Indicatiile Terapeutice ale Neurolepticelor Fenotiazinice In Sindromul Anxios

Cuprins:

Capitolul I – Anxietatea si sindromul anxios

1.1 Generalități………………………………………………………………………

1.2 Diagnostic si tratament…………………………………………………………..

1.3 Cauze…………………………………………………………………………….

1.4 Simptomatologie…………………………………………………………………

1.5 Factori de risc……………………………………………………………………

1.6 Diagnosticul………………………………………………………………………

1.7 Preventie…………………………………………………………………………

1.8 Tratament…………………………………………………………………………

1.9 Tratament medicamentos…………………………………………………………

1.10 Prognostic………………………………………………………………………

Capitolul II – Neurolepticele fenotiazinice

2.1 Mediatorul chimic-Dopamina……………………………………………………

2.2 Baze farmacodinamice…………………………………………………………..

2.3 Baze farmacotoxicologice……………………………………………………….

2.4.Baze farmacoterapice…………………………………………………………….

2.5.Farmacoepidemiologice………………………………………………………….

2.6.Neuroleptice fenotiazinice……………………………………………………….

Introducere

Tulburările anxioase și atacurile de panică se caracterizează prin apariția unei temeri intense,iaiuneiianxietățiiimportanteiceipoateideterminaiinstalareaiunoriepisoadeidispneizante, aritmiceisauiaiunoriproblemeigastrointestinale.iAtacurileideipanicăisuntiasociateiunorisimptome foarteivariate,iatât somatice cât si cognitive. Un atac durează în general între 5 și 20 de minute, însă această perioadă este variabilă. Frecvența de apariție a atacurilor variază foarte mult: de la câteva atacuri în cursul unui an la multiple atacuri de-a lungul zilei. Tulburările anxioase coexistă adesea cu tulburări de dispoziție,iiarimodificărileitemperamentaleiaparideiobiceiidupă debutuliataculuiideipanicăiînisine. Dacă atacurile de panică se repetă iar prin frecvența lor impun modificarea stilului de viață și afectează în mod obiectiv capacitatea de concentrare și de a lua decizii, atunci se consideră că este vorba de o tulburare anxioasă. Se pare că femeile sunt mult mai frecvent afectate decât bărbații:idei2-3ioriimaiimulteifemeiidescriuisimptomeisugestive pentruiatacurileideipanicăicomparativicuibărbații.

Pentru a se diagnostica în mod corect tulburările anxioase, medicul va trebui să efectueze un examen medical amănunțit, completat de o anamneză riguroasă. De asemenea, medical poate efectuă teste simple prin care să verifice starea memoriei pacientului și alte abilități psihice și intelectuale. Tratamentul atacurilor de panică include atât suport psihologic cât și administrarea unei terapii medicamentoase.

Simptomuliprincipalialiataculuiideipanicăiesteireprezentatideianxietate.iUniatacidureazăiîn mediei5-20ideiminute,iînsăiexistăimariivariațiiideilaiunipacientilaialtul.

Medicul este singurul în măsură să pună diagnosticul de tulburare anxioasă. Diagnosticul acestor tulburări trebuie stabilite din timp și tratamentul instituit cât mai rapid.

Tratamentul tulburărilor anxioase și al atacurilor de panică este adesea foarte complex și multidisciplinar și include atât administrare de medicamente cât și psihoterapie cognitive comportamentală. Scopul tratamentului este de a reduce numărul și frecvența atacurilor, precum și intensitatea acestora. Se reduce astfel și anxietatea resimțita și teamă de apariție a unor atacuri și se ameliorează simțitor calitatea vieții pacientului.

Tulburările anxioase nu pot fi prevenite, însă există o serie de recomandări ce pot să scadă frecvența șiiintensitateailor. iEleisuntidoarioicompletareiaitratamentuluiișiinuiînlocuiesc nicidecumiunitratamentimedicalispecializat.

Prognosticul pacienților cu tulburări anxioase este excelent dacă aceștia respectă tratamentul medical de specialitate.

Capitolul I – Anxietatea si sindromul anxios

1.1. Generalități

Tulburărileianxioase și atacurile de panică se caracterizează prin apariția unei temeri intense,iaiuneiianxietățiiimportanteiceipoateideterminaiinstalareaiunoriepisoadeidispneizante, aritmiceisauiaiunoriproblemeigastrointestinale.iAtacurileideipanicăisuntiasociateiunorisimptome foarteivariate,iatâtisomaticeicâtisiicognitive.iMotivulideiaparițieinuieste,ideiceleimaiimulteiori, foarteibineicunoscut,ieleiapărândiadeseaibruscișiiîniabsențaiunoritriggeriievidenți. Persoană simte că pierde controlul unor situații sau chiar al întregii vieți și că urmare, apăr reacții psihice de o intensitate impresionantă.iOiparteidinipaciențiiicareis-auiconfruntaticuiastfelideiprobleme auicrezutică,ideifapt,isuferăiun infarct, și au avut senzația de moarte iminentă. Un atac durează în general între 5 și 20 de minute, însă această perioadă este variabilă, deoarece s-au descris situații cu atacuri recurențe de 15 secunde sau de câteva ore. Maximum de intensitate al unui atac este resimțitilaiaproximativi10iminuteidupăiceiacestaidebutează.iDacăiatacurileisuntideseișiiau caracterirecurent,iseiîncadreazăiînicategoriaitulburăriloripsihiatriceianxioase. i

Frecvența de apariție a atacurilor variază foarte mult: de la câteva atacuri în cursul unui an la multiple atacuri de-a lungul zilei. Pentru a putea fi clasificate că tulburări anxioase, atacurile de panică trebuie să întrunească mai multe criterii, printre:

– Să inducă, prin frecvență lor, modificarea comportamentului individului;
– Să fie capabile, prin intensitatea lor, să îngrijoreze pacientul în legătură cu apariția unui nou atac sau cu privire la consecințele acestuia.

Specialiștii consideră că atacurile de panică se manifestă în principal prin:
– Palpitații, tulburări de ritm cardiac;
– Transpirații profuze, frisoane;
– Mișcări hiperkinetice, tremor al extremităților;
– Amețeli, parestezii;
– Discomfort toracic, dureri abdominale, greață
– Depersonalizare (sentiment de detașare)
– Teamaideiaipierdeicontrolul,iteamaideimoarte.
Pentruiaiputeaifiidefiniticaiatacideipanică, iepisodulianxiositrebuieisăiprezinteiminimi4 din simptomeleiprezentate.

Tulburările anxioase asociazăișiiagorafobie.iAgorafobiaiesteidefinităicaiteamăideilocuri publiceișiispațiiiaglomerateiundeipacientulianticipeazăiuniatacideipanică.iTrebuieiprecizatică aceastăifobieinuiesteio boală în șine, ci este un element descriptiv ce ține de paleta simptomatică a anxietății. Atacurile de panică sunt mult mai frecvente decât se crede: aproximativ 5% din populația generală are cel puțin 1 episod anxios de-a lungul vieții. Pacienții care au atacuri mult mai frecvente trebuie să fie evaluați corespunzător de către un psihoterapeutideoareceiexistența loripoateifiiunisemnideidepresie,ideitulburăriiobsesivicompulsiveisauideialteitulburăriide personalitateișiicomportament.

Specialiștii nu cunosc deocamdată motivul exact de apariție al atacurilor de panică și al tulburărilor anxioase,iînsăiexistăioiserieideiteoriiiceiauifostipropuseicuiscopulideiaiexplica aceste tulburări. Observațiile au fost făcute dintr-o perspectivă biologică și au apărut în urma investigării modului în care diverși agenți farmacologici pot influența simptomatologia.

Teoria catecolaminică sugerează căiîniurmaistimulăriiiexercitateideisistemulinervos simpaticiapareioidescărcareiintensăideiadrenalină.iCatecolamineleisuntihormoniiideistressiai organismului.iEleisuntisecretateideiglandeleisuprarenaleișiisuntireprezentateideiadrenalină (epinefrină),inoradrenalină (norepinefrina)iși dopamină. Ele sunt vehiculate prin sânge și determină creșterea ratei cardiace, a tensiunii arteriale, a glicemiei, totul în cadrul reacției de luptăiîmpotrivăiunuiistimulinociv.iCatecolamineleisunticeleicareimobilizeazăiorganismulișiiîl pregătescisăifacăifațăiunorieventualeistresuri.iAtacul de panică apare când nu există un pericol sau o situație ce poate amenință siguranța individului.

Teoria lactatului sugereazăicăilaibazaiacestoriatacuriiseiaflăiunidezechilibruimetabolic indusideilactat.
ModeluliGabaisugereazăifaptulicăiîniorganismulipaciențiloriexista o sensibilitate scăzută a receptorilor inhibitori, ceea ce va determina creșterea activității receptorilor excitatori.
Modelul neuroanatomic propune existența unei rețele a anxietății la nivel cerebral care să medieze declanșarea acestor crize. Rețeaua include amigdala, hipotalamusul și centrii medulari.

Potențiali agenți etiologici:
– Hipertiroidia (hiperactivitatea țesutului tiroidian ce se manifestă prin supraproducție și eliberarea în circulație a unui exces de hormoni tiroidieni. Ca urmare, apare o stimulare a metabolismuluiișiisuntiexacerbateiefecteleisistemuluiinervosisimpaticiiariorganismulise comportăideiparcăiarifiiprimitioisupradozaideiadrenalină).
– Tulburări cardiace și respiratorii
– Tulburări ale dispoziției,iabuzideialcool
– Consumuliexageratideixantine (cafea,iceaiinegru)ișiinicotină
– Tratamentul cronic cu anumițiicompușiiantiastmatici
– Consumulideistupefiante
– Expunereaicronicăi (maiimultidei6iluni)ilaisolvențiiorganici (vopseluri,icoloranți).

Factori de risc asociați acestor tulburări sunt considerați a fi:
– Istoric familial de astfel de afecțiuni
– Stress semnificativ și confruntarea cu acesta pentru o lungă perioadă de timp
– Moarteaiunuiimembruialifamiliei
– Abuzifizicisauisexualiinicopilarie
– Confruntareaicuiunievenimentitraumatici (accidentisauiviol).

Tulburărileianxioaseicoexistăiadeseaicuitulburăriideidispoziție,iiarimodificările temperamentaleiaparideiobiceiidupăidebutuliataculuiideipanicăiînisine.iLa 50-60% dinipacienți existăioiastfelideiasociere.iEsteifoarteiimportantideidescoperitieventualaicoexistențăiaiunor tulburăriideicomportament deoarece în cazul acestoripaciențiirisculideisuicidiesteifoarteicrescut. Oisechelăiimportantăiaitulburărilorianxioaseișiicareiafecteazăicalitatea vieții pacienților pe termen lung este dependența de alcool. Se pare că și patologiile organice sunt foarte frecvent asociate atacurile de panică. 
Cel mai frecventipaciențiiicuitulburăriianxioaseiau:
– Problemeicardiace:icardiomiopatii, iprolapsideivalvăimitrală,ihipertensiuneiarterială;
– Prolemeipulmonare
– Tulburăriiintestinale:isindromulideiintestiniiritabil;
– Migrene.
Simptomeleiatacurilorideipanicăisuntifoarteidiverseișiipotiinduceipaciențiloriteamăide moarteiiminentă.

Cele mai frecvente simtpome ce apar sunt:
– Tahicardie
– transpirații, parestezii
– tremor
– hiperventilație
– crampe abdominale
– disfagie.
Dacă atacurile de panică se repetă iar prin frecvența lor impun modificarea stilului de viață și afectează în mod obiectiv capacitatea de concentrare și de a lua decizii,iatunciispecialiștii considerăicăiesteivorbaideioitulburareianxioasă.

Oiparteiaipaciențiloriauiînicadruliatacurilorideipanicăianumiteifobii. Cea mai des întâlnită în aceste situații este agoraphobia. Agorafobiaiesteiteamăideiuninouiatacideipanicăiîntr-uniloc public,iaglomerat,idinicareipacientulinuiareiscăpare.iCa rezultat direct, pacienții evită spațiile publice sau locurile necunoscute și pot deveni chiar prizonieri ai propriilor locuințe. Aproximativ 50% din pacienții cu tulburări anxioase au și fobii și un procent la fel de mare au stări depresive.

Se pare că femeile sunt mult mai frecvent afectate decât bărbații:idei2-3ioriimaiimulte femeiidescriuisimptomeisugestiveipentruiatacurileideipanicăicomparativicuibărbații.iBoalaiarei2 vârfuriideiincidență:iprimuliîniadolescentăișiialidoileaiînijurulivârsteiidei30ideiani.

1.2 Diagnostic si tratament

Pentru a se diagnostica în mod corect tulburările anxioase, medicul va trebui să efectueze un examen medical amănunțit, completat de o anamneză riguroasă. Aceasta trebuie să fie centrată pe întrebări care să lămurească în principal contesxtul de apariție al atacurilor, simptomele și eventualele măsuri de ameliorare.

Examenulifiziciinclude:

Verificareaitensiuniiiarteriale

Efectuareaideianalizeideilaborator,iiniprincipalihemoleucograma

Dozariihormonale.

Deiasemenea,imedicalipoate efectua teste simple prin care să verifice starea memoriei pacientului și alte abilități psihice și intelectuale.

Tratamentul atacurilor de panică include atât suport psihologic cât șiiadministrareaiunei terapiiimedicamentoase.iCeleimaiibuneirezultateisuntiobținuteiprinicombinareaiacestoridouă metode.iTratamentuliareicaiscopicontrolul,ispatiereaișiiînifinalioprireaiapariției crizelor. Dacă tratamentul se sistează înainte de vindecarea completă a pacientului, simptomele pot reveni. Este foarte importanticăitulburărileisăifieidiagnosticateicâtimaiirepedeidupăidebut.iTratamentul promptiinstalatipoateipreveniiaparițiaiunoricomplicațiiialeiatacurilor, în principal depresie și abuzul de alcool.

1.3 Cauze

Cauzele de apariție ale tulburărilor anxioase nu sunt foarte clar cunoscute. Specialiștii iau în discuție numeroase teorii care propun diverse explicații. Majoritatea acestora susțin ideea existenței unor dezechilibre ale neurotransmițătorilor, în principal, serotoninei. Se pare că pacienții cu tulburări anxioase au un răspuns exagerat la stimularea serotoninergica. Există și teorii care propun cauze genetice moștenite, deoarece copiiicareiauipărințiicuitulburăriianxioase auiuniriscidei8ioriimaiimareideiaidezvoltaiatacuriideipanică.iRisculiesteicrescutișiiînicazul persoaneloricuipărinți diagnosticați cu depresie sau tulburări bipolare. Atacurile pot fi declanșate de anumiți factori, numiți triggeri, în special stressuri intense psihoemoționale.

Cauzele atacurilor de panică pot fi clasificate în mai multe categorii:

Cauze biologice: hipertiroidie, feocromocitom, hipoglicemie,iboalăiWilson, ideficiticronic deivitaminaiB.

Fobii:iatacurileideipanicăipotifiidelcansateipriniacțiuneaidirectăiaiuneiifobiiicuicareise confruntăipacientul.

Cauzeipeitermeniscurt:imodificăriifoarteiimportanteiîniviață,istimulanteifarmacologice, consumulideidroguriideitipulicanabisului.

Sindroame organice însoțite de hiperventilație: ele pot determina apariția alcalozei respiratorii și a hipocapniei.

Boli cronice: boli cardiace, sindromul Wolff Parkinson White, aritmii cardiace.

Cauze medicamentoase: unele medicamente pot determina și astfel de reacții advefluorochinolonelor. Tulburările anxioase pot să apară în urma administrării acestora, în special la debutul terapiei. Dacăieleiseimenținipentruioiperioadăimaiilungăideitimp, reprezintăioiindicațieideimodificareiaiterapiei.iOialtăiclasăideimedicamenteiceiareio capacitateideiaideterminaiaparițiaiatacurilor de panică în cadrul reacțiilor adverse sunt antidepresivele.

Consumul cronic de alcool și instalarea sindromului de abstinență: printre cele mai frecvente substanțe care induc apariția sindromului de întrerupere sunt benzodiazepinele și etanolul.

Factorii de întreținere: stresul, sentimentele și emoțiile suprimate, gânduri negative. Cei mai frecvenți factori declanșatori ai unei crize de panică sunt considerați a fi:

Consumul unor importanteicantitățiideialcoolisauioprireaioprireaibruscăiaiconsumului cronic

Consumuliunoricantitățiiimportanteideibăuturiicafeinizate

Fumatul

Administrareaianumitorimedicamenteisauioprireaibruscăiaiadministrăriiilor

Utilizarea drogurilor ilegale

Existența unor stresuri ce afectează în mod cronic calitatea vieții pacientului.

Atacurile de panică pot fi cauzate sau asociateiunoriproblemeimedicaleideitipul patologiiloritiroidiene,iproblemeloricardiace,iepilepsiilor,iastmuluiibronșic,itulburărilor respiratoriiicronice obstructive, depresiei, tulburărilor obsesiv compulsive și tulburărilor bipolare.

1.4 Simptomatologie

Specialiștii în domeniu definesc tulburările anxioase și atacurile de panică prin existența unor perioade de disconfort psihic intens, în care coexistă minim 4 din următoarele simptome:

Palpitații, tulburări de ritm

Tremor al extremităților

Dispnee, dureri toracice, greață, vărsături, tulburări gastrointestinale

Amețeală

Teama de moarte

Frisoaneisauivaluriideicăldură.

Simptomuliprincipalialiataculuiideipanicăiesteireprezentatideianxietate.iUniatacidureazăiîn mediei5-20ideiminute, însă există mari variații de la un pacient laialtul.iUneori, iacesteiatacuriideipanicăiseisuccediatâtideirepedeișiisuntifoarteislabidelimitateiuneleideialteleial simptomelor,iîncâtipacientulile poate resimtii că un atac continuu. Dacă însă simptomele fizice și anxietatea nu dispar în decurs de câteva ore, atunci există riscul ca pacientul să aibe o altă patologie și trebuie să se adreseze unui medic pentru că aceasasta să fie diagnosticată și tratată cât mai curând posibil. Atacurile de panică pot să afecteze atât de mult calitatea vieții pacientului încât acesta trebuie să își schimbe sluja, actvitatile și rutină cotidiană astfel încât să evite eventualii factori ai acestor atacuri. Atacurile pot să apară și în absența unor triggeri, însă mai frecvent apăr dacă pacientul are și anumite fobii, în specialagorafobie. În această situație persoana se teme de posibilitatea de apariție a unei crize în locuri publice, în general foarte agglomerate. Uneori simplă anticipare a unei situații poate declanșă o criză de anxietate. Pacienții cu astfel de tulburări învață în timp să evite locurile și situațiile capabile de a le declanșă o criză. În unele cazuriisemneleișiisimptomeleitulburărilorianxioaseipotimimaiun infarctimiocardiciacutișiimajoritateaipaciențiloriseiprezintăideiurgențăilaicameraideigardăia spitalelor.iDeși atacurile de panică sunt relative rar întâlnite în cazul copiilor, ele nu pot fi excluse din cadrul patologiilor și tulburărilor anxioase pediatrice. Totuși, în aceste situații simptomele include și alte acuze pe lângă cele deja amintite de aludti. Copiii au mai multe fobii și din acest motic, mă mulți factori declanșatori: teamă ede întuneric, păianjeni, gândaci.

Atacurile de panică nu evoluează în cazul tuturor pacienților către tulburări anxioase. Diagnosticul de tulburare anxioasă este pus dacă apar minim 2 atacuri de panică și dacă pacientul a dezvoltat o teamă față de apariția lor, anticipând un eventual atac și evitând situațiile corelate cu acesta.
Date recente arată faptul că femeile și bărbații sunt afectați în moduri diferite, în cazul femeilor predominând fenomenele respiratorii în cadrul atacurilor de panică.

1.5 Factori de risc

Specialiștii consideră că riscul de apariție a atacurilor de panică și tulburărilor anxioase este mai crescut în cazul pacienților:

Cuiistoricifamilialideiatacuriideipanică,itulburăriidepresiveisauitulburăriibipolare.iSeipare căiîniacesteisituațiiirusculieste de 8 ori mai mare comparative cuipopulațiaigenerală.

Consumatoriiicroniciideialcool,idroguriisauifumatori.

Careiiauimedicamenteiceiauidrept reacții adverse modificări ale dispoziției.

Aflați în tratament cronic pentru problemicardiaceisauiastm.

Cuiantecedenteipatologiceipersonaleisauiatacuriideipanică.

Ceiauiavutiepisoadeidepresiveiintense.

Femeiiceisuntiîniperioadăiperimenopauzaisauimenopauză.

Careiseiconfruntăicuischimburiimajore:imutăriideidomiciliu,ischimbareaislujbeiisauichiar tragediiipersonale

Care au suferit traumatisme recente.

Care au fost agresați fizic, psihic sau sexual în copilărie.

1.6 Diagnosticul

Medicul este singurul în măsură săipunăidiagnosticulideitulburareianxioasă.iDiniacest motivipacientulinuitrebuieisăiconsidereicăioivizităilaimediciesteioipierdereideitimp. Diagnosticuliacestoritulburăriitrebuieistabiliteidinitimpișiitratamentuliinstituiticâtimaiirapid. Specialiștii consideră că toți pacienții care au simptome suggestive pentru un atac de panică trebuie să fie evaluați.

Cele mai impotante simpome și cele care împing pacientul să se prezinte la medic sunt repezentate:

Anxietate foarte intense ce debutează în absența unor cause decelabile

Simptome fizice apărute pe fond de aparentă sănătate.

Uneori este dificil de diferențiat între un atac de panică și o criză anginoasă sau dispneică. Adeseaichiarișiiceiimaiiexperimentațiimediciistabilescidiagnosticulideiatacideipanicăisau tulburareianxioasăiîniurmaiexcluderii altor probleme de sănătate.

Specialiștii avizați să consulte astfel de pacienți sunt medicii urgentisti și medicii de familie, iar tratamentul este stabilit și coordonat de către medical psihiatru și de către psiholog.

Diagnosticul diferențial este realizat:

Depresie

Tulburări bipolare

Tulburări disociative

Fobii

Tulburăriicompulsive

Administrareideipsihostimulante

iHipocondrie

iHipertiroidie

iHipoglicemie

Alteiproblemeimedicaleiceitrebuieiluateiiniconsiderareisunt:

Boli pulmonare

Sindromul de abstinență

Intoxicații medicamentoase

Disfuncții vestibulare

Diagnosticul de tulburare anxioasă este pus în urmă unor investigații medicale complete ce trebuie să include anamneză, examen fizic și investigații paraclinice. Anamneza este centrată pe întrebări care să stabilească în principal caracteristicile atacurilor de panică, simptomele și eventualii triggeri. Acestea sunt importante atât în evaluarea pacientului cât și în enunțarea altor patologii din cadrul diagnosticului diferențial.

În funcție de astfel de particularități, specialiștii au observant că:

Atacurileineasteptateinuiauiconditiiiprecipitanteisiieleisuntiuniargumentiinifavoarea diagnosticuluiideitulburareianxioasaineinsotitaideiagorafobie.

Atacurileideipanicăilegateideianumiteisituațiiiapariînimodiprevizibilideoareceisunt corelate cu anumiți triggeri, astfel de atacuri au și fobii associate

Atacurile de panică posibile și anticipate sunt cele care apar înirelațieicuiagorafobia.

Examenulifizicigeneralinuiesteifoarteibogatiînisemneispecificeipentruitulburările anxioase.

Diagnosticul se pune în special pe bază anamnezei și pe baza examinării statusului mental al pacientului. Investigațiile paraclinice nu aduc informații utile în aceste situații:

Investigațiile de laboratorsunt nespecifice, însă pot fi de folos în excluderea altor boli. În aceste situații se pot analiza hemoleucogramă, glicemia, sumarul de urină.

Procedurile invasive nu își găsesc indicația în diagnosticarea acestor tulburări.

1.7 Preventie

Tulburările anxioase nu pot fi prevenite, însă există o serie de recomandări ce pot să scadă frecvențaișiiintensitateailor.iEleisuntidoarioicompletareiaitratamentuluiișiinuiînlocuiesc nicidecumiunitratamentimedicalispecializat:

Reducereaiconsumuluiideicafea,ialcoolișiitutun.

Evitarea triggerilor și a stimulilor ceideclanșeazăiatacurile.

Administrareaicorectăiaitratamentului.

Continuareaitratamentuluiipsihocomportamental.

1.8 Tratament

Tratamentul tulburărilor anxioase și al atacurilor de panică este adesea foarte complex și multidisciplinar și include atât administrare de medicamente cât și psihoterapie cognitive comportamentală. Scopul tratamentului este de a reduce numărul și frecvența atacurilor, precum și intensitatea acestora. Se reduce astfel și anxietatea resimțita și teamă de apariție a unor atacuri și se ameliorează simțitor calitatea vieții pacientului. Dacă atacurile de panică sunt declanșate de anumiți triggeri sau de medicamente, cel mai util este îndepărtarea acestora. Totuși, există cazuri când atacurile continuă să apară și după ce triggerii au fost îndepărtați, în această situație boală a evoluatișiiesteidejaivorbaideioitulburareianxioasa.iTratamentuliesteiadministratiînifuncțieide intensitateaitulburărilor,ideiimpactuliacestora asupra vieții individului și în funcție de asocierea sau nu cu agorafobia. Etapeleiinițialeiincludipsihoterapieicombinatăicuitratamentimedicamentos. Dacăiseirespectăischemeleiterapeutice,itulbuarileiîncepisăiseiameliorezeidupăicâtevaisăptămâni. Dacă însă nu apar îmbunătățiri ale stării generale în 6-8 săptămâni, medicul poateioptaipentru creștereaidozeiisauipentruimodificareaitratamentului.

Psihoterapiaicognitivicomportamentalăipoateifiifolosităisingurăisauicombinatăicu farmacoterapia.iSpecialiștii preferă combinarea acestora deoarece astfel se obțin rezultate mult mai bune și de lungă durată. Terapia cognitivă ajută pacientul să înțeleagă mai bine faptul că anxietatea nu are o bază solidă și că de fapt este vorba doar deioipercepțieidistorsionatăiaiunor lucruriiminore.iTerapiaicomportamentalăiincludeiexpunereaitreptatăiaipacientuluiilaistimuliicare auicapacitateaideia-iiprovocaianxietate,iîniscopulidesensibilizariiiacestuia, față de acțiunea lor nocivă. Psihoterapia include și anumite tehnici de relaxare. În cadrul ședințelor de terapie specialiștii învață paicentii tehnici de repsiratie care să îi ajute să controleze accesele de hiperventilație din cadrul atacurilor. Priniscădereaiintensitățiiiacestoraiseipotireduceioiserieidin simptomeleiceiaparicăiurmareiaimodificăriiiechilibruluiiacido-bazicialiorganismului.

Farmacoterapia:iceleimaiiutileimedicamenteiutilizateiînitratamentuliacestoritulburăriisunt considerateiaifiiinhibitoareispecificialeirecaptariiiserotoninei, icumiarifiifluxetina, isetralina, paroxentina,icitalopram.iEiireprezintăicompușiiterapeuticiideiprimailinieiînitratamentul tulburărilorianxioase, urmate de antidepresive tricilice și benzodiazepine. Dacă tulburările sunt însoțite și de depresie, specialiștii preferă în special fluoxentina. Aceasta trebuia administrată în doze relativiscăzuteiînispecialilaidebutuliterapieiideoareceidozeleimariipotiinduceiagravarea simptomelorișiicreștereaifrecvențeiiatacurilor.iUniavantajifoarteiimportantialifluoxentineiieste timpulideiînjumătățireifoarteilung (poateifiiastfelifolositilaipaciențiiicareisunt mai puțin complianti la tratament și care nuidorescisăiîșiiadministrezeidesimedicamentele).iComparativicu fluoxentina,iparoxentinaiesteiunicompusicuioiacțiuneisedativăimaiiintensă.iAmbiiicompuși determină însă creșterea importantă a enzimelor hepatice. Citalopram și sertalina au mai puține interacțiuni cu enzimele hepatice și sunt indicate înimedicațiaiinițialăiaipaciențiloricareiiauimai multeimedicamenteianxiolitice,ideoareceirisculideiinteracțiuniiesteimaiiredus.

Tratamentul pe termen lung este adresat pacienților cu atacuri recurente sau persistente și reprezintă de fapt continuarea terapiei inițiale. Înicazuliînicareiaceastaiaiinclusiși benzodiazepine, ieleivorifiiretraseitreptatidinischemaiterapeutică.iTratamentulideilungăidurată includeișiipsihoterapie.iPacientuliesteimonitorizatipermanentiiaristareailuiiesteiperiodic investigateipentruiaiseistabiliidacăiauiapărutișiialteitulburăriicareinecesităipropriuliloritratament sauidacăitulburărileiauievoluatișiiastfeliesteinevoieideiregândireaitratamentuluiiori s-au ameliorat și pacientul începe vindecarea. Este foarte important ca paciatnii să complianti la tratament, să ia corect și conform recomandărilor medicului tratamentul prescris. Adesea însă, după ce pacientul aiobservaticăistareais-aiameliorat,isisteazăibrusciadministrareaitratamentului. Aceastaiesteioimareigreșealăișiireprezintăiprincipalul motiv de reapariție a atacurilor. Pentru o vindecare completă și nu doar o atenuare a severității simptomelor, pacienții sunt sfătuiți să urmeze tratamentul până la capăt.

Atacurile recurente pot să apară timp de câțiva ani, iar sveritatea lor poate varia foarte mult. Tratamentul tulburărilor anxioase grave implică adesea internarea pacienților în secții specializate. Dacă pacientul ajunge în stare gravă poate ameliora disconfortul pacientului și poate ține simptomatologia sub control. Tratamentul tulburărilor poate fi adaptat în permanență nevoilor pacienților, nu este inflexibil și mereu trebuie gândit în dinamică, în funție de evoluția clinică. Deși tratamentul tulburărilor de panică este doarte util în înlăturarea atacului și a simptomelor acestuia, el nu poate preveni teamă de apariție a altoraișiiniciinuipoateiînlătura fobiileipacientului.iPentruiacesteaisuntifoarteiutileitehnicileipsihologiceiși psihocomportamentale.iÎniuneleicazuriiseiajungeidestulideigreuilaioischemaiterapeutică eficientă,iseivoriîncerca foarte multe medicamente în diferite doze până se vor alege cele cu adevărat eficiente. Pacienții cu tulburăriianxioaseișiitulburăriidepresiveiasociate,iauiuniriscimult maiicrescutideiaparițieiaigândurilorișiicomportamentelorisuicidale.iDinicauzaiimpactuluiimajor aliacestoritulburăriiasupraicalitățiiiviețiiipacientului, iesteifoarteiimportantide diagnosticat și tratat anxietatea, precum și tulburările de dispoziție ce apar uneori ca o complicație a acesteia.Dinipăcate,inuitoțiiindiviziiicareiauiastfelideisimptomeiseiprezintăilaimedic, iunii deoareceiconsiderăicăisimptomeleinuisuntidestulide grave, alții că se pot descurca și fără ajutor de specialitate. Este însă foarte important că aceste tulburări să fie tratate.

1.9 Tratament medicamentos

Tratamentul are drept scopuri controlul simptomelor, reducerea severității, numărului lor și diminuarea anxietății legate de apariția altor atacuri.

Tratamentul medicamentos include o gamă largă de substanțe:

Benzodiazepine

Inhibitori specifici ai recaptarii serotominei

Antidepresive IMAO

Antidepresive triciclice

Benzodiazepinele sunt indicate în special în cazurile avute, când pacienții se prezintă la medic în plin atac sau când există teama intensă deireaparițieiaiatacurilor.iDacăiesteinecesar, benzodiazepineleipotifiiadministrateiînicontinuareipentruioiperioadăiscurtăideitimp. În cazul pacienților tratați ambulatory, bnezodiazepina de elective este clonazepamul. Medicul este cel care stabilește care pacienți necesită tratament cu benzodiazepine în funcție de abilitatea pacientului de a-și controla simptomele până la un următor consult sau reevaluare sau până când inhibitorii recaptarii serotoninei încep să controleze simptomele. Alprazolamul a fost și el foarte utilizat, însă administrarea acestuia este în prezenticontroversatăideoareceiareioimareicapacitate deiinducereiaidependenței.iTratamentulipeitermenilungiesteiadeseairealizaticuiinhibitori specificiiaiirecaptariiiserotoninei.iAcesteaisuntimedicamenteifoarteibineitolerateideimajoritatea paciențiloridacăisuntiadministrateicorect,iîni doze crescute progresiv și nu în doze mari încă de la debut. Aceste substanțe sunt capabile să crească disponibilul serotoninei în creier, ceea ce se traduce clinic prin reducerea severității atacurilor. Pacientul simte ameliorarea simptomelor în timp scurt 1- 3 săptămâni de la debutul tratamentului însă în unele cazuri efectul se poate instala și după 6- 8isăptămâni.iDacăiînsăinuiseiobservăiniciioiameliorareiaisimptomeloridupăi3 săptămâniideitratamenticorectiadministrat,ipacientul este sfătuit să consulte medicul deoarece există posibilitatea că inhibitorii recaptarii serotoninei să nu fie eficienți în cazul lor. Cele mai frecvente reacții adverse ale acestor compuși sunt : xerostomie, cefalee, greață, inapetență, diaree, stări de iritabilitate, ametelior, somnolență, tremor al extremităților, câștig ponderal. Au fost folosite și alte antidepresive ce influențează sistemul serotoninergic, în special în cazul cărora acestea au fost ineficiențe. O parte din aceste medicamente sunt încă utilizate în anumite cazuri și sunt în special reprezentate de antidepresive triciclice și antidepresive IMAO. Antidepresivele triciclice suntiindicateiînitratamentulipeitermenilungialiacestoritulburări deoareceieleisunticapabileisăireducăișiiseveritateairecurențelor.iAntidepresivele IMAO sunt administrate pacienților a căror simptmatologie nu poate controla în alt fel, nu tolerează alte antidepresive din cauza reacțiilor adverse și au antecedente de tratament reușit cu IMAO. Totuși trebuie precizat ca și IMAO au o serie de reacții adverse care fac că acești compuși să fie mai degrabă terapeutici și nu o clasă de primă linie.

Cele mai frecvente reacții adverse sunt:

Hipertensiune arteriala cu valori foarte mari

Modificarea apetitului

Insomnia, amețeli

Modificări de ritm și frecvență cardiacă,

Sentimente de neliniște

Impotența

Aceste substanțe sunt contraindicate copiilor, adulților și femeilor însărcinate sau care alăptează.

Tratamentul de elecție al tulburărilor anxioase este cel medicamentos combinat cu psihoterapie cognitive comportamentală ce seiaxeazăipeimodificareaifeluluiiînicareianumite elementeidinimediuisuntiperceputeideicătreipacient.iDacăiacesteidouăimodalitățiisunt combinate,irecurențeleisuntimultimai puține și frecvente comparativeicuiutilizareaiunuiisingur tipideitratament.iMajoritateaimedicamenteloriutilizateiînitratamentuliacestoritulburăriisunt administrateipeitermenilung și apoi oprite treptată în cursul a câtorva săptămâni. Dacă simptomele reapară în acest interval în care se scad dozele, există posibilitatea că tratamentul să fie prelungit cu câteva luni. Starea pacientului este permanent urmărită și evaluate în timpul tratamentului cu astfel de substanțe pentru a seievitaiaparițiaiunoricomplicațiiideitipulidepresiei, abuzuluiideialcoolisauipsihostimulante.iNuiexistăitratamentichirurgicalipentruitulburările anxioaseiciidoarimedicamentosiconformirecomandărilorimedicului.

În completarea tratamentului medicamentos, pacienții pot încerca și alteitipuriideiterapii:

Terapiaideiexpunereiesteiunitipiparticularideitratamenticognitivicomportamental.iScopul esteideiaireduceidisconfortulipsihoemoționaliindusipacientuluiideicontactulicuianumite elementeidinimediuliambiantisauideidiverseisituații.iPacinetuliesteiîndrumatideicătre un psiholog și alături de acesta încearcă să vizualizeze stimulul și să îliconfrunte.iActivitățile dinicadruliacesteiiformeideiterapieisuntifoarteidiverseișiidepindiîniprincipalideitipulide anxietateipeicareiobiectulirespectiviîliinduce.iUneoriiseipoate apela și la hipnoză și introducerea pacientului într-o realitate virtuală.

Terapia familiei: în cadrul acesteia sunt consiliați membrii familiei despre cum să facă mai bine față acestei tulburări și despre cum să ajute pacientul săiîșiiînvingăifobiile.iPacientul poateiluaiparteiactivilaitratament,iseipoateiinformaicuiprivireilaitulburărileideicareisuferă șiipoateisăiparticipleilaiîntâlniriiorganizateideialți pacienți cu această boală.

Tehnicile de relaxare și-au demonstrat și ele eficiența și specialiștii încurajează folosirea lor. Acestea includ:

Relaxare prin respirație: sunt importante astfel de exerciții deoarece modul în care o persoană respiră influențează întregul organism.iRespirațiileiadânci, icompleteisuntiunimod bunideiaireduceitensiuneaișiiaiinduceiorganismuluiioistareideirelaxare.

Relaxareimusularaiprogresivă,iimplicăireducereaitensiuniiidinifiecareigrupăideimușchiiîn parte.

Masajul,iinispecialialiumerilorișiialiregiuniiicervicale.

Aromaterapieiutilizeazăiuleiuriiesențialeidiniplanteiceistimuleazăirelaxarea.iUleiurileisunt prelucrateidinipetale,ifrunze,ipistil,icodițe,irădăcini,isâmburiisauisemințe,iiariapoiisunt combinateicuialteisubstanțeișiipotifiiutilizateiatâtipentruimasajicâtișiipentruiparfumarea aerului sau pentru a fi inhalate. Adepții acestei practici cred că aromele din uleiuri stimuleazăiterminațiileinervoaseiolfactive.iNerviiiolfactiviitrimitiapoiiimpulsuriicătre anumiteiregiuniidinicreiericeicontroleazăimemoriaișiiemoțiile.iSe crede că uleiurile interacționează cu producția hormoni a organismului și că stilmuleaza relaxarea și înlăturarea stresului.

Yoga, tai chi, sunt tehnici speciale de meditații care trebuie deprinse alături de un maestro al acestor practice.

Activitățile deirelaxareipsihicăisunticombinateicuiceleideirelaxareiaicorpului,icaide exemplu:

Autohipnoză,ioitehnicăiceipoateisăideschidăipsihiculispreianumiteisugestiiiși poate să influențeze modul în care organismal răspunde la agresiunea factorilor stresori.

Meditația, în cadrul căreia pacienții își concentrează atenția pe ce li se întâmplă în acel moment.

Vizualizarea este o metodă în cadrul căreia se utilizează foarte mult imaginația pentru ca pacientul să se poată relaxa și să poată scăpa de tensiuni și stress. Organismul răspunde la imagini create de creier în special dacă sunt senzații complexe ce implică toate simțurile. Pacienții își pot imagina că sunt pe malul mării, că simt nisipul sub picioare, că simt căldură soarelui sau briza și mirosul mării, că aud valurile și pescărușii. Pentru a facilita obținerea acestor senzații există foarte multe CD-uri cu muzică ambientală.

Muzicoterapia, care poate să relaxeze foarte mult corpul, să amelioreze tonusulipsihicișiisă modificeiritmulifiecăreiizile.iSesiunileideimuzicoterapieiincludiascultareaideimuzicăidariși creareaiunoripieseisauifragmenteimuzicale.iSpecialiștiiiconsiderăicăiritmulimuziciiipoate induceioistareideirelaxare,ireduceitensiuneaiarterialăișiifrecvențaicardiacaișiiameliorează capacitatea de luare a deciziilor, învățare și memoria. Muzica pare a stimula creierul să producă melatonină, o substanță cu effect relaxant asupra organismului.

Trapia prin râs, devine din ce în ce mai folosită deoarece crește foarte mult tonusul psihic, reduce stresul și se pare că influențează chiar și funcția imuna.

1.10 Prognostic

Prognosticul pacienților cu tulburări anxioase este excelent dacă aceștia respectă tratamentul medical de specialitate. Complianță la tratament apare și ca urmare a educării pacientului.

Medicul trebuie să îi explice acestuia în amănunt și cu răbdare:

Care sunt cauzele de apariție a acestor tulburări.

Care sunt variantele de tratament.

Care sunt avantajele și dezavantajele fiecărui tip de medicament în parte și ce se poate întâmplă dacă pacientul sesteaza brusc administrarea acestora.

Care sunt reacțiile adverse ale fiecărui compus administrat și ce măsură pot lua pacienții pentru a ameliora intenstitatea acestora.

Care sunt recomandărileiigieno-dieteticeiînicazulitulburărilorianxioase:ievitarea consumuluiideicafea,ialcoolisauisubstanțeipsihostimulente.

*** Tratamentul tulburărilor de anxietate

Îngeneral, tulburărileideianxietateisuntitratateicuimedicație,idiferiteitipuriideipsihoterapieisau amândouă. Alegerea tratamentului depinde de tipul de problemă avut dar și de preferințele fiecăreiipersoane.

Înainteideiîncepereaitratamentului,itrebuieifăcutiunicontrolimedicaliatentipentruiaidetermina dacăisimptomeleisuntiexpresiaiuneiitulburăriideianxietateisauiseidatoreazăiuneiicondiții medicale,ioiproblemăideinaturăifizică.iDacăiesteipusiunidiagnosticideianxietateiatunciitrebuie stabilitidespreiceitipideianxietateiesteivorbaișiicareiarimaiiputeaifiialteitulburăriicareiapariîmpreună cuianxietatea,icumiarifiidepresiaisauiabuzulideisubstanțe.iUneoriiproblemeleiadiacenteianxietățiiiau uniefectiatâtideiputerniciasupraiindividuluiiîncâtiesteimaiibineisăiseiînceapăitratamentulianxietății abiaidupăiceiproblemeleiadiacenteisuntireduseișiitinuteisubicontrol.

Dacăicinevaicuiunidiagnosticideitulburareideitipianxiosiaimaiiprimitișiicuialtăiocazieitratament, acestaitrebuieisăiinformezeiînidetaliuipsihologulisauipsihiatrul,iîniprivințaitipuluiideimedicație sauipsihoterapie,idozeleiprimite, inumărulideiședințeișiiperioadaideitratament.iAcesteilucruri suntiimportanteipentruicăidestulideidesioameniiiconsiderăicăitratamentuliurmatinuiaiavutiefect înicazuliloricândideifaptiacestainuiaifostiurmatisuficientideimultitimpisauiaifostiadministratiîn modiincorect. iUneoriiesteinevoieicaiindiviziiisăiurmezeimaiimulteitipuriideitratamentisau combinațiiialeiacestoraipânăicândigăsescitratamentulicareifuncționeazăipentruiei.

I. Tratament medicamentos

Tratamenteleimedicamentoaseinuivindecăianxietateaidaripermitiținereaieiisubicontroliînitimpice persoanaiprimeșteipsihoterapie. iMedicațiaitrebuieisăifieiprescrisăideimedici, ideiobicei psihiatri. Aceștiaipotioferiișiipsihoterapieisauipotilucraiîniechipăicuipsihologiiicareioferăipsihoterapie. Principaleleimedicamenteiutilizateipentruitulburărileideianxietateisuntiantidepresivele, anxioliticeleișiibetablocanteleicareicontroleazăicâtevaidinisimptomeleifizice.

Anxiolitice

Existăimaiimulteiproduseideiacestigenipeipiață:iDiazepam,iAlprazolam (Xanax),iClonazepam (Rivotril),iBromazepam (Lexotan sau Calmepam),iMedazepam (Rudotel)ietc.iNuiseirecomandă utilizareailorilaiîntâmplare.iPentruipotențareaiefectelorisaleibeneficeișiiscădereaireacțiilor adverseiesteibineicaiacesteaisăifieiadministrateidoarisubisupraveghereaiunuiipsihiatruisau psiholog.iDatorităifaptuluiicăianxioliticeleipoticreaidependențăinuiseirecomandăiutilizareailoripeioiduratăimaiimareideioilună.iÎntrerupereaiadministrăriiitrebuieifăcutăitreptatipentruicăialtfel riscămioicreștereibruscăiaianxietățiiicareipoateiculminaicuiatacuriideipanică.

Benzodiazepineleicombatianxietateaișiiseiconsiderăicăiauimaiipuțineiefecteisecundare;ioistare deisomnolențăișiideiamețealăisuntiînsăidestulideifrecvente.iDeoareceioameniiiseipotiobișnuiicu eleișiiîncepisăiaibăinevoieideidozeitotimaiimariipentruiaiaveaiacelașiiefect, ieleisuntiprescrise pentruiscurteiperioadeideitimp,iînispecialipentruiceiicareiauiconsumatidroguriisauialcooliîn excesișiicareidevinifoarteiușoridependenți. iOiexcepțieideilaiaceastăiregulăisunticeiicareisuferă deiatacuriideipanicăi–iaceștiaipotiluaibenzodiazepineipânăilaiunianideizileifărăiaiavea consecințeinegativeiasuprailor.

Clonazepam-uliesteiutilizatiînispecialipentruifobiaisocialăișiianxietateaigeneralizată, lorazepamuliesteibeneficipentruiatacurileideipanicăișiialprazolamuliesteieficientiatâtiîn tulburareaideipanicăicâtișiiînianxietateaigeneralizată.iEfecteleiadverse,idacaiapar,isunt observate,iin general,ilaiinceputulitratamentuluiisiidisparideiobiceiiinicursulitratamentuluiisauila reducereaidozelor.iMaiiputinifrecventeisuntitulburarileideivedere,icefalee,idepresie,iinsomnie, nervozitate/anxietate,itremor,imodificariideigreutate,itulburariideimemorie/amnezie,itulburariide coordonare,idiferiteisimptomeigastrointestinaleisiimanifestariivegetative.iIniplus,iauifost raportateiurmatoareleireactiiiadverseiaparuteicaiurmareiaifolosiriiibenzodiazepinelorianxiolitice, inclusiviaialprazolamului:idistonie,iiritabilitate,ianorexie,ioboseala,ivorbireineclara,iicter, slabiciuneimusculara,imodificariialeilibidoului,ineregularitatiialeicicluluiimenstrual, incontinenta,iretentieideiurinaisiiafectareaifunctieiihepatice.

Antidepresive

Acesteaiauifostielaborateipentruitratarea depresieiidarieleisuntieficienteișiipentruitulburărileide anxietate.iEle suntiinhibitoriiaiirecaptăriiiserotonineiimaiimultisauimaiipuținiselectivi: Fluoxetină (Fluoxetin, Prozac),iParoxetină (Seroxat),iSertralina (Zoloft),iCitalopram (Cipralex), Clomipramină (Anafranil).

Antidepresiveleiauiuniefectianxioliticidifuz,iînisensulicăiîncepeisăiseimanifesteiabiaidupă aproximativi10izileișiieinevoieideicâtevailuniipentruiaireduceisemnificativisimptomeleide anxietate.iAspecteleipozitiveisuntilipsaidependențeiișiiprevenireaiuneiiposibileidepresii secundare (dezvoltateiîniurmaiaparițieiiproblemelorideianxietate).iEsteiimportantideimenționat căiexistăioiratăiextremideimareiairecăderiloridupăiîntrerupereaitratamentului.iLaiaproximativ 80-90%idintreipaciențiisimptomeleireapariîniabsențaiunuiitratamentipsihoterapeutic.

Triciclice.iFaciparteidinicategoriaiantidepresivelorișiifuncționeazăilaifelideibineipentruitoate tulburărileideianxietateicuiexcepțiaiNOC-ului.iSeiîncepeiadministrareaicuidozeimaiimiciicare suntiapoiitreptaticrescuteipentruiaiseiobțineiacelașiiefect.iUneoriicauzeazăiamețeală, somnolență, iuscareaigurii,itranspirațiiișiicreștereiînigreutateidaritoateiacesteiefecteiadverseipot fiicontracarateiprinimodificareaidozeiisauischimbareaitipuluiideitriciclic.iTricicliceleiinclud imipramine (Tofranil),icareiesteiprescrisipentruipanicăișiianxietateigeneralizată,ișiiclomipramina (Anafranil),icareiesteisingurulitricicliciutiliînitratareaiNOC-ului.iEsteicontraindicatisăise asociezeitricicliceleicuialteiantidepresive,iinhibitoriiideimonoaminoxidază (IMAO).iMaiimult, seievităisa fieiprescriseiînicazideistareidelirantăisauihalucinatorie,ideitulburăriicardiace,ide glaucomisauideiproblemeicuiprostată.

Betablocantele,icumiesteipropanolul,iutilizatipentruiaitrataiproblemeleideiinimă,ipotipreveni simptomeleicareiapariînianumiteitulburăriideianxietate,iînispecialiînifobiaisocială.iAtunciicând situațiaitemutăipoateifiiprevăzută (cumiarifiioiprezentareisauiunidiscurs),iseipoate prescrieiun betablocantipentruiaimențineisubicontrolisimptomeleideianxietate.

2.iPsihoterapia

Terapiaicognitiv-comportamentală (CBTiîniengleză,ideilaicognitive-behavioralitherapy)ieste foarteiutilăișiieficaceiînitratareaitulburărilorianxioase.

CBTiesteiunitermenigenericicareiseireferăilaicombinareaipragmaticăiaiconceptelorișiitehnicilor diniterapiaicognitivăișiiterapiaicomportamentală.iAmbeleitipuriideiterapiiifolosesciabordări structurate,ipeibazaiasumpțieiicăiînvățareaidinitrecutiproduceiîniprezenticonsecințeinegativeiși dezadaptative.iScopuliterapieiiesteireducereaidistresuluiisauiaicomportamentelorinegativeiprin dezînvățareaiaceloriaspecteinegativeidinitrecutisauiprinioferireaideinoiiexperiențeideiînvățare maiiadaptativeișiicareisăiaibăiconsecințeipozitive.

ComponentaicomportamentalăiaiCBTiareicaiscopireducereaiemoțiilorișiiaicomportamentelor disfuncționaleiprinimodificareaicomportamentuluiipersoaneiișiiaifactoriloricareiîl controlează.iPrintreimetodeleiutilizateiseinumărăiexperimenteleicomportamentaleipentruiaitesta gândurileiiraționale,iexpunereaigradatăilaisituațiileitemuteișiiconsiderateipericuloase, programareaiactivitățilorișiistabilireaideiscopuri.

Componentaicognitivăiîncearcăisăireducăiemoțiileișiicomportamenteleidisfuncționaleiprin modificareaimoduluiideiaiprivi,iinterpretaișiievaluailucrurilei–iadicăitipulideigândire.iMetodele utilizateiincludidiscutareaimodeluluiicognitiv,iținereaiunuiijurnal (dezvoltareaicapacitățiiide conștientizareiaipropriilorigânduri,iemoții,icomportamenteișiisimptomeifizice),icântărirea doveziloriproișiicontraiconvingeriloridisfuncționale,idezvoltareaiabilitățilorideimodificareia gândurilorinegativeișiiaiasumpțiiloridisfuncționale.

CBTipresupuneideiasemenea,iutilizareaitehnicilorideicontrolialirespirațieiișiideirelaxare,icu efectidirectiasupraisimptomelorideilainivelifiziologic.

Înicomparațieicuialteipsihoterapii,iCBTiesteiscurtă,ifoarteibineistructurată,iorientatăipe problemeișiiprescriptivă,iiariindiviziiisunticolaboratoriiactivi,idirectiimplicațiiîniprocesul terapeutic.

Capitolul 2 – Neuroleptice

2.1 Mediatorul chimic-Dopamina

Dopamină este un mediator chimic în SNC. Ea se fixeazaz elective pe receptorii dopaminici. Sunt cunoscute două tipuri ale acestor receptori D1 și D2. Receptorii D1 sunt legați de adenil ciclaza. Dopamină stimulează enzimă prin receptorii D1 determinand producerea mesagerului second, câmp, care transmite semnalul în celulă. Activitatea receptorilor D2 prin dopamine inhiba adenil ciclaza. Receptorii D1 modelează efectele asupra comportamentului și cele biochimice ale receptorilor D1.

Dopamină este agonist la concentrații micromolare pentru D1 și nanomolare pentru D2. Apomorfină este parțial agonist sau antagonist pentru D1 și agonist pentru D2. Derivații de ergot acționează ca puternici antagoniști pentru D1 metoclopramida, sulpirid, molindon.

Se consideră că tulburările psihotice rezultă în mare parte, dar nu exclusive, din supractivitatea cailor dopaminergice din creier, îndeosebi în sistemul mesolimbic fronta. Nu este clar dacă această stare se datorează sintezei excesive și eliberării dopaminei presinaptic, tulburărilor metabolice sau sensibilității mărite a receptorilor postsimpatici.

În grupul neurolepticelor sunt reunite substanțe care din punct de vedere chimic, aparțin unor structure diferite: derivați de fenotiazina, tioxantene, butirofenone, indole etc.

Sunt două categorii: Unele sunt esteri ai câtorva neuroleptice din grupul fenotiazine, tioxantene, și butirofenone cu acizi grași de greutate moleculară diferită. Astfel de derivați se pot obțin numai de la moleculele de neuroleptice care au un oxidril alcoholic în lanțul lateral. După administrare, acești derivați eliberează lent molecula de neuroleptic, acționând prelungit și continuu, cee ce permite administrarea la interval de multe zile(14-28). Alte neuroleptice nu sunt esteri, au acțiune prelungită datorită propietatilor farmacocinetice particulare.

2.2.Baze farmacodinamice

Neurolepticele au commune trei tipuri de acțiuni:

Acțiuni psiho-fiziologice.

Scad tonusul bazal al SNC fără a produce paralizia acestuia.

Încetinesc cursul gândirii dar facultățile intelecuale nu sunt modificate calitativ.

Scad tensiunea nervoasă, calmează stările de hiperexcitabilitate.

Au efect sedative, diferit de hipnotice prin aceea că nu este însoțit de anestezie și nu influențează centrul respirator.

La doze mari produc somnolență, mai ușor reversibilă decât după hipnotice.

Au efect hipnogen, nu hipnotic.

Efectul hipnogen, existent la diferite enuroleptice, are intensitate invers proporțional cu cel antipsihotic.

Produc neutralitate afectivă și emoțională.

Diminuă activitatea phiho-motorie, scad inițiative motorie, agitația și agresivitatea.

Potenteaza alte inhibitoare ale SNC.

Antagonizează efectul stimulator central al amfetaminei.

Produc inhibitia SNV.

Acțiuni clinice. Neurolepticele au acțiune antipsihitica, fiind active în psihozele acute și cronice care se manifestă prin agitație, confuzie, delir, tulburări neuro-musculare.Acțiunea antipsihotica este adesea predominantă, uneori selective asupra unor funcții sau simptome psihice.

Acțiuni neurologice. Neurolepticele produc tulburări extrapiramidale, reversibile.

Mecanism de acțiune. Toate antipsihoticele blochează receptorii dopaminici D1 și D2, sunt antagoniști dopaminici. Acțiunea antipsihotica se datorează reducerii activității dopaminei și este corelată cu blocarea receptorilor D2 în căile dopaminice mezocorticale. Blocarea determină sinteza crescută de mediator, proporțional cu eficacitatea clinică. Tratamentul cronic cu antipsihotice determină o sensibilitate crescută a receptorilor dopaminici D2 datorită creșterii numărului lor.

Blocarea reptorilor dopaminici nu explică, singură, efectele antipsihotice. Activitatea neuronilor dopaminici este modulate de estrogeni, glucocorticoizi, encefaline, TRH, colecitochinina.

Blocarea prin antipsihotice a receptorilor dopaminici din alte zone cerebrale este cauza altor efecte terapeutice și a unor efecte adverse: din bulb-antivomitiv, din hipotalamus-creșterea prolactinei, din neostriat și globus pallidus- efecte extrapiramidale.

Antipshihoticele nu sunt antagoniști selectivi pentru receptorii dopaminici. Blocarea receptorilor alfa-adrenergici din substanța reticulară activatoare bulbară determină efectul sedative. Acțiunea alfa-adrenolitica în hipotalamus, bulb și arteriole periferice determină hipotensiune postural și hipotermie. Acțiunea antimuscarinica produce constipație, hiposalivație, tulburări de vedere și micțiune. Acțiunea antimuscarinica se asociază cu effect mai slab extrapyramidal, întrucât neuronii colinergici, normal inhibați de cei dopaminici, devin dominant funcțional. Antipsihoticele efnotiazinice ai su effect antihistaminic H1 care contribuie la actiunea sedativa.

2.3.Baze farmacotoxicologice

Efecte averse. În cadrul efectelor adverse produse de neuroleptice unii autoridisting două categorii:

“Efecte penibile”, considerate oarecum obligatorii pentru a se obține eficacitatea terapeutică.

Efecte adverse propriu-zise, a căror prevenire sau înlăturare nu are consecințe asupra utilității terapeutice. O mare parte din efectele adverse ale neurolepticelor se întâlnesc în cadrul sindromului neuroleptic” care însumează efecte psihice, neuromotorii, vegetative, somatice. Efectele adverse ale neurolepticelor sunt favorizate de insuficiența renală, de asociere cu alte medicamente.

Efecte neurologice

Sindromul parkinsonian apare după administrarea prelungită a neurolepticelor, mai ales a dezinhibitoarelor, a rezerpinei, fenotiazinelor și butirofenonelor. El ar fi corelat, după unii autori, cu acțiunea antipsihotica. S-a emis noțiunea de a€œprag neuroleptic” pentru a arată că atingerea dozei eficace terapeutice coincide cu apariția unor tulburări motorii fine în timpul scrierii cu mână. Urmărirea periodică a scrierii ar permite observarea dozei prag și anticiparea tulburărilor motorii extrapiramidale. Mulți autori consideră că această relație nu poate fi generalizată.

Este important de reținut că, pe măsură ce, prin modificări de structura chimică, intensitatea acțiunii antipsihotice predomină asupra celei sedative, se observă creșterea frecvenței la substanțele dezinhibitorii.

Neurolepticele pot produce akatizie, o formă hiperchinetica de tulburare extrapiramidala. Bolnavul nu poate sta liniștit, așezat sau culcat. Dacă este silit la aceste poziții, picioarele au mișcări constant, care nu pot fi controlate în mod conștient.

Unele efecte adverse neurologice ale neurolepticelor constau în crize de contracture musculare regionale, numite diskinezii sau dislepsii. Spre deosebirire de sindromul parkinsonian, acestea apar în primele zile. Sunt mai frecvente cu fenotiazinele halogenate și tioxantele cu grupare piperazinil, ca și cu tioproperazina. La butirofene, acest tip de efect se manifestă cu mișcări involuntare ale mușchilor gurii, limbii și gâtului, rigiditate a mușchilor trunchiului și extremităților și crize oculogire.

Efecte vegetative

Apar mai frecvent la tratament cu antidepresive, în timp ce neurolepticele produc efecte adverse neurologice. Efectele vegetative ale psihotropelor sunt: simpatoliticele, produse mai ales de neurolepticele sedative, vagolitice. Hipotensiunea ortostatică este mai frecventă la ascociera neurolepticelor cu antihipertensive.

Efecte psihice

Neurolepticele pot produce stări delirante, de obicei asociate cu tulburări vegetative. Aceste stări sunt mai frecvente după administrarea parenterală, după fenotiazine cu lanț lateral aminoalchilic și după tioxantene. Elea par mai ales la bolnavi în vârstă, cu tulburări organice și ar avea legătură cu unele predispoziții genetice. Dispar la întreruperea medicației sau la injectarea i.v. de promazina sau clordiazepoxid. Sindromul depresiv poate apărea în cursul tratamentului cu reserpine sau cu neuroleptice incisive, fie în primele 2-8 zile, fie în timpul tratamentului de întreținere. El poate duce la încercări de sinucidere.

Efecte endocrine

Modificarea ciclului menstrual, amenoree, galactoree, ginecomastie, impotență, frigiditate.

Alte efecte adverse

Infiltrat și creșterea temperaturii în inj i.m. a multe neuroleptice, îndeosebi levomepromazina și clopentixol. Se va prefer calea orală.

Alergii de contact. Fotoalergii indeosebi la clorpromazina și alte fenotiazine.

Tromoza și embolism dupa administrare perenterala.

Afectarea ficatului.

Agranulocitoza apare foarte rar dar este foarte gravă. Este necesar un examen hematologic, mai ales între saptamanile 5-10 și la femei, la care efectul advers apare mai des. Agranulocitoza apare probabil print-un mecanism alergic și este observată la fenotiazine, timoleptice și tranchilizante.

Sindromul neuroleptic malign

2.4.Baze farmacoterapice

Neurolepticele reprezintă o medicație simpomatic-patologică. Indicațiile antipsihoticelor sunt schizophrenia, stări paranoid, mânia și depresiunea severă, alte tulburări psihotice, grețuri și vome intense, durere severă.

În tratamentul psihozelor neurolepticele reduc manifestările delirante, halucinatorii și autistic și Previn recăderile. Ele pun adesea bolnavii într-o stare psihică care-I fac mai susceptibili la alte modalități terapeutice, îndeosebi la psihoterapie și ergoterapie. Sub influența neurolepticelor se produce frecvent reorganizarea structurii personalității bolnavilor, revenirea autocontrolului și înțelegerea realității, ameliorarea comportamentului față de cei din jurul lor.

Pentru orientarea asupra efectelor terapeutice ale neurolepticelor s-a produs distingerea a două grupe:

Neuroleptice sedative. Produc frecvent somnolență, astenie, hipotensiune arterial, au effect intens anxiolytic dar acțiune halucinolitica mai slabă.

Neuroleptice aincisive sau adezinhibitorii”. Acțiunea adezinhibitoarea se manifestă contra apragmatismului și autismului, prin restabilirea facultății de comunicare. Când această acțiune este foarte intense se poate ajunge la agitație anxioasă sau delirantă. Aceste substanțe influențează prin insomnie dar nu acțiune intensă, elective asupra diverselor simptome, în primul rând psihice, denumite asimptome-tinta, de ex. Agitația psihomotorie, halucinațiile, ideația delirantă.

Pentru toate stările acute de excitație psihomotorie, anxietate și tensiune emoțională, de origine psihomotica sau nepsihotica, sunt indicate neuroleptice cu efecte sedative. Adesea, prin administrarea repetată a acestor substanțe, efectul sedativ se diminuează în timp. Ele pot fi folosite și pentru tratament de durată, mai ales dacă doza principal se administrează seara. Uneori se obțin efecte favorabile cu aceste neruoleptice administrate într-o singură doză, seara.

Substanțele cu componență sedativă slabă dar cu efecte pronunțate asupra halucinațiilor și tulburărilor de gândire de origine schizofrenică sunt mai active în terapia de lungă durată a schizofrenicilor. Tratamentul durează ani sau decenii.

În manifestările psihotice care necesită tratament de urgență se pot folosi clorpromazină injectabil, haloperidol, dropepridol. În episoade psihotice postpartum se pot administra clorpromazină sau haloperidol, care dau concentrații reduse în laptele matern și nu sunt nocive pentru sugar.

În doze mici neorolepticele au indicații tranchilizante, fiind utile în practică nepsihiatrica, în stări de agitație, anxietate tensiune de natură psihoreactiva, pentru teulburarile psihosomatice și emoționale, din diferite boli.

Neurolepticele pot fi asociate cu diferite alte medicamente. După Freeman, substanțele psihotrope pot fi asociate în șase tipuri de combinații:

Asocieri de neuroleptice

Neuroleptice + tranchilizante

Asocieri de antidepresive

Andtidepresive + neuroleptice

Antidepresive + tranchilizante

Antidepresive + aminoacizi.

Neurolepticele retard

Farmacoterapic prezintă mai multe avantaje:

La o administrare se folosește o doză relative mică. Doza globală fiind redusă, toleranța biologică crește.

Se asigură continuitatea tratamentului, greu de obținut în psihozele cronice și în condiții ambulatorii.

Tratamentul este simplu de aplicat.

Se reduce perioada de spitalizare.

2.5.Farmacoepidemiologice

Contrainidicatii relative ale antipsihoticelor. Hipersensibilitate la un medicament sau grup, Colaps Parkinsonism, discrazii sangvine, sarcină.

2.6.Neuroleptice fenotiazinice

Fenotiazina este cunoscută pentru propietatile sale antihelmintice și ca antioxidant. Derivații neuroleptici rezultă prin grefarea a două tipuri de radicali în pozițiile 10 și 2. Radicalii introduși la pozițiile 10 influențează propietatile farmacodinamice d.p.d.v calitativ, au o catenă dreaptă sau ramificata și conțin obligator cel puțin un atom de azot. Acesta poate face parte dintr-un inel piperazinic, piperidinic sau pirolidinic. Când azotul este terminal, trebuie să fie terțiar. Pentru efecte central dinstanta optimă dintre azotul de la poziția 10 și cel din radicalul grefat este de trei atomi de carbon.

La poziția 2 din nucleul fenotiazinic se introduce Cl, CF3, Br, metoxi, metilmercapto. Substituenții influențează intensitatea acțiunii. Compușii cei mai active au gruparea trifluorometil care se întâlnește și în alte medicamente.

În funcție de radicalul introdus la poziția 10 se disting 3 subgrupe de fenotiazine neuroleptice care au reprezentanți în nemenclatorul nostrum.

Derivați aminoalchilinici, cu lanț neramificat sau cu lanț ramificat.

Derivați piperidilalchilici, tioridazina, periciazina, pipotiazina.

Derivați piperazinilalchilici, proclorperazină, tioproperazina, trifluperazina, flufenazina.

Alte fenotiazine sunt derivati homopirazinilalchilici sau au radicali deversi in lantul lateral.

Baze farmacodinamice

Fenotiazinele au acțiuni complexe și multiple asupra SNC. Experimental scad agresivitatea, motilitatea spontană și răspunsul la stimuli externi, la doze mari producând somnolență. La om produc diminuarea activității psihomotorii, neutralitate afectivă, scăderea intensității tulburărilor emoționale și favorizarea apariției somnolenței. Diminuează activitatea reflex condiționată, au acțiune antipsihotica atât experimental, impidicand efectele psihodislepticelor, cât și la om, având antihalucinator și inhibare a agitației psiho-motorii.

Sunt antiemetice, prin deprimarea zonei chemoreceptoare din bubl Sunt slab analgezice și potentiaza alte analgezice. Au acțiune antioconvulsivanta, experimental și clinic, au effect hipotermizant și antipyretic prin mechanism complex. Influențează SNV fiind simpatolitice și parasimpatolitice. Au acțiune antihistaminică, anstezică locală și antifibrilantă. Potențează toate deprimantele SNC.

Baze farmacoterapice

Indicațiile terapeutice al fenotiazinelor în suferințele psihiatrice sunt legate de efectele lor principale:

Fenotiazine cu lanț lateral aliphatic, efect intens deprimant psihomotor, sedative și indicator al somnului. Produc efecte vegetative și la administrare prelungită sindrom extrapiramidal. Sunt indicate intratamentul excitației acute și schizofrenie. Promazina. Clorpromazină. Fluopromazina. Acepromazina. Levomepromazina.

Cu lanț lateral piperidilalchilic, effect moderat sedative și inductor al somnului. Indicate în agitație și depresie, adjuvanți ai atidepresivelor, depresie disforica, anxietate tensiune(Tioridazina, Mepazina, Periciazina, Mesoridazina, Pipotiazina, Perimetazina).

Cu lanț lateral piperazinilalchilic, effect intens antipsihotic. Au efecte intense extrapiramidale, cu contracții spastice ale mușchilor ochiului, gurii, limbii, gâtului, eventual ai spatelui și extremităților, mai ales când se administrează doze mari de la începutul tratamentului. Indicate în schizofrenie, mânie, agitație, anxietate, tensiune.Tratament la 10-21 zile.(Butirilperazina, Perfenazina, Flufenazina, Flufenazina enantat, Flufenazina decanoat, Tiopropazat, Dixyrazina, Oxaflimazina.

Interacțiuni

Fenotiazinele cresc efectele substanțelor aclool, antidepresive triciclice, anestezice generale, beta-adrenolitice, metoclopramide, chinidină. Fenotiazinele, levodopa, fenitoina. Efectele fenotiazinelor sunt scăzute de barbiturice, levodopa, Vitamina C. Alte interacțiuni cu aminoglicozide, antiacide, anticolenergice, antihistaminice, benzodiazebipne, diazohid, hipogliceminte IMAO, curarizante, petidina, tetracicline, fenilbutazonă.

Clorpromazina

Chlorpromazinum(DCI), ClordelazinT, AminazinR, PlegomazinN, MegaphenR, PropapheinR, ThorazineR. Derivat de fenotiazină cu lantlateral dinmetilaminopropil și clor în poziția 2. Se folosesc clorhidratul, maleatul, alte săruri. Clorhidratul este o pulbere albă solubilă, în apă 1/0,4. Solutia 10% are pH 3-5.

Se absoarbe parțial din tubul degestiv biodisponibilitatea fiind 25-30%. Pic plasmatic la 3-4 ore după administrarea orală și la 1-2 ore după inj, i.m. Se distribuie în toate țesuturile. Se leagă circa 95% de protein plasmatice, mai mult la valori mai înalte de ph. În hipotalamus se realizează o concentrație de 4-5 ori mai mare de clorpromazină decât în alte părți ale SNC. Este metabolizată în ficat, procesul fiind inctinit în inaniție. Se elimină lent prin urină, după o singură administrare excreția fiind complete în câteva zile. Eliminarea este crescută de corticosteroizi și diminuat de androgeni. Poate trece în laptele matern producând sedare la sugar.

Clorpromazină acționează prin mechanism complex. Are effect narcobiotic, diminuan activitatea celulară prin intervenție în unele reacții metabolice ale celulei nervoase. Inhibă fosforilarea oxidative, influențând producerea de energie și inhibă ATP-ază, influențând utilizarea energiei. Inhibiția simultană a celor două procese este importantă, numai substanțele care au ambele efecte fiind active în vivo. Concentrația de clorpromazină care decuplează fosforilarea oxidantă cu 50-60% în hipotalamus nu are efecte asupra scoarței și talamusului. Nucleul fenotiazinic este asemănător cu cel flavinic al FAD, cu care ar intră în competitive pentru inhibarea aminoacidoxidazei. Clorpromazină formează un complex cu ATP prin legarea grupării fosforice a acestuia cu azotul clorpromazinei, complex activ asupra tensiunii superficiale. Clorpromazină acționează și asupra substanței reticulate ascendențe, blocând căile multisinaptice și inhibând reacția de activare la stimull aferenți. Produce deconectare cortico-subcorticala și deprimă interrelațiile dintre hipofiza și suprarenale, tiroidă, glande genitale. Clorpromazină are effect sedative, anticolinergic și alfa-adrenolitic puternic.

Clorpromazină produce efecte adverse la 5-15% din cei tratați. Apar frecvent somnolență și astenie, care tratează cu cafeină sau amine simpatomimetice. Doze mari produc sindromul neuroleptic care constă în tulburări extrapidamidale, astenie, sialoree, edeme. Tulburările extrapiramidale se ameliorează prin administrare de antiparkinsonienem astenia și sialoreea prin săruri de potasiu. Clorpromazină poate produce hipotensiune accentuate, care se evită menținând bolnavul în clinostatism și se tratează cu noradrenalină.

Clorpromazină produce numeroase tulburări alergice. Erupțiile cutanate sunt localizate cu prodilectie pe părțile descoperite și se pot agrava la lumină. Icterul apare în medie la 2-4 săptămâni de la începutul tratamentului și este însoțit de eozinofilie în 43% din cazuri. Nu se însoțește de leziuni hepato-celulare și are evoluție benignă, de 2-3 săptămâni, fără sechele. Relativ frecvent clorpromazină produce tulburări digestive.

Au mai fost descries tulburări endocrine și tulburări ocular. După administrarea clorpromazinei timp de 6 luni sau mai mult se observă frecvent creșterea greutății corporale. Acțiunea s-ar datora depunerii de grăsimi în țesuturi că urmare a stimulării apetitului și consumului crescut de alimente precum și utilizării mai bune a acestora.

Farmacoterapie

În psihiatrie, la bolnavii cu agitație psihomotorie, în mânia acută, la anxioși, în schizofrenie cu delir și halucinații, în psihoze toxice. La nevrotici, senili cu tulburări psihice, în cazuri cu tensiune psihică, labilitate emotive se prescrie în doze tranchilizante. În medicină internă, în boli corticoviscerale, dezechilibre neuro-vegetative, anestezie, aneste potențate, pentru potențarea analgezicelor, hipnoticelor. În șoc traumatic, operator, septic.

Farmacoepidemiologie

În stări depresive, melancolie, hipokinezii, la cei cu insuficiență hepatică și renală, cu hipotonie și atonie biliară, la hipotensivi, în leucopenii și stări de sensibilizare, în come prin deprimante SNC, la bolinavi susceptibili de tromboze.

Farmacografie

ClordelazinT, flacon cu 50 drajeuri de 25 mg maleat de clorpromazină. PlegomazinN, fiole injectabile de 5 ml cu 25 mg clorhidrat de clorpromazină.

Mod de administrare: Oral. Adulți, în afectiunipsihiatrice, inițial 150-300 mg/zi, cu creșterea gradate până la 600 mg/zi. Doză eficace se menține circa o săptămână, apoi se scade treptat, până se junge la doză de întreținere, de 50-150 mg, rareori 200-400 mg/zi. Doza de întreținere se administrează o durată variabilă. În schizofrenie poate dură 1-2 ani sau mai mult. Injectabil, intramuscular, în afecțiuni psihiatrice, inițial, o fiolă de 3 ori pe zi, cu creșterea gradate, cu 25-50 mg/zi, până când se obține efectul therapeutic droit, ceea ce necesită 500-600 mg/zi. Această doză se menține o pedioada dependențe de bolnav, după care se scade treptat pana la doza de întreținere. Când se urmărește un efect rapid se poate administră intravenous, dar numai după diluare, pentru a evită efectul iritant asupra venei. În nevroze se folosesc doze mai mici, 25-75 mg/zi, Copii, 1-3 mg/kg/zi, repartizate în 3 doze.

Interacțiuni

Toate interacțiunile fenotiazinelor. Betaadrenoliticele și clorpromazină își cresc reciproc efectele. Litiul scade efectele clorpromazinei.

Influențarea testelor de laborator

Toate efectele menționate la fenotiazinice. În plus pentru clorpromazină. Sânge, pot crește monocitele. Plasma, pot crește fluxul plasmatic renal, timpul de protrombină. Ser, pot crește fosfolipide, izocitricdehidrogenaza. Pot scădea tolerantă la glucoză, tiroxină.

Incompatibilități în soluție

Aminofilină, adrenolina, amfotericina B, bicarbonate de sodiu, cefalotina, cloramfenicol, clorotiazida, cloxacilină, cianocobalamină, dexametazona, fenobarbital, heparină, kanamicină, meticilina, penicilină G, pentobarbital, tetraciclină, thiopental, vitamin B complex, vitamină C.

Levomepromazin

Levomepromazinum(DCI), LevomeprmazinT TisercinR, NozinanR. Absorție digestive rapidă. Metabolizare în ficat prin sulfoxidare. Concentrații sanguine joase și persistente datorite fixării în țesuturi. Este tipul neurolepticelor sedative. Are acțiune intense anxiolitica, scade agitația psihomotorie mai intens decât lcorpromazina. Are oarecare acțiune antidepresiva, deosebindu-se de majoritatea neurolepticelor care exagerează depresiunea psihică. Este mai slab antiemetic decât clorpromazină.

Anticolenergic, cu scăderea marcată a secrețiilor bronhice, effect mai persistent decât atropona. Previne bronhospasmul prin ciclopropan. Este simpatolitic, acțiunea părând direct proporțional cu efectul sedative și invers proporțional cu cel cataleptizant.

Nu influențează ventilația pulmonară, inimă, circulația coronariană. Hipotensmai mică decât după clorpromazină. Utilizată în cocteil litic obstetrical nu influențează respirația nou-născutului. Este antihistaminic mai puternic decât clorpromazină. Inhibă procesele metabolice tisulare și consumul de oxygen, este hipotermizant.

Somnolență, astenie, amețeli, hipotensiune arterial. Sindrom parkinsonian rar și tardiv. Efecte estrogenice, galactoree rară, ginecomastie, impotență. Creșterea în greutate importantă. Edeme prin stimularea secreției de hormon antidiuretic.

În psihiatrie, în stări de agitație și excitație psihomotorie, cu halucinații, în schizofrenie, delir cronic, psihoze senile. Este until stările depressive, diminuan anxietatea și tulburările somnului, dar neinsufletind distimia. În anesteziologie, în preanestezie, anestezie, potențate, perioadă postanastezica, în anestezia obstetricală. Asociat cu analgezice în zona zoster, nevralgie de trigemen. În neoplasm se pot folosi doze mari. Antihistaminic în afecțiuni alergice, singur sau asociat. Ca tranchilizant în hiperexcitabilitate, anxietate, cenestopatii, tulburări de climacteriu. Că hipnogen, într-o doză mică, seara.

Farmacoepidemiologie: Hipotensiune arterial, come, spradozarea deprimantelor SNC, insuficiență hepatică, renală

Farmacografie: Flacon cu 20 de comprimate de 25mg; flacon cu 20 comprimate de 2mg, fiole de 1ml cu 25mg.

Mod de administrare: Oral, pentru tulburări ușoare și medii, la adulți, inițial un comprimat de 2mg seară, apoi se crește doză până la 3-6 comprimate pe zi, utilă în majoritatea cazurilor. La copii 0.25mg/kg/zi. Pentru tulburări grave, la adulți de la 75-100 mg/zi până la 200-300mg/zi. Doză de întreținere 25-100mg/zi. Administrarea injectabilă, i.m. se face în tulburări psihotice acute, 25-100mg/zi, în 3-4 injecții. După obținerea liniștirii bolnavului se trece la administrarea orală.

Promazina

Promazinum(DCI),AlofenR, CenractilR, PrazineR. Neuroleptic cu spectru larg, cu efecte asemănătoare clorpromazinei, dar de intensitate mai mică. Efecte adverse similar clorpromazinei, de intensitate mai redusă.

Folosită în psihoze, în tratamentul de întreținere. În agitație psihomotorie, sindroame halucinator-paranoide, demență senilă, toxicomanii. Util ca antiemetic și în tratamentul hipertensiunii arteriale.

Administrare adulți, oral, inițial 1-2 drajeuri pe zi, în 1-2 prize. Se crește gradat până la cel mult 240mg/zi. Doza de întreținere 1-2 drajeuri pe zi. Injecții i.m. pentru cazuri grave, inițial 1-2 fiole pe zi, crescând până la maximum 8 fiole pe zi. Copii, oral, 3mg/kg/zi, cel mult 30mg de 2-3 ori pe zi.

Tioridazin

Thioridazinum(DCI)m MellerilR, MallorolR. Derivat de fenotiazina, cu N-metilpiperidil în lanțul lateral și metilmercapto în poziția 2.

Neuroleptic sedative, cu acțiune predominantă la nivelul hipotalamusului, trunchiului cerebral, formației reticulate. Inhibă activitatea motorie crescută, reechilibrează somnul și starea emoțională, redresează SNV. Este anxiolitic și antidepresiv, antiemetic. Puternic anticolinergic și alfa1-adrenolitic.

Efecte adverse că ale clorpromazinei dar de intensitate și incidență mai mici. În mod deosebit effect cardiotoxic, tulburări de ejaculare, pigmentare.

Farmacoterapie: Indicație de elective în schizofrenie, forme halucinator-delirante. Acțiuni favorabile în neurastenie cu elemente anxioase depressive, nevroze cenestopate. Este util în stări de anxietate la schizofrenici și psihoneurotici. Are efect antidepresiv variabil, mai puternic decât imipramine la depresivi anxioși și egal cu imipreamina la depresivi ostili. Se poate prescrie la epileptic cu tulburări de comportament, agresivitate.Este activ în alcoolism cronic, după cura de Antalcol. A dat rezultate favorabile la copii, în somn agitat, pavor nocturne, somnambulism, dizarmonii psihice, anorexie psihică, tulburări de vorbire, enuresis. Este utilă în tulburări de climacterium, distonii neurovegetative, vome, aerofragie, colită. Poate fi folosită în administrare prelungită în stări nevrotice.

Farmacografie: Flacon cu 30 de drajeuri de 5mg, flacon cu 50 de drajeuri de 50mg. Mod de administrare: Oral, că tranchilizant, adulți, 10-30-50mg/zi/ timp de 20-60 de zile. Copii 1mg/kg/zi. Că neuroleptic, inițial 20-40mg/zi. Se crește doză până la 500-600mg/zi, în fiecare 3 prize. Se scade apoi treptat până la 100-200mg/zi, doză de întreținere. Că adjuvant, cu alte medicamente, 25-50mg/zi. Se poate asocial cu dihidroergotoxina la bolnavi cu sindrom organi cerebral cu excitație psihomotorie. În epilepsie 50-150mg/zi. În alcoholism cronic 25-150mg/zi, în 3-5 săptămâni.

Interacțiuni: toate interacțiunile descries la fenotiazine. Tioridazina crește neurotoxicitatea litiului.

Influențarea testelor de laborator: Pot scădea hematocrit, hemoglobin, numărul leucocitelor. Pot crește bilirubină, retenția BSP, fosfatază alcalină. Poate scădea bilirubină.

Periciazin

Periciazinum(DCI), NeuleptilN. Derivat de fenotiazina cu nucleu piperidinic in lantul lateral in grupare cian in pozitia 2. Diminuă agresivitatea, atitudinea antisocială, contribuie la ameliorarea raporturilor bolnavului cu mediul. Somnolență, hipotensiune arterială, amețeli, lipotimii, hipersalivație, tulburări extrapiramidale.

Farmacoterapie: Psihopații cu tulburări de character și comportament, de exemplu sindromul paranoic, agitație maniacală, epilepsie, oligofrenie, alcoholism, traumatisme cerebrale. Ar avea efecte bune la bolnavi insociabili, diminuând agresivitatea, impulsivitatea și tendințele antisociale, ameliorând reinsertia socială. Util și în nevroze cu tulburări de character.

Farmacoepidemiologie: Prescripții: bătrâni, Boli vasculare cerebrale.

Farmacografie: Flacon cu 50 de capsule de 10mg, flacon de 10ml cu soluție pentru uz intern. Mod de administrare: Adulți, inițial o capsulă seara, timp de 3 zile. Se crește gradat până la 30-60-80mg/zi. Tratament de întreținere 2-5 capsule repartizate în 2-3 prize zilnice. Vârstnici, inițial 5 picături seară. Întreținere 15-30 picături, în 2-3 prize zilnice. Copii, 2-10 ani, o picătură inițial, o picătură pe an de vârstă ulterior, peste 10 ani, 2-3 picături inițial.

Pipotiazina

Pipotiazinum(DCI), PiportilR, Piportil M2R, Piportil L4R . Derivat de fenotiazina cu nucleu piperidic în lanțul lateral. Puternic active în toate testele experimentale commune neurolepticelor. Slab sedative. Antihistaminic. Efecte slabe și de scurtă durată pe aparatul circulator și respirator. Intens simpatolitic nu influențează sistemul parasimpatic. Efecte adverse că la alte fenotiazine, de intensitate și frecvență mai mici.

Indicat că neuroleptic incisive, înlătura inhibiția psihomotorie și dezinteresul, este timoanaleptic, diminuă automatismul mental, halucinațiile, delirul, agresivitatea, anxietatea. Are efecte bună în schizofrenie, psihoze cornice halucinetorii, delir, psihoze acute.

Farmacografie: PiportilR: Oral, inițial 10-20mg/zi, într-o prize. Se scade doza gradat, până la cea mai minimă eficace. Se poate administră și discontinuu, 15-30mg de 2 ori pe săptămâna. Injectabil i.m. Numai la începutul tratamentului, în psihoze acute sau puseele acute din psihoze cornice. Doză 10-20mg/I, în 1-2 injecții. Piportil M2, fiole cu soluție uleioasă, preparate retard, se injectează i.m. La adulți doză de 25-200mg, în medie 100mg. La epileptic, vârstnici, encefalopati 25mg. La copii: sub 6 ani 12.5mg; de 6-12 ani 25mg, peste 12 ani 50mg. intervalul dintre injecții este de 2 săptămâni. Pipotiazina se poate asocial, la nevoie, cu alte enuroleptice, cu timoanaleptice, tranchilizante, antiepileptice.

Perimetazina

Perimetazinum(DCI), LeptrylR. Derivat de fenotiazina cu oxipiperidina în lanțul lateral și metoxi în poziția 2. Antipsihotic, puternic sedative, produce detentă psihotică, favorizează comunicarea medic-bolnav și ușurează aplicarea psihoterapiei. Anxiolitic, Antiemetic.

Indicat în psihoze delirante acute și cronică, stări confuzionale, schizofrenie paranoidă, stări de agitație și tulburări de comportament cu anxietate. Sindromul nevrotic. Stări depressive. Hiposomnie prin anxietate. Tulburări viscerale consecutive unor psihonevoze. În preanestezie și perioadă postoperatorie.

Administrare orală. Adulți, psihoze 100-250mg/zi, nevroze 10-100mg/zi. Copii 25-50mg/zi, în 2-3 prize, cu două mai mare seara. În neuroleptanalgezie, analgezie potențate 20-40mg în 250-500ml soluție glucoză 10%.

Proclorperazina

Prochlorperazinum(DCI), EmetiralT, Clormeprazinu. Derivat piperazinilalchilic. Se folosește ca edisilar, maleat, mesilat. Acțiuni asemănătoare clorpromazinei dar este mai puternic tranchilizant și mai redus ca antihistaminic și potențial al inhibitoarelor SNC. Puternic antiemetic.

Farmacoterapie: În psihoze pentru tratarea anxietății, tensiunii, agitației. În sindrom vertiginous, inclusive Meniere, în migrenă. În vome de orice etiologie.

Farmacografie: Flacon cu 20 de drajeuri de 5mg proclorperazină maleat, cutii cu câte 6 supozitoare de 5, respective 25mg substanță active.

Mod de administrare: adulți, ca antipsihotice, 50-250mg/zi, în 2-3 prize. În alte indicații 15-30mg/zi. Copii peste 6 ani 0.3-0.5mg/kg/zi, cel mai mult 20mg/zi.

Influențarea testelor de laborator: Poate scaedea numărul leucocitelor. Poate crește timpul de protrombină. Pot crește bilirubina, retenta BSP. Pot crește catecolaminele. Poate scădea urobilinogenul.

Inompatibilitatea în soluție: Aminofiline, amobarbital, afotericina, calciu gluconat, cloramfenicol, hemisuccinat, cianocobalamină, clorotiazida, dexametazon sodic fosfat, eritromicină, fenitoina, fenobarbital, heparină, hidrocortizon hemisuccinat, kanamicină, meticilina, nitrofurantoina sodică, oxitetraciclină, penicilină G, pentobarbital, pentetrazol, prednisolon fosfat, sulfadiazine, sulfizoxazol, tetraciclină, thiopental, vancomicina, vitamin B complex cu C.

Trifluoperazina

Trifluoperazinum(DCI), TrifluoperazinT. Derivat de fenotiazina cu nucleu piperizinic în lanțul lateral și grupare trifluormetil în poziția 2. Neuroleptic, tranchilizant, antihistaminic asemănător cu clorpromazină dar unele efecte apar la doze de 1/10-1/25 din doză clorpromazinei. Antiemetic, sedativ, anticolinergic, și alfa 1-adrenolitic, mai slab decât clorpromazină.

Efecte adverse că la clorpromazină dar acțiunile vegetative sunt mai rare, în timp ce sindromul extrapyramidal este mai intens, Uneori fenomene de excitație, parestezii, la începutul tratamentului. Alte efecte adverse, scădere ponderală, erupții cutanate, galactoree, icter, acțiuni de tip anticolinergic.

Farmacoterapie: Schizofrenie acută și cronică, alte stări psihotice cornice cu delir și halutinatii. În doze mici este active în psinevroz și sindroame psihomatice. Efecte bune în depresii și în sindroame paranoid. La copii este active în tulburări emoționale și distonii neurovegetative.

Farmacografie: Flacon cu 50 de drajeuri de 5mg, fiole de 1ml cu 2mg substanță activă.

Mod de administrare: În psihoze, inițial 2mg de 3 ori pe zi sau 5mg de 2 ori pe zi. Se crește gradat până la 5mg de 3 ori pe zi sau 10mg de 2 ori pe zi. Dozele medii sunt de 20-60mg/zi. În cazuri grave se ajunge la doze mari, de 60-150mg/zi. După obținerea efectelor optime se scade treptat, până la doză de întreținere, în medie de 10-40mg/zi. În psihonevroze, inițial 1mg de 2 ori pe zi, doză medie de întreținere 2-4mg/zi. În psihoze acute tratamentul durează 2-8 săptămâni.

Tioproperazina

Thioproperazinum(DCI), MajeptilN, VontilR. Derivat de fenotiazina cu metilpiperazina în lanțul lateral și grupare dimentilsulfamida în poziția 2. Neuroleptic incisive foarte active, cu latența scurtă. Antiemetic mai active decât clorpromazină. Sindromul extrapyramidal apare frecvent, intens, după primele 48 de ore de la administrare, cu simptome neurologice, psihice și vegetative.

Farmacoterapie: Schizofrenii acute și cronice.Psihoze cronice cu delir și halucinetii. Stări de agitație de tip maniacal. Ca tranchilizant în nevroze cu manifestări obsesivofobice și anxietate.

Farmacografie: Flacon de 100 de comprimate de 10mg, flacon de 10ml cu soluție 4$, fiole de 1ml cu 10mg tioproperazina.

Mod de administrare: Inițial 5mg în prima zi. Crește cu 5mg la 2-3 zile, până la maximum 30-60mg/zi, care se menține 30-45 de zile sau mai mult. Se scade apoi treptat până la doza de întreținere, de 10-15mg/zi.

Flufenazina

Fluephenazinum(DCI), ModitenR, ProlixinR. Având în compozitieoxidril alcoholic în lanțul lateral, poate forma esteri cu acizi organici. Se folosete esterul cu acidul gras având 7 atomide carbon și cu 10 atomi de carbon. Acești esteri sunt greu solubili în apa. Oenantul și deconoatul, după injectare i.m. Eliberează lent flufenazina, acțiunea apărând după câteva ore, având intensitate eveidenta din zilele 2-5 și Durând 1-4 săptămâni, mai intens 10-20zile.

Neuroleptic incisive, antihalucinator, antidelirant, slab sedativ. Sindrom extrapiramidal mai intens decât clorpromazină. Somnolență ziua, hiposomnie noaptea. Hipotensiune arterial la doze mari.

Farmacoterapie: În pshiatrie, în mânia acută. Agitație psihomotorie, stări depressive anxioase. Schizofrenie, formă simplă, castanica și paranoidă. În epilepsie cu diferențe manifestări psihice. Că tranchilizant în stări de anxietate din sindromul nevrotic cu fenomene obsesivofobice.

Farmacoepidemiologia: Travaliu, copii sub 12 ani, come prin deprimante al SNC.

Farmacografie: Cutie cu 30 de drajeuri de 1 mg flufenazina, fiole de 1ml cu un mg flufefatine. Fiole de 1ml cu 25mg decanoat de flufenazina.

Mod de administrare: Oral, Că tranchilizant 1-2mg/zi. Ca neuroleptic 3-6-15mg/zi. La novies se poate crește până la 40mg/zi. Apoi se scade gradat, până la doza de întreținere, în medie 1-3-10mg/zi. Administrarea se va face ziua, evitându-se ingestia seara, întrucât poate produce hiposomnie. La nevoie se asociază cu neuroleptice sedative, antiparkinsoniene. Injecții i.m., ofiola la 3-4 săptămâni.

Concluzii

Bibliografie

Titlul cartii: Farmacoterapie practica

Editura: Editia 1988

Autorul: Dumitru Dobrescu

Titlul cartii: Tratatul de farmacologie

Editura: Bucuresti 2009

Autorul: Aurelia Nicoleta Cristea

http://www.sfatulmedicului.ro/

www.paxonline.ro