Indicatii Terapeutice ale Plantelor Medicinake
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I. DESCRIEREA UNOR PLANTE MEDICINALE
1.1 Aspecte morfologice
1.1.1 Valeriana
1.1.2 Paducelul
1.1.3 Napraznicul
1.1.4 Afinul
1.1.5 Obligeana
1.1.6 Limba cerbului
1.1.7 Merisor
1.1.8 Mesteacanul
1.1.9 Stanjenelul de balta
1.2 Arealul de raspandire
1.3 Recoltarea
CAPITOLUL II. INDICATII TERAPEUTICE ALE PLANTELOR MEDICINALE
2.1 Prepararea
2.2 Utilizari
CAPITOLUL III. MATERIALE SI METODE DE LUCRU
3.1 Materialul pentru prepararea acestor produse
3.2 Metode pentru prepararea acestor produse
3.2.1 Colectarea
3.2.2 Uscarea
3.2.3 Prepararea produselor
3.2.4 Ambalarea
3.2.5 Depozitarea
CAPITOLUL IV. REZULTATELE ANALIZELOR LA PRODUSELE OBTINUTE
4.1 Analiza unui ceai obtinut
4.2 Analiza unei tincture obtinute
4.3 Alifii
4.4 Sirop
4.2.3 Vin de coacaza neagra
CAPITOLUL V STUDIUL FOLOSIRII PRODUSELOR PE 2011-2013
5.1 Folosirea produselor pe 2011-2013
5.2 Calculul economic pe 2011-2013
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
Din cele mai vechi timpuri, omul a folosit pentru existenta sa resursele naturale, provenite din lumea vegetala si animala. Pe parcursul a numeroase generatii care s-au succedat, el a reusit sa identifice pe langa plantele comestibile si pe cele care aveau efecte benefice pentru sanatatea sa, precum vindecarea ranilor, a bolilor, precum si pe cele toxice.
Indentificarea plantelor cu efect terapeutic a parcurs un drum greu, presat cu multe victime, deoarece multe dintre ele sunt otravitoare.In toate tinuturile exista specii de plante toxice, care luate intern in cantitati diferite produc intoxicatii severe, delir sau chiar moartea.
In perioada Renasterii, T.Paracelsus arata ca nu planta intreaga, ci substanta activa ce o contine este cea care vindeca,numind acea parte active ”arcanum” sau ”quinta esentia”, conturand notiunea de ”principii active”. Paralel cu dezvoltarea chimiei,a fost posibila si cunoasterea substantelor active din plante.
Orientarile actuale in medicina sunt grefate tot mai multe pe utilizarea fitoterapiei (tratamentul cu produse farmaceutice obtinute din plante), limitand explozia folosirii a medicamentelor de sinteza in strictul necesar.Fitoterapia constitue o reala posibilitate in terapeutica moderna chimioterapie, fizioterapie, electroterapie, igiena alimentatiei etc.
In zilele noastre pe glob, circa jumatate din produsele farmaceutice au la baza plante medicinale sau au in compozitia lor principii active extrase din plante, fiind folosite la tratarea unor boli grave de inima, stomac, sistem nervos etc. La acestea se adauga si produsele utilizate la prepararea ceaiurilor si in diverse industrii (alimentara, parfumerie si cosmetica, a sapunurilor etc). Se apreciaza ca la scara mondiala se folosesc astazi in fitoterapia populara”culta”circa 20.000 de specii de plante medicinale si aromatice,din care mai utilizate sunt circa 300 de plante in toata lumea.
Referitor la vechimea folosirii plantelor”de leac” pe teritoriul Romaniei amintim doar ca filozoful grec Herodot mentiona priceperea dacilor in folosirea plantelor pentru tamaduirea ranilor si durerilor.Sunt numeroase documente care atesta indeletnicirea folosirii plantelor in lecuirea bolilor de catre triburile geto-dace care locuiau pe teritoriul tarii noastre.
Preocuparea privind valorificarea plantelor medicinale si aromatice din tara noastra a capatat un suport stiintific recunoscut inca de la inceputul acestiu secol. Prima statiune experimentala din lume specializata in studiul plantelor medicinale a fost infiintata la Cluj in anul 1904, punandu-se astfel bazele cercetarii experimentale in domeniul plantelor medicinale si aromatice din flora noastra.
Avand conditii foarte variate de clima si sol, tara noastra are o flora diversificata si bogata. Din zona de stepa si pana-n cea montana se intalnesc felurite specii ierboase si lemnoase, plante care cresc spontan si un numar insemnat de plante cultivate in scop medicinal si aromatic, pentru nevoile interne si pentru export, in tara noastra se recolteaza sistematic in prezent peste 150 de specii de plante.
Plantele medicinale si aromatice cultivate reprezinta surse inepuizabile de materii prime pentru industria de medicamente, alimentara, de aroma etc, fiind apreciate si datorita lipsei de toxicitate la folosire indelungata. Unele plante au utilizare mixta, altele au numai utilizari terapeutice.
De la plantele medicinale se recolteaza unul sau mai multe organe de la suprafata solului si organe subterane care constituie material vegetal ce contine principii active.
Momentul recoltatului se stabileste in functie de produsul care se recolteaza, de fenofaza plantei, de conditiile climatice si perioada de zi, pentru a obtine o productie ridicata “de materie prima”, cu continut bogat in principii active.
Tara Beiusului, leagan de cultura si civilizati este asezat pe cursul superior al Crisului Negru strajuita fiind de culmile inpadurite ale muntilor Bihorului, Codru Moma si Padurea Craiului.
Scaldata si fertilizata de valea Crisului Pietros, imbratisata si aparata de culmile muntilor Bihor-Vladeasa,sub zona etnografica Pietroasa, cuprinde mai multe sate asezate in forma de semiluna de-alungul vaii Crisului si a afluentilor sai:Pietroasa, Gurani, Cociuba Mica,Poienii de Sus, deJos, Saud, Ferice, Buntesti, Lelesti, pe Valea Crisului Pietros iar pe Valea Craiesei, Chiscau, Bradet, Stancesti, Magura, Julesti.
Astfel descrisa tara Beiusului si-a format de-a lungul veacului o cultura specifica, proprie, o arta traditionala originala, mestesuguri specializate pe ramuri si sate, configurand o civilizatie timpurie, parte din frumoasa tara a romanilor.
Cea mai cunoscuta zona a tarii Beiusului una dintre cele mai dezvoltate comune este comuna Buntesti, sat Poienii de Jos, renumita cu traditie pe tara inca de pe vremea regelui Ferdinand.
Satul Poienii de Jos este situat la poalele muntilor Apuseni avand o gama foarte larga de plante medicinale care se gasesc in flora spontana si mai tarziu urmasii taranilor lasand mostenire ca traditie cunoasterea, culegerea plantelor medicinale.
Treptat zona comunei Buntesti a ajuns sa fie cunoscuta in intreaga tara cat si-n strainatate cu ajutorul ”buruienarilor” din Poienii de Jos, care au pastrat cu sfintenie traditia de recoltare, valorificare a plante medicinale.
Va voi enumera cateva dintre cele mai cunoscute si utilizate plante medicinale cu efecte miraculoase asupra organismului:napraznicul,urzica,coada soricelului, galbenele, untul pamantului, rostopasca, salvie, paducel, cimbrisor, stanjenel de balta, limba cerbului, afin, merisor, mesteacan, valeriana, papadie, alun, turita mare, menta, sulfina, roinita, marul lupului, tataneasa, obligeana, salcam, spanz, coada calului, tintaura, branca ursului, cretisoara etc.
Ca rezultat al cercetarilor si a utilizarii frecvente multe dintre plantele enumerate mai sus au un real succes in prevenirea, ameliorarea si vindecarea anumitor boli.
Plantele medicinale sunt armele esentiale ale medicinii naturiste. Datorita efectelor medicinale pe care unele plante s-au dovedit a le avea, oamenii le-au ales in scopul de a vindeca sau macar ameliora diverse afectiuni. Natura se afla intr-o continua schimbare, unele specii dispar, altele se nasc si unele strabat timpul. Dintre cele mai utilizate plante in medicina naturista vom vorbi astazi despre cateva care au efecte vindecatoare foarte puternice.
CAPITOLUL I
DESCRIEREA UNOR SPECII DE PLANTE MEDICINALE
1.1 ASPECTE MORFOLOGICE
1.1.1. Valeriana (Valeriana officinalis)-sursa proprie
Fig.1.1
Este cea mai folosita planta medicinala din lume. Anual, pe glob sunt consumate peste trei sute de mii de tone. Efectele sale terapeutice foarte puternice sunt recunoscute chiar si de catre cei mai inversunati adversari ai terapiilor naturale.
Utilizarea valerianei are o traditie de peste patru mii de ani, fiind considerata o planta de referinta, atat in Europa, cat si in Asia. Investita si cu insusiri magice de traditia populara, in ultimele patru decenii i-au fost dedicate sute si sute de studii medicale, care toate atesta acelasi lucru: valeriana este una dintre cele mai eficiente remedii in tratarea tulburarilor emotionale, precum si a bolilor fizice asociate lor.
O problema de extrema actualitate in vremurile noastre, care stau sub semnul tensiunii si-al stresului.
Se mai numeste popular si odolean sau gusa porumbelului. Este o planta ierboasa, inalta de un metru – un metru si jumatate, care creste spontan, in locurile umede, cu pamant afanat, din zonele de deal si de munte. Are florile de un roz palid, cu un miros slab-dulceag, la fel ca si frunzele. Radacina este puternica si bine dezvoltata (in ea sunt depozitate peste iarna substantele de rezerva), avand si ea un miros specific: dulceag-intepator si destul de neplacut, usor emetic (vomitiv).
1.1.2. Paducelul sau planta inimii (Crataegus monogyna)-sursa proprie
Fig.1.8
Frunzele sunt simple, și pot fi dințate sau lobate. Fructul este o samară, cu toate că aripile acesteia pot lipsi, la anume specii. Diferența între mesteacăn și anin (genul Alnus) este că amenții (mâțișorii) femeli nu sunt lemnoși și la maturitate cad și lasă loc semințelor, spre deosebire de mâțișorii de anin, lemnoși și în formă de con.
Denumirea mesteacănului vine din latinul mastichinus. Denumirea științifică a genului, Betula, este tot din limba latină.
Coaja tuturor soiurilor de mesteacăn prezintă aceeași caracteristică: este marcată de dungi fine, orizontale, iar coaja este subțire, de consistența unei hârtii fine, și se rupe în fâșii în mod natural. Coaja conține multe rășini și are un pigment care dă numele diverselor soiuri de mesteacăn: roșu, alb, negru și galben. Mugurii apar primăvara devreme și cresc până la începutul verii. Toți mugurii frunzelor cresc lateral; nu există mugure terminal. Lemnul tuturor speciilor de mesteacăn este fin, cu granulație mică, cu textură mătăsoasă și care poate fi șlefuit fin. Ca lemn de ars, valoarea sa este dintre cele mai bune.
Frunzele variază de la un soi la altul, dar puțin. Acestea sunt alternante, dințate, cu vinișoare ca o pană, cu codiță. Apar în perechi, dar nodul de inserție al pețiolului frunzelor formează mici tulpinițe lat Florile sunt monoice (flori femele și flori mascule, separat), deschizându-se în același timp sau cu puțin timp înainte de apariția frunzelor, și sunt formate din grupe de câte trei flori femele, amenți (mâțișori), prinse la baza mâțișorilor masculi. Amenții purtători de stamine pot atârna sau nu. Aceștia sunt localizați la baza ultimelor frunze de anul trecut sau la baza tulpinițelor formate anul trecut. Se formează în toamnă și stau peste iarnă, acoperiți de o coajă fină dar rezistentă. Solzii amenților, la maturitate, sunt ovali, rotunjiți la capăt; către mijloc sunt galbeni sau oranj, iar la capăt maro închis.
Fiecare solz prezintă două bractee și trei flori sterile, fiecare floare fiind alcătuită dintr-un caliciu sesil, membranos, cu doi lobi. Fiecare caliciu are patru filamente scurte cu câte o celulă a samarei sau două filamente, care se vor transforma în cele două aripioare ale fructului. Pistilul poate atârna sau fi erect, solitar, prins de tulpinițele apărute în anul precedent. Solzii pistilului sunt alungiți, cu trei lobi, de culoare verde stins sau puțin roșietici, fiecare floare devenind maro la maturitate. Acești solzi poartă două sau trei flori fertile, fiecare floare fiind alcătuită dintr-un ovar. Ovarul este plat, bicameral și are două terminații; ovulul este solitar.
Amenții pistilului, fertilizați, se numesc strobil și sunt alcătuiți din două mici semințe cu aripi, îmbrăcate într-o coajă de protecție de culoare maro și cu consistență aproape lemnoasă. Semințele cresc în interior. Cotiledoanele sunt plate și cărnoase. Toate speciile mijloc sunt galbeni sau oranj, iar la capăt maro închis.
Fiecare solz prezintă două bractee și trei flori sterile, fiecare floare fiind alcătuită dintr-un caliciu sesil, membranos, cu doi lobi. Fiecare caliciu are patru filamente scurte cu câte o celulă a samarei sau două filamente, care se vor transforma în cele două aripioare ale fructului. Pistilul poate atârna sau fi erect, solitar, prins de tulpinițele apărute în anul precedent. Solzii pistilului sunt alungiți, cu trei lobi, de culoare verde stins sau puțin roșietici, fiecare floare devenind maro la maturitate. Acești solzi poartă două sau trei flori fertile, fiecare floare fiind alcătuită dintr-un ovar. Ovarul este plat, bicameral și are două terminații; ovulul este solitar.
Amenții pistilului, fertilizați, se numesc strobil și sunt alcătuiți din două mici semințe cu aripi, îmbrăcate într-o coajă de protecție de culoare maro și cu consistență aproape lemnoasă. Semințele cresc în interior. Cotiledoanele sunt plate și cărnoase. Toate speciile cresc ușor din semințe care se vor transforma în crengi.
1.1.9. Stanjenelul de balta (Iris pseudacorus)
Fig.1.9
www.formula-as.ro
Stanjenelul de balta este o planta perena, din familia Iridaceae, cu rizomi orizontali de culoare bruna, tulpini aeriene ramificate, frunze lungi de pana la 90 cm si flori galbene, cu un diametru de circa 10 cm. Fructele sale iau forma unor capsule cu o lungime de 4-7 cm, in interiorul carora stau inchise o multitudine de seminte maronii.
Poate atinge o inaltime de circa 120 cm. Florile sale frumoase apar din luna mai pana in luna iulie. Iris pseudacorus poate fi plantat in combinatie cu plante cu flori de culoare albastru intens.
1.2 AREALUL DE RASPANDIRE
Valeriana
Valeriana este foarte rara,nu se prea gaseste in flora spontana,de aceea se cultiva pe suprafete mari,inclusiv la noi in tara,unde valeriana se gaseste sub forma de ceaiuri sau tincturi.
Paducelul
Planta creste in principal in Europa, dar este intalnita si in Asia. In Romania, paducelul este intalnit in natura in multe zone unde creste spontan. Planta este intalnita la marginea pasunilor, padurilor de foioase sau livezilor, in locuri uscate.
Tufa de păducel îndrăgește, în primul rând, pădurile luminoase, în mod special cele de foioase și de brazi. Uneori crește liber, alteori în grupuri.
Napraznicul
Napraznicul este raspandit din Europa, unde creste spontan, pana in America si in Australia.
Creste mai ales in zonele submontane si montane, preferand solul bine afanat si umed, de la marginile de drum, de pe malul paraielor de munte, din rupturile de mal.
Afinul
Afinul crește în regiunile alpine pînă la altitudinea de 2000–2500 m, mai ales pe versanții umbriți și umezi,prin paduri de conifer,pajisti montane,pe stancarii si pe soluri silicoase.
Obligeana
Daca majoritatea plantelor medicinale pot fi adunate intr-o drumetie la munte sau in padure, obligeana este complicat de recoltat din flora spontana, datorita preferintei sale pentru locurile mlastinoase si greu accesibile, chiar periculoase.
Limba cerbului
Pădurile de fag sunt locul preferat pentru una dintre cele mai cunoscute plante medicinale românești: limba-cerbului sau năvalnic. Specie de ferigă, aceasta se dezvoltă în zonele umbroase atât de colină, cât și de munte.
Merisorul
Merisorul creste si la noi, in zona de munte, si rezista la conditii meteo dintre cele mai vitrege si, daca-i consumi fructele si frunzele vei deveni si tu la fel de puternic si vei face fata fara probleme vitregiei vremurilor de iarna.
Mesteacanul
Aceștia sunt în general copaci sau arbuști de talie mică spre medie, cu o coajă albă caracteristică, care cresc mai ales în clima temperată nordică.
Crește în special în zona dealurilor, dar se poate întâlni și în câmpie sau în zona montană până la 1.500 metri, pe coaste însorite.
Stanjenelul de balta
Stanjenelul de balta prefera solurile umede, mocirloase, de aceea, in natura, este intalnit in apropierea baltilor, a apelor curgatoare, lacurilor etc. In tara noastra, Iris pseudacorus este raspandit in Delta Dunarii, dar si in zonele de munte.
Iris pseudacorus se devolta in climatele temperate, in ape cu o adancime de pana la 25 cm sau in apropierea apelor. Tolereaza solurile cu o aciditate ridicata si poate fi cultivat in pamant cu un pH cuprins intre 3.6 si 7.7. Trebuie retinut, de asemenea, ca buna sa dezvoltare depinde si de cantitatea de azot pe care o primeste (de regula, ii este necesara o cantitate mare).
Creste adesea in combinatie cu papura, desi stanjenelul de balta prefera apele mai putin adanci. Odata ce se dezvolta, Iris pseudacorus poate fi dificil de inlaturat, intrucat isi intinde rizomii si isi imprastie semintele cu repreziciune, riscand sa devina o planta invaziva.
Prin urmare, in gradina, stanjenelul de balta se poate dezvolta intr-un iaz, insa, daca iti doresti sa eviti raspandirea excesiva a acestuia, il poti creste si intr-un vas generos umplut cu apa.
1.3 RECOLTAREA
Valeriana
Radacina de la valeriana se recolteazapela sfarsitul lui septembrie, inceputul lui octombrie.Se dezgroapa cu cazmaua, apoi se spala in apa rece, se despica pe lungime,se intinde in locuri bine ventilate si lipsite de umiditate.
Paducelul
Primavara se poate recolta coaja, folosita atât în stare proaspata cât si uscata.Fructele se culeg toamna, iar florile se culeg cel mai bine în stare de muguri.
Napraznicul
Se culeg tulpinile inflorite, cu tot cu frunze, dar fara radacini, pentru ca planta sa se poata regenera dupa culegere. Tulpinile sunt foarte moi si se rup cu multa usurinta, asa incat nu este nevoie de cutit la cules. Planta se poate folosi proaspata (din frunze si tulpini se extrage sucul) sau, mai frecvent, uscata. Uscarea se face in strat subtire, in locuri umbroase si foarte bine aerisite. O data pe zi, planta trebuie intoarsa, mai ales daca in locul de uscare aerul nu circula suficient.
Afinul
Frunzele, împreună cu ramurile, se culeg în timpul verii până în toamnă, în perioada mai-septembrie, după care se usucă la umbră împreună cu ramurile, în locuri bine aerisite.
Fructele se culeg în perioada de maturitate (când sunt bine coapte) în lunile iulie – septembrie, consumându-se fie uscate fie proaspete.
Pentru recoltarea afinelor se folosește un „pieptene” alcătuit din sârme de oțel paralele, situate la distanța "D" între ele, fixate într-un mâner, înclinate astfel încât afinele recoltate să se strângă la baza instrumentului (adica spre mâner). Distanța "D" este foarte importantă. Dacă sârmele sunt prea rare, afinele vor cădea printre sârme, dacă sârmele sunt prea dese, vor jumuli și frunze și ramuri, distrugând tufa de afin. Bineînțeles sârmele sunt rotunjite la capătul liber.
Obligeana
Rizomii, (calamii rhizoma), se recoltează toamna și se utilizează ca tonic în industria farmaceutică.
Limba cerbului
Limba cerbului se culege in luna mai.
Merisorul
Se recolteaza pe tot timpul anului, ele fiind mereu verzi, dar cele mai puternice efecte se pare ca le au inainte si dupa fructificatie (adica la sfarsitul primaverii si la inceputul toamnei).
Mesteacanul
De la mesteacan se recolteaza frunzele tinere incepand din luna mai, cand sunt lipicioase, perioada in care contin cea mai mare cantitate de substanta rasinoasa. Recoltarea se continua pana la sfarsitul luniii iunie.
Stanjenelul de balta
De la stanjenel se recolteaza radacina (rizomul) in perioada lunilor iulie-septembrie. Intotdeauna recoltarea se face atunci cand planta are doi sau trei ani de vegetatie. Uscarea se face la soare sau in locuri uscate, in poduri bine aerisite, la temperaturi mai mici de 35ºC.
CAPITOLUL II
INDICATII TERAPEUTICE ALE PLANTELOR MEDICINALE
2.1 Prepararea
Valeriana
Preparate pe baza de valeriana
Extractul hidroalcoolic(tincture)
Este forma de administrare terapeutica cea mai frecvent utilizata, intrucat are o actiune rapida si intensa, chiar si in doze relativ mici. Iata metoda de preparare: se pun intr-un borcan cu filet douazeci de linguri de pulbere de radacina de valeriana, peste care se adauga doua cani (500 ml) de alcool alimentar de 70 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa vreme de doua saptamani intr-un loc calduros, dupa care maceratul obtinut se filtreaza si se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza de patru ori pe zi cate 50 de picaturi diluate in putina apa.
Pulberea-Se obtine prin macinare cat mai fina a plantei, cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea pulberii de radacina de valeriana se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 2 saptamani (deoarece uleiurile sale volatile se evapora rapid). De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi, cate o jumatate de lingurita rasa, de pulbere de valeriana, pe stomacul gol.
Infuzia combinata-Se pun la macerat 3-4 linguri rase de radacina de valeriana maruntita in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi).
Baia terapeutica-Medicina populara recomanda baile complete cu un extract de valeriana obtinut astfel: o mana de planta (aproximativ 50 de grame) se pune la macerat in doi litri de apa, la temperatura camerei, vreme de 8-10 ore (de dimineata pana dupa amiaza), apoi preparatul se strecoara, maceratul rezultat punandu-se deoparte, in timp ce planta ramasa se pune in alti doi litri de apa clocotita si se lasa sa stea acoperita pana se raceste, dupa care se filtreaza. In final, se combina cele doua preparate (maceratul si infuzia racita), care se vor pune in apa de baie, potrivita la o temperatura de 39-40 de grade Celsius. Baia dureaza 10-15 minute, dupa care pacientul se va usca putin prin tamponare cu prosopul si va ramane sa se odihneasca la loc foarte calduros, vreme de jumatate de ora.
Paducelul
Ceaiul de fructe de paduce
Intr-un sfert de litru de apa se pun la macerat, vreme de 8-10 ore, 3-6 linguri de pulbere de paducel, dupa care lichidul se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca un sfert de litru de apa, vreme de doua minute, dupa care se lasa sa se raceasca. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ jumatate de litru de infuzie combinata, care se administreaza pe parcursul zilei. Pe cat posibil, in timpul prepararii, este bine ca extractele sa nu intre in contact direct cu metalul din strecuratoare (sunt preferate strecuratorile de plastic sau tifonul), din vase (cele mai bune sunt cele de sticla) sau din oale (vor fi preferate cele teflonate), metalul din care sunt facute va cataliza oxidarea vitaminelor si flavonoidelo
Baia cu paducel
Se face folosind un remediu foarte simplu de obtinut – fiertura. Aceasta se obtine din doi pumni de frunze si boabe de paducel, care se fierb in doi litri de apa. Se strecoara si se toarna in apa din baie, impreuna cu un pumn de sare marina. Pielea, vasele de sange si circulatia sunt activate de catre principiile active din paducel, care au efecte benefice si asupra inimii si a sistemului circulator.
Tratamentul de lunga durata cu flori de paducel are efecte aproape magice asupra persoanelor in varsta. Studii facute in Franta arata ca administrarea a 2-3 cani pe zi de ceai de paducel, in cure de foarte lunga durata (6 luni minimum), previne aparitia sau agravarea bolilor de inima si a bolilor vasculare, previne depresia si alterarea capacitatilor mentale ivite odata cu varsta. Mai mult, studii facute in spitale universitare au aratat cresterea cu pana la 40% a capacitatii de effort a batranilor tratati cu paducel. Astfel, testele facute pe bicicleta medicinala si la mersul pe jos au aratat ca cei care consuma aceasta planta au o mult mai mare rezistenta la effort, respiratia lor este mai bine reglata si mai ampla, iar inima rezista mult mai bine la solicitarile indelungate, fata de cei din loturile martor. In concluzie, daca vreti sa traiti nu doar mult, ci si bine si in deplinatatea facultatilor fizice si psihice, consumati paducel.
Napraznicul
Infuzia combinata
Doua linguri de frunze si flori uscate nemacinate (doar maruntite putin) se pun cu o cana (250 ml) de apa la inmuiat, de seara pana dimineata, cand se filtreaza licoarea rezultata (care nu este altceva decat un macerat), iar planta ramasa se opareste cu inca o cana de apa. Se lasa sa se raceasca vreme de o jumatate de ora la temperatura camerei, apoi se filtreaza. La sfarsit, se combina maceratul cu infuzia racita. Se beau 3-4 cani pe zi, pe stomacul gol. Infuzia combinata se bea inghititura cu inghititura (unii terapeuti recomanda sa se bea cu lingura).
Ceaiul de napraznic
O mana de frunze si flori uscate nemacinate se pun cu o cana (250 ml) de apa la inmuiat de seara pana dimineata. Dimineata se filtreaza licoarea rezultata (care nu este altceva decat un macerat), iar planta ramasa se opareste cu inca o cana de apa. Dupa ce se lasa sa se raceasca vreme de o jumatate de ora la temperatura camerei, aceasta infuzie se filtreaza. La sfarsit, se combina maceratul cu infuzia racita.Se beau 3-4 cani din acest ceai pe zi, pe stomacul gol. Ceaiul se bea inghititura cu inghititura (unii terapeuti recomanda sa se bea cu lingura).
Atentie! Pentru ceaiul de napraznic nu se foloseste apa de la robinet, ci doar apa plata sau, mai bine, apa de izvor, care nu trebuie sa fie mai veche de 48 de ore.
Afinul
Tinctura (se poate face si din frunze la diabetici) se folosesc fructele proaspete- o parte de fructe zdrobite si 5 parti alcool alimentar de 70?. Se tine 15 zile, apoi se vor strecura. In timpul celor 15 zile se va agita des si se tine la temperatura camerei. Se va lua cate 20 picaturi-o lingurita de 3 ori pe zi diluata cu putina apa
Frunze
– 2 lingurite de frunze maruntite se vor pune la 250 ml apa clocotita.Se acopera pentru 10 minute,dupa care se strecoara si se bea in cursul zilei.
-2 lingurite de frunze maruntite se vor pune la 250 ml apa si se fierb apoi timp de 15 minute
Fructele
– 2 lingurite de fructe se vor pune la 500 ml apa. Se va fierbe la foc mic 30 minute. Se va bea caldut in decursul unei zile.
-2 lingurite de fructe zdrobite se vor pune la 500 ml de apa de seara pana dimineata la temperatura camerei. A doua zi se va bea in decursul zilei.
-2 lingurite de fructe uscate se vor pune la 250 ml apa. Se fierb timp de 10 minute. Se strecoara si se pot consuma 3 cani pe zi.
Obligeana
Pulberea de obligeana
In medicina chineza este forma clasica de administrare a obligenei, cu care erau vindecate o serie intreaga de boli nervoase si digestive. Radacinile de obligeana se macina fin cu rasnita de cafea sau se piseaza in piua, dupa care se cern prin sita pentru faina alba.Pulberea fina se pastreaza intr-un borcan de sticla ermetic inchis, nu mai mult de 8 zile, deoarece, fiind o planta aromatica, tinde sa-si piarda rapid proprietatile terapeutice. Se administreaza un varf (0,5 grame) – o jumatate (1,5 grame) de lingurita rasa de pulbere de 3-4 ori pe zi, pe nemancate. Planta se tine sub limba vreme de cateva minute, dupa care se inghite cu apa.
Maceratul la rece de obligeana
Este un leac extrem de eficient in bolile de stomac si intestine, dar si in afectiunile cu substrat psihic. Se obtine prin punerea intr-o cana de apa a unei lingurite de pulbere de obligeana, care apoi se lasa la temperatura camerei, vreme de 10-12 ore, pentru ca extractia sa se faca complet, dupa care se filtreaza. Se beau 1-2 pahare pe zi, de obicei inainte de masa.
Tinctura de obligeana
Un borcan cu filet se umple pe jumatate cu pulbere de planta. Se acopera apoi totul cu alcool alimentar de 96 de grade, amestecat in proportii egale cu apa. Se pune capacul la borcan si se lasa la macerat 10-12 zile, dupa care lichidul se filtreaza si se trage in sticlute mici, care se pastreaza in locuri intunecoase si reci. Se iau de regula 30 de picaturi de tinctura, diluata in jumatate de pahar de apa, de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol.
Praful de stranutat
Nu, nu este o gluma! Pulberea fina de obligeana aspirata nazal (prizata) irita putin mucoasa, provocand stranutul. Prin stranut se produce o decongestionare in zona capului, element extrem de benefic in anumite cazuri de migrena, nervozitate, sinuzita etc.
Limba cerbului
De la limba-cerbului se folosesc, în scop terapeutic, frunzele, cu tot cu pețiol. Acestea conțin enzime, tanin și vitamine, grație cărora planta are efecte astringente, diaforetice (provoacă transpirația) și diuretice. Infuzia din frunze proaspete de limba-cerbului (o linguriță cu plantă la o cană cu apă fiartă).
Planta este utilizată nu doar intern, ci și extern. Astfel, infuzia proaspăt preparată din limba-cerbului ajută la grăbirea vindecării rănilor, face un păr frumos și îndepărtează seboreea.
Merisorul
Tinctura de Merisor
Se obtine astfel: se pun intr-un borcan cu filet douazeci de linguri de pulbere de frunze de merisor, peste care se adauga doua cani (in total 500 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de doua saptamani, intr-un loc calduros, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza cate o lingurita diluata in putina apa, de patru ori pe zi.
Infuzia combinata de merisor
Se foloseste mai ales extern. Se prepara amestecand extractia la rece cu cea obtinuta la cald, astfel: patru lingurite de pulbere de frunze de merisor se macereaza 8 ore intr-un sfert de litru de apa, dupa care se filtreaza, iar preparatul obtinut se lasa deoparte. Planta ramasa dupa filtrare se opareste cu inca un sfert de litru de apa, dupa care se lasa sa se raceasca si se strecoara. In final, se combina maceratul cu infuzia, preparatul rezultat folosindu-se mai ales extern, pentru spalaturi si comprese. Acest remediu inhiba dezvoltarea unor bacterii, fungi si virusi, elimina in buna masura inflamatia.
Mesteacanul
Infuzie: se pun 2 lingurite de frunze uscate maruntite la 250 ml apa clocotita. Se acopera pentru 10 minute, dupa care se strecoara. Inainte de a se consuma este bine ca la acest ceai sa se puna un varf de cutit de bicarbonat de sodiu alimentar pentru neutralizarea acidului betulic. Se pot consuma 3-4 ceaiuri pe zi, chiar perioade mai lungi. se mai poate prepara si o infuzie din muguri de mesteacan, procedura de preparare fiind aceeasi.
Concentrat-infuzie: in cazul in care se doreste un ceai mai concentrat infuzia de mai sus se lasa sa stea timp de 8 ore. Se vor consuma 3 cani pe zi in special in cazul pietrelor la rinichi.
Macerat: se pun 2 lingurite de frunze uscate maruntite la 250 ml apa clocotita. Se lasa de seara pana dimineata cand se strecoara. Si in acest caz se adauga un varf de cutit de bicarbonat de sodiu.
Seva de mesteacan se poate consuma cate 20 g de mai multe ori pe zi, preferabil cu 15 minute inainte de mese.
Tinctura: puneti peste 50 g de frunze sau muguri maruntite 250 ml alcool alimentar de 70°. Se va lasa timp de 15 zile la temperatura camerei agitand des, pentru a se extrage principiile active. Se va strecura si se va administra in functie de gravitatea afectiunii intre 10 picaturi si o lingurita, de mai multe ori pe zi.
Stanjenelul de balta
O lingurita de rizom maruntit se va pune in 250 ml apa. Se va fierbe timp de 5 minute, dupa care se strecoara. Se va putea consuma in cazurile afectiunilor interne, chiar a ascitei pana la 2 cani pe zi. Se poate folosi durata mare de timp.
In cazul tusei se va lua cate o lingura de ceai din ora in ora.
-Se va pune 50 g de rizom maruntit la 250 ml alcool de 70?. Se va tine timp de 15 zile dupa care se strecoara. Se va lua cate 10 picaturi in cazurile de spasme abdominale sau chiar la femeile care nasc pentru a usura nasterea si a evita spasmele si contractiile false. Se ia diluat cu putina apa.
Extern:
Se va putea folosi la tratarea alopeciei sau a cheliei. Se intervine cu frectii cu tinctura sau chiar cu planta macerata in otet timp de 8 zile. Se vor face frectii de 2 ori pe zi cu o vata inmuiata in aceasta solutie. La fel se poate folosi la petele de pe piele sau la mancarimi, bataturi, etc
2.2 UTILIZARI
Valeriana
Insomnie – intr-un studiu german efectuat in anul 2001 se afirmau, in mod categoric, urmatoarele: "Multe plante si remedii naturale pot fi recomandate contra insomniei, insa doar in cazul valerianei eficienta poate fi garantata". Intr-adevar, nenumarate teste clinice, facute pe pacienti de toate varstele si care sufereau de diferite tipuri de tulburari de somn, au dovedit eficienta valerianei ca sedativ si somnifer. Administrarea tincturii de valeriana inlatura dificultatea in a adormi, micsoreaza semnificativ procentul de treziri nocturne, favorizeaza aparitia fazei de somn profund fara vise (etapa cea mai odihnitoare a somnului). Cu alte cuvinte, valeriana ajuta la marirea perioadei de somn si – foarte important – imbunatateste calitatea acestuia. Se fac tratamente de cate 6 saptamani, in care se administreaza seara, la ora 7, si apoi inainte de culcare, cate o lingurita de tinctura, diluata cu putina apa. Efectele evidente de imbunatatire a somnului apar dupa 3 saptamani de administrare, in cazul valerianei efectul fiind cumulativ.
Crampe musculare – valeriana are calitati relaxante asupra muschilor. Se administreaza, atunci cand este nevoie, cate 1-2 cani de infuzie combinata pe zi, pe o perioada nu mai lunga de trei zile. Este eficienta in combaterea contracturii musculare dureroase, care apare datorita supra-efortului fizic si, mai ales, datorita incordarii psihice.
Gastrite care apar pe fond de stres, de suprasolicitare nervoasa – se administreaza infuzie combinata de valeriana, cate o cana (300 ml), care se bea in reprize, pe parcursul unei zile. Un tratament dureaza 12 zile, cu 5-10 zile de pauza. Se foloseste conjunctural, in perioadele cu stres intens, substantele active din valeriana intervenind la nivelul creierului, pentru eliberarea unor substante (neurotransmitatori) care induc stari de calm, multumire, relaxare. De asemenea, are efect sedativ, ajutand la diminuarea durerilor gastrice.
Spasme gastrointestinale – valeriana are calitati relaxante asupra musculaturii netede, fiind eficienta in colici si in spasme intestinale. Se administreaza sub forma de infuzie combinata, cate 2 cani pe zi. Tratamentul dureaza 3-7 zile.
Crampe in timpul menstrelor – se administreaza o doza soc, de 2 lingurite de tinctura de valeriana, care are efect rapid antispastic si sedativ. Suplimentar, se pot face bai fierbinti cu valeriana la membrele inferioare, ale carei substante active ajunse in circulatia sanguina periferica au efecte antispastice si calmante rapide.
Anghina pectorala – un studiu facut in China arata ca tratamentul cu valeriana a avut efecte benefice pentru 88% din pacientii supusi testului. Se administreaza de trei ori pe zi cate o lingurita de tinctura, in cure de 40 de zile, cu 7-10 zile de pauza. Valeriana reduce semnificativ frecventa si intensitatea crizelor de anghina pectorala, imbunatateste activitatea inimii (actiune pusa in evidenta prin analizarea evolutiei electrocardiogramelor celor tratati).
Anxietate – valeriana este (alaturi de o planta exotica – kava-kava) cel mai bun remediu natural anti-anxietate. Rezultatele cele mai evidente apar dupa 4 saptamani de tratament, care va consta in administrarea unei jumatati de lingurite de pulbere, de 4 ori pe zi. Tratamentul se face vreme de doua luni, cu 14-21 de zile de pauza. Are efecte similare ca intensitate cu cele ale medicamentelor anxiolitice de intensitate slaba si medie, dar fara efectele adverse majore ale acestora.
Depresie – se recomanda o cura de 15-30 de zile cu valeriana, pentru pacientii ce duc lipsa de exercitiu fizic ori mental, precum si pentru cei care nu au parte de o relaxare adecvata, manifestand din aceasta cauza stres asociat cu depresie si astenie. Se administreaza cate o jumatate de lingurita de pulbere dimineata la ora 8, seara la ora 19 si cu putin timp inainte de culcare.
Paducelul
Paducelul este folositor si in cazul umflarii mainilor si a picioarelor, a urinarii nocturne excesive la bolnavii cardiaci, in cazul tulburarilor specifice premenopauzei (bufeuri, palpitatii, stari de neliniste si nervozitate); in nevroze, stari de anxietate, atacuri de panica, agresivitate marita si tulburari de comportament la copii. Florile acestei plante sunt printre cele mai bine tolerate si mai nenocive remedii vegetale din lume. Toate testele de laborator sau clinice pun in evidenta faptul ca si atunci cand este folosit in cure de foarte lunga durata, de peste 6 luni, paducelul nu produce tulburari organice sau de alta natura. Tratamentul de lunga durata cu flori de paducel are efecte aproape magice asupra persoanelor in etate.
Ischemie cardiaca (boala coronariana) – numeroase studii facute cu fructele de paducel arata ca aceasta planta este un tonic cardiac exceptional. Este bine de stiut, insa, ca doza si forma de administrare a paducelului sunt foarte importante in cazul afectiunilor cardiovasculare. Fara doar si poate extractul de fructe de paducel este cel mai eficient, insa in studiile facute cu doze reduse, efectele sunt foarte modeste asupra celor cu insuficienta cardiaca. In schimb, la cei care au folosit doze mari de extract (peste 900 mg pe zi), pentru o perioada de peste 8 saptamani, actiunea terapeutica a fost cu adevarat remarcabila: din a patra saptamana de cura capacitatea de efort a crescut, dispneea de efort s-a diminuat, la fel ca si senzatia de oboseala, oxigenarea tesuturilor a fost mai buna, la fel ca si starea fizica si psihica pe ansamblu a pacientilor cardiaci.
Anghina pectorala – o doza de 400 mg de extract de paducel, luata de 3-4 ori pe zi, duce la rarirea frecventei crizelor cardiace dureroase, dar si a intensitatii acestora. Mai mult, extractul de paducel influenteaza in bine si starea emotionala a pacientilor, in conditiile in care tensiunea emotionala este implicata in aparitia a peste 60% din crizele de angina pectorala. Fructele acestui arbore au efect usor sedativ, reduc excitabilitatea psihica, calmand starile de panica, de anxietate, care conduc la aparitia crizei de angina pectoralaValori ridicate ale colesterolului – flavonoidele sunt acele substante care dau culoarea rosie a fructelor de paducel si tot ele au un puternic efect antioxidant, imbunatatind metabolismul grasimilor si impiedicand depunerea acestora pe artere. Studiile pe animale au confirmat aceste efecte benefice ale paducelului asupra nivelului colesterolului, dar si observatiile clinice facute pe pacienti umani. Se recomanda curele cu ceai de fructe de paducel, din care se bea cate un litru pe zi, vreme de 3-4 saptamani. Pentru cei hipertensivi si care au in acelasi timp colesterolul si trigliceridele marite, se recomanda urmatoarea cura:
Hipertensiunea arteriala – se administreaza extractul de fructe de paducel, cate 1000-1200 mg pe zi, in cure de 40-60 de zile, urmate de 14-21 de zile de pauza, dupa care administrarea se poate relua. Un studiu al Universitatii de Medicina din Maryland, Statele Unite, confirma efectele reglatoare ale tensiunii ale extractului de paducel, inclusiv asupra pacientilor cu diabet de tip II. Cura cu paducel este recomandata mai ales acum, la inceputul sezonului rece, dar si cand este foarte cald si sistemul cardiovascular este greu incercat. Tratamentul este mult mai eficient daca se asociaza cu o alimentatie vegetariana cu multe cruditati, saraca in sare si fara condimente iuti, indicatii valabile si pentru urmatoarea categorie de afectiuni:Ateroscleroza – tratamentul cu paducel stopeaza evolutia acestei afectiuni si, important, previne multe dintre complicatiile sale. Se iau capsule cu extract de paducel, cate 4-6 pe zi, in cure de 3 luni, urmate de 1-2 luni de pauza, dupa care administrarea se reia. Suplimentar, se consuma ulei virgin de masline, cate 30-50 ml zilnic.Tulburarile de ritm cardiac – studiile arata ca la aproximativ 40% dintre cei tratati cu extract de paducel, cate 900 mg pe zi, ritmul cardiac (la fel ca si tensiunea arteriala) este stabilizat. Efecte foarte bune se obtin prin asocierea paducelului cu talpa-gastei (Leonurus cardiaca), care este un alt anti-aritmic consacrat. Pe timpul tratamentului cu paducel se vor consuma alimente bogate in potasiu asimilabil (banane, mere, cartofi fierti, pepeni Sechele post-infarct – studii de medicina experimentala facute in mai multe laboratoare din lume au pus in evidenta faptul ca administrarea de paducel dupa infarctul miocardic favorizeaza revascularizarea muschiului cardiac, stabilizeaza valorile tensiunii arteriale, ajuta la marirea calibrului vaselor de sange care alimenteaza inima. Se administreaza extractul de fructe si pulberea de flori de paducel, cate 200 mg din fiecare, de patru ori pe zi.
Circulatie periferica deficitara – la venirea sezonului rece, se face o cura de 60 de zile cu sirop de paducel, din care se iau cate 3-4 linguri pe zi. O varianta mai puternica a acestui tratament este cel cu sirop de paducel, asociat cu pulbere, fara samburi, de macese (Rosa canina), din care se iau de trei ori pe zi cate doua lingurite. Aceste tratamente imbunatatesc circulatia la nivelul vaselor de sange de mici dimensiuni, precum si circulatia de la nivelul finei retele de vase capilare. De asemenea, bioflavonoidele din pulpa ambelor fructe intaresc peretii vaselor de sange, fiind eficiente contra fragilitatii capilare.
Nevroze, stari de anxietate, atacuri de panica – se face un tratament cu ceai de paducel, din care se beau trei pahare pe zi. De regula, acest preparat se administreaza pe stomacul gol, cu 15 minute inaintea meselor principale. Are un efect calmant si de stabilizare a emotiilor, fiind in mod special recomandat pacientilor care acuza si simptome cardio-vasculare, confirmate sau nu de analizele de specialitate.
Napraznicul
Infectii virale – administrarea napraznicului are efecte stimulente imunitare, dar si o actiune antivirala directa, fenolii din compozitia sa inhiband multiplicarea virusilor si prevenind infectarea celulelor sanatoase. Se recomanda cura cu napraznic, din care se iau cate 4-6 comprimate pe zi, vreme de minimum 30 de zile. Are efecte de prevenirea a eruptiilor herpetice, a infectiilor gripale, ajuta la tinerea sub control a hepatitelor virale.
Afectiuni produse de expunerea la radiatii – napraznicul este una dintre cele mai rezistente plante din lume la actiunea radiatiilor, fie ca este vorba de banalele ultraviolete, de undele electromagnetice emise de statiile de transformare sau de liniile de inalta tensiune, ori chiar de radiatiile ucigatoare provenite din deseurile de uraniu. Pornind de la aceste observatii, mai multi cercetatori considera aceasta planta, administrata intern, ca un excelent mijloc de prevenire a unor afectiuni produse de radiatii, cum ar fi: eruptiile cutanate, migrenele, tulburarile nervoase, diferite forme de cancer. Se administreaza comprimatele de napraznic, cate 6 pe zi, in cure de 3 luni, cu o luna de pauza. Boli care apar pe fondul stresului psihic accentuat si al surmenajului – napraznicul este considerat in prezent una dintre cele mai bune plante adaptogene, sporind rezistenta la stres, marind in timp imunitatea organismului, neutralizand radicalii liberi. Este eficient, ca atare, pentru a preveni bolile datorate tensiunii psihice in exces si factorilor de mediu stresanti, fiind recomandat intr-o gama foarte larga de afectiuni, de la bolile infectioase (herpes, infectii gripale) la dezordinile hormonale (disfunctii ale gonadelor si ale glandelor cortico-suprarenale) si problemele de metabolism (diabet, obezitate). Se administreaza sub forma de pulbere (3-4 lingurite pe zi) sau de comprimate (4-6 tablete pe zi), in cure de minimum o luna.
Tratamente interne
Impotenta – se administreaza napraznicul sub forma de comprimate, din care se iau cate 4-8 pe zi, in cure de 12 saptamani, urmate de alte doua saptamani de pauza. Este un puternic stimulator hormonal, ale carui efecte sunt resimtite in timp. Se recomanda acest tratament cu precadere in impotenta hormonala si in impotenta psihica (mai putin in cea vasculara). Adesea, napraznicul se asociaza cu un extraordinar succes cu o alta planta romaneasca celebra, branca-ursului, cele doua facand un tandem redutabil, atat in tratarea impotentei, cat si a sterilitatii masculine, despre care vom vorbi in continuare.
Sterilitate la barbati – se tin 4-6 cure cu napraznic, administrat sub forma de comprimate, cate 8 pe zi. O cura dureaza vreme de 3 luni, fiind urmata de o luna de pauza, dupa care se reia. De regula, impreuna cu napraznicul se iau si comprimate de branca-ursului (cate 4-6 pe zi), cele doua plante administrate intern marind, in timp, concentratia de spermatozoizi si imbunatatind motilitatea acestora. De-a lungul timpului, am vazut multe cazuri de barbati care s-au vindecat de forme grave de oligospermie si astenospermie, cu ajutorul acestei combinatii redutabile de plante romanesti.
Sterilitate la femei – se administreaza napraznicul sub forma de infuzie combinata, cate un pahar (200 ml), de 4 ori pe zi, baut pe stomacul gol. Daca nu suportati ceaiul, puteti lua napraznicul sub forma de comprimate, cate 4-6 pe zi, in cure de 3 luni, urmate de 1-2 luni de pauza. Terapeutul austriac Rudolf Breuss relata ca a folosit ceaiul de napraznic pentru a trata opt cupluri care nu puteau avea copii. Ambii parteneri au baut zilnic 3 cani de napraznic si, dupa mai putin de un an, toate femeile erau insarcinate, ulterior nascand copii sanatosi.
Tulburari de ciclu menstrual (sangerari prelungite, amenoree) – se administreaza pulberea de napraznic, cate 2-3 lingurite pe zi, in cure de 28 de zile, urmate de una-doua saptamani de pauza, dupa care tratamentul se poate relua. Contra amenoreei, napraznicul se asociaza foarte bine cu branca-ursului (din care se iau cate 4 comprimate pe zi), in timp ce contra menstrelor abundente si prelungite, napraznicul se asociaza foarte bine cu iarba de cretisoara (Alchemilla vulgaris), din care se iau 3 lingurite de pulbere pe zi.
Cancer pulmonar, mamar, uterin – un medic spaniol, V. Ferrandiz, a urmarit mai multe cazuri de cancer cu diverse localizari, tratate exclusiv cu napraznic. Iata unul din cazurile pe care le-a consemnat intr-o revista de specialitate: "Anna Cruz Caridade avea un cancer de plaman, neoperabil, cu ramuri intinzandu-se catre gat si brate. Ea a auzit de virtutile vindecatoare ale napraznicului si l-a incercat. Foarte curand, in mai putin de trei luni, a avut loc o imbunatatire, si dupa un an si jumatate, ea era complet vindecata. Ceva mai tarziu, i-au aparut noduli la sani, pe coaste si pe umeri, iar medicii au sfatuit-o sa urmeze o serie de tratamente de radioterapie. Dar ea si-a amintit de ce se intamplase cu cancerul de plaman si din nou a incercat aceeasi planta. Treptat, nodulii au inceput sa se retraga si sa scada in dimensiuni, pana cand au disparut total". In Spania si Portugalia, zone in care napraznicul este foarte popular, s-au inregistrat numeroase cazuri de cancer vindecate cu aceasta planta. In mod traditional, se administreaza dimineata o lingurita cu varf de pulbere de napraznic amestecata cu un galbenus de ou crud, iar pe parcursul zilei, se ia de inca trei ori cate o lingurita de pulbere de napraznic pe stomacul gol. Tratamentul se asociaza cu regim vegetarian cu foarte multe cruditati, durand minimum un an. Se poate asocia si cu alte plante si remedii, neexistand incompatibilitati in acest sens.
Fibrom uterin, chisturi ovariene, tumori benigne in general – cercetari de laborator au pus in evidenta faptul ca napraznicul contine germaniu, un oligoelement cu efect de stimulare a oxigenarii celulare deosebit de puternic. Or, se pare ca aceasta intensificare a oxigenarii celulare este cheia vindecarii tumorilor, atat maligne, cat si benigne. Se fac cure indelungate (minimum 3 luni) cu napraznic administrat sub forma de comprimate, cate 6 pe zi
Iradiere, sechele dupa iradiere – ceaiul de napraznic este foarte folositor pentru a combate imediat efectele iradierii, precum si pentru a indeparta ulterior anumite sechele. Se bea infuzie combinata de napraznic, minimum un litru pe zi. Este eficient in combaterea bolilor de piele datorate expunerii excesive la soare, a diferitelor afectiuni tumorale ce apar in urma contaminarii radioactive.
Sindromul de oboseala cronica – se tine o cura de 2 luni, timp in care se administreaza cate 6 comprimate de napraznic pe zi. Acest tratament are efecte sedative usoare, favorizeaza regenerarea nervoasa, ajuta la imbunatatirea gradata a tonusului psihic. Tratamentul este eficient ca si adjuvant contra depresiei si a asteniei de primavara.
Adjuvant in diabet – se administreaza infuzia combinata de napraznic, cate 2-3 cani pe zi, in cure de 30 de zile, urmate de 10-14 zile de pauza. Acest tratament are efect usor hipoglicemiant (datorat principiilor active amare din compozitia napraznicului), mareste diureza, previne aparitia problemelor vasculare specifice diabetului, datorita efectului sau antioxidant.
Diaree, colita de fermentatie – pentru efecte rapide, se foloseste infuzia combinata de napraznic, din care se bea un litru. Pentru tratarea bolilor intestinale cronice se administreaza comprimate: cate 4-5 pe zi, in cura de 45 de zile. Efecte foarte bune se obtin prin asocierea napraznicului cu scoarta de stejar (Quercus species), administrata sub forma de pulbere, cate 2 lingurite pe zi. Acest tratament este un excelent adjuvant contra dizenteriei.
Adjuvant in hemoragii interne, in ulcere hemoragice – se administreaza infuzia combinata de napraznic, cate patru cani pe zi. In medicina populara romaneasca, napraznicul se mai numeste si "inchegatoare", deoarece administrat in doze mari opreste hemoragiile, favorizand coagularea sangelui si formarea tesuturilor cicatriceale
Afinul
Datorita mirtilinei, care este considerata insulina vegetala, atat frunzele, cat si fructele de afin au efecte hipoglicemiante. Din frunze se poate face o infuzie indulcita cu miere sau zaharina, din care se beau zilnic 1-1,5 l. Este buna in caz de cistita, diabet zaharat si ca protector vascular capilar. De asemenea, decoctul din frunze ajuta, prin gargara, in afectiuni buco-faringiene. In vindecarea arsurilor se aplica pe locul bolnav comprese cu frunze.
Fructele sunt bogate in vitaminele A si C. Sunt utilizate in diaree, enterocolite, oxiuraza, diabet zaharat, infectii urinare. Se consuma proaspete sau se prepara. O lingurita si jumatate de fructe zdrobite se pun in 500 ml de apa si se fierb aproximativ 30 de minute. Se bea in trei reprize, in decursul unei zile.
Afinele au efecte protectoare în ulcerul gastric indus de stres, medicamente, alcool si chiar fata de ulcerul cronic indus de acidul acetic, stimulînd apararea locala a mucoasei stomacului.
Afinul mai este indicat in infectia urinara, ca antiseptic minor si diuretic, in reumatism, in guta, in colita de fermentatie sau de putrefactie.
Afinul este un bacteriostatic, pentru care proprietati se recomanda in ameliorarea proceselor de fermentatie si putrefactie intestinala. In medicina populara infuzia din fructe de afin se mai foloseste in tratarea gastritei, aciditatii scazute a stomacului, calculilor (pietre la rinichi) si in combaterea metabolismului (schimbul de substante) dereglat. Fiertura si sucul de afin se mai folosesc in forma de gargara la iflamatiile mucoasei cavitatii bucale, gingiilor, faringelui si laringelui. Terciul din fructe proaspete in forma de comprese e bun in cazurile de arsuri, diferite exeme si boli de piele.
Sub forma de infuzie, care se obtine un ceai extraordinar din frunze. Se beau 2-3 cani pe zi. Frunzele si fructele de afin au proprietati astringente datorita taninului. Au activitate antibiotica, modificand favorabil flora patogena intestinala. Actiunea hipoglicemianta a frunzelor de afin este controversata. Frunzele intra in compozitia ceaiului dietetic.
Obligeana
Tulburari produse de stres: anxietate, cosmaruri, insomnie, astenie – in aceasta suita de afectiuni, obligeana are efecte aparent contrare, fiind si calmant, si tonic psihic, in acelasi timp. Se foloseste sub forma de macerat la rece. Se bea o jumatate de pahar (100 ml), dimineata, la pranz si seara, in cure de 4 saptamani, urmate de 14 zile de pauza. Un studiu din anul 2005, realizat la Universitatea din Madras, India, a demonstrat efectele calmante si reglatoare ale activitatii psihice si neuroprotective ale obligenei, intr-un mod inedit. Experimentul s-a facut pe un lot de soricei ce au fost tratati cu obligeana, fiind supusi in acelasi timp unui zgomot puternic (100 de decibeli) si foarte deranjant. La sfarsitul experimentului, lotul de soricei tratati cu obligeana a prezentat mult mai putine tulburari de comportament, de somn, dereglari fiziologice si chiar leziuni la nivel neuronal, fata de lotul martor de soricei, care au fost expusi la acelasi tratament extrem de stresant, dar fara a fi tratati cu obligeana.
Gastrita hiperacida, ulcerul gastric si duodenal, arsuri gastrice – in doze mici – 0,5-1 gram (un varf de lingurita) de pulbere luate de patru ori pe zi – obligeana reduce aciditatea gastrica, calmeaza durerea, are efect antiinflamator asupra mucoasei gastrice. Se face un tratament de doua saptamani, urmat de o saptamana de pauza, dupa care se poate relua. Cura cu pulbere de obligeana se recomanda mai ales la inceputul primaverii si la inceputul toamnei, cand sensibilitatea gastrica este cea mai mare. Tratamentul nu are doar efecte calmante si antiinflamatoare gastrice, ci si efecte de armonizare emotionala, ajutand la diminuarea intensitatii si la controlul unor stari cum ar fi mania, frustrarea, angoasa, anxietatea, stari psihice care cel mai adesea declanseaza si intretin gastrita si ulcerul.
Indigestia, digestia dificila, atonia gastrica si intestinala – in doze medii – 1,5-2 grame (jumatate de lingurita rasa) de pulbere de obligeana, luata inainte de fiecare masa – planta mareste cantitatea de suc gastric, creste peristaltismul tubului digestiv, ajutand la o mai buna digestie si eliminare. Se face un tratament cu obligeana administrata inainte de masa, cu o durata de 3 saptamani, urmat apoi de minimum 12 zile de pauza, dupa care se poate relua. Este un tratament valabil si in gastrita hipoacida.
Adjuvant in cancer pancreatic, gastric si intestinal – se foloseste maceratul la rece de obligeana. Se bea un pahar pe stomacul gol de 2 ori pe zi, dimineata – la putin timp dupa trezire, si seara. Se face o cura de trei luni cu acest preparat. Vindecatoarea populara de origine austriaca Maria Treben recomanda in mod special obligeana in cancerul cu aceste localizari, planta facand, dupa constatarile sale, adevarate miracole, chiar in cazuri avansate. Personal, am vazut acest tratament aplicat cu mult succes, dupa interventiile chirurgicale facute in cancerul intestinal, pentru impiedicarea recidivelor. De asemenea, am putut remarca faptul ca acest tratament a dat rezultate foarte bune dupa curele de citostatice, pentru imbunatatirea digestiei si a peristaltismului gastric si intestinal, afectat de aceste medicamente.
Inapetenta (anorexie), anorexie psihica – se iau 10-20 de picaturi de tinctura sau 1-2 varfuri de cutit de pulbere de obligeana, inainte de fiecare masa. In doze mici si foarte mici, obligeana este un stimulent digestiv si mareste apetitul. In doze mai mari (2-3 lingurite de tinctura sau 1 lingurita de pulbere luate inainte de masa), reduce apetitul si produce chiar o stare de greata, daca se supradozeaza, fiind recomandata in curele de slabire.
Colita, enterocolita, colon spastic – se ia o lingurita de tinctura diluata in jumatate de pahar de apa, de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. O cura dureaza 3 saptamani, dupa care se face o saptamana de pauza. Pentru efecte mai puternice, tinctura se inlocuieste cu pulbere: jumatate de lingurita se administreaza de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol.
Constipatie atona, constipatie asociata stresului psihic – in unele cazuri, aceasta afectiune raspunde mai bine la tratamentul cu obligeana decat la cel facut cu laxativele clasice. Se administreaza maceratul la rece: un pahar se bea dimineata si unul seara, pe stomacul gol.
Adjuvant in sindrom discordant (schizofrenie), paranoia – studii facute in China au aratat ca mai multi compusi volatili din radacina de obligeana au efecte sedative si neuroprotective, ajutand in unele cazuri la imbunatatirea starii psihice a bolnavilor cu aceste afectiuni. Se ia de 4 ori pe zi cate 1 gram (un varf de lingurita rasa) de pulbere de obligeana, pe stomacul gol. Pe langa efectul sedativ si neuroprotectiv mentionat anterior, se adauga o enigmatica proprietate a acestei radacini, cunoscuta inca din vechime si neexplicata nici pana astazi de stiinta moderna, de a restabili anumite functii psihice si mentale. Vindecatorii budhisti din Himalaya folosesc un macerat concentrat de obligeana (4 linguri de pulbere la un litru de apa) pentru a provoca voma la toxicomani si a le reduce anxietatea provocata de lipsa drogurilor. Indienii nord-americani spun intre altele ca "obligeana ajuta sufletul sa-si reia locul in corp si sa alunge nebunia".
Dureri de cap si migrene care apar pe fond de nervozitate – se ia 1 lingurita de tinctura diluata in jumatate de pahar de apa, de 3 ori pe zi. Atunci cand durerile de cap sunt insotite de voma, se folosesc doze mici de obligeana (un varf de cutit) si, eventual, se asociaza cu pulbere de ghimbir. Pentru efecte extrem de rapide, se apropie succesiv de o nara si apoi de cealalta o bucatica de hartie pe care este pus praf fin de obligeana. Se aspira cu putere.
Intoxicatii alimentare in faza incipienta, otravire, indigestie puternica asociata cu fermentatie gastrica – peste 4 lingurite de obligeana se toarna un litru de apa clocotita si se lasa sa infuzeze un sfert de ora, dupa care se filtreaza. Cantitatea de preparat rezultata se bea dintr-o data, continuu, ceea ce va provoca un puternic reflex vomitiv, care va duce la o curatare rapida a stomacului. La nevoie, tratamentul se reia de 2-3 ori.
Adjuvant in infectia cu E.Coli – un studiu efectuat in laboratoarele unui institutut de cercetari tailandez arata ca obligeana are puternice efecte antibiotice, distrugand in mod special E.Coli si stafilococul auriu. Se administreaza sub forma de tinctura, cate o lingurita de 4-6 ori pe zi, in cure de 24 de zile.
Candidoza bucala si cea digestiva – o lingurita rasa de pulbere de obligeana se mesteca indelung si apoi se inghite pe stomacul gol. Se iau doua asemenea doze pe zi, pe o perioada de 14 zile. Este un tratament mai putin cunoscut, dar eficient, obligeana demonstrand efecte terapeutice comparabile cu cele ale medicamentului de sinteza Amphotericin B, recomandat adesea contra acestei afectiuni.
Utilizari externe ale radacinii de obligeana.Intarirea gingiilor (in parodontoza) – se mesteca incet radacina de obligeana maruntita, asa incat principiile active extrase de saliva sa ramana cat mai mult timp in contact cu gingiile. In mod oarecum surprinzator, acest tratament s-a dovedit a fi eficient si pentru cei care vor sa se lase de fumat, deoarece planta da un gust neplacut fumului de tigara si diminueaza nevoia de nicotina.
Dureri de cap si migrena – se aplica o cataplasma: pulberea fin macinata se amesteca cu apa pana se formeaza o pasta care se inveleste in tifon si se fixeaza pe frunte si ceafa. Poate inlocui tratamentul intern, cand e greu suportat.
Reumatism – se face o cataplasma in felul descris mai sus, care se aplica pe locul afectat. Deasupra se pune o bucatica de nailon, pentru a impiedica evaporarea, si o sticla cu apa calda (fierbinte chiar), pentru a incalzi tesuturile, a reduce durerea si a favoriza o preluare mai rapida a principiilor active prin piele.
Sinuzita – se prizeaza pe nas praful fin de radacina de obligeana. Adesea, aceasta procedura provoaca stranutul si ajuta la eliminarea secretiilor in exces de pe caile respiratorii superioare. De asemenea, acest tratament are efecte antibacteriene directe asupra sinusurilor si asupra cailor nazale.
Limba cerbului
Navalnicul se recomanda in diaree, febra si diureza scazuta. In medicina traditionala romaneasca, navalnicul se mai foloseste intern in bolile de plamani, impotriva tusei si degajarea cailor respiratorii, datorita efectului expectorant.
Rizomul mărunțit se leagă la răni, furuncule, erizipel, dureri de urechi. Frunzele fierte în lapte sau apă se administrează în tuberculoză și boli ale splinei. Rizomul fiert în rachiu se administrează contra herniei. Ceaiul din frunze se administrează în boli de rinichi și contra febrei. Planta fiartă se foloseste pentru regenerarea părului (prin masaj la rădăcină).
Părintele Arsenie Boca a recomandat unei credincioase care se afla la Mănăstirea Drăgănescu pentru piatră la fiere să nu se opereze și să bea ceai de Limba cerbului, împreună cu coajă de portocală timp de 2-3 luni, băut în loc de apă. Piatra se zdrobește pe cală naturală.
Merisorul
Prevenirea bolilor este una dintre "specialitatile" Merisorului. Vreme de secole, el a fost folosit profilactic de catre populatiile din Suedia, Rusia, Finlanda, zone nordice in care clima extrem de aspra nu permitea cresterea si, ca atare, consumul altor vegetale. Prin urmare, Merisorul a putut fi probat in timp, demonstrand o capacitate exceptionala de prevenire a unor boli din cele mai diverse, asa cum vom vedea in continuare:
Infectii urinare – un studiu facut in Finlanda, sub conducerea profesorului universitar dr. Tero Kontiokari, a demonstrat ca Merisorul, administrat de 5 ori pe saptamana, vreme de macar 3 luni, duce la o reducere semnificativa a incidentei cistitelor bacteriene. In studiul finlandez, facut pe 150 de femei care sufereau de cistita recidivanta, tratamentul cu Merisor a fost asociat cu un alt remediu stimulent imunitar, si anume iaurtul Bifidus, cele doua remedii actionand perfect in tandem. Se tin cure usoare cu Merisor, in timpul carora se iau 3 comprimate pe zi, vreme de 5 zile pe saptamana, iar suplimentar se consuma zilnic minimum 250 ml de iaurt Bifidus.
Calculoza renala (pietre la rinichi) – un studiu american realizat in 2006 arata ca administrarea extractului de fructe de merisor si consumul a minimum 2 litri de apa pe zi reduce cu pana la 60% riscul aparitiei diferitelor tipuri de litiaza renala. Explicatia acestei actiuni consta in efectul diuretic si antiinflamator renal al fructelor merisorului. Extractul de fructe de merisor se gaseste in comprimate, din care se iau cate 4 pe zi, in cure de 10 saptamani, urmate de alte 10 saptamani de pauza.
Ateroscleroza – se iau cate 4 comprimate de merisor pe zi, in cure de 3 luni, urmate de 1-2 luni de pauza. Aceasta planta are efect antioxidant puternic, impiedicand depunerea lipidelor pe vasele de sange si formarea placilor de aterom. Studii in curs de desfasurare indica si o actiune favorabila a merisorului in metabolismul lipidelor. Este semnificativ faptul ca in zonele nordice ale Europei, unde pe timpul sezonului rece (care dureaza 8 luni!) se consuma multe grasimi animale, incidenta bolilor cardiovasculare este, totusi, la un nivel acceptabil, in conditiile in care merisorul este printre putinele, daca nu unicul remediu vegetal folosit in profilaxia acestor boli.
Viroze respiratorii – cateva comprimate de merisor supte atunci cand simtim primele senzatii de iritatie la nivelul gatului sau al cailor respiratorii superioare pot pune "pe fuga" o infectie gripala iminenta. Studiile de laborator arata o puternica actiune antivirala a frunzelor de merisor, care blocheaza replicarea virusilor.
Tratamente interne
Nefrita, pielita – se administreaza tinctura de merisor, cate o lingurita diluata intr-un pahar de apa (200 ml), de 4-6 ori pe zi, in cure de 30 de zile, urmate de 10 zile de pauza. Inainte cu 10 minute de a lua fiecare doza de tinctura, veti lua si un varf de cutit de bicarbonat, pentru alcalinizarea urinei. Suplimentar, se recomanda si un tratament extern cu merisor, si anume, baile de sezut. Intr-un lighean cu apa fierbinte se adauga 1-2 litri de infuzie combinata de merisor, regland temperatura apei, asa incat sa fie cat de calda puteti suporta. Baia de sezut dureaza 10-20 de minute, apoi se va ramane la caldura vreme de macar o ora. Principiile active ale frunzelor de merisor, asimilate de organism pe cale interna si externa, au un puternic efect antibacterian, antiviral si antimicotic, fiind utile in tratamentul aproape al tuturor formelor de infectii reno-urinare. Un studiu chinez, publicat in 2001, arata ca acest tratament este util si ca adjuvant la terapia medicamentoasa a uretritelor rezistente la antibiotic.
Adjuvant in calculoza urinara – doua categorii de principii active din componenta frunzelor si a fructelor de merisor (flavonoidele si saponinele) au o puternica actiune diuretica, "spaland" rinichii de microlitiaza si fiind un bun ajutor pentru eliminarea calculilor maruntiti in prealabil. Se recomanda tratamentul cu tinctura de merisor, din care se iau cate 6 lingurite pe zi, diluate in apa, in cure de minimum 3 saptamani.
Diaree – taninurile prezente in frunzele merisorului au o puternica actiune antibacteriana la nivelul intestinului si, totodata, au o actiune astringenta, care normalizeaza tranzitul intestinal. Ca tratament de urgenta al diareelor acute se ia o doza de soc de 6 comprimate de merisor, dupa care se iau cate doua comprimate, de trei ori pe zi, pana la disparitia simptomelor. Acest tratament este si un bun adjuvant in cazul enterocolitelor si al sindromului colonului iritabil.
Guta – se face o cura de 12 saptamani, timp in care se administreaza cate 6 lingurite pe zi din combinatia de tinctura de frunze de merisor si de fructe de Ienupar (Juniperus communis), amestecate in proportii egale. Cele doua plante au calitatea de a mobiliza ureea din tesuturi si de a o elimina prin urina, rezultatele tratamentului fiind remarcabile. Sub actiunea acestui remediu diuretic, antiinflamator si depurativ, crizele de guta se raresc, inflamatia articulatiilor dispare treptat, acestea recapatandu-si in buna masura mobilitatea.
Tuse – se iau cate 4 comprimate de merisor pe zi, care se sug, pana la dizolvarea completa, actionand astfel la nivelul cailor respiratorii. Nu se inghit imediat. Suplimentar, se face de 3 ori pe zi gargara cu infuzie combinata de merisor. Acest tratament are efecte antiinflamatoare, antibiotice si antivirale la nivelul gatului, ajuta la eliminarea secretiilor suplimentare de la nivelul cailor respiratorii (are efect expectorant).
Hemoragii menstruale abundente – din prima zi a ciclului menstrual se iau cate 6 comprimate de merisor pe zi, pana la oprirea completa a hemoragiei. Datorita actiunii astringente a taninurilor din frunzele acestei plante, hemoragia este redusa considerabil, la fel ca si senzatiile neplacute de balonare, greutate in bazin etc. Administrarea merisorului in cazul hipermenoreei poate injumatati durata ciclului menstrual si reduce starile de slabiciune, anemie, devitalizare.
Tratamente externe
Placa bacteriana bucala – in fiecare seara, se fac vreme de cinci minute clatiri succesive ale gurii, cu o cana de infuzie combinata de merisor. Studii facute in Elvetia arata ca principiile active din componenta frunzelor acestei plante distrug bacteriile care creeaza pelicula ("placa") ce se formeaza pe dinti si pe gingii si care favorizeaza imbolnavirea acestora. Tratamentul cu merisor se face dupa spalatul pe dinti si este o alternativa naturala la apele de gura care contin substante sintetice.
Gingivite, stomatite – actiunea antibiotica a merisorului contra unor microorganisme care produc aceste afectiuni, cum ar Streptococcus oralis, Porphyromonas gingivalis sau Prevotella intermedia, recomanda in mod special merisorul in aceasta categorie de afectiuni. Se fac de 3-4 ori pe zi clatiri ale gurii cu infuzie combinata de frunze de merisor, tinand cat mai mult timp lichidul in gura. merisorul nu doar ca ajuta la eliminarea infectiilor la nivelul mucoasei bucale, dar are si efect antiinflamator si cicatrizant.
Un tratament extraordinar contra Helicobacter Pylori
Aceasta bacterie este responsabila de peste 40% dintre cazurile de gastrita si de ulcer, dar si de alte afectiuni mai grave, cum ar fi anumite forme de cancer, mai ales ale stomacului si ale esofagului. Din pacate, tot mai adesea, tratamentele cu antibiotice de sinteza nu reusesc singure sa elimine acest microorganism, devenit foarte rezistent la medicamente. Iata ca vine un ajutor din partea medicinii naturale. Este vorba de un studiu facut la Universitatea de Medicina din Massachusetts, Statele Unite, in care au fost asociate cu succes doua plante exceptionale in tratarea infectiilor produse de bacteria Helicobacter pylori, si anume: merisorul si sovarvul (Origanum vulgaris), o iarba de leac romaneasca despre care vom vorbi cat de curand in paginile revistei. Cele doua plante fac un tandem extraordinar in inhibarea acestei bacterii, care devine mult mai vulnerabila la tratamentul cu antibiotice clasice. Asadar, in paralel cu tratamentul medicamentos prescris de medic, se face o cura cu comprimate de merisor si de sovarv (il gasim si sub denumirea de oregano). Se iau cate 8 comprimate din fiecare planta pe zi, in patru reprize, pe o perioada de timp de 14 zile. De regula, tratamentul cu merisor si sovarf este bine sa inceapa cu macar cinci zile inaintea tratamentului cu antibiotice si sa continue alte trei zile dupa incheierea administrarii acestora.
Mesteacanul
Mesteacanul este utilizat cu succes in hipercolesterolemie, unul din efectele sale principale fiind acela de a actiona atat la nivel hepatic cat si biliar si intestinal, avand ca urmare scaderea colesterolemiei crescute si readucerea la normal a concetratiei de colesterol in sange;
Actioneaza la nivel intestinal avand efect detoxifiant pe flora locala (dar si general) fiind util in combaterea constipatiei. Accelereaza secretiile gastrice si amelioreaza digestia;
Este un puternic diuretic, reducand edemele si detoxifiind organismul (atentie, poate duce la deshidratare);
Pentru ca reduce colesterolemia si este diuretic mesteacanul are si efecte antihipertensive, scazand usor tensiunea arteriala;
Este un bun calculolitic, dizolvand calculii mici biliari si prevenind sau ameliorand litiaza biliara;
Bun antiinflamator, inclusiv articular;
Prezinta beneficii in guta;
Accelereaza detoxifierea organismului prin intensificarea transpiratiei, mai ales in caz de efort fizic;
Este util in litiaza renala dar si in infectiile renale (cistite, nefrite etc);
Avand efecte dezinfectante, este util in infectiile digestive, bacteriene sau parazitare (atentie, a nu se folosi ca tratament exclusiv);
Diabet, scazand usor glicemia;
Reumatism;
Guta;
Afectiuni respiratorii: raceala, guturai, bronsita etc.;
Boli hepatice si ascita;
Tonic capilar, accelerand cresterea parului;
Este un bun regenerant al plagilor, accelerand vindecarea si se foloseste pentru aceste efecte in amestec cu arnica si coada soricelului (in proportii egale).
Stanjenelul de balta
Rizomii stanjenelului de balta sunt folositi ca remediu naturist. Acestia contin tanin, proantociani si irisina si au proprietati astingente, antimicrobiene si cicatrizante. De asemena, extractul si unguentul de rizomi de Iris pseudacorus sunt recomandate in tratamentul ulcerului varicos.
In medicina antica, Iris pseudacorus era considerat un remediu pentru o multitudine de probleme de sanatate, printre care se numara tusea, convulsiile, durerea de dinti, diareea si crampele abdominale. De asemenea, stanjenelul de balta era folosit ca antidot pentru otrava. In plus, florile sale erau utilizate la fabricarea unor vopseluri galbene, iar rizomii, la crearea unora negre.
Stanjenelul de balta este folosit, in prezent, si la tratarea apelor in anumite regiuni, intrucat are proprietatea de a absorbi prin radacini metalele grele din apa
S-a constatat ca florile si frunzele acestei plante contin vitamina C.
Radacina aromatica este folosita in cosmetica si in industria parfurilor, sau pentru obtinerea unor lichioruri.
Ca planta medicinala radacina stanjenelului este folosita pentru tratarea durerilor deoarece are proprietati analgezice. Cu ani in urma, copiii care aveau dureri de dinti mestecau radacina de stanjenel pentru ameliorarea durerilor.
Pulberea, decoctul si tinctura de radacina sunt folosite in tratarea unor afectiuni ale cailor respiratorii (tuse, raguseala) deoarece au propietati diuretice, emoliente si expectorante.
Stanjenelul este cultivat ca planta ornamentala in gradini, parcuri, in ghivece pe terase, sau creste pe malurile lacurilor si iazurilor.
CAPITOLUL III
MATERIALE SI METODE DE LUCRU
Studiul s-a facut in unitatea noastra I.F.GAVRA V.DANIEL,unde se pregateste 15 tipuri de ceaiuri,15 tipuri de tincturi, 2 tipuri de alifii, 2 tipuri de sirop, 1 tip de vin de coacaza.
Pentru aceste produse se folosesc: radacina de la stanjenel de balta, obligeana, valeriana, tataneasa, untu pamantului, etc, florile; galbenele, napraznic, paducel, tei, sunatoare, papadie, etc, frunzele de la merisor, mesteacan, afin, limba cerbului, napraznic,etc.
3.1 Materialul pentru prepararea acestor produse
– Radacini: tataneasa, radacina de lemn dulce, patlagina, de brusture, obligeana, valeriana, stanjenel de balta, osu iepurelui, cicoare, etc,
– Frunze: afin, limba cerbului, merisor, mesteacan, alun, maru lupului, frunza de nuc, anghinari, busuioc, frasin, patlagina, salvie, etc,
– Flori: galbenele, salcam, paducel, sunatoare, coada soricelului, tei, lavanda, musetel, ciubotica cucului, soc, etc,
– Planta intreaga: ghimpe, cimbrisor, cicoare, cimbru, coada calului, coada soricelului, papadie, pelin, plamanarica, pufulita cu flori mici, roinita, rostopasca, talpa gastii, sunatoare, sulfina, splinuta, sovarf, scai vanat, cretusca, cretisoara, etc,
-Scoarta: crusin, salcie, stejar,
– Muguri: pin, brad.
Retetele sunt pastrate din strabuni pana in zilele noastre.
In afara de materialul prim se mai foloseste si material auxiliar care este: apa, alcool, ceara, ulei, untura.
3.2. Metode folosite pentru prepararea produselor
Metodele de prelucrare sunt stabilite de organele de control.
3.2.1. Colectarea plantelor
Plantele sunt culese de pe dealuri, munti si campii, ele nu trebuie sa fie poluate de oameni si masini. Plantele sunt culese de noi, avand grija sa evitam locurile circulate de masini.
3.2.2. Uscarea
Fig.3.1
Uscarea plantelor se face in locuri special amenajate.
Locul unde se usuca plantele trebuie sa fie dotat cu site speciale si sa fie prevazut cu sistem de aerisire.
3.2.3. Prepararea plantelor
Fig.3.2
Camera unde se prepara produsele noastre este dotata cu: masa unde se impacheteaza produsele,avem ceaun pentru prepararea alifiilor,butoaie de inox care se folosesc la macerarea tincturilor,avem si gradometru care se foloseste la gradarea alcoolului.
3.2.4. Ambalarea (fig.3.2)
Ambalarea produselor se face intr-o camera utilata cu o masa.
3.3.5. Depozitarea
Fig.3.3
.
Depozitarea plantelor se face intr-un loc special amenajat, camera trebuie sa aiba rafturi si sa aiba un sistem de aerisire.
Rafturi pentru produse finite
Fig.3.4
SCHEMA PROCESULUI TEHNOLOGIC DE PRODUCTIE
Fig.3.5
CAPITOLUL IV
REZULTATELE ANALIZELOR LA PRODUSELE OBTINUTE
4.1. Analiza unui ceai obtinut
Ceaiurile sunt preparate din: radacini, frunze, flori.
O sa enumeram cateva dintre retetele de ceaiuri ale firmei noastre I.F.GAVRA V.DANIEL VIOREL, care sunt pastrate din strabuni.
Ceai pentru boli de fiere,ficat,pancreas,hepatoprotector
Fig.4.1
Plante componente; filimica (parti aeriene), coada soricelului (parti aeriene), sunatoare (parti aeriene), rascoace (parti aeriene), napraznic (parti aeriene), rostopasca (parti aeriene), limba cerbului (frunza), sovarv (parti aeriene), rachitan (parti aeriene), tincture (radacina), unguras (parti aeriene), anghinare ,alun (frunza).
Ceai pentru diabet, pancreas
Fig.4.2
Continut: afin (frunze), dud (frunze), teci fasole (teci), salvie de camp (parti aeriene), nuc (frunza), mesteacan (frunza), alun (frunza), menta (frunza), coada calului (parti aeriene), cicoare (parti aeriene).
Ceai pentru prostate,adenoma,infectii urinare,cistite,litiaza urinara
Fig.4.3
Continut: pufulita cu flori mici (parti aeriene), ghimpe (parti aeriene), branca ursului (parti aeriene), napraznic (parti aeriene), coada soricelului (parti aeriene), galbenele (flori), musetel (flori), coada calului (parti aeriene), urzica moarta cu flori, galbene (parti aeriene), mesteacan (frunze), fenicol (frunze), urzica (parti aeriene), urzica (frunza) moarta cu flori albe (parti aeriene).
Ceai pentru tensiune
Fig.4.4
Continut: tei (flori), paducel (flori), talpa gastii (parti aeriene), traista ciobanului (parti aeriene), coada calului (parti aeriene), mesteacan (frunze), alun (frunze), troscot (parti aeriene), sovarv (parti aeriene), ciubotica cucului (floarea), hamei (fructul), odolean (radacina), ventrilica (parti aeriene), cimbrisor (parti aeriene).
Ceai pentru stomac, ulcer duodenal, umflari, balonari, colite, constipatie, eliminarea toxinelor, intestine
Fig.4.5
Continut: sunatoare (parti aeriene), filimica (partiaeriene), tintaura (radacina), papadie (parti aeriene), napraznic (parti aeriene), menta (frunza), musetel (flori), cimbrisor (parti aeriene), coada calului (parti aeriene), coada soricelului (parti aeriene), branca ursului (parti aeriene), urzica (frunza), sovarav (parti aeriene).
Ceai pentru boli ginecologice, scurgeri vaginale, chist, fibrom, infectii
Fig.4.6
Continut: napraznic (parti aeriene), cretisoara (parti aeriene), zmeur (frunze), galbenele (flori), coada soricelului (parti aeriene), traista ciobanului (parti aeriene), urzica moarta (parti aeriene) ,urzica (frunza), alun (frunze), salvie de camp cu flori mov (flori), coada calului (parti aeriene), salcam (flori).
Ceai pentru raceala, gripa, plamani, tusa, bronsita, astm, raguseala
Fig.4.7
Continut: cimbrisor (parti aeriene), papadie (parti aeriene), patlagina (parti aeriene), scai vanat (parti aeriene), musetel (flori), sovarv (parti aeriene), urzica (frunza), tei (flori), potbal (parti aeriene), menta, (frunze), nalba (parti aeriene), trei frati patati (parti aeriene).
Buletin de analiza
Continutul probei: sunatoare (partea aeriana), salcam (flori), galbenele (flori), tintaura (partea aeriana), solovarv (partea aeriana), roinita (frunze), obligeana (rizom), coada soricelului (partea aeriana), izma (frunze), coada calului (partea aeriana), cimbrisor (partea aeriana), angelica (radacini), gentian (radacini), zmeur (frunze), nalba mare (radacina), patlagina (frunza), musetel (flori), busuioc (partea aeriana).
Rezultatele determinarii umiditatii, a cenusei totale si insolubila
Tabelul 4.1
Se observa ca umiditatea pentru ceaiul hepato-biliar este de 9.05%, iar cenusa totala de 7.40% si cenusa insolubila in HCL 10%,este de 1.84.
Determinarea masei uscate si a umiditatii la unele plante
Tabelul 4.2
Substanta uscata la plantele studiate este cuprinsa intre 15%, fiind limba cerbului si 30% obligeana, iar celelalte plante avand masa uscata cuprinsa intre 20-25%.
Umiditatea plantelor studiate este cuprinsa intre 70%, fiind obligeana si 85%, fiind limba cerbului.
4.2 Analiza unei tincturi obtinute
Tincturile sunt preparate din alcool de 36 de grade si planta medicinala.
Va vom da cateva exemple de tincturi preparate de noi.
Tinctura de bitter suedez
Contine: gentian (radacina), fenicul (fruct), tintaura (parti aeriene), turita mare (parti aeriene), salcam (flori), troscot (parti aeriene), rabarbar (radacini), cimbrisor de camp (parti aeriene), sunatoare (parti aeriene), salvie (frunze), lemn dulce (radacini), papadie (radacini), afin (frunze), branca ursului (flori), urzica (frunze), paducel (flori si frunze), valeriana (radacini), roinita (frunze), trifoi rosu (flori), merisor (frunze), rasina de brad, dafin (frunze), scortisoara, ienupar (fructe), anpelica (radacini), menta (frunze), ciubotica cucului (radacini), hamei (cornuri), tei (flori), extrase cu solvent hidroalcoolic obtinut din alcool etilic rafinat de origine agricola si apa potabila.
Buletin de analiza la bitteru suedez.
Continutul probei: gentian (radacina), fenicul (fruct), tintaura (parti aeriene), aloe vera (frunze), turita mare (parti aeriene), salcam (flori), troscot (parti aeriene), frasin (frunze), rabarbar (radacini), cimbrisor de camp (parti aeriene), sunatoare (parti aeriene), salvie (frunze), lemn dulce (radacina), papadie (radacina), afin (frunze), branca ursului (parti aeriene), urzica (frunze), paducel (parti aeriene), valeriana (radacina), roinita (frunze), trifoi rosu (flori), merisor (frunze), rasina de brad, dafin (frunze), scortisoara, ienupar (fructe), angelica (radacini), menta (frunze), ciubotica cucului (radacini), hamei (conuri), tei (flori), extrase cu solvent hidroalcoolic obtinut din alcool etilic de origine agricola si apa potabila.
Analiza bitterului suedez.
Tabelul 4.3
Tinctura de obligeana
Fig.4.8
Contine: obligeana (radacini).
Tinctura de branca ursului si napraznic
Fig.4.9
Contine: branca ursului (parti aeriene), napraznic (parti aeriene).
Tinctura de prostata
Fig.4.10
Contine: pufulita cu flori mici (parti aeriene), ghimpele (parti aeriene).
Tinctura de diabet-vedere
Fig.4.11
Contine: afin (frunze), silur (parti aeriene), brusture (radacina).
Tinctura de merisor si mesteacan
Fig.4.12
Contine: merisor (frunze), mesteacan (frunze).
4.2.1. Alifii
Alifiile se prepara din ulei sau untura,ceara si planta medicinala.Noi facem doua feluri de alifii:
-alifie de untul pamantului care contine untul pamantului radacina.
-alifie de galbenele, tataneasa, marul lupului si spanz(fig.4.13)
Fig.4.13
Contine: untu pamantului (radacina), galbenele (flori), tataneasa (radacina), maru lupului (planta aeriana), spanz (radacina).
4.3 Sirop de muguri de pin
Siropurile sunt preparate din apa, zahar si planta medicinala.
Fig.4.16
Noi preparam mai multe tipuri de siropuri, dar cel mai cunoscut sirop preparat de noi este siropul de muguri de pin.
Reteta proprie:la un kg de muguri se pune un kg de zahar siun litru de apa,apoi se pune la fiert,dupa care de lasa sa se odihneasca o zi,dupa care se pune din nou la fiert pana ce se face ca si o gelatin.
4.2.3. Vin de coacaza neagra
Fig.4.15
Vinul de coacaza neagra este preparat din apa, zahar.
Reteta proprie
La un kg de coacaza neagra se pune 1 kg de zahar si 3 litri de apa.Coacaza cu zaharul se lasa la macerat timp de 6 saptamani,dupa care se pune apa si se mai lasa inca doua saptamanila macerat.
CAPITOLUL V
FOLOSIREA PRODUSELOR SI CALCULUL ECONOMIC 2011-2013
5.1 Studiul folosirii produselor 2011-2013
In urma analizei folosirii produselor pe anul 2011 a rezultat faptul ca cele mai bine vandute produse au fost tincturile si ceaiurile, respective 5% vinuri si cele mai multe vanzari de 45% tincture.(fig.5.1).
Fig.5.1
In urma urma raportului pe anul 2012 a rezultat faptul ca cele mai bine vandute produse au fost ceaiurile si tincturile.(fig.5.2),cu 10% vanzari la vinuri,cu 40% ceaiuri,iar alifiile,siropurile si tincturile sunt cuprinse intre aceste procente.
Fig.5.2
In urma raportului pe anul 2013 a rezultat faptul ca cele mai bine vandute produse au fost tincturile si ceaiurile(fig.5.3),valori cuprinse intre 47-23%.
Fig.5.3
Analiza vanzarii produselor pe 2011-2013
Tabel 5.1
In urma tabelului 5.1 rezulta ca cel mai bine produs vandut intre anii 2011-2013 sunt tincturile cu 112%,urmat de ceaiuri cu 88%,iar produsul cel mai slab vandut este vinul de coacaza neagra cu26%.
5.2 Calculul economic pe 2011-2013
Investitia
In anul 2011 s-a investit 7000 de lei.
In anul 2012 s-a investit 8500 de lei.
In anul 2013 s-a investit 9500 de lei.
Venitul
In anul 2011 am avut un profit de 14000 de lei.
In anul 2012 am avut un profited 17000 de lei.
In anul 2013 am avut un profit de 19000 de lei.
Profitul
In anul 2011 profitul a fost de 7000 de lei.
In anul 2012 profitul a fost de 4250 de lei.
In anul 2013 profitul a fost de 9500 de lei.
Calculul economic al produselor 2011-2013
Tabel 5.2
Din calculul economic al produselor pe 2011-2013 rezulta ca profitul cel mai mare la avut anul 2013 cu valoarea de 9500 lei, iar cel mai mic profit a fost in anul 2012 fiind de 4250 lei, cu mai putin de jumatate fata de anul 2013.
CONCLUZII
Din cele mai vechi timpuri, omul a folosit pentru existenta sa resursele naturale, provenite din lumea vegetala si animal. Pe parcursul a numeroase generatii care s-au succedat, el a reusit sa identifice pe langa plantele comestibile si pe cele care aveau efecte benefice pentru sanatatea sa,precum vindecarea ranilor,a bolilor,precum si pe cele toxice.
In zilele noastre pe glob, circa jumatate din produsele farmaceutice au la baza plante medicinale sau au in compozitia lor principii active extrase din plante, fiind folosite la tratarea unor boli grave de inima, stomac, sistem nervos etc. La acestea se adauga si produsele utilizate la prepararea ceaiurilor si in diverse industrii (alimentara, parfumerie si cosmetica, a sapunurilor etc). Se apreciaza ca la scara mondiala se folosesc astazi in fitoterapia popular ”culta” circa 20.000 de specii de plante medicinale si aromatice, din care mai utilizate sunt circa 300 de plante in toata lumea.
Tara Beiusului, leagan de cultura si civilizatie este asezat pe cursul superior al Crisului Negru strajuita fiind de culmile inpadurite ale muntilor Bihorului.Astfel descrisa tara Beiusului si-a format de-a lungul veacului o cultura specifica, proprie, o arta traditionala originala, mestesuguri specializate pe ramuri si sate, configurand o civilizatie timpurie, parte din frumoasa tara a romanilor.
Cea mai cunoscuta zona a tarii Beiusului una dintre cele mai dezvoltate comuna este comuna Buntesti, sat Poienii de Jos, renumita cu traditie pe tara inca de pe vremea regelui Ferdinand.
Treptat zona comunei Buntesti a ajuns sa fie cunoscuta in intreaga tara cat si-n strainatate cu ajutorul”buruienarilor”din Poienii de Jos,care au pastrat cu sfintenie traditia de recoltare,valorificare a plante medicinale.
Din tabelul 4.1 se observa ca umiditatea pentru ceaiul hepato-biliar este de 9.05%,iar cenusa totala de 7.40% si cenusa insolubila in HCL 10%,este de 1.84.
Substanta uscata la plantele studiate este cuprinsa intre 15%,fiind limba cerbului si 30% obligeana,iar celelalte plante avand masa uscata cuprinsa intre 20-25%.
Umiditatea plantelor studiate este cuprinsa intre 70%,fiind obligeana si 85%,fiind limba cerbului.
In urma analizei folosirii produselor pe anul 2011 a rezultat faptul ca cele mai bine vandute produse au fost tincturile si ceaiurile, respective 5% vinuri si cele mai multe vanzari de 45% tincture.(fig.5.1).
In urma urma raportului pe anul 2012 a rezultat faptul ca cele mai bine vandute produse au fost ceaiurile si tincturile.(fig.5.2),cu 10% vanzari la vinuri,cu 40% ceaiuri,iar alifiile,siropurile si tincturile sunt cuprinse intre aceste procente.
In urma raportului pe anul 2013 a rezultat faptul ca cele mai bine vandute produse au fost tincturile si ceaiurile(fig.5.3),valori cuprinse intre 47-23%.
In urma tabelului 5.1 rezulta ca cel mai bine produs vandut intre anii 2011-2013 sunt tincturile cu 112%,urmat de ceaiuri cu 88%,iar produsul cel mai slab vandut este vinul de coacaza neagra cu26%.
Plantele medicinale sunt armele esentiale ale medicinii naturiste. Datorita efectelor medicinale pe care unele plante s-au dovedit a le avea, oamenii le-au ales in scopul de a vindeca sau macar ameliora diverse afectiuni. Natura se afla intr-o continua schimbare, unele specii dispar, altele se nasc si unele strabat timpul dar dovezile lasate de stramosii nostrii nu vor disparea niciodata.
BIBLIOGRAFIE
Dicționar plantelor de leac, Editura Călin, București, 2008, ISBN 978-973-7661-08-1
Milea Preda, Dicționar dendrofloricol, Editura Științifică și Enciclopedică , București, 1989 ISBN 973-23-0033-4
Gheorghe Mohan Atlasul plantelor medicinale din Romania,2003
Maria Sandor Tehnologia si controlul materiilor prime sivegetale,2013
Gheorghe Mohan Tratarea bolilor cu plante medicinale-2007
Muntean L.S.si colab. Plante medicinale si aromatice, 2003
Marin Popescu Galeno Terapia.Vindecarea bolilor prin ierburi 2011
Eric Favre Fitonutritie si fitoterapie(secrete din natura pentru viata de zi cu zi),2005
Marian Nita Afectiunile vascularesi plantele medicinale,2013
Dorin Dragos Fundamentele medicine natural partea doua-Vindecarea sufletului si a trupului prin plante,2007
Temelie Mihaela Enciclopedia plantelor medicinale cultivate din Romania,2009
R.Radulescu,F.Matei Plantele medicinale
Gheorghe Valentin Roman Cultura plantelor medicinale si aromatice in sistem ecologic,2008
www.romedic.ro
www.formula-as.ro
awww.stilfeminin.ro
www.eva.ro
www.plantemedtodor7.ucoz.ro
www.daciccool.ro
BIBLIOGRAFIE
Dicționar plantelor de leac, Editura Călin, București, 2008, ISBN 978-973-7661-08-1
Milea Preda, Dicționar dendrofloricol, Editura Științifică și Enciclopedică , București, 1989 ISBN 973-23-0033-4
Gheorghe Mohan Atlasul plantelor medicinale din Romania,2003
Maria Sandor Tehnologia si controlul materiilor prime sivegetale,2013
Gheorghe Mohan Tratarea bolilor cu plante medicinale-2007
Muntean L.S.si colab. Plante medicinale si aromatice, 2003
Marin Popescu Galeno Terapia.Vindecarea bolilor prin ierburi 2011
Eric Favre Fitonutritie si fitoterapie(secrete din natura pentru viata de zi cu zi),2005
Marian Nita Afectiunile vascularesi plantele medicinale,2013
Dorin Dragos Fundamentele medicine natural partea doua-Vindecarea sufletului si a trupului prin plante,2007
Temelie Mihaela Enciclopedia plantelor medicinale cultivate din Romania,2009
R.Radulescu,F.Matei Plantele medicinale
Gheorghe Valentin Roman Cultura plantelor medicinale si aromatice in sistem ecologic,2008
www.romedic.ro
www.formula-as.ro
awww.stilfeminin.ro
www.eva.ro
www.plantemedtodor7.ucoz.ro
www.daciccool.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Indicatii Terapeutice ale Plantelor Medicinake (ID: 156928)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.