Indicatori de Măsurare a Performanțelor Unei Instituții Bancare, Având Drept Suport Situațiile Financiare

I N T R O D U C E R E

Motto“Contabilitatea este judecătorul drept al trecutului,

consilierul prezentului și ghidul indispensabil al viitorului”

J. Fr. Schär

Sistemul bancar este un segment indispensabil în cadrul economiei, având un rol important în cadrul pieței financiare. Buna funcționare a întregii economii este indisolubil legată de crearea unui sistem bancar funcțional, performant, bine consolidat. În aceste condiții, monitorizarea performanțelor tuturor entităților economice a obținut un rol din ce în ce mai important.

Obiectivul principal al acestei lucrări a fost stabilirea unui set de indicatori de măsurare a performanțelor unei instituții bancare, având drept suport situațiile financiare ale Băncii Transilvania, care să demonstreze necesitatea stabilirii unui model de analiză a rezultatelor activității.

În Capitolul 1 al acestei lucrări, respectiv „Băncile comerciale în economie – aspecte teoretice”, am localizat apariția băncilor comerciale în timp și spațiu, am prezentat aspecte tehnice privind funcțiile băncilor și rolul lor în economie. De asemenea, am făcut o scurtă prezentare a diferitelor instrumente de măsurare și redare a performanței bancare. In acest capitol am prezentat teoretic structura bilanțului contabil și principalii indicatori de evaluare a performanțelor unei instituții bancare și anume: Rata rentabilității financiare (ROE), Rata rentabilității economice (ROA), Efectul de pârghie (EM), Rata profitului net (Rpr.).

Pentru a creiona o imagine de ansamblu a acestei instituții, în Capitolul 2 „Banca Transilvania, instituție de credit de marcă în cadrul sistemului bancar românesc”, am prezentat un scurt istoric și al activității instituției și am conturat poziția acesteia în sistemul bancar românesc.

Capitolul 3 „Analiza activității Băncii Transilvania pe baza situațiilor financiare” prezintă obiectivul propus al acestei lucrări, respectiv identificarea și analizarea situțiilor financiare anuale și a indicatorilor care reflectă cel mai bine performanța unei instituții bancare.

Ultimul segment al lucrării, Concluzii, cuprinde sinteza rezultatelor obținute și prezintă concluziile desprinse, care reprezintă posibile măsuri, orientări și direcții în perfecționarea managementului Băncii Transilvania.

CAPITOLUL 1. Băncile comerciale în economie – aspecte teoretice

Băncile comerciale și rolul lor în economie

”Comerțul cu bani a apărut cu mult înaintea băncilor. Încă din Evul Mediu din rândul negustorilor s-au separat zarafii, cei care se ocupau cu comerțul de monede locale și străine. În mâinile lor se concentrau disponibilitățile monetare ale negustorilor evitându-se riscul de păstrare al valorilor. Inițial activitatea zarafilor s-a limitat la păstrarea în deplină siguranță a acestor disponibilități. Cu timpul, din sumele păstrate, zarafii au început să acorde împrumuturi și astfel au apărut primii bancheri.”

Sistemul bancar, în sensul modern al cuvântului, apare în perioada de sfârșit a Evului Mediu și început al Renașterii italiene, întreținut de bogatele orașe din nord – Florența , Veneția și Genova. Familiile Bardi și Peruzzi au dominat sistemul bancar din Florența secolului al XIV-lea și au înființat sucursale în multe alte părți ale Europei. Poate cea mai faimoasă bancă italiană a fost Banca Medici, fondată de Giovanni Medici în 1397.

Asemenea asociații au căpătat o largă dezvoltare și în Olanda, Germania, Italia, Anglia etc. Apariția băncilor moderne este strâns legată de dezvoltarea comerțului cu cetățile îndepărtate și acumularea capitalului monetar în special pe această bază, expresie a dezvoltării producției manufacturiere și a expansiunii generale a economiei. Legate de nevoile comerțului și desfășurând principalele operațiuni prin intermediul efectelor comerciale, în mod firesc băncile au primit atributul de comerciale.

În epoca contemporană, locul și rolul băncilor în economie este strâns legat de poziția lor de intermediar principal în relația dintre economii și investiții, relație hotărâtoare în creșterea economică.

Conceptele moderne privind dezvoltarea ecomonică iau în considerație ca un rezultat necesar al evoluției societății obținerea de economii ale persoanelor sau agenților economici, reprezentând venituri neconsumate în perioada curentă și destinată utilizării viitoare. În cadrul acelorași concepte, investițiile reprezentând achiziția de instalații și echipament, structuri, mașini și inventar, destinate dezvoltării producției, reprezintă o altă realitate a economiei și expansiunii ei ce afectează agenții economici.

În economia de piață, sistemul bancar îndeplinește funcțiile de atragere și concentrare a economiilor societății și de canalizare a acestora printr-un proces obiectiv de alocare a creditului, către cele mai eficiente investiții.

Prin activitatea de colectare a resurselor financiare, concomitent cu plasarea lor pe piață prin intermediul creditelor, a operațiunilor de scont și a altor operațiuni pe piață bancară, băncile îndeplinesc rolul de intermediari între deținătorii de capitaluri și utilizatorii acestora.

Cu toate că fiecare formă a managementului bancar își are propriile ei functionalități, în ansamblul lor și la nivel macroeconomic, băncile îndeplinesc următoarele funcții:

atragerea disponibilităților monetare temporar libere ale diferiților agenți economici.

În acest sens, intreprinzătorii, instituțiile, diferitele societăți, populația și chiar statul apelează la bănci pentru a le păstra veniturile și capitalurile, pentru care acestea plătesc o anumită dobandă.

acordarea și deci, distribuirea de miloace bănești suplimentare diferiților agenți, la solicitarea acestora, în vederea completării capitalurilor proprii. În felul acesta, băncile se dovedesc un sprijin în susținerea proceselor economice pe care le desfășoară un agent economic sau altul.

băncile pun în circulație monedă de cont, contribuind astfel la asigurarea proceselor de aprovizionare, producție și desfacere și, pe aceasăa bază, la formarea masei monetare în circulație.

băncile pot crea instrumente de credit ale circulației. Astfel, ele pot acorda credite prin mijloacele proprii de care dispun, prin acumulările formate din depuneri și prin emisiunea de bancnote. În felul acesta este limitată cantitatea de numerar care ar trebui să circule în realitate.

activitatea bancară pune în evidență atât avantajele de ordin tehnic cât și economic, întrucât asigură păstrarea sumelor proprietate a deponenților, efectuarea rapidă a plăților și capacitatea de a deține informații.

Rolul băncilor comerciale, nu se rezuma numai la funcțiile prezentate mai sus. Unii autori mai deosebesc o funcție a băncilor, respectiv cea de creație economică. Această funcție se manifestă pe plan financiar și pe plan tehnic.

Pe plan financiar ea se exprimă în următoarele forme:

participarea băncilor la capitalul social al societăților comerciale. Conform prevederilor art.28 din legea nr.33/1991 participarea unei societăți bancare la o firmă sau întreprindere, al cărei obiect nu are legatură cu activitatea bancară, nu poate depăsi 20% din capitalul firmei sau întreprinderii respective.

acordarea, în vederea obținerii calității de asociat sau de acționar, de împrumuturi participative în favoarea societății comerciale la care banca participă.

acordarea de credite bancare societăților comerciale. Conform dispozitiilor art.28 al legii nr.33/1991 împrumuturile acordate de o societate bancară unui singur debitor nu pot depăși, cumulate, 20% din capitalul și rezervele societăților bancare respective.

Pe plan tehnic, funcția de creație economică se manifestă în următoarele forme:

băncile joacăa rolul de consilier financiar al agenților economici în căutarea de resurse de finanțare și de mijloace de investire a resurselor;

băncile acordă asistență societăților comerciale în cazul de majorare a capitalului acestor societăți prin subscripție publică sau în cazul emisiunii de obligațiuni, punând la dispoziție rețeaua lor de ghișee sau chiar garantând subscrierea acțiunilor sau a obligațiunilor.

Agenții economici își găsesc astfel resursele necesare realizării investițiilor pe două căi: fie prin utilizarea propriilor economii, fie prin recurgerea la creditele ce le sunt acordate prin bănci, în procesul de reciclare și valorificare a capitalurilor monetare în economie.

În acest fel se crează condițiile unei ample redistribuiri a capitalurilor, tot mai mari odată cu evoluția istorică, vehiculate de o largă rețea de intermediari care au fost exclusiv, la început, și preponderent apoi, în structura sistemului bancar în formare, băncile comerciale sau de depozit. Caracteristica semnificativă a acestor intermediari este transformarea activelor monetare în monedă.

Băncile s-au afirmat esențial ca instituții monetare, a căror caracteristică principală este posibilitatea de a pune în circulația creanțe asupra lor înseși, care sporesc masa mijloacelor de plată, volumul circulației monetare .

Forma principală a creației monetare este emisiunea de bancnote. La început aceastã funcție era deschisă tuturor băncilor. La momente istorice diferite și în funcție de condițiile proprii, toate țările dezvoltate au fost nevoite să delimiteze foarte clar funcțiile băncii de emisiune, acestea concentrându-se de regulă la o singură bancă, banca centrală. Totuși, băncile comerciale tipice își aduc aportul lor la creația monetară prin transformarea activelor nemonetare (conturi, obligații) fără putere liberatorie în instrumente de plată. Înscrierea în conturile de la bancă a creditelor acordate (fundamentale sau garantate pe activele pe care le monetizează) constituie momentul creației unei monede adiționale specifice, moneda scripturală.

O caracteristică a băncilor comerciale sau de depozit (acceptate de regulă fără o asemenea calificare expresă) este aceea că efectuează toate tipurile de operațiuni bancare. Activitatea lor este diversă și se poate modifica liber în funcție de cerințe, posibilități și propria orientare. Totuși, operațiunile de bază sunt reprezentate de constituirea de depozite și utilizarea lor în scopul acordării de credite persoanelor juridice și persoanelor fizice. Ele sunt organizate ca societăți comerciale și urmăresc obținerea de profit.

În evoluția băncilor s-a afirmat mult timp un singur tip de bancă: banca comercială. Treptat s-au creat condiții și s-a simțit nevoia de specializare a unor bănci pe anumite funcții sau activități. Băncile specializate desprinse din băncile comerciale includ o sferă largă de instituții de credit cu o gamă largă de diferențieri de la o țară la alta.

Locul și rolul băncilor în economie, structura lor sunt determinate de creația monetară, factor specific al funcționalității băncilor în economie.

Sistemul bancar român a evoluat, în principiu, asemenea celui din celelalte tări din Europa Centrală și de Est, fiind de remarcat, totuși o creștere mai puțin explozivă a numărului băncilor comerciale, ca urmare a unei politici prudente de autorizare din partea BNR, aceasta contribuind și la evitarea până în prezent a crizelor financiare majore.

Bilanțul și Contul de Profit și Pierdere

Pentru a înțelege obiectul contabilității instituțiilor de credit trebuie să dăm definiția clară a acestora. Dacă în vorbirea curentă termenul de bancă, societate bancară sau instituție de credit se confundă, în domeniul bancar ele au fost clar delimitate de schimbările care au avut loc în decursul timpului la nivelul obiectului de activitate.

Conform reglementărilor legale persoanele care pot desfășura activități bancare sub denumirea de bancă sunt numai persoanele juridice nu și persoanele fizice. Pe de altă parte, activitatea bancară nu poate fi desfășurată de orice persoană juridică, indiferent de forma juridică pe care o îmbracă, legea prevăzând clar forma juridică de societate comercială pe acțiuni.

”Banca este definită ca fiind persoana juridică autorizată să desfășoare, în principal, activități de atragere de depozite și de acordare de credite în nume și cont propriu. Ulterior termenul de bancă a fost înlocuit cu cel de societate bancară, el reprezentând acea persoană juridică care atrage fonduri de la persoane juridice și fizice sub formă de depozite și instrumente negociabile (certificate de depozit, bilete de trezorerie și alte titluri emise de bănci) plătibile la vedere sau termen, precum și acordarea de credite.”

Astăzi, reglementările aflate în vigoare redefinesc societățile bancare cu termenul de instituții de credit, cuprinzând atât entitățile care desfășoară cu titlu profesional activitatea de atragere de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public și de acordare de credite în cont propriu, cât și entitățile de monedă electronică altele decât BNR.

Instituțiile de credit trebuie să organizeze și să conducă contabilitatea în conformitate cu prevederile Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, și să întocmească situații financiare anuale și, după caz, situații financiare anuale consolidate. Evidența contabilă și situațiile financiare ale unei instituții de credit trebuie să reflecte, de asemenea, operațiunile și situația financiară a sucursalelor și a filialelor, pe bază individuală și, respectiv, pe bază consolidată.

Situațiile financiare anuale ale unei instituții de credit trebuie să cuprindă: bilanțul, contul de profit și pierdere, situația modificărilor capitalurilor proprii, situația fluxurilor de trezorerie și notele explicative.

Situațiile financiare trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, performanței, modificărilor capitalurilor proprii și fluxurilor de trezorerie ale instituției de credit pentru respectivul exercițiu financiar.

Structura bilanțului

”Bilanțul apare ca un tablou al situației patrimoniului, care prezintă în unități monetare mărimea valorică a bunurilor economice, în corelație cu sursele lor de finanțare, precum și cu rezultatul obținut.”

Bilanțul este "fotografia" întreprinderii, care, indiferent de forma de prezentare, trebuie să ofere răspuns la o serie de întrebari specifice celui care efectuează analiza. Aceste întrebari decurg din modul în care se realizează egalitatea între activul și datoriile + capitalurile proprii ale bilanțului, egalitate care transpune o identitate fundamentală între doua reprezentări diferite ale aceleiași mărimi economice, sursele fondurilor (originea lor), trebuind să corespundă cu utilizările (necesitățile) cărora le-au fost afectate.

Structura bilanțului pune în evidență elementele de patrimoniu ale întreprinderii la încheierea exercițiului financiar, precum și relația care există între acestea, respectiv poziția financiară.

Înțelegerea elementelor din bilanțul contabil bancar și a modului în care tranzacțiile influențează aceste elemente ne oferă instrumentele necesare analizei și managementului instituțiilor de credit. Bilanțul contabil cuprinde valoarea bunurilor economice, a drepturilor de proprietate și a obligațiilor de plată prin care se evaluează poziția financiară a unei bănci în decursul timpului.

Componentele bilanțului contabil. Documentele contabile de sinteză se compun din Bilanț sau Contul situației patrimoniului, Contul de profit și pierdere, Anexa la bilanț și Raportul de gestiune.

Bilanțul contabil se întocmește obligatoriu anual, precum și în situțtia fuziunii sau încetarii activității societății.

Bilanțul oferă informații despre situația financiară a întreprinderii și, în special, despre resursele economice pe care le controlează, la datorii și la efectele tranzacțiilor, evenimentelor și circumstanțelor susceptibile să modifice resursele și datoriile.

Orice întreprindere dispune de un anumit patrimoniu care, împreuna cu rezultatul exercițiului, se regăsește în obiectul contabilității financiare. Patrimoniul pe care îl deține agentul economic se prezintă pentru informare și analiză, în totalitatea și structuralitatea sa, prin intermediul bilanțului contabil, care constituie lucrarea contabilă de închidere a exercițiului financiar. Bilanțul contabil arată și cum au fost utilizate resursele unității:

Fiecare dintre cele doua părți ale bilanțului contabil, bunuri economice și drepturi+obligații, este structurată avându-se în vedere câte două criterii:

1. pentru bunuri economice: modul de utilizare sau natura economică și lichiditatea (în ordine crescătoare);

2. pentru drepturi și obligații: modul de finanțare sau natura juridică și exigibilitatea (în ordine crescătoare).

In funcție de criteriile de mai sus elementele patrimoniale de activ se divizează în două grupe, active imobilizate (a căror lichiditate se extinde la o perioadă mai mare de un an) și active circulante (care se referă la resurse a căror lichiditate este mai mică sau cel mult egală cu un an).

Bilanțul instituțiilor de credit este deschis cu activele cele mai lichide (de exemplu: casa) și cu datoriile și capitalurile proprii cele mai exigibile (de exemplu: datoriile), urmând ca în partea inferioară să se găsească activele cele mai puțin lichide (de exemplu: imobilizările) și datoriile și capitalurile proprii cele mai puțin exigibile (capitalul propriu)

Instituțiile de credit prin obiectul de activitate efectuează o serie de tranzacții, cum ar fi: garantează obligațiile unei terțe persoane sau își asumă angajamente irevocabile care ar putea da naștere unui risc, operațiuni ele căror efecte asupra mărimii și structurii poziției financiare sunt condiționate de realizarea unor operațiuni ulterioare. De aceea ele nu afectează partea bilanțului, fiind evidențiate cu ajutorul conturilor din afara bilanțului.

Spre deosebire de societățile comerciale nonbancare, se observă că activele unei instituții de credit sunt mai mult circulante decât imobilizate. Activele circulante sunt, în principal, sub formă de creanțe (adică credite către persoane fizice și juridice) finanțate îndeosebi din depozite de la persoanele fizice, juridice (pasive străine).

1.2.2. Contul de profit si pierdere

Această componentă a situațiilor financiare se determină prin colectarea tuturor veniturilor și cheltuielilor evidențiate în cursul exercițiului financiar. Ele sunt aliniate în formularul de cont de profit și pierdere după natura lor.

Obiectivul acestei structuri este să reflecte imaginea fidelă, clară și completă a rezultatului exercițiului financiar: profit sau pierdere.

Contul de profit și pierdere reprezintă o necesitate a controlului respectării interesului fiscal al statului și în același timp, o necesitate a informării oricărui manager, administrator, al organelor de decizie privind sursele de profit și structura cheltuielilor unității patrimoniale pentru exercițiul financiar încheiat. El asigură detalierea sau cunoașterea modalitătii de constituire a rezultatului obținut prin compararea valorilor privind vânzarile – denumite generic venituri – cu cele referitoare la consumurile sau utilizările de resurse aferente veniturilor obținute – denumite cheltuieli – după ecuația:

Ca formă, Contul de profit și pierdere se poate prezenta fie sub formă de tablou bilateral (forma de cont – schema orizontala) fie sub forma de listă (schema verticala).

In ambele cazuri, cheltuielile și veniturile sunt grupate în trei categorii, respectiv cheltuieli si venituri din exploatare; cheltuieli si venituri financiare; cheltuieli și venituri excepționale.

Separarea cheltuielilor și veniturilor excepționale de cele curente este necesară pentru ca utilizatorii conturilor să poată cunoaște incidența regulilor fiscale derogatorii de regulile contabile sau a unor operații de natură neobișnuită, cu grad mare de anormalitate față de activitățile ordinare, în bilanț sau contul de profit și pierdere. Rezultatul exercițiului poate fi favorabil, fiind denumit profit sau nefavorabil și denumit pierdere, după cum veniturile sunt mai mari decât cheltuielile și respectiv cheltuielile mai mari decât veniturile.

In cadrul Contului de profit și piedere, ca de altfel în ansamblul contabilității financiare, veniturile și cheltuielile sunt prezentate în funcție de câte două criterii și anume:

pentru venituri: natura activității și natura rezultatelor;

pentru cheltuieli: natura activității și natura resurselor utilizate.

În funcție de natura activității, veniturile și cheltuielile, dar și rezultatul exercițiului, se delimitează în trei grupe:

de exploatare;

financiare;

exceptionale.

Rezultatul cumulat al activităților de exploatare și financiare reprezintă rezultatul curent al exercițiului.

Indicatori de performanță

Termenul performanță este de origine latină, unde ,,performare” presupune a da în întregime formă unui lucru. Semnificația actuală a termenului, provine din limba engleză de la verbul „to perform” și presupune un nivel măsurabil al stabilității și eficienței activității bancare (din punct de vedere decizional, legislativ, concurențial), fiind adesea asociat cu reușită, creștere, efort, optimizarea raportului cost-beneficiu.

În măsurarea performanțelor unei instituții de credit informația contabilă reprezintă elementul principal, alături de informațiile privind starea generală a economiei, a sectorului în care acționează organizația și de alte informații de ordin juridic și economic. Prin analiza și interpretarea informației contabile se iau deciziile referitoare la acțiunile viitoare sau la evaluarea performanțelor anterioare.

Performanța activității unei bănci rezidă în modul în care este mobilizat și alocat capitalul, în vederea îndeplinirii obiectivelor propuse, profitul având un trend ascendent, iar riscurile fiind minimizate cât mai mult cu putință. De aici rezultă că obiectivul principal al unei bănci este obținerea de profit prin îndeplinirea obiectivelor propuse.

Analiza financiară a performanțelor unei instituții de credit se poate face ținând cont de trei tipuri de indicatori:

Indicatori ai rentabilității;

Indicatori ai lichidității;

Indicatori ai riscului.

În lucrarea de față ne vom rezuma la analiza evoluției pe baza indicatorilor de rentabilitate, și anume dintre aceștia am ales rata profitului, rata rentabilității financiare (ROE – Return on equity), rata rentabilității economice (ROA – return on assets) și efectul de pârghie (EM – equity multiplier).

Rata rentabilității financiare (ROE). Un alt aspect urmărit în analiza performanței bancare se referă la rentabilitatea capitalului propriu sau rata rentabilității financiare, care poate fi pusă în evidență cu ajutorul indicatorului „Rata rentabilității capitalului propriu”. Acesta se determină ca un raport între profitul net și capitalul propriu.

unde:

ROE – rata rentabilității financiare;

PN – profitul net al instituției de credit;

CP – capitalurile proprii ale instituției de credit.

Indicatorul pune în evidență gradul de fructificare al capitalului propriu și măsoară gradul de rentabilitate a investițiilor făcute de acționari atât în activitatea de exploatare cât și în activitatea extraordinară.

Rentabilitatea capitalului propriu este o măsură combinată a trei factori: profitabilitatea, viteza de rotație a activelor și pârghia financiară. Dacă rentabilitatea capitalului propriu înregistrează fluctuații de la un an la altul, analiza financiară trebuie să determine care dintre ratele componente au cauzat fluctuația respectivă.

Un nivel ridicat al rentabilității capitalurilor proprii îi permite instituției să găsească noi capitaluri pe piața financiară pentru a-și finanța creșterea. Dacă această rată este mică și inferioară ratelor pieței, instituția va avea dificultăți în atragerea de capitaluri.

Rata rentabilității economice (ROA). Evaluarea gradului de rentabilitate al întregului capital investit în bancă este reflectat de rata rentabilității economice(ROA), care se determină ca un raport între profitul net și totalul activelor bancare și exprimă exprimă rentabilitatea utilizării activelor, adică profitul net obținut de o unitate monetară de active în instituția de credit. Pot fi utilizate și activele nete care mai sunt denumite și capital investit, reprezentând o fracțiune din activul total finanțat pe seama capitalurilor proprii și a datoriilor pe termen lung.

unde:

ROA – rata rentabilității economice;

PN – profitul net al instituției de credit;

AT – activul total al instituției de credit.

În literatura economică anglo-americană, indicatorul mai poartă denumirea de rata rentabilității activelor totale (Return on Total Assets-ROA) sau rata rentabilității investiției (Return on Investment-ROI).

În general, se așteaptă ca în sectoarele în care ciclul operațional e mare, randamentul activelor să combine acest atribut cu marje de profit mari. Idealul e o combinație de ciclu scurt și marje mari care însa, în mod normal, atrage mulți competitori, lucru ce va genera automat presiune pe marjele de profit. Pe cale de consecință, este de așteptat ca o combinație de ciclu operațional lung și marje de profit mici să ducă încet către

incapacitate de plată și faliment.

Valorile mici ale ratei rentabilității economice, sugerează în general investiții neproductive sau supradimensionate care nu lucrează la capacitate și nu pot aduce profit suficient.

Rata profitului net. Eficiența cheltuielilor făcute de managementul băncii, cheltuieli aferente gestionării resurselor și plasamentelor, a riscurilor și asigurării funcționării băncii este reflectată prin indicatorul rata profitului. Mărimea acestui indicator depinde, în primul rând, de raportul între veniturile și cheltuielile bancare și în al doilea rând de structura veniturilor și costurilor bancare. Se calculează ca raport potențial între profitul net și veniturile totale, deci:

unde:

Rpr – rata profitului;

PN – profitul net al instituției de credit;

VT – venitul total al instituției de credit.

Rata profitului arată cât profit net generează fiecare leu obținut din vânzări, fiind influențată pe langă activitatea operațională, de politica de investiții, de finanțare și fiscală a instituției.

Se spune că profitul net este remunerația capitalurilor proprii (câștigul acționarilor). Pe termen lung, o afacere care nu generează câștig pentru acționari nu e justificabilă economic.

Efectul de pârghie (EM – equity multiplier). efectul de pârghie (EM – equity multiplier) determină gradul de utilizare a resurselor suplimentare ce pot avea ca efect creșterea rentabilității financiare a capitalului propriu și se calculează ca raport între activul total și capitalurile proprii ale instituției de credit.

unde:

EM – efectul de pârghie;

AT – activul total al instituției de credit;

CP – capitalurile proprii ale instituției de credit.

Efectul pârghiei financiare asupra rentabilității companiei este reflectat de diferența dintre ROE și ROA. Relația ROE = PN/CP se poate modifica structural prin multiplicarea cu rata AT/AT fără a schimba valoarea ratei de rentabilitate financiară și se va obține următorul rezultat:

.

CAPITOLUL 2. Banca Transilvania, instituție de credit de marcă

în cadrul sistemului bancar românesc

2.1. Scurt istoric

Banca Transilvania SA este o bancă comercială cu capital integral privat, înființată în anul 1993 la inițiativa unor oameni de afaceri clujeni, având ca principal obiectiv secțiunea sectorului privat românesc și dezvoltarea afacerilor și funcționează în baza Legii 33/1991 privind activitatea bancară.

”Povestea Băncii Transilvania a început cu 13 angajați și o sucursală, în Cluj-Napoca. BT a făcut istorie pentru că are în ADN spiritul atreprenorial. În plus, fiind o bancă locală, a avut dintotdeauna capacitatea de a acționa rapid și de a-și optimiza permanent modelul de business. Mulțumesc tuturor celor care au știut că doar ÎMPREUNĂ, făcând echipă, avem sinergiile necesare pentru a reuși: fondatori, acționari, clienți, angajați și parteneri".

Banca a devenit operațională în 16 februarie 1994, prin deschiderea sucursalei din Cluj-Napoca, moment în care sunt stabilite primele relații de corespondent bancar. Se pun bazele sistemului informatic și de comunicații și are loc conectarea la sistemele REUTERS și SWIFT.

Într-o etapă ulterioară, Banca Transilvania s-a dedicat inclusiv retailului și s-a extins în județele din Transilvania. În perioada 2003 – 2008 a deschis peste 500 de sedii în întreaga țară, devenind una dintre instituțiile bancare cu una dintre cele mai extinse rețele de unități din România. Banca Transilvania este prima bancă din România care a deschis o sucursală la Roma, în 2014.

Este prima bancă listată la Bursa de Valori București (categoria I – simbol bursier TLV).

În 2003, BT a devenit Grupul Financiar Banca Transilvania.

Capitalul inițial, de 2 miliarde lei a fost subscris în proporție de 21,35% de către investitori străini, rezidenți în țări ca Austria, Italia, S.U.A., Franța, Germania și altele (Figura 2.1.).

Figura 2.1.

Sediul central al Băncii Transilvania se află în Cluj Napoca, unul dintre cele mai importante centre economico-financiare ale României.

Denumirea aleasă – Transilvania, este un nume cu rezonanță, cu semnificații importante. Dincolo de factorul istoric, elementele definitorii sunt: seriozitatea, stabilitatea și păstrarea tradițiilor ceea ce, în cazul Băncii Transilvania, înseamnă respectarea angajamentelor față de clienți. Un motiv în plus pentru această denumire a fost, evident, faptul că Sediul Central al Băncii Transilvania se află în Cluj-Napoca, în Transilvania. Un moment important pentru bancă a fost anul 2003, când s-a schimbat identitatea de corporație, conform noii sale misiuni. Re-branding-ul a însemnat modificarea logo-ului băncii, precum și implementarea unui concept nou, standard, privind unitățile sale. Logo-ul reprezintă un scut și sugerează apărare – Banca Transilvania are grijă de banii și de dorințele clienților.

Banca Transilvania și-a direcționat eforturile în formarea unui personal tânar, bine pregătit, capabil să-și însușească cultura organizației, bazată pe înțelegerea controlului, pe competență, pe inițiativă, pe corectitudine și respect față de oameni. Programele de formare profesională ocupă un loc important în politica de personal a băncii, angajații beneficiind de cursuri de pregătire organizate de instituții specializate, atât în țară cât și în străinatate. Banca și-a orientat la început activitatea spre sectorul IMM și, datorită cererii pieței, dar în scurt timp aceasta a început să se dedice și domeniului retail.

Activitatea Băncii Transilvania este organizată pe trei linii principale de business: Corporate, IMM si Retail.

BT are peste 6.000 de angajați, o rețea formată din aproape 550 de sedii și 1,89 de milioane de clienți activi (vezi Tabelul 2.1.) la nivelul anului 2014.

Tabel 2.1.

Evoluția bazei de clienți ai Băncii Transilvania în ultimii 3 ani*

*Sursa: Rapoartele financiare anuale publicate pe site-ul Băncii Transilvania.

În cei șase ani de euforie economică dinaintea crizei (2003-2008), Banca Transilvania a obținut un profit net cumulat de 1,055 miliarde lei. În cei doi ani (2007-2008) de extaz a creditării, Banca Transilvania a abținut cele mai mari câștiguri: 737 milioane lei.

Cu toate acestea, spre deosebire de alte bănci concurente, criza care a început în 2009 nu a afectat foarte tare banca din Cluj (Figura 2.2.).

Figura 2.2.

Cu excepția episodului de criză de lichiditate de la finalul lui 2008, BT a avut în ultimii 4 ani de criză câștiguri mai mari decât în perioada de euforie dinaine de 2008.

La sfârșitul anului 2014, profitul exercițiului financiar, conform situațiilor publicate pe site-ul https://www.bancatransilvania.ro BT a crescut la 434.330 mii lei.

2.2. Locul Bancii Transilvania în cadrul sistemului bancar

Tot sistemul bancar românesc raportează pentru 2014 o pierdere de nu mai puțin de 4,3 miliarde de lei (circa un miliard de euro). Banca Transilvania, a treia bancă locală după activele deținute în anul 2013, devine performera anului 2014, ocupând locul secund în Topul Bancilor după active, datorită achiziției făcute la final de an, când a cumpărat Volksbank. Astfel, după mulți ani, BRD, banca de pe locul II, va coborî pe locul III.

Banca din Cluj a raportat pentru anul trecut (2014) un profit net de 434 milioane lei, în creștere cu 16%, față de anul precedent. Raiffeisen Bank a anunțat un profit net de 501 milioane lei.

UniCredit a obținut câștiguri de 80 milioane lei iar BRD de doar 43 milioane lei, date publicate în Situațiile financiare individuale pentru anul 2014. Principalele surse de câștig ale băncii au fost dobânzile încasate pentru credite, precum și vânzările de titluri de stat.

Banca Transilvania a devenit cea mai performantă instituție de credit din România, atât în privința profitului obținut cît și a creșterii afacerii, este singura bancă din România care nu a transferat portofolii în alte țări și este în prezent una dintre cele mai mari trei bănci din țară,

2.3. Produse și servicii

Banca Transilvania este structurată, după cum am arătat în subcapitolul anterior, pe trei linii de afaceri: retail, IMM și corporate (vezi Tabelul 2.1.). Astfel, banca și-a format echipe specializate și un portofoliu complex de produse și servicii, pentru a susține dezvoltarea acestor trei direcții.

2.3.1. Produse pentru persoane fizice

1. Credite

Creditele se disting prin flexibilitate și dobânzi atractive, adresându-se dorințelor unui număr din ce în ce mai mare de clienți.

credit FORMULA BT LEI (autoturisme noi, dealeri autorizați, până la 80000 lei)

credit FORMULA BT LEI (autoturisme second-hand până la 80000 lei)

credit FORMULA BT LEI (peste 80000 lei)

credit Ipotecar LEI

credit Soluția în LEI – refinantare

credit Soluția în LEI

creditul Imobiliar LEI

Practic BT cu dobanda fixa LEI

Practic BT cu dobanda variabila LEI

Prima Casa LEI.

2. Depozite

Numărul mare de tipuri de depozite demonstrează flexibilitatea de care dau dovadă. Depozitele Băncii Transilvania aduc o mulțime de beneficii: comisioane 0 de constituire și desființare, gestiune gratuită a conturilor, flexibilitate, bonificare substanțială, acces rapid, procedură simplă de contractare.

contul MARit între 25 000 EUR – 99 999 EUR

contul MARit între 1 000 EUR – 24 999 EUR

contul MARit peste 100 000 EUR

depozitul KID CONT EUR

depozitul KID CONT USD

economii la vedere între 100 000 LEI – 499 999 LEI

economii la vedere între 10 000 LEI – 99 999 LEI

economii la vedere între 1 000 LEI – 9 999 LEI

economii la vedere peste 500000 LEI

KID CONT LEI

depozitul 111 Zile

depozitul 111 Zile in EUR

depozitul 12 luni LEI

depozitul 210 Zile

depozitul ACTIV cu unități de fond LEI

depozitul Anotimpuri

depozitul Colateral

depozitul cu acumulare între 1000 și 24999 EUR

depozitul cu acumulare între 25000 și 99999 EUR

depozitul cu acumulare peste 100000 EUR

depozitul ESCROW

depozitul în euro pe 77 zile

depozitul tip Revolving

3. Contul curent

Cu ajutorul contului curent se pot realiza diverse tipuri de tranzacții interbancare (transferuri, plăți sau încasări, depuneri și retrageri numerar) în lei sau în valuta. Contului curent îî poate fi atașat un card bancar.

nu are comision de deschidere a contului și comision de administrare;

banii sunt garantați de Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar, în limita a 100.000 EUR, conform legii.

4. Carduri

Banca Transilvania ocupă locul 3 în topul bancilor emitente de carduri si locul 4 în topul băncilor acceptatoare de carduri: de credit, de debit și co-branded.

card de credit Visa Gold

card de credit Visa Platinum

cardul de credit Mastercard Forte

cardul Mastercard Forte pentru medici

cardul de debit cu cont în lei Mastercard Mondo

cardul Visa Electron cu cont în LEI

Mastercard Direct cu cont în EURO

5. BT24

BT24 este un produs de Internet Banking al Băncii Transilvania. BT 24 asigură acces rapid și sigur, prin intermediul Internet-ului la conturile proprii, oferind în același timp și posibilitatea de a realiza o gamă vastă de operațiuni bancare. Serviciul este disponibil 24 ore din 24, putând fi accesat de oriunde de pe glob, de pe orice computer conectat la Internet.

6. Western Union

Western Union este o metodă rapidă și sigură de transfer de bani în Euro, USD sau moneda națională LEI.

7. Direct Debit

Banca Transilvania oferă posibilitatea achitării facturilor direct din contul curent. Operațiunea se desfășoară automat fără a mai fi nevoie de niciun drum la bancă.

8. Bancassurance

La semnarea contractului de credit angajatul Băncii Transilvania oferă posibilitatea încheierii asigurării bunului cu care se garantează creditul.

2.3.2. Produse pentru clienți IMM

Banca Transilvania, cea mai dinamică bancă românească, manifestă un interes real pentru nevoile IMM-urilor, dezvoltând o relație directă cu acestea, prin intermediul unei echipe profesioniste de specialiști IMM. Rezultatul acestei relații directe sunt produsele construite în conformitate cu nevoile întreprinderilor mici și mijlocii.

1. Credite IMM

Banca Transilvania propune soluțiile de finanțare menite să vina în întâmpinarea firmelor care doresc acces rapid și simplificat la suport financiar:

credit 1 oră investiții fără garanții suplimentare;

credit AGRICOL;

credit Start UP;

credit Start UP Plus;

Proprietăți imobiliare pe firmă;

credit pentru firmele din mediul rural;

creditul gata garantat;

linia de credit Dobanda 0%;

linia de credit BT Kogălniceanu;

linia de credit Scontare 100%;

credit Rapid fara garantii materiale;

Planul B – este o facilitate acordată de bancă pentru refinanțarea creditelor și cuprinde creditele pentru capital de lucru și creditele pentru investiții.

2. Abonament bancar

Abonamentul Bancar este cea mai recentă inovație lansată de către Banca Transilvania, destinată IMM-urilor. Este o premieră pe piața bancară din România și urmărește simplificarea și eficientizarea la maxim a relației întreprinzătorului cu banca.

3. Depozite IMM

Depozitele Băncii Transilvania aduc o mulțime de beneficii: comisioane 0 de constituire și desființare, gestiune gratuită a conturilor, flexibilitate, bonificare substanțială, acces rapid și procedura simplă de contractare.

depozitul 111 Zile;

depozitul 210 Zile;

depozitul Anotimpuri;

depozitul cu unitati de fond ACTIV;

depozitul in euro pe 77 zile;

depozitul tip Revolving EUR;

depozitul tip Revolving LEI;

depozitul tip Revolving USD.

4. Carduri business IMM

Business cardurile destinate persoanelor juridice și persoanelor fizice autorizate, sunt gândite astfel încat să răspundă nevoilor companiei în fiecare etapă a dezvoltării sale:

Visa Business Electron – debit card de bază

Visa Business Silver / Visa Business Gold

Visa Business Silver – Business Credit Card / Visa Business Gold – Business Credit Card.

5. Certificat digital de la digisign

6. Operatiuni bancare

Specialiștii Băncii Transilvania oferă, în funcție de nevoile tale cele mai sigure și accesibile produse de trezorerie, Scrisori pentru licitații bancare, Voice și Fax Teller, Internet Banking prin BT24 și BT Ultra.

7. Bancassurance

La semnarea contractului de credit angajatul Bancii Transilvania va sta la dispoziția clientului pentru încheierea asigurării bunului cu care se garantează creditul, fie că este vorba despre un imobil, stocuri, gaj, utilaj folosit în agricultură sau construcții.

8. Fonduri structurale

Banca Transilvania susține companiile în dezvoltarea proiectelor finanțabile din fonduri europene, oferind informații, servicii de consultanță și soluții de finanțare.

10. POS/E-commerce

2.3.3. Produse pentru clienți corporativi

Serviciile și produsele personalizate puse la dispoziție de Direcția Corporate Banking a Băncii Transilvania asigură un acces facil la finanțarea de care are nevoie firma.

Contul de business

2. Credite

Produsele de creditare oferite de Banca Transilvania răspund nevoilor specifice de capital de lucru și nevoilor de finanțare a proiectelor de investiții:

creditul pentru capital de lucru;

creditul pentru nevoi temporare;

creditul pentru investiții;

credit Proprietati Imobiliare pe Firma.

3. Business Banking

4. Trezorerie

Banca Transilvania, prin Direcția Trezorerie, pune la dispoziție servicii personalizate asigurând accesul facil la piața monetară, valutară sau de capital.

5. Carduri business

Business Credit Card Gold

Business Credit Card Silver

Visa Business Electron – debit card de baza

Visa Business Gold

Visa Business Silver

6. POS/E-commerce

7. Bancassurance

8. Fonduri structurale

Banca Transilvania susține companiile în dezvoltarea proiectelor finanțabile din fonduri europene, oferind informații, servicii de consultanță și soluții de finanțare.

2.3.4. Divizia pentru medici

Prin intermediul acestei noi divizii, formată din medici și consultanți financiari, banca oferă soluții de finanțare prin produse și servicii bancare concepute special pentru medicii din sectorul public și privat.

2.3.5. Conceptul de BT Mall Banking

Banca Transilvania a lansat în luna martie 2015 conceptul de BT Mall Banking, care cuprinde 4 componente: sedii BT cu un design nou, self banking, oferte exclusive și tehnologie de ultimă generație.

Automatul bancar multifuncțional cu care este dotată agenția permite depuneri – în timp real – în lei și valută pentru persoane fizice, ridicări de numerar în lei, transfer de bani Western Union și, în curând, plata utilităților, schimb valutar, depuneri de numerar pentru persoane juridice și transfer de bani între conturi. Ecranul touch screen permite accesarea simulatorului de credite; aplicarea online la produsele si serviciile BT; adresarea de întrebari pe subiecte financiar-bancare adresate echipei Bancii Transilvania, prin intermediul platformei digitale „întreb Banca Transilvania”, precum si accesarea informatiilor despre cursul valutar sau despre unitatile BT. in cadrul agentiei bancii din Baneasa Shopping City clientii beneficiaza, de asemenea, de internet wireless.

CAPITOLUL 3. Analiza activității Băncii Transilvania

pe baza situațiilor financiare

Informațiile prezentate în situațiile financiare individuale referitoare la încheierea exercițiului financiar pentru anilor 2012, 2013 și 2014, au în vedere organizarea și conducerea contabilitții în conformitate cu Legea nr. 82/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare, Ordinul BNR nr. 27/2010 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară adoptate de Uniunea Europeană, modificat și completat prin ordinul BNR nr. 29/2011, Ordinul nr. 1/2013, precum și alte instrucțiuni BNR în domeniu.

Obligațiile față de bugetul de stat și local, față de fondurile speciale au fost corect stabilite și efectuate viramentele în conformitate cu prevederile legale.

Analiza pe care am realizat-o are la bază Situațiile individuale întocmite conform Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) adoptate de Uniunea Europeană și Rapoartele anuale pe anii 2012, 2013 și 2014 efectuate conform regulamentului CNVM nr. 1/2006.

Elementele incluse în situațiile financiare individuale sunt evaluate folosind moneda mediului economic principal în care entitatea operează (monedă funcțională). Situațiile financiare individuale sunt prezentate în lei, care este moneda funcțională și de prezentare a Băncii Transilvania, rotunjite la mie.

3.1. Analiza bilanțului

Analiza pe bază de bilanț face apel la o serie de date sintetice de evidență, documente centralizatoare și dări de seamă statistice, punând în evidență legăturile de cauzalitate între fenomenele și procesele economice.

Activele bilanțiere. (Anexa nr. 1 și Figura nr. 3.1.) Banca Transilvania a încheiat anul 2014 cu active totale în sumă de 35.619.512 mii lei, în creștere cu 11% față de sfârșitul anului 2013 creștere mai mare decât cea între anii 2012-2013, care a fost de 8,43%. Cea mai mare creștere, comparativ cu anul 2013, s-a înregistrat în ceea ce privește activele disponibile pentru vânzare, de 21,40%, dar în scădere față de creșterea de 36,85% dintre finalul anilor 2012 și 2013. Următorul indicator cu o creștere semnificativă îl reprezintă creditele acordate clienților, pricipala categorie de operațiuni realizate de Banca Transilvania, care au crescut cu 4%, totuși în procent mai mic decât creșterea de 7,82% înregistrată în anul 2013, raportată la anul 2012.

Figura nr. 3.1.

Datorii. (Anexa nr. 1. și Figura nr. 3.2.) Anul financiar 2014 a fost încheiat cu datorii în sumă de 31.917.551 mii lei, creșterea totalului datoriilor fiind cu 10% mai mare față de cea de la sfârșitul anului 2013 și mai mare decât cea dintre anii 2013 și 2012 când s-a înregistrat o creștere a totalului datoriilor de 8%.

Depozitele de la bănci au înregistrat o scădere substanțială, ele reprezentând 32% din totalul raportat la sfârșitul anului 2013. Anul 2013 a fost marcat de o crestere majoră a depozitelor de la bănci. Valoarea acestora la finalul anului 2012 a reprezentat 11% din cea de la sfârșitul anului 2013.

Împrumuturile de la bănci și alte instituții financiare au înregistrat o scădere considerabilă în anul 2014, ele reprezentând la închiderea exercițiului financiar 45,90% din valoarea celor de la sfârșitul anului 2013. La finalul anului 2013 datoriile reprezentate de împrumuturile de la bănci și alte instituții financiare au reprezentat 69,62% din cele raportate pentru anul 2012.

Depozitele de la clienți reprezintă segmentul cu cea mai mare pondere din totalul datoriilor Băncii Transilvania, iar evoluția lor a fost crescătoare în cei 3 ani analizați. La finalul anului 2014 s-a înregistrat o creștere de 16,43% față de sfârșitul anului 2013, iar în anul 2013 s-a înregistrat o creștere de 11% față de finalul anului 2012.

Figura 3.2.

Capitaluri proprii. (Anexa nr. 1. și Figura nr. 3.3.) Capitalurile proprii ale Băncii Transilvania au fost la sfârșitul anului 2014 de 3.701.961 mii lei.

Creșterea cea mai mare la sfârșitul anului financiar 2014 a fost înregistrată de capitalul social care este cu 17,54% mai mare decât cea de la finalul anului 2013 și sensibil apropiată de cea dintre anii 2012-2013, care a fost de 15,24%.

Capitalul social înregistrat la Registrul Comerțului în valoare de 2.608.624 mii lei este reprezentat de acțiuni cu o valoare nominală de 1leu/acțiune, la care se adaugă 86.501 mii lei ajustarea în funcție de inflație a capitalului social și surplusul din reevaluarea mijloacelor fixe utilizat la majorarea capitalului social, dar care nu a fost realizat până la data trecerii la aplicarea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară.

Se remarcă o scădere progresivă a rezervelor din reevaluare, cele din 2014 reprezentând 96% din cuantumul rezervelor înregistrate în 2013, iar cele din 2013 reprezentând 76% din rezervele înregistrate în 2012.

În informațiile prezentate în Raportul anual pe anul 2014, indicatorul Rezultat reportat cuprinde următoarele sume: rezultatul reportat 81.082 mii lei, profitul exercițiului financiar 434.329 mii lei, repartizarea profitului 25.252 mii lei

Acest indicator a prezentat o creștere constantă de 14% atât în anul 2013 cât și în anul 2014.

Figura nr. 3.3.

3.2. Analiza veniturilor și cheltuielilor

Pe baza datelor înscrise în debitele conturilor de cheltuieli și creditele conturilor de venituri, se stabilesc rezultatele financiare, rezultând, după caz, un profit sau o pierdere (Anexa nr. 2. și Figura nr. 3.4.).

Venituri operaționale. Ponderea cea mai mare din totalul veniturilor operaționale o au veniturile nete din dobânzi. La sfârșitul anului 2014 veniturile din dobânzi au fost în sumă de 1.137.602 mii lei, în creștere cu 15% față de finalul anului 2013 aproximativ de 3 ori mai mare decât creșterea de 6% înregistrată la sfârșitul anului 2013 și raportată la veniturile obținute în anul 2012.

Observăm că această creștere a avut loc, datorită scăderii drastice a cheltuielior cu dobânzile, în ciuda faptului că veniturile brute din dobânzi au scăzut (Anexa nr. 2. și Figura nr. 3.4.).

Figura nr. 3.4.

Ca pondere în veniturile din dobînzi, cheltuielile au reprezentat 35% în anul 2014, 46% în anul 2013 și 53% în anul 2012 (Figura nr. 3.5.)

Figura nr. 3.5.

Trendul descendent al ponderii cheltuielilor cu dobânzile în veniturile din dobânzi, denotă o mai bună eficiență în gestionarea acestora. În ceea ce privește situația veniturilor din dobânzi, ponderea cheltuielilor cu dobânzile în total venituri din dobânzi este de 35%, adică, 0,35 lei generează 1 leu venituri pentru anul 2014. Această informație este importantă pentru a compara eficiența utilizării fondurilor de-a lungul timpului.

Veniturile nete din speze și comisioane au fost în sumă de 408.387 mii lei la finalul anului 2014, creșterea fiind de 13%, față de sfârșitul anului 2013. Anul 2013 s-a încheiat cu o scădere a valorilor înregistrate la această categorie, care au reprezentat 85% din veniturile aferente finalului anului 2012 (Anexa nr. 2. și Figura nr. 3.6.).

Ca pondere în veniturile din speze și comisioane, cheltuielile au reprezentat 18% în anul 2014, 17% în anul 2013 și numai 13% în anul 2012 (Figura nr. 3.7.). Se observă că în situația veniturilor din speze și comisioane, ponderea cheltuielilor cu spezele și comisioanele în total venituri din speze și comisioane este de 18%, adică, 0,18 lei generează 1 leu venituri pentru anul 2014.

Figura nr. 3.6.

Figura 3.7.

Celelalte venituri operaționale în sumă de 527.642 au avut o evoluție crescătoare, la finalul anului 2014, înregistrându-se o creștere de 42% față de anul 2013. Sfârșitul anului 2013 a fost marcat de o creștere a acestor venituri de 112% față de finalul anului 2012 (Anexa nr. 2.. și Figura nr. 3.8.).

Figura nr. 3.8.

Cheltuielile operaționale. În cazul cheltuielilor operaționale, se remarcă o evoluție crescătoare de la 1.143.269 mii lei în 2012 și 1.216.235 mii lei în 203 la 1.495.432 mii lei în 2014.

Figura nr. 3.9.

Dacă la sfârșitul anului 2013 crestera a reprezentat 6% din sumele aferente anului 2012, la finalul anului 2014 s-a înregistrat o creștere de 23% față de sumele aferente anului 2013. Creșterea cea mai mare, 64%, au înregistrat-o cheltuielile cu provizioanele pentru active și alte datorii și angajamente de creditare (Anexa nr. 2. și Figura nr. 3.9.), aceasta fiind consecința creșterii semnificative a nivelului provizioanelor aferente riscului de credit.

Profitul net al Băncii Transilvania a fost de 434.330 mii lei, cu 16% mai mare decât în 2013 când profitul net a atins valoarea de 374.898 mii lei, valoare cu 17% mai mare decât în anul 2012 când a fost înregistrat un profit de 320.432 mii lei.( Anexa nr. 2. și Figura nr.3.10.)

Figura 3.10.

3.3. Evoluția rezultatelor

Pentru oglindirea principalelor performanțe înregistrate în activitatea bancară, o bancă recurge la determinarea unor indicatori de performanță. Pe baza bilanțului din perioada analizată și a contului de rezultate, se pot identifica elementele necesare pentru determinarea acestor indicatori.

Pentru o mai bună viziune a evoluției rezultatelor, indicatorii Băncii Transilvania au fost corelați cu indicatorii Raiffeisen Bank și BRD, aflate în topul primelor 10 bănci din România.

3.3.1. Evoluția ratei rentabilității financiare

Rata rentabilității financiare (ROE). Un aspect urmărit în analiza performanței bancare și de altfel cel mai important se referă la rentabilitatea capitalului propriu sau rata rentabilității financiare, care poate fi pusă în evidență cu ajutorul indicatorului „Rata rentabilității capitalului propriu”.

Din perspectiva acționarilor, situația Băncii Transilvania oferă valorificarea investițiilor. În această perioadă, capitalul a fost investit într-un mod care să asigure profitabilitatea băncii. Într-o exprimare mai concretă, la 100 de lei investiți în societate, acționarii au avut un câștig constant, în cei 3 ani analizați, de aproximativ 12 de lei. (Anexele nr. 3. și 4. și Figura nr. 3.11.)

Figura nr. 3.11.

O situație similară se observă și pentru Raiffeisen Bank. La 100 lei investiți, acșionarii au avut un câștig de 14 lei în anul 2012 și pentru ceilalți 2 ani de 15 lei.

BRD în 2012 și 2013 prezintă rezultate negative ale exercițiilor financiare din anii 2012 și 2013, rezultate care au determinat o valoare negativă a ratei, ceea ce înseamnă că, în această perioadă, capitalul nu a fost investit într-un mod care să asigure profitabilitatea băncii. Constatăm că la 100 de lei investiți în societate, acționarii au avut pierderi, în anul 2012, de 6 de lei, iar în anul următor de 7 lei. În anul 2014, la 100 de lei investiți, cîștigul este de 1 leu.

Din perspectiva acționarilor, situația băncii nu le oferă valorificarea investițiilor, ba mai mult, aceștia trebuie să facă noi infuzii de capital.

. În România, pe ansamblul sistemului bancar, indicatorul a înregistrat următoarele niveluri: -5,92% în anul 2012; 0,13% în anul 2013; 6,30% în anul 2014. Rezultă așadar că, pe intervalul de timp analizat, valoarea înregistrată de indicator la BT și Raiffeisen Bank a fost superioară valorii calculate de B.N.R. pentru întregul sistem bancar românesc, iar BRD a înregistrat valori negative in anii 2013 și 2014, pentru ca în anul 2014 să treacă la valori pozitive. (Anexele nr. 3. și 4. și Figura nr. 3.12.)

Figura nr. 3.12.

3.3.2. Evoluția ratei rentabilității economice

Rata rentabilității economice (ROA). Evaluarea gradului de rentabilitate al întregului capital investit în bancă este reflectat de rata rentabilității economice (ROA).

Se remarcă în evoluția acestui indicator pentru Banca Transilvania, un trend ușor ascendent care a fost determinat de cresterea cu 8% în anul 2013 și 11% a activului bilanțier, în special a activelor circulante, obținând, la 100 de lei active bilanțiere, 1,08 lei în anul 2012, 1,17 lei în 2013 și 1,22 lei în 2014. (Anexele nr. 3. și 4. și Figura nr. 3.13.)

Raiffeisen Bank, în anul 2012, la 100 de lei active bilanțiere, obține un profit de 1,65 lei, iar în anii următori profitul a scăzut la 0,72 lei în 2013, pentru ca în 2014 să crească la 0,85 lei.

BRD a avut o evoluție oscilantă, înregistând pierderei de 0,67 lei la 100 lei active bilanțiere în 2012 și 0,82 lei în 2013, iar în 2014 obținând un profit de 0,10 lei la 100 lei active bilanțiere.

Figura 3.13.

Pe ansamblul sistemului bancar românesc, nivelurile indicatorului au evoluat astfel: 1,08% în anul 2012; 1,17% în anul 2013 și 1,22% în anul 2014. Se poate afirma că între 2012 și 2014 BT și Raiffeisen Bank au înregistrat valori superioare mediei indicatorului din România, iar BRD a înregistrat în primii doi ani analizați valori negative, iar in 2014 valoarea chiar daca a fost pozitivă, s-a situat sub nivelul valorilor înregistrate la nivel național. (Anexele nr. 3. și 4. și Figura nr. 3.14.)

Figura nr. 3.14.

3.3.3. Evoluția ratei profitului

Eficiența cheltuielilor făcute de managementul băncii, cheltuieli aferente gestionării resurselor și plasamentelor, a riscurilor și asigurării funcționării băncii este reflectată prin indicatorul Rata profitului.

Rata profitului pentru Banca Transilvania a avut un trend ascendent de la 12% în anul 2012, la 16% în anul 2014. Aceasta înseamnă că banca a generat 0,12 lei profit pentru fiecare leu obținut din venituri în anul 2012, în anul 2013 0,14 lei și 0,16 lei în anul 2014 (Anexele nr. 3. și 4. și Figura nr. 3.15.).

Raiffeisen Bank a înregistrat 0,14 lei profit pentru fiecare leu obținut din venituri în anul 2012, în anul 2013 0,17 lei și 0,20 lei în anul 2014.

În cei trei ani analizați, anul 2014 a fost singurul an în care BRD a înregistrat profit, an în care rata profitului a fost de 1%, valoare destul de mică, comparativ cu valorile normale ale acestei rate.

Figura 3.15.

În mod normal, dimensiunea acestui indicator este situată în jurul valorii de 10%, iar performanța bancară crește direct proporțional cu valoarea acestuia.

3.3.4. Evoluția efectului de pârghie

Efectul de pârghie (EM – equity multiplier). Efectul de pârghie sau Multiplicatorul capitalului determină gradul de utilizare a resurselor suplimentare ce pot avea ca efect creșterea rentabilității financiare a capitalului propriu.

Pârghia reprezintă valoarea activelor susținute de 1 leu de capital propriu. Indicatorul se exprimă în unități de masură absolute, luând în general valori mai mari decât 10. Indicatorul variază invers proporțional față de ponderea capitalului în pasivul total.

În anii 2013 și 2014, pentru Banca Transilvania ușoara scădere a indicatorului fost determinată de creșterea activelor totale într-un ritm inferior ritmului de creștere a capitalurilor proprii. Astfel, activele bancare au crescut cu 8,54%, iar capitalurile proprii cu 14,38% în anul 2013, iar în anul 2014 s-a înregistrat o creștere cu 11,08% a activelor totale și cu 20,10% a capitalurilor proprii. (Anexele nr. 3. și 4. și Figura nr. 3.16.)

Pentru Raiffeisen Bank creșterea din anul 2013 s-a bazat pe creșterea volumului activelor cu 164,38%. În anul 2014, scăderea activelor, raportată la creșterea capitalurilor proprii determină o scădere a indicatorului.

Figura nr. 3.16.

Situația BRD este total diferită de a celorlalte două bănci. Activele totale au scăzut cu 1,76% în anul 2013 și cu 4,03% în anul 2014, iar capitalurile proprii au avut o evoluție oscilantă, înregistând o scădere cu 6,28% în anul 2013 față de anul precedent și în anul 2014 o creștere cu 6,42% raportată la anul 2013.

Cu cât gradul de îndatorare al firmei este mai mare (măsurată cu ajutorul raportului dintre totalul activelor și capitalul propriu), cu atât ROE-ul său va fi mai mare în raport cu ROA, situație care se observă la cele 3 bănci analizate.

Instituțiile care folosesc și capitaluri împrumutate modifică rata rentabilității financiare, în plus sau în minus, potrivit proporției îndatorării și diferenței dintre rata randamentului activelor și rata dobânzii. Efectul de pârghie financiară este și mai pronunțat atunci când rentabilitatea financiară se determină pe baza profitului net, obținut după deducerea impozitului pe profit.

Figura nr. 3.17.

La nivel național situația indicatorului efectului de pârghie a înregistrat valori descrescătoare în urma reconsiderării managementului fiecărei instituții bancare, raportat la situația economică pe plan internațional.

Se observă că valorile celor 3 bănci analizate se sunt peste media înregistrată la nivel național (Figura nr. 3.17.).

C O N C L U Z I I

După cum am demonstrat, indicatorii de măsurare a performanței bancare reflectă modul în care sunt gestionate obiectivele propuse, prin determinarea unor aspecte legate de generarea profitului, eficiența financiară și managerială, cu alte cuvinte, aspecte legate de viabilitatea afacerii, în raport cu situația mediului economic la nivel național și internațional.

Pornind de la bilanțul contabil al băncii din analiza structurii și a dinamicii datelor, prezentată în Capitolul 3., putem concluziona că Banca Transilvania și-a stabilit ca țintă permanentă îmbunătățirea performanțelor sale financiare, pentru a răspunde așteptărilor acționarilor în ceea ce privește rentabilitatea investiției făcute. Banca urmărește maximizarea profitului pe o piață reglementată în care concurența este puternică.

O dimensiune a performanței financiare este evidențiată cu ajutorul contului de profit și pierdere. Contul de profit și pierdere reprezintă o sursă de bază privind profitabilitatea băncii, relevă sursele de câștiguri ale băncii, cantitatea și calitatea acestora, precum și calitatea portofoliului de credite al băncii și concentrarea cheltuielilor sale. Această situație financiară furnizează informații utilizate atât pentru evaluarea performanței anterioare a unei bănci, cât și pentru estimarea viitoarelor rezultate financiare ale acesteia (Anexa nr. 2.).

Pentru oglindirea principalelor performanțe înregistrate în activitatea bancară, o bancă recurge la determinarea unor indicatori de performanță. Pe baza bilanțului din perioada analizată și a contului de rezultate, se pot identifica elementele necesare pentru determinarea acestor indicatori. Indicatorii prezentați în această lucrare sunt probabil cei mai cunoscuți și utilizați în practică. Aceștia caută să reflecte cât mai fidel eficiența cu care firma își utilizează activele și gestionează oportunitățile sale.

Rata rentabilității financiare (ROE) măsoară randamentul obținut de o companie pe baza capitalului propriu. O valoare mare a indicatorului înseamna că o investiție mică a acționarilor a fost transformată într-un profit mare. Maximizarea ROE-ului este consecința utilizării eficiente a tuturor resurselor băncii (proprii și atrase) prin realizarea unor investiții de calitate.

Spre deosebire de întreprinderi, băncile nu fac investiții mari în active fixe, iar factorul de producție principal este constituit cu precădere din resursele atrase și o parte din capitalul acționarilor, cash și alte fonduri.

În cazul Bancii Transilvania, indicatorul ROE se situeaza în jurul valorii de 12%, mult peste valorile statistice publicate de Banca Națională a României, caz în care putem considera că veniturile sunt mai mult decât suficiente să suporte costul operațiilor, menținerea adecvării capitalului și nivelurile de alocare considerate să asigure calitatea activelor, creșterea acestora și alți factori care afectează calitatea, cantitatea și trendul veniturilor. Se observă că ROE depășește ROA, în cazul Băncii Transilvania, aceasta indicând că banca utilizează pârghia financiară.

Rentabilitatea activelor (ROA) oferă o imagine generală asupra profitabilității băncii. Indicatorul tipic se situează între 0,5-1,6%. Banca Transilvania a înregistrat valori cuprinse între 1,08% și 1,22%, cu tendință de creștere a acestui indicator. Tendința de creștere este în general un semn pozitiv, dar poate indica și o asumare excesivă de risc. De-a lungul celor 3 ani analizați se remarcă o creștere sensibilă a acestui indicator. Comparativ cu Raiffeisen Bank care a înregistrat o scădere a valorilor și cu BRD care prezintă valori negative în 2012 și 2013 iar în 2014 valori pozitive, situate sub nivelul valorilor înregistrate la nivel național, pentru Banca Transilvania se observă o creștere sensibilă, indicatorul putând fi considerat constant. Raportat la statisticile BNR, valoarea indicelui înregistrează valori mai mari, deci putem considera că Banca Transilvania este o bancă performantă.

Pârghia financiară sau multiplicatorul capitalurilor (EM) compară activele cu fondurile proprii astfel că o valoare mare a acestui indicator arată un grad mare de îndatorare financiară. El reprezintă atât o măsură a profitului, cât și a riscului.

Cercetările au demnonstrat că, dacă gradul de îndatorare al firmei este mai mare (raportul dintre totalul activelor și capitalul propriu-EM), indicatorul ROE va fi mai mare în raport cu indicatorul ROA.

Trendurile crescătoare ale indicatorilor indică un semnal al intensificării competiției, băncile având ca obiectiv principal consolidarea poziției pe piață. În anul 2014 se remarcă o scădere sensibilă a indicatorului EM la cele 3 banci analizate. De asemenea, creșterea profitabilității băncilor a fost stimulată de un proces de capitalizare agresiv ce a permis extinderea segmentelor de afaceri, a produselor de trezorerie și a furnizării de soluții moderne de management al riscului.