Incluziunea Romilor din Romania Potrivit Studiului Facut de Banca Mondiala

CUPRINS

Introducere

CAPITOLUL I – GENERALITĂȚI BANCA MONDIALĂ

1.1 Scurtă prezentare a Băncii Mondiale și structura acesteia

1.2 Obiective ale Băncii Mondiale

1.3 Destinațiile împrumuturilor efectuate de Banca Mondială

1.4 Prezentarea, importanța, conducerea, inițiativa, obiectivele și prioritățile

financiare în cadrul BIRD

1.5 Rolul actual al Băncii Mondiale în societatea contemporană română

1.6 Domenii de responsabilitate comună Banca Mondială- FMI

CAPITOLUL II – RELAȚIILE ROMÂNIEI CU BANCA

MONDIALĂ 2013 -2014

2.1 Activitatea Băncii Mondiale în România în colaborarea cu Grupul

Băncii Mondiale

2.2 Relațiile cu organismele financiare internaționale și activitatea BERD

în România în perioada 2012 – 2015

CAPITOLUL III – INCLUZIUNEA ROMILOR DIN ROMÂNIA POTRIVIT

STUDIILOR FĂCUTE DE BANCA MONDIALĂ

3.1 Cine sunt romii? Identitatea etnică de rom

3.2 UE și statele membre responsabilitate comună în domeniul incluziunii

romilor – instrumente și politici în domeniile lor de responsabilitate

3.2.1 Politicile de promovare a incluziunii sociale a romilor în România

3.2.2 Populația romă în Uniunea Europeană și România – dimensiune

și caracteristici

3.2.3 Minoritatea romă -România – între statistici și realități estimate

3.2.4 Probleme specifice ale populației rome

3.2.5 Documente programatice pentru incluziunea romilor la nivelul

Uniunii Europene

3.3 Strategia Europa 2020 pentru domeniile care vizează ocuparea forței de muncă,

inovare, educație, sănătate, cultură, incluziunea socială, mediu/energie

3.4 Priorități, politici, cadrul juridic existent la nivelul României

3.4.1 Deceniul de incluziune a romilor 2005-2015

3.4.2 Cadrul European pentru strategiile de integrare națională

a romilor – 2020

3.5 Banca Mondială consideră că incluziunea romilor are motivare economică

pentru România

3.5.1 Studiu realizat de Banca Mondiala cu privire la necesitatea

incluziunii romilor din Romania

3.5.2 Implementarea strategiei de incluziune a romilor și valoarea

acesteia în 2015-2016

3.6 Guvernul României – Strategia Guvernului României de incluziune

a cetățenilor români aparținând minorității rome pentru perioada 2015-2020

3.6.1 Procesul de consultare pentru revizuirea Strategiei

3.6.2 Propunerile Guvernul României în actuala strategie cu privire la

priorități, cadru juridic și politici – continuarea măsurilor întreprinse

pentru incluziunea socială a romilor

3.7 Minoritățiile rome vor putea beneficia de măsurile finanțate 2014-2020

CONCLUZII

Bibliografie

Introducere

CAPITOLUL I

GENERALITĂȚI BANCA MONDIALĂ

1.1 Scurtă prezentare a Băncii Mondiale și structura acesteia

Cea mai prestigioasă intituție internațională de dezvoltare, reprezentând un model pentru majoritatea băncilor de dezvoltare este Banca Mondială. Modul și procedurile de aprovizionare și aprobare sunt deoseori preluate și adaptate necesităților instituțiilor regionale. Studierea metodelor utilizate în general de Banca Modială este necesar pentru înțelegerea acestora, cât și scopul extrapolării lor.

Banca Mondială este o instituție financiară internațională, înființată la 1 iulie 1944 în urma conferinței de la Bretton Woods (SUA), odată cu Fondul Monetar Internațional. Misiunea sa actuală este duală: eradicarea sărăciei extreme și promovarea prosperității într-un mod unitar. Banca este una din cele mai importante organisme internaționale de finanțare a programelor în domeniile sănătății, învățământului, luptei împotriva HIV/SIDA, protecția mediului și a programelor de reducere a datoriei țărilor sărace. Sediul central al Băncii Mondiale este la Washington D.C. (SUA).

Grupul Băncii Mondiale (termenul generic de Banca Mondială se referă în principal la BIRD și IDA, iar proiectele de finanțare la nivelul administrației publice centrale se derulează prin BIRD.) este formată din 5 entități, fiecare având un rol distinct:

Banca Mondială este sistemul bancar format din următoarele intituții:

– BIRD – Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare a luat ființi în anul 1944 -1945, aceasta fiind și principala agenție de finanțare având sediu central în Washington. Formată din 188 state membre, înființată în 1944 ca structură principală a Băncii Mondiale, are ca scop asigurarea finanțării guvernelor țărilor membre solvabile cu nivel mediu de dezvoltare pentru: -acoperirea necesităților de dezvoltare pe termen lung nefinanțate de sectorul privat, -sprijinirea țărilor membre în situații de criză; -susținerea reformelor de politici și instituționale; -crearea climatului social favorabil investițiilor, care vor atrage ulterior investitori privați; -sprijinirea domeniilor critice pentru asigurarea bunăstării populației celei mai sărace din toate țările.

Atingerea acestor obiective agreate în cadrul strategiilor de țară cu statele membre se realizează prin acordarea de finanțări rambursabile sau nerambursabile și servicii de analiză și consultanță.

– IDA – Asociația Internaționala pentru Dezvoltare – care a fost înființată în anul 1960, debitorii sunt țările sărace, care nu îndeplinesc condițiile necesare în vederea obținerii spijinul Băncii Modiale; aceasta împrumută pe termene lungi de 30-40 de ani. Cu 172 state state membre, acordă statelor celor mai sărace granturi, împrumuturi preferențiale cu termeni financiari favorabili, garanții parțiale de risc, scutiri de datorie. Proiectele finanțate de către IDA se concentrează pe sectoare ca învățământul primar, servicii de sănătate de bază, apă potabilă și salubritate, protecția mediului, îmbunătățirea climatului de afaceri, infrastructură și reformele instituționale.

– CFI – Corporația Financiară Internațională – înființată în anul 1956, ocupându-se cu creditarea comercială în scop lucrativ și investiții de capital cu 184 de state membre, are ca scop acordarea de finanțări exclusiv sectorului privat prin mobilizarea de capital de pe piețele financiare internaționale și prin acordarea de servicii de consultanță către autorități guvernamentale sau către agenți economici.

BIRD ocupându-se cu finanțarea reconstrucției țărilor europene prăbușite după cel de-al doilea război mondial, atunci când economiile acestor state s-au refăcut, BIRD și-a reorientat activitatea și către țările în curs de dezvoltare.

– AGMI – Agenția de Garantare Multilaterală a Investițiilor – are rolul de a oferi garanții în sprijinul invesțiilor străine din țările dezvolate, cu 180 de state membre, înființată în anul 1985, promovează investițiile străine directe în țările în curs de dezvoltare, prin acordarea unor garanții finanțatorilor și investitorilor, care acopera riscul politic sau comercial.

– ICSID – Centrul Internațional pentru Rezolvarea Litigiilor în domeniul Investițiilor cu 150 de state membre, înființată în anul 1966, are ca rol concilierea și arbitrajul în litigiile din domeniul investițiilor. Creat ca un forum internațional imparțial, contribuie la încurajarea investițiilor străine și sprijină crearea unui climat de încredere între state și investitorii străini. Recurgerea la facilitățile ICSID este întotdeauna cu acordul părților. ICSID întreprinde și activități de cercetare și publicare de studii în domeniul legii arbitrajului și al legii investițiilor străine.

La un loc scopul tuturor acestor instituții este de a contribui la evoluția economică a țărilor în curs de dezvoltare prin finanțarea proiectelor provenite din sectorul public și privat al acestor țări prin acordarea de asistență tehnică și economică.

În anul 2000 Banca Mondială ajungea la 181 de membri.

Organul de conducere suprem al Băncii Mondiale este Consiliul Guvernatorilor format dintr-un reprezentat al fiecărui stat membru care, de obicei, este ministrul finanțelor.

Consiliul Guvernatorilor se întrunește cam odată pe an, când are loc ședința comună cu Consiliului Guvernatorilor FMI.

Conducerea Băncii revine unui Consiliul de Administrație numit și Consiliul Directorilor Executivi format din 24 de membrii. Consiliul de Administrație conduce și intituțiile financiare afiliate adică Corporația Financiară Internaționala și Asociația Internaționala pentru Dezvoltare (CFI, AID).

Consiliul de Administrație este format din reprezentanții Statelor Unite ale Americii, Franței, Marii Britanii, Germaniei, Japoniei și cei 19 directori reprezentând grupurile de state. Conducerea revine unui președinte ales pe o perioadă de 5 ani, conducând și administrația Băncii. Ppreședintele Băncii este în general un reprezentant al SUA, iar votul în cadrul organismelor de conducere este proporțional cu cota de participare la Bancă.

Comitetetul de Dezvoltare elaborează politicile băncii, format din miniștrii de finanțe ai țărilor care au reprezentanți în Consiliul Directorilor Executivi. Comitetul organizează ședințe de două ori pe an. Una din ședințe se întrunește înainte de întrunirea Consiliul Guvernatorilor, urmărind stabilirea volumul transferului de resurse către țările în curs de dezvlotare.

Banca Mondială are mai mulți angajati decât FMI-ul, desfășurându-și activitatea în sediul central, și reprezentanțele deschise în întreaga lume (în 1990 existau circa 40 de reprezentanțe).

1.2 Obiective ale Băncii Mondiale

Banca Mondială acordă împrumuturi guvernelor și agențiilor guvernamentale care pot obține garanții solide din partea statului, țări membere care înregistrează venitul anual pe cap de locuitor sub pragul minim de creditare.

Acordarea de împrumuturi statelor membere – împrumuturi destinate finanțării proiectelor pentru dezvlotare economică, cu posibilitatea rambursării creditului. Banca oferă valută doar pentru finanțarea proiectului, componenta internă a investiției – salariile, consumurile, intermediare fiind finanțate din resursele financiare ale țării beneficiare. Împrumuturile acordate de BIRD revin, de regulă, direct guvernelor țărilor beneficiare iar, atunci când se finanțează proiecte private, este obligatorie garanția guvernamentală.

Intermedierea financiară – în sensul acționării în vederea găsiri de noi resurse sau prin încurajarea băncilor comerciale sau grupuri financiare de a participa la cofinanțarea împrumuturilor băncii.

Rolul acordări de asistență și consultanță țărilor membere

BIRD-ul elaborează proiecte de asistentă tehnică pentru infrastructură (studii pentru pre/fezabilitate) sau pentru dezvlotarea capacităților manageriale. Acordă consultanță în vederea implementări unor proiecte de obicei în domeniul privatizării, dezvlotării pieței de capital etc.

Resursele Băncii Mondiale se formează din participațiile aduse se statele membere la capitalul Băncii, acesta fiind majorat periodic. Prima condiție: din contribuția statelor membere, un procent de 6% rămâne în permanență la dispoziția băncii, putând fi solicitat în orice moment. Aceasta este o primă condițiie ce stă la baza credibilității Băncii, a doua condiție: împrumuturile nu depășii capitalul subscris de membrii, adaugându-se și rezervele. Cota participantă, vărsată în moneda națională a țărilor membere, are o pondere redusă în totalul resurselor Băncii.

Ca principală resursă de finanțare sunt lichiditațile obținute de Bancă pe piața internațională de capital, aceasta reprezintă cam 85% din totalul pasivului Bancii. În ceea ce privește resursele, de pe piețele internaționale se efectuează prin emisiunea de obligațiuni pe termen mediu și lung dar și plasarea hârtiilor de valoare pe termen scurt guvernelor, băncilor centrale sau comerciale.

Circa 50% din resursele împrumutate și colectate de Banca Mondială provin din lansarea de titluri pe termen scurt, aspect riscant deoarece majoritatea creditelor acordate sunt pe termen lung, apărând neconcordanțe la scandență, dar și diferențe de dobânzi care duc la afectarea profitul Băncii.

1.3 Destinațiile împrumuturilor efectuate de Banca Mondială

Proiectele finanțate în infrastructura trasporturilor și distribuirea energiei electrice – finanțarea acestor proiecte de investiții a fost specifică primilor ani de activitate a băncii, în scopul de a dezvlota sectorul eru dezvlotare economică, cu posibilitatea rambursării creditului. Banca oferă valută doar pentru finanțarea proiectului, componenta internă a investiției – salariile, consumurile, intermediare fiind finanțate din resursele financiare ale țării beneficiare. Împrumuturile acordate de BIRD revin, de regulă, direct guvernelor țărilor beneficiare iar, atunci când se finanțează proiecte private, este obligatorie garanția guvernamentală.

Intermedierea financiară – în sensul acționării în vederea găsiri de noi resurse sau prin încurajarea băncilor comerciale sau grupuri financiare de a participa la cofinanțarea împrumuturilor băncii.

Rolul acordări de asistență și consultanță țărilor membere

BIRD-ul elaborează proiecte de asistentă tehnică pentru infrastructură (studii pentru pre/fezabilitate) sau pentru dezvlotarea capacităților manageriale. Acordă consultanță în vederea implementări unor proiecte de obicei în domeniul privatizării, dezvlotării pieței de capital etc.

Resursele Băncii Mondiale se formează din participațiile aduse se statele membere la capitalul Băncii, acesta fiind majorat periodic. Prima condiție: din contribuția statelor membere, un procent de 6% rămâne în permanență la dispoziția băncii, putând fi solicitat în orice moment. Aceasta este o primă condițiie ce stă la baza credibilității Băncii, a doua condiție: împrumuturile nu depășii capitalul subscris de membrii, adaugându-se și rezervele. Cota participantă, vărsată în moneda națională a țărilor membere, are o pondere redusă în totalul resurselor Băncii.

Ca principală resursă de finanțare sunt lichiditațile obținute de Bancă pe piața internațională de capital, aceasta reprezintă cam 85% din totalul pasivului Bancii. În ceea ce privește resursele, de pe piețele internaționale se efectuează prin emisiunea de obligațiuni pe termen mediu și lung dar și plasarea hârtiilor de valoare pe termen scurt guvernelor, băncilor centrale sau comerciale.

Circa 50% din resursele împrumutate și colectate de Banca Mondială provin din lansarea de titluri pe termen scurt, aspect riscant deoarece majoritatea creditelor acordate sunt pe termen lung, apărând neconcordanțe la scandență, dar și diferențe de dobânzi care duc la afectarea profitul Băncii.

1.3 Destinațiile împrumuturilor efectuate de Banca Mondială

Proiectele finanțate în infrastructura trasporturilor și distribuirea energiei electrice – finanțarea acestor proiecte de investiții a fost specifică primilor ani de activitate a băncii, în scopul de a dezvlota sectorul economic, benefic pentru stimularea afacerilor. După o analiză amănunțită s-a ajuns la concluzia că finanțarea acestor proiecte duceau la crearea unor zone de modernism într-o țară săracă, altele fiind prioritățile.

Finanțarea proiectelor de combatere a sărăciei a devenit prioritară, astfel de proiecte au apărut prin ’70 și s-a adresat în principal la sectorul agricol și dezvoltarea rurală. După un timp spectrul programelor de finanțare a fost lărgit spre sectorul social – alimenție, educație, sănatate, controlul natalitații, cu precădere creditarea proiectelor cu efecte directe asupra populației sarace. Idea de finanțare a unor astfel de proiecte s-a lovit de critici puternice, susținându-se că acestea sunt costisitoare, componenta valutară este majoritară și neavantajoasă pentru sectorul particular.

Împrumuturile acordate pentru ajustare structurală și sectorială – cu inițiere la începutul anilor ’80, ca urmare a recesiunii cu care se confruntă în această perioadă țările dezvlotate și a crizei datoriilor ce au afectat grav țările în curs de dezvlotare. Prin acordarea acestor împrumuturi de ajustare structurală aveau și continuă să aiba ca scop consolidarea mecanismelor de funcționare a economiei și a creșterii exporturilor, urmărindu-se echilibrarea balanței de plăți pe termen lung. Fondul Monetar Internațional pusese deja la punct o facilitare de ajustare, în aceiași perioadă, a rezultat faptul că exista deja o stânsă colaborare între FMI și Banca Mondială. Aceste împrumuturi de ajustare sectorială, au vizat în special aprovizionarea cu resurse din import pentru a se putea restructura sectorul privat din economie.

Împrumuturi acordate în vederea reducerii datoriei unor țări față de creditorii acestora, băncile comenrciale – acestea au apărut cam în aceeași perioadă (1980), analiștii le-au inclus în categoria împrumuturilor de ajustare structurală. Banca Mondială acordă consultanță statelor membre pe întreaga durată a negocierii datoriei și își folosește solvabilitatea pentru a da încredere sș siguranță procesului.

Împrumuturi care au în vedere protecția mediului – denumindu-se și „facilitatea ecologică globală“, fiind destinate cu precădere finanțării proiectelor pentru îmbunătățirea calității apei, reducerea efectului de seră. Aceste împrumuturi date de Banca Mondială vizează perioade lungi 15-20 ani, debitorii au la dispoziție între 3-5 ani de grație în rambursare a creditului, dobânda fiind egală cu cea plătită de Bancă la resursele care se finanțează + 0.5% procent necesar acoperirii cheltuielilor de gestiune ale Băncii.

Atragerea de fonduri – Banca Modială colectează fonduri prin emisiuni de obligațiuni, înapoind împrumuturile în condițiile unei rate a dobânzii cu 1/2 puncte procentuale peste costul mediu al fondurilor atrase. Momentan, Banca Mondială finanțează cca 2.500 proiecte, numai costul în valută, în procent de 30-40% din costurile totale ale unui proiect.

1.4 Prezentarea, importanța, conducerea, inițiativa, obiectivele și prioritățile financiare în cadrul BIRD

BIRD-ul este un organism financiar interstatal având o funcție complementară cu Fondul Monetar Internațional, activă în sistemul Organizației Națiunilor Unite, predominantă în activitatea de finanțare și promovare a dezvoltării economiei țărilor membre. Spijină investițiile economiei tuturor statelor membre ale FMI în curs de dezvoltare prin acordarea de împrumuturi pe temen lung, pentru realizarea investițiilor în valută și pentru garantarea de împrumuturi obținute de un stat memebru de pe piața financiară. Tot BIRD se ocupă de coordonarea ajutorului financiar internațional pentru dezvlotare, oferit de către țările dezvoltate pentru țările slab dezvlotate, oferă asistență tehnică și facilitează pregătirea de cadre specializate superior pentru aplicarea proiectelor de investiții în dezvlotare.

Avantajele țărilor membre constau în posibilitatea de a contracta împrumuturi pentru investiții, pentru realizarea de proiecte economice necesare. Solicitantul prezintă garanții, mărimea împrumuturilor nu depind de cota de participare la capitalul social FMI. Aceste împrumuturi date de BIRD se acordă în valută convertibilă. Țările membre participă la licitațiile internaționale pentru adjudecarea lucrărilor finanțate și pot prelua prin licitație lucrările dintr-o alta țară membră cu ajutorul BM. Țările membere beneficiare de împrumuturi au aderat la FMI și participă la capitalul social al băncii. Țările membre furnizează informații, privind economia financiară, în vederea stabilirii politicii de împurmuturi. Profitul realizat de BIRD este reinvestit în împrumuturile acordate țărilor slab dezvoltate.

Conducerea băncii este asigurată de: Consiliul guvernatorilor format dintr-un guvernator și un supleant, numiți de fiecare țară membră în parte; Consiliu de administratori; Consiliul consultativ format din 7 membrii; Comitetele de împrumuturi care analizează și elaborează rapoartele împrumuturilor solicitate.

Obiectivele și prioritațile financiare ale BIRD

Pentru o mai bună flexibilitate în gestiunea financiară și satisfacerea clienților ei BIRD prin Consiliul de Administrație trasează Strategia de restructurare a instituției, scopul fiind acela de a se transforma într-o instituție cu cea mai eficientă strategie pentru combaterea sărăciei. Strategia are rolul de a spori eficiența Băncii Mondiale în realizarea misiunii – lupta asiduă pentru combaterea sărăciei. O serie de modificări aduse pe parcursul anilor au transformat modul de operare al intituției pentru îmbunătățirea perpetuă a metodelor de lucru, reducerea costurilor, atenția sporită la nevoile clienților și asigurarea de rezultate mai bune. Noile inițiative în sfera politicii instituției pun accentul pe reorientarea programului de dezvoltare, în satisfacerea nevoilor clienților.

Noile inițiative în sfera politicii instituției întreprinse se referă la intensificarea acordării de asistență țărilor în crize financiare cu sisteme bancare foarte fragile, cu obiectivul de a întări sistemele bancare.

Acordarea spijinului Băncii pentru țări ieșite din conflicte este prezentată în raportul „Cadrul pentru implicarea Băncii Mondiale în reconstrucția după ieșirea din conflict“, aducând elemente noi orientări Băncii spre reconstruirea infrastructurii după conflicte, prin promovarea ajustării și redresării economice, abordarea necesităților sociale. Progresul implementării „Inițiativei privind Datoriile Țărilor Sărace Puternic Îndatorate“, este cea mai mare realizare. Extinderea și perfecționarea studiilor cu privire la starea de sărăcie, în vederea facilitării strategii mai eficiente pentru eradicarea sărăciei; impletarea dimensiunii socilale a dezvlotării, activităților Băncii. Domeniul dezvlotării sociale este un stadiu de început, se preconizează însă un progres rapid; dezvoltarea rurală intră în atenție sporită prin măsuri pentru a contribui la creșterea economică, la reducerea sărăciei în zonele rurale cu cea mai mare densitate.

Principalele priorități financiare ale BIRD, sunt concentrate pe asigurarea intrării țărilor în UE, prioritățile fiind concepute ca strategii de asistență ale Băncii pentru clienții din Europa Centrala și de Est, vizând: -sprijinirea reconstrucției și refacerea infrastructurii deteriorate; – spijinul pentru reforma din sectorul financiar și – reforma pensiilor, protejarea celor vurnerabili la efectele negative ale reformei, împrumuturile pentru reducerea lipsurilor bunurilor de importanță vitală și sporirea încrederii populației pentru programele de reformă.

1.5 Rolul actual al Băncii Mondiale în societatea contemporană română

Banca Mondială lider al dialogului politicilor structurale, dezvoltarea, administrarea instituțională, măsurile întreprinse pentru reducerea sărăciei, dezvoltarea sectorului privat. Banca Mondială dispune de o serie largă de instrumente cu ajutorul cărora conduce acest dialog al politicilor structurale, inclusiv operațiunile de acordare de împrumuturi pentru ajustarea sectorului privat cum sunt de exemplu PSAL 1 și PSAL 2, seria planificată de Împrumuturi Programatice de Ajustare, operațiuni de investiții sectoriale și activități economice, cum ar fi Revizuirea Cheltuielilor și Instituțiilor Publice (PEIR) și Memorandumul Economic de Țară (CEM). În unele domenii în care Banca ocupă locul de lider al dialogului, analiza pe care o efectuează este împărtășită și de către FMI și folosită ca bază pentru cadrul fiscal, neexistând puncte de referință structurale sau condiții strategice specificate în cadrul Acordului Stand-By al FMI. În alte domenii Banca are anumite elemente în condiționalitățile pe care le include. Aceste condiții sunt în general măsuri de reformă structurală cu importante implicații fiscale, spre exemplu reforma și restructurarea sectorului energetic. Mai există și alte domenii de responsabilitate comună printre altele amintim: Programul de Evaluare a Sectorului Financiar (FSAP). Personalul Băncii Mondiale și al FMI au o colaborare strânsă în vederea sprijinirii programului de reformă al Guvernului și își coordonează activitățile de consultanță strategică acordată autorităților române.

România a urmat traiectoria strategiei pentru menținerea stabilității macroeconomică și creșterea economică sustenabilă, reducerea sărăciei, țelul final fiind atins prin aderare la Uniunea Europeană. Elementele cheie ale acestei politici au vizat întărirea disciplinei plăților în totalitatea economiei, urmărindu-se privatizarea, restructurarea întreprinderilor, băncilor, și consolidarea protecției și siguranța socială. Continuarea redresării economice s-a bazat pe menținerea ritmului reformei și continuarea reformelor de dezvoltare a sectorului privat, ducând la transparența și responsabilitatea guvernului, prin îmbunătățirea mediului de afaceri, acțiunilor de îrespectare a regulamentelor și supravegherii piețelor financiare și de capital.

Banca Mondială dispune de un program puternic de dezvoltare și guvernare instituțională, acest program fiind construit în jurul reformelor aduse în finanțele publice, impozitare și descentralizare. Dialogul asupra politicilor a fost facilitat de programul PEIR incluzând analiza și recomandările legate de: instituțiile de management al bugetului; descentralizarea fiscală; reformele bugetare în domeniul juridic; îmbunătățirea alocării resurselor în sectorul de sănătate; furnizarea asistenței sociale la nivel local; reforma sistemului de pensii. Dialogul politic a continuat cu Evaluarea Responsabilității Financiare a Țării încheindu-se Raportul de Diagnostic al Corupției în România înainte ca Guvernul să pregătească Programul Național de Prevenire a Corupției, începând astfel împrumuturi de Ajustare Programatică, concentrat pe reformele instituționale și guvernare din serviciului public, sistemul juridic, și administrării cheltuielilor publice. Program sprijinit pe împrumutul venit de la PPIBL oferă asistența tehnică pentru aceste activități și pentru privatizare, finanțarea proiectului cadastral și proiectelor pentru închiderea, cofinanțat de grantul GEF.

Banca a oferit României sprijin și consultanță strategică, pentru reformele mediului de afaceri, prin programele PSAL 1 ș 2, concentrându-și atenția pe reducerea barierelor ce stăteau în calea intrării societăților și a firmelor mixte, punându-se în aplicare standarde de contabilitate internaționale. Tot în cadrul programelor PAL sunt tratate problemele mediului de afaceri sprijinite de asistența tehnică oferită în cadrul PPIBL. Împrumutul acordat României pentru ajustare programatică PAL, destinat reformei administrației publice a necesitat eficientizarea serviciilor publice.

Banca Mondială acordă sprijinit programul de privatizare al Guvernului Romaniei (PSAL 2), prin obiectivele și termenele fixate pentru privatizarea societăților de stat și instituțiilor financiare. PSAL 2, consolidează progresul România în cadrul programului PSAL 1 și identifică în continuare societăți pentru privatizare și restructurate. Cheia succesului acestui program a fost acordul cu Banca privitor la elaborarea de strategii pentru privatizarea entităților propuse prin licitație deschisă, transparentă, folosind serviciile consultanților de investiții calificați, conform cu politica Băncii.

Banca Mondială s-a implicat în dialogul restructurării, reformei și privatizării întreprinderilor din industria energiei electrice, energiei termice și gazelor naturale și a adoptării legislației de reglementare în procesul de privatizare cu investitorii strategici interesați. Banca prin obiective incluse în partea de condiționalitate din PSAL 2 sprijină, reforma tarifelor la energie, eliminarea arieratelor în energie electrică, termică și gazele naturale, coordonând aceste condiții împreună cu FMI.

Banca a condus și asistat dialogul instituțiilor financiare internaționale cu guvernul româniei cu privire la restructurarea sectorului de producere a energiei electrice și integrarea lui în Piața Regională de Electricitate din Sud Estul Europei și în Piața de Electricitate a UE. Este oferită asistență tehnică Ministerului Industriei, tot de Banca Mondială, pentru stabilirea prețului și impozitarea gazului pentru atragerea investițiilor în sector. Dialogul politic în sectorul energiei termice, continuă cu Guvernul României pentru a finaliza Strategia pentru Energie și Infrastructură și recomandările operaționale. Programele PAL mijloace de încorporare a consultanței strategice în aceste domenii vor continuarea operațiunilor de creditare ale Băncii, lider al dialogului și consultanței strategice privind reglementarea, restructurarea, privatizarea și lichidarea băncilor. Prin programului PSAL 1 s-a modificat Legea Privatizării Băncilor și s-au stabilit proceduri de privatizare, cerințele de lichiditate și solvabilitate (ale BNR) au fost înăsprite și au fost introduse prevederi în scopul îmbunătățiri reglementărilor prudențiale, au fost efectuate audituri externe conforme cu Standardele Internaționale de Contabilitate. În timp scurt au fost introduse reforme legale și instituționale îentru a elimina activele neperformante. Aceste schimbări de strategie au dus la lichidării de băncii cu mari probleme, unele au fost restructurate și privatizate. Banca a continuat dialogul cu Guvernul României pentru îmbunătățirea cadrului legal și de reglementare a sectorul valorilor mobiliare, asigurărilor și sectorul bancar, prin strategiile sprijinite de FMI incluzând suplimentar criterii de performanță Stand-By.

1.6 Domenii de responsabilitate comună Banca Mondială- FMI

Cu timpul Banca a devenit lider al reformelor structurale si al privatizărilor în sectorul energetic, dar și FMI și-a manifestat interesul din punct de vedere macroeconomic, deoarece veniturile din privatizare sunt folosite pentru reducerea datoriei publice iar deficitul cvasi-fiscal produs de societățile aparținătoare statului român reprezinta o amenințare pentru stabilitatea macroeconomică.FMI ținând cont de Banca Mondială, a introdus în Acordul Stand-By condiții legate de prețul energiei electrice, arierate – gazele naturale și încasarea facturilor la energia electrică, și privatizarea societăților aparținătoare statului la propunerea Băncii Mondiale, care se concentrează pe eficiența structurilor de piață, pe o funcționare performantă a intreprinderilor, furnizarea de servicii, performanță financiară, transparența și îmbunătățirea administrării sectoriale. În același timp FMI își concentrează atenția pe generarea imediată de venituri, controlul cheltuielilor și restrângerea sarcinilor fiscale. Banca și FMI au conlucrat la elaborarea Programului de Evaluare a Sectorului Financiar, domeniul în care FMI este lider și analiza servește ca punct de plecare pentru programul Băncii Mondiale.

În timp ce Banca a insistat pentru simplificarea sistemului de impozitare ca metodă prin care se îmbunătățește mediului de afaceri, FMI dialoghează problemele fiscale și oferă asistența tehnică necesară pentru unificarea sistemelor de impozitare a veniturilor provenite din salarii, conduce dialogul privind politicile de restrângere a anumitor cheltuieli din sectorul public. Rapoartele de monitorizare a bugetelor societăților de stat sunt cerute de FMI impunând condiții în programul Stand-By pentru micșorarea fondului salariial și realizarea obiectivelor de disponibilizare, deconectarea neplătitorilor din sectorul energetic și sectorul gazelor. În aceste două sectoare, Banca Mondială se bazează pe recomandările strategice impuse de FMI și aplică politica proprie și consultanța. Domeniile în care FMI conduce singur discuțiile, fără implicarea Băncii, sunt dialogul cu privire la politicie monetare, ratele dobânzii, regimul ratei de schimb, balanța plăților efectuate sau în curs de a fi efectuate și problemele care țin de statistică.

CAPITOLUL II

RELAȚIILE ROMÂNIEI CU BANCA MONDIALĂ 2013-2014

2.1 Activitatea Băncii Mondiale în România în colaborarea cu Grupul Băncii Mondiale

Grupul Băncii Mondiale cuprinde: Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD, Asociația Internațională pentru Dezvoltare (AID) și cele două organisme afiliate Corporația Financiară Internațională (CFI) și Agenția pentru Garantarea Multilaterală a Investițiilor (MIGA), aceste organisme legal și financiar, sunt entități separate.

România a aderat la Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare în 1972, fiind singura țară din blocul răsăritean, care a întreprins un asemenea demers excepție făcând Iugoslavia. Obiectivul urmărit de țara noastră prin aderarea la BIRD, este de atragere de resurse financiare pentru dezvoltarea economică. Condițiile pe care România a trebuit să le îndeplinească pentru a devenii membră BIRD au fost în primul rând să facă parte din FMI prin aceasta s-a înțeles că acceptă relațiile valutar-financiare internaționale, participând la capitalul pe acțiuni la BIRD și acceprarea furnizării de date și informații.

Conform statutului BIRD statele care devenin membre subscriu acțiuni la capitalul acestuia și vârsând, în contul acesteia, un procent de 20%, din valoarea capitalului subscris din care un procent de 2% în aur/dolari (în contul Federal Rezerve Bank din New York), și 18% în contul deschis la Banca Națională a României, în monedă națională.

Astfel, România a efectuat operațiuni de menținere a valorii cotei subscrise în monedă națională începând cu anul 1992, și furnizează Băncii informațiile și datele privind situația economică-financiară, atât Băncii cât și FMI. Fiind membru BIRD, România a contactat împrumuturi avantajoase pentru dezvoltarea economică și participă la licitațiile organizate de BIRD pentru realizarea proiectelor de investiții finanțate de Bancă. Creându-se condițiile propice pentru promovarea exporturilor românești, România obține asistență tehnică pentru lucrările de investiții, beneficiind de pregatire superioară a cadrelor care se ocupă de aceste proiecte din partea BIRD, și obținerea informațiilor la prima până, privind economia mondială, comerțul internațional, ajutorul public, dezvoltare, datorii externe, informații care au dus la posibilitatea României de a participa la diviziunea internațională a muncii, promovarea comerțului și cooperarea internațională cu alte state.

Calitatea portofoliului Băncii în România s-a îmbunătățit constant în ultimii ani, indicatorii globali de performanță sunt pozitivi, cu mici excepții cum ar fi: nevoia dezvoltării capacității de monitorizare-evaluare; alinierii cerințelor de raportare financiară la practicile internaționale, întărirea procesului de stabilire a priorităților bugetare de Guvernul României, pentru alocarea unor fonduri din împrumuturile acordate de BIRD pentru obținerea maximului de împrumut de la portofoliul Băncii.

Romania intră în obiectivele Băncii Mondiale în 1991, construind portofoliul de operațiuni finanțate prin Bancă în valoare de 3,9 miliarde USD. Fiind prima țară, înafară de Iugoslavia, (din Europa și Asia Centrală), locul trei în angajamentul total, trebuie să accelereze reforma justiției, a administrației și să definitiveze privatizările societăților mari aparținătoare statului (domeniul gazului, energiei electrice,etc.) conform UE pentru a beneficia de fondurile financiare internaționale.

În susținerea și perpetuarea reformelor începute în cadrul programului de asistență financiară conform UE în perioada anilor 2009-2011, guvernul României a beneficiat în următoarea perioadă a anilor 2011 – 2013 de sprijin financiar în valoare de 1,4 miliarde euro pe termen mediu, venind totodată să completeze acordul Stand-By, încheiat cu FMI la aceea vreme cu titlul de preventiv, de 3,5 miliarde euro. Programul preventiv convenit cu UE este și astăzi destinat continuării consolidării fiscale, reformei administrației fiscale, îmbunătățirii managementului și controlului finanțelor publice, îmbunătățirii funcționării piețelor bunurilor, serviciilor și pieței muncii, precum și asigurării stabilității externe, monetare și financiare și reformei pieței financiare, dar la expirarea programului autoritățile române nu apelaseră la sumele care au fost puse la dispoziție, 2 mld. euro, acordați în patru tranșe cu precădere pentru politici de dezvoltare, unul fiind cu opțiunea de amânare a tragerii.

Prin angajamentele asumate de România în cadrul pachetului financiar pentru perioada 2009 – 2011, în baza Memorandumului încheiat de România cu UE a fost începută o nouă evaluare a strategiei prin analize funcționale independente conduse de Banca Mondială pentru reformarea prin noi strategii a administrației publice centrale. Evaluând structura și eficacitatea administrației publice din România privind structurile decizionale, împărțirea responsabilităților între instituții, organizarea ministerelor, responsabilizarea implementări și administrarea eficientă a resurselor umane. Analiza funcțională independentă a Băncii Mondiale a fost realizată în două etape: martie-octombrie 2010 și octombrie 2010 – martie 2011, rezultatele transpunându-se în planul de acțiune, dezbătut și aprobat de Comisie, monitorizate pe trimestre de către Secretariatului General al Guvernului României.

Politica structurală 2011 continuă consolidarea fiscală și îmbunătățirea guvernanței, pentru a atinge poziția fiscală sustenabilă și stimularea potențialului de creștere economică, domeniul esențial în programului de asistență financiară încheiat de România cu UE și FMI și Banca Mondială (convenite în 2011 acorduri preventive). În 2011 s-au înregistrat progrese realizându-se noului Cod al muncii, destinat creșterii flexibilității pieței muncii – crearea de noi locuri de muncă, adoptarea legislației asistenței pentru eficientizarea protecției sociale.

Pe parcursul lui 2011 au fost adoptate o serie de măsuri vizând stimularea absorbției de fonduri UE, pentru întărirea autorității unității de coordonare a instrumentelor structurale UE prin transferare din subordinea directă a Ministerului Finanțelor Publice la prim-ministru pentru a identifica proiectele prioritare și evitarea blocajelor.

Anului 2012 aduce un acord între toți partenerii sociali. În transporturi și energie, progresele sunt insesizabile, piața energiei și a gazelor naturale, suferă majorare de preț la consumatorii non-casnici cu 19%. Modificarea cadrului legislativ pentru pachetului Energie, a fost adoptat în prima parte a anului 2012, așa cum a fost propus de UE, pentru liberalizarea pieței energiei. În transporturi, s-au majorat tarifele la partea feroviară și metroul și sau închis unele linii de cale ferată neperformante financiar.

Se reduc arieratele la nivelul bugetului general consolidat (sub 0,2% PIB), în sistemul sanitar spre sfârșitul lui 2011 dispar în totalitate – acumularea de noi arierate se face prin adoptarea Legii pentru taxa clawback, prin care se descuraja consumul mare de medicamente compensate și asigurarea unor resurse noi, suplimentare. Arieratele rămânând la nivel de autoritate locală, necesitând implementarea mai cu atenție a Legii finanțelor publice locale.

Avansurile acordate de UE, României, în 2007 – 2011 au fost atrase din fondurile acordate în perioada de post aderare în proporție de 25% sume alocate pentru intervalul 2007 – 2013. Deși se înregistrează o creștere față de 2010, absorbția de fonduri structurale și de coeziune este de doar 5,5% din total fonduri alocate în 2007 – 2013. Situația fondurilor pentru agricultură și dezvoltare rurală este mai bună în cadrul FEADR (27,5%) iar alocările FEGA 38%.

Absorbția fondurilor comunitare a fost un obiectiv important de atins pentru 2012 și 2013, pentru creșterii PIB, și negocierea sumelor pentru 2014 – 2020.

2.2 Relațiile cu organismele financiare internaționale și activitatea BERD în România în perioada 2012 – 2015

Aranjamentului Stand-By preventiv încheiat de România cu FMI s-a derulat începând din 2011, în 2012 au fost trei misiuni comune de evaluare ale FMI, CE, BM și BCE. Datorită contextului electoral intern, FMI și CE a venit în România (noi.2012), pentru discuții tehnice referitoare la perspectivele macroeconomice și implementarea reformelor structurale, și discutarea la modul general a bugetului /2013. FMI și CE au constatat întârzieri în realizarea reformelor structurale, aranjamentul prelungindu-se cu trei luni, până în primăvara anului 2013. În cursul lui 2012 rambursându-se către FMI rate de capital de 1.307,3 mil. DST au fost achitate dobânzi în valoare de 283,2 mil. DST.

Conform Memorandumului de înțelegere aprobat prin HG. Nr. 240/2012, Banca Mondială acordă autorităților din România asistență tehnică pe contracte de servicii dar contra cost (RAS) și au fost semnate contracte în domeniile: finanțelor publice, agricultură, îmbunătățirea mediului de afaceri, transport, dezvoltare durabilă și regională, educație și ocuparea forței de muncă, asistență, incluziune socială.

BERD are rolul de a întreține un dialog politic cu Guvernul, autorități publice și reprezentanți ai societății civile pentru a promova obiectivele sale, respectând cele mai ridicate standarde de guvernanță corporatistă și dezvoltare sustenabilă.

BERD (2012) avea reprezentanți în UE prin Comisia Europeană și Banca Europeană de Investiții și cele 64 de state acționare la acel moment, și un capital subscris de 30 mld. euro după finalizarea majorării de capital, nivelul precedent fiind de 20 mld. euro. Conform regulamentului, Guvernatorul României la BERD este ministrul finanțelor publice, iar guvernator supleant – guvernatorul BNR.

Până la reuniunea din luma mai 2011 a BERD de la Astana, România făcea parte din constituenta condusă de Ucraina, aici fiind incluse Republica Moldova, Georgia și Armenia. După reuniune, țara noastră cu o puterea de vot de 0,492%., este mutată în constituenta condusă de Turcia, făcând parte Azerbaidjan, Kîrgîzstan, etc.

• Activitatea BERD în România 2012 -2015

Sprijinul financiar BERD acordat României începând cu 1991, a avut valoarea totală de 8,5 mild. dolari SUA, cel mai recent proiect datând din 12 iunie 2012, împrumut preventiv, cu opțiunea de amânare a tragerii în valoare de 1 mild. euro, continuând seria de împrumuturi pentru dezvoltare acordate în 2009 – 2011, făcând parte din sprijinului financiar acordat României pentru contracararea efectelor crizei economice. Scopul acestui proiect a fost sprijinirea guvernul pentru a îndeplini țintele fiscale.

Procesul de reformă al Băncii Mondiale, gândit pentru țările în tranziție și în plin proces de dezvoltare unde este cuprinsă și România care a demarat, în 2012, procedurile de ratificare a celor două rezoluții privind majorarea selectivă și majorarea generală de capital. Subscrierea acestor rezoluții au repoziționat România în cadrul Constituenței deținând o putere de vot de 0,31%.

Corporația Financiară Internațională, membră a Grupului Băncii Mondiale, a acordat în 2012, României o finanțare de 27 mil. dolari SUA, pentru două proiecte destinate infrastructurii și sectorului financiar.

În 2012, BERD a aprobat strategia de țară pentru România pentru 2012 – 2015, implicând BERD în sprijinirea sectorului financiar și energetic, dezvoltarea infrastructurii, susținerea orientări economiei spre producție, cuantumul finanțării este 612 mil.euro, totalul cumulat a sprijinului financiar ajungând la 6 mi. euro.

Evenimentele favorabile asupra atractivității pieței financiare locale la finele anului 2012 început de 2013, au inclus România în rândul statelor ale căror instrumente sunt luate în calcul la stabilirea indicilor de referință ai obligațiunilor suverane în monedă locală emise pe piețele emergente.

Strategia de țară pentru România aferentă perioadei 2012 – 2015, document aflat în derulare începând cu luna februarie 2012, are în vedere investiții în concordanță cu prioritățile și nevoile de perspectivă ale economiei românești.

Chiar dacă România se apropie de finalizarea perioadei de tranziție, fiind și stat membru al Uniunii Europene, BERD consideră că România se confruntă în continuare cu provocări pe termen mediu, în anumite sectoare.

Printre principalele direcții în care BERD se implică încă în procesul tranziției economice din România amintim: promovarea stabilității și extinderea nr. de produse destinate sectorului financiar; extinderea și consolidarea infrastructurii îmbunătățind eficiența și implicarea accentuată a sectorului privat; restructurarea sectorului energetic, îmbunătățirea sustenabilității și încurajarea investițiilor în sectorul de producție al economiei românești.

Pentru atingerea obiectivelor, BERD contribuie și la întărirea capacității administrative a autorităților locale și centrale de a absorbi fondurile de preaderare, cât și cele acordate ulterior aderării la UE.

După aderarea României la UE, finanțarea de la BERD scade treptat, având accesul la fondurile comunitare. România nu mai este dependentă de BERD privind asistența financiară, ci o relație de parteneriat strategic cu Banca, în momentului când România nu va mai implementa proiecte asistate de BERD continuăm ca țară să fim donatori și acționar al instituției. La momentul actual operațiunile BERD din România se desfășoară numai în sectorul privat.

Politica structurală 2013. În conformitate cu angajamentele asumate în acordurile încheiate cu UE, FMI și Banca Mondială, autoritățile române și-au concentrat atenția asupra reformelor din sectorul energiei și respectiv al transporturilor, infrastructuri critice pentru dezvoltarea întregii economii. Totodată, a fost îmbunătățită absorbția fondurilor europene și a început procesul de modernizare a Bursei de Valori București, element esențial în atragerea de investiții străine. În domeniul energiei este adoptată legea prin care se garantează independența ANRE și este implementat calendarul de eliminare a tarifelor reglementate pentru gazele naturale și energia electrică. Procesul început în toamna anului 2012, continuă prin ajustări trimestriale potrivit calendarului. S-au listat pe bursă companii din energeie pentru privatizare. Privatizarea transportului feroviar a eșuat. Investiția publică în proiecte de infrastructură rutieră continuă și se ajunge la 625 km de autostradă spre sfârșitul lui 2013.

Tot în2013 guvernul derulează prin Bursa de Valori București trei oferte publice în valoare totală de 2,3 mild. lei (oferta publică secundară pentru 15% din acțiunile Transgaz, 10% acțiuni Nuclearelectrica, 15% acțiuni Romgaz), încheiate cu succes, suprasubscrise semnificativ. Astfel, 2013 fiind catalogat al doilea cel mai bun an din istoria bursei în funcție de volumul total al tranzacțiilor derulate.

În trimestru I din 2014, conducerea BVB inițiază procesul de identificare, corectare a unor bariere semnificative în dezvoltarea pieței de capital. Reorganizând Ministerului Fondurilor Europene, procesul de absorbție s-a ameliorat considerabil (final de 2013 se rambursează la UE fonduri structurale și de coeziune în valoare de 5 mild. euro dintr-un 19,7 mild. eurodisponibile, rata de absorbție fiind 26,5%. Reconfirmarea acordării României de atragea de fonduri europene aferente exercițiului financiar 2007 – 2013 până la finalul lui 2015.

Pe perioada derulării strategiei 2012 – 2015, Banca continuă colaborarea cu guvernul, UE și BEI pentru utilizării corespunzătoare a Fondurilor Structurale și de Coeziune în cadrul agendei Uniunii. Banca continuă să se asigure că toate operațiunile BERD în România respectă principii bancare sănătoase, au impact asupra tranziției, sunt complementare, sunt în conformitate cu procedurile de mediu ale Băncii și încorporează, acolo unde este cazul, Planuri de Acțiuni de Mediu pentru a ajuta totodată țara să îndeplinească obiectivele privind acquis-ul comunitar de mediu. În România, BERD este cel mai mare investitor instituțional, în sectorul privat și cel public, în transport, infrastructură municipală, energie, instituții financiare, etc.

Tabel 2.1 – Investițiile BERD în România – conform cu Strategia de țară 2012-2015

Sursa: www.ebrd.com/romania. Datele sunt la 30 iunie 2014

Activitățile BERD în țara nostră se desfășoară în concordanță cu Strategia de țară pe perioada 2012 – 2015, aprobată în anul 2012, și ca priorități operaționale: dezvoltarea durabilă a politici și investiții energetice; trecerea la economia orientată cu precădere spre producție; sprijiniriea și dezvoltarea sectorului financiar; și implicarea sectorului privat în infrastructură mai amplă, creșterea concurenței, comercializării, etc.

BERD și Guvernul Romaniei colaborază în toate acțiunile și strategiile iar o dată la 3 ani, dezvoltă o strategie de țară pentru evidențierea domeniilor prioritare de dezvoltare și identifică împreună modalități noi de finanțare.

Tabel 2.2 – Desfășurătorul pe sectoare a proiectelor din România – 2014

Sursa: www.ebrd.com/romania. Datele sunt la 30 iunie 2014

• BERD și portofoliul public investit în România:- împrumuturi suverane și garanții de stat – sunt în număr de șapte cu o valoare totală contractată de 423,48 mil. euro, dintre acestea două sunt împrumuturi de 310 mil. euro. (spre ex. Împrumutul contractat de CFR Infrastructură, cu garanția statului); – împrumuturi către autoritățile locale – în număr de 16 împrumuturi contractate de România direct de unitățile adminstrativ – teritoriale, în total 194,46 mil. euro și 41,23 mil. lei, și alte cinci garanții acordate de UAT-uri pentru credite contractate de operatori economici din subordine, cu o valoare totală de 46,4 mil. euro și 33 mil. lei.

Știm deja că BERD acordă asistență tehnică României conform Memorandumului (2012) de înțelegere privind sprijinul pentru implementarea proiectelor în vederea absorbției fondurilor structurale și de coeziune ale UE, aprobat prin HG 181/2013.

În baza acestui Memorandum au fost semnate un număr de șase contracte după cum urmează:

ANRE a finalizat în 2013 contractul având drept obiect planurile naționale de acțiune pentru sectorul eficienței energetice în Romania.

POR derulează trei contracte cu BERD: dintre care două pe domeniul eficienței energetice, și unul ce vizează strategia de finanțare și gestionare a transportului public urban.

Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice derulează contractul pentru sprijinirea operatorilor regionali.

BERD este implicat în România prin inițiativa Joint Assistance to Support Projects in European Regions acesta fiint parteneriatul încheiat între Comisia Europeană, BERD și Kreditanstalt für Wiederaufbau, care reprezentând principalul instrument de asistență tehnică pentru țările care au aderat la UE în perioada 2004- 2013, dar și Grecia, Macedonia, Muntenegru, Serbia. Deci statelor membre li se oferă sprijinul necesar pentru pregătirea proiectelor urmând a fi cofinanțate din fonduri ale UE, fiind gestionate de BEI, Comisia Europeană și BERD.

• Portofoliul privat BERD în România -Ministerul Finanțelor Publice din România a transmis acordul de principiu pentru 194 proiecte, dintre care 15 în valoare de 1009 mil. euro în 2013 și 9 în valoare de 228 mil. euro finalizte în 2014.

Conform angajamentelor, acțiunile BERD au sprijinit și stabilit sectorului bancar, activitățile de creditare a economiei reale în România. Aceste împrumuturi au sprijinit crearea cadrului necesar lansării de emisiuni de obligațiuni de către insituțiile financiare bancare și non-bancare, asigurarea necesarului de cofinanțare aferent proiectelor destinate serviciilor publice de alimentare cu apă și administrarea apelor reziduale care vor fi finanțate prin fonduri structurale și de coeziune UE, susținerea infrastructurii energetice.

Pentru cofinanțarea proiectelor finanțate din fonduri structurale, BERD a inițiat un cadru mai larg de finanțare denumit Programul de Cofinanțare pentru Fondul Regional de Coeziune. cu un total de 200 mil. euro disponibil 2010 – 2012, extins cu 130 mil. euro pentru cofinanțarea proiectelor operatorilor de apă regionali în valoare de 105 mil. euro, eficiență energetică de 25 mil. Euro și proiecte destinate serviciilor publice de alimentare cu apă și administrarea apelor reziduale finanțate prin fonduri structurale și de coeziune UE.

Investițiile IFC s-au ridicat la 2,07 mld. dolari, din care 521 mil. dolari în împrumuturi sindicalizate, pentru cele 84 proiecte în diverse sectoare. În 2009 – 2014 finanțările depășind 1,1 mld. dolari, atragerea suplimentără de contribuții în total 277 mil. dolari finanțează alte 36 de proiecte. Soldul operațiunilor IFC fiind de 562 mil. dolari în finalul anului 2014.

Anul în curs 2015 are în derulare programe de finanțare pentru energieia regenerabilă și eficientizare energetică numit Sustainable Energy Financing Facility- SEFF) cu finanțare BERD în total 80 mil. euro, adresându-se în special sectorului privat investind 2,5 mil. euro pentru eficientizare energetică; BERD finanțează cu 60 mil euro, proiectele de investiții în eficiența energetică sau energie regenerabilă IMM-urilor și asociațiilor de locatari și 10 mil euro, pentru entitățile publice care investesc în eficiența energetică sau energie regenerabilă.

Actualmente finanțarea BIRD se realizează prin 53 de împrumuturi în valoare totală de 5,45 mld. EUR, din care 7 împrumuturi (în valoare totală de cca. 851 mil. EUR) sunt în prezent în implementare. La acestea se adaugă împrumutul în valoare de 250 mil. EUR destinat susținerii implementării Proiectului privind reforma sectorului sanitar și primul împrumut pentru politici de dezvoltare în valoare de 750 mil. EUR din cadrul primei serii DPL (care este acordată României de BIRD în perioada 2014-2015), semnate la 17 iunie 2014 și aflate în prezent în curs de ratificare.

• Strategie de parteneriat de țară pentru perioada 2014 – 2017

Noua strategie de parteneriat de țară pentru perioada 2014 – 2017, aprobată în mai 2014, propune următoarele direcții de acțiune în cadrul a trei piloni:

Pilonul 1. Crearea unei administrații eficiente cu două obiective:

Obiectivul 1. Imbunătățirea administrației publice prin: – îmbunătățirea procesului de administrare a datoriei publice și a calității cheltuielilor publice; și – consolidarea funcțiilor guvernamentale (la nivelul centrului Guvernului SGG/ Cancelarie)

Obiectivul 2. Imbunătățirea serviciilor din sectorul sanitar

Pilonul 2. Creștere economică și ocupare cu trei obiective:

Obiectivul 1. Imbunatățirea mediului de afaceri

Obiectivul 2. Piețe de muncă eficiente și cuprinzătoare (inclusive)

Obiectivul 3. Imbunatățirea acesului la finanțare (a sectorului privat)

Pilonul 3. Incluziune socială prin cele două obiective:

Obiectivul 1. Servicii de incluziune pentru comunitățile marginalizate

Obiectivul 2. Îmbunătățirea sistemului de protecție socială

CAPITOLUL III

INCLUZIUNEA ROMILOR DIN ROMÂNIA POTRIVIT STUDIILOR FĂCUTE DE BANCA MONDIALĂ

3.1 Cine sunt romii? Identitatea etnică de rom

Identitatea etnică de rom, desemnată deseori prin etnonimul „țigan”, a fost și rămâne puternic stigmatizată în societatea românească și în societățile europene în general. Dacă în timpul regimului comunist valorizarea sa negativă era în același timp recunoscută, dar și ascunsă vederii de politica de ignorare a identității etnice rome și de asimilare etnică, după 1989 libertatea de expresie a readus în prim-planul discursului stereotipurile și emoțiile negative asociate cu minoritatea romă. Etnonimul „rom”, controversat de altfel în rândul populației majoritare din cauza nedoritei asemănări cu etnonimul „român”, este rezultatul afirmării unei noi identități de către elita romă, o identitate întemeiată în interiorul etniei, pe cultura și experiențele acesteia, și nu pe definițiile impuse de-a lungul istoriei de gadjii/ne-romi.

Printre strategiile de confruntare a stigmatizării etnice a romilor se numără și cele defensive – ascunderea și contestarea apartenenței la etnie, pe de o parte, și chiar încercarea de asimilare în cultura dominantă, pe de altă parte. Ca urmare a reticenței percepute a romilor de a se autoidentifica etnic ca atare în contexte oficiale, veridicitatea datelor de recensământ privind structura etnică a populației României este contestată de marea majoritate a observatorilor, inclusiv de organizațiile neguvernamentale ale romilor. Decalajul dintre estimarea oficială a populației rome și estimările neoficiale ale cercetătorilor sau diverselor organizații civile este un indicator al continuității stigmatizării identității de rom. De altfel, o scurtă privire a utilizării acestor etnonime în mass-media confirmă fără putință de îndoială persistența stereotipurilor etnice negative și utilizarea lor continuă în scopul stârnirii emoțiilor justițiare ale audienței.

Totuși, dezvoltarea instituțională a reprezentării minorităților etnice după 1989 a avut efecte și asupra identității rome. Elita politică și civică romă a devenit din ce în ce mai vizibilă, precum și instituțiile statului dedicate promovării intereselor romilor și combaterii discriminării – instituții precum orele de limba romani în școli, Consiliul Național de Combatere a Discriminării sau Agenția Națională pentru Romi. În aceste condiții, identitatea etnică romă devine din ce în ce mai mult subiect al controverselor sociale, ieșind din anonimatul stereotipiilor negative „de la sine înțelese”. Datele studiilor asupra Incluziuni Romilor ilustrează atât presiunile exercitate de stigmatizare, cât și eforturile populației rome de a rezista prin afirmare, nu numai prin ascundere și/sau asimilare.

Romii au reprezentat o categorie de populație invizibilă în politicile publice sau documentele programatice din perioada regimului comunist. Odată cu schimbările democratice din anii ‘90 problematica minorității rome a devenit un subiect vizibil atât în dezbaterile publice, cât și pe agenda politică națională și europeană, iar mișcarea asociativă, precum și eforturile de reafirmare identitară a romilor s-au reluat după o absență de câteva decenii.

3.2 UE și statele membre responsabilitate comună în domeniul incluziunii romilor – instrumente și politici în domeniile lor de responsabilitate

Incluziunea romilor nu este imperativa doar din punct de vedre moral, ci reprezinta si o modalitate de creare a unei economii inteligente in Romania, arata un amplu studiu realizat de Banca Mondiala, intitulat "Ce este necesar pentru realizarea incluziunii romilor din Romania?". Potrivit studiului, într-o gospodărie romă obișnuită, venitul din muncă reprezintă numai 101 EUR pe lună, comparativ cu 218 EUR în rândul vecinilor ne-romi. Conform unei estimări a Băncii Mondiale bazată pe date din 2008, egalizarea veniturilor de pe piața muncii din România pentru romi ar putea duce la avantaje economice potențiale între 887 milioane de euro și 2.9 miliarde de euro anual și avantaje fiscale între 202 milioane de euro și 675 de milioane de euro anual.

Deteriorarea statutului socio-economic a populației din ultimii ani a condus la o scădere a nivelului de trai și, implicit, la o creștere a numărului persoanelor și familiilor confruntate cu riscul excluderii sociale, inclusiv a celor de etnie romă.

Uniunea Europeană și statele membre au o responsabilitate comună în domeniul incluziunii romilor și în acest scop au la îndemână o gamă largă de instrumente și politici în domeniile lor de responsabilitate. Uniunea Europeană a dezvoltat un cadru legislativ care vizează creșterea integrării sociale a grupurilor marginalizate și asigurarea unei protecții sporite împotriva rasismului și a discriminării rasiale, și alte acțiuni specifice pentru promovarea incluziunii persoanelor de etnie romă, în cadrul unor viziuni strategice generale (Strategia Lisabona, Strategia Europa 2020) sau destinate acestei minorități (Deceniul de incluziune a romilor 2005 – 2010, Platforma europeană pentru incluziunea romilor, Cadrul European pentru strategiile de integrare națională a romilor – 2020). Pe măsură ce responsabilitățile Uniunii au devenit mai numeroase în domeniul incluziunii romilor, tot mai multe instituții au primit, printre altele și atribuții relevante privind minoritatea romă (Comisia Europeană, Parlamentul European, Curtea Europeană de Justiție, Consiliul Uniunii Europene, Agenția pentru Drepturi Fundamentale Consiliul Europei, Rețelele independente de experți, Directoratul coeziunii sociale – Direcția pentru romi și nomazi etc).

3.2.1 Politicile de promovare a incluziunii sociale a romilor în România

În februarie 2005, guvernul lansa cu mult fast și o mulțime de promisiuni Programul Deceniul pentru Incluziunea Romilor 2005 – 2015 în Romania – o inițiativă a Băncii Mondiale și a Institutului pentru o Societate Deschisă, la care participă nouă guverne din Europa Centrala și de Sud – Est (Bulgaria, Croația, Republica Cehă, Ungaria, Macedonia, Serbia, Muntenegru, România, Slovacia) și care vizează lupta împotriva discriminării romilor și includerea lor ca cetățeni cu drepturi depline ai Europei. Cea mai importantă promisiune era ca, prin intermediul Deceniului în România se va imbunătăți statutul economic și social la circa 1,5 milioane de romi prin lărgirea accesului acestora la educație, servicii de sănătate, locuințe și ocuparea forței de muncă. Acestea sunt de altfel și cele patru domenii prioritare pentru care s-au elaborat și aprobat planuri naționale de actiune.

În România politicile de promovare a incluziunii sociale a romilor se regăsesc într-o serie de documente naționale care preiau elemente europene: Planul Național pentru Combaterea Sărăciei și Promovarea Incluziunii Sociale, Planul Național de Dezvoltare 2007 – 2013, Cadrul Național Strategic de Referință 2007 – 2013, Programul Operațional Sectorial – Dezvoltarea Resurselor Umane, Programul de guvernare 2009 – 2012 și o strategie specifică „Strategia de îmbunătățire a situației romilor din România 2001 – 2010", document care a fost revizuit periodic în 2006 și apoi în 2011, când s-a elaborat un alt document, „Strategia Guvernului României de incluziune a cetățenilor români aparținând minorității romilor pentru perioada 2011 – 2020", cu scopul declarat de a asigura incluziunea socio-economică a cetățenilor români aparținând minorității rome, prin implementarea unor politici integrate în domeniul educației, ocupării forței de muncă, sănătății, locuirii, culturii și infrastructurii sociale.

Cu toate că în acest domeniu în ultimii ani s-au realizat progrese importante din punct de vedere legislativ și instituțional, realitatea demonstrează că ciclul vicios al sărăciei continuă să îi mențină pe romi în excludere socială, cu consecințe dintre cele mai serioase – acces dificil la servicii de sănătate și educație, grad redus de participare pe piața muncii, locuire în condiții improprii, scăderea solidarității comunitare etc.

Aceaste mici realizări – departe încă de deziderate – au fost inconsistente datorită coordonării ineficiente între structurile instituționale de la nivel central, regional și local, funcționarea instituțională a fost problematică (datorită lipsei infrastructurii, a resurselor umane, a frecventelor schimbări ale statutului instituțiilor, a frecvenței mărite de discontinuitate guvernamentală și lipsa fondurilor), iar toate acestea au afectat în mod negativ implementarea eficientă a tuturor strategiilor elaborate.

În general, politicile de integrare socială a romilor au fost inițiate pe fondul presiunilor instituțiilor Uniunii Europene, și ca urmare a eforturilor organizațiilor reprezentative ale romilor și ale societății civile, în general, și mai puțin pe o nevoie internalizată a autorităților publice și a decidenților politici, bazată pe analize de impact și corelații demografice, ori pe prognoze economice, care să contribuie la îmbunătățirea calității vieții cetățenilor. Din acest motiv ar fi necesară o analiză atentă a impactului pe care l-au avut unele politici.

Politicile afirmative în domeniul educației, care îi țintește pe romi, în învățământul preuniversitar și universitar, contribuie, indiscutabil, la emanciparea acestei minorități etnice, și implicit la o mai bună integrare. Promovarea limbii și culturii rome, precum și crearea unei elite în rândul reprezentanților acestei etnii nu fac decât să stimuleze și să catalizeze gradul de integrare. Cu toate aceste eforturi, fenomenul segregării în educație, abandonul școlar și absenteismul, dublate de o calitate precară a educației, mai ales în zonele sărace, constituie încă piedici greu de surmontat care nu pot fi depășite fără investiții sistemice și reforme majore în sistemul de educație din România.

Starea de sănătate a populației de romi constituie o permanentă sursă de preocupare în rândul cadrelor medicale, însă se face prea puțin în sensul îmbunătățirii acesteia. În puținele dezbateri publice existente accentul se pune în special pe sporul demografic pozitiv al romilor, enunțat mai degrabă ca o îngrijorare în relația cu natalitatea în scădere a populației majoritare, decât centrată pe problemele reale de sănătate publică ale populației. Modelul mediatorului sanitar rom, transferat deja în țările din regiune, tinde să devină un panaceu universal în ceea ce privește mijlocirea relației pacientului rom cu sistemul de sănătate.

Dovedirea calității de asigurat de către romi reprezintă o bariera majoră, de ordin formal, când vorbim de accesul romilor la serviciile de sănătate publică, accesul pe profilaxie fiind aproape inexistent în comunitățile de romi. Sărăcia, ori barierele de ordin formal, îi determină pe mulți romi să apeleze, în principal, la serviciile medicinei de urgență, atunci când starea de sănătate a acestora s-a deteriorat deja.

Deși de o importanță vitală în domeniul incluziunii sociale, problemele legate de locuirea sărăcăcioasă a romilor sunt complet neabordate. O precondiție pentruca toate celelalte măsuri de politici publice să-și producă efectele scontate o reprezintă investiția în îmbunătățirea condițiilor de locuire ale romilor. Lipsa actelor de identitate și a celor de proprietate, lipsa siguranței posesiei, evacuările forțate fără furnizarea adăpostului alternativ pentru familiile numeroase de romi precum și lipsa interesului autorităților locale în investițiile în stocul de locuințe sociale pentru categoriile de populație vulnerablă, rămân probleme aparent insurmontabile.

Modelele promovate de inițiativele private, din zona neguvernamentală -proiecte integrate în domeniul locuirii, cu dimensiunea de ocuparea forței de muncă a beneficiarilor, cu investiții în infrastructura de educație și sănătate – trebuie preluate și replicate de autoritățile publice locale și centrale, promovate ca politici publice menite să rezolve problema spinoasă a locuirii. Nu în ultimul rând, probleme ca discriminarea, stigmatizarea, marginalizarea și victimizarea membrilor minorității sunt provocări majore cărora politicile de incluziune trebuie să le facă față, în domeniile educației, sănătății, ocupării forței de muncă, locuirii.

Statisticile privind ocuparea etnicilor romi indică o situație defavorabilă persistentă, iar realitatea dovedește că romii abordează ocuparea din perspectiva obținerii imediate a unor venituri, astfel încât activitățile desfășurate îmbracă preponderent forme non-formale – ziliere, de oportunitate, tradiționale sau chiar ilegale. Segregarea în funcție de gen se perpetuează odată cu menținerea unor modele familiale tradiționale, în care soțul și, mai apoi, băieții sunt responsabili pentru asigurarea existenței familiei. Acesta aduce cu sine și atragerea copiilor în munci ocazionale (sub 14 ani), ceea ce generează mai departe abandonul școlar. Dacă bărbații și băieții justifică abandonul școlar prin aceea că trebuie să se implice în activități aducătoare de venituri, în cazul fetelor justificările rezidă în responsabilitățile lor gospodărești odată cu căsătoria. Situația socio-economică precară este argumentul subsidiar.

Răspunsul politicilor publice de ocupare este tot mai des unul dedicat, preluând sau completând inițiative sau în parteneriat cu acțiuni ale ONG-urilor.

Abordarea flexibilă a fost inițiată, firesc, prin activitatea acestora din urmă, dar flexibilitatea, răspunsul la nevoia complexă specifică a etnicilor romi s-a conturat ca imperativ în numeroase studii de comunitate, devenind în cele din urmă o direcție programatică.

Direcțiile de intervenție gravitează în jurul nevoii de educație pentru transformare, a romilor și a relației cu aceștia. Un proiect de succes în vederea creșterii ocupării implică mult mai mult decât depășirea barierelor discriminatorii și a stereotipurilor, și am zice că își are rădăcina la nivel comunitar, în inițiative non-ocupaționale: educație școlară/ sanitară/ civică, servicii sociale, dezvoltare personală. Politicile specifice de ocupare potențează inițiative ocupaționale deja luate, în măsura în care se dovedesc adaptate pieței locale a muncii: calificări, autorizări, învățarea relației cu sistemul fiscal, sprijin pentru abordarea non-locală a unei afaceri și abia apoi suportul financiar.

Informațile statistice privind tipul și modul de acordare a unor servicii sociale integrate în scopul creșterii ocupării și incluziunii sociale sunt încă deficitare și ca atare este dificil de comensurat impactul politicilor derulate în domeniu.

Persistă un paralelism în formarea unor specialiști cu atribuții asemănătoare (mediatorul sanitar, mediatorul școlar în raport cu asistentul social) ceea ce aduce neclaritate în atribuții și responsabilități. Utilizarea unor instrumente de lucru nestandardizate precum și nerespectarea metodologiei de intervenție în acordarea și asigurarea serviciilor de mediere și consiliere profesională nu fac decât să creeze confuzie în aplicarea ulterioară a politicilor din domeniu.

Necorelarea realităților sociale în context european și național, și alocarea de resurse financiare și umane, fără o analiză concretă al impactului potențial, induce ineficiență serviciilor sociale.

Procesul de descentralizare a serviciilor sociale în sistemul public – deziderat perpetuu al diferitelor guvernări și o recomandare nelipsită din documentele strategice – se face cu mare greutate, iar realitatea o demonstrează din plin.

Organizațiile neguvernamentale sunt în continuare în fruntea dezvoltării serviciilor sociale, însă o problemă importantă a rămas sustenabilitatea acestor servicii, monitorizarea fiind un proces încă insuficient dezvoltat.

Nerespectarea raportului serviciu social – prestație socială este una dintre cele mai importante probleme existente în câmpul profesional al asistentului social. Prestațiile sociale nu pot asigura nevoile de bază, însă se dorește ca prin oferta de servicii să fie accesate paliere superioare în dezvoltarea socială.

3.2.2 Populația romă în Uniunea Europeană și România – dimensiune și caracteristici

Romii reprezintă una dintre cele mai numeroase minorități etnice din Uniunea Europeană (UE): estimările indică existența a 10 – 12 milioane de romi care locuiesc în diferite state membre, adesea în condiții grele de viață (EC, 2011). Discriminarea, sărăcia, excluziunea socială, lipsa de educație, lipsa de acces la asistență medicală de bază, lipsa de locuințe etc. sunt câteva din problemele cu care romii se confruntă zi de zi (EC, 2005).

Cu toate că, în ultimul deceniu, politicile antidiscriminare și inițiativele privind ameliorarea condițiilor de viață și a integrării sociale a persoanelor de etnie romă s-au înmulțit, la nivel european aceștia reprezintă grupul cel mai discriminat în raport cu alte minorități naționale și cel mai expus excluziunii sociale. Conform sondajului UE privind minoritățile și discriminarea, realizat în 2009, în medie 50% din romii care au participat la anchetă au fost victime ale unei situații de discriminare în ultimul an, iar 20% au fost victima unei atac cu caracter rasist (EU-MIDIS, 2009). În plus, romii se confruntă și cu o situație de excluziune socio-economică: ei reprezintă cea mai mare, dar și cea mai săracă minoritate etnică din Europa. Nivelul ridicat de șomaj, nivelul scăzut de educație și sănătatea precară sunt corelate cu sărăcia, chiar sărăcia severă Romii sunt victimele cercului vicios al sărăciei: lipsa unui loc de muncă sau veniturile scăzute îi împiedică să investească în educația copiilor, în sănătate sau în îmbunătățirea condițiilor de viață, iar lipsa acestora, la rândul lor, determină sărăcia. Un studiu al Băncii Mondiale arată că în Bulgaria, Cehia, România și Serbia, șansele romilor de a absolvi școala secundară sunt de patru până la șase ori mai scăzute față de populația majoritară; nivelul șomajului este ridicat – numai 50% dintre romi lucrează în România, ponderea fiind și mai redusă în Bulgaria și Cehia; raportat la populația majoritară veniturile obținute sunt mult mai mici: variază de la 39% în România la 69% în Bulgaria (De Laat&Bodewig, 2011).

Procesul de extindere a UE din anii 2004 și 2007, a determinat creșterea numărului de romi la nivelul UE, majoritatea – aproximativ 70% – provenind din noile state membre.

3.2.3 Minoritatea romă -România – între statistici și realități estimate

În România trăiește, în prezent, cel mai mare număr de locuitori de etnie romă, dintre toate statele europene.

Potrivit Recensământului din 1992 un număr de 409.723 de persoane, cetățeni români, și-au asumat identitatea etnică de „rom-țigan”, reprezentând, după maghiari, a doua minoritate etnică.

În 2002, numărul romilor care și-au asumat identitatea etnică în fața recenzorilor a fost de 535.140 persoane.

Potrivit datelor preliminare ale celui mai recent recensământ al populației și locuințelor din România, comunicate de Institutul Național pentru Statistică în februarie 2012, populația de etnie romă reprezintă 3,2% din totalul populației stabile (care se cifrează la 19.043.000 de persoane).

Persoanele de etnie romă în România, sunt în număr de 619.000 din totalul populației stabile, informează comunicatul INS, sunt repartizați relativ uniform în teritoriu, cu ponderi variind între 1,1% în județul Botoșani și 8,8% în județul Mureș.

Romii se întâlnesc într-o proporție relativ mai mare, de peste 6,0% din populația stabilă și în județele Călărași (8,1%), Sălaj (6,9%) și Bihor (6,1%), potrivit aceluiași comunicat.

Conform datelor preliminare ale Recensământului populației, în anul 2011, romii reprezintă 3,2% din totalul populației. Deși cele mai recente date statistice oficiale indică numărul romilor la peste jumătate de milion, în rândul cercetătorilor, dar și al reprezentanților civici și politici ai romilor, există o dezbatere intensă în ceea ce privește numărul real al cetățenilor români de etnie romă, raportat la cifrele oficiale oferite de recensământ. Estimările experților indică ponderea romilor la aproximativ 10% din populația României (CEDIMR-SE, Ionescu și Cace, 2006), iar reprezentanții romilor avansează estimări de ordinul 1,5 – 2,5 milioane de romi.

Aceste cifre sunt vehiculate și în alte documente elaborate la nivel european.

Astfel conform unui raport al Comisiei Europene (CE) din 2003 se precizează că populația de etnie romă din România este de circa 1,8 – 2,5 milioane de persoane (CE, 20034). Într-un alt raport al Consiliului Europei 5 din anul 2010, se estimează că în România sunt 1,85 milioane romi, ceea ce ar corespunde unui procent de 8,32% din populația totală (la nivelul anului 2009).

3.2.4 Probleme specifice ale populației rome

Conform specialiștilor, comunitățile de romi din România, se confruntă cu o serie de probleme comune, cum ar fi: șomajul și lipsa oportunităților de angajare; nivelul scăzut de educație; accesul redus la servicii medicale și implicit probleme de sănătate; supraaglomerarea locuințelor și a zonelor rezidențiale; lipsa titlurilor de proprietate asupra casei și a terenurilor; pasivitatea și lipsa implicării în rezolvarea propriilor probleme.

În ceea ce privește prezența persoanelor de etnie romă pe piața muncii, studiul recent realizat în cadrul proiectului EU Inclusive subliniază că gradul de ocupare al populației de romi este scăzut în raport cu cel național – 35% față de 58% – și că „există o pondere ridicată a ocupațiilor nesigure care nu oferă permanență sau stabilitate”. Chiar dacă datele sunt diferite, aceeași tendință este remarcată și într-un un studiu al Băncii Mondiale (De Laat&Bodewig, 2011) în care se arată faptul că în România se menține un ecart semnificativ între nivelul de integrare pe piața muncii a persoanelor de etnie romă (50%) în comparație cu restul populației (63%), iar în ceea ce privește salariul mediu, persoanele de etnie romă realizează venituri situate la 39% din veniturile populației nerome. Raportul aduce în discuție o serie de aspecte privind percepțiile răspândite în rândul locuitorilor din CEE (romii nu doresc să muncească, romii trăiesc în principal din prestații sociale etc.), subliniind faptul că în prezent ratele de intrare pe piața forței de muncă în cazul tinerilor romi sunt superioare celor ale populației adulte majoritare (în România, sunt cu 21% mai mari), că numai o mică parte dintre romi depind de sistemul de prestații sociale și că un procent foarte mare de persoane de etnie romă doresc să muncească și au făcut demersuri în vederea identificării unui loc de muncă, însă au fost refuzați la angajare.

3.2.5 Documente programatice pentru incluziunea romilor la nivelul Uniunii Europene

Uniunea Europeană urmărește incluziunea populației de etnie romă și promovarea acesteia în cadrul economiei, pe piața muncii, în viața culturală și în luarea deciziilor. Incluziunea romilor este considerată atât o datorie morală, cât și una politică. Abordarea incluziunii se realizează într-un mod „integrat”, acordându-se atenție situației speciale a romilor în cadrul tuturor politicilor UE, urmărindu-se îmbunătățirea situației economice, a stării de sănătate, a condițiilor de trai, a oportunităților de angajare, a înțelegerii prin prismă culturală și educațională (EC, 2011).

Uniunea Europeană și statele membre au o responsabilitate comună în domeniul incluziunii romilor și folosesc o gamă largă de instrumente și politici în domeniile lor de responsabilitate, dintre care cele mai importante sunt:

• legislația comunitară (de exemplu, Directiva privind libertatea de circulație, Decizia-cadru privind combaterea rasismului și a xenofobiei, Directiva cu privire la implementarea principiului egalității de tratament între persoane indiferent de originea rasială sau etnică etc.);

• coordonarea politicilor naționale (de exemplu, în educație, ocuparea forței de muncă și incluziune socială);

• fondurile destinate sprijinirii punerii în aplicare a politicilor naționale în aceste domenii (Fondul Social European (FSE), Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) și Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR).

În ultimii ani, Uniunea Europeană și statele membre s-au concentrat pe adoptarea legislației anti-discriminare și pe eficientizarea utilizării fondurilor europene în promovarea incluziunii romilor, combaterea discriminării, segregării și violenței rasiale, precum și pe susținerea programelor de combatere a cercului vicios al sărăciei, marginalizării sociale, rezultatelor slabe în educație și condițiilor precare de locuit și de sănătate. La nivelul UE, a fost dezvoltat un cadru legislativ care a vizat creșterea integrării sociale a grupurilor marginalizate și asigurarea unei protecții sporite împotriva rasismului și a discriminării rasiale care a cuprins următoarele acte normative:

Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului, din 28 noiembrie 2008, privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal, prin care se stabilește că un astfel de comportament constituie o infracțiune în toate statele membre și este pasibilă de pedeapsă;

Directiva Consiliului 2000/43/CE, 29 iunie 2000, cu privire la implementarea principiului tratamentului egal între persoane, indiferent de originea rasială sau etnică (transpusă, până în anul 2009, în legislația națională a tuturor statelor membre);

Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (2007/C 303/01), din 7 decembrie 2000, care încorporează drepturile fundamentale și reafirmă angajamentul UE de a promova non-discriminarea și egalitatea de tratament (a intrat în vigoare odată cu Tratatului de la Lisabona (intrat în vigoare la 1 decembrie 2009), ca parte integrantă a acestuia).

Pe lângă inițiativele cadru adoptate în scopul prevenirii și combaterii discriminării la nivelul UE, au fost puse în aplicare o serie de alte acțiuni specifice având printre obiectivele lor și promovarea incluziunii persoanelor de etnie romă.

Pe lângă inițiativele cadru adoptate în scopul prevenirii și combaterii discriminării la nivelul UE, au fost puse în aplicare o serie de alte acțiuni specifice având printre obiectivele lor și promovarea incluziunii persoanelor de etnie romă.

Astfel, pentru a veni în întâmpinarea problemelor cu care se confruntă, statele membre au lansat, în martie 2000, „Strategia Lisabona” cu scopul declarat al revigorării politicilor comunitare, pe fondul a două provocări majore care afectau economia și societatea: globalizarea și dezvoltarea rapidă a societății informaționale. Procesul de globalizare implică creșterea concurenței în toate sectoarele economiei, iar dezvoltarea societății informaționale presupune o reformă radicală a sistemului educațional din Europa și asigurarea învățării pe tot parcursul vieții pentru cetățenii europeni. Obiectivul principal al Strategiei Lisabona, respectiv acela de a transforma UE în cea mai competitivă și dinamică economie din lume până în anul 2010, a fost reformulat în anul 2005, cu ocazia efectuării evaluării intermediare. După relansare, Strategia Lisabona își propunea transformarea UE într-un spațiu mai atractiv pentru investiții și muncă, promovarea cunoașterii și inovării și crearea de noi locuri de muncă.

Strategia de la Lisabona a fost principala strategie a cărei implementare a fost supravegheată și monitorizată de Comisia Europeană, având un mecanism de indicatori elaborați pentru o monitorizare exactă și o evaluare a progresului în cadrul UE. În „ Raportul asupra Protecției și Incluziunii Sociale 2006” se preciza faptul că „statele membre trebuie să elaboreze (…) răspunsuri pentru nevoile tuturor grupurilor cu risc cum ar fi (…) minoritățile etnice (inclusiv romii)”. Fiecare țară membră a elaborat propriul Plan național de acțiune privind incluziunea socială, iar o parte dintre acestea au identificat romii ca grup prioritar.

Romii sunt de asemenea menționați în Strategia Parlamentului European – motorul Strategiei de la Lisabona.

Strategia Lisabona a fost importantă pentru că a propus o creștere bazată pe ocuparea forței de muncă și nu pe investiții. După procesul de implementare a acestei strategii se poate afirma că aceasta nu a generat rezultatele anticipate în privința ocupării forței de muncă, a reformelor structurale sau a ratei de creștere economică. Rezultatele pozitive au fost atenuate de criza economică care a debutat în anul 2008. Deși, economiile cele mai adaptate la noul model de dezvoltare, anticipat de Strategia Lisabona, nu au înregistrat rate mari de creștere economică, totuși au avut capacitatea de a elimina o serie dintre efectele crizei economice.

3.3 Strategia Europa 2020 pentru domeniile care vizează ocuparea forței de muncă, inovare, educație, sănătate, cultură, incluziunea socială, mediul/energia

Strategia Europa 2020 – o strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii – reprezintă strategia UE de creștere economică la orizontul anului 2020. Într-o lume aflată în permanentă schimbare, UE și-a propus să devină o economie inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.

Aceste trei priorități se sprijină reciproc și sunt în măsură să ajute UE și, implicit, statele membre să obțină un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă, de productivitate și de coeziune socială. Concret, UE a stabilit cinci domenii majore care vizează ocuparea forței de muncă, inovarea, educația, incluziunea socială și mediul/energia, care urmează să fie îndeplinite până în anul 2020.

Statele membre au adoptat propriile lor obiective naționale în aceste domenii. În cadrul acestei strategii, romii sunt menționați printre grupurile cu un grad de risc ridicat, pentru care statele membre trebuie să definească și să implementeze măsuri specifice (CE, 2010).

În procesul de punere în aplicare a strategiei Europa 2020, statele membre au prezentat programe naționale de reformă a căror analiză indică faptul că există un consens general în domeniul consolidării fiscale și a reinstaurării ordinii în sectoarele financiar și bancar și mai puține eforturi în ceea ce privește definirea reformelor necesare pentru corectarea dezechilibrelor și reluarea creșterii economice și a creării de noi locuri de muncă.

3.4 Priorități, politici, cadrul juridic existent la nivelul României

Prevenirea și combaterea discriminăriiÎncepând cu anul 2000, în România s-a perfecționat cadrul legislativ și instituțional pentru prevenirea și combaterea discriminării, inclusiv discriminarea la adresa cetățenilor români aparținând minorității rome.

Guvernul României își propune să continue măsurile întreprinse pentru incluziunea socială a romilor, inclusiv prin facilitarea dialogului instituțiilor competente din România cu partenerii europeni, dar și cu societatea civilă.

Astfel, în 2001 a fost adoptată Strategia Guvernului României de îmbunătățire a situației romilor pentru perioada 2001-2010, prin Hotărârea Guvernului nr. 430/2001 privind aprobarea Strategiei Guvernului României de îmbunătățire a situației romilor, cu modificările și completările ulterioare, ca document cuprinzător de politică publică în domeniul incluziunii sociale a romilor din România.

Ulterior, prin adoptarea Hotărârii Guvernului nr. 1.221/2011 pentru aprobarea Strategiei Guvernului României de incluziune a cetățenilor români aparținând minorității romilor pentru perioada 2012 – 2020 s-a avut în vedere asigurarea incluziunii socioeconomice a romilor prin implementarea unor politici publice în domeniul educației, ocupării forței de muncă, sănătății, locuirii, culturii și infrastructurii sociale.

În anul 2010, UE a lansat Strategia Europa 2020 pentru creștere inteligentă, sustenabilă și favorabilă incluziunii, prin care a stabilit obiective în cinci domenii majore: ocuparea forței de muncă, cercetarea, mediul și energia, cercetarea, dezvoltarea și inovarea, educația, combaterea sărăciei. Obiectivul social pentru UE la nivelul anului 2020 urmărește reducerea cu aproximativ 20 de milioane a numărului de cetățeni europeni expuși riscului de sărăcie, precum și asigurarea coeziunii economice, sociale și teritoriale și sprijinirea categoriilor supuse riscului de excluziune socială.

În anul 2010, România și-a asumat ținte pentru toate obiectivele Strategiei Europa 2020, inclusiv o țintă de reducere a numărului celor aflați în risc de sărăcie și incluziune socială cu 580.000 persoane.

Așa cum a arătat Comisia Europeană, cauzele principale ale excluziunii sociale sunt: sărăcia, lipsa competențelor de bază și a oportunităților de învățare pe tot parcursul vieții sau discriminarea. Acestea sunt cauze care explică și decalajul social dintre cetățenii români aparținând minorității rome și restul populației; datele ne arată că populația romă este afectată în proporție semnificativ mai mare, comparativ cu restul populației de: rată scăzută de ocupare, rată ridicată de părăsire timpurie a școlii, acumulare educațională scăzută și sărăcie. Este limpede în acest context că obiectivele Strategiei Europa 2020, transpuse în ținte naționale, nu pot fi atinse în România fără a aborda problema decalajului de incluziune socială a romilor comparativ cu restul populației. Strategia prezentă poate fi considerată ea însăși un demers important pentru atingerea țintelor naționale ale Strategiei Europa 2020 transpuse în Programul Național de Reformă.

În anul 2011, la nivelul Uniunii Europene, au fost aprobate Cadrul European pentru strategiile naționale privind incluziunea romilor (2011-2020) și, în 2013, Recomandarea Consiliului UE cu privire la măsurile de incluziune efectivă a romilor în statele membre.

Îmbunătățirea situației persoanelor aparținând minorității rome are loc în cadrul unui proces asumat cu fermitate de Guvernul României începând cu anul 2001, ale cărui efecte se manifestă gradual, pe termen lung. În mod realist, decalajele sociale mari acumulate în sute de ani nu pot fi anulate pe termen scurt. Important este ca progresul în reducerea decalajelor dintre grupul persoanelor aparținând minorității rome și restul populației să se manifeste constant în urma unor acțiuni sistematice.

3.4.1 Deceniul de incluziune a romilor 2005-2015

Deceniul a fost prima inițiativă internațională de amploare concepută pentru un orizont de timp mediu și lung, care a vizat cea mai săracă și mai însemnată minoritate transnațională din Europa „populația romă”. Deceniul a fost o inițiativă internațională a Institutului pentru o Societate Deschisă (OSI), a Băncii Mondiale (BM) și a Uniunii Europene (UE). Prin Deceniu, guvernele semnatare și-au propus accelerarea eforturilor de îmbunătățire a situației romilor, prin implicarea acestora în procesul de decizie și evaluare.

Domeniile de acțiune ale Deceniului sunt: educația, locuirea, ocuparea forței de muncă și sănătatea. De asemenea, au fost definite trei domenii transversale: anti-sărăcie, non-discriminare și egalitatea de șanse între femei și bărbați.

Implementarea Deceniului implică atât actori publici (guverne naționale și instituții financiare), cât și actori privați (organizații neguvernamentale internaționale și ONG-uri ale romilor). Coordonarea activităților Deceniului a fost planificată de un Comitet Internațional de Coordonare, structură formată din reprezentanți ai guvernelor, ai unor organizații internaționale și ai unor coaliții puternice de organizații civice rome cu rol de monitorizare a politicilor guvernamentale din fiecare stat participant la Deceniu. Această inițiativă se bazează pe participarea reprezentanților romilor la procesul de luare a deciziilor și la implementarea de acțiuni concrete. Finanțarea inițiativelor s-a realizat prin Open Society Instiute (OSI), Roma Education Fund (REF), fonduri de preaderare (PHARE), fonduri structurale și din resurse naționale. În cadrul lucrărilor conferințelor Comitetului Internațional de Coordonare a Deceniului, se prezintă, se evaluează și se revizuiesc anual Planurile Naționale de Acțiune.

O evaluare comparativă a progreselor realizate în perioada 2005-2006 arată că fiecare țară a făcut progrese, însă niciuna nu a realizat punctajul maxim dezirabil. Acest lucru indică faptul că există diferențe între țări în ceea ce privește gradul de implementare a obiectivelor Deceniului. Diferențele sunt consecințe ale modului în care guvernele și-au asumat obiectivele și efortul guvernamental pentru a evolua de la măsuri sporadice, deseori cofinanțate de parteneri străini, la politici publice sistematice susținute de alocarea de resurse bugetare.

Deceniul Incluziunii Romilor 2005 – 2015, inițiativă susținută de Open Society Institute și Banca Mondială, este un efort internațional fără precedent de a combate discriminarea și de a asigura accesul egal al romilor la educație, locuințe, locuri de muncă și îngrijire medicală. Lansat în februarie 2005 și susținut de nouă state din Europa Centrală și de Est, Deceniul de Incluziune a Romilor este sprijinit, de asemenea, de Comisia Europeană, de Consiliul Europei, Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei și de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare.

Partenerii Deceniului sunt uniți de dorința comună de a estompa diferențele de nivel de trai dintre populația Romă și cea non-Romă, și de a înlătura sărăcia și marginalizarea, într-un termen de zece ani. Obiectivul declarat este acela de a accelera creșterea gradului de incluziune socială și a nivelului economic al etnicilor Roma.

Deceniul este ghidat atât de reperele comune ale incluziunii sociale și ale antidiscriminării, cât și de cele ale egalității de șanse și de încetare a segregării. În centrul setului de valori și al viziunii Deceniului se află un angajament pentru găsirea de soluții inovative, pentru cooperare internațională, promovare a transparenței și participare a Romilor.

Viziunea și valorile Deceniului de Incluziune pun un accent deosebit pe implicarea Romă: "Nimic despre noi fără noi: implicarea Romă va determina succesul sau eșecul Deceniului. Reprezentanții Romă și organizațiile societății civile sunt implicate în fiecare fază a Deceniului. Reprezentanții Romă au definit viziunea de la bun început. Organizații și experți Romă din societatea civilă au identificat prioritățile de politici publice, jucând un rol important în definirea scopurilor și obiectivelor. Participarea Romă va fi un element central în monitorizarea programului de-a lungul următorilor zece ani."

3.4.2 Cadrul European pentru strategiile de integrare națională a romilor – 2020

Parlamentul European (PE) a adoptat în ianuarie 2008 o rezoluție prin care a fost exprimată necesitatea unei strategii a UE pentru populația de etnie romă. Justificarea PE sublinia faptul că un număr important de romi trăiesc în UE și că aceștia reprezintă o comunitate care ar putea beneficia de o gamă largă de instrumente de luptă împotriva discriminării și îmbunătățirii accesului pe piața muncii, la educație etc. Astfel, Comisia Europeană a propus, în data de 5 aprilie 2011, adoptarea unui Cadru UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor până în 2020. Acesta este un document tip comunicare către Parlamentul European, Consiliul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor prin care statele membre sunt încurajate să adopte sau să dezvolte strategii naționale de integrare a romilor (COM (2011 ) 173/4).

Cadrul propus prevede o perioadă de zece ani pentru a modifica semnificativ condițiile de viață ale romilor. Mai precis, Cadrul European identifică patru obiective în vederea integrării europene a romilor: accesul la educație, ocuparea forței de muncă, accesul la asistență medicală și accesul la locuințe.

Cadrul European propus de Comisie solicită politici clare și specifice care să răspundă nevoilor romilor, măsuri explicite care să prevină și să compenseze dezavantajele cu care aceștia se confruntă. Strategiile naționale de integrare a romilor vor trebui să corespundă obiectivelor UE și vor fi susținute din fonduri naționale și europene precum și din alte surse. Valoarea adăugată a Cadrului European este considerat rolul mai mare al Comisiei în monitorizarea și promovarea integrării romilor. Cadrul European vizează prelungirea cu cinci ani a acțiunilor de incluziune a romilor după sfârșitul Deceniului.

3.5 Banca Mondială consideră că incluziunea romilor are motivare economică pentru România

Un nou raport al Băncii Mondiale Studiu de diagnosticare și consultanță pentru politicile de sprijinire a incluziunii romilor din România examinează barierele sociale și economice cu care se confruntă majoritatea romilor din România pe parcursul întregii lor vieți. Studiul detaliat a fost întocmit la cererea Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și este finanțat prin fonduri structurale ale Uniunii Europene (UE), în vederea acordării de asistență Guvernului României pentru dezvoltarea unor politici naționale și pentru identificarea unor programe rentabile pentru integrarea romilor. Acesta prevede diagnostice și opțiuni de politici publice legate de sărăcie, rețele de asistență socială, locuri de muncă, educație, locuințe, sănătate, combaterea discriminării, furnizarea de servicii pe plan local, precum și opțiuni pentru o mai bună utilizare a instrumentelor financiare ale UE.

Raportul atrage atenția asupra faptului că excluderea romilor este perpetuată de-a lungul generațiilor. Educația neadecvată, lipsa aptitudinilor și starea precară de sănătate împiedică accesul populației rome la oportunități. Acest lucru rezultă apoi în resurse insuficiente pentru sprijinirea educației continue a copiilor romi și pentru asigurarea condițiilor de trai care să le determine o stare bună de sănătate. De aceea este importantă o abordare bazată pe ciclul de viață, pentru a se elabora intervenții prin politici în vederea întreruperii ciclului intergenerațional de excludere a romilor.

„Atunci când o fată romă se naște în România, există o probabilitate de trei ori mai mare ca ea să se nască în sărăcie. Acest copil se confruntă cu o șansă mai ridicată de a suferi de malnutriție sau boli care îi pun în pericol creșterea sănătoasă în primii ani de viață, care sunt esențiali,” a spus Elisabeth Huybens, manager de sector pentru dezvoltare socială al Băncii Mondiale. “Este probabil ca aceeași fată să crească într-o locuință supraaglomerată. Ea se poate aștepta să treacă peste educația preșcolară esențială și să renunțe la școală înaintea vârstei de 16 ani. Va avea doar o șansă din cinci ca să-și găsească un loc de muncă la vârsta adultă, iar până la 55 de ani are 60% șanse să raporteze o boală sau o problemă de sănătate de durată.”

Raportul argumentează că, printr-o dezvoltare adecvată a copiilor romi în primele 1.000 de zile de viață, printr-un acces mai bun la o educație de calitate, prin investiții în dezvoltarea aptitudinilor romilor în afara sistemului de învățământ, prin îmbunătățirea condițiilor de trai și combaterea stereotipurilor negative, se vor asigura oportunități egale pentru următoarea generație de romi, iar bunăstarea familiilor lor va crește. În raport se recomandă un set de intervenții specifice, cum ar fi investiții în programe de nutriție maternă și a copiilor, sănătate și educație preșcolară, dezvoltarea aptitudinilor printr-o educație de bază de calitate, precum și măsuri pentru facilitarea inserției pe piața muncii. Îmbunătățirea condițiilor de locuire și asigurarea accesului la infrastructura de bază va duce la îmbunătățirea bunăstării familiilor rome și crearea mediului adecvat de dezvoltare la vârsta copilăriei.

Stereotipurile negative privind populația romă pot fi diminuate prin proiecte ce implică colaborarea între romi și ne-romi. Se impune, de asemenea, o punere în aplicare mai eficientă a legii împotriva discriminării. Potrivit studiului, capacitatea furnizorilor de servicii ar putea fi consolidată prin introducerea unor mediatori romi și prin sesiuni de instruire pentru dobândirea unor competențe culturale. De asemenea, este esențială sprijinirea comunităților de romi pentru a asigura participarea lor la proiectarea și punerea în practică a viitoarelor intervenții.

Noi toți trebuie să susținem populația romă să participe la dezvoltarea României și la continuarea convergenței către UE.” a spus Elisabetta Capannelli, Manager pe Țară al Băncii Mondiale pentru România. „Estimări recente arată că există între 1.200.000 și 2.500.000 de romi în România. Romii sunt săraci, vulnerabili și excluși din punct de vedere social, iar acest lucru le limitează mult șansele de a contribui la creșterea economică a țării.”

Studiul servește ca referință detaliată pentru înțelegerea atât a provocărilor cu care se confruntă romii, cât și a opțiunilor pe care le are Guvernul României pentru îmbunătățirea vieții romilor din România.

3.5.1 Studiu realizat de Banca Mondiala cu privire la necesitatea incluziunii romilor din Romania

Incluziunea romilor nu este imperativă doar din punct de vedre moral, ci reprezintă și o modalitate de creare a unei economii inteligente în Romania, arată un amplu studiu realizat de Banca Mondială, intitulat "Ce este necesar pentru realizarea incluziunii romilor din Romania?". Potrivit studiului, într-o gospodărie romă obișnuită, venitul din muncă reprezintă numai 101 EUR pe lună, comparativ cu 218 EUR în rândul vecinilor ne-romi. Conform unei estimări a BM bazata pe date din 2008, egalizarea veniturilor de pe piața muncii din România pentru romi ar putea duce la avantaje economice potențiale între 887 milioane de euro și 2.9 miliarde de euro anual și avantaje fiscale între 202 milioane de euro și 675 de milioane de euro anual.

Redăm mai jos cele mai importante pasaje din studiul Bancii Mondiale:

La ora actuală, familiile de romi din România constituie un grup etnic minoritar mare, tânăr si deosebit de sărac, ce se confruntă cu excluziunea pe piața muncii și a anumitor servicii. Este esențial ca România să investească în incluziunea romilor pentru a-și atinge țintele de incluziune socială conform agendei Europa 2020, iar beneficiul semnificativ de pe urma unor astfel de investiții ar crea o bază mai puternică pentru atingerea unei prosperități durabile, uniforme la nivelul întregii societati romanesti. Drept urmare, incluziunea romilor nu este imperativă doar din punct de vedere moral, ci reprezintă și o modalitate de creare a unei economii inteligente în România. (…)

Romii sunt o populație tânără, o proporție crescândă a debutanților de pe piața muncii provenind din familiile rome. Copiii și tinerii între 0-14 ani – noua generație de debutanți pe piața muncii – reprezintă circa 40% din totalul populației rome, comparativ cu 15% din populația generală. În același timp, circa 17% din populația generală din România este în vârstă de cel puțin 65 de ani, ceea ce constituie o proporție care se estimează că va crește rapid în viitorul apropiat. Tineretul de etnie romă este astfel în contrast evident cu profilul de îmbătrânire rapidă a populației generale a României. în funcție de estimările populației rome, între 6% și 20% dintre debutanții de pe piața muncii din România sunt în prezent romi. în timp ce se estimează ca populația generală cu vârstă de muncă din România va scădea cu 30% până în 2050, se estimează că acest segment al populației rome va crește. (…)

Conform unei estimări a Bancii Mondiale bazată pe date din 2008, presupunând un număr egal de bărbați și femei rome de vârstă activă, și presupunând că salariile medii rămân neschimbate, egalizarea veniturilor de pe piața muncii din România pentru romi ar putea duce la avantaje economice potențiale între 887 milioane de euro și 2.9 miliarde de euro anual și avantaje fiscale între 202 mil. euro și 675 de mil. euro anual. Deși aceste cifre se bazează pe ipoteze foarte simplificate în legătură cu modificarile din economie și de pe piața muncii, ele ilustrează potențialul economic al incluziunii romilor (…)

Ca urmare, reducerea sărăciei în rândul romilor constituie un pas esențial pentru ca România să-și atingă ținta Europa 2020 de reducere a numărului de cetățeni confruntați cu risc de sărăcie cu 580.000. Același lucru este valabil și pentru alte două ținte din cadrul agendei Europa 2020: ocuparea forței de muncă și educația.

Ciclul intergenerațional de excludere a romilor poate fi întrerupt doar dacă este abordată corespunzator inegalitatea de șanse manifestată la începutul vieții pentru generația următoare de romi. Primii de ani de viata reprezinta piatra de temelie pentru dezvoltarea personala si influenteaza potentialul de dezvoltare personala pentru tot parcursul vietii. Prin urmare, educația timpurie este esențială, dar și obiceiurile de alimentație precară, condițiile de locuit neadecvate și condiții de viață sărăcăcioase…. Dacă România reușește să creeze rezultate mai bune pentru copiii romi, acești copii vor ajunge adulți productivi care, la rândul lor, le pot oferi copiilor lor șanse mai bune (…)

Potrivit Bancii Mondiale, acest raport este un rezumat al unui studiu mai detaliat intitulat "Diagnosticare și Recomandări privind Politicile de Incluziune a Romilor în România" ("Diagnostics and Policy Advice for Roma Inclusion în Romania"). Studiul va fi pus la dispoziția factorilor interesați cu scopul de a informa planurile Guvernului Romaniei privind perioada de programare a fondurilor UE 2014 – 2020, noua Strategie Națională de Incluziune a Romilor, strategii specifice de sector, legislație noua și alocările bugetare ministeriale și județene, pentru a ajuta România să-și atingă țintele de incluziune socială conform agendei Europa 2020, care constituie strategia de creștere pe 10 ani a Uniunii Europene.

Studiul se bazează în primul rând pe date din Studiul Regional privind Situația Romilor (SRR) realizat în 2011 de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, Banca Mondială și Comisia Europeană. SRR este cel mai detaliat sondaj realizat până la ora actuală la nivelul gospodăriilor, cu scopul de a surprinde situația romilor din România și de a o compara cu cea a vecinilor lor ne-romi, și a cetățenilor în general.

3.5.2 Implementarea strategiei de incluziune a romilor, măsurile și valoarea acesteia în 2015-2016

Guvernul a aprobat strategia de incluziune a cetățenilor români aparținând minorității rome pentru perioada 2015-2020, document ce include recomandările europene privind incluziunea romilor și este în concordanță cu Strategiile aprobate anterior în acest domeniu. Cheltuielile estimate pentru implementarea acțiunilor în perioada 2015 – 2016 sunt de 430,5 mil. de lei, urmând ca efortul național de finanțare să fie completat din Fondul Social European în domeniile educației și ocupării. Pentru finanțarea Strategiei în perioada 2015 – 2020 vor fi accesate și fonduri europene structurale și de investiții din cadrul financiar multi-anual al UE.

Obiectivul principal al Strategiei este incluziunea socio-economică a cetățenilor romani aparținand minorității rome la un nivel similar celui al populației majoritare. Principalele domenii de intervenție sunt reprezentate de accesul la educație, locuri de muncă, sănătate și locuințe, în complementaritate cu serviciile sociale și infrastructura, cultură și combaterea discriminării.

În domeniul educației, principalele obiective vizează reducerea discrepanțelor dintre copiii romi și cei care nu aparțin acestei minorități în ceea ce privește participarea scolară, nivelul de performanță scolară, condiții socio-economice și reducerea numărului de cazuri de discriminare din scoli.

Analiza punerii în aplicare a planurilor de acțiune, conform indicatorilor stabiliți, se va face de două ori pe an, iar în cazul în care va fi nevoie, vor fi luate măsuri de remediere. Un raport anual privind implementarea Strategiei va fi trimis Guvernului și, ulterior, Comisiei Europene, prin intermediul Punctului Național de Contact.

3.6 Guvernul României – Strategia Guvernului României de incluziune a cetățenilor români aparținând minorității rome pentru perioada 2015-2020

Conform art. 6 lit. cc) din Legea asistenței sociale nr. 292/2011 „procesul de incluziune socială reprezintă ansamblul de măsuri și acțiuni multidimensionale din domeniile protecției sociale, ocupării forței de muncă, locuirii, educației, sănătății, informării – comunicării, mobilității, securității, justiției și culturii, destinate combaterii excluziunii sociale și asigurării participării active a persoanelor la toate aspectele economice, sociale, culturale și politice ale societății“.

Incluziunea socială este definită în documentele UE ca "procesul care conferă persoanelor confruntate cu riscul sărăciei și excluziunii sociale oportunitățile și resursele necesare pentru a participa pe deplin la viața economică, socială și culturală, pentru a se bucura de un standard de viață și bunăstare considerat normal în societatea în care trăiesc. Incluziunea socială asigură participarea sporită a acestor persoane la luarea deciziilor care le afectează viața, precum și accesul la drepturile fundamentale".

Politica de incluziune socială a Guvernului României are drept obiectiv general creșterea standardului de viață al populației și stimularea câștigurilor obținute din muncă prin facilitarea ocupării și promovarea politicilor publice cu adresabilitate către toate grupurile vulnerabile: romii, persoanele cu dizabilități, femeile, copiii străzii, tinerii de 18 ani care părăsesc instituțiile de protecție ale statului, persoanele în vârstă etc.

Guvernul României consideră incluziunea socială a romilor un aspect ce trebuie reflectat în numeroase domenii de activitate de pe agenda fiecărei instituții publice centrale și locale. Aceste instituții, precum și societatea civilă joacă un rol determinant în procesul de dezvoltare socială, contribuind la îmbunătățirea situației romilor.

Conform Comunicării Comisiei Europene din 2011, un cadru UE pentru strategiile naționale de incluziune a romilor până în 2020, incluziunea cetățenilor UE aparținând minorității rome este unul dintre cele mai stringente aspecte sociale din Europa.

Noua abordare strategică pentru creșterea incluziunii sociale a cetățenilor români aparținând minorității rome are în vedere:

– înțelegerea dezideratului intervenției publice pentru îmbunătățirea situației romilor, nu doar din considerente care țin de justiția și protecția socială, dar și din considerente care se raportează la dezvoltarea economică și socială durabilă a României – resursa umană furnizată de populația romă, una din cele mai tinere din UE, căpătând o miză foarte importantă.

– asigurarea eficienței și eficacității intervenției publice pentru îmbunătățirea situației cetățenilor români aparținând minorității rome printr-o abordare integrată, având ca prioritate incluziunea educațională și creșterea egalității de șanse educaționale pentru toți copiii;

– necesitatea parteneriatului permanent cu societatea civilă în toate etapele de intervenție publică, atât la nivelul administrației publice centrale, cât și, în mod deosebit, la nivelul celei locale;

– intervenție adaptată particularităților sociale care caracterizează unele subgrupuri ale minorității rome, inclusiv comunitățile tradiționale, luând în calcul clivajele socio-economico-culturale din interiorul acestei minorități.

Prezenta Strategie reprezintă o revizuire necesară a Strategiei din 2011 în lumina noilor realități și provocări sociale, precum și noul context dat de accesarea de fonduri europene în perioada 2014-2020.

Această strategie se va aplica în strânsă corelare cu implementarea fondurilor europene, structurale și de investiții, care au ca obiectiv creșterea incluziunii sociale. Strategia asigură continuitatea măsurilor deja întreprinse prin Strategiile Guvernului României de îmbunătățire a situației romilor.

3.6.1 Procesul de consultare pentru revizuirea Strategiei

Procesul de revizuire s-a fundamentat pe un amplu proces de consultare a tuturor actorilor relevanți: reprezentanți ai autorităților publice locale și centrale, organizații ale societății civile, reprezentanți ai mediului academic, reprezentanții misiunilor diplomatice la București, precum și experți ai Băncii Mondiale sau diferitelor structuri ONU etc.

Inițierea procesului de consultare în vederea revizuirii Strategiei a avut loc începând cu luna martie 2013 și a cuprins mai multe etape, desfășurându-se în perioada martie 2013- decembrie 2014.

Durata de implementare – Strategia se implementează în perioada 2015-2020. Documentul este însoțit de planuri de măsuri aferente fiecărei direcții principale de acțiune pentru perioada 2015-2016 și de rezultatele așteptate conform măsurilor derulate.

În funcție de evoluțiile la nivel național și european, Strategia va fi revizuită, adaptată sau completată, planurile de măsuri specifice urmând a fi actualizate pe baza rezultatelor și recomandărilor formulate în procesul de monitorizare și evaluare.

Deoarece educația este domeniul – cheie care asigură sustenabilitatea intervenției pentru incluziunea socială a cetățenilor români aparținând minorității rome, este important a analiza comparativ situația populațiilor rome, respectiv române și maghiare, așa cum rezultă din datele recensământului:

Tabel. 3.1 – Structura educațională a celor mai numeroase trei grupuri etnice din România

Sursa: Calcule ale Direcției pentru Strategii Guvernamentale (Guvernul României) pe baza datelor recensământului din 2011. Conform standardelor de raportare a datelor de recensământ numărul persoanelor pe niveluri educaționale este indicat pentru populația cu vârstă de peste 10 ani.

În ciuda progreselor înregistrate în ultimii 10 ani ca urmare a măsurilor afirmative și a altor inițiative implementate în România, se poate încă observa persistența decalajului dintre cetățenii români aparținând minorității rome și cei care nu aparțin acestei minorități, în termeni de stoc educațional acumulat. Astfel, dacă în rândul persoanelor care s-au declarat cetățeni români, ponderea celor cu studii superioare este de 14,8% (și 10,2% în rândul persoanelor care s-au declarat de etnie maghiară), în rândul persoanelor care s-au declarat romi ponderea este de doar 0,7% (adică 3.397 de cetățeni români aparținând minorității rome cu studii superioare identificați în recensământ).

În ce privește ocuparea și integrarea pe piața muncii, trebuie menționat că populația formată din cetățeni români aparținând minorității rome are, în general, un nivel de pregătire școlară mai redus în comparație cu populația majoritară, ceea ce le limitează accesul pe piața muncii în condițiile în care cererea de forță de muncă calificată este în creștere. Dacă în rândul persoanelor aparținând minorității rome rata ocupării a fost estimată în anul 2011 la nivelul de 36,3%, în rândul populației nerome aceeași rată avea valoarea de 58,5%. Conform acelorași surse, șomajul estimat în rândul persoanelor aparținând minorității rome a fost de 48,6% în anul 2011, față de 7,4% la nivel național.

Tabel 3.2 Prezentare comparativă a unor parametri socioprofesionali între cetățenii români aparținând minorității rome și ansamblul populației

Sursa: Institutul Național de Statistică – tabel preluat din Raportul societății civile asupra implementării Strategiei Naționale de Integrare a Romilor și a Planului de Acțiune al Deceniului în România în 2012, p. 72.

Doar unul din zece cetățeni români aparținând minorității rome a avut un loc de muncă stabil în ultimii doi ani, iar 52% au declarat că nu au găsit deloc de lucru în acea perioadă. Femeile rome manifestă o slabă participare pe piața muncii, doar 27% fiind angajate și 36% declarând că sunt în căutarea unui loc de muncă.

Pe de altă parte, cetățenii români aparținând minorității rome sunt mai angrenați în activități pe cont propriu sau cu normă parțială, opțiuni care implică un risc social mai ridicat de alunecare în sărăcie. Aceste ocupații sunt supuse unei anumite ciclicități, pe o perioadă determinată, și implică măsuri de protecție socială.

În acest cadru este important de precizat că și discrepanțele economice dintre cetățenii români aparținând minorității rome și restul populației sunt semnificative. În anul 2011, trei din patru persoane aparținând minorității rome se aflau în sărăcie relativă, în vreme ce doar unul din patru cetățeni majoritari se aflau într-o situație similară. Situația economică a cetățenilor români aparținând minorității rome s-a deteriorat în 2011 față de 2005 (în anul 2005, doi din cinci cetățeni romi se aflau în sărăcie relativă în vreme ce, în anul 2011, trei din patru se aflau în aceeași situație). Acest fapt confirmă evoluțiile la nivel global, respectiv european: recenta criză economico-financiară și-a lăsat amprenta negativă mai accentuat asupra situației sociale a grupurilor vulnerabile, în cazul de față asupra cetățenilor români aparținând minorității rome. Dacă luăm în calcul rata sărăciei absolute, aceasta este de cel puțin patru ori mai mare în rândul cetățenilor români aparținând minorității rome comparativ cu restul populației (54% la cetățenii români care aparțin minorității rome vs. 13% la cetățenii români care nu aparțin minorității rome). Discrepanțele de venit în rândul romilor sunt mai mari decât cele înregistrate la restul populației, ceea ce relevă existența unui subgrup de cetățeni români aparținând minorității rome supus unui risc accentuat de sărăcie.

România rămâne totuși cu cea mai mare rată din țările UE 28 și de 2,4 ori peste media europeană (aprox. 4 la mie în 2011), iar conform unui studiu recent UNICEF riscul mortalității infantile este de 4 ori mai mare în rândul copiilor romi de 0-1 ani. Conform aceluiași raport, aproape jumătate (45,7%) dintre copiii romi nu beneficiază de vaccinarea gratuită furnizată de Ministerul Sănătății în cadrul Programului Național de Imunizări, fie din cauza refuzului de vaccinare, fie a lipsei de informare/educație a mamelor sau din cauza deficiențelor din asistența medicală primară. Probabilitatea de deces la copiii sub 5 ani este cea mai înaltă din UE 28 (11,7/1.000 născuți vii, 2010). Totodată, ultimul raport realizat de IOMC relevă o pondere de peste 80% a deceselor în rândul copiilor din mediul rural între 0-5 ani (inclusiv din rândul romilor). Riscul de deces matern la naștere este de circa cinci ori mai mare în România decât în UE. De asemenea, este important de menționat că ponderea cetățenilor români aparținând minorității rome care suferă de o dizabilitate sau o boală cronică este mai mică decât cea înregistrată la nivelul minorității rome din Europa, respectiv 14,5% în România față de 15% la nivelul european).

În ciuda progreselor înregistrate în ultimii 10 ani ca urmare a eforturilor depuse, se menține o diferență și în privința calității locuirii. Astfel, în 2011, 36% dintre gospodăriile rome aveau acces la rețeaua publică de apă potabilă, în contextul în care, conform datelor INSSE, 61,2% dintre toate gospodăriile din România aveau acces la apă curentă prin rețeaua publică, iar 24% dintre locuințele romilor din România aveau acces la canalizare (rețeaua publică sau fose septice), față de 43,5% la nivel național. De asemenea, o pondere de 16% aveau toaletă cu apă curentă, spre deosebire de 42% din populația României, iar 68% au spus că au toaletă în curte sau în afara locuinței.

3.6.2 Propunerile Guvernul României în actuala strategie cu privire la priorități, cadru juridic și politici – continuarea măsurilor întreprinse pentru incluziunea socială a romilor

Guvernul României își propune să continue măsurile întreprinse pentru incluziunea socială a romilor, inclusiv prin facilitarea dialogului instituțiilor competente din România cu partenerii europeni, dar și cu societatea civilă.

Astfel, în 2001 a fost adoptată Strategia Guvernului României de îmbunătățire a situației romilor pentru perioada 2001 – 2010, prin Hotărârea Guvernului nr. 430/2001 privind aprobarea Strategiei Guvernului României de îmbunătățire a situației romilor, cu modificările și completările ulterioare, ca document cuprinzător de politică publică în domeniul incluziunii sociale a romilor din România.

Ulterior, prin adoptarea Hotărârii Guvernului nr. 1.221/2011 pentru aprobarea Strategiei Guvernului României de incluziune a cetățenilor români aparținând minorității romilor pentru perioada 2012 – 2020 s-a avut în vedere asigurarea incluziunii socioeconomice a romilor prin implementarea unor politici publice în domeniul educației, ocupării forței de muncă, sănătății, locuirii, culturii și infrastructurii sociale.

În anul 2010, UE a lansat Strategia Europa 2020 pentru creștere inteligentă, sustenabilă și favorabilă incluziunii, prin care a stabilit obiective în cinci domenii majore: ocuparea forței de muncă, cercetarea, mediul și energia, cercetarea, dezvoltarea și inovarea, educația, combaterea sărăciei.

Obiectivul social pentru UE la nivelul anului 2020 urmărește reducerea cu aproximativ 20 de milioane a numărului de cetățeni europeni expuși riscului de sărăcie, precum și asigurarea coeziunii economice, sociale și teritoriale și sprijinirea categoriilor supuse riscului de excluziune socială.

Așa cum a arătat Comisia Europeană, cauzele principale ale excluziunii sociale sunt: sărăcia, lipsa competențelor de bază și a oportunităților de învățare pe tot parcursul vieții sau discriminarea. Acestea sunt cauze care explică și decalajul social dintre cetățenii români aparținând minorității rome și restul populației; datele ne arată că populația romă este afectată în proporție semnificativ mai mare, comparativ cu restul populației de: rată scăzută de ocupare, rată ridicată de părăsire timpurie a școlii, acumulare educațională scăzută și sărăcie.

Provocări actuale cu privire la grupul cetățenilor români un risc mai ridicat de excluziune socială

Potrivit celor mai recente date pe care administrația publică centrală le are la dispoziție, grupul cetățenilor români aparținând minorității rome manifestă, în cadrul celor vulnerabile, un risc mai ridicat de excluziune socială, înregistrându-se diferențe de acumulare educațională, de incluziune pe piața muncii, în ceea ce privește starea de sănătate și a locuirii. Gradul de incluziune socială a cetățenilor români aparținând minorității rome, la fel ca în restul țărilor din Uniunea Europeană, este inferior mediei naționale la toate capitolele care caracterizează calitatea vieții, iar explicația unei asemenea situații se regăsește într-un complex de cauze care țin atât de blocajul într-un cerc vicios al sărăciei perpetuat de la o generație la alta, cât și de manifestarea unor mecanisme sociale care pot provoca uneori marginalizare socială. Mai jos sunt prezentate date punctuale, la nivelul domeniilor relevante, privind situația actuală și modalități de eficientizare a politicilor guvernamentale specifice.

• Educația este cel mai puternic instrument prin intermediul căruia adulții și copii din grupurile marginalizate se pot ridica din starea de sărăcie, atât din punct de vedere social, cât și economic. În România rata de înscriere la grădiniță a copiilor romi de vârstă 3 – 6 ani este mult sub cea a populației majoritare, 37% la copii romi vs. 77% la copii care nu aparțin minorității rome. Doi din zece copii romi nu merg la școală, cel mai frecvent motiv invocat fiind cel legat de lipsa resurselor financiare. Unul din șase părinți romi explică slaba participare școlară a copiilor prin discriminarea etnică. Peste 80% dintre părinții romi afirmă că își doresc cel puțin educație secundară pentru copiii lor, însă mai mult de 75% dintre copiii romi nu termină 8 clase.

Tabel 3.3 Integrarea în sistemul educațional a copiilor de vârstă școlară la nivel primar și gimnazial

Sursa: Prelucrări pe baza datelor INS, Institutul de Științe ale Educației. 2012. "STUDIU NAȚIONAL – ROMÂNIA. Analiza situației copiilor aflați în afara sistemului de educație în România". UNICEF

Datele arată că există rate semnificative de copii care nu frecventează școala (unul din douăzeci de copii de vârsta învățământului primar sau gimnazial au părăsit sistemul de educație), dar și faptul că situația s-a deteriorat în intervalul 2006 – 2010 (probabil un efect secundar al crizei economice). Rata nefrecventării școlii a crescut, mai ales la nivel primar, din 2006 până în 2010 aceasta aproape dublându-se (de la 3,3% la 6,5%), în vreme ce la nivel gimnazial pare a se stabiliza la un nivel de 5%.

Un alt studiu a remarcat că ponderea ridicată a copiilor romi în școală este asociată cu scăderea calității dotărilor materiale ale instituției în cauză. A fost semnalat și faptul că persoanele rome de gen feminin se confruntă cu riscuri semnificativ mai mari de a abandona sau părăsi timpuriu școala, în raport cu cele de gen masculin. Acest fapt se reflectă și în ce privește rata de analfabetism care este semnificativ mai ridicată în rândul femeilor decât în rândul bărbaților romi (conform unui sondaj din 2011 ponderea femeilor rome care declară că nu știu să scrie și să citească este cu 10% mai mare decât în rândul bărbaților).

În privința analfabetismului, din totalul persoanelor analfabete pe care România le are (245.387) o pondere de 27,4% (67.480) sunt cetățenii români aparținând minorității rome. Dacă la persoanele care s-au declarat cetățeni români cu vârstă de peste 10 ani, ponderea celor analfabeți este de 1% (0,8% în rândul persoanelor de etnie maghiară), analfabetismul în rândul persoanelor aparținând minorității rome s-a ridicat la 14,1%.

• Ocuparea forței de muncă – nivelul limitat de educație, combinat cu discriminarea, conduce la decalaje foarte mari în ceea ce privește ocuparea și la rate ale productivității extrem de reduse. Romii din România înregistrează o participare redusă pe piața formală a muncii, dar au o participare ridicată pe piața informală a muncii, fără a putea beneficia de mecanismele de securitate socială. Un studiu realizat pe un eșantion reprezentativ de cetățenii români aparținând minorității rome de 16 ani și peste arată că rata de ocupare a fost de doar 36%, iar alte 36% persoane își căutau un loc de muncă și 28% erau inactive (față de rata de ocupare de 58%, respectiv rata de șomaj de 7,4%, la nivel național, conform datelor INS 2011.

Conform datelor Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, ponderea șomerilor în rândul cetățenilor români aparținând minorității rome reprezintă, în medie, aproximativ 10% din totalul șomerilor înregistrați: 49.242 de persoane din rândul minorității rome din totalul de 492.427 de șomeri înregistrați la sfârșitul lunii martie 2013. Similar cu populația generală, romii șomeri înregistrați sunt în majoritate bărbați, cu vârste cuprinse între 30 și 49 de ani, cu un nivel scăzut de educație: 32% nu au nicio școală formală, 37% au învățământ gimnazial incomplet, 22% au terminat 8 clase și doar 4% au studii liceale. Aproximativ 58% dintre cetățenii romi înregistrați în evidențe (martie 2013) provin din trei regiuni: Centru, Nord-Vest și Sud. Cea mai mare parte (88%) nu sunt șomeri indemnizați, aceste persoane înregistrându-se doar pentru a obține documentele necesare pentru venitul minim garantat.

Consecința directă constă în sărăcie și o rată mare a privațiunilor materiale, cu atât mai mult cu cât gospodăriile cetățenilor români aparținând minorității rome sunt formate din adulți cu mulți copii și puține (sau niciuna) persoane ocupate.

Sănătate – starea de sănătate a populației este determinată multifactorial. Un acces universal și echitabil la servicii de sănătate, deși esențial, are o contribuție limitată la îmbunătățirea stării de sănătate a unei populații.

Studii și analize recente demonstrează un decalaj semnificativ al indicatorilor de morbiditate și mortalitate a cetățenilor români aparținând minorității rome față de populația generală din România și explică acest decalaj prin condiționarea socioeconomică. Altfel spus, fără reducerea gradului de sărăcie, asigurarea unor condiții de locuit decente, creșterea nivelului de educație, nu se poate vorbi despre îmbunătățirea substanțială a indicatorilor care măsoară starea de sănătate a romilor. Speranța de viață a cetățenilor români aparținând minorității rome este în medie cu 6 ani mai mică decât a restului populației nerome din România. Studiul regional 2011 UNDP/Banca Mondială/CE) arată că doar 2,6% dintre romii din România depășesc 65 de ani, comparativ cu 18% în rândul populației generale.

Analiza arată că aproape jumătate din adulții romi fumează regulat, comparativ cu aproximativ 30% din populația generală. Prevalența fumatului în rândul femeilor rome este de 2,2 ori mai mare decât în rândul femeilor care nu aparțin acestei etnii. Astfel, 42% dintre romi declară că nu solicită asistență medicală atunci când au nevoie. Peste 80% dintre romii care nu apelează la serviciile de sănătate motivează acest comportament prin lipsa mijloacelor financiare, a asigurărilor de sănătate și lipsa de cunoștințe asupra a ceea ce ar avea de plătit dacă merg la medic, o barieră declarată fiind costurile ridicate ale medicamentelor.

Este important de menționat că direcțiile de acțiune și măsurile propuse pentru îmbunătățirea stării de sănătate a cetățenilor români aparținând minorității rome fac parte din Strategia Națională de Sănătate și vizează perioada 2014-2020. Având în vedere că măsurile de reformă a sistemului de sănătate, inclusiv din perspectiva procesului de descentralizare recent legiferat, sunt în permanentă dinamică, planul de măsuri propus pentru îmbunătățirea stării de sănătate a cetățenilor români aparținând minorității rome va fi revizuit, în funcție de evoluția indicatorilor de morbiditate și mortalitate.

Locuire și muncă infrastructură – Conform Analizei socioeconomice pentru programarea fondurilor europene 2014-2020, în România aproape o treime din gospodăriile rome nu au niciun contract (cumpărare sau închiriere) privind locuința în care stau și, ca atare, nu o pot asigura. O mare parte din locuințele romilor sunt construite din paiantă și chirpici, nefiind conectate la utilități (apă, canalizare și gaze); 13% dintre romi nu au electricitate vs. 2%, media la nivel național. Locuințele sunt supra-populate, slab dotate cu mobilier și bunuri de folosință îndelungată.

Aproximativ 30% din gospodăriile cetățenilor români aparținând minorității rome trăiesc în locuințe inadecvate, comparativ cu 4% din gospodăriile ne-rome, doar 18% din gospodăriile cetățenilor români aparținând minorității rome au canalizare în timp ce 40% din familiile ne-rome din jur au aceste facilități. O pondere de 35% din gospodăriile cetățenilor români aparținând minorității rome nu dispun de facilități de colectare a deșeurilor solide, comparativ cu 20% din gospodăriile ne-rome în apropiere. 42% din gospodăriile cetățenilor români aparținând minorității rome folosesc combustibil lemnos pentru gătit (14% din gospodăriile ne-rome din jur) și 87% din gospodăriile cetățenilor români aparținând minorității rome utilizează lemn sau cărbune pentru încălzire.

Cultură – politicile culturale vizând persoanele aparținând minorităților naționale au drept obiective, printre altele, folosirea și păstrarea limbii/limbilor minoritare, păstrarea/dezvoltarea culturii scrise și a mass-mediei etnice, conservarea patrimoniului material (colecții muzeale și etnografice), păstrarea patrimoniului imaterial (artele spectacolului, meșteșuguri tradiționale, tezaure umane vii, sărbători, festivaluri).

Infrastructură și servicii sociale – Prevenirea și combaterea discriminării începând cu anul 2000, în România s-a perfecționat cadrul legislativ și instituțional pentru prevenirea și combaterea discriminării, inclusiv discriminarea la adresa cetățenilor români aparținând minorității rome.

România înregistrează la nivel european cea mai mică pondere de cetățeni români aparținând minorității rome care declară că au suferit acte discriminatorii din partea celorlalți datorită faptului că sunt romi, fiind singura țară din UE care înregistrează la acest indicator o valoare de sub 30%*. Acest fapt este și o consecință directă a eforturilor constante depuse după anul 2000 în România pentru creșterea incluziunii sociale a cetățenilor români aparținând minorității rome.

3.7 Minoritățiile rome vor putea beneficia de măsurile finanțate 2014-2020

Cetățenii români aparținând minorității rome vor putea beneficia de măsurile finanțate din Fondul Social European 2014-2020 care vor susține: crearea de locuri de muncă, prin: creșterea adaptabilității și mobilității în scop de muncă; crearea unor mecanisme adecvate de căutare a unui loc de muncă; furnizarea serviciilor de ocupare în funcție de nevoile specifice ale acestora; sprijinirea acțiunilor de ocupare pe cont propriu.

Din Fondul Social European 2014-2020 vor fi acordate stimulente financiare/subvenții persoanelor din cadrul comunităților defavorizate și grupurilor vulnerabile, inclusiv persoanelor de etnie romă, în vederea încurajării intrării sau menținerii lor pe piața muncii, în paralel cu asigurarea tranziției de la sistemul de protecție socială către piața muncii.

Fondul Social European 2014-2020 va finanța consilierea și pregătirea profesională pentru antreprenorii din sectorul social, entitățile din economia socială/întreprinderile sociale de inserție, precum și măsuri de integrare socioeconomică a persoanelor din comunitățile marginalizate, inclusiv a celor cu o pondere semnificativă a cetățenilor români aparținând minorității rome, precum și dezvoltarea infrastructurii de servicii sociale la nivelul comunităților locale.

Tinerii de etnie romă (16-24 ani) pot beneficia de măsuri destinate integrării lor pe piața forței de muncă sau de îmbunătățire a competențelor, în special cei care nu au un loc de muncă sau care nu urmează studii sau cursuri de formare, inclusiv prin implementarea "garanției pentru tineri".

Sănătate – Obiective și direcții de acțiune -îmbunătățirea accesului cetățenilor români aparținând minorității rome, inclusiv al celor din comunitățile tradiționale rome, la servicii de sănătate de bază, preventive și curative, integrate și de calitate; reducerea riscurilor și prevenirea îmbolnăvirilor asociate modelelor de mortalitate și morbiditate prevalente în populația romă; creșterea capacității instituționale a autorităților publice locale în procesul de identificare a nevoilor de sănătate, dezvoltare și implementare a programelor/intervențiilor de sănătate adresate comunităților cu romi, monitorizarea și evaluarea acestora; prevenirea discriminării cetățenilor români aparținând minorității rome care accesează serviciile de sănătate.

Locuire și mică infrastructură, obiective și direcții de acțiune – asigurarea condițiilor decente de locuit în comunitățile defavorizate din punct de vedere economic și social, inclusiv în comunitățile de romi, precum și asigurarea accesului la servicii publice și la infrastructura de utilități publice;- susținerea proiectelor de construire și/sau reabilitare a locuințelor sociale, – asigurarea condițiilor decente de viață persoanelor aparținând grupurilor vulnerabile;- simplificarea procedurii de înregistrare sistematică a proprietăților imobiliare; – consolidarea capacității administrative a autorităților administrației publice locale în vederea planificării strategice și accesării de fonduri externe nerambursabile destinate incluziunii romilor.

Obiective și direcții în Cultură – măsurile finanțate 2014-2020.- păstrarea, dezvoltarea și afirmarea identității culturale (limbă, obiceiuri, istorie, patrimoniu) a cetățenilor români aparținând minorității rome; – proiecte de promovare a interculturalității și a culturii romilor în spațiul public.

Infrastructură și servicii sociale obiective de atins și direcții de acțiune: – dezvoltarea de către instituțiile publice a unor măsuri care să răspundă unor nevoi sociale ale categoriilor defavorizate, inclusiv ale cetățenilor români aparținând minorității rome, în domeniile: protecția copilului, dezvoltare comunitară, justiție și ordine publică; – protecția copilului prin: educarea adolescenților și a părinților în spiritul valorilor familiale;- justiție și ordine publică;- administrație și dezvoltare comunitară prin continuarea procesului de identificare a persoanelor fără certificate de stare civilă și fără acte de identitate.

CONCLUZII

În eforturile ei de a sprijinii democrația și buna guvernare, Banca Mondială trebuie să insiste asupra celor mai înalte standarde procedurale.

Banca Mondială colectează și distribuie o gamă largă de date privind măsurile sociale și economice în vederea dezvoltării.

Convergența este un obiectiv în curs de realizare, dar reduce minim costurile globale pe care le presupune, necesită o reașezare a instituțiilor de la Bretton Woods pentru a face față provocărilor cu care se confruntă economiile emergente.

Banca Mondială trebuie să-și arate deschiderea în continuare față de investirea locală, dacă dorește să fie acceptată de țările dezvoltate și să rămână relevantă pentru ele. După mai mult de zece ani de la intrarea în „perioada asumării responsabilităților” caracterizată prin adoptarea primelor documente de politici publice specifice destinate romilor, problemele cu care aceștia se confruntă sunt relativ aceleași: sărăcie și sărăcie severă, excludere socială, discriminare etc.

Una din cinci persoane din UE este expusă riscului sărăciei sau al excluziunii sociale, iar 40 de milioane de persoane se afl ă într-o stare de precaritate severă. Șefii de stat sau de guvern din UE și-au luat angajamentul de a elimina sărăcia și excluziunea socială în cazul a cel puțin 20 de milioane de persoane pe parcursul următorului deceniu. Îndeplinirea acestui obiectiv necesită stabilirea de obiective naționale ambițioase, precum și luarea măsurilor necesare atingerii acestora, pentru a garanta că lupta împotriva sărăciei este parte integrantă din strategia globală de redresare. Este necesară, de asemenea, mobilizarea tuturor părților interesate.

Deoarece statele membre au ca obiectiv redresarea, sunt necesare strategii de incluziune activă care să combine ajutorul pentru venit cu accesul la piața forței de muncă și la serviciile medicale și sociale pentru a preveni excluziunea pe termen lung și pentru a spori efi ciența cheltuielilor sociale. Aceasta implică facilitarea participării la piața forței de muncă a tuturor persoanelor, în special a femeilor și a tinerilor, combinarea asistenței sociale cu măsuri de activare și cu accesul la servicii de sprijin, precum și îmbunătățirea acoperirii și a caracterului adecvat al rețelelor de securitate socială, acolo unde este necesar. Asigurarea finanțării durabile a serviciilor sociale de înaltă calitate este, de asemenea, esențială.

Ciclul vicios al sărăciei continuă să îi mențină pe romi în excludere socială, cu consecințe dintre cele mai serioase – acces dificil la servicii de sănătate și educație, grad redus de participare pe piața muncii, locuire în condiții improprii, scăderea solidarității comunitare etc.

Îmbunătățirea integrării comunităților de romi și reducerea inegalităților sociale se poate realiza prin folosirea fondurilor structurale europene. Deși aceste fonduri sunt disponibile, acest lucru poate fi realizat doar atunci când, și dacă, ele sunt utilizate efectiv de statele membre. Din păcate, Statele membre nu folosesc în mod efectiv, la maxim, această oportunitate de finanțare (este și cazul României).

Politicile de combatere a celor mai persistente și severe forme de sărăcie și de excluziune socială necesită combinarea abordărilor universale cu cele orientate. O atenție deosebită ar trebui acordată prevenirii și remedierii problemei persoanelor fără adăpost și a excluziunii de pe piața locuințelor, abordării sărăciei energetice și excluziunii fi nanciare. Promovarea incluziunii sociale și combaterea discriminării grupurilor supuse riscului trebuie să constituie un element principal al politicilor sociale.

Sub presiunea UE de a îndeplini criteriile Copenhaga 1993, Guvernul României a inițiat programe și măsuri de îmbunătățire a situației generale a romilor, inclusiv programe care au vizat creșterea ocupării.

Succesul strategiei Europa 2020 depinde de o abordare integrată și coerentă a tuturor domeniilor politice relevante, în special a politicilor sociale, a celor de ocupare a forței de muncă și a celor economice, precum și de o cooperare strânsă între toate nivelurile de guvernare, partenerii sociali și societatea civilă. Alocarea de fonduri UE pentru prioritățile strategiei Europa 2020 și sprijinirea inovării sociale va consolida efi cacitatea acestei strategii.

Îmbunătățirea promptitudinii statisticilor sociale și consolidarea capacității analitice sunt, de asemenea, esențiale.Comitetul pentru protecție socială își va prezenta punctul de vedere cu privire la modalitatea de asigurare a coerenței între obiectivele și metodele de lucru ale MDC socială și noul context al strategiei Europa 2020 și al guvernanței acesteia, pe baza experienței primului semestru european al strategiei Europa 2020.

Măsurile de politică publică afirmativă în educație pentru romii din România, au avut un impact pozitiv asupra nivelului de educație al romilor în ultimele două decenii, în paralel cu procesul de reconstrucție identitară romă. Principalii vectori au fost: încurajarea folosirii limbii romani în școală ți dezvoltarea unui corp profesional de etnie romă care să ajute copiii romi să depășească obstacolele existente în sistemul educațional de masă.

O categorie de explicații pentru această diferență pornește de la faptul că persoanele de etnie romă percep adesea societatea ca fiind guvernată de reguli discriminatorii, în care legile nu sunt acelea și pentru toți și în care aproape fiecare dintre instituțiile statului îi tratează pe romi mai prost decât pe români. Ca urmare, efortul de a dobândi capital uman și social este perceput a fi mai ridicat în cazul romilor decât în cazul celorlalte etnii. În plus, valorizarea pozitivă a educației vine uneori în contradicție cu norme care guvernează alte aspecte ale vieții sociale

Astfel, reducerea intoleranței față de romi ar avea un efect pozitiv asupra resurselor culturale ale acestora.

Bibliografie

1. A. M. Preoteasa, S. Cace, G. Duminică, Strategia Națională de Îmbunătățire a situației romilor. Vocea comunităților, Expert, București, 2009;

2. A.M. Preoteasa, S. Cace, G. Duminică, (coord.), Strategia națională de îmbunătățire a situației romilor: Vocea comunităților, Editura Expert, București, 2010;

3. Banca Mondială, Principiile privind Eficiența Insolvenței și Drepturile Creditorilor/Debitorilor (Versiune revizuită 2011);

4. C. Tileagă, Organizații economice internaționale, Editura Universității Lucian Blaga din Sibiu, 2010;

5. C. Rughiniș, Cunoaștere incomodă. Intervenții sociale în comunitățile defavorizate în România anilor 2000, Editura Printech, București, 2004;

6. C. Zamfir, E. Zamfir, (coord.), Țiganii între ignorare și îngrijorare, Alternative, București, 1999;

7. C. Zamfir, M. Preda, (coor.), Romii în România, Expert, București, 2002;

8. C. L. Ionescu, C. C. Popa, Politici și strategii ale organismelor monetar-financiare internaționale în condițiile fenomenelor de integrare și globalizare economică, Editura Academiei Navale ”Mircea cel Bătrân”, Constanța, 2010;

9. C. Popa, Politici economice și financiare internaționale, cursuri universitare, Editura Academiei Navală "Mircea cel Bătrân" (ANMB)., 2014;

10. D.D. Chirițescu, L. Popescu Duduială, M. Vasilescu, Instituțiile Uniunii Europene, Editura Academica Brâncuși, Tg-Jiu, 2008;

11. D. Luchian, Banca Mondială. reeditată, Colecția Biblioteca Băncii Naționale, Editura Enciclopedică, București, 2012;

D. Rădulescu, T.Ș. Andersen (2013), Raportul societății civile asupra implementării Strategiei Naționale de Integrare a Romilor și a Planului de Acțiune al Deceniului în ROMÂNIA în 2012;

12. D. Zăpodeanu, Politici monetare, Editura Dacia, București, 2009;

13. G. Bădescu, V. Grigoraș, C. Rughiniș, M. Voicu, O Voicu, O., Barometrul Incluziunii Romilor, FSD, București, 2007;

14. G.V Bădescu, G.C. Rughiniș, M. Voicu, O. Voicu, Barometrul Incluziunii Romilor, Fundația pentru o Societate Deschisă (FSD), 2007-2014;

15. G. Duminică, A. Ivasiuc, O școală pentru toți? Accesul copiilor la o educație de calitate, Editura Vanemonde, București, 2010;

16. G. Soros, Despre globalizare, Editura Polirom, 2012;

17. H.C. Matei, și colectiv, Statele lumii – Mică enciclopedie. Editura Științifică și Enciclopedică, București, 2013;

18. I. Niculae Dumitru, Rasă și etnicitate, curs, Dezvoltare comunitară și regională, Romii din România și identitatea etnică – între opțiune și impunere, Institutul de Istorie G. Barițiu din Cluj-Napoca 2013;

19. I. Stoian, (coord.), Evaluarea intermediară a Deceniului de incluziune a romilor, Editura Vanemonde, București 2011;

20. J.E. Stiglitz, Globalizarea. Speranțe și deziluzii, Editura Economică, București, 2010;

21. J.V. Hortopan, E.R. Motocu, Globalizarea – Certitudine controversată, Editura Economică București, 2013;

22. L. Copoeru,V. Pop, P. Vermeulen, Raport de monitorizare și evaluare a programului „A doua șansă” în România, Ramboll Finnconsult, Finland, PHARE 2004/LARIVE SRL, 2007;

23. L. Popescu Duduială, Economie europeană, Editura Academica Brâncuși, Tg-Jiu, 2007;

24. L. Surdu, E. Vincze, M. Wamsiedel, Participare, absenteism școlar și experiența discriminării în cazul romilor din România, Editura Vanemonde, București, 2011;

25. L. Surdu, Monitorizarea aplicării măsurilor împotriva segregării școlare în România, Editura MarLink, București , 2008;

26. M. Gligor, Considerații asupra identității culturale în România înainte și după 1989, Institutul de Istorie „G. Barițiu” din Cluj-Napoca, 2013;

27. M. Ionescu, M., S. Cace, S., Practici pozitive în comunitățile de rromi, ADC Împreună, București, 2009;

28. M. Ionescu, S. Cace, Politici publice pentru romi. Evoluții și perspective, Expert, București, 2010;

29. M. Negruș, Plăți și garanții internaționale. (reed.), Editura ALL Back, București, 2009;

30. M. Voicu, Nevoi și resurse în comunitățile de romi, Fundația Soros România, București, 2007;

31. N. Dobrotă, Economie Politică. (reed.) Editura Economică, București, 2010;

32. P. Constantin, Organizații internaționale, vol. 2, Editura ASE, București, 2007;

33. P. Bran, (coord.), Relații valutar-financiare internaționale, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2010;

34. R. Anghel, R., I. Horvath, I. (Eds.), 2009. Sociologia migrației. Teorii și studii de caz românești. Editura Polirom, 2009;

35. R. Gilpin., Economia globală în secolul XXI. Provocarea capitalismului global, Editura Polirom, Iași, 2004;

36. S. Cace, (coord.), Accesul romilor pe piața muncii, Expert, București, 2007;

37. S. Levente, (coord.), Politici de integrare a minorităților naționale din România. Aspecte legale și instituționale într-o perspectivă comparată, Fundația CRDE, Cluj-Napoca, 2008;

38. S.C. Radu, M. Boaja, Relații financiar – monetare internaționale, Editura Universitară, 2007;

Legislație

HG nr. 181/2013

Reviste de specialitate

L. C. Lucian Ionescu, studiu: „Economia și criza mondială: între pozitiv și normativ”, Săptămâna financiară, 09.02.2009

L. Popescu Duduială, Evoluția și perspectivele Bursei de Valori București, Revista de Comerț, nr. 2-3/2009;

L. Popescu Duduială, Un an și jumătate de la aderare, Tribuna Economică, nr.30/2008;

M. Ghe. Imireanu – “Tribuna Economicã”, nr.4/1996

Publicații și rapoarte

Publicații și rapoarte ale FMI, Băncii Naționale a României, Institutului Bancar, Băncii Române de Comerț Exterior, 2012;

„Dicționar de Relații Economice Internaționale”, Editura Enciclopedică, București, 2003

Dimensiunea socială a Strategiei Europa 2020, Raport al Comitetului pentru protecție socială (2011), publicație sprijinită prin programul Uniunii Europene pentru ocuparea forței de muncă și solidaritate socială – PROGRESS (2007-2013).

Comunicat de presă, Banca Mondială: Incluziunea romilor are și o motivare economică pentru România, Raport al Băncii Mondiale Studiu de diagnosticare și consultanță pentru politicile de sprijinire a incluziunii romilor din România, București, 7 aprilie 2014

UE-SILC (2009) – Anul de referință al venitului 2008

D. Tarnovschi, (coord.), 2012. EU INCLUSIVE – transfer de date și experiențe privind integrarea pe piața muncii a romilor între România, Bulgaria, Italia și Spania, Situația romilor în România, 2011. Între incluziune socialã și migrație. Raport de țarã – România, Fundația Soros România.

Studiu realizat de Banca Mondiala: De ce este necesara incluziunea romilor din Romania?, Studiul Bancii Mondiale, 2014

A. Vasilescu, articol: „După ce li s-a spus adio înțelegerilor de la Bretton Woods”, Ziarul Financiar, 03.12.2008

Banca Mondială/Comisia Europeană în A.I. Toth (cercetător principal), A. Dan și C. Briciu, 2012, Economia socială și comunitățile de romi – provocări și oportunități, UNDP;

Integrarea socială și economică a romilor în Europa, Comisia Europeană Bruxelles, Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor 14.4.2010

Conform comunicării „Nediscriminarea și egalitatea de șanse: un angajament reînnoit” [COM(2008)420].

Consiliile Europene: documentele 16616/1/07 și 11018/1/08 REV1 ale Consiliului; Consiliul Afaceri Generale: documentul 15976/1/08 REV 1 al Consiliului, Consiliul Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori: documentele 9721/2/09 REV2 și 10394/09 ale Consiliului.

Fondul Social European (FSE) și Fondul european de dezvoltare regională (FEDER).

Comunicarea „Solidaritate în domeniul sănătății: reducerea inegalităților în materie de sănătate în UE”, COM(2009)567.

Conform comunicării „Nediscriminarea și egalitatea de șanse: un angajament reînnoit” [COM(2008)420].

Consiliile Europene: documentele 16616/1/07 și 11018/1/08 REV1 ale Consiliului;

Consiliul Afaceri Generale: documentul 15976/1/08 REV 1 al Consiliului,

Consiliul Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori:

Documentele 9721/2/09 REV2 și 10394/09 ale Consiliului.

Documentul 16771/09 al Consiliului. SEC(2010).

Documentul 10394/09 al Consiliului, anexă.

Fondul Social European (FSE) și Fondul european de dezvoltare regională (FEDER). SEC (2008) 2172. SEC (2010)….

Decizia nr. 3/30 a OSCE, Planul de acțiune privind îmbunătățirea situației romilor și a Sinti în spațiul OSCE (MC.DEC/3/03).

Recomandările Comitetului de Miniștri: 2006/10 (accesul la asistență medicală); 2005/4 (condiții de locuit); 2004/14 (circulația și taberele nomazilor); 2001/17 (situația economică și ocuparea forței de muncă); 2000/4 (educația copiilor de romi); 1983/1 (nomazi apatrizi și nomazi a căror naționalitate nu poate fi stabilită); 1975/13 (situația socială a nomazilor).

Grupul de contact informal (GCI) este organizat în comun de Președinția Consiliului și de Consiliul Europei. El este compus din reprezentanți ai instituțiilor UE, ai organizațiilor internaționale și ai inițiativelor multilaterale (organizațiile ONU, Banca Mondială, OSCE, „Deceniul de incluziune a romilor 2005-2015”), statele membre (reprezentate de președinția anterioară, actuală sau viitoare), precum și din societatea civilă. GCI este un forum pentru informarea reciprocă cu privire la activitățile în curs în sfera de activitate a organizațiilor participante.

Comisia folosește mesajul-cheie „Romii în Europa: sprijinirea incluziunii în avantajul tuturor” pentru materiale tipărite și audiovizuale specifice.

Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului, și anume articolul 16.

Aviz exploratoriu „Integrarea minorităților etnice/romilor”, SOC (263), CESE 1207/2008, alineatul 5.3.

Comunicarea „Solidaritate în domeniul sănătății: reducerea inegalităților în materie de sănătate în UE”, COM(2009)567.

Articolul 9 din regulamentul general privind fondurile structurale ale UE.

Documentul 10394/09 al Consiliului, anexa, în special principiul comun de bază nr. 2.

Documentul 10394/09 al Consiliului, anexa, în special principiul comun de bază nr. 4.

Raport anual 2011 Sinteza principalelor evoluții economice și financiare în anul 2011

Raport anual 2012 Sinteza principalelor evoluții economice și fi nanciare în anul 2012

Raport anual 2013 Sinteza principalelor evoluții economice și fi nanciare în anul 2013

Raportul Integrat asupra Protecției și Incluziunii Sociale 2006;

Raportul Integrat asupra Protecției și Incluziunii Sociale 2007;

Adrese Internet

http://www.worldbank.org

http://www.worldbank.org/ro/country/romania

http://go.worldbank.org/SDUHVGE5S0

http://www.worldbank.org/ida/

http://www.ifc.org

http://www.miga.org

https://icsid.worldbank.org

http://www.mae.ro/node/1476?page=3

http://www.worldbank.org/ida/

http://eur-lex.europa.eu/legal-ontent/RO/TXT/?uri=CELEX:52010DC0133

http://www.romadecade.org/decade_action_plans.

Comitetul pentru protecție socială:

http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=758&langId=ro

Strategia Europa 2020:http://ec.europa.eu/europe2020/index_ro.htm

Protecție socială și incluziune

socială:http://ec.europa.eu/social/main.jsp?langId=ro&catId=750

Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale:

http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=961&langId=ro

Anul European de Luptă împotriva Sărăciei și a Excluziunii Sociale:

http://www.2010againstpoverty.eu/?langid=ro

Fondul social european:

http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=325&langId=ro

Bibliografie

1. A. M. Preoteasa, S. Cace, G. Duminică, Strategia Națională de Îmbunătățire a situației romilor. Vocea comunităților, Expert, București, 2009;

2. A.M. Preoteasa, S. Cace, G. Duminică, (coord.), Strategia națională de îmbunătățire a situației romilor: Vocea comunităților, Editura Expert, București, 2010;

3. Banca Mondială, Principiile privind Eficiența Insolvenței și Drepturile Creditorilor/Debitorilor (Versiune revizuită 2011);

4. C. Tileagă, Organizații economice internaționale, Editura Universității Lucian Blaga din Sibiu, 2010;

5. C. Rughiniș, Cunoaștere incomodă. Intervenții sociale în comunitățile defavorizate în România anilor 2000, Editura Printech, București, 2004;

6. C. Zamfir, E. Zamfir, (coord.), Țiganii între ignorare și îngrijorare, Alternative, București, 1999;

7. C. Zamfir, M. Preda, (coor.), Romii în România, Expert, București, 2002;

8. C. L. Ionescu, C. C. Popa, Politici și strategii ale organismelor monetar-financiare internaționale în condițiile fenomenelor de integrare și globalizare economică, Editura Academiei Navale ”Mircea cel Bătrân”, Constanța, 2010;

9. C. Popa, Politici economice și financiare internaționale, cursuri universitare, Editura Academiei Navală "Mircea cel Bătrân" (ANMB)., 2014;

10. D.D. Chirițescu, L. Popescu Duduială, M. Vasilescu, Instituțiile Uniunii Europene, Editura Academica Brâncuși, Tg-Jiu, 2008;

11. D. Luchian, Banca Mondială. reeditată, Colecția Biblioteca Băncii Naționale, Editura Enciclopedică, București, 2012;

D. Rădulescu, T.Ș. Andersen (2013), Raportul societății civile asupra implementării Strategiei Naționale de Integrare a Romilor și a Planului de Acțiune al Deceniului în ROMÂNIA în 2012;

12. D. Zăpodeanu, Politici monetare, Editura Dacia, București, 2009;

13. G. Bădescu, V. Grigoraș, C. Rughiniș, M. Voicu, O Voicu, O., Barometrul Incluziunii Romilor, FSD, București, 2007;

14. G.V Bădescu, G.C. Rughiniș, M. Voicu, O. Voicu, Barometrul Incluziunii Romilor, Fundația pentru o Societate Deschisă (FSD), 2007-2014;

15. G. Duminică, A. Ivasiuc, O școală pentru toți? Accesul copiilor la o educație de calitate, Editura Vanemonde, București, 2010;

16. G. Soros, Despre globalizare, Editura Polirom, 2012;

17. H.C. Matei, și colectiv, Statele lumii – Mică enciclopedie. Editura Științifică și Enciclopedică, București, 2013;

18. I. Niculae Dumitru, Rasă și etnicitate, curs, Dezvoltare comunitară și regională, Romii din România și identitatea etnică – între opțiune și impunere, Institutul de Istorie G. Barițiu din Cluj-Napoca 2013;

19. I. Stoian, (coord.), Evaluarea intermediară a Deceniului de incluziune a romilor, Editura Vanemonde, București 2011;

20. J.E. Stiglitz, Globalizarea. Speranțe și deziluzii, Editura Economică, București, 2010;

21. J.V. Hortopan, E.R. Motocu, Globalizarea – Certitudine controversată, Editura Economică București, 2013;

22. L. Copoeru,V. Pop, P. Vermeulen, Raport de monitorizare și evaluare a programului „A doua șansă” în România, Ramboll Finnconsult, Finland, PHARE 2004/LARIVE SRL, 2007;

23. L. Popescu Duduială, Economie europeană, Editura Academica Brâncuși, Tg-Jiu, 2007;

24. L. Surdu, E. Vincze, M. Wamsiedel, Participare, absenteism școlar și experiența discriminării în cazul romilor din România, Editura Vanemonde, București, 2011;

25. L. Surdu, Monitorizarea aplicării măsurilor împotriva segregării școlare în România, Editura MarLink, București , 2008;

26. M. Gligor, Considerații asupra identității culturale în România înainte și după 1989, Institutul de Istorie „G. Barițiu” din Cluj-Napoca, 2013;

27. M. Ionescu, M., S. Cace, S., Practici pozitive în comunitățile de rromi, ADC Împreună, București, 2009;

28. M. Ionescu, S. Cace, Politici publice pentru romi. Evoluții și perspective, Expert, București, 2010;

29. M. Negruș, Plăți și garanții internaționale. (reed.), Editura ALL Back, București, 2009;

30. M. Voicu, Nevoi și resurse în comunitățile de romi, Fundația Soros România, București, 2007;

31. N. Dobrotă, Economie Politică. (reed.) Editura Economică, București, 2010;

32. P. Constantin, Organizații internaționale, vol. 2, Editura ASE, București, 2007;

33. P. Bran, (coord.), Relații valutar-financiare internaționale, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2010;

34. R. Anghel, R., I. Horvath, I. (Eds.), 2009. Sociologia migrației. Teorii și studii de caz românești. Editura Polirom, 2009;

35. R. Gilpin., Economia globală în secolul XXI. Provocarea capitalismului global, Editura Polirom, Iași, 2004;

36. S. Cace, (coord.), Accesul romilor pe piața muncii, Expert, București, 2007;

37. S. Levente, (coord.), Politici de integrare a minorităților naționale din România. Aspecte legale și instituționale într-o perspectivă comparată, Fundația CRDE, Cluj-Napoca, 2008;

38. S.C. Radu, M. Boaja, Relații financiar – monetare internaționale, Editura Universitară, 2007;

Legislație

HG nr. 181/2013

Reviste de specialitate

L. C. Lucian Ionescu, studiu: „Economia și criza mondială: între pozitiv și normativ”, Săptămâna financiară, 09.02.2009

L. Popescu Duduială, Evoluția și perspectivele Bursei de Valori București, Revista de Comerț, nr. 2-3/2009;

L. Popescu Duduială, Un an și jumătate de la aderare, Tribuna Economică, nr.30/2008;

M. Ghe. Imireanu – “Tribuna Economicã”, nr.4/1996

Publicații și rapoarte

Publicații și rapoarte ale FMI, Băncii Naționale a României, Institutului Bancar, Băncii Române de Comerț Exterior, 2012;

„Dicționar de Relații Economice Internaționale”, Editura Enciclopedică, București, 2003

Dimensiunea socială a Strategiei Europa 2020, Raport al Comitetului pentru protecție socială (2011), publicație sprijinită prin programul Uniunii Europene pentru ocuparea forței de muncă și solidaritate socială – PROGRESS (2007-2013).

Comunicat de presă, Banca Mondială: Incluziunea romilor are și o motivare economică pentru România, Raport al Băncii Mondiale Studiu de diagnosticare și consultanță pentru politicile de sprijinire a incluziunii romilor din România, București, 7 aprilie 2014

UE-SILC (2009) – Anul de referință al venitului 2008

D. Tarnovschi, (coord.), 2012. EU INCLUSIVE – transfer de date și experiențe privind integrarea pe piața muncii a romilor între România, Bulgaria, Italia și Spania, Situația romilor în România, 2011. Între incluziune socialã și migrație. Raport de țarã – România, Fundația Soros România.

Studiu realizat de Banca Mondiala: De ce este necesara incluziunea romilor din Romania?, Studiul Bancii Mondiale, 2014

A. Vasilescu, articol: „După ce li s-a spus adio înțelegerilor de la Bretton Woods”, Ziarul Financiar, 03.12.2008

Banca Mondială/Comisia Europeană în A.I. Toth (cercetător principal), A. Dan și C. Briciu, 2012, Economia socială și comunitățile de romi – provocări și oportunități, UNDP;

Integrarea socială și economică a romilor în Europa, Comisia Europeană Bruxelles, Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor 14.4.2010

Conform comunicării „Nediscriminarea și egalitatea de șanse: un angajament reînnoit” [COM(2008)420].

Consiliile Europene: documentele 16616/1/07 și 11018/1/08 REV1 ale Consiliului; Consiliul Afaceri Generale: documentul 15976/1/08 REV 1 al Consiliului, Consiliul Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori: documentele 9721/2/09 REV2 și 10394/09 ale Consiliului.

Fondul Social European (FSE) și Fondul european de dezvoltare regională (FEDER).

Comunicarea „Solidaritate în domeniul sănătății: reducerea inegalităților în materie de sănătate în UE”, COM(2009)567.

Conform comunicării „Nediscriminarea și egalitatea de șanse: un angajament reînnoit” [COM(2008)420].

Consiliile Europene: documentele 16616/1/07 și 11018/1/08 REV1 ale Consiliului;

Consiliul Afaceri Generale: documentul 15976/1/08 REV 1 al Consiliului,

Consiliul Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori:

Documentele 9721/2/09 REV2 și 10394/09 ale Consiliului.

Documentul 16771/09 al Consiliului. SEC(2010).

Documentul 10394/09 al Consiliului, anexă.

Fondul Social European (FSE) și Fondul european de dezvoltare regională (FEDER). SEC (2008) 2172. SEC (2010)….

Decizia nr. 3/30 a OSCE, Planul de acțiune privind îmbunătățirea situației romilor și a Sinti în spațiul OSCE (MC.DEC/3/03).

Recomandările Comitetului de Miniștri: 2006/10 (accesul la asistență medicală); 2005/4 (condiții de locuit); 2004/14 (circulația și taberele nomazilor); 2001/17 (situația economică și ocuparea forței de muncă); 2000/4 (educația copiilor de romi); 1983/1 (nomazi apatrizi și nomazi a căror naționalitate nu poate fi stabilită); 1975/13 (situația socială a nomazilor).

Grupul de contact informal (GCI) este organizat în comun de Președinția Consiliului și de Consiliul Europei. El este compus din reprezentanți ai instituțiilor UE, ai organizațiilor internaționale și ai inițiativelor multilaterale (organizațiile ONU, Banca Mondială, OSCE, „Deceniul de incluziune a romilor 2005-2015”), statele membre (reprezentate de președinția anterioară, actuală sau viitoare), precum și din societatea civilă. GCI este un forum pentru informarea reciprocă cu privire la activitățile în curs în sfera de activitate a organizațiilor participante.

Comisia folosește mesajul-cheie „Romii în Europa: sprijinirea incluziunii în avantajul tuturor” pentru materiale tipărite și audiovizuale specifice.

Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului, și anume articolul 16.

Aviz exploratoriu „Integrarea minorităților etnice/romilor”, SOC (263), CESE 1207/2008, alineatul 5.3.

Comunicarea „Solidaritate în domeniul sănătății: reducerea inegalităților în materie de sănătate în UE”, COM(2009)567.

Articolul 9 din regulamentul general privind fondurile structurale ale UE.

Documentul 10394/09 al Consiliului, anexa, în special principiul comun de bază nr. 2.

Documentul 10394/09 al Consiliului, anexa, în special principiul comun de bază nr. 4.

Raport anual 2011 Sinteza principalelor evoluții economice și financiare în anul 2011

Raport anual 2012 Sinteza principalelor evoluții economice și fi nanciare în anul 2012

Raport anual 2013 Sinteza principalelor evoluții economice și fi nanciare în anul 2013

Raportul Integrat asupra Protecției și Incluziunii Sociale 2006;

Raportul Integrat asupra Protecției și Incluziunii Sociale 2007;

Adrese Internet

http://www.worldbank.org

http://www.worldbank.org/ro/country/romania

http://go.worldbank.org/SDUHVGE5S0

http://www.worldbank.org/ida/

http://www.ifc.org

http://www.miga.org

https://icsid.worldbank.org

http://www.mae.ro/node/1476?page=3

http://www.worldbank.org/ida/

http://eur-lex.europa.eu/legal-ontent/RO/TXT/?uri=CELEX:52010DC0133

http://www.romadecade.org/decade_action_plans.

Comitetul pentru protecție socială:

http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=758&langId=ro

Strategia Europa 2020:http://ec.europa.eu/europe2020/index_ro.htm

Protecție socială și incluziune

socială:http://ec.europa.eu/social/main.jsp?langId=ro&catId=750

Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale:

http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=961&langId=ro

Anul European de Luptă împotriva Sărăciei și a Excluziunii Sociale:

http://www.2010againstpoverty.eu/?langid=ro

Fondul social european:

http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=325&langId=ro