Incuviintarea Adoptiei

CUPRINS

CAPITOLUL I- ASPECTE INTRODUCTIVE…………………………………………………….2

GENERALITĂȚI…………………………………………………………………………………………………….2

DEFINIȚII ȘI PRECIZĂRI CONCEPTUALE…………………………………………………………….2

ADOPȚIA………………………………………………………………………………………………………….2

ADOPTATORUL……………………………………………………………………………………………….4

PERSOANA ADOPTATĂ…………………………………………………………………………………..4

3.SCOP…………………………………………………………………………………………………………………………5

4. INSTITUȚIILE ABILITATE ÎN DESFĂSURAREA PROCESULUI DE ADOPȚIE………..5

OFICIUL ROMÂN PENTRU ADOPȚII………………………………………………………………..6

ORGANISME PRIVATE AUTORIZATE……………………………………………………………..9

DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI………………………………………………………………………………………………………10

COMISIA PENTRU PROTECȚIA COPILULUI……………………………………………………10

5. ATESTAREA FAMILIEI SAU PESOANEI POTENȚIAL ADOPATOARE…………….11

5.1.DESCHIDEREA PROCEDURII DE ADOPȚIE………………………………………………………….11

5.2.ÎNCREDINȚAREA COPILULUI ÎN VEDEREA ADOPȚIEI……………………………………..12

5.3. ÎNCUVIINȚAREA ADOPȚIEI………………………………………………………………………………….13

CAPITOLUL II…………………………………………………………………………..15

STUDIUL DE CAZ…………………………………………………………………..…15

Capitolul III Concluzii………………………………………………………………..24

Concluziile cercetării………………………………………………………………………..24

Concluzii generale ale lucrării……………………………………………………………….25

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………27

CAPITOLUL I –ASPECTE INTRODUCTIVE

1.GENERALITAȚI

Filiația adoptivă este o creație a legii; ea se naște din adopție și generează rudenia civilă.

Prin adopție se stabilesc filiația dintre adoptat și adoptator, precum și legături de rudenie între adoptat și rudele adoptatorului.

Rudenia civilă se substituie rudeniei firesti, adoptatul și descendentii sai devenind rudă cu adoptatorul și rudele acestuia.

Cu titlu de exceptie, în cazul adopției copilului de către soțul părintelui firesc sau adoptiv, încetarea raporturilor de rudenie se aplică, numai în raport cu părintele

firesc și rudele parintelui firesc care nu este casătorit cu adoptatorul.

2. DEFINIȚII ȘI PRECIZĂRI CONCEPTUALE

Adopția

Conform dicționarului sociologic, „adopția reprezintă actul prin care cineva devine părintele legal al unui copil care nu este propriul său descendent natural.” (L. Vlăsceanu, C. Zamfir , 1998 , p. 19)

Această practică este cunoscută încă din perioada tradițională, având la bază fie motive religioase, fie politice.

De-a lungul perioadelor istorice, adopția a avut diferite semnificații și scopuri bine determinate. Astfel, procesul adoptiv era încheiat în interesul exclusiv al adoptatorului. Sunt cunoscute cazurile din perioada tradițională, în care adopțiile se realizau doar pentru a obține o continuitate pe linie paternă. În acest caz, adopțiile se încheiau doar în rândul populației masculine, iar grupul feminin era exclus de la procesul adoptiv.

În România, termenul de adopție și semnificațiile lui sunt cunoscute încă din perioada tradiționalistă. La început, conceptul folosit era cel de înfiere, referindu-se la același proces, evident cu anumite modificări în ceea ce privește aspectele procedurale ale adopției.

Actualmente, conform legii 273/2004, adopția reprezintă „ operațiunea juridică prin care se creează legături de filiație între adoptator și adoptat, precum și legături de rudenie între adoptat și rudele adoptatorului.”

Aceasta presupune faptul că, persoana adoptată, devine membru cu drepturi depline în familia care tocmai l-a adoptat. De asemenea, această prevedere a legăturii de rudenie și filiație, are în vedere asigurarea siguranței și bunăstării în noua familie, fără a exista riscul de a fi discreditat, înlăturat sau înjosit în momentul apariției unei situații problematice.

Prin urmare, adopția are caracter integrativ din punct de vedere familial, în ceea ce privește drepturile și obligațiile copilului adoptat.

Alte accepțiuni ale termenului de adopție, sunt exemplificate sub trei aspecte și anume: ca act juridic, raport juridic și instituție juridică.

În primul rând, ca act juridic, noțiunea de adopție desemnează voința părților implicate în procesul adoptiv, încuviințat de instanța judecătorească, care are menirea de a da legitimitate raportului juridic al adopției.

În vederea realizării raportului juridic, adopția se referă la acele legături de filiație și rudenie care se creează atât între adoptat și familia adoptatoare, cât și între adoptat și rudele familiei sau persoanei ori familiei adoptatoare.

În al treilea caz, și anume ca instituție juridică, procesul adoptiv se referă la totalitatea actelor și reglementărilor legislative care privesc: constituirea, efectele, nulitatea sau desfacerea adopției.

Unind toate aceste trei dimensiuni, putem defini termenul de adopție ca fiind acel act, încheiat în urma acordului dintre părți, în urma căreia se creează legături de filiație și rudenie, atât între persoana adoptată și adoptator, cât și între adoptat și rudele persoanei sau familiei adoptatoare, încheiată în conformitate cu legislația și normele procedurale aflate în vigoare.

Ceea ce-i dă particularitate adopției, este reprezentat prin statutul copilului în noua familie, care îi conferă acestuia stabilitate și siguranță în toate aspectele vieții copilului.

Adoptatorul

În urma procesului de adopție sunt implicate în special două părți: persoana sau familia adoptatoare, și respectiv, adoptatul.

Persoana sau familia adoptatoare sunt reprezentați de acei indivizi care, din anumite motive, decid să adopte un copil.

Pentru a se realiza adopția, persoana sau familia adoptatoare trebuie să întrunească anumite condiții determinante, pentru încheierea adopției. Astfel, reiese faptul că, nu toate persoanele sunt apte pentru a adopta. Se impune deci, o precizare elocventă pentru stabilirea categoriilor de persoane ce pot adopta.

Astfel, adoptatori devin doar acele persoane ce întrunesc cumulativ condițiile următoare:

1. Au dobândit capacitatea deplină de exercițiu.

2. Întrunesc garanțiile morale corespunzătoare.

3. Au posibilități economice și locative pentru a crește un copil.

4. Au o stare de sănătate atât fizică, cât și psihică, în vederea calificării lor pentru a putea crește și educa un copil.

5. Diferența de vârstă între adoptator și adoptat, trebuie să fie de 18 ani, cu o abatere precizată de lege de 15 ani.

Toate aceste limite impuse de lege, au în vedere respectarea interesului superior al copilului și identificarea celei mai bune familii pentru un copil abandonat.

Persoana adoptată

Conceptul este definit ca, acel individ care, în urma procesului de adopție, a fost reintegrat într-o familie adoptivă, realizându-se, în urma adopției, legături de filiație și rudenie.

Persoana adoptată obține astfel, toate drepturile și obligațiile ce-i revin unui copil firesc.

3.SCOP

Scopul adopției este acela de a asigura protectie intereselor personale, nepatrimoniale și patrimoniale ale copiilor lipsiti de ocrotire parinteasca sau, dupa caz, de ocrotire corespunzatoare.

4. INSTITUȚIILE ABILITATE ÎN DESFĂȘURAREA PROCESULUI ADOPTIV

a) Oficiul Român pentru Adopții

Este un organism înființat pe temeiul legii 274/2004, privind înființarea, organizarea și funcționarea Oficiului Român pentru Adopții, Comitetului Român pentru Adopții care se desființează.

Responsabilitățile principale pe care le îndeplinește, au rolul de a crea stabilitate și ordine în ceea ce privește procedura adopției. Astfel, Oficiul Român pentru Adopții îndeplinește următoarele atribuții׃

– realizează o evidență centralizată a copiilor pentru care a fost încuviințată deschiderea procedurii de adopție în conformitate cu prevederile legii 273/2004 privind regimul juridic al adopției

– realizează evidența cererilor familiilor sau persoanelor care doresc și sunt apte

să adopte

– oferă informare și îndrumare pentru familiile adoptatoare

– încheie acorduri de colaborare cu autoritățile centrale, cu organismele private autorizate sau acreditate din alte state care au atribuții în domeniul adopției, fie direct, fie prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe prin schimb de scrisori diplomatice.

– autorizează organismele private străine și române să desfășoare activități în domeniul adopției. În vederea legiferării acestei atribuții, a fost adoptată H.G. numărul 144/2004 cu privire la autorizarea organizațiilor private străine de a desfășura activități în domeniul adopției internaționale, și, H.G. 1442/2004 privind serviciile și activitățile ce pot fi desfășurate de către Organismele Private Române în cadrul procedurii adopției interne

– are menirea de a recomanda Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului pe acele persoane sau familii care doresc să adopte

– realizează modificările ce se impun și comunicările prevăzute de legea 273/2004

– monitorizează evoluția copilului în familia adoptivă, pe o perioadă de cel puțin doi ani de la finalizarea adopției naționale și internaționale

– colaborează cu instanța judecătorească în vederea transmiterii cererilor familiilor sau persoanelor care doresc să adopte copii, aflați în evidența sa, în cazul adopțiilor internaționale

– este prezentă în cauzele care au drept țintă soluționarea cererilor referitoare la încuviințarea adopțiilor internaționale aflate pe rolul instanțelor judecătorești

– are ca obiectiv realizarea măsurilor necesare pentru evitare încuviințării spre adopție, unei familii sau persoane inapte de a adopta, a obținerii unor avantaje materiale ori de a împiedica tendințele de trafic de copii

– creează certificate care dovedesc faptul că adopția a fost încuviințată conform normelor impuse de convenția de la Haga

– depune diligențele necesare pe lângă autoritățile statului al cărui cetățean a adoptat un copil aflat în evidența sa, pentru ca acesta să beneficieze de garanțiile și normele echivalente celor existente în cazul unor adopții naționale

– are menirea de a ține evidența centralizată a tuturor adopțiilor încuviințate

– elaborează proiecte de acte normative, norme și metodologii în domeniul adopției

Prin atribuțiile menționate mai sus, reiese faptul că, Oficiul Român pentru Adopții are un rol important în desfășurarea procesului adoptiv. Pe lângă funcțiile de monitorizare, realizare a legislației sau identificarea familiilor adoptatoare aceasta, veghează pentru realizarea unei bune desfășurări a procesului adoptiv.

b) Organismele Private Autorizate

Acestea sunt organizate și reglementate de H.G. numărul 1442/2004 care prevede serviciile și activitățile ce pot fi realizate, conform legii, de către Organismele Private Române în cazul procedurii adopției interne. Aceste organisme, pot obține dreptul de a desfășura activități în domeniul adopției doar în cazul în care obțin licența de liberă practică eliberată de Autoritatea Națională si Protecția Drepturilor Copiilor.

La rândul lor, aceste organisme constau în asociații, fundații precum și filiațiile acestora.

Principalele activități ale Organismelor Private Acreditate sunt׃

realizarea unor materiale informative pentru copiii abandonați referitoare la procedurile, demersurile și efectele adopției

acordă informații și consiliere copiilor cu privin vederea transmiterii cererilor familiilor sau persoanelor care doresc să adopte copii, aflați în evidența sa, în cazul adopțiilor internaționale

– este prezentă în cauzele care au drept țintă soluționarea cererilor referitoare la încuviințarea adopțiilor internaționale aflate pe rolul instanțelor judecătorești

– are ca obiectiv realizarea măsurilor necesare pentru evitare încuviințării spre adopție, unei familii sau persoane inapte de a adopta, a obținerii unor avantaje materiale ori de a împiedica tendințele de trafic de copii

– creează certificate care dovedesc faptul că adopția a fost încuviințată conform normelor impuse de convenția de la Haga

– depune diligențele necesare pe lângă autoritățile statului al cărui cetățean a adoptat un copil aflat în evidența sa, pentru ca acesta să beneficieze de garanțiile și normele echivalente celor existente în cazul unor adopții naționale

– are menirea de a ține evidența centralizată a tuturor adopțiilor încuviințate

– elaborează proiecte de acte normative, norme și metodologii în domeniul adopției

Prin atribuțiile menționate mai sus, reiese faptul că, Oficiul Român pentru Adopții are un rol important în desfășurarea procesului adoptiv. Pe lângă funcțiile de monitorizare, realizare a legislației sau identificarea familiilor adoptatoare aceasta, veghează pentru realizarea unei bune desfășurări a procesului adoptiv.

b) Organismele Private Autorizate

Acestea sunt organizate și reglementate de H.G. numărul 1442/2004 care prevede serviciile și activitățile ce pot fi realizate, conform legii, de către Organismele Private Române în cazul procedurii adopției interne. Aceste organisme, pot obține dreptul de a desfășura activități în domeniul adopției doar în cazul în care obțin licența de liberă practică eliberată de Autoritatea Națională si Protecția Drepturilor Copiilor.

La rândul lor, aceste organisme constau în asociații, fundații precum și filiațiile acestora.

Principalele activități ale Organismelor Private Acreditate sunt׃

realizarea unor materiale informative pentru copiii abandonați referitoare la procedurile, demersurile și efectele adopției

acordă informații și consiliere copiilor cu privire la modificarea obiectivelor planului individualizat de protecție și includerea adopției interne ca finalitate a acestuia, precum și referitor la procesul de adopție, la implicațiile și consecințele adopției, etapele și activitățile specifice.

Acordă informații copilului cu privire la consimântul acestuia în momentul realizării adopției, și explică motivele pentru care opinia sa, nu a fost luată în considerare

Încurajarea copilului spre a-și exprima dorințele și opiniile în momentul procesului adoptiv

Consilierea și susținerea copiilor care au trecut printr-o experiență procedurală de adopție ce a eșuat datorită unor probleme diverse

Întocmirea de rapoarte și note cu privire la activitățile de informare și consiliere a copiilor adoptabili

Implicarea în stabilirea compatibilității dintre copil și familia sau persoana care dorește să adopte, facilitarea apropierii dintre cele două părți precum și întocmirea unor rapoarte pe care le înmânează Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului

Monitorizarea și supravegherea cazului, luând în considerare drzvoltarea fizică și psihică în noua familie

Realizarea unor rapoarte bilunare care să evidențieze adaptarea copilului la noul mediu familial, modul de integrare și alte aspecte concludente referitoare la evoluția copilului în noua familie

Informarea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului cu privire la cazul în care copilul nu se poate integra în familia adoptivă, dar și alte motive care îngreunează și împiedică procesul adoptiv

Oferirea de informații esențiale pentru familia adoptivă, în legătură cu identitatea familiei naturale a copilului pe care doresc să îl adopte

Oferirea de asistență și sprijin, în perioada postadopții pentru părinți și copii cu privire la diferitele obstacole ce intervin pe parcurs

Acordă informații, consiliere și asistență de specialitate copilului pentru care a încetat dreptul de deschidere a procedurii adopției interne

Oferă informații familiei adoptive cu privire la demersurile și durata adopției precum și consilierea persoanelor potențial adoptatoare

Realizează o evaluare a calităților morale și materiale a persoanelor implicate în procesele adoptive

Acordă informații familiei cu privire la nevoile speciale ale copilului pe care urmează să îl adopte

După încheierea adopției, are obligația de a monitoriza cazul pe o perioadă de cel puțin doi ani

În timpul monitorizării din perioada postadoptivă, are menirea de a furniza informații și asistență de specialitate familiei

Misiunea informativă a Organismului Pivat Autorizat se extinde, cuprinzând și familia naturală a copilului pe care, din anumite motive nu îl mai poate crește. Astfel, informațiile ce urmează a le primi familia firească a copilului includ׃

înștiințarea familiei cu privire la planul individualizat al copilului având ca finalitate adopția

informarea familiei cu privire la efectele pe care le are adopția asupra relației dintre aceasta și copil, precum și informarea cu privire la condițiile de exprimare a consimțământului la adopție a copilului

realizarea unor rapoarte care să notifice atitudinea părinților firești privitoare la împotrivirea semnării consimțământului la adopție

oferă informații părinților firești în legătură cu modul de desfășurare a adopției pe tot parcursul ei

Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului

Reprezintă o instituție importantă în domeniul protecției sociale, cu o arie de aplicabilitate a serviciilor oferite, atât la nivel județean, cât și la nivelul sectoarelor Municipiului București.

Această instituție are un rol esențial în protecția drepturilor copiilor, a familiilor, a persoanelor vârstnice, a persoanelor cu handicap, precum și a tuturor acelor persoane ce se află la un moment dat, într-o situație de criză.

Prin aplicarea politicilor și strategiilor de asistență socială, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, reușește să realizeze la nivel național, activități de protecție socială de calitate pentru persoanele beneficiare de acest sistem.

Conform legii 272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copiilor, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, este instituția publică cu personalitate juridică, înființată în subordinea consiliului județean, respectiv a consiliului local al sectorului Municipiului București prin comasarea Serviciului Public de Asistență Socială și a Serviciului Public Specializat pentru Protecția Copilului.

În desfășurarea procesului de adopție, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, are următoarele atribuții׃

Realizează activitățile necesare pentru deschiderea procedurii de adopție, având în vedere pe acei copii aflați în evidența sa

Realizează activitățile necesare pentru recrutare și identificarea familiilor sau persoanelor adoptatoare

Evaluează condițiile materiale și garanțiile morale ale familiilor identificate și totodată, eliberează atestatul care certifică competențele familiei de a adopta

Realizează diferite rapoarte cu privire la evoluția copilului în noua familie și a relațiilor stabilite între aceștia

Oferă sprijin, consiliere și suport familiei adoptive, cu scopul de a depăși situațiile nefavorabile ce pot apărea în timp

Toate aceste activități în domeniul adopției, desfășurate de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, au menirea de a clarifica situația copilului aflat în dificultate. Realizând procesul de adopție, situația copilului va fi schimbată radical, în mod favorabil. De asemenea, suportul și sprijinul acordat atât familiei cât și copilului, vor influența în mod pozitiv relațiile ulterioare dintre familia adoptivă și copil.

d) Comisia pentru Protecția Copilului

Este instituția care se află în subordinea consiliului județean și respectiv a consiliilor locale ale sectorului Municipiului București, cu atribuții în desfășurarea protecției copilului.

În domeniul adopției, aceasta desfășoară activități similare cu cele ale Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, enumerate mai sus, ea fiind instituția ce primește rapoartele bilunare realizate de reprezentanții Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, cu privire la evoluția copilului și a relației dintre acesta și persoana sau familia căreia i-a fost încredințat în vederea adopției.

De asemenea, judecarea cererii pentru încuviințarea instanței de judecată se face cu citarea Comisiei pentru Protecția Copilului care a avizat favorabil încuviințarea adopției.

Sprijinul și ajutorul acordat de aceste instituții, copiilor rămași fără ocrotirea părintească, este fără îndoială esențial. Fără acest ajutor copiii ar fi fost nevoiți să se descurce singuri conduși, în voia destinului, supraviețuind în condiții greu de suportat.

Misiunea instituțiilor de ocrotire este aceea de a acționa în interesul superior al minorului, pentru ca acesta ulterior, să se poată reintegra în societate.

ATESTAREA FAMILIEI SAU PERSOANEI POTENȚIAL ADOPTATOARE

Reprezintă un prim pas realizat în procesul adoptiv, care presupune acordarea unui atestat familiei sau persoanei care dorește să adopte. Aceasta obține atestatul în urma unei evaluări sistematice în ceea ce privește garanțiile morale sau materiale, pe care familia respectivă trebuie să le întrunească.

Conform legii 273/2004, art. 19 al. 1 se va avea în vedere analiza personalității fiecăruia, starea de sănătate, situația economică a adoptatorului, viața familială, condițiile de locuit, aptitudinea de educare a unui copil, motivele pentru care doresc să adopte, precum și motivele pentru care, numai unul dintre soți solicită să adopte un copil iar celălalt nu, și impedimentele de orice natură, relevante pentru capacitatea de a adopta.

După ce asistentul social responsabil pentru cazul respectiv, a analizat toate aspectele menționate mai sus, stabilește dacă familia sau persoana respectivă întrunește condițiile necesare acordării unui atestat.

Obținerea atestatului demonstrează competențele și capabilitatea familiei sau persoanei de a adopta.

Acest atestat va fi eliberat de Direcția Generală de Asistență socială și Protecția Copilului în a cărei rază teritorială locuiește adoptatorul, în termen de 60 de zile de la data depunerii cererii în vederea asistării. Valabilitatea atestatului este limitată la un an, după care se reevaluează cazul, pentru a se prelungi valabilitatea lui.

În condițiile în care, rezultatele evaluării au fost nefavorabile, iar familia nu a fost considerată aptă pentru a adopta aceasta, poate cere Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului în termen de 30 de zile de la obținerea rezultatului, o nouă reevaluare a cazului. În cazul în care solicitantul nu obține atestatul nici în urma reevaluării, acesta are posibilitatea de a ataca în instanță în termen de 15 zile de la data aflării rezultatului.

Există două cazuri particulare prevăzute de lege, în care atestarea nu este necesară. Situațiile se referă la părinții care au crescut copilul în timpul minorității sale iar, după împlinirea vârstei de 18 ani doresc să îl adopte și, cazul în care celălalt părinte dorește să adopte copilul firesc sau adoptat al părintelui partenerului său.

Afară de situațiile menționate mai sus, atestatul este obligator. Fără el, familia sau persoana nu poate înainta demersurile următoare ce se impun, și totodată nu poate obține un copil.

Procedura standard prin care se acreditează familiile pentru obținerea unui copil sunt concepute având în vedere nevoile și interesul superior al copilului. Dacă aceste rigurozități pot părea la prima vedere absurde, prin ele se urmărește asigurarea unui climat adecvat copilului, în vederea dezvoltării lui ulterioare.

Este drept că includerea minorului într-un centru de plasament nu este tocmai o soluție favorabilă dezvoltării lui însă, includerea lui într-o familie care nu este capabilă să îi asigure și îndeplinească nevoile individuale, poate avea efecte distructive asupra copilului.

Astfel, în procesul de adopție, asistentul social trebuie să identifice o familie sau persoană competentă, care să fie capabilă să răspundă nevoilor copilului.

5.1. DESCHIDEREA PROCEDURII DE ADOPȚIE

Adopția este măsura integrativă pentru copilul abandonat. Aceasta presupune găsirea unei familii potrivite, în funcție de nevoile și personalitatea copilului.

În momentul în care, planul individualizat impune începerea procedurii adopției, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului în a cărei rază teritorială domiciliază copilul, va sesiza în termen de 30 de zile instanța judecătorească, cu scopul de a deschide procedura adopției. Demersurile pot fi înaintate doar în momentul în care s-au îndeplinit condițiile cu privire la efectuarea planului individualizat de protecție, precum și dacă, părintele sau tutorele copilului își exprimă acordul cu privire la renunțarea tutelei copilului pe motive concludente.

5.2. ÎNCREDINȚAREA COPILULUI ÎN VEDEREA ADOPȚIEI

Procedura adopției impune ca, după ce familia a fost identificată și evaluată, acesteia, să i se permită obținerea pe o perioadă de 90 de zile a copilului pe care dorește să îl adopte. În această perioadă, se urmărește evoluția minorului, consemnându-se în rapoarte elementele esențiale și decisive care vor contribui la finalizarea adopției.

Instanța judecătorească joacă un rol decisiv în sensul că, ea hotărăște în final dacă minorul va rămâne sau nu în familia respectivă, pe baza informațiilor primite de la cei care au evaluat cazul.

În ordinea priorităților, au acces la obținerea copilului respectiv după cum urmează׃

Familia naturală sau extinsă până la gradul al patrulea de rudenie

Persoana la care copilul s-a aflat în plasament

Asistentul maternal care l-a îngrijit

O familie sau o persoană aflată în raza teritorială a copilului

În cazul în care nici una dintre aceste persoane nu este disponibilă, sau nu dorește să înainteze procedura adopției, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului responsabilă, înaintează Oficiului Român pentru Adopții, o cerere în care solicită ca în termen de 5 zile să îi transmită lista centralizată la nivel național a tuturor persoanelor considerate apte pentru a adopta.

Pe baza acestei liste, se va alege o persoană sau familie, în termen de 60 de zile de la primirea ei. Alegerea persoanei sau familiei se va face în conformitate cu nevoile copilului, ținându-se cont de interesul superior al acestuia.

În momentul în care s-a identificat persoana potrivită pentru respectivul copil, se comunică Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului responsabile. Pe baza acestor informații, instanța judecătorească consimte la încredințarea copilului în familie. Domiciliul acestuia va fi, evident la familia ce solicită încredințarea copilului.

În tot acest timp, de când copilul a intrat în familia adoptivă, se întocmesc rapoarte bilunare cu privire la modul de adaptare al copilului în noua familie.

La sfârșit se va realiza un raport final referitor la evoluția copilului în noua familie, pe care îl va comunica de asemeni instanței judecătorești.

În cazul în care acest raport va fi nefavorabil, în sensul că minorul nu s-a putut acomoda cu familia, sau apar probleme de conduită din partea uneia sau a ambelor părți, fie se recurge la suspendarea adopției, fie se acordă o prelungire a perioadei de încredințare a copilului.

Dacă nici după acordarea acestui timp copilul nu oferă garanții de adaptare în familie, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului va fi nevoită să redeschidă procedura adopției, identificând o nouă familie.

Chiar dacă demersul este greu, posibilele inconveniente apărute trebuie eliminate de la început pentru a nu crea instabilitate sau situații problematice în familia adoptivă.

Ceea ce este cu adevărat important în adopție, este remedierea situației copilului lipsit de ocrotirea părintească. Dacă procedura nu se finalizează ținând cont în primul rând de interesele copilului, acesta din urmă va avea de suferit o nouă dramă, care îi va produce dezamăgire și instabilitate emoțională.

5.3.ÎNCUVIINȚAREA ADOPȚIEI

După ce trece acel timp de 90 de zile destinate copilului și familiei cu scopul de a se acomoda unii cu alții, se merge la etapa următoare, și anume, aceea de încuviințare a adopției.

În această etapă, un rol important în luarea deciziilor, îl are instanța judecătorească. Pe baza rapoartelor furnizate, aceasta încuviințează sau nu, procedura adopției.

În vederea finalizării adopției, familia sau persoana adoptivă întocmește o cerere de încuviințare a adopției. Alături de această cerere, părinții trebuie să adauge la dosarul de adopție, și alte acte necesare, menționate în legea 273/2004, art. 35, alin. 2, după cum urmează׃

Certificatul de naștere al copilului, în copie legalizată.

Certificatul medical, privind starea de sănătate a copilului, eliberat de către unități publice nominalizate de direcția de sănătate publică.

Atestatul valabil al adoptatorului sau familiei adoptatoare.

Hotărârea judecătorească irevocabilă de încredințare în vederea adopției.

Certificatul de naștere al adoptatorului sau ale soțului și soției din familia adoptatoare, în copie legalizată.

Cazierul judiciar al adoptatorului, sau după caz, al fiecărui membru al familiei adoptatoare.

Certificatul medical privind starea de sănătate a adoptatorului, eliberat de medicul de familie pe lista căruia este înscris.

Documentele doveditoare cu privire la exprimarea consimțământului părinților firești.

În urma întocmirii acestui dosar, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului responsabilă de caz are obligația de a depune rapoartele bilunare și raportul final asupra evoluției copilului, cel târziu cu 5 zile înaintea termenului la care a fost citată pentru judecarea cazului.

Dacă se constată că realizarea procedurii de adopție s-a efectuat în conformitate cu legea și s-a respectat interesul superior al copilului, instanța judecătorească va proceda la aprobarea adopției, și implicit, menținerea copilului în familia adoptivă.

După decizia irevocabilă a instanței judecătorești de a încuviința adopția, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, are obligația, în termen de 5 zile, să anunțe familia firească a copilului în legătură cu pronunțarea irevocabilă a adopției. Aceștia sunt înștiințați cu privire la informațiile ce doresc să le afle și de asemenea sunt conștientizați de faptul că, toate legăturile dintre ei și copil au încetat odată cu deschiderea procesului adoptiv. Ei vor avea dreptul să viziteze copilul, dacă vor vrea, doar în situația în care părinții adoptivi permit acest lucru.

Pentru monitorizarea cazului, asistentul social implicat va întocmi rapoarte trimestriale, în decursul a doi ani, după finalizarea adopției. Această măsură, are ca scop principal asigurarea unei metode de precauție pentru a vedea dacă evoluția minorului în familie, decurge favorabil.

În cadrul procedural al adopției, instituțiile abilitate, au elaborat recomandări precise privind modul în care va fi supravegheat copilul adoptat. Acestea au în vedere asigurarea unei bune dezvoltări atât fizice, cât și psihice, a copilului.

Dacă toate lucrurile decurg conform obiectivelor propuse, copilul se va integra fără probleme în noua familie, într-un timp relativ scurt.

Acest lucru depinde foarte mult de capacitatea și abilitățile familiei de a se raporta la îngrijirea și educarea copilului. De asemenea, rolul asistentului social, în procesul adoptiv este marcant, datorită faptului că, acesta contribuie la rezolvarea problemelor ce apar pe parcurs. De asemenea oferă consiliere, informare, sprijin moral și afectiv atât familiei cât și copilului, atât înainte, cât și după încheierea procesului adoptiv

CAPITOLUL II

ÎNCUVIINȚAREA ADOPȚIEI. CONDIȚII DE FOND. GARANȚII MORALE

Convenția europeană în materia adopției de copii1)

Convenția asupra copilului și cooperării în materia adopției

internaționale2)

Constituția României, art.22, art. 453)

C. fam, art.1 alin.(2)

O.U.G. nr.25/19974), art. 1 alin. (2)

Din economia textelor consacrate de art. 6 din O.U.G. nr 25 1997, coroborat cu art.4 alin.(1) din acelasi act normativ, se desprind două ipoteze distincte în care măsura adopției se poate realiza , respectiv ipoteza în care măsura adopția este facută de o singură persoană și aceea în care este făcută de doi soți, adică de o familie în formularea art. 6 din ordonanță, iar atunci când în speța dedusă judecății se regăsește prima ipoteză, persoana care adoptă, fiind căsătorită, are nevoie de consimțământul soțului său, cerinșă justificată de ideea că adopția nu trebuie să creeze relații incompatibile cu o viață normală de familie.

Instanța de fond, relativ la soțul petiționarei, trebuie sa verifice numai daca aceasta și-a dat consimțământul la adopție, aceasta reprezentând doar o condiție de fond pentru ca soția sa să poata adopta; situația trebuie deosebită de accea în care amandoi soții devin adoptatori.

Tribunalul București, Secția a V-A civilă ,sentința nr.14/ Fdin 10 ianoarie 2005, irevocabilă prin decizia nr.902/ R din 7 iulie 2005 a C.A. Bucuresti, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, nepublicate

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a V-a civilă, la data de 17 decembrie 2004, petenta G.C. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu intimații Comisia Pentru Protecția Copilului Sector 4 București și Comitetul Român pentru Adopții, să încuviințeze adopția copiilor B.A. si B.A., nsacuți la data de 26 aprilie 2004 în București, Sector 4 fiii lui naturali si ai lui I.

În motivarea cererii, s-a arătat că petenta este căsătorită din anul 1991, din căsătorie nu a rezultat copii, datorită unor probleme medicale, iar petenta i-a cunoscut pe copii B.A. și B.A. într-un centru de plasament. Legăturile dintre petentă și copii s-au consolidat in timp, în prezent fiind asemănătoare celor dintre un părinte natural și copil.

În drept, au fost invocate dispozițiile O.U.G. nr 25 /1997, modificată și apobată prin Legea nr. 87 1998.

Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite conditiile de formă și, în parte, cele de fond pentru încuviințarea adopției.

Astfel, a fost exprimat consimțământul părintelui firesc pentru adopție, în condițiile art 7 din O.U.G nr 25/ 1997, prin declarația autentificată și a fost exprimat consimțământul în formă autentică al persoanei care adptă, ce cuprinde mențiunea că a luat cunoștință de starea de sanătate a minorilor conform certificatelor medicale eliberate de Ambulatoriul de specialitate „M.S.C”, fiind astfel îndeplinite cerințele art. 7 alin. (1) lit. (D) și art.12 alin. (5) lit.d) din O.U.G. nr 25 /1997, precum și declarația autentificată a soțului petentei, numit G.N.M., prin care acesta arată că este de acord cu adopția minorilor de catre sotia sa.

Totodată, au fost eliberate avizul favorabil al comisiei de la domiciliul copilului, atestatul comisiei de la domiciliul persoanei adoptatoare, prin care se constată existența condițiilor materiale și a garanțiilor morale necesare dezvoltării armonioase a minorilor, în conformitate cu art. 6 din O.U.G. nr 5 /1997 (hotărârea nr.54 din 7 iulie 2004 a Comisiei pentru Protecția Copilului Sector 4 București) și confirmarea Comitentului Român pentru Adopții, din care rezultă că termenele și procedurile legale au fost respectate, în conformitate cu art. 14 alin. (5) din O.U.G. nr 25/ 1997

Minorii au fost încredințați în vederea adopției prin hotărârea Comisiei pentru Protecția Copilului Sector 4 București

Au fost depuse, totodată la dosarul cauzei: certificatele de naștere, în copii legalizate ale minorilor, certificate medicale privind starea de sănătate a copiilor eliberate de Ambulatorul de Specialitate, raport de anchetă psihosocială a copiilor îtocmit de Comisia pentru Protecția Copilului Sector 4 București, certificate de cazier judiciar potrivit cărora petenta nu este înscrisă cu mențiunea „condamnat un an închisoare pentru ultraj conta bunelor moravuri, conform art. 321 C, pen., prin sentință penală a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă prin decizia penală a Judecătoriei București, grațiată conform Legii nr. 543/ 2002, O.U.G. nr 18 /2003”, adeverință eliberată de SC N.C.I SRL privind veniturile lunare ale petentei.

Petenta a făcut, totodată, dovada condițiilor materiale sub aspectul locuinței, depunând la dosar contractul de vanzare-cumpărare autentificat, conform căruia aceasta, împreuna cu soțul său, a dobândit dreptul de propietate asupra unui apartament compus din trei camere și dependințe, situat în București, Sectorul 4.

A fost probat, totodată , faptul că petenta este aptă pentru a adopta, din punct de vedere al sănătății, conform certificatului medical eliberat de Ambulatoriul de Specialitate „S.I.”.

Pe de altă parte, a reținut tribunalului că, potrivit art. 1 alin. (2) O.U.G: nr. 25/ 1997, adopția se face numai pentru protejarea intereselor superioare ale copilului, această dispoziție legală fiind conformă convențiilor internaționale în materie, ratificate de țara noastră, respectiv Convenția europeană în materia adopției de copii, ratificată prin Legea nr 15 /1993 și Convenția asupra protecției copilului și cooperării în materia adopției internaționale, ratificată prin Legea nr. 84 /1994

Prin urmare, adopția trebuie să asigure dezvoltarea armonioasă, din toate punctele de vedere, a copilului și respectarea drepturilor fundamentale ale acestuia.

Deși, în cauză, cererea de încuviințare a adopției a fost formulată doar de către petenta G.C., iar nu și de către soțul acesteia, tribunalul a apreciat că interesul superior al copilului trebuie avut în vedere nu numai prin raportarea la persoana acestuia și la condițiile materiale și garanțiile morale pe care le poate oferi celor doi minori, dar și prin raportare la persoana soțului său, numitul G N.M., precum și la condițiile materiale și garanțiile morale oferite de aceasta.

Aceasta, în condițiile în care, deși în mod formal doar petenta este cea care ar dobândi caliatea de adoptator, în fapt, cei doi minori, odată adopția încuviințată, nu vor fi crescuți și educați doar de către aceasta, ci în cadrul familiei, de către adoptatoare și soțul său.

Interesul superior al copilului presupune faptul că adoptatorii sau adoptatorul prezintă toate condițiiile materiale și garanțiile morale necesare dezvoltării armonioase a copilului, cel adoptat trebuind să găsească în familia adoptatorului o admosferă prielnică dezvoltării sale fizice și morale.

Instanța de judecată învestită cu soluționarea cererii de încuviințare a adopției este înrudită a verifica existența condițiilor materiale și garanțiilor morale necesare asigurării dezvoltării armonioase a copilului, în condițiile art. 6 alin(1) din O.U.G: nr.25 1997, nefiind suficientă existența atestatului eliberat de Comisia pentru Protecția Copilului care se referă la îndeplinirea acestor condiții.

Tribunalul a apreciat că familia în care cei doi minori ar urma să crească cei doi minori ar urma să crească și să fie educați nu prezintă garanțiile morale cerute de lege, în conditiile art.6 alin.( 1) din O.U.G. nr. 25 1997, nefiind suficientă existență atestatului eliberat de Comisia pentru Protecția Copilului care se referă la îndeplinirea acestor condiții.

Tribunalul a apreciat că familia în care cei doi minori ar urma să crească și să fie educați nu prezintă garanțiile morale cerute de lege, în conditiile în care soțul petentei, numitul G.N.M, a fost condamnat la pedeapsa închisorii de un an, prin hotărâre judecătorescă definitivă.

Tribunalul a avut în vedere nu atât împrejurarea că soțul petentei este cunoscut cu antecendente penale și nu a intervenit reabilitarea acestuia,cât natura infracțiunii pentru care a suferit condamnarea, respectiv ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, în formă agravantă, precum și modalitatea de o violență deosebită de săvârsire a acesteia, astfel cum a fost reținută în considerentele hotărârii penale intrate în puterea lucrului judecat.

Astfel, instanța penală a reținut că inculpatul a adresat înjurii și amenințări, a lovit cu pumnul pe una dintre părțile vătămate și ulterior, după câteva ore, s-a întors însoțit de un grup format din mai multe persoane, împreună cu care a distrus cu bâtele și prin aruncarea de pepeni magazinul firmei SC M.C. SRL. Pentru aplanarea confilctului deosebit de violent a fost necesară intervenția organelor de poliție, care au facut chiar uz de armamentul din dotare.

Deși în cuprinsul aceleiași hotărâri s-a arâtat că anterior părțile vătămate determinaseră închiderea magazinului aparținând firmei inculpatului G.N., nu s-a reținut în favoarea acestuia vreo circumstanță atenuantă, respectiv provocarea.

Caracterizările depuse de către petentă la dosarul cauzei nu pot fi avute în vedere sub aspectul mentionat, tribunalul nefiind învestit cu soluționarea unei cereri de reabilitare judecătorească, ci cu soluționarea unei cereri de adopție și trebuind să verifice dacă familia adoptatoarei oferă toate garanțiile posibile pentru o dezvoltare armonioasă a celor doi minori.

Față de cele expuse, tribunalul a respins cererea ca întemeiată.

Prin decizia nr.902 R din 7 iulie 2005 a Curții de Apel în București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, au fost admise recursurile declarate împotriva sentinței nr. 14 F din 10 ianoarie 2005, de recurenta-reclamantă G.C. și de recurent- pârâtă Comisia pentru Protecția Copilului Sector 4 București și a fost casată sentința recurantă, în sensul admiterii cererii de încuvintarea adopției minorilor B.A. și B.A.

Instanța de recurs a reținut că este de necontestat faptul că adopția reprezintă o măsură specială de protecție a drepturilor copilului, ce se realizează numai pentru protejarea intereselor superioare ale acestuia, interese constând în asigurarea dezvoltării plenare a copilului și respectarea drepturilor fundamentale ce-i sunt recunoscute.

Aceste principii sunt concretizate în oricare din normele ce reglementeză adopția, atât în cele interne , O.U.G. nr. 25 1997, art.1 C.fam.., art. 22 și art 45 din Legea fundamentală, cât și în cele internaționale la care România este parte, Convenția europeană în materia adopției de de copii, ratificată prin Legea nr.15 1993 și Convenția asupra protecției copilului și cooperării în materia adopției internaționale, ratificată prin Legea nr 84 1994.

S-a apreciat că prima instanță a interpretat eronat normele legale aplicabile, întrucât din economia textelor consacrate de art. 6 din O.U.G. nr. 25 1997, coroborat cu art. 4 (1) din același act normativ, se desprind dopă ipoteze distincte în care măsura adopției se poate realiza, respectiv ipoteza în care adopția este făcută de o singură persoană și aceea în care este făcută de doi soti, adică de o familie în formularea art.6 din ordonanța, iar în speța dedusă judecății se regăsește prima ipoteză, iar persoana care adoptă, fiind căsătorită, are nevoie de consimțământul soțului său, cerință justificată de ideea că adopția nu trebuie să creeze relații incompatibile cu o viață normală de familie.

Așadar, instanța de fond, relativ la soțul petiționarei, avea de verificat numai dacă acesta și-a dat consimțământul la adopție, acesta repreyentând doar o condiție de fond pentru ca soția sa să poată adopta; situația trebuie deosebită de aceea în care amandoi soți devin adoptatori.

Deosebit de motivele de negalitate expuse, Curtea a examinat cauza sub toate aspectele, în conformitate cu art.3041 C. proc. civ. și a constatat că prima instanță a greșit și atunci când a verificat atat condițiile de fond și de formă ale actului jurdic al adopției, cât și lipsa impedimentelor la înfaptuirea acestui act.

Astfel, din cuprinsul documentației anexate de părți, ale celei intocmite în faza prealabilă judecății si al referatului de anchetă psihologială a copiilor, rezultă- indubitabil- că viitoarea mamă dispune de conditii materiale și prezintă garanții morale necesare dezvoltării armonioase a celor doi copii,aceste elemente conturându-se mai cu seamă în perioada încredințării prealabile, perioada în care copiii au avut o evoluție favorabilă și în care s-au statornicit relații de afecțiune specifice celor existente între parinti si copii.

Nu trebuie ignorat nici faptul că, astfel cum au învederat și importante organe ale administrației publice cu atribuții în acest domeniu, abilitate să vegheze la realizarea interesului superior al copiilor adoptați, respectiv Comisia pentru Protecția Copilului din subordinea Consilului Local al Sectorului 4 București și Oficiul Român pentru Adopții, trebuie valorificată oprtunitatea care s-a ivit, și anume aceea ca cei doi minori, care sunt frați gemeni, să fie adoptați împreună, principiul încredințării împreună, a fraților gasindu-și o reglemetare expresă și în lege( art. 6 din Legea nr. 273 2004).

A reținut totodată, Curtea că imprejurarea cu caracter izolat în care soțul adopatoarei a suferit o condamnare penală pentru o faptă care nu impietează asupra capacității sale de a fi părinte, nu este de natură a deturna acest act de la finalitatea sa, mai ales că toate probele produse cauzei au demonstrata atașamentul său față de copii, conduita ireproșabilă în familie și in societate, raportul de evaluare psihologică evidențiind pesonalitatea sa puternică, stabilă, emoțional și capabilă de implicare și atașament.

Note: 1. Deși titularul cererii de încuviintare a adopției este doar unul dintre soți, întreaga procedură prevazută de legea specială desfășurânu-se în ceea ce il privește, apreciem că nu poate fi ignorat faptul că acesta este căsătorit, iar minorii nu vor fi crescuți de o persoană, ci de o familie.

Este adevărat că legea prevede posibilitatea ca numai unul dintre soti să formuleze cerere de încuviințare a adopției, ipoteză în care, în mod formal, celalant soț nu trebuie decât să consimtă în forma precisă de lege( în formă autentică) la incuviințarea adopției, insă această posibilitate a fost reglementată în scopul de a nu restrânge drepturile unuia dintre soți, de a adopta, în ipoteza în acre celălant soț nu dorește să adopte. Or, dimpotrivă, în cauză, petenta a incercat să probeze în fata instanței de recurs atașamentul pe care soțul său îl masifestă față de cei doi minori, aspect reținut chiar în considerentele deciziei de casare.

Trebuie menționat că, sub aspect, legea nouă, respectiv Legea nr.273/ 2004, conține prevederi de natură a ocrotit interesul superior al copilului și de a garanta că, în situațiile de excepție, când doar unul dintre soți solicită încuviințarea adopției, există motive temeinic justificate care au determinat acestea. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 19 alin(1) lit. c) din lege, evaluarea garanțiilor morale și a condițiilor materiale ale adoptatorului sau familiei adoptatoare se face, pe baza solicitării lor,de către direcția de la domiciliul acestora și trebuie să aibă în vedere: personalitatea, starea sănătății și situația economică a adoptatorului sau familiei adoptatoare, viața familială, condițiile de locuit, aptitudinea de educare a unui copil [lit. a)]; motivele pentru care adoptatorul sau familia adoptatoare dorește să adopte [lit. b.]; motivele pentru care, în cazul în care numai unul dintre soți solicită să adopte un copil, celălant soț nu se asociează la cerere [lit. c)]; impedimente de orice natură relevante pentru capacitatea de a adopta [lit. d)].

Nu poate fi contestat faptul că interesul superior al copilului reclamă asigurarea pentru acesta a unui climat familial stabil, ceea ce se realizează, în primul rând, prin încuviințarea adopției, măsură de protecție ce nu are caracter temporar, însă tocmai interesul superior al copilului presupune, cu atât mai mult, atenta verificare a îndeplinirii tuturor condițiilor prescrise de lege, ceea ce nu se poate realiza decât prin interpretarea sistematică și în spiritul lor a tuturor dispozițiilor legale aplicabile.

2. Apreciem că, în cauză, nu se poate reține incidența dispozițiilor art.6 din Legea nr. 273/2004 ‚ce impun luarea măsurilor necesare pentru ca frații să fie încredințați împreună [art. 6 alin. (1)], întrucât aceasta ar încălca principiul neretroactivității legii, consfințit de art.1 C. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 72 alin (2) din Legea nr. 273/2004, persoanele și familiile care, la data intrării în vigoare a legii, aveau copii încredințați în vederea adopției, vor putea introduce cereri pentru încuviințarea adopției, care vor fi soluționate potrivit dispozitiilor O.U.G nr 25/1997 cu privire la regimul juridic al adopției, aprobată cu modificări, prin Legea nr 87/1998, cu modificările și completările ulterioare.

Or, având în vedere împrejurarea că minorii fuseseră încredințați în vederea adopției, anterior intării în vigoare a Legii nr.273/ 2004, dispozițiile acestui act normativ nu sunt aplicabile în aceasta cauză.