Indemnizatia de Somaj

Diverse

Indemnizatia de Somaj

Byadmin ianuarie 1, 2024

INTRODUCERE

La data de 10 decembrie 1948, în cadrul celei de-a treia sesiuni a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, s-a adoptat Declarația Universală a Drepturilor omului. În preambulul acesteia se prevede: "Considerând că recunoașterea demnității inerente tuturor membrilor familiei umane și a drepturilor lor egale și inalienabile constituie fundamentul libertății, dreptății și păcii în lume, [..] considerând că este esențial ca drepturile omului să fie protejate de un sistem de drept […] popoarele Națiunilor Unite au proclamat din nou credința lor în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea și în valoarea persoanei umane, în egalitatea în drepturi a bărbaților și femeilor și că s-au hotărât să favorizeze progresul social și să instaureze condiții mai bune de viață în cadrul unei libertăți mai mari; Adunarea Generală Proclamă prezenta Declarație Universală a Drepturilor Omului ca ideal comun către care trebuie să tindă popoarele și toate națiunile pentru ca […] să dezvolte respectul pentru aceste drepturi și libertăți și să asigure, prin măsuri progresive de ordin național și internațional, recunoașterea și aplicarea lor universală și efectivă atât în cadrul statelor membre înseși cât și în teritoriile aflate sub jurisdicția lor".

Dreptul securității sociale, drept de care beneficiază orice persoană, în calitate de membru al societății este reglementat în art. 22 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, drept prin care "orice persoană este îndreptățită să obțină satisfacerea nevoilor economice, sociale și culturale indispensabile pentru demnitatea și libera dezvoltare a personalității sale"; precum și prin art. 23 alin 1 prin care "orice persoană are dreptul la ocrotire împotriva șomajului". Acesta este garantat prin efort național și cooperare internațională, ținându-se seama de organizarea și de resursele fiecarei țări.

România a ratificat Declarația Universală a Drepturilor Omului la data de 14 decembrie 1955, când a fost admisă în rândurile statelor membre prin Rezoluția nr. 955 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite.

Securitatea socială reprezintă protejarea persoanei fizice de riscurile sociale care îi afectează existența. Aceasta începe adesea înainte de naștere (îngrijiri prenatale) și se prelungește după moarte (pensiile de urmaș).

Noțiunea de sistem de securitate socială desemnează ansamblul reglementărilor juridice în domeniul securității sociale, având ca obiectiv protejarea persoanelor în fața producerii unor evenimente sociale (denumite riscuri sociale) cum ar fi: invaliditatea, maternitatea, boala, șomajul etc. Aceasta are loc printr-o redistribuire de ordin financiar ce se completează parțial din participarea financiară a beneficiarilor și parțial din completări bugetare.

În România, drepturile de șomaj sunt incluse, conform Declarației Drepturilor Omului în drepturile de securitate socială asigurate și protejate de stat, pentru a putea oferi șomerilor posibilitatea de a trăi cu demnitate și de a se dezvolta liber.

În prezent, cadrul legal ce reglementează drepturile de șomaj precum și obligațiile corelative are sediul materiei în legea 76/2002.

Înainte de data intării în vigoare a prezentei legi sediul materiei se găsea în Legea nr 1/1991.

ENUMERAREA DREPTURILOR DE ȘOMAJ

Reglementate prin Legea 76/2002, acestea vin în ajutorul șomerilor prin realizarea strategiilor și politicilor elaborate în vederea protecției acestora pentru riscul de șomaj, precum și prin asigurarea unui nivel ridicat al ocupării și adaptării forței de muncă la cerințele pieței muncii (conform art. 2 din Legea 76/2002)

Pentru protejarea acestora, persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă beneficiază de informare și consiliere profesională, medierea muncii, formare profesională, consultanță și asistență pentru începerea unei activități independente sau pentru inițierea unei afaceri, completarea veniturilor salariale ale angajaților, stimularea mobilității forței de muncă precum și posibilitatea de a beneficia de o compensație parțială a veniturilor asiguratului ca urmare a pierderii locului de munca sau a veniturilor absolvenților instituțiilor de învățământ care nu s-au putut încadra în muncă.

INFORMAREA ȘI CONSILIEREA PROFESIONALĂ

Informarea și consilierea profesională reprezintă un ansamblu de servicii acordate în mod gratuit persoanelor în căutarea unui loc de muncă, ce au ca scop: furnizarea de informații privind piața muncii și evoluția ocupațiilor; evaluarea și autoevaluarea personalității în vederea orientării profesionale; dezvoltarea abilității și încrederii în sine a persoanelor în căutarea unui loc de muncă, în vederea luării de către aceastea a deciziei privind propria carieră precum și instruirea în metode și tehnici de căutare a unui loc de muncă. (art. 58 alin 1 din Legea 76/2002)

Acest drept reprezintă în definitiv o masură activă de întrajutorare a șomerului, ce are ca scop creșterea șanselor de ocupare a unui loc de muncă corespunzător aspirațiilor profesionale, a pregătirii și a locurilor de muncă existente pe piața muncii, creșterea stimei de sine, constientizarea necesității unei pregătiri profesionale continue pentru a crește profesional, precum și determinarea șomerilor de a deveni mai activi pe piața muncii.

Informarea și consilierea profesională se realizează de centre specializate, organizate în cadrul agențiilor pentru ocuparea forței de muncă, precum și de alte centre și furnizori de servicii din sectorul public sau privat, acreditați, care încheie cu agențiile pentru ocuparea forței de muncă contracte, în condițiile legii. (art. 58 alin. 2 din Legea 76/2002)

Serviciile de consiliere constau în stabilirea pașilor ce trebuiesc urmați pentru stabilirea traseului profesional (interese profesionale, puncte tari, profil psihologic etc.), întocmirea planului individual de acțiune, însușirea tehnicilor de căutarea a unui loc de muncă și se realizează de către consilierii de orientare a carierei, în cadrul centrelor de informare și consiliere privind cariera sau, la cerere, în cadrul altor forme organizate de instruire.

MEDIEREA MUNCII

Medierea muncii reprezintă activitatea prin care se realizează punerea în legatură a angajatorilor cu persoanele în căutarea unui loc de muncă, în vederea stabilirii de raporturi de muncă sau serviciu. (art. 59 alin. 1 din Legea 76/2002)

Agențiile pentru ocuparea forței de muncă au obligația de a identifica locurile de muncă vacante la angajatori și de a oferi gratuit servicii de mediere persoanelor în căutarea unui loc de muncă, reprezentând facilitarea intrării în contact cu informații privind locurile de muncă vacante și condițiile de ocupare a acestora, mediere electronică, precum și preselecția candidaților corespunzator cerințelor locurilor de muncă oferite și în concordanță cu pregătirea, aptitudinile, experiența și cu interesele acestora.

Pentru a stimula ocuparea forței de muncă, în baza art. 60 alin.1 al Legii 76/2002, "agențiile pentru ocuparea forței de muncă au obligația de a întocmi, pentru fiecare persoană în căutarea unui loc de muncă, planul individual de mediere".

Medierea muncii reprezintă de asemenea și o obligație corelativă a șomerilor care beneficiază de indemnizație de șomaj, aceasta fiind obligatorie în cazul în care agențiile pentru ocuparea forței de muncă la care sunt înregistrați o solicită.

Pentru a beneficia de acest drept (în speță ne referim la șomerii care nu beneficiază de indemnizația de șomaj) este necesară și suficientă depunerea unei cereri la agențiile pentru ocuparea forței de muncă si reînnoirea acesteia, dacă e necesar, odată la 6 luni.

De asemenea, la cerere, pot beneficia de serviciul de mediere în mod gratuit și persoanele în căutarea unui loc de muncă ce ocupă deja un loc de muncă și doresc schimbarea acestuia; celor ce au obținut statutul de refugiat sau altă formă de protecție internațională, conform legii; celor ce sunt cetățeni străini sau apatrizi care au fost încadrați în muncă sau au realizat venituri în România sau care au drept de muncă pe teritoriul Romaniei, conform legii; precum și celor ce au încheiat contract de asigurare pentru șomaj și nu realizează venituri sau realizează din activități autorizate potrivit legii venituri mai mici decât salariul de bază minim brut pe țară garantat în plata ce li s-ar fi cuvenit potrivit legii.

Medierea muncii se poate realiza și contra-cost de către furnizori de servicii specializate, din sectorul public sau privat, acreditați de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă.

FORMAREA PROFESIONALĂ

Pentru a asigura creșterea și diversificarea competențelor profesionale în scopul asigurării mobilității și reintegrării pe piața muncii, persoanele în căutarea unui loc de muncă pot participa la programe de formare profesională (art. 63 alin 1 din Legea 76/2002)

Acestea se țin luând în considerare cerințele de moment ale pieței muncii și în concordanță cu opțiunile și aptitudinile individuale ale persoanelor respective, asigurând: inițierea, calificarea, recalificarea, perfecționarea și specializarea persoanelor în căutarea unui loc de muncă.

Programele de formare profesională pot consta în cursuri sau stagii de practică și specializare, putând de asemenea lua și alte forme.

Pentru a beneficia de dreptul de a urma un curs de formare profesională gratuit, persoana în căutarea unui loc de muncă are obligația de a participa înainte la activitatea de informare și consiliere profesională, sau de mediere. Aceasta este necesară, deoarece aceste programe se organizează în mod distinct pe niveluri de pregătire și specializări, precum și pe categorii și grupuri de persoane.

Conform art. 66 din Legea 76/2002, categoriile de persoane ce beneficiază în mod gratuit de serviciile de formare profesională sunt persoanele care:

1. au devenit șomeri în sensul în care nu au loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează, din activități autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referință al asigurărilor pentru șomaj și stimulării ocupării forței de muncă, în vigoare;

2. nu au putut ocupa loc de muncă după absolvirea unei instituții de învățământ;

3. ocupă un loc de muncă și, din diferite motive, doresc schimbarea acestuia;

4. au obtinut statutul de refugiat sau altă formă de protecție internațională, conform legii;

5. sunt cetățeni străini sau apatrizi care au fost încadrați în muncă sau au realizat venituri în România sau care au drept de muncă pe teritoriul României, conform legii;

6. au încheiat contract de asigurare pentru șomaj și nu realizează venituri sau realizează din activități autorizate potrivit legii venituri mai mici decât salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată ce li s-ar fi cuvenit potrivit legii;

7. desfășoară activități în mediul rural și nu realizează venituri lunare sau realizează venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referință în vigoare și care sunt înregistrate la agențiile pentru ocuparea forței de muncă;

De asemenea, la cererea persoanelor angajate și cu acordul angajatorului, sau din inițiativa angajatorului, se pot asigura servicii de formare profesională gratuit pentru urmatoarele categorii de persoane:

1. au reluat activitatea ca urmare a încetării concediului pentru creșterea copilului până la împlinirea varstei de 2 ani, respectiv 3 ani sau 7 ani în cazul copilului cu handicap;
2. au reluat activitatea după perioada îndeplinirii serviciului militar activ;
3. au reluat activitatea ca urmare a recuperării capacității de muncă după pensionarea pentru invaliditate.

Pentru această ultimă categorie, este necesară formularea unei cereri în termen de 12 luni de la data reluării activității persoanelor, având dreptul de a participa la cursuri numai o singură dată pentru fiecare situație.

Deși acest drept este specific persoanelor în căutarea unui loc de muncă, în cazul în care serviciul de formare profesională este în desfășurare și beneficiarul acestuia se încadrează în muncă, acesta din urmă va beneficia în continuare, până la finalizarea programului început, de serviciile de formare profesională gratuite.

Drepturile corelative persoanelor ce beneficiază de servicii de formare profesională:

1. să beneficieze de pregătire teoretică și practică pe toata durata cursului și să susțină, gratuit, de cel mult două ori examenul de absolvire la finalizarea acestuia;

2. să beneficieze de rechizite și materiale de instruire și să primească în folosință manuale;
3. să beneficieze, dacă este cazul, de echipament de protecție pe timpul instruirii practice;
4. să beneficieze, pentru traseul de la domiciliu la unitatea de pregătire, de abonament gratuit pe mijloacele de transport în comun sau, după caz, de decontarea cheltuielilor de transport, pentru cel mult 4 deplasări în cursul unei luni, dacă nu se pot deplasa zilnic la unitatea de pregătire, în condițiile prevăzute de reglementările în vigoare pentru salariații instituțiilor publice și regiilor autonome cu specific deosebit, pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării, în cadrul localității, în interesul serviciului, precum și de abonament gratuit pe mijloacele de transport în comun pe traseul de la unitatea de cazare la unitatea de pregătire (în cazul în care pentru traseul respectiv nu se eliberează abonamente, au dreptul la decontarea biletelor de călătorie)
5. să beneficieze de consultații medicale, analize medicale și teste necesare frecventării cursului.

O situație specială este aceea a persoanelor care nu se pot deplasa zilnic la unitatea de pregătire sau care locuiesc la o distanță mai mare de 50 de km de aceasta. Acestea au dreptul să beneficieze de cazare și de o sumă de bani ce acoperă masa (în aceleași condiții ca și salariații instituțiilor publice și regiilor autonome cu specific deosebit pe perioada delegării și detașării în altă localitate), dar nu mai beneficiază de abonament gratuit pe mijloacele de transport în comun pentru traseul de domiciliu la unitatea de pregătire. (cfm art 661 din Legea 76/2002)

STIMULAREA MOBILITĂȚII FORȚEI DE MUNCĂ

Informarea, medierea și formarea profesională constituie un ajutor activ în ocuparea unui loc de muncă. Cu toate acestea,există posibilitatea ca locul de muncă,deși îndeplinind condițiile dintr-o perspectivă de fond (conform studiilor încheiate) să nu le îndeplinească și dintr-o perspectivă de formă.

În ajutor vine art.74 din Legea 76/2002 ce oferă dreptul persoanelor care sunt încadrate și beneficiază de indemnizația de șomaj de o primă de încadrare ce se acordă persoanelor care ocupă un loc de muncă într-o localitate situată la o distanță mai mare de 50 km de localitatea în care își au domiciliul stabil.

Prima de încadrare se acordă din bugetul asigurărilor pentru șomaj și reprezintă dublul valorii indicatorului social de referință în valoare la data acordării (în prezent acesta este de 500 lei).

În speță, în cazul în care persoana decide să-și schimbe și domiciliul într-o altă localitate ca urmare a ocupării unui loc de muncă în aceasta din urmă, indemnizația va fi de 7 ori valoarea indicatorului social de referință, ca și primă de instalare. Aceasta de asemenea se va acorda din bugetul asigurărilor pentru șomaj.

În completare, primele de mobilitate se pot acorda la cerere și șomerilor de lungă durată care nu beneficiază de indemnizație de șomaj, dar care sunt înregistrați la agențiile pentru ocuparea forței de muncă.

Cele doua prime, cea de instalare si cea de încadrare, nu sunt cumulative.

Pentru a beneficia de acestea, încadrarea în muncă trebuie să aibă loc pe o perioadă de cel puțin 12 luni.

Excepțiile în care primele de mobilitate nu se oferă:

1. persoanele care au mai beneficiat de o primă de încadrare sau de o primă de instalare în ultimele 36 de luni premergătoare solicitării primei de mobilitate;

2. persoanele care se încadrează la angajatori cu care au fost în raporturi de muncă sau de serviciu în ultimii 2 ani;

3. persoanele pentru care plata indemnizației de șomaj a fost suspendată ca urmare a încadrării în muncă pe o periodă determinată de cel mult 12 luni, iar ulterior, ca urmare a schimbării duratei contractului individual de muncă, plata indemnizației de șomaj încetează potrivit art. 44 lit. a) din Legea 76/2002 – la data încadrării în muncă, conform legii, pe perioadă nedeterminată sau pe perioadă determinată mai mare de 12 luni.

4. absolvenții licențiați ai facultăților de medicină, medicină dentară și farmacie care, la data solicitării dreptului, au promovat concursul național de rezidențiat pe locuri sau pe posturi în condițiile legii;

5. absolvenții instituțiilor de învățământ față de care angajatorii au obligația, potrivit legii, de a-i încadra în muncă.

În cazul în care, în decursul a 12 luni de la angajare, raportul de muncă cu primul angajator încetează, dar persoana ce a beneficiat de prima de mobilitate se încadrează la un alt angajator în 30 de zile de la încheierea raportului, în aceleași condiții ce au îndreptățit-o să beneficieze de această primă, nu va trebui să o restituie.

Restituirea integrală a sumelor se va face în cazul încetării raportului de muncă sau serviciu într-o perioadă mai mică de 12 luni în urmatoarele situații:

ca urmare a acordului părților la data convenită de acestea;

ca urmare a condamnării la executarea unei pedepse privative de libertate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești;

în cazul în care salariatul a săvarșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractual individual de muncă, contractual colectiv de munca aplicabil sau regulamentului intern, ca sancțiune disciplinară;

în cazul în care salariatul este arestat preventiv pentru o perioadă mai mare de 30 de zile, în condițiile codului de procedură penală;

pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă;

prin acordul părților, consemnat în scris, în ceea ce privește funcționarii publici, ca de asemenea și demisia acestora;

când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea pentru săvârșirea unei infracțiuni contra umanității, statului sau contra autorității, infracțiuni de corupție și de serviciu, cele ce împiedică înfăptuirea justiției, infracțiuni de fals ori a unei infracțiuni săvârșite cu intenție care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcției publice, ori s-a dispus aplicarea unei pedepse privative de libertate, la data rămânerii definitive a hotărârii;

ca urmare a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică sau de a exercita profesia ori activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta, ca pedepse complementare, sau ca urmare a interzicerii ocupării unei funcții sau a exercitării unei profesii, ca măsură de siguranță, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus interdicția;

pentru săvârșirea repetată a unor abateri disciplinare sau a unei abateri disciplinare care a avut consecințe grave, conform legii 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.

dacă s-a ivit un motiv legal de incompatibilitate, iar funcționarul public nu acționează pentru încetarea acestuia într-un termen de 10 zile calendaristice de la data intervenirii cazului de incompatibilitate.

În completare, restituirea integrală a primei de instalare va fi obligatorie în cazul schimbării domiciliului la vechiul domiciliu în decurs de 12 luni de la angajare.

7. INDEMNIZAȚIA DE ȘOMAJ

7.1 Categorii de persone ce pot beneficia de indemnizația de șomaj

Indemnizația de șomaj reprezintă o compensație parțială a veniturilor asiguratului ca urmare a pierderii locului de muncă sau a veniturilor absolvenților instituțiilor de învățământ care nu s-au putut încadra în muncă.

Pentru a putea înțelege cadrul legal în care aceasta se aplică, este necesar să explicăm întâi anumite concepte.

Compensația parțială se acordă șomerilor și absolvenților instituțiilor de învățământ ce nu s-au putut încadra în muncă.

În categoria de șomer intră atât șomerii de lungă durată, cât și tinerii cu risc de marginalizare socială.

Șomerul de lungă durată reprezintă persoana care este șomer pe o perioadă mai mare de 12 luni, în cazul persoanelor cu vârstă de minim 25 de ani și pe o perioadă de 6 luni, în cazul persoanelor cu vârstă cuprinsă între 16 ani și până la împlinirea vârstei de 25 de ani.

Prin tânăr cu risc de marginalizare socială înțelegem persoana cu vârstă cuprinsă între 16-26 de ani, care este șomer, se înregistrează la agenția pentru ocuparea forței de muncă în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau, după caz, reședința și se încadrează în una dintre următoarele categorii:

a) se află în sistemul de protecție a copilului sau provine din acest sistem;
b) are dizabilități;
c) nu are familie sau a cărui familie nu îi poate asigura întreținerea;
d) are copii în întreținere;
e) a executat una sau mai multe pedepse privative de libertate;
f) este victimă a traficului de persoane

Pentru a putea beneficia de indemnizație este necesar ca viitorii beneficiari ai acesteia să aibe completat un stagiu de cotizare și anume o perioadă pentru care s-a datorat și plătit contribuția de asigurări de șomaj.

Aceasta poate fi datorată și plătită atât de către asigurat, cât și de angajator, sau numai de către asigurat, precum și de persoana cea a încheiat un contract de asigurare pentru șomaj.

Persoanele asigurate sunt acelea ce realizează venituri și pentru care angajatorul este obligat să rețină și să plătească contribuția individuală de asigurări pentru șomaj, precum și acelea care se asigură prin încheierea unui contract de asigurare.

Șomerii ce au dreptul de a beneficia de indemnizația de șomaj sunt aceia care se găsesc în una din următoarele situații:

1. raporturile de muncă, de serviciu sau membru cooperator au fost încheiate din motive neimputabile lor;

2. le-a încetat mandatul pentru care au fost numiți sau aleși, dacă anterior nu au fost încadrați în muncă sau dacă reluarea activității nu mai este posibilă din cauza încetării definitive a activității angajatorului;

3. au încheiat contract de asigurare pentru șomaj și nu realizează venituri sau realizează, din activități autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referință, în vigoare;

4. au încetat activitatea că urmare a pensionarii pentru invaliditate și care, ulterior, au redobândit capacitatea de muncă și nu au reușit să se încadreze în muncă;

5. le-au încetat raporturile de muncă sau de serviciu din motive neimputabile lor, în perioada de suspendare a acestora, potrivit legii;

6. reintegrarea în muncă, dispusă prin hotărâre judecătorească definitivă, nu mai este posibilă la unitățile la care au fost încadrate în muncă anterior, din cauza încetării definitive a activității, sau la unitățile care au preluat patrimoniul acestora;

7. le-a încetat activitatea desfășurată exclusiv în baza unui raport juridic, altul decât cel de natura celor prevăzute mai sus, în considerarea căruia s-a datorat, potrivit legii, contribuția individuală de asigurări pentru șomaj.

Pentru a înțelege mai bine categoriile de persoane îndreptățite la primirea indemnizației de șomaj, Curtea de Apel Constanța a soluționat la dată de 30.11.2010 următoarea speță:

“Indemnizația de șomaj a devenit un venit necuvenit, motivat de faptul că prin anularea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă, reclamanta a fost repusă în situația anterioară, a redobândit calitatea de salariat și a devenit persoană asigurată în sistemul asigurărilor sociale.

Potrivit art. 5 pct. IV lit.c din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, are calitatea de șomer persoana care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează din activități autorizate potrivit legii venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referință al asigurărilor pentru șomaj și stimulării ocupării forței de muncă în vigoare.

Despăgubirile primite de reclamantă în baza art. 78 alin.2 din Codul muncii reprezintă în esență salarii indexate majorate și reactualizate cu celelalte drepturi din care se rețin contribuțiile de asigurări sociale.

Conform prevederilor art. 47 alin.(1) din Legea nr. 76/2002, sumele acordate în mod necuvenit din bugetul asigurărilor pentru șomaj, precum și orice debite constituite la bugetul asigurărilor de șomaj, altele decât cele provenite din contribuții, se recuperează pe baza deciziilor emise de agențiile pentru ocuparea forței de muncă sau, după caz, de centrele regionale de formare profesională a adulților care constituie titluri executorii.

Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea, înregistrată sub nr. 2734/88/2009, M.M. a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 9754/01.10.2009, emisă de AJOFM, solicitând anularea acestei dispoziții și obligarea intimatei la restituirea sumelor reținute în baza acesteia.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că a fost salariată a Clubului Sportiv Municipal ,,D” Tulcea și i s-a desfăcut contractul individual de muncă, acționând în instanța această unitate, iar prin decizia civilă nr. 378/CM/2009 a Curții de Apel Constanța, s-a dispus reintegrarea sa pe postul anterior deținut, reintregrare care s-a produs în mod efectiv la data de 14.09.2009, în baza deciziei nr.1282, emisă de către conducerea C.S.M. „D” Tulcea, la data de 07.09.2009.

A menționat contestatoarea că, în perioada concedierii a beneficiat de ajutorul de șomaj legal, iar la data de 01.10.2009 A.J.O.F.M. Tulcea a emis dispoziția de imputare nr. 9754, motivând în mod greșit că ar fi fost reintegrată în muncă la dată de 01.08.2008 și că, astfel ar fi încălcat Legea nr. 76/2002, în sensul că, în perioada când a beneficiat de ajutor de șomaj, ar fi realizat, concomitent, venituri din salarii.

În apărare, a formulat întâmpinare intimata, prin care a invocat excepția nerespectării procedurii plângerii prealabile, întrucât acțiunea ar fi fost introdusă mai înainte de a primi răspunsul la plângerea prealabilă, fără respectarea prevederilor art. 2 alin.(1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Pe fondul cauzei, intimata a arătat că la data de 20.09.2009, C.S.M. „D” Tulcea i-a înaintat decizia nr. 9619 prin care a luat la cunoștință cu privire la faptul că, în executarea deciziei civile nr. 372/C.M./18.06.2009, rămasă irevocabilă, s-a dispus anularea deciziei de concediere nr. 1393/09.07.2008, a contestatoarei și care a stat la baza acordării indemnizației de șomaj către aceasta.

Totodată, au fost depuse la A.J.O.F.M. Tulcea și declarații privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plata la bugetul asigurărilor pentru șomaj, pentru perioada 01.08.2008-30.10.2009, din care rezultă că, contestatoarea a realizat venituri în perioada în care a beneficiat de indemnizație de șomaj.

Astfel, intimata a menționat că, indemnizația de șomaj a devenit necuvenită, motivat de faptul că, din stagiul de cotizare al contestatoarei, s-a constatat că aceasta a realizat venituri din salarii, în perioada în care a beneficiat de indemnizație de șomaj, fapt ce contravine prevederilor art. 5 pct. IV lit.c) din Legea nr. 76/2002, privind sistemul asigurărilor de șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, actualizată.

A menționat intimata că, despăgubirile egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea, în perioada cuprinsă între dată concedierii și dată reintegrării în funcție, de care face vorbire decizia civilă nr. 372/C.M./18.06.2009, rămasă irevocabilă, nu sunt de natura unor despăgubiri morale ci, reprezintă în esență restabilirea situației anterioare desfacerii contractului de muncă, reconstituirea vechimii în muncă și a drepturilor adiacente.

S-a învederat că, potrivit art. 47 alin.(1) din Legea 76/2002, cu modificările ulterioare, sumele acordate în mod necuvenit din bugetul asigurărilor pentru șomaj, se recuperează pe baza deciziilor emise de agențiile pentru ocuparea forței de muncă, care constituie titluri executorii.

Prin sentința civilă nr. 98 din 20.01.2010 Tribunalul Tulcea a respins excepția de neîndeplinire a procedurii prealabile că nefondată.

A respins în totalitate contestația formulată de reclamanta M.M. în contradictoriu cu pârâtă Agenția Județeană pentru ocuparea Forței de Muncă Tulcea.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Contestația de față a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor de șomaj, care prevede la art. 119 alin.(2) că litigiile privind stabilirea și plata indemnizației de șomaj se soluționează în regim de urgență, potrivit normelor procedurale prevăzute pentru conflictele de drepturi, chiar dacă prin lege specială se prevede altfel.

S-a reținut că, în ceea ce o privește pe contestatoare, aceasta a beneficiat de indemnizația de șomaj prevăzută de legea mai sus menționată, tocmai datorită faptului că, anterior dobândirii statului de șomer, a avut calitatea de salariat al Clubului Sportiv Municipal ,,D” Tulcea, astfel că izvorul dreptului acesteia la indemnizația de șomaj a decurs din calitatea sa anterioară de salariat disponibilizat conform prevederilor art. 65 din Codul muncii.

În speță, nu se poate face vorbire despre aplicabilitatea prevederilor art. 2 alin.(1) lit.h) din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, în condițiile în care litigiul de față poartă asupra indemnizației de șomaj, respectiv asupra restituirii unei sume de bani reprezentând indemnizație de șomaj, despre care intimata susține că ar fi fost încasată în mod necuvenit de către contestatoare, indemnizație de care aceasta nu ar fi putut beneficia de altfel dacă, anterior, nu ar fi avut calitatea de salariat al cărui contract a încetat, conform art. 65 din Codul muncii și care i-a permis să dobândească statutul de șomer, astfel că aplicabilitate va avea Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor de șomaj și care nu prevede obligativitatea îndeplinirii procedurii plângerii prealabile

Față de aceste considerente, reținând și prevederile legale sus citate, instanța a apreciat că, în speță nu se face aplicarea prevederilor art. 2 alin.(1) lit.h) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și a respins excepția nerespectării procedurii prealabile, ca nefondată.

Pe fondul cauzei s-a reținut că, așa după cum rezultă din mențiunile efectuate în carnetul de muncă al contestatoarei, aceasta a beneficiat de indemnizație de șomaj începând cu data de 01.08.2008 și până la dată de 31.08.2009, conform adresei nr. 12199 din data de 11.12.2009 emisă de A.J.O.F.M. Tulcea, ca urmare a încetării raporturilor de muncă în baza art. 65 din Codul muncii, conform deciziei nr. 1393/09.07.2008 emisă de Clubul Sportiv Municipal ,,D” Tulcea și care a fost anulată prin decizia civilă nr. 372/CM/ 18.06.2009 a Curții de Apel Constanța, irevocabilă.

Sentința sus menționată a dispus cu privire la reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior precum și cu privire la plata despăgubirilor egale cu salariile indexare majorate și reactualizate precum și a celorlalte drepturi de care a beneficiat contestatoarea, de la data concedierii și până la data reintegrării sale în funcție.

Prin decizia nr. 1282/07.09.2009, C.S.M. « D » Tulcea a dispus că începând cu data de 14.09.2009, contestatoarea să fie reintegrată pe postul deținut anterior concedierii, respectiv pe postul de muncitor calificat I- bucătar cu un salariu de 750 lei.

De asemenea, C.S.M. « D » a dispus la plata către contestatoare a despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate cu rata inflației, în sensul în care a și dispus instanța dealtfel, prin Decizia civilă nr. 372/ C.M./2009, irevocabilă.

Nu a fost reținută susținerea contestatoarei cum că, veniturile realizate în perioada mai sus menționată nu reprezintă salarii, ci ,,despăgubiri egale cu salariile”, acordate potrivit art.78 alin.1 din Codul muncii, motivat de aceea că, legiuitorul a înțeles să acorde aceste despăgubiri egale cu salariile, salariatului concediat de unitate în mod netemeinic sau nelegal, tocmai pentru a acoperi prejudiciul produs acestuia, prin neacordarea salariilor de care ar fi beneficiat dacă unitatea nu ar fi luat o asemenea măsură netemeinică sau nelegală, astfel că ele au toate caracteristicile specifice drepturilor salariale.

În acest context, s-a apreciat că, indemnizația de șomaj a devenit necuvenită pentru contestatoare, avându-se că în vedere că, în stagiul sau de cotizare s-a constatat că această a realizat venituri din salarii (despăgubiri egale cu salariile) în perioada în care a beneficiat de indemnizație de șomaj.

Or, conform prev. art. 5 pct. IV lit.c) din Legea nr. 76/2002, privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, actualizată: ,,șomer- persoană care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: ”[…] c) nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează, din activități autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referință al asigurărilor pentru șomaj și stimulării ocupării forței de muncă, în vigoare”.

Conform prev. art. 47 alin.(1) din Legea nr. 76/2002, cu modificările ulterioare, sumele acordate în mod necuvenit din bugetul asigurărilor pentru șomaj, precum și orice debite constituite la bugetul asigurărilor de șomaj altele decât cele provenite din contribuții, se recuperează pe baza deciziilor emise de agențiile pentru ocuparea forței de muncă sau, după caz, de centrele regionale de formare profesională a adulților, care constituie titluri executorii.

Astfel, intimata A.J.O.F.M. Tulcea a emis dispoziția de imputare nr. 9754/01.10.2009, prin care s-a dispus, având în vedere referatul nr. 9753/01.10.2009, imputarea sumei de 6358 lei, în sarcina contestatoarei, suma reprezentând indemnizație de șomaj acordată necuvenit pentru perioada: 01.08.2008-31.08.2009.

Având în vedere că a fost respins ca nefondat capătul de cerere privind anularea dispoziției de imputare nr. 9754/01.10. 2009, emisă de intimată, menținând ca temeinică și legală această decizie, instanța a respins că nefondat și capătul de cerere privind restituirea sumelor reținute în baza respectivei decizii de imputare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea M.M., criticând-o sub următoarele aspecte :

În mod greșit instanța de fond a apreciat că a beneficiat necuvenit de indemnizația de șomaj deoarece, din toate documentele depuse la dosarul cauzei rezultă foarte clar că se afla în situația prevăzută de art. 17, alin.(1) lit. b din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor de șomaj, mai exact i-au încetat raporturile de muncă din motive neimputabile și întrunea toate condițiile prevăzute de art. 5 pct. IV lit.c din aceeași lege. Împrejurarea că, ulterior, la mai bine de un an de la data concedierii, ca urmare a deciziei civile 378/CM/18.06.2009 a fost reîncadrată în funcția deținută anterior în cadrul Clubului Sportiv Municipal „D” Tulcea nu poate avea efecte în sensul obligării sale la restituirea sumelor primite cu titlu de ajutor de șomaj deoarece:

1. la data intrării în șomaj îndeplinea condițiile impuse de lege;

2. pe toata perioada în care a beneficiat de acest ajutor nu a avut și alte venituri așa cum în mod greșit se menționează în decizia de imputare.

Cât privește suma primită de la angajator recurenta precizează că aceasta nu reprezintă salarii aferente perioadei în care a fost concediată și nici nu poate reprezenta așa ceva pentru că salariul este definit de art. 154 alin.(1) din Codul muncii că fiind „ contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă”, iar în perioada de referință nu a prestat muncă în cadrul Clubului Sportiv Municipal „ D” și nu a avut contract de muncă. Această sumă reprezintă o despăgubire egală cu salariile la care ar fi îndreptățită în acea perioadă în condițiile în care nu i s-ar fi desfăcut abuziv contractul de muncă, despăgubire prevăzută de art. 78 alin.(1) din Codul muncii. Faptul că instanța a apreciat decizia de concediere că fiind nelegală, că prin aplicarea acesteia a suferit un prejudiciu și că acest prejudiciu trebuie acoperit prin acordarea unei despăgubiri nu poate echivala cu o schimbare retroactivă a situație sale juridice în raport cu sistemul asigurărilor de șomaj. Dimpotrivă, decizia instanței vine să demonstreze o dată în plus că în perioada de referință a fost lipsită de loc de muncă și de veniturile salariale aferente.

Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate Curtea a respins recursul pentru următoarele considerente:

Prin decizia de imputare nr. 9754/1.10.2009 emisă de AJOFM Tulcea s-a imputat reclamantei M.M. suma de 6358 lei reprezentând indemnizație de șomaj acordată necuvenit pentru perioada 1.08.2008–31.08.2009.

Reclamanta a beneficiat de indemnizația de șomaj întrucât prin decizia nr. 1393/9.07.2008 emisă de conducerea Clubului Sportiv Municipal „D” Tulcea i s-a desfăcut contractul individual de muncă în temeiul art. 65 din Codul muncii începând cu 31.07.2008.

Prin decizia civilă nr. 378/CM/18.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța s-a dispus anularea deciziei nr. 1393/9.07.2008, reintegrarea contestatoarei în funcția anterior deținută și obligarea intimatei către contestatoare la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate cu rata inflației corespunzătoare perioadei cuprinse între data concedierii și data reintegrării în funcție.

Prin decizia nr. 1282/7.09.2009 emisă de Clubul Sportiv Municipal „D” Tulcea, s-a dispus în baza deciziei civile nr. 378/CM/ 18.06.2009 a Curții de Apel Constanța, reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior și plata salariilor restante aferente perioadei 1.08.2008–14.09.2009.

Reclamanta a recunoscut, prin precizările depuse la dată de 19.01.2010, că a beneficiat de despăgubirile egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate cu rata inflației.

Indemnizația de șomaj a devenit un venit necuvenit, motivat de faptul că prin anularea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă, reclamanta a fost repusă în situația anterioară, a redobândit calitatea de salariat și a devenit persoană asigurată în sistemul asigurărilor sociale.

Potrivit art. 5 pct. IV lit.c din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, are calitatea de șomer persoana care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează din activități autorizate potrivit legii venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referință al asigurărilor pentru șomaj și stimulării ocupării forței de muncă în vigoare.

Despăgubirile primite de reclamantă în baza art. 78 alin.2 din Codul muncii reprezintă în esență salarii indexate majorate și reactualizate cu celelalte drepturi din care se rețin contribuțiile de asigurări sociale.

Conform prevederilor art. 47 alin.(1) din Legea nr. 76/2002, sumele acordate în mod necuvenit din bugetul asigurărilor pentru șomaj, precum și orice debite constituite la bugetul asigurărilor de șomaj, altele decât cele provenite din contribuții, se recuperează pe baza deciziilor emise de agențiile pentru ocuparea forței de muncă sau, după caz, de centrele regionale de formare profesională a adulților care constituie titluri executorii.

În consecință, în mod corect, AJOFM Tulcea a emis dispoziția de imputare nr. 9754/1.10.2009 prin care s-a dispus imputarea sumei de 6358 lei în sarcina reclamantei, suma reprezentând indemnizație de șomaj acordată necuvenit pentru perioada 01.08.2008–31.08.2009.

Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod pr. civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat.”

În ceea ce privește absolvenții instituțiilor de învățământ, pentru a beneficia de indemnizație aceștia trebuie să fie în vârstă de minim 16 ani și să nu fi reușit timp de 60 de zile de la absolvire să se încadreze în muncă, potrivit pregătiri profesionale. De asemenea, aceleași beneficii se aplică și absolvenților unor școli speciale pentru persoanele cu handicap, exceptând faptul că în cazul acestora, nu este necesară împlinirea duratei de timp de 60 de zile.

În sistemul asigurărilor pentru șomaj avem 2 categorii de asigurați: persoanele asigurate obligatoriu, precum și cele asigurate facultativ. Ambele categorii cuprind cetățenii români încadrați în muncă sau care realizează venituri în România (excepție făcând pensionarii), cetățenii români care lucrează în străinătate și aceia străini sau apatrizi domiciliați sau care au reședința în România și sun încadrați în muncă sau realizează venituri.

Asigurate obligatoriu sunt persoanele ce desfășoară activități pe baza contractului individual de muncă, funcționarii publici (incluzând și alte personae ce desfășoară activități pe baza actului de numire), persoanele din funcțiile elective sau din cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, membrii cooperatori și alte persoane pentru care există această obligație conform legii.

Persoanele pentru care asigurarea este facultativă sunt asociații precum și asociatul unic, administratorii, persoanele fizice autorizate, membrii înteprinderilor familiale, cetățenii români care lucrează în străinătate, precum și alte persoane pentru care conform legii încheierea contractului de asigurare este permisă.

Unul dintre criteriile ce trebuiesc îndeplinite de persoanele ce vor să încheie o asigurare facultativă este acela al vârstei, și anume un minim de 18 ani. În completare, acestea trebuie de asemenea să fie asigurate în sistemul public de pensii și cel al asigurărilor sociale de sănătate.

Asigurarea facultativă este în cuantum începând de la minimul brut pe economie și nu poate fi mai mare decât echivalentul a de 5 ori câștigul salarial mediu brut în vigoare în luna pentru care se plătește contribuția de asigurare pentru șomaj.

În baza contractului de asigurare facultativă, cei ce îl încheie au obligația de a plăti lunar o contribuție la bugetul asigurărilor pentru șomaj.

Bugetul asigurărilor pentru șomaj este compus din contribuțiile angajatorilor, contribuțiile individuale ale persoanelor asigurate obligatoriu, contribuțiile datorate de persoane ce încheie un contract de asigurare, precum și alte surse.

7.2 Condiții pentru a beneficia de indemnizația de șomaj

Pentru a beneficia de acest drept trebuiesc îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

1.stagiul de cotizare trebuie să fie îndeplinit și să constea în minim 12 luni din ultimele 24 premergătoare datei înregistrării cererii;

2. șomerii nu trebuie să realizeze venituri sau în cazul în care le realizează, acestea trebuie să fie mai mici decât valoarea indicatorului social de referință în vigoare;

3. nu îndeplinesc condițiile de pensionare;

4. sunt înregistrați la agențiile pentru ocuparea forței de muncă;

În cuantumul celor 24 de luni nu se iau în calcul perioada de suspendare a raporturilor de muncă (excepție făcând incapacitatea temporară de muncă survenită după dată de 1 ianuarie 2011), perioada de pensionare pentru invaliditate (dacă nu depășește 12 luni) și perioada cuprinsă între dată încetării raporturilor de muncă și data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de reintegrare în muncă (nedepășind 12 luni).

Ca o excepție, constituie stagiul de cotizare și perioada pentru care angajatorul este scutit de plata contribuției în condițiile legii.

7.3 Stagiul de cotizare

Stagiul de cotizare reprezintă perioada în care angajații și angajatorii au datorat contribuții de asigurări pentru șomaj în sistemul asigurărilor pentru șomaj în România, precum și în alte țări.

Conform art 37 alin 2, din Legea 76/2002, acesta acordă asiguraților posibilitatea de a transfera drepturile cuvenite în sistemul asigurărilor pentru șomaj din România în țările în care asigurații își stabilesc domiciliul sau reședința.

Stagiul de cotizare utilizat pentru stabilirea și acordarea unui drept la indemnizația de șomaj nu va putea fi luat în considerare pentru o nouă cerere.

Curtea de Apel București a statuat în speța nr. 4734 din data de 02.09.2011 faptul că reprezintă stagiu de cotizare și perioada în care șomerul a lucrat pentru o firmă ce se află în proces de insolvență:

“Intervalul de timp lucrat de către intimatul contestator în perioada octombrie- noiembrie 2009 în care fosta sa societate angajatoare s-a aflat în procedura de insolvență constituie stagiu de cotizare în conformitate cu prevederile legale.

Dispozițiile art. 34 alin. 2 din Legea nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora stagiul de cotizare este constituit și din perioadele în care angajatorul s-a aflat în procedura falimentului sunt aplicabile pentru argumentul de identitate de rațiune și în cazul intimatului, în condițiile în care potrivit art. 3 pct. 24 din Legea nr. 85/2006 "procedura generală de insolvență" reprezintă procedura prevăzută de prezenta lege, prin care un debitor care îndeplinește condițiile pentru a fi declarat în insolvență intră, după perioada de observație, succesiv, în procedura de reorganizare judiciară și în procedura falimentului sau, separat, numai în reorganizare judiciară ori doar în procedura falimentului.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 85/2006 modificată, insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile, iar la data adoptării Legii nr.76/2002 legea prevedea doar falimentul, nu și etapa anterioară a procedurii generale de insolvență introduse de Legea nr. 85 /2006.

Prin sentința civilă nr. 1820 din data de 14.04.2011, pronunțată în dosarul nr. 11006/116/2010, Tribunalul Călărași – Secția civilă a admis acțiunea formulată de reclamantul V.D. împotriva pârâtei Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă a Județului Călărași.

A fost anulată dispoziția nr. 13/19.02.2010 emisă de pârâtă și a fost obligată pârâta către reclamant la stabilirea și plata indemnizației de șomaj cu începere de la data de 19.02.2010 și până la încetarea calității de șomer.

În considerentele hotărârii judecătorești, prima instanță a reținut, din înscrisurile depuse la dosar, că prin decizia nr. 17/19.02.2010, pârâtă AJOFM Călărași a respins cererea reclamantului privind acordarea indemnizației de șomaj, pe motiv că actele anexate fac dovada unui stagiu de cotizare de doar 11 luni și 4 zile, iar dispozițiile art. 34 alin. 1 lit. a din Legea nr. 76/2002 prevăd un stagiu obligatoriu de 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare formulării cererii de șomaj.

Prin adeverința nr. 97/13.01.2010 emisă de SC P. SA, s-a menționat că reclamantul a fost salariatul acestei societăți în perioada 27.10.2008 – 19.11.2009. S-a precizat și faptul că în perioada aprilie 2009 – septembrie 2009 societatea s-a aflat în executare silită, în baza titlului executoriu nr. 1916/16.11.2009.

Prin încheierea pronunțată de Tribunalului Comercial Argeș la data de 16.11.2009 în dosarul nr. 1744/1259/2009, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței față de SC P. SA.

La data de 08.02.2010, reclamantul a depus cererea nr. 440/08.02.2010 pentru acordarea indemnizației de șomaj.

Conform art. 34 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă:

"(1) Șomerii prevăzuți la art. 17 alin. (1) beneficiază de indemnizație de șomaj dacă îndeplinesc cumulativ urmatoarele condiții:

a) au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrarii cererii;

b) nu realizează venituri sau realizează din activități autorizate potrivit legii venituri mai mici decât indemnizația de șomaj;

c) nu îndeplinesc condițiile de pensionare, conform legii;

d) sunt înregistrați la agențiile pentru ocuparea forței de muncă în a căror rază teritorială își au domiciliul sau, după caz, reședința, dacă au avut ultimul loc de muncă ori au realizat venituri în acea localitate.

(2) Constituie stagiu de cotizare și perioadele în care angajatorul nu a plătit contribuția la bugetul asigurărilor pentru șomaj și se află în procedura de executare silită, reorganizare judiciară, faliment, închidere operațională, dizolvare, lichidare, administrare specială sau nu și-a achitat contribuțiile datorită unor situații de forță majoră."

În speță, pârâta Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă a Județului C. susține că reclamantul nu îndeplinește condiția privitoare la stagiul de cotizare, întrucât din perioada 27.10.2008 – 19.11.2009 în care acesta a fost angajat la SC P. SA constituie stagiu de cotizare doar perioada 27.10.2008-31.03.2009 în care s-au plătit contribuțiile de șomaj, precum și perioada 01.04.2009-30.09.2009 perioadă în care societatea se afla în executare silită, fără a fi stagiu de cotizare perioada octombrie 2009-noiembrie 2009 în care nu s-a plătit contribuția și în care societatea nu se afla în vreuna din situațiile prevăzute de art. 34 alin. 2 din Legea nr. 76/2002.

Tribunalul a apreciat că pârâta interpretează în mod eronat prevederile art. 34 alin. 2 din Legea 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă.

Astfel, s-a precizat faptul că la momentul intrării în vigoare a Legii 76/2002 procedura insolvenței comerciale era reglementată de Legea 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, lege care prevedea la art.1 alin. 2 faptul că "prin insolvență se înțelege acea stare a patrimoniului debitorului, caracterizată prin incapacitatea vădită de plata a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile", iar la art.2 – "Scopul legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, fie prin reorganizarea activității acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui până la stingerea pasivului, fie prin faliment."

Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, care a abrogat Legea 64/1995, definește prin art.3 mai mulți termeni și expresii, printre care: "1. insolvență este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile;

[…]

20. reorganizarea judiciară este procedura ce se aplică debitorului, persoană juridică, în vederea achitării datoriilor acestuia, conform programului de plata a creanțelor; […]

24. procedura generală reprezintă procedura prevăzută de prezenta lege, prin care un debitor care îndeplinește condițiile prevăzute la art. 1 alin. (1), fără a le îndeplini simultan și pe cele de la art. 1 alin. (2), intră, după perioada de observație, succesiv, în procedura de reorganizare judiciară și în procedura falimentului sau, separat, numai în reorganizare judiciară ori doar în procedura falimentului;"

Deci, prin insolvență, cadrul legal definește acea stare a patrimoniului debitorului, caracterizată prin incapacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile. Scopul procedurilor de insolvență este acela de a asigura modalități de acoperire a pasivului debitorului aflat în insolvență, prin reorganizarea debitorului, acolo unde este posibil, sau prin faliment, acolo unde ideea de reorganizare este inutilă.

Față de cele expuse, tribunalul a apreciat că reclamantul îndeplinește condiția privitoare la stagiul de cotizare, așa cum este reglementat de art. 34 alin. 2 din Legea nr.76/2002, întrucât față de societatea angajatoare – S.C. P. S.A. s-a deschis procedura generală de insolvență la data de 16.11.2009, când a fost numit și un administrator judiciar, care, potrivit art. 3 pct. 27 din Legea 85/2006 "este persoana fizică sau juridică, practician în insolvență, autorizat în condițiile legii, desemnat să exercite atribuțiile prevăzute la art. 20 în perioada de observație și pe durata procedurii de reorganizare."

Pentru aceste considerente, cererea formulată de reclamant a fost admisă și decizia nr. 13/19.02.2010 emisă de pârâta Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă a Jud. Călărași a fost anulată.

Pe cale de consecință, pârâta a fost obligată la stabilirea și plata indemnizației de șomaj cu începere de la data de 19.02.2010 și până la încetarea calității de șomer a reclamantului.

Împotriva sentinței sus-menționate, a declarat recurs motivat în termenul legal, recurenta – pârâtă Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C., care invocând prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă arată că, Tribunalul Călărași a pronunțat o sentință lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea Legii nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul de Procedura Civilă.

Motivarea instanței cum că cele două situații legale prevăzute la art. 34 alin. 2 din Legea nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare, au fost avute în vedere la momentul la care era în vigoare Legea nr. 64/1995 privind reorganizarea judiciară și falimentul, abrogată în momentul de față de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, nu are temei legal.

Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 359/21.04.2006.

Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, a suferit o serie de 18 modificări și completări, ultima modificare fiind în anul 2009.

Dacă legiuitorul ar fi avut intenția modificării art. 34 alin. 2 din Legea nr.76/2002, cu modificările și completările ulterioare, ar fi avut posibilitatea modificării acestuia în unul din cele 18 acte normative, care modifică legea.

Mai mult, art. 34 alin. 2 din Legea nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare enumeră limitativ situațiile de excepție care constituie stagiu de cotizare fără plată.

În cazul în care instanța dispune că perioada în care angajatorul se află în procedura generală de insolvență constituie stagiu de cotizare fără plată, ar adauga la lege și ar încalca însăși prevederile art. 34 alin. 2 din Legea nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare.

Recurenta a mai arătat că la data de 08.02.2010, reclamantul a depus cererea nr. 440/08.02.2010 pentru acordarea indemnizației de șomaj, însoțită de documentele prevăzute la art. 5 din Ordinul nr. 85/2002 privind aprobarea Procedurii de primire și de soluționare a cererilor de loc de muncă sau indemnizație de șomaj, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a beneficia de indemnizație de șomaj, este necesar că solicitanții să îndeplinească cumulativ mai multe condiții prevăzute de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel potrivit art. 17 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 76/2002, una din condițiile pentru a beneficia de indemnizație de șomaj este aceea ca raporturile de muncă să înceteze din motive neimputabile.

Din copia cărții de muncă depusă la dosar de reclamant reiese că raporturile de muncă au încetat conform art. 65 din Codul Muncii.

Potrivit art. 5 lit. a) din H.G. nr. 174/2002, cu modificările și completările ulterioare, încetarea raporturilor de muncă în temeiul art. 65 din Codul Muncii nu este motiv imputabil.

Recurenta a invocat dispozițiile art. 17 alin.1 lit.a) din Legea nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare prevede "în vederea stabilirii dreptului de indemnizație de șomaj, șomerii prevăzuți la art. 16 lit. a) sunt persoanele care se pot găsi în una dintre următoarele situații: a) le-au încetat raporturile de muncă din motive neimputabile lor", precum și dispozițiile art. 5 lit. a) din H.G. nr. 174/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002.

Pentru a beneficia de indemnizație de șomaj, solicitanții trebuie să îndeplinească cumulativ și celelalte condiții prevăzute la art. 34 alin. 1 din Legea nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare.

Prin adeverința nr. 97/13.01.2010 emisă de SC P. SA se adeverește că a lucrat în perioada 27.10.2008-19.11.2009 la această societate.

Pentru a verifica dacă reclamantul îndeplinește condiția prevăzută la art. 34 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare, respectiv dacă are stagiu de cotizare de 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii.

Potrivit art. 5 pct. V din Legea nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare " stagiu de cotizare – perioada în care s-a plătit contribuția de asigurări pentru șomaj atât de către asigurat, cât și de angajator sau, după caz, numai de către asigurat".

Invocă dispozițiile art. 18 din H.G. nr. 174/2002 cu modificările și completările ulterioare și arată că în adeverința nr. 97/13.01.2010, emisă de SC PIC SA, conform anexei nr. 26 din norme, în care se precizează că a intimatul a fost salariat la SC PIC SA în perioada 27.10.2008-19.11.2009. În aceeași adeverință se precizează că în perioada 01 aprilie-30 noiembrie 2009 nu s-a reținut și nu s-a virat contribuția individuală și nu s-a plătit contribuția datorată de angajator.

Astfel, din perioada lucrată la SC PIC SA s-a reținut și virat contribuția angajatului și a angajatorului doar pentru perioada 27.10.2008-31.03.2009.

Din aceeași adeverință reiese că perioada aprilie 2009-septembrie 2009 societatea se afla în executare silită anexând și copie de pe titlul executoriu nr. 1916/16.11.2009.

Astfel, perioada 01.04.2009-30.09.2009 constituie stagiu de cotizare, deoarece societatea se afla în executare silită.

Pentru perioada octombrie 2009-noiembrie 2009, SC P. SA prin adeverință menționată precizează că societatea se afla în " faliment în procedura generală", anexând în copie încheierea Tribunalului Comercial Argeș din 16.11.2009 în dosarul nr. 1744/1259/2009 prin care instanța dispune deschiderea procedurii generale de insolvență.

Dispozițiile art. 34 alin. 2 din Legea nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare prevede că: constituie stagiu de cotizare și perioada în care nu s-a plătit dar societatea se află în procedura de executare silită, reorganizare judiciară, faliment, închidere operațională, dizolvare, lichidare, administrare specială dar nu în procedura generală de insolvență.

În concluzie din perioada lucrată de reclamant la SC P. SA, respectiv perioada 27.10.2008-19.11.2009, constituie stagiu de cotizare 27.10.2008-31.03.2009 perioada în care s-a plătit, precum și perioada 01.04.2009-30.09.2009 perioada în care societatea se afla în executare silită, fără a fi stagiu de cotizare perioada octombrie 2009-noiembrie 2009, perioada în care nu s-a plătit dar societatea nu se afla în nici una din situațiile prevăzute de art. 34 alin. 2 din Legea nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel reclamantul are un stagiu de cotizare de 11 luni și 4 zile pentru perioada 27.10.2008-19.11.2009, neîndeplinind cerința prevăzută la art. 34 alin. 1 lit. a din Legea nr. 76/2002 cu modificările și completările ulterioare, respectiv de a avea un stagiu de 12 luni în ultimele 24.

Precizează că A.J.O.F.M. C. prin adresa nr. 1430/28.01.2010 a solicitat punctul de vedere al Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă care prin adresa nr. 311/17.02.2010, înregistrată la agenție sub nr. 2333/17.02.2010 precizează că nu prezintă relevanță faptul că împotriva SC P. SA Pitești s-a deschis procedura generală de insolvență prevăzută de Legea nr. 85/2006, cu modificările și completările ulterioare, în măsura în care, până la data eliberării adeverinței prevăzute în anexa 26 la norme, în dosarul nr. 1744/1259/2009 nu va fi admis, potrivit legii, un plan de reorganizare judiciară sau nu va fi pronunțată o sentință privind intrarea în faliment a debitoarei SC P. SA.

Analizând sentința, din perspectiva criticilor formulate în cererile de recurs, precum și, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041 Cod procedura civilă, Curtea a reținut că recursul este nefondat, pentru următoarele:

Astfel, contrar susținerilor recurentei ce apar ca nefondate, prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare în cauză a prevederilor art. 34 alin. 2 din Legea nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare, apreciind că perioada lucrată de către intimatul contestator în perioada octombrie-noiembrie 2009 în care societatea angajatoare SC P. SA s-a aflat în procedura de insolvență constituie stagiu de cotizare în conformitate cu prevederile legale menționate.

Curtea apreciază că dispozițiile art. 34 alin. 2 din Legea nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora stagiul de cotizare este constituit și din perioadele în care angajatorul s-a aflat în procedura falimentului sunt aplicabile pentru argumentul de identitate de rațiune și în cazul intimatului, în condițiile în care potrivit art. 3 pct. 24 din Legea nr. 85/2006 "procedura generală de insolvență" reprezintă procedura prevăzută de prezenta lege, prin care un debitor care îndeplinește condițiile pentru a fi declarat în insolvență intră, după perioada de observație, succesiv, în procedura de reorganizare judiciară și în procedura falimentului sau, separat, numai în reorganizare judiciară ori doar în procedura falimentului.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 85/2006 modificată, insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile, iar la data adoptării Legii nr. 76/2002 legea prevedea doar falimentul, nu și etapa anterioară a procedurii generale de insolvență introduse de Legea nr. 85 /2006.

Dată fiind această necorelare legislativă terminologică evidentă, nu poate fi primită susținerea recurentei potrivit căreia făcând interpretarea susmenționatei prevederi legale instanța fondului ar fi adăugat la lege și ar încalcă prevederile art. 34 alin. 2 din Legea nr. 76/2002.

Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedura civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C.”

7.4 Condițiile de cerere și beneficiile acordate prin indemnizația de șomaj

Pentru obținerea venitului compensatoriu cererea trebuie înaintată de la data:

încetării raporturilor de muncă;

încetării raporturilor de serviciu;

încetării mandatului pentru care persoana a fost numită sau aleasă;

expirării sau desfacerii contractului militarilor;

încetării calității de membru cooperator;

încetării contractului de asigurare pentru șomaj;

încetării motivului pentru care au fost suspendate raporturile de muncă sau serviciu;

rămânerii definitive a hotărârii judecătorești;

expirării perioadei de 60 de zile pentru absolvenții unei instituții de învățământ;

absolvirii persoanelor cu handicap;

Indemnizația de șomaj se acordă de la dățile prevăzute mai sus dacă cererea este înregistrată la agenția pentru ocuparea forței de muncă în termen de 10 zile calendaristice de la dățile specificate. În cazul în care cererea este înregistrată după cele 10 zile calendaristice, dar nu mai târziu de 12 luni de la termenele anterioare, aceasta se va acorda începând cu data înregistrării cererii.

Termenul de 12 luni de la înregistrarea cererii este un termen de decădere din drepturi.

Perioada de acordare a indemnizației se stabilește diferențiat în funcție de stagiul de cotizare și anume:

pentru persoanele ce au un stagiu de cotizare mai mic sau egal cu un an, perioada în care

beneficiază este de 6 luni;

cei ce au un stagiu de cotizare de cel putin 5 ani vor beneficia de indemnizație timp de 9

luni;

cei ce au cotizat timp de mai mult de zece ani vor beneficia de acest drept timp de 12

luni.

De asemenea și cuantumul indemnizației se va stabili diferențiat în funcție de stagiul de cotizare, fiind compus din 75% din valoarea indicelui social de referință (pentru persoanele ce au cotizat timp de cel puțin un an) și o cotă procentuală diferențiată în funcție de stagiul de cotizare:

3% pentru persoanele ce au cotizat timp de cel puțin 3 ani;

5% pentru persoanele ce au cotizat timp de cel puțin 5 ani;

7% pentru persoanele ce au cotizat timp de cel puțin 10 ani;

10% pentru persoanele ce au cotizat timp de cel puțin 20 ani;

Ca excepție, pentru absolvenții unei instituții de învățământ, indemnizația de șomaj se va acorda pe o perioadă fixă de 6 luni și într-o sumă fixă ce reprezintă 50% din valoarea indicelui social de referință. În acest caz, absolvenții beneficiază de acest drept o singură dată pentru fiecare formă de învățământ absolvită.

7.5 Obligațiile persoanelor ce beneficiază de indemnizația de somaj

Art 41 din Legea 76/2002 ne aduce la cunoștință obligațiile ce trebuiesc respectate de către beneficiarii dreptului de compensare a veniturilor:

să se prezinte lunar, pe baza programării sau ori de câte ori sunt solicitate, la agenția pentru ocuparea forței de muncă la care sunt înregistrate, pentru a primi sprijin în vederea încadrării în muncă;

să comunice în termen de 3 zile agenției pentru ocuparea forței de muncă la care sunt înregistrate orice modificare a condițiilor care au condus la acordarea drepturilor;

să participe la serviciile pentru stimularea ocupării și de formare profesională oferite de agenția pentru ocuparea forței de muncă la care sunt înregistrate;

să caute activ un loc de muncă .

să înștiințeze în scris agenția pentru ocuparea forței de muncă la care sunt înregistrate apariția stării de incapacitate temporară de muncă și datele de identificare, respectiv numele medicului prescriptor și unitatea în care funcționează acesta, în termen de 24 de ore de la data acordării concediului medical. În situația în care apariția stării de incapacitate temporară de muncă a intervenit în zile declarate nelucrătoare sau împlinirea termenului de 24 de ore se realizează în zile declarate nelucrătoare, persoanele care beneficiază de indemnizație de șomaj au obligația de a înștiința agenția pentru ocuparea forței de muncă la care sunt înregistrate, în prima zi lucrătoare.

Ca excepție, participarea la serviciile pentru stimularea ocupării și de formare profesională nu sunt obligatorii în cazul în care beneficiarii indemnizației participă deja într-un program de formare profesională finanțat nerambursabil din partea fondului European de dezvoltare regional, a celui social European și a fondului de coeziune.

În completare, în cazul în care la data solicitări dreptului, persoana care a făcut cererea pentru obținerea indemnizației de șomaj refuză un loc de muncă potrivit pregătirii sau nivelului studiilor sau refuză participarea la servicii pentru stimularea ocupării și de formare profesională, acesta nu se va putea oferi.

De asemenea, absolvenții ce nu pot beneficia de indemnizația de șomaj sunt următorii:

cei care la data solicitării dreptului urmează o formă de învățământ;

cei licențiați ai facultăților de medicină, medicină dentară și farmacie, care la data solicitării dreptului au promovat concursul național de rezidențiat pe locuri sau pe posturi în condițiile legii;

7.6 Încetarea plății indemnizației de șomaj

Reglementată de art.44 din Legea nr. 76/2002, încetarea plății indemnizației de somaj se va face în următoarele situații:

a) la data încadrării în muncă, conform legii, pe perioadă nedeterminată sau pe perioadă determinată mai mare de 12 luni;

b) la data când realizează, din activități autorizate potrivit legii, venituri lunare mai mari decât valoarea indicatorului social de referință, în vigoare;

c) la 90 de zile de la data emiterii autorizației de funcționare pentru a desfășura activități independente sau a certificatului de înmatriculare, conform legii, dacă realizează venituri lunare mai mari decât valoarea indicatorului social de referință, în vigoare;

d) la data refuzului nejustificat de a se încadra într-un loc de muncă conform pregătirii sau nivelului studiilor;

e) la data refuzului nejustificat de a participa la servicii pentru stimularea ocupării și de formare profesională sau la data întreruperii acestora din motive imputabile persoanei;

f) dacă perioada de pensionare pentru invaliditate depășește 12 luni;

g) la data îndeplinirii condițiilor de pensionare pentru limita de vârstă, de la data solicitării pensiei anticipate sau la data când pensia de invaliditate devine nerevizuibilă;

h) la data plecării din țară a beneficiarului pentru o perioadă mai mare de 3 luni;

i) la data începerii executării unei pedepse privative de libertate pentru o perioadă mai mare de 12 luni;

j) în cazul decesului beneficiarului;

k) la expirarea termenelor prevăzute la art. 45 alin. (2) , (3) si (31) ;

l) la expirarea termenelor prevăzute la art. 39 alin. (1) , respectiv la art. 40 alin. (1) ;

m) la data admiterii într-o formă de învățământ, în cazul persoanelor asimilate șomerilor, prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. a) și b).

n) la data de la care își începe desfășurarea activității în funcții elective sau la data la care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului;

o) la data angajării, conform legii, pe bază de contract, în situația soldaților și gradaților voluntari;

p) la data promovării concursului național de rezidențiat pe locuri sau pe posturi, în condițiile legii;

q) de la data la care desfășoară o activitate pentru o perioadă mai mare de 12 luni, în baza unui raport juridic în considerarea căruia se realizează venituri din drepturi de autor și drepturi conexe definite potrivit art. 7 alin. (1) pct. 131 din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, și/sau venituri din contracte/convenții încheiate potrivit Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Codul civil, sau în temeiul Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau al Legii nr. 53/1991 privind indemnizațiile și celelalte drepturi ale senatorilor și deputaților, precum și salarizarea personalului din aparatul Parlamentului României, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

7.7 Suspendarea plații indemnizației de șomaj

Suspendarea este reglementată de art 45 din Legea 76/2002, conform căreia persoana ce nu se prezintă lunar pe baza programării sau solicitării la agenția pentru ocuparea forței de muncă la care este înregistrată, persoana care îndeplinește serviciul militar activ și persoana care se încadrează în muncă cu contract pe perioadă determinată de cel mult 12 luni, au indemnizația de șomaj suspendată pe durata acestora.

În completare, suspendarea are loc și în cazul unui arest preventiv sau pentru executarea unei pedepse privative de libertate de până la 12 luni.

De asemenea, pensionarii pentru invaliditate precum și cei care primesc indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă, indemnizația de maternitate și a celei pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, respectiv de 3 sau 7 ani, în cazul copilului cu handicap, vor avea plata indemnizației de șomaj suspendată pe durata acestuia. Beneficiarul are obligația de a înștiința în scris agenția pentru ocuparea forței de muncă în termen de 24 de ore din momentul în care beneficiază de o altă indemnizație, pentru ca durata de suspendare a celei de șomaj să nu facă parte din perioada de acordare a acesteia.

Persoanele care pe perioada cursurilor de calificare, recalificare, perfecționare, practicii profesionale sau a altor forme de pregătire profesionale au survenit un accident de muncă ce a cauzat o incapacitate temporară de muncă mai mare de 3 zile, nu vor mai primi indemnizația de șomaj, aceasta fiind suspendată temporar.

Compensația parțială a veniturilor că urmare a pierderii locului de muncă se suspendă pe perioada acordării plăților compensatorii în situația în care acestea se acordă din bugetul asigurărilor pentru șomaj.

De asemenea, în condițiile în care persoana pleacă din țară pe o perioada mai mică de 3 luni, poate cere suspendarea plății indemnizației de șomaj. Pentru a beneficia iar de plata indemnizației, beneficiarul va trebui să depună o cerere în maxim 3 luni de la dată suspendării.

În cazul în care persoana nu s-a prezentat lunar la agenția pentru ocuparea forței de muncă, iar plata indemnizației a fost suspendată, repunerea în plată se va putea face de la data depunerii cererii beneficiarului, dar nu mai târziu de 60 de zile calendaristice de la data suspendării. Ca o excepție, perioada de suspendare în acest caz face parte din perioada de acordare a indemnizației de șomaj.

SUPLIMENTAREA VENITURILOR

Pentru a veni în continuare în ajutorul persoanelor ce au trecut printr-o încercare și care au beneficiat de indemnizația de șomaj, deși aceasta va înceta de drept în momentul în care se angajează cu normă întreagă, cu toate acestea foștii beneficiari ai indemnizației au dreptul de a primi o sumă lunară, acordată din bugetul asigurărilor pentru șomaj, în valoare de 30% din cunatumul indemnizației de șomaj, pe durata rămasă până la sfârșitul perioadei pentru care erau îndreptățiți să primească indemnizația de șomaj.

În cazul în care persoanele ce s-au încadrat în muncă pe perioadă nedeterminată sau pe perioadă determinată mai mare de 12 luni, dar acesta încetează până la sfârșitul perioadei pentru care erau îndreptățite să primească indemnizația de șomaj și se încadrează cu normă întreagă în termen de 30 de zile la un alt angajtor, au dreptul de a beneficia în continuare de această sumă.

Ca excepție, persoanele care se încadrează la angajatori cu care au fost în raporturi de muncă în ultimii 2 ani, precum și persoanele pentru care plata indemnizației de șomaj a fost suspendată deoarece s-au încadrat în muncă pe o perioada determinată de cel mult 12 luni, iar după încheie un contract de muncă pe perioadă nedeterminată sau pe o perioada determinată mai mare de 12 luni, nu beneficiază de suplimentarea veniturilor.

În completare, art 731 din Legea nr. 76/2002 stipulează faptul că în cazul absolvenților instituțiilor de învățământ și cei ai școlilor speciale, atâta timp cât condițiile de fond sunt îndeplinite (minim 16 ani, înregistrați la agențiile pentru ocuparea forței de muncă) și aceștia se angajează pentru o perioada mai mare de 12 luni, vor beneficia de o primă de încadrare ce este egală cu valoarea indicatorului social de referință.

În cazul în care absolvenții au beneficiat de indemnizația de șomaj și se angajează cu normă întreagă pe o perioada mai mare de 12 luni, vor beneficia de o suma egală cu indemnizația de șomaj la care ar fi avut dreptul până la expirarea perioadei de acordare a acesteia dacă nu s-ar fi angajat. Cu toate acestea, este obligatoriu că raportul de muncă să fie menținut pe o perioadă de cel puțin 12 luni de la data angajării, pentru ca dreptul să fie acordat.

Absolvenții ce nu vor beneficia de aceste prevederi sunt cei care:

la data absolvirii studiilor erau deja încadrați în raporturi de muncă sau serviciu;

cei ce se încadrează la angajatori cu care au fost în raport de muncă sau serviciu în ultimii 2 ani;

cei care la data solicitării urmează o formă de învățământ;

cei față de care angajatorii au obligația potrivt legii de a-i încadra în muncă;

cei pentru care plata indemnizației de șomaj a fost suspendată pentru încadrarea în muncă în baza unui contract pe o perioadă determinată de cel mult 12 luni, iar ulterior, ca urmare a schimbării duratei contractului individual de muncă, plata indemnizației de șomaj încetează.

Absolvenții ce beneficiază de prima de încadrare, au dreptul la menținerea acesteia și în situația în care în perioada de 12 luni de la angajare le încetează raportul de muncă la angajatorul inițial și se încadrează în termen de 30 de zile la un altul, în condițiile în care această din urmă angajare se va efectua respectând aceleași cerințe.

Ca exemplu pentru acordarea suplimentării veniturilor avem speța nr. 2113/07.05/2015, Tribunalul Gorj:

“Pe rol judecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul P. V. împotriva pârâtei AJOFM , având ca obiect contestație indemnizație șomaj.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul personal, lipsă fiind pârâta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care reclamantul a arătat că nu mai are alte cereri de formulat și probatorii de administrat în cauză.

Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, constatând cercetarea judecătorească încheiată și cauza în stare de judecată, potrivit art. 392 C.pr.civ., declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul părților în ordinea și în condițiile prevăzute la art. 216 C.pr.civ.

Reclamantul solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Gorj, sub nr. [….] reclamantul P.V. a chemat în judecată pârâta AJOFM, formulând contestație împotriva deciziei nr […]/[…] privind respingerea dreptului la venitul de completare.

În motivarea contestației, contestatorul a arătat că a formulat contestație împotriva dispoziției nr. […]/[…] emisă de pârâta AJOFM privind stabilirea drepturilor de indemnizație de șomaj ce i se cuvin conform art. 72 din Legea nr. 76/2002.

În dovedirea acțiunii, a depus la dosarul cauzei dispoziția nr. […]/[…] privind stabilirea/respingerea dreptului de indemnizație de șomaj, contract individual de muncă încheiat și înregistrat sub nr. […]/[…] în registrul general de evidență a salariaților, act adițional nr. [ .. ] din […], carte de identitate.

La rândul său, pârâta AFOFM Gorj a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantă.

În apărare, pârâta a arătat că stabilirea, plata și respingerea dreptului reprezentând prima prevăzută de art. 72 din Legea 76/2002 se face de către agențiile județene pentru ocuparea forței de muncă în conformitate cu prevederile legale în vigoare, respectiv Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și ocuparea forței de muncă, H.G. nr. 174/2002, normele de aplicare a legii asigurărilor pentru șomaj, precum și Ordinul nr. 85/2002 privind aprobarea Procedurii de primire și de soluționare a cererilor de loc de muncă sau indemnizație de șomaj, acte normative ce reglementează, în principal, sistemul contributiv al asigurărilor de șomaj.

În această ordine de idei, potrivit art. 72 alin. 1 din Legea nr. 76/2002 "persoanele prevăzute la art. 17 alin. (1), cărora li s-a stabilit dreptul la indemnizația de șomaj, potrivit legii, și care se angajează cu normă întreagă, conform prevederilor legale în vigoare, și, ca urmare a angajării, le încetează plata indemnizației de șomaj, beneficiază, din momentul angajării până la sfârșitul perioadei pentru care erau îndreptățite să primească indemnizația de șomaj, de o sumă lunară, acordată din bugetul asigurărilor pentru șomaj, reprezentând 30% din cuantumul indemnizației de șomaj, stabilită și, după caz, reactualizată conform legii".

Totodată, articolul 40 din H.G. nr. 174/2002 face precizarea că " drepturile prevăzute la art. 72 din lege se acordă numai dacă persoanele îndreptățite vor depune la agenția pentru ocuparea forței de muncă județene, unde se află în evidență, în termen de maximum 60 de zile de la data încetării dreptului la indemnizația de șomaj ca urmare a angajării, următoarele documente: a) cerere conform modelului prevăzut la anexa 10; b) înștiințare emisă de angajator privind încadrarea în muncă; c) actul în baza căruia au fost încadrate în muncă, în copie; d) document emis de angajator, din care să rezulte că în ultimii 2 ani acesta nu a mai fost în raporturi de muncă sau de serviciu cu persoana respectivă.

În concluzie, pentru a putea beneficia de prima de 30% din cuantumul indemnizației de șomaj, persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 72 din lege trebuie să solicite acordarea acestor drepturi în termen de 60 de zile de la data încetării dreptului la indemnizația de șomaj ca urmare a angajării, solicitare care să fie însoțită de documentele prevăzute de art. 40 din HG nr. 174/2002.

A mai arătat pârâta că, în ceea ce privește situația contestatorului, aceasta, după încetarea dreptului la indemnizația de șomaj ca urmare a angajării, nu a efectuat demersurile prevăzute de art. 40 din H.G. nr. 174/2002, și anume, nu a solicitat, în termenul de 60 de zile de la încetarea indemnizației de șomaj, acordarea drepturilor prevăzute de art. 72 din Legea nr. 76/2002.

Că, în concret, indemnizația de șomaj a încetat la data de 07.07.2014, ca urmare a încadrării în muncă pe perioadă nedeterminată la S.C. E. U. S.R.L., iar solicitarea primei prevăzute de art. 72 din Legea nr. 76/2002, însoțită de documentele necesare acordării acestui drept, a fost efectuată la data de 08.01.2015 iar la data de 22.07.2014 a fost primită prin poștă o solicitare de acordare a drepturilor prevăzute de art. 72 din Legea 76/2002, pe numele reclamantului Popescu Vasile însă, această cerere nu a putut fi soluționată favorabil petentului deoarece, nu a fost depusă personal, nu a fost semnată de către reclamant (a fost semnată cu pentru) și nici nu a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 40 din HG nr. 174/2002.

În consecință, în situația persoanelor care nu solicită acordarea dreptului prevăzut de art. 72 din Legea nr. 76/2002 în termen de 60 de zile de la data încetării indemnizației de șomaj, instituția pârâtă va emite o dispoziție de respingere a dreptului mai sus menționat.

Față de cele prezentate mai sus solicită instanței de judecată respingerea contestației formulată de către contestatorul P.V., menținerea Dispoziției nr. […]/[…], dispoziție emisă de instituția pârâtă în mod temeinic și legal.

În drept, și-a întemeiat prezenta întâmpinare pe dispozițiile Codului de Procedură Civilă, Legea nr. 76/2002, H.G. nr. 174/2002, H.G. nr. 377/2002, iar în conformitate cu prevederile. C.p.c. solicită judecarea cauzei chiar și în lipsă.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține că a fost formulată cerere în termenul legal. De altfel, chiar pârâta recunoaște prin întâmpinare că la data de 22.07.2014 a fost primită prin poștă o solicitare de acordare a drepturilor prevăzute de art. 72 din Legea nr. 76/2002 pe numele reclamantului P.V, că această cerere nu a putut fi soluționată favorabil deoarece, nu a fost depusă personal, nu a fost semnată de către reclamant (a fost semnată cu pentru) și nici nu a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 40 din HG nr. 174/2002.

Instanța apreciază că în prezenta cauză pârâta a stat în pasivitate și că în situația în care existau neclarități cu privire la această cerere, pârâta era cea care trebuia să facă solicitări suplimentare cu privire la depunerea actelor necesare, motiv pentru care va fi admisă contestația formulată de reclamantul P.V. împotriva pârâtei AJOFM, anulată dispoziția nr. […]/[…] emisă de AJOFM și obligată pârâta să plătească reclamantului suma reprezentând venitul de completare conform art. 72 din Legea nr. 76/2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite contestația formulată de reclamantul […], domiciliat în […] împotriva pârâtei AJOFM.

Anulează dispoziția nr. […]/[…] emisă de AJOFM .

Obligă pârâta să plătească reclamantului suma reprezentând venitul de completare conform art. 72 din Legea nr. 76/2002.”

9. ALTE DREPTURI

Deoarece indemnizația de șomaj reprezintă o recompensație parțială a veniturilor asiguratului, este normal ca acesta să rămână în continuare asigurat și în sistemul de asigurări sociale de sănătate și de stat, precum și de a beneficia de toate drepturile prevăzute de lege pentru asigurații acestor sisteme.

Art 48 din Legea 76/2002 stipulează faptul ca toate contribuțiile pentru asigurările sociale de stat și pentru asigurările sociale de sănătate se vor suporta din bugetul asigurărilor pentru șomaj.

Cu toate acestea, drepturile de asigurări sociale de stat ale persoanelor beneficiare de indemnizația de șomaj se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat.

În încheiere, pentru toate aceste contribuții de asigurări sociale obligatorii, nu se datorează dobânzi și penalități de întârziere.

ANEXĂ – Acte necesare pentru întocmirea cererii de acordare a indemnizației de șomaj

actul de identitate, în original;

actele de studii și de calificare, în original și în copie;

adeverințã medicalã din care sã rezulte cã persoana este clinic sãnãtoasã sau aptã de muncã ori cã are eventuale restricții medicale;

act eliberate de organele financiare teritoriale, din care sã rezulte cã persoana nu realizeazã venituri sau cã realizeazã, din activitãți autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referințã al asigurãrilor pentru șomaj și stimulãrii ocupãrii forței de muncã în vigoare.

În afara documentelor menționate mai sus, care urmeazã sã fie prezentate de toate categoriile de solicitanți de indemnizație de șomaj, cererea pentru acordarea indemnizației de șomaj va fi însoțitã, dupã caz, și de urmãtoarele documente:

A. în cazul persoanelor provenite din muncã:

a) carnetul de muncã, în original și în copie, și/ sau adeverința prevãzutã la art. 18 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurãrilor pentru șomaj și stimularea ocupãrii forței de muncã, , precum și alte acte care, potrivit legii, atestã existența unor raporturi de muncã sau de serviciu pânã la data de 31 decembrie 2010 și, dupã caz, vechimea în muncã realizatã anterior datei de 1 martie 2002;

b) copie de pe hotãrârea judecãtoreascã definitivã prin care instanța competentã potrivit legii a dispus reintegrarea în muncã, atunci când reintegrarea nu mai este posibilã la unitatea la care persoana a fost încadratã în muncã anterior, din cauza încetãrii definitive a activitãții, sau la unitatea care a preluat patrimoniul acesteia;

c) adeverințã de la unitatea care a preluat patrimoniul unitãții în care persoana a fost încadratã anterior, din care sã rezulte cã reîncadrarea în muncã nu mai este posibilã din cauza desființãrii postului;

B. în cazul pensionarilor de invaliditate care își redobândesc capacitatea de muncã:

a) carnetul de muncã, în original și în copie, și/ sau adeverința prevãzutã la art. 18 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurãrilor pentru șomaj și stimularea ocupãrii forței de muncã, aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 174/2002 , cu modificãrile și completãrile ulterioare, precum și alte acte care, potrivit legii, atestã existența unor raporturi de muncã sau de serviciu pânã la data de 31 decembrie 2010 și, dupã caz, vechimea în muncã realizatã anterior datei de 1 martie 2002;

b) decizia de revizuire medicalã, în original și în copie, emisã de medicul expert al asigurãrilor sociale, din care sã rezulte redobândirea capacitãții de muncã;

c) adeverințã de la ultima unitate sau unitatea care a preluat patrimoniul acesteia, dupã caz, din care sã rezulte cã reîncadrarea în muncã nu mai este posibilã din lipsa unui post vacant de natura celui ocupat anterior;

C. în cazul persoanelor ale cãror raporturi de muncã sau de serviciu au încetat în perioada de suspendare a acestora:

a) carnetul de muncã, în original și în copie, și/ sau adeverința prevãzutã la art. 18 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurãrilor pentru șomaj și stimularea ocupãrii forței de muncã, aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 174/2002 , cu modificãrile și completãrile ulterioare, precum și alte acte care, potrivit legii, atestã existența unor raporturi de muncã sau de serviciu pânã la data de 31 decembrie 2010 și, dupã caz, vechimea în muncã realizatã anterior datei de 1 martie 2002;

b) act din care sã rezulte data încetãrii motivului pentru care au fost suspendate raporturile de muncã sau de serviciu;

D. în cazul absolvenților instituțiilor de învãțãmânt, în vârstã de minimum 16 ani, care într-o perioadã de 60 de zile de la absolvire nu au reușit sã se încadreze în muncã potrivit pregãtirii profesionale:

a) actul de absolvire a formei respective de învãțãmânt, în original și în copie;

b) adeverințã eliberatã de furnizorul de servicii specializate pentru stimularea ocupãrii forței de muncã, prin care se certificã data înregistrãrii persoanei în evidențele proprii, în cazul în care persoana s-a înregistrat în vederea medierii pentru încadrare în muncã la un furnizor de servicii specializate pentru stimularea ocupãrii forței de muncã, acreditat sau notificat conform legii;

E. în cazul absolvenților școlilor speciale pentru persoane cu handicap, în vârstã de minimum 16 ani, care nu au reușit sã se încadreze în muncã potrivit pregãtirii profesionale: actul de absolvire a școlii speciale pentru persoane cu handicap, în original și în copie

ANEXĂ – documente necesare pentru înregistrarea unei persoane aflate în căutarea unui loc de muncă

actul de identitate;

actele de studii și de calificare;

carnetul de muncã sau alte acte care atestã, potrivit legii, existența unor raporturi de muncã ori de serviciu, în cazul persoanelor provenite din muncã;

adeverințã medicalã din care sã rezulte cã persoana este clinic sãnãtoasã sau aptã de muncã ori cã are eventuale restricții medicale.

BIBLIOGRAFIE

http://www.hotararicedo.ro/files/files/DECLARATIA%20UNIVERSALA%20A%20DREPTURILOR%20OMULUI.pdf

Alexandru Ticlea – Dreptul Securității Sociale

Legea 76/2002

http://portal.just.ro/36/Lists/Jurisprudenta/DispForm.aspx?ID=550

http://portal.just.ro/2/Lists/Jurisprudenta/DispForm.aspx?ID=1170

http://portal.just.ro/95/Lists/Jurisprudenta/DispForm.aspx?ID=773

http://www.anofm.ro/node/2999

http://www.anofm.ro/node/2998

Codul Muncii comentat și adnotat

Legea 188/1999

CUPRINS

1. INTRODUCERE 1

2. ENUMERAREA DREPTURILOR DE ȘOMAJ 2

3. INFORMAREA ȘI CONSILIEREA PROFESIONALĂ 3

4. MEDIEREA MUNCII 3

5. FORMAREA PROFESIONALĂ 4

6. STIMULAREA MOBILITĂȚII FORȚEI DE MUNCĂ 7

7. INDEMNIZAȚIA DE ȘOMAJ 10

7.1 Categorii de persone ce pot beneficia de indemnizația de șomaj 10

7.2 Condiții pentru a beneficia de indemnizația de șomaj 21

7.3 Stagiul de cotizare 21

7.4 Condițiile de cerere și beneficiile acordate prin indemnizația de șomaj 30

7.5 Obligațiile persoanelor ce beneficiază de indemnizația de somaj 32

7.6 Încetarea plății indemnizației de șomaj 33

7.7 Suspendarea plații indemnizației de șomaj 34

8. SUPLIMENTAREA VENITURILOR 36

9. ALTE DREPTURI 41

ANEXĂ – Acte necesare pentru întocmirea cererii de acordare a indemnizației de șomaj 42

ANEXĂ – Documente necesare pentru înregistrarea unei persoane aflate în căutarea unui loc de muncă 44

BIBLIOGRAFIE 46

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Indemnizatia de Somaj (ID: 116523)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Indemnizatia de Somaj

Copyright Notice

Medicina Dentara

Activitatea de Distrugere

Fast Fashion

Contabilitatea Cheltuielilor, Veniturilor și Analiza Rezultatelor la O Firma Comerciala

Istoricul Gravurii

Hristologia Sfantului Chiril, Patriarhul Alexandrieidoc

Copyright Notice

Similar Posts