor strategic, Sanofi-Aventis Group, cu capital multinațional, având sediul în Praga.

În momentul privatizării, primul lucru pe care l-a făcut acest investitor a fost să înființeze departamentul de marketing. În cei zece ani, societatea nu a lucrat cu portofoliu propriu. Consiliul de Administrație, este format din nouă membri: cinci ai acționarului majoritar și patru directori.

Merită menționat faptul că în industria farmaceutică, există un specific anume: prețul controlat al medicamentelor. Prioritatea întreprinderii în urma privatizării a fost stabilirea strategiei pe termen lung a întreprinderii și anume transformarea ei dintr-o societate orientată spre producție, într-o societate orientată și integrată în piața farmaceutică.

Capitalul social al societății a fost de 19.832.950.000 lei la înființare, din care 95,1 (aparține investitorului majoritar, Sanofi-Aventis Group, iar 4,9% aparține altor acționari (12.000 acționari). 72% din capitalul lui Sanofi-Aventis Group este cotat la bursa din Praga.

Obiectul principal de activitate al societății este: fabricarea produselor farmaceutice de bază, fabricarea preparatelor farmaceutice, comerțul cu amănuntul al produselor farmaceutice și comerțul cu ridicata al produselor farmaceutice.

În obiectul de activitate al societății intră și următoarele activități: cercetare și dezvoltare în științe fizice și naturale, intermedieri în comerțul cu produse diverse, comerțul cu ridicata al produselor chimice, fabricarea materialelor chimice organice și anorganice de bază, activități de testări și analize tehnice, activități de ambalare, alte activități de servicii prestate în principal întreprinderilor.

În principal se fabrică tablete, aproximativ 150 de sortimente, după care urmează soluții, unguente, creme pentru următoarele categorii de boli: aparat cardiovascular, metabolism (diabet), tratamentul infecțiilor, sistem nervos central, dermatologie etc.

Acționarul majoritar a introdus echipa managerială, respectiv conducerea, în bord directorial, prezentată în figura 2.1.:

Figura 2.1. Organigrama S.C. ZENTIVA S.A.

Actualmente, S.C. ZENTIVA S.A. se confruntă cu o serie de dificultăți generate de posibilitatea utilizării unor rețete de fabricație înregistrate de alte două societăți farmaceutice provenite din foste societăți de stat (ROMEDICA S.A. Tg.Mureș, ANTIBIOTICE S.A. Iași).

Societatea are un renume local, însă produsele sale nu dispun de un nume de mare importanță la nivel internațional. Conform ultimelor estimări, piața internă de medicamente se ridică la 550 milioane de dolari, fiind o piață cu un nivel în creștere al cererii, deci piața este susținută. Pe termen lung și mediu, piața de medicamente are o evoluție ușor ascendentă.

În ceea ce privește concurența, numărul competitorilor pe această piață este mare. Nu există lideri absoluți pe piață, fiecare producător având o nișă de piață stabilă, caracterul unic al producției întărind poziția societății. Concurenții străini oferă produse care beneficiază de cele mai noi soluții în domeniu, având un avantaj competitiv față de toți producătorii interni, de asemenea, prețurile practicate în exterior sunt mai mici decât cele practicate pe piața internă. De asemenea, prețurile practicate de concurență pe piața internă nu sunt mai scăzute.

Societatea are un număr de circa 400 de angajați, din care circa 250 direct productivi.

În martie 2000, societatea ZENTIVA a primit din partea Ministerului Sănătății certificatul GMP (Good Manufacturing Practice) care este echivalentul certificatului ISO 9001. La nivel național, societatea ZENTIVA a fost a treia firmă care a primit acest standard de calitate, acesta fiind cel mai înalt standard în lume la ora actuală.

Dacă societatea ZENTIVA va continua cu aplicarea strategiei pe termen lung perspectivele vor fi:

împrospătarea totală a medicamentelor, conform cerințelor pieței;

menținerea standardului de calitate GMP;

competitivitate pe piața externă.

FIȘA SINTETICĂ A DIAGNOSTICELOR PARȚIALE

prin intermediul analizei SWOT

2.2. Organizarea contabilității – sistemul informatic utilizat

Contabilitatea societății este ținută în compartiment propriu de patru persoane, un Director economic și patru subordonați, iar înregistrările contabile se întocmesc în partidă dublă.

Sistemul informatic al S.C. ZENTIVA S.A. este compus din 40 de calculatoare electronice, achiziționate în luna decembrie 2000, legate în rețea pe ateliere, majoritatea având imprimante, și un fax-modem. Programul de contabilitate este o creație internă a firmei având și module de Mijloace fixe, Stocuri, Salarii și un modul de documentație pentru devize.

Programul de contabilitate folosește toate documentele necesare întocmirii balanței de verificări și se poate caracteriza prin:

înregistrările au structură uniformă constituită din tipuri de înregistrări cu caracter asemănător determinate de structura documentelor primare;

operațiile de prelucrare automată au un caracter repetitiv și o frecvență mare de executare;

operațiile sunt simple și execută prelucrări succesive asupra caracterelor de același tip.

Pentru a folosi acest program de contabilitate utilizatorii trebuie să aibă cunoștințe minime de informatică. Aceștia vor folosi sistemul direct, fără a apela la un intermediar care să dea comenzi și să introducă date.

LISTA SITUAȚIILOR

Tabelul 2.1.

CAPITOLUL III.

EVALUAREA SOCIETĂȚII ZENTIVA S.A.

3.1. Prezentarea metodologiei de diagnosticare utilizate

Principalele surse de informații pentru analiza financiară sunt bilanțurile și conturile de profit și pierdere, puse la dispoziție de către societate.

Perioada analizată cuprinde anii 2003, 2004, 2005, 2006, 2007.

Diagnosticul financiar contabil efectuat în prezenta lucrare a urmărit să descopere punctele slabe ce trebuie înlăturate și punctele forte pe care se poate baza firma în fundamentarea strategiilor de dezvoltare într-un mediu concurențial dinamic, având următoarele obiective:

de a evalua capacitatea firmei de a-și finanța investițiile de dezvoltare și de a satisface exigențele diferiților săi furnizori de capital;

de a selecta anumiți indicatori de diagnostic financiar care să conducă la alegerea celor mai sugestive metode de evaluare și aplicarea acestora;

convergențe și divergențe în utilizarea metodelor de evaluare.

Din diversitatea indicatorilor economico-financiari care, la rândul lor sunt comparați și descompuși, s-au ales indicatorii de structură patrimonială și indicatorii de rezultate și eficiență.

Pe baza datelor financiare furnizate de societate s-au desprins o serie de elemente care au permis calcularea indicatorilor de performanță realizați de întreprindere.

Interpretarea datelor s-a făcut ținând cont de mărimea firmei și de domeniul în care activează. De asemenea, rezultatele celor mai importanți indicatori se pot vizualiza cu ajutorul graficelor întocmite care permit o sesizare mai rapidă a derulării evenimentelor.

3.2. Analiza structurii patrimoniale

Analiza structurii patrimoniale are ca obiectiv stabilirea raporturilor dintre diferitele elemente patrimoniale și evidențierea principalelor mutații în situația mijloacelor și surselor generate de schimbările interne și de interacțiunea cu mediul economico-social. În acest context se vor urmări aspecte ce privesc: caracterizarea generală a structurii patrimoniale și analiza ratelor de structură patrimonială.

STRUCTURA PATRIMONIALĂ A FIRMEI S.C. ZENTIVA S.A.

Tabelul 3.1. – lei –

Tabelul 3.2. – lei –

Structura activelor prezintă o ușoară scădere a activelor imobilizate în toți cei cinci ani de analiză, ceea ce semnifică faptul că întreprinderea nu a mai efectuat investiții ca în anii precedenți.

În cadrul activelor circulante, se remarcă o creștere semnificativă în anul 2007 de 51%, față de primul an de analiză (39%). Ponderea ridicată a activelor circulante, în special a stocurilor, este specifică firmelor din domeniul producției, datorită ciclului de exploatare lung.

Figura 3.1. Modificarea structurii activelor

Structura pasivului în anii 2006 și 2007 indică o pondere de 9%, respectiv 6% a datoriilor pe termen scurt, față de 15% în anii 2004 și 2005, ceea ce semnifică faptul că datoriile au scăzut simțitor, s-au înjumătățit chiar față de primul an de analiză (12%), datorită politicii financiare a firmei, respectiv a eficienței deciziilor financiare.

Figura 3.2. Modificarea structurii pasivelor

Capitalul permanent înregistrează o ușoară creștere, având o pondere de 94% din total pasiv în anul 2007, față de primul an de analiză (88%).

ANALIZA ACTIVELOR IMOBILIZATE

Tabelul 3.3. – lei –

În cadrul activelor imobilizate terenurile înregistrează o pondere constantă pe toată perioada analizată (2%), ceea ce semnifică faptul că S.C. ZENTIVA S.A. nu a mai achiziționat alte terenuri.

Ponderea cea mai importantă în cadrul activelor imobilizate o dețin clădirile (75%), respectiv uzine, ateliere, depozite și hangare.

Se remarcă o ușoară scădere a clădirilor în cei cinci ani analizați, înregistrând o pondere în anul 2007 de 68% față de anul 2003 (75%).

De asemenea, remarcăm o creștere semnificativă a echipamentelor tehnologice, înregistrând o pondere de 13% în anii 2006 și 2007 față de 10% în 2003.

Cu toate acestea există posibilități tehnice și resursele de cercetare pentru crearea unor noi produse, existând un avantaj față de concurenți, dar care se reflectă nu neapărat în modernitatea tehnicii, ci în unicitatea ei, deoarece S.C. ZENTIVA S.A. realizează produse unice pe piața românească. În concluzie, în cei cinci ani analizați, nu s-au făcut investiții considerabile.

Figura 3.3. Modificarea structurii activelor imobilizate

ANALIZA ACTIVELOR CIRCULANTE

Tabelul 3.4. – lei –

În structura activelor circulante, ponderea cea mai importată o prezintă stocurile, în anul 2003 acestea înregistrând o pondere de 45% față de anul 2007, de 59%. Deci, stocurile prezintă o evoluție ușor ascendentă de-a lungul perioadei analizate.

Se constată, de asemenea, o evoluție constantă a creanțelor (31%) în primii trei ani de analiză, după care, în anii 2006 și 2007 tendința acestora este ușor descendentă, de 26%, respectiv 24%. Tot în cadrul activelor circulante, remarcăm o ușoară scădere a disponibilităților, acestea înregistrând o pondere de 19%, respectiv 17% în anii 2007 și 2007, față de 24% în primul an de analiză.

Această situație se datorează ponderii ridicate a stocurilor, societatea fiind nevoită să apeleze la disponibilități pentru achiziționarea de materii prime. S.C. ZENTIVA S.A. beneficiază în special de furnizori interni, fără o putere financiară ridicată. Prețurile practicate de furnizori nu oferă un avantaj competitiv pentru societate, fiind destul de ridicate. Termenele de plată sunt scurte și fără posibilități deosebite de decalare.

În ceea ce privește clientela, S.C. ZENTIVA S.A. beneficiază de o clientelă fidelă, în special pentru produsele unice.

Figura 3.4. Modificarea structurii activelor circulante

STRUCTURA ELEMENTELOR DE PASIV

Tabelul 3.5. – lei –

În structura elementelor de pasiv, capitalul social înregistrează o creștere semnificativă de-a lungul perioadei analizate, înregistrând o pondere de 31% în anul 2007, față de 16% în anul 2005, datorită aporturilor aduse de acționari.

De asemenea, se înregistrează o creștere nesemnificativă a rezervelor, acestea înregistrând valori de 6% în ultimii trei ani de analiză.

Societatea ZENTIVA înregistrează o puternică stabilitate financiară în cei cinci ani de analiză, datorită ponderii ridicate a capitalului propriu, în total pasiv (94%) în anul 2007, față de 85% în anii 2004 și 2005.

În ultimii doi ani de analiză, datoriile înregistrează o scădere semnificativă de 9% în anul 2006, respectiv 6% în 2007, față de 15% în anii 2004 și 2005.

Această situație se datorează politicii financiare a firmei, respectiv a eficientei deciziilor financiare.

SITUAȚIA INDICATORILOR DE ECHILIBRU

Tabelul 3.6.

Indicatorii de tip solvabilitate, lichiditate, grad de îndatorare reflectă o situație statică, punctuală a evoluției societății, fiind utili în special în gestiunea financiară pe termen scurt și mai puțin în diagnosticarea unei stări generale, a aprecierii unui trend, nefiind utili în previzionarea pe termen lung și mediu a evoluției societății.

Indicele de solvabilitate generală înregistrează valori supraunitare, indicând un aspect pozitiv, ceea ce indică existența unor active circulante mai mari decât datoriile și utilizarea unei părți din capitalul permanent pentru finanțarea exploatării.

Solvabilitatea patrimonială are o valoare foarte ridicată de-a lungul perioadei analizate, efect al majorării capitalului propriu în total pasiv. Indicele de solvabilitate generală înregistrează o valoare constantă de-a lungul perioadei analizate, supraunitară, indicând un aspect pozitiv.

Valoarea indicatorului poate fi considerată bună când rezultatul obținut depășește 30%. indicând ponderea surselor proprii în totalul pasivului. Totuși, se poate constata faptul că atât indicele solvabilității generale cât și solvabilitatea patrimonială, înregistrează o ușoară scădere în anii 2004 și 2005, după care, în ultimii ani de analiză, evoluția indicatorilor se ameliorează.

Figura 3.5. Evoluția solvabilității patrimoniale, a ratei globale de îndatorare

și a lichidității activului.

În ceea ce privește rata globală de îndatorare, aceasta înregistrează valori de 9%, respectiv 6% în anii 2006 și 2007, față de 15% în anii 2004 și 2005, deci scade simțitor, ceea ce semnifică faptul că S.C. ZENTIVA S.A. este mai fiabilă sub aspect financiar.

Atât indicele de lichiditate generală, cât și indicele de finanțare permanentă, prezintă o evoluție ascendentă în ultimii doi ani de analiză, înregistrând valori supraunitare, această situație putându-se aprecia pozitiv. Indicele de finanțare permanentă înregistrează valori supraunitare de-a lungul perioadei analizate, cea mai ridicată pondere atingând-o în anul 2007 (2,00), față de 1,48 în anul 2004, ceea ce înseamnă un fond de rulment pozitiv.

Figura 3.6. Evoluția indicelui de solvabilitate generală, de lichiditate generală

și de finanțare permanentă

3.3. Indicatorii de rezultate și eficiență

Rezultatele întreprinderii se găsesc într-o formă sintetizată în contul de profit și pierdere. Acesta relevă rezultatele obținute de întreprindere pe cele trei categorii de activitate: de exploatare, financiară și excepțională.

Cunoașterea în sumă absolută a rezultatului exercițiului nu este suficientă pentru a pune un diagnostic întreprinderii, de aceea se apelează la o serie de indicatori care relevă formarea profitului.

Pornind de la informațiile cuprinse în contul de profit și pierdere furnizat de societate, în cei cinci ani analizați se pot determina, în mod succesiv, soldurile intermediare de gestiune, începând cu nivelul cel mai cuprinzător și încheind cu nivelul cel mai sintetic (profitul net), prin scăderea și adăugarea diferitelor categorii de cheltuieli și venituri.

TABLOUL SOLDURILOR INTERMEDIARE DE GESTIUNE

Tabelul 3.7. – lei –

Evoluția cifrei de afaceri a fost ascendentă pe toată perioada 2003-2007. Creșterea cifrei de afaceri a influențat favorabil marja comercială, însă în anul 1999 aceasta a înregistrat o ușoară scădere, datorită creșterii costurilor de achiziție a mărfurilor vândute, marja comercială măsurând doar surplusul de valoare obținut peste costul mărfurilor vândute.

Figura 3.7. – Dinamica Cifrei de Afaceri și a Marjei comerciale.

Valoarea adăugată înregistrează valori apropiate de marja comercială, în anul 2004 înregistrând o ușoară scădere față de 2003, dar în 2007 valoarea adăugată a înregistrat o creștere față de anii precedenți, ceea ce arată că societatea tinde spre o structură a producției care să majoreze plus-valoarea creată de activitatea desfășurată.

Excedentul brut de exploatare măsoară eficacitatea comercială a întreprinderii și reflectă rezultatul economic degajat ca urmare a exploatării. În cazul S.C. ZENTIVA S.A., menținându-se nefavorabil în anul 2004, urmat de o scădere în anul 2005 față de 2003, după care, în anii 2006 și 2007, situația acestuia se ameliorează.

Figura 3.8. – Valoarea adăugată și Excedentul brut de exploatare.

Rezultatul exploatării se menține nefavorabil pe parcursul primilor trei ani de analiză, reflectând riscurile exploatării, după care se constata o tendință de ameliorare.

În cei cinci ani analizați, rezultatul exercițiului a fost obținut pe seama soldului favorabil al operațiunilor financiare, înregistrând o ușoară scădere în anul 2005 față de 2004. În acest caz, surplusul curent provine din veniturile substanțiale rezultate din diferențele de curs valutar, în pofida pierderilor din exploatare înregistrate în primii trei ani de analiză.

Capacitatea de autofinanțare calculată prin metoda aditivă, a înregistrat valori care ar permite finanțarea din resursele interne ale firmei, în ultimii doi ani de analiză putându-se constata valori mai ridicate față de ceilalți ani.

Totuși se constată o tendință de scădere a capacității de autofinanțare în anii 2004 și 2005, față de 2003.

Figura 3.9. Evoluția Rezultatului net și a Capacității de autofinanțare

3.4. Analiza diagnostic pe baza ratelor de rentabilitate

Rata rentabilității comerciale înregistrează valori diferite, în funcție de indicatorii implicați în calcul. Astfel, calculată la nivelul exploatării, rata rentabilității comerciale sau rata profitabilității, s-a situat în jurul valorii de 12,24% în anul 2007 față de 2005 (2,23%), în anul 2004 înregistrând o tendință nefavorabilă, în condițiile în care excedentul brut al exploatării scade.

RATA RENTABILITĂȚII COMERCIALE

Tabelul 3.8. – lei –

În concluzie, societatea ZENTIVA are o tendință financiară satisfăcătoare, ținând cont de faptul că în ultimii doi ani de analiză se înregistrează o tendință favorabilă a ratei rentabilității comerciale, dar se impune o gestiune mai eficientă a aprovizionării și stocării.

RATA RENTABILITĂȚII ECONOMICE

Tabelul 3.9. – lei –

În determinarea ratei rentabilității economice s-a pornit de la rezultatul exploatării și de la rezultatul brut al exercițiului, înainte de deducerea sarcinilor financiare, respectiv a dobânzilor și impozitelor, precum și de la excedentul brut al exploatării.

Rata rentabilității economice la societatea ZENTIVA pe parcursul celor cinci ani de analiză este inferioară sectorului de activitate. Se constată o tendință nefavorabilă a ratei rentabilității economice în primii trei ani de analiză, după care remarcăm o ușoară tendință de ameliorare. Pe baza rentabilității economice, societatea nu poate să-și reînnoiască activele într-un timp relativ scurt.

RATA RENTABILITĂȚII FINANCIARE

Tabelul 3.10. – lei –

Rata rentabilității financiare apreciază eficiența capitalului investit în activitate, precum și eficiența investițiilor efectuate.

Fiind influențată de rentabilitatea economica și de gradul de îndatorare, rentabilitatea financiară oferă o imagine nesatisfăcătoare a activității, în anul 2005 înregistrând valori inferioare sectorului de activitate, pe fondul creșterii datoriilor pe termen scurt, față de 2007 unde putem constata o ușoară ameliorare, dar totuși insuficientă.

În aceste condiții, societatea nu reușește să asigure un profit net în valori absolute care să indice o revigorare susținută a activității.

3.5. Aplicarea metodelor de evaluare

Pornind de la premiza teoretică, validată de altfel de practică, și anume că valoarea este o opinie, iar prețul plătit este un fapt tangibil, se pune problema identificării cauzelor care conduc la ecartul semnificativ care apare de obicei între valoarea de evaluare a unei afaceri și prețul tranzacției efective în România.

Această problematică ar putea fi rezolvată prin prisma incidenței metodelor de evaluare alese asupra valorii privite din perspectiva sistematică, pe de o parte, cât și din perspectiva convergenței sau divergenței rezultatelor datorită utilizării unui anumit sistem de metode de evaluare, pe de altă parte.

Studiul își propune să analizeze convergența, respectiv divergența unor valori de evaluare determinate la S.C. ZENTIVA S.A.

În susținerea demersului nostru am utilizat cele mai uzuale metode de evaluare din fiecare categorie de metode, astfel:

din categoria metodelor patrimoniale – activul net corectat;

din categoria metodelor de randament – metoda fluxurilor de disponibilități actualizate (D.C.F.), metoda capacității beneficiare (valori de rentabilitate), metoda prin actualizarea unei serii de profituri;

din categoria metodelor combinate – metoda practicieni lor, metoda achiziție; rezultatelor anuale, metoda de profitabilitate continuă.

3.5.1. Metode patrimoniale – Activul net corectat

ACTIVUL NET EVIDENȚIAT LA 31.12.2007

Tabelul 3.11. – lei –

Activul net contabil s-a corectat astfel:

la elementele de active imobilizate s-au adaptat valorile în conformitate cu constatări le reale de pe teren, valoarea corecției fiind de 9.963.442 lei, pentru mijloacele fixe din grupele I-VII și de -50.931 lei pentru terenuri;

În consecință, valoarea totală a corecției activelor imobilizate este de 9.912.511 lei.

la elementele de active circulante au fost corectate creanțele și decontările, în sensul scăderii valorii acestora, datorită diminuării șanselor de recuperare sumelor ce fac obiectul unor litigii ale societății. Valoarea corecției astfel calculată este de -235.877 lei.

În urma aplicării corecțiilor de mai sus, se obține activul net corectat:

ANC = 35.102.431 lei

3.5.2. Metode de evaluare prin randament. Ipoteze de previziune

Pentru a previziona evoluția în următorii ani a societății comerciale, care stă la baza calculării valorilor de randament, s-a ținut cont de următoarele:

Previziunile se fac în monedă constantă.

Va crește volumul activității. S-au făcut două scenarii de creștere a ritmului activității: cu 5% pe an și cu 8% pe an.

Prin punerea în funcțiune a centralei termice proprii, cheltuielile cu energie termică se vor diminua începând cu 2009.

Cheltuielile salariale cresc începând cu 2010 cu 5% pe an.

Amortizarea mijloacelor fixe crește cu ridicarea gradului de utilizare și punere, în funcțiune a investițiilor de reînnoire.

Tabelul 3.12. – lei –

Evaluarea prin metoda fluxurilor de disponibilități actualizate

(Discounted Cash-flow)

Această metodă pornește de la capacitatea beneficiară exprimată prin profitul net la care se adaugă toate celelalte disponibilități, ca amortismente și provizioane și din care se scad nevoile de finanțare a activității curente (investițiile pentru menținerea potențialului actual al agentului economic și variația necesarului de fond de rulment – vezi Anexa nr.2).

Una din formulele folosite în cazul acestei metode este cea denumită "Discounted Cash- flow" (flux de trezorerie redus atât prin actualizare, cât și prin întreruperea la anul n de prognoză, când se calculează valoarea reziduală a activului sau societății), ce se prezintă astfel:

unde:

V(DCF) = valoarea activului sau a societății prin formula fluxului de trezorerie redus;

CF = Cash-flow;

Ir = investiții de reînnoire, de menținere;

Vr = valoarea reziduală;

t = rata de actualizare;

n = ultimul an de prognoză.

Evaluarea prin rentabilitate

Această metodă, purtând și denumirea de metodă a capitalizării veniturilor, constă îl aplicarea unui multiplicator capitalistic (Y), la capacitatea beneficiară (vezi Anexa nr.2) potrivit relației:

V= Y x CB

Dacă se fac referiri la rata neutră de plasament a disponibilităților financiare coeficientul multiplicator capătă valoarea de 1/i; în cazul nostru, rata de actualizare fiind de 19%, respectiv 18%.

Y1 = 1/0,19 = 5,26 Y2 = 1/0,18 = 5,56

Evaluarea prin actualizarea unei serii de profituri

Profiturile luate în calcul sunt mediile profiturilor rezultate în cele două scenarii de creștere a vânzărilor. Se efectuează actualizarea profituri lor medii previzionate, pe următorii cinci ani (vezi Anexa nr.2). Multiplicatorul capitalistic se determină după relația:

În acest caz valoarea devine: V= an x CB

Multiplicatorul capitalistic este 2,80*CB (pentru ra =19%) și 2,86*CB (pentru ra= 18%).

3.5.3. Metode de evaluare combinate

Tabelul 3.13. – lei –

În cazul metodei patrimoniale, valoarea întreprinderii s-a determinat ca med simplă a valorii patrimoniale pe baza activului net corectat (ANC) și una prin rentabilitate (CB/i).

Valoarea întreprinderii, folosind metoda achiziției rezultatelor anuale, s-a determinat pornind de la cifra de afaceri și beneficiul prognozat pentru următorii cinci ani.

V = CA + n x (B – i x CA)

unde:

CA = cifra de afaceri medie previzionată pentru 2007-2011:

n = nr. de ani de prognoză (5);

B = beneficiul net mediu previzionat;

i = rata de actualizare.

Pentru metoda de profitabilitate continuă, valoarea întreprinderii s-a determinat pe baza beneficiului previzionat, influențat de rata de actualizare cu risc.

unde:

CB = beneficiu net mediu previzionat pentru 2007-2011;

i = rata de actualizare cu risc.

Prima de risc considerată este de 2%.

Analiza rezultatelor oferă posibilitatea identificării unor convergențe doar în cadrul grupelor de metode de evaluare, deoarece suportul matematic utilizat în diferite metode de evaluare diferă esențial. În condițiile în care modelele de calcul diferă esențial între grupele de metode de calcul putem doar să remarcăm că divergența metodei matematice se reflectă și asupra divergenței rezultatelor.

La S.C. ZENTIVA S.A. valoarea activului net contabil corectat este de 35,1 milioane, iar metodele de randament oferă valori de 3,7 milioane (metoda DCF) și 2,1 milioane (valoarea de rentabilitate) sau 18,6 milioane (metoda practicienilor) și 1,9 milioane (prin metoda achiziției rezultatelor anuale), precum și 2,6 milioane (prin metoda de profitabilitate continuă).

Figura 3.10. Rezultatele evaluării la S.C. ZENTIVA S.A.

Analiza comparativă a rezultatelor obținute prin aplicarea celor trei categorii de metode de evaluare (patrimoniale, de randament și combinate), la societatea ZENTIVA, denotă o divergență mare între cele trei categorii de metode, dar și între cele două metode din ultima categorie. Totodată, se remarcă o relativă convergență a rezultatelor obținute prin aplicarea celor trei metode de randament.

CONCLUZII

“Diagnosticul se sprijină pe analiză, dar se deosebește net de aceasta. El presupune apreciere, judecată și, în final, asumarea răspunderii de către cel care îl pune.”

Obiectivul investigației în acest stadiu este acela de a identifica în ce măsură anumiți indicatori de diagnostic financiar-contabil pot constitui placa turnantă (interfața) dintre structura patrimonială a societății ZENTIVA și metodele de evaluare potențial utilizabile.

Având în vedere rezultatele investigației prezentate în anexe și detaliate în capitolul III, apreciem că diagnosticul financiar-contabil poate și trebuie să se constituie într-o interfață operațională în alegerea setului optim de metode de evaluare.

În continuare, voi arăta modalitatea în care indicatorii selectați pot facilita alegerea setului optim de metode de evaluare.

Astfel analiza indicatorilor clasici de lichiditate-solvabilitate deși prezintă suficiente carențe în privința acurateții informațiilor furnizate, acestea reprezintă un instrument unanim acceptat în măsurarea capacității de plată pe termen scurt a unei societăți.

În acest context, apreciem că este utilă analiza indicatorilor clasici de lichiditate- solvabilitate în evaluarea activității de management financiar pe termen scurt pentru luarea deciziilor curente de trezorerie în relațiile cu acționarii și creditorii. Din punctul de vedere al evaluării societății, în scopul vânzării, utilitatea acestor indicatori este redusă la minim, ele servind doar ca punct de pornire în conturarea strategiilor viitoare.

Evoluția indicatorilor clasici de lichiditate-solvabilitate se poate observa și din figurile 4.1 și 4.2.

Figura 4.1. Evoluția lichidității reduse, lichidității curente și securității financiare

Figura 4.2. Evoluția ratei autonomiei financiare, a ratei de finanțare a activelor imobilizate

și a ratei de finanțare a activelor circulante

Analiza efectuată pe baza indicatorilor de lichiditate-solvabilitate, a relevat faptul că societatea ZENTIVA prezintă niveluri ridicate atât pentru lichiditatea redusă (între 175,84% – 350,23%), cât și pentru lichiditatea curentă (între 76,56% – 146,90%), așa cum reiese în Anexa 1.

Se înregistrează niveluri peste valorile considerate optime pentru acești indicatori, datorită ponderii ridicate a disponibilităților în total active circulante.

Lichiditatea patrimoniului constituie premisa asigurării solvabilității. Pe baza studiilor întreprinse de specialiști, se apreciază că disponibilitățile bănești pot satisface cerințele de plată imediată dacă dețin 3-5% din activele circulante sau 1-5% din activ total. În cazul nostru, ponderea disponibilităților bănești se situează între 17-24% din activ total, ceea ce semnifică faptul că societatea ZENTIVA poate face față angajamentelor sale pe termen scurt.

Observațiile de mai sus pun în evidență faptul că informațiile oferite de cele două grupe de indicatori sunt divergente deoarece indicatorii de o anumită factură constructivă (lichiditate, solvabilitate), prezentați în Anexa nr.1 având la bază informații extrase numai din situația patrimonială, oferă o anumită clasificare a societății ZENTIVA, pe când indicatorii construiți pe baza contului de rezultate (VA, EBE, CAF, etc.), oferă o altă ierarhie a societății.

Din considerentele exprimate mai sus, am fi tentați ca pentru acest domeniu să tragem concluzia că rezultatul diagnosticului nu este denaturat de utilizarea unora sau altora dintre grupele de indicatori menționați mai sus. Totuși, ne manifestăm rezerva față de utilizarea exclusivă a indicatorilor de tip solvabilitate, lichiditate, grad de îndatorare, în detrimentul indicatorilor de tip valoarea adăugată, capacitate de autofinanțare, excedent brut de exploatare și derivați ai acestora, deoarece evenimentele conjuncturale generate de managementul financiar și operațional pe termen scurt își pun amprenta în mod evident asupra indicatorilor din prima categorie, construiți pe baza situației patrimoniale, imprimându-le valori care, de cele mai multe ori, modifică imaginea reală și valoarea informațională a diagnosticului financiar-contabil.

Pe lângă analizarea soldurilor intermediare de gestiune, considerăm că o importanță deosebită în diagnosticarea societății ZENTIVA o are determinarea indicatorilor derivați ai soldurilor intermediare de gestiune, cum ar fi gradul de integrare, rata marjei de autofinanțare, ponderea CAF în VA, ponderea cheltuielilor cu personalul în valoarea adăugată, ponderea EBE în VA, ponderea VA în CA, etc. (vezi Anexa nr.1). care pot genera informații complexe privind structura și modul de formare al beneficiului și pe baza cărora se pot face previzionări realiste pe un orizont de timp relativ mare.

Evoluția indicatorilor derivați ai soldurilor intermediare de gestiune, se poate observa și din figurile 4.3 și 4.4.

Figura 4.3. Evoluția gradului de integrare, a ratei marjei de autofinanțare

și a ponderii CAF în VA

Figura 4.4. Evoluția ponderii cheltuielilor cu personalul în VA,

ponderii EBE în VA și ponderii VA în CA

Evoluția gradului de integrare a producției oferă concluzii care indică o ușoară diminuare în anul 2004 a sursei de obținere a profitului (în valori relative), cu o ușoară redresare în anul 2007. Apreciem că în acest stadiu al cercetării, se poate continua următoarea grupă de indicatori care să constituie nucleul diagnosticului financiar-contabil, în demersul evaluării firmei ZENTIVA:

Valoarea adăugată;

Excedentul brut de exploatare;

Capacitatea de autofinanțare;

Indicatorii derivați ai acestora: marja de autofinanțare, gradul de integrare, ponderea VA în CA, ponderea cheltuielilor de personal în VA, ponderea CAF în VA.

Deși numărul indicatorilor selectați este foarte restrâns, considerăm că aceștia sunt extrem de relevanți în susținerea demersului evaluării prin metode de randament (financiare) a căror punct nodal îl constituie determinarea capacității beneficiare ca rezultantă a proiecției, într-un orizont de prognoză, a unui flux de trezorerie discontat.

Din bibliografia parcursă până la această dată, nu am constatat să existe o legătură directă între rezultatul diagnosticului financiar-contabil și modul de utilizare a metodelor de evaluare, în sensul că în construirea prognozelor nu sunt luate în considerare rezultatele diagnosticului financiar-contabil.

În mod indirect însă, rezultatul diagnosticului poate juca rolul de releu în corectarea valorilor obținute prin utilizarea metodelor de evaluare patrimonială.

Un alt aspect de semnalat îl constituie, în opinia noastră, legătura indisolubilă care se creează între elementele diagnosticului global (tehnic, comercial, uman) și diagnosticul financiar, fapt atestat de conexiunile firești create de capacitatea firmei de a genera excedente de exploatare, reflectate de indicatorii de mai sus și capacitatea tehnologică și de piață a acesteia.

Alături de indicatorii selectați ca fiind relevanți în susținerea demersului evaluării în subsidiar, considerăm ca fiind importantă analiza structurii patrimoniale a firmei.

Aceasta deoarece informațiile furnizate de ratele de structură ale activului și pasivului ne pot furniza informații importante cu privire la maniera de utilizare a metodelor de evaluare patrimoniale sau financiare.

Facem această afirmație bazându-ne pe investigațiile întreprinse la S.C. ZENTIVA S.A. de unde am desprins concluzia că producția societății, concurența și prognozele privind piața medicamentelor, nu permit estimarea unor creșteri considerabile a activității acestora.

În acest context, putem aprecia, de pildă, că activele imobilizate sunt supra-dimensionate în raport cu nivelul cifrei de afaceri realizate. În această situație este lesne de înțeles că valoarea determinată prin metode patrimoniale se poate îndepărta considerabil de valoarea determinată prin metode de randament, care în acest caz pot să se apropie de valoarea de piață. Este însă la fel de adevărat că nu se poate face abstracție de valoarea intrinsecă a imobilizărilor, dar incapacitatea acestora de a produce profit în structura în care se află diminuează drastic valoarea de piață a societății.

În stadiul actual al cercetării, suntem în măsură să apreciem că următoarele elemente sunt determinante în alegerea metodelor de evaluare:

Valorile de 40% pentru gradul de integrare pot fi considerate praguri minime în luarea deciziei de utilizare a acestui indicator. Este, de asemenea, recomandat ca ponderea EBE în VA să fie cât mai apropiată de 70% (valoarea de 30% putând fi un prag minim). Pentru marja de autofinanțare valoarea minimă de prag este de 30% pentru societățile din domeniul producției;

Dacă nivelul indicatorilor derivați al CAF, EBE, VA se încadrează în limitele de mai sus, se pot utiliza metode de evaluare bazate pe randament. În condițiile în care ponderea activelor imobilizate în total activ este ridicată (peste 50%), se impune luarea în considerare și a metodelor patrimoniale;

Dacă nivelul indicatorilor de mai sus se situează sub limitele precizate anterior, fără a fi alarmant de joase, se impune utilizarea metodelor de evaluare combinate;

În situația în care valorile indicatorilor derivați ai CAF, EBE, VA sunt negative (eventual pozitive, dar foarte mici), societatea prezintă grave disfuncții structurale (produse, piață, management), ceea ce impune prudență în evaluarea societății și alegerea, cu preponderență, a metodelor de evaluare patrimoniale.

Analiza rezultatelor evaluării utilizând diferite categorii de metode, relevă un grad ridicat de divergență atât între diferite grupe de metode de evaluare, cât și în interiorul unei grupe de metode. Alegerea unei anumite metode de evaluare în detrimentul altora nu se poate realiza după o regulă bine stabilită, rezultatele obținute indicând valori contradictorii într-un ecart considerabil.

Corelând rezultatele analizei financiare la societatea ZENTIVA cu constatările ce reies din celelalte diagnostice ale întreprinderii, se poate recomanda folosirea cu predilecție a metodelor de evaluare patrimoniale, în speță a Activului net corectat.

Din perspectiva valorilor de tranzacție (efective sau potențiale) comparate cu valorile de evaluare obținute prin aplicarea unor metode de evaluare (tabelele 3.11, 3.12, 3.13), se desprind următoarele concluzii:

La societatea ZENTIVA valoarea de tranzacționare se regăsește în valoarea obținută prin aplicarea metodei patrimoniale – ANCC (vezi tabelul 3.11).

Nu putem încheia fără a remarca odată în plus faptul că în actualul stadiu al cercetării se profilează concluzia conform căreia pentru domeniul farmaceutic sunt utilizabile seturi de metode de evaluare fără a se recurge la concilierea valorilor prin formule (modele) de ponderare "importate".

Elaborarea unor astfel de modele de ponderare pentru companiile farmaceutice românești, și nu numai farmaceutice, s-ar realiza odată cu extinderea considerabilă a arealului de investigație (pe principii similare cu cele care au dus la stabilirea coeficienților din funcțiile scor Conan Holder sau Altmann). cristalizându-se în acest fel mult mai elocvent ponderile diferitelor metode în valoarea finală, luând ca referință absolută valorile de tranzacționare efective.

BIBLIOGRAFIE

Anexa nr.l

DINAMICA INDICATORILOR SELECTAȚI

ÎN PERIOADA 2003-2007

Anexa nr.2