Independenta Bancilor Centrale

=== Independenta Bancilor Centrale ===

Cuprins

1.Conceptul de independență a băncii centrale pag.4

a.scurt istoric

b.componente

2.Independența – premisă a eficientei politicii monetare pag.5-6

3.Criterii de cuantificare a gradului de independență pag.6-8

4.Corelația între independența băncii centrale si indicatori specifici

pag. 9

5.Independența BNR pag.10-11

a. Independența BNR conform statutului

b. Independența in lumina aderării la U.E.

Anexă Statutul Băncii Naționale a României pag.12-14

Conceptul de independența a băncii centrale

Independența băncii centrale se poate defini ca situația in care guvernul nu deține nici o pârghie pentru a influența deciziile băncii centrale in ceea ce priveste politica monetara.

Scurt istoric

Autonomia băncii de emisiune s-a conturat in decursul anilor 1960-1980, marcată de niveluril e ridicate ale inflației si de multiplele șocuri financiare, pentru ca in prezent acest deziderat să fie urmărit de un număr tot mai mare de țări.

Dintre cele mai importante momente recente sunt :

-1998 independența Băncii Angliei ( care era o simpla agenție a Trezoreriei in sec. XX )

-1998 independența Băncii Japoniei ( autonomie operațională nu și legală , interzisă prin constituțtie )

-1999 constituirea BCE ( Banca Centrală Europenă prin insăși menirea si statul său confirmă tendința de a conferi o autonomie din ce in ce mai ridicată ).

Componente

Patru componente definesc in general caracterul independent al bancii :

independența statutara ; menționata in actul constitutiv, statul bancii, fara a fi însă dovada independenței reale

independența îm fixarea obiectivelor. Constă în îndeplinirea unui obiectiv major de politică monetara ( in general mentinerea stabilității interne si externe a monedei; un indice scazut al prețurilor ) si libertatea de a alege si utiliza insrumentele de politică monetară ( independență instrumentală )

independența financiară ; este data de independența bugetara căt si de în ce măsură îi este interzisă acordarea de credite sectotului public.

Independența bugetară este posibilă in măsura in care banca deține suficientă autonomie în determinarea veniturilor si cheltuielilor programate fară acceptul puterii politice. In aceeași măsură banca centrala este responsabilizată in acitivitatea sa aducand anual un raport in fața Parlamentului, acțiune care vine sa sporească credibilitatea sa interna.

independența personală ; ea apare prin statutul guvernatorului si a celorlalate persoane din conducere ( proceduri de numire și de demitere, durata mandatului, incompatibilități cu funcția )

2. Independența băncii centrale premisă a eficienții politicii monetare

Problema autonomiei sau independentei băncii centrale a fost indelung dezbătută : in ce măsură obiectivele bănci centrale trebuie indeplinite sub controlul Guvernului , ținând cont de faptul că emisiunea si politica monetară sunt,in mod primordial, probleme politice ?

Subordonarea față de guvern a băncii centrale este justificată prin coerența politicii economice , din care face parte politica monetară, alături de politica financiară și celelalte componenete.

Politica economică este indeplinită de guvern , guvern numit de partidul politic la putere , care partid s-s angajat în îndeplinirea acestei politici economice , prin programul său electoral. Din acest punct de vedere, s.ar purea că nu există nici un impediment in realizarea obiectivului de stabilitate a monedei nationale si stabiliatatea preturilor.

Experiența practică ne-a demonstrat insă, nu de puțin ori, că puterea politică a renuntat la realizarea acestor obiective pe termen lung din dorința de a obține o creștere economică pe termen scurt printr-o politică economică expansionistă, deci prin sacrificarea inflației, pentru a avea ce prezenta înainte de alegeri, în campanie, pentru a le câștiga.

Economia stimulată artificial, printr-o politică monetară expansionistă nejustificată, creează pentru mediul de afaceri un optimism nefast.

Iată de ce politicienii sunt interesați de o independență a băncii centrale față de Guvern, decât de dependență a acesteia. De exemplu un guvern are mai multe moitve față decât banca centrală de a trișa pentru a-și reduce datoria reală ( finanțarea deficitului bugetar prin emisiune bugetară ) sau sa stimuleze economia înaintea alegerilor.

Pentru ca banca centrală să reziste acestor presiuni ale guvernului de sacrificare o obiectivelor pe termen lung cu scopul obținerii onor avantaje pe termen scurt, ea terbuie sa fie independentă.

Primul pas in realizarea independenței ( depărtarea de puterea politică ) este stabilirea unui mandat al Guvernatorului si C.A. superior celui electoral. Această diferenta in durata mandatului este condiderată o garanție a îndeplinirii obiectivelor de politică monetara pe termen lung, cu toate că acestia nu pot fi ținuți in funcție numai pentru că nu intră in conflict cu autoritățile, servind astfel politic.

Creșterea independenței operationale si financiare a băncii centrale trebuie insoțită de preyentarea unui raport de activitate periodic Parlamentului.

Pe plan mondial tendinta este de creștere a independenței apreciată din mai multe puncte de vedere :

-forma de proprietate a capitalului social

-atributele legale a băncii centrale

-modul de numire a conducerii

-reprezentarea băncii in Guvern

Practica a demonstrat că băncile centrale cu un gard de independență mai mare au obținut rezultate mai bune in ce privește stabilirea inflației.

Putem vorbi oare de o independență totală ? Nu. Atât timp cât banca centrală împreună cu Guvernul trebuie sa realizeze politica economică. Există un anumit grad de independență care să contrapondereze activitatea guvernamentală în atingerea obiectivelor macroeconomice.

Independență „aparentă” sau „reală”

Atunci cand vorbim de autonomia băncii trebuie să luam in considerare si unele influențe mai putin oficiale dar cât se poate de reale :

-influența ocultă a oamenilor politici

-modul de remunerare a Guvernatorului

-durata si numirea mandatului Guvernatorului

-originea profesională a Guvernatorului

Toate acestea mentionate si o serie mai lungă de factori pot duce la discrepanță din ce in ce mai evidenta in unele cazuri intre independenta aparentă si cea de facto.

3.Criterii de cuantificare a gradului de independență

Există o multitudine de criterii de evaluare gradului de independenta , di ncare vom aminti doar cele mai importante :

Independența politica :

numirea de Parlament sau de către Guvern

durata mandatului Guvernatorului si a Consiliului de Administrație

reprezentarea in C.A. a Guvernului

autoritatea in formularea politicii monetare

stabilitatea prețurilor

prevederi despre conflictul posibil cu Guvernul

Independența economică :

facilităti de creditare a Guvernului

nivelul ratei de dobanda la care se realizaează creditarea Guvernului

Independența băncii centrale si efectele asupra economiei :

scadența creditelor acordate

participarea băncii pe piața de cipital

limitarea sumei acordate ca și credit Guvernului

stabilirea ratei de referință

implicarea băncii centrale in activitatea de supraveghere a activității bancare

Tabel nr. 1. Gradul de independență a băncilor centrale ( grupul țărilor dezvolate )

Eplicații . Toate aceste incercări de a măsura gradul de independență a bancilor centrale din diferite țări au un caracter empiric.Dar prin observări indelungate se pot trage unele concluzii : Germania se poziționează pe primul loc datorită faptului că Bundesbank-ului i s-a atribuit o independenta sporită ( numai să menționăm durata mandatului guvernatorului care este de 8 ani, înlăturănd astfel orice ingerinta politică ), SUA se poziționează printre țările cu o independență ridicată a băncii centrale si datorită masurii de a avea o durată de 14 ani pentru mandatul guvernatorului numit de Președintele SUA fără posibilitatea de revocare.

Problema depedenței băncii centrale față de stat si puterea politică se manifestă diferit de la o țară la alta, de la un sistem ecomonic la altul. Trebuie avut in vedere faptul că, in general, în acest sfârșit de secol, în multe țări dezvoltate, care au promovat o economie de piață, intervenția statului se manifestă diferit. Realitatea ne arată ceea ce teoria economică confirmă, că in majoritatea țărilor capitaliste nu avem de-a face cu o economie de piață pură, bazatăîn exclusivitate pe proprietate privată, in care concurența cerere-ofertă se manifestă perfect. Cu atât mai mult acest fenomen se manifestă și în sectorul bancar, mai ales in ceea ce privește pozițtia băncii centrale.

Banca centrală, in bună măsură , constituie acel organism prin care statul are posibilitatea să intervină in economie, să promoveze o anumită politică monetară si de credit.

Tabel nr. 2 . Independența băncilor centrale din țarile emergente.

4.Corelatia între independența băncii centrale si indicatori specifici

Relatia dintre gradul de independență si performanțelor economice există cu siguranță desi ele au fost observate în urma unor studii empirice. Independența este o condiție necesară dar nu și suficientă pentru realizarea echilibrului monetar ca premisă a echilibrului general al economiei iar cadrul legat de functionarea băncii de emisiune difera de la țară la țară.

Relatia între independența băncii si inflația. Se observă in urma studiilor că băncile cu un grad mai mare de autonomie servesc prin politica dusă in țările de origine la un nivel scăzut al inflatiei. Între cele două există o relație invers proporțională. Țări precum Germania , Japonia si SUA, cu un indicator al independenței ridicat , reușesc să obțină un procent de inflație scăzut. Alte țări, precum Spania cu un indice scăzut,au sacrificat obiectivul unei rate scăzute a inflatiei pentru obținerea unei creșteri economice rapide.

Dar acestă relatie nu este o regulă, in cazul Marii Britanii, acest lucru este evident . Banca de emisiune, care este considerată o parte a executivului, reușește sa dețină o inflatie relativ scăzută.

Relatia între independența băncii si rata de creștere anuală economică. Nu există constatări spectaculaose in această relație. Spania, cunoscuta pentru indicele mic de independență, are o creștere sustinută. Japonia din contră are o crestere maximă cu independență medie iar țăti cu o autonomie ridicată a băncilor centrale, precum SUA, Elveția și Germania, au avut o creștere relativ mică.

Băncile independente reusesc insă cu o mai mare ușurință să împiedice creșterea economică nefondată decât să o realizeze pe baze nefondate.

Relatia între independența băncii si deficitul bugetar. Este evident că in cazul băncilor independente, acestea din urmă reușesc incercării guvernului de a monetiza deficitele bugetare. Cazurile SUA, Germania și Elveția pe de o parte si Italia de cealaltă parte sunt evidente.

Concluzii. Independența băncii centrale este invers corelată cu nivelul inflatiei si cu deficitul bugetar; este corelată cu nivelul ratei șomajului, cu gradul de dezvoltare al sistemului financiar din țara respectivă dar nu si cu creșterea economică.

In analiza de mai sus s-au luat in calcul indicii economici din perioada 1970 – 1989.

5.Independența BNR

BNR, banca centrală a României, a fost concepută ca un organism al statului, functionând supravegheată de Parlament, si este mandatată să conducă politica monetară si de credit in scopul menținerii puterii de cumpărare a monediei naționale.

BNR este singura instituție de emisiune monetară si împrumutător ultim.

Obiectivul central presupune asigurarea autonomiei sale sub aspect functional si organic.

Problema independenței BNR a fost abordată incă din anul înfiițării sale 1880 si continuând pană la sfârșitul Primului Război Mondial.

Intre anii 1945 – 1989 asistăm la un proces de lichidare a sistemului bancar clasic, de transformări structurale si functionale, prin care se pun bazele unui sistem bancar etatist ce trebuia să rîspundă comandamentelor societății de tip socialist centralizat. Nu se poate vorbi in această perioadă de un sistem bancar care să poată promova o strategie monetară si de credit in num epropriu, ci de un sistem bancar fară coloană vertebrală, ce execută cu docilitate deciziile arbitrare emanate din sfera politică.

Insă din anul 1990 si până in zilele de azi BNR a pornit pe drumul ireversibil a independenței si a integrării în sistemul occidental bancar – ceea ce demonstrează si Statutul său adoptat in anul 2004.

a. Independența BNR conform statutului

În vederea îndeplinirii obiectivului fundamental BNR –ului i se va solicita punctul de vedre asupra actelor normative ale instituțiilor publice care privesc activitatea bancară, politica monetară, regimul valutar si datoria publică.

BNR colaborează cu autoritățile publice centrale si locale pentru indeplinirea obiectivelor sale.

La elaborarea proiectelor bugetelor administrației publice centrale BNR estre consultată in ce privește stabilirea conditiilor la împrumutarea sectorului public.

BNR răspunde in fața Parlamentului, prezentănd anual un raport care cuprinde principalele evolutii economice, monetare si valutare, orientările politicii monetare pentru anul viitor, bilantul anual și contul de profit si pierdere.

Guvernatorul si C.A. sunt numiti de parlament la propunerile comisiilor de specialitate ale Camerelo Parlamentului cu un mandat de 6 ani ( superior mandatului politic – pentru a evidentia clar independența si deci credibilitatea BNR ) cu posibilitatea innoirii ( cazul Guvernatorului BNR Mugur Isărescu cu mandate consecutive din 1990 iintrerupt pe o perioad ascurtă timp in care a fost premier )

Guvernatorul poate participa la ședințele Guvernului.

Insă după cum stim punctele slabe manifestate de BNR in anii tranziției nu pot fi ignorate. Creditele acordate sectorului de stat dar si privat cu garanția statului, care au determinat chair falimentul unor bănci comerciale, au dus l aconcluzia că BNR nu este independentă asa cum ar trebui față de Guvern, afectându.ise astfel credibilitatea.

b. Independența in lumina aderării la U.E.

Pentru România, problema independenței băncii centrale se pune atât prin prisma intenției declarate de trecere la strategia de politică monetară de țintire a inflațieicât si în contextul mai larg al aderării la U.E.

În Programul Național de Aderare elaborat in anul 2001 d ecțtre Guvernul Romîniei, se mentionează că țintirea directă a inflației este prima opțiune de strategie politică pe care BNR a avut-o in vedere pentru orizontul 2003-2004 , cu condițiile obținerii prealabile a unor câștiguri durabile în procesul dezinflației, susținute de odisciplină consecventă și coerentă a politicii macroeconomice.

În urma speratei viitoare aderări a României la U.E., BNR își va păstra o parte a autonomiei iar o parte o va ceda BCE si SEBC ( Sistemul European de Bănci nationale ) – organism bancar central independent ( prin statut fiindu-i interzisă ascultarea sau acceptarea oricărei instrucțuini din partea instituțiilor comunitare ).

SEBC se substiutie băncilor centrale in ceea ce privește politica monetară conform Tratatului de la Maastricht 1992.

Astfel, băncilor centrale, respectiv BNR i se cere acținarea in conformitate cu orientările și instucțiunile BCE, ce va stabili politica monetară comunitară.

BNR va fi reprezentat in conducerea BCE conform statutului si prin Guvernator va participa la luarea deciziilor de politică monetară.

Anexă

Legea privind Statutul Băncii Naționale a României

LEGEA nr.312 din 28 iunie 2004

– rezumat –

(Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.582 din 30 iunie 2004)

Banca Națională a României (BNR) este banca centrală a României, având personalitate juridică. Aceasta este o instituție publică independentă, cu sediul central în municipiul București și poate avea sucursale și agenții atât în municipiul București, cât și în alte localități din țară.

Obiectivul fundamental al BNR este asigurarea și menținerea stabilității prețurilor. Principalele atribuții ale BNR sunt:

elaborarea și aplicarea politicii monetare și a politicii de curs de schimb;

autorizarea, reglementarea și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, promovarea și monitorizarea bunei funcționări a sistemelor de plăți pentru asigurarea stabilității financiare;

emiterea bancnotelor și a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul României;

stabilirea regimului valutar și supravegherea respectării acestuia;

administrarea rezervelor internaționale ale României.

Totodată, BNR sprijină politica economică generală a statului, fără prejudicierea îndeplinirii obiectivului său fundamental privind asigurarea și menținerea stabilității prețurilor.

În îndeplinirea atribuțiilor, BNR și membrii organelor sale de conducere nu vor solicita sau primi instrucțiuni de la autoritățile publice sau de la orice altă instituție sau autoritate.

În cadrul politicii monetare pe care o promovează, BNR utilizează proceduri și instrumente specifice pentru operațiuni de piață monetară și de creditare a instituțiilor de credit, precum și mecanismul rezervelor minime obligatorii. Se interzice BNR achiziționarea de pe piața primară a creanțelor asupra statului, autorităților publice centrale și locale, regiilor autonome, societăților naționale, companiilor naționale și altor societăți cu capital majoritar de stat. BNR poate efectua pe piața secundară operațiuni reversibile, cumpărări/vânzări directe sau poate lua în gaj, pentru acordarea de credite colateralizate, creanțe asupra sau titluri ale statului, autorităților publice centrale și locale, regiilor autonome, societăților naționale, companiilor naționale și altor societăți cu capital majoritar de stat, instituțiilor de credit sau altor persoane juridice, poate efectua swap-uri valutare, emite certificate de depozit și atrage depozite de la instituții de credit, în condițiile pe care le consideră necesare pentru a realiza obiectivele politicii monetare.

De asemenea, se interzice Băncii Naționale a României creditarea pe descoperit de cont sau orice alt tip de creditare a statului, autorităților publice centrale și locale, regiilor autonome, societăților naționale, companiilor naționale și altor societăți cu capital majoritar de stat.

Banca Națională a României este unica instituție autorizată să emită însemne monetare, sub formă de bancnote și monede, ca mijloace legale de plată pe teritoriul României. Moneda națională este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul.

În cadrul politicii sale monetare și de curs de schimb, Banca Națională a României poate acorda instituțiilor de credit credite pe termene ce nu pot depăși 90 de zile, garantate cu, dar fără a se limita la:

titluri de stat provenite din emisiuni publice, prin remiterea lor în portofoliul Băncii Naționale a României, sau

depozite constituite la Banca Națională a României sau la alte persoane juridice agreate de Banca Națională a României.

BNR stabilește condițiile si costurile de creditare, deschide și operează conturi ale instituțiilor de credit, ale Trezoreriei Statului, ale caselor de compensare și ale altor entități, rezidente și nerezidente, stabilite prin reglementări ale Băncii Naționale a României.

Conducerea BNR este asigurată de un Consiliu de administrație, compus din nouă membri, iar conducerea executivă a BNR se exercită de către guvernator, prim-viceguvernator și de cei doi viceguvernatori. Membrii Consiliului de administrație al BNR, cu nominalizarea conducerii executive, sunt numiți de Parlament, pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului. În cazul descompletării Consiliului de administrație, completarea locurilor vacante se face pe funcția respectivă pe întreaga durată a mandatului. Revocarea din funcție a oricărui membru al consiliului de administrație se face de către Parlament, dacă acesta încetează să îndeplinească condițiile necesare pentru exercitarea atribuțiilor sale sau dacă se face vinovat de abateri grave.

Situațiile financiare ale BNR sunt întocmite conform principiilor și regulilor contabile prevăzute de standardele internaționale de contabilitate, aplicabile băncilor centrale, recunoscute de Banca Centrală Europeană și trebuie să cuprindă: bilanțul, contul de profit și pierdere și notele explicative. Acestea sunt supuse auditării de către auditori financiari, persoane juridice autorizate de Camera Auditorilor Financiari din România, selectați de către consiliul de administrație, pe bază de licitație.

La data de 31 decembrie 2004, capitalul actual al BNR (de 100 miliarde lei) se majorează la 300 miliarde lei și aparține în întregime statului.

Banca Națională a României este autorizată să colecteze date și informații statistice primare care sunt necesare pentru aducerea la îndeplinire a atribuțiilor sale legale, asigurând măsuri de protecție a datelor care se referă la subiecți individuali – persoane juridice sau fizice – date obținute direct sau indirect, din surse administrative sau din alte surse.

Membrii consiliului de administrație și salariații Băncii Naționale a României sunt obligați să păstreze secretul profesional asupra oricărei informații nedestinate publicării, de care au luat cunoștință în cursul exercitării funcțiilor lor, și nu vor folosi aceste informații pentru obținerea de avantaje personale, orice abatere fiind sancționată conform legii. Aceștia sunt obligați să păstreze secretul profesional și după încetarea activității în cadrul băncii, orice încălcare fiind sancționată în condițiile legii.

Bibliografie :

1.Veronel Avram , Sisteme monetare , Editura Universitară Craiova 2005

2.Daniela Zăpodean , Politici Monetare , Editura Dacia 2002

3.N. Dardac, T. Barbu, Monedă.Credit.Politici monetare , Editura Didactică si Pedagocică Bucuresti 2005

4.V. Turliuc, V. Cocriș, A. Boariu , Monedă si Credit , Editura Economică București 2005

5.Statutul BNR , Legea 312/2004 , www.bnr.ro