Incluziune și excluziune. Studii de caz asupra comunităților de romi din România [618441]

1
Incluziune și excluziune.
Studii de caz asupra comunităților de romi din România

Incluz Iune ș I excluz Iune
2

3
Incluz Iune
șI excluz Iune
Studii de caz
asupra comunităților
de romi din România
editori: Kiss Tamás – Fosztó lászló – Fleck Gábor
edITuR a
InSTITuTuluI penTRu
STudIeRea pRoblemeloR
mInoRIT ățIloR națIonale KRITeRIon
cluj-napoca, 2009

Incluz Iune ș I excluz Iune
4Titlu: Incluziune și excluziune. Studii de caz asupra comunităților de romi din România
Editori: Kiss Tamás – Fosztó László – Fleck Gábor
Editura Institutului pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale
Editura Kriterion
Coordonator serie: Bokor Zsuzsa, Horváth István
Lector: Puiu Lățea
Traduceri: Kozák Gyula
Corectori: Cosmina Berindei, Anca Lucia Sârbu
Design: Könczey Elemér
Tehnoredactare: Sütő Ferenc
Tipar: IDEA și GLORIA, Cluj-Napoca
© Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale
Cartea a apărut cu sprijinul:
ISPMN și Kriterion nu își asumă conținutul lucrării.
Lucrările sunt elaborate și asumate în exclusivitate de către autori/coordonatori volum.Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României
Incluziune și excluziune : studii de caz asupra comunităților de romi din România / ed.: Fleck Gábor, Fosztó László, Kiss Támas. – Cluj-Napoca : Editura Institutului pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale : Kriterion, 2009 Bibliogr. ISBN 978-606-92223-2-4 ISBN 978-973-26-0959-0
I. Fleck Gábor (ed.)
II. Fosztó László (ed.)
III. Kiss Tamás (ed.)
323.1(=214.58)(498)
admInISTR ațIa
FonduluI cul TuR al
naț Ional
GuveRnul RomânIeI
aGențIa națIonală
penTRu RomI

5cupRInS
cuprins
Fleck Gábor – Fosztó László –
Horváth István – Kiss Tamás – Péter Lászl ó
Comunități fragmentate.
Studii de caz asupra romilor din România 7
Miruna Tîrcă
Ghetou de lux? Aleea Zăbrăuți, București 3 9
Alina Silian
Elemente pentru o regândire a incluziunii sociale –
Comunitatea romilor din Veseuș-Jidve i 6 1
Kiss Tamás
Categorizare etnică și statut social
la Valea Crișului, județul Covasna 83
Kiss Dénes
Romii din Herculian
și rolul religiei penticostale în viața lor comunitară 1 19
Călin Goina
O încercare de istorie socială:
romii din Sântana, județul Arad 145
Mariana Goina
Între „țiganii de mătase” și cei ce „fierb în suc propriu”.
Studiu de caz al comunității de romi din Curtici,
județul Arad 171

Incluz Iune ș I excluz Iune
6
Toma Stefánia
„Țiganul meu” și încrederea –
relații economice informale
într-o comunitate multietnică din Transilvania 197

Magyari-Vincze Enikő
Discriminarea multiplă și intersecțională
a romilor din România.
Studiu de caz asupra fenomenului
excluziunii sociale în Timișoara 223
Abstracte 251
Lista autorilor 256

7comun ITățI FRaGmen TaTe. S TudII de caz a SupRa RomIloR d In Român Ia
Fleck Gábor – Fosztó László –
Horváth István – Kiss Tamás – Péter László
comunități fragmentate.
Studii de caz asupra romilor
din România
Volumul de față cuprinde o selecție a studiilor de caz elaborate în ca –
drul cercetării Incluziune 20071. Scopul cercetării a fost descrierea con –
dițiilor de viață, precum și a situației materiale și sociale a romilor din
România. Totodată, s-a realizat analiza comparativă a situației romilor în
raport cu situația altor comunități etnice din localitățile vizate și descrie –
rea proceselor de excludere socială la care sunt supuși romii. Pe parcursul
cercetării, s-au utilizat trei tipuri de metode. În prima fază, cercetătorii au
trimis prin poștă tuturor primăriilor chestionare ce conțineau întrebări
referitoare la caracteristicile demografice și sociale ale comunității rome,
precum și la problemele generale ale acesteia2. În a doua fază, s-a realizat
o anchetă sociologică pe un eșantion reprezentativ de populație romă din
România și pe un eșantion de control, constituit din comunități aparți –
nând altor etnii. În a treia fază, s-au elaborat studii de comunitate în 36 de
localități unde trăiesc romi în număr semnificativ.
1 Cercetarea a fost realizată în cadrul programului „Consolidarea capacității instituțio –
nale și dezvoltarea de parteneriate pentru îmbunătățirea percepției și condiției romi –
lor” finanțat de Uniunea Europeană prin Programul PHARE RO 2004/016-722.01.01.01.
Lista completă a rapoartelor de cercetare se găsește în anexa raportului sintetic (Fleck
și Rughiniș 2008: 216).
2 În această introducere utilizăm consecvent termenul de rom indiferent de terme –
nul utilizat de membrii comunității. Denumirea de țigan este folosită pentru a reda
perspectiva și uzanța majorității (de exemplu problema țiganilor, anti-țigan, politica
regimului socialist privind țiganii etc.). La rândul lor, studiile reflectă varietatea de –
numirilor existentă pe teren.

Incluz Iune ș I excluz Iune
81. Metodologia cercetării, selectarea localităților
Localitățile pentru efectuarea studiilor de caz au fost selectate ținând
cont de trei criterii (Fleck – Rughiniș 2008: 17). (1) Pe de o parte, au fost
alese localități în care trăiesc un număr semnificativ de romi conform re –
censământului din 2002 sau pe baza datelor anchetei efectuate anterior
la nivelul primăriilor. (2) Pe de altă parte, un criteriu important a fost cel
regional. Coordonatorii au încercat să includă comunități de romi cât mai
variate din diferite zone ale țării. Au căutat să reflecte diversitatea comu –
nităților de romi din punctul de vedere al limbii materne, al neamurilor,
respectiv al condiției sociale. S-a vizat includerea atât a localităților rurale
cât și a celor urbane. (3) În al treilea rând, resursele umane au fost cele
care au orientat selectarea localităților. Elaborarea unui studiu de comu –
nitate nu este o sarcină de rutină, ci presupune experiență profesională,
determinare și tenacitate. De aceea, în măsura posibilităților, au fost selec –
tate comunități cunoscute din cercetări anterioare.
Rapoartele de cercetare ne prezintă o imagine de ansamblu despre co –
munitățile de romi din România. Cele 36 de studii de comunitate au fost rea –
lizate în 28 de județe din țară. S-a reușit să se cartografieze atât comunitățile
de romi din zona rurală, cât și cele din zona urbană. Comunitățile alese re –
flectă diversitatea lingvistică și culturală a populației de romi din România.3
În cadrul cercetării Incluziune 2007 sarcina cercetătorilor a fost realizarea
unui raport de cercetare privind munca de teren efectuată, pe baza căruia
a fost elaborat un studiu cuprinzător care a utilizat și rezultatele anchetei
cantitative (Fleck și Rughiniș 2008). Din cele 36 de rapoarte unele au depășit
cu mult cerințele-standard impuse și s-au constituit în studii de comunitate
de sine stătătoare. Volumul de față cuprinde aceste studii.
Pe parcursul selectării textelor pentru acest volum am fost nevoiți să
renunțăm, din varii motive, la mai multe terenuri și studii extrem de inte –
resante4, ceea ce a redus nivelul de reprezentativitate teritorială a volumu –
3 Studiile de comunitate prezintă grupuri care au limba maternă romani, română, maghia –
ră și turcă. Din punct de vedere religios rapoartele ne informează asupra comunităților
ortodoxe, neo-protestante, catolice și musulmane. Imaginea este eterogenă și din punctul
de vedere al neamurilor (căldărari, ursari, rudari, gabori, romungri, vătrași etc.).
4 Câteva dintre aceste studii și-au găsit locul în alte publicații. Institutul pentru Studie –
rea Problemelor Minorităților Naționale a publicat un album de fotografii cu titlul Cu
un pas mai aproape. Altfel de imagini despre Romii din România (Fleck și Szuhai 2008).
El conține o selecție a fotografiilor realizate în timpul cercetărilor de teren în Coltău,
Cetate, Buzescu, Ploiești, Sfîntu Gheorghe, Veseuși.

9comun ITățI FRaGmen TaTe. S TudII de caz a SupRa RomIloR dIn Român Ia
lui ca întreg.5 Textele de față și volumul în ansamblul lui nu doresc să ofere
o imagine exhaustivă a romilor din România. Mai degrabă intenționăm
să prezentăm mai detaliat câteva comunități de romi. Scopul nu constă în
formularea unor afirmații general valide. În schimb, dorim să evidențiem
modul în care procesele politice, sociale și economice ale momentului ac –
tual structurează situația și influențează viața cotidiană a comunităților
de romi.
Pe parcursul întregului studiu cercetătorii au beneficiat de mai multe
repere metodologice. În ceea ce privește munca de teren, fiecare cercetă –
tor a avut de parcurs un scenariu metodologic prestabilit, relativ unitar.
O cerință generală a fost utilizarea și combinarea mai multor metode și
tehnici de cercetare: jurnalul de teren, observația participativă, interviul și
analiza documentelor.
(1) Cercetarea s-a concentrat cu precădere asupra relației romilor cu
diferite instituții ale statului. Cu alte cuvinte, studiul relațiilor dintre co –
munitățile de romi și administrația locală, școală și serviciile de sănătate
a fost obligatoriu pentru fiecare cercetător. Ne-am întrebat în ce măsură
contribuie aceste instituții la integrarea socială a romilor, respectiv cum se
manifestă excluderea socială. Ghidul metodologic propunea realizarea a
cel puțin 15-20 de interviuri pentru fiecare cercetător în parte. Cercetătorii
au avut sarcina să intervieveze persoane care ocupă anumite poziții-cheie
din perspectiva relațiilor instituționale cu comunitatea de romi: primarul
(sau vice-primarul) localității, expertul social (sau un angajat al primăriei
însărcinat cu „problema romilor”), medicul de familie la care erau înscriși
romii din comunitate și directorul școlii.
(2) Cel de-al doilea aspect central al perspectivei metodologice legate
de cercetarea de teren și interviuri a fost concentrarea pe situația comu –
nității rome, mai precis stadiul de dezvoltare al infrastructurii, sursele de
venit, situația romilor pe piața forței de muncă, migrația internă și inter –
națională, strategiile economice și cele de supraviețuire, poziția comuni –
tății în structura populației localității și stratificarea comunității de romi,
situația locativă, relația cu instituțiile și relațiile de putere locale respectiv
relațiile cu populația ne-romă din localitate.
5 Regretăm că în urma selecției studiilor de comunitate pentru acest volum s-au ales
mai multe texte despre comunitățile din Transilvania și Banat, iar rapoartele de cer –
cetare din comunitățile din Moldova și Oltenia nu se pretau la rescrierea lor în formă
de studiu de sine stătător.

Incluz Iune ș I excluz Iune
10(3) În al treilea rând, cercetătorii au realizat interviuri cu persoane
ne-rome care aveau legături, contacte cu romii. Pe lângă gospodarii care
angajează în mod curent romii cu ziua, s-au realizat interviuri cu interme –
diari care joacă un rol important în relațiile dintre romi și societatea mai
largă. Din această categorie fac parte și persoanele de origine romă (de
exemplu mediatorii școlari sau sanitari, liderii romi) cu care s-au realizat
de asemenea mai multe interviuri.
În completarea datelor calitative s-a dorit și prezentarea unei imagini
cantitative despre aceste comunități. În acest sens au fost adunate date
statistice accesibile referitoare la mărimea, structura demografică, stratifi –
carea și relația cu instituțiile a acestor comunități de romi.
Deși cercetarea a dispus de un cadru metodologic prestabilit, cercetă –
torii, în mod evident, au avut posibilitatea să reorienteze sau să complete –
ze tema dată în funcție de caracteristicile comunității studiate și în funcție
de propriile lor interese științifice. De exemplu, în Herculian, singurul fac –
tor cu potențial de integrare s-a dovedit a fi religia neoprotestantă (con –
gregația penticostală). În acest caz atribuirea unui rol important religiei
se datorează, bineînțeles, și faptului că autorul studiului, Kiss Dénes, este
preocupat de sociologia religiilor. Într-un alt caz, cel din Timișoara, studiul
se articulează pe relația dintre discriminarea etnică și cea de gen, situație
explicabilă parțial prin faptul că Magyari-Vincze Enikő, cercetătoarea care
a efectuat studiul este un expert recunoscut în acest domeniu.
2. Studiile de comunitate ca metodă
În viziunea lui Sárkány Mihály (Sárkány 2000) studiile de caz, ca me –
todă, au transpus holismul metodologic aplicat inițial societăților triba –
le la studiul societăților complexe, societățile de origine a antropologilor.
„Esența metodei constă în descrierea și interpretarea unor procese sociale
integrate, întrepătrunse în interiorul unui cadru social clar circumscris,
ale cărui limite sunt conștientizate atât de cercetător, cât și de membrii
comunității studiate” (Sárkány 2000: 57). În cazul societăților complexe
rareori avem posibilitatea să cuprindem câmpul social în totalitatea sa,
așa cum se întâmplă frecvent în societățile tribale, obiectul principal al
antropologiei. Totuși, metodologia studiului de comunitate aplicată în so –
cietăți complexe își dezvăluie utilitatea în cazul unităților mai mici (cel mai

11comun ITățI FRaGmen TaTe. S TudII de caz a SupRa RomIloR dIn Român Ia
frecvent în cazul localităților de tipul orașelor mici sau al satelor).
În ciuda referinței la antropologie, ca domeniu predilect al aplicării
metodei, studiile de caz nu țin exclusiv de o anumită disciplină (vezi Ko –
vács 2007). Metoda are rădăcini și în sociologie (Lynd și Lynd 1929; Park et
al. 1925; Whyte 1943) alături de școala britanică de antropologie socială
(Evans-Prichard 1940; Rees 1950) iar în Europa de Est cercetarea zonelor
rurale (sociografia) este privită ca cel mai important precursor al meto –
dei. În istoria sociologiei din România trebuie să menționăm Școala de la
București, unde metoda monografică a însemnat de fapt cercetarea apro –
fundată a unei unități teritoriale (sat, oraș, regiune) în raport cu o serie de
dimensiuni interconectate (Cernea et al. 1981).6
Cel mai mare neajuns inerent metodei constă în tendința studiilor de
comunitate de a aborda în mod frecvent – din perspectivă metodologică
– comunitatea ca o unitate izolată și închisă în sine. Kovács Éva (Kovács
2007: 15) a formulat trei dimensiuni ale problemelor ce decurg din această
perspectivă:
1. Cum se definește conceptul de comunitate, respectiv cel de spația –
litate?
2. Care este poziția studiului de comunitate față de continuitatea fap –
telor sociale?
3. Ce tipuri de conexiuni reușește studiul de comunitate să stabilească
între diferitele nivele (micro, mezo și macro) sociale?
Prima întrebare se referă la înclinația cercetătorilor care utilizează
metoda de a considera evidentă identitatea, congruența dintre cadrul
geografic (în general localitatea) și cadrul social al comunității studiate.
Arjun Appadurai (Appadurai 1996) consideră că putem evita această pre –
supoziție metodologică eronată. Recomandarea lui metodologică este se –
pararea analitică a locului înțeles în termeni geografici, a „vecinătății” ca
spațiu al interacțiunilor sociale și de locul ca semnificație construită social
(„localitate”). Operând aceste distincții analitice avem mai multe șanse să
identificăm structura fragmentată a rețelelor sociale locale, adică să ne
dăm seama că „comunitatea” circumscrisă geografic nu este un nod de
rețea nediferențiat. Pe de altă parte, ne asistă în redirecționarea perspec –
tivei de cercetare către dinamica producerii semnificațiilor referitoare la
localitate.
6 Câțiva cercetători, membri ai Școlii de la București, au efectuat cercetări în comuni –
tăți de romi (vezi Boia 1938; I. Chelcea 1940, 1944).

Incluz Iune ș I excluz Iune
12Întrebările doi și trei sugerează că limitele comunității alese ca obiect
de analiză (respectiv spațiul geografic al comunității) nu coincid cu limi –
tele proceselor sociale reale. De vreme ce locul social al puterii (politice,
administrative, economice etc.) în societățile moderne se află în general
în afara comunității, procesele sociale ale comunității nu pot fi interpre –
tate în cadrul comunității. Observația este mai mult decât evidentă în ca –
zul migrației interne și internaționale. În aceeași ordine de idei, anumite
procese macrosociale (respectiv caracteristicile regionale ale acestora)
influențează într-o măsură considerabilă societățile locale. Nu trebuie să
amintim aici decât colectivizarea, industrializarea din epoca socialistă sau
dezindustrializarea anumitor zone după schimbarea de regim.
Autorii nu lucrează după o orientare metodologică uniformă. De ace –
ea problemele de metodă menționate mai sus sunt tratate în mod dife –
rit de autori. Formația unora dintre ei (Toma Stefánia, Kiss Tamás) le-a
dezvoltat o anume sensibilitate la perspectiva macro-sociologică. Pentru
ei este de la sine înțeleasă interpretarea schimbărilor survenite în poziția
socială a romilor în interiorul satului dintr-o perspectivă a transformărilor
structurale din societatea postsocialistă. Altundeva, de exemplu în studiul
de caz din Timișoara al lui Magyari-Vincze Enikő, nu este nici măcar ne –
cesară utilizarea conceptului de „comunitate”. De fapt, autorul analizează
relația romilor cu instituțiile statului, respectiv discriminarea care apare în
diferitele domenii ale serviciilor publice. Din această perspectivă legăturile
dintre membri grupului studiat sunt constituite de atitudinea instituțiilor
care se raportează la ei pe baza clasificării lor ca romi. Așadar, este clar
că există diferențe de accent în aceste studii, iar acestea sunt determinate
în primul rând de factorii care determină condițiile de viață ale romilor
din localitățile studiate, caracteristicile cele mai relevante ale conviețuirii
romi-neromi în societățile locale.
Așadar, studiile de comunitate nu sunt utile în analiza proceselor soci –
ale de anvergură și nici nu doresc să se angajeze într-un asemenea demers.
Concluziile desprinse din procesele relevante din comunitățile locale stu –
diate nu se referă la o imagine de ansamblu a politicilor sociale adresate
romilor din România de azi, însă, datorită cercetării aprofundate, metoda
își dezvăluie utilitatea în observarea modului în care procesele generale își
dezvoltă efectele în viața comunității.

13comun ITățI FRaGmen TaTe. S TudII de caz a SupRa RomIloR dIn Român Ia
3. Studii despre romi din România înainte și
după schimbarea de regim
Pentru o perioadă îndelungată studiul romilor s-a axat pe cercetarea
tradițiilor sau a limbii romani, adică a acelor forme culturale despre care
cercetătorii considerau că sunt definitorii pentru definirea, promovarea și
menținerea romilor ca grup distinct. Însă în ultimul deceniu cercetarea
s-a concentrat asupra condițiilor economice, sociale și politice care de –
termină clasificarea romilor ca romi și influențează, evident, imaginea lor
despre sine. Din acest punct de vedere nu putem eluda situația de cele mai
multe ori marginală a romilor, chiar dacă aceasta este ocazional asumată
strategic (Gmelch 1986). Pentru romi categoria de „țigan” apare frecvent
ca stigmat social. Cu alte cuvinte, apartenența etnică (respectiv conștiința
excluderii din curentul principal al societății) este definită mai degrabă din
exterior și nu din interior.
3.1. Studii despre romi în socialism
Regimul socialist nu a agreat cercetarea romilor din mai multe mo –
tive. Pe de o parte, sistemele socialiste, incluzând și România, au definit
„problema țiganilor” ca o problemă „socială” și nu una „etnică” și au tra –
tat-o ca atare. În România statul-partid a recunoscut existența romilor ca
și categorie etnică la nivelul reprezentării publice a raporturilor etnice din
societate, însă grupul nu a beneficiat de drepturile cuvenite „naționalită –
ților conlocuitoare” (Beck 1984). Nu a existat, de exemplu, un sistem de
instituții de educație sau culturale. Pe de altă parte, studiul romilor aborda
vrând-nevrând problema sărăciei, respectiv a inegalităților sociale, ambe –
le subiecte tabu în regimul socialist.
Afirmația conform căreia sistemul socialist a definit „problema țiga –
nilor” în termeni de clasă și nu de etnie se verifică mai cu seamă până în
anii șaizeci. În anii șaptezeci subiectul a fost parțial regândit, ceea ce a
condus la inițierea unor cercetări referitoare la situația romilor. Diferen –
țele dintre cercetările privind romii efectuate în diferite țări socialiste se
datorează particularităților sistemelor statelor-partid. Astfel, în timp ce în
Ungaria Kemény István a coordonat o cercetare cantitativă reprezentativă
la nivelul societății maghiare în 1971 (Kemény 1976), în România a avut
loc o conscripție a țiganilor la comanda Comitetului Central al Partidului

Incluz Iune ș I excluz Iune
14Comunist. Conscripția a avut loc în cadrul Ministerului de Interne (Achim
1998: 159). Raportul ne dezvăluie o serie de aspecte ale politicii destinate
țiganilor de către regimul socialist. Elementul principal al acestei politici a
fost integrarea socială a țiganilor. S-au urmărit sedentarizarea grupurilor
nomade, gestionarea actelor de identitate și angajarea romilor în econo –
mia socialistă.
Sam Beck este cercetătorul occidental care a studiat în mod siste –
matic condiția romilor din România înainte de 1989. În calitate de cer –
cetător din cadrul Romanian Research Group , condus de John Cole, el a
efectuat muncă de teren în Transilvania anilor 1970.7 În 1979 și 1980 a
inițiat împreună cu Nicolae Gheorghe o cercetare care s-a axat explicit
pe condiția romilor. Concluziile lui din acest domeniu sunt ilustrate ex –
presiv în următorul citat: „În România țiganii sunt tratați ca și clasă, dar
sunt priviți ca rasă” (Beck 1993: 169). Beck a constatat că, deși regimul
a deschis calea mobilității verticale pentru romi (categorie socială care a
aparținut de clasa inferioară), nici romii care s-au bucurat de succes eco –
nomic și nici chiar cei care s-au asimilat în întregime nu au fost capabili
să se elibereze de stigmatul de „țigan”, respectiv de atitudinile negative
ale majorității și de comportamentul specific al acesteia. Mai mult decât
atât, analizele lui l-au condus la concluzia că resentimentele față de romi
s-au intensificat în cea de-a doua jumătate a anilor ‘70. Deși subiecții au
afirmat cu convingere că condițiile lor de viață s-au îmbunătățit semni –
ficativ în socialism, s-au plâns că sunt frecvent supuși unui tratament
negativ din cauza apartenenței lor etnice. Beck consideră că intensifica –
rea atitudinii negative față de romi se datorează, paradoxal, reușitei in –
tegrării sociale, respectiv mobilității verticale. Ca urmare a politicilor de
ocupare și așezare ale statului socialist, o parte a romilor s-au mutat în
sate și orașe cu poziție centrală, iar angajarea lor în economia socialistă
a mărit frecvența interacțiunilor dintre romi și neromi (Beck 1984: 31).
Beck consideră că intensificarea prejudecăților față de romi se datorează
parțial vizibilității crescute în această perioadă.
7 Membrii grupului (Sam Beck, David Kideckel, Marilyn McArthur, Steven Randall, și
Steven Sampson) au efectuat cercetări în România în calitate de doctoranzi ai Uni –
versity of Massachusetts (despre context vezi Cole 2004: 24-25).

15comun ITățI FRaGmen TaTe. S TudII de caz a SupRa RomIloR dIn Român Ia
3. 2. Studii despre romi după schimbarea de regim
Argumentele menționate mai sus au apărut la mai mulți autori după
schimbarea de regim mai ales în legătură cu întreprinzătorii, comercianții
romi – în general activi în zona neagră sau gri a economiei – care au re –
acționat pozitiv la schimbările structurale din economie. Din această per –
spectivă, îmbogățirea rapidă și spectaculoasă a romilor a condus la inten –
sificarea prejudecăților față de ei. Elena și Cătălin Zamfir (1993: 7) citează
un articol de ziar care relatează despre o nuntă pentru organizarea căreia
s-a cheltuit o sumă egală cu salariul mediu pe 24 de ani. Articolul ilustrea –
ză perfect stereotipurile față de romi puse în circulație în media. Același
argument apare și la Katherine Verdery (Verdery 1996: 98-99): apariția
unui grup de comercianți ( bișnițari ) aflat la granița lumii interlope, care a
profitat de noile oportunități economice, și consumul ostentativ au con –
dus la accentuarea prejudecăților.
Condiția marginală a grupului, respectiv deteriorarea acestuia în
urma proceselor de transformare din perioada postsocialistă au devenit
tema principală a discursului despre romi, respectiv a cercetărilor din
România și Europa de Est axată pe problematica romă. Interesul științific
crescut pentru această problemă a fost creat de consecințele negative, de
multe ori neintenționate, de efectele perverse ale transformărilor econo –
mice, pentru că scăderea sensibilă a nivelului de trai a orientat atenția
societății în mod necesar către grupurile marginale sau deprivate, sau, în
termeni mai generali, către săraci. Transformarea structurală a economiei
a influențat direct minoritatea romă din România, în măsura în care „pro –
blematica romă” s-a legat indisolubil de discursul despre sărăcie. Acesta
are (și) cauze obiective de vreme ce procesele conexe transformărilor soci –
ale au evidențiat cu o claritate necruțătoare situația de deprivare multiplă
evidentă a comunității. Prăpastia dintre minoritatea romă și majoritate
nu numai că nu s-a micșorat, ci dimpotrivă s-a adâncit (vezi Revenga et
al. 2002; Ringold 2000).
Deși descrierea discursurilor publice referitoare la „tematica romilor”
nu ține – din motive obiective – de scopurile introducerii, ar depăși cadrul
de care dispunem și alții au efectuat deja această muncă (de exemplu Fosztó
și Anăstăsoaie 2001) –, totuși dorim să trecem în revistă principalele ca –
racteristici ale acestui discurs. În funcție de obiect, perspectivă și origine
considerăm că există trei tipuri (tipuri ideale, care în realitate nu sunt nici
omogene, nici exclusive) de discursuri despre romi: analitic-constatator,

Incluz Iune ș I excluz Iune
16al societății civile, respectiv incriminator. Discursul analitic-constatator se
referă cu precădere la produsele științelor sociale și ale câmpului acade –
mic în general. Este vorba de ceea ce unii au denumit cu un fin parfum de
ironie, „industria academică a etnicității” (Basham și deGroot 1977: 423).
Trăsăturile principale ale discursului sunt: tratarea problematicii referitoa –
re la romi prin prisma proceselor macro-sociale, axarea pe efectele schim –
bărilor sociale, economice, politice și pretenția la obiectivitate. Temele
abordate cu predilecție sunt sărăcia, stratificarea, mobilitatea socială sau
mecanismele creării elitelor și evoluția ratelor demografice (de exemplu:
Emigh și Szelényi 2001; Merfea 1991; Revenga et al. 2002; Ringold 2000;
Szelényi și Ladányi 2004; E. Zamfir și Zamfir 1993). Discursul politic și cel
al societății civile preia argumentele celui analitic-constatator și le instru –
mentalizează în beneficiul public – cu scopul de a legitima puterea sau de
a asigura drepturile universale ale omului (de exemplu Burtea 1997; Haller
1999). Trăsătura principală a celui de-al treilea tip de discurs este perspec –
tiva „ blame the victim” (vezi: Gans 1995; Ryan 1971): romii sunt prezentați
ca devianți sau criminali care nu sunt responsabili doar pentru situația
lor marginală ci și pentru problemele majorității, nu pot sau nu vor să
se susțină independent, trăiesc din ajutor social pe „spinarea majorității”
(de exemplu Băcanu 1996), cu alte cuvinte sunt „nevrednici” (Kazt 1999).
Elementul comun al acestor discursuri este abordarea problemei făcând
abstracție de individ, de actorul social, și se sprijină mai degrabă pe date
statistice „tari”. Textele din volum pot aduce ceva nou chiar în această pri –
vință pentru că ne prezintă o imagine de aproape, însă dat fiind numărul
mare de studii, imaginea este totodată cuprinzătoare.
În afară de Incluziune 2007 , credem că există șase cercetări de anvergu –
ră (parțial) cantitative ce merită a fi evidențiate dintre cercetările efectuate
în România postsocialistă. Patru dintre acestea au fost inițiate de cercetă –
tori români. Acestea sunt: (1) cercetarea Țiganii între ignorare și îngrijorare
coordonată de Elena și Cătălin Zamfir în 1991 (1993); (2) cercetarea din
1998 coordonată de Cătălin Zamfir și Marian Preda: Romii din România
(2002); (3) cercetarea lui Dumitru Sandu: O hartă socială a comunităților
de romi (2005); și (4) Barometrul Incluziunii Romilor din 2006 (Bădescu et
al. 2007). Celelalte două sunt cercetări comparative de nivel internațio –
nal: (5) Poverty, Ethnicity and Gender During Market T ransition , coordonat de
Szelényi Iván, bazat pe date culese în 1999/2000 (vezi Ladányi și Szelényi
2006); respectiv (6) cercetarea din 2001 din cadrul Programului de Dez –
voltare a Națiunilor Unite (United Nations Development Programme, UNDP)

17comun ITățI FRaGmen TaTe. S TudII de caz a SupRa RomIloR dIn Român Ia
intitulată The Roma in Central and Eastern Europe: Avoiding the Dependen –
cy T rap (UNDP 2002). Similar cu cercetarea Incluziune 2007 , majoritatea
acestor cercetări a utilizat mai multe metode de cercetare.
Orientarea mai apropiată de cea asumată în acest volum este repre –
zentată de cercetările de antropologie. La începutul anilor ‘70 au apărut
primele studii despre romi realizate în spiritul studiilor de comunitate
promovate de antropologia anglo-saxonă. Primele studii (Cohn 1969,
1973; Silverman 1982) și monografii (Gropper 1975; Salo și Salo 1977;
Sutherland 1975) de acest gen prezintă comunitățile de romi din America
de Nord. Cercetările de teren în sistemele socialiste din Europa de Est se
leagă de numele lui Will Guy (Cehoslovacia), Michael Stewart (Ungaria)
și Sam Beck menționat mai sus (România). Ei au publicat mai multe stu –
dii (vezi: Beck 1984; Beck 1993; Guy 1975), respectiv o monografie (Ste –
wart 1997) despre romi. După schimbarea de regim au apărut mai mul –
te monografii despre comunitățile de romi din Slovacia (Scheffel 2005),
respectiv România (Engebrigtsen 2007). Pentru antropologii și etnografii
din Transilvania cercetarea în rândul romilor este o activitate recuren –
tă (pentru o trecere în revistă a literaturii vezi Pozsony 2001). Ei au pre –
zentat rezultatele acestor cercetări în mai multe volume de studii (Bodó
2002; Gagyi 1996; Ilyés și Pozsony 2007; Pozsony și Anghel 1999). Pe lân –
gă acestea există mai multe proiecte de colaborare axate pe condițiile de
viață ale comunităților de romi, la care au participat atât sociologi cât și
antropologi (Rüegg et al. 2006). Există și ziariști care au privit cu simpatie
spre comunitățile de romi și au publicat lucrări de succes (de exemplu:
Fonseca 2001[1995]; Remmel 1993).
În perioada postsocialistă o nouă generație de cercetători a publicat
mai multe lucrări pornind de la cercetarea aprofundată a grupurilor de
romi (Berta 2007; L. Chelcea și Lățea 2000; Fosztó 2007; Olivera 2007; Ries
2007). Studiile sunt variate din punct de vedere teoretic și metodologic,
însă fiecare ne oferă o imagine a vieții comunității de romi studiate. Când
cercetătorul se angajează în studiul intensiv al culturii și societății comu –
nității, de multe ori uită de analiza detaliată a relațiilor cu majoritatea,
însă aceste relații sunt cruciale din perspectiva activității economice și a
integrării grupului respectiv în sistemul social mai larg.
Noutatea studiilor de comunitate realizate în cadrul Incluziunea 2007 ,
respectiv a articolelor cuprinse în acest volum este imaginea cuprinzătoa –
re și variată proiectată în fața cititorului, imagine clădită pe fundamentul
unei metodologii relativ unitare.

Incluz Iune ș I excluz Iune
184. Interpretări și concluzii posibile
Analizele elaborate în paradigma studiilor de comunitate nu se ca –
racterizează printr-un orizont teoretic foarte bine circumscris sau prin
pretenții la rezultate și concluzii cu caracter teoretic, ceea ce nu înseam –
nă că analizele nu pot fi utile pentru teoria socială. Deși imaginea de an –
samblu desprinsă din studiile de comunitate cuprinse în prezentul volum
este extrem de eterogenă, materialul se pretează la reliefarea anumitor
cadre teoretice capabile să sintetizeze această varietate. Introducerea
surprinde trei dintre aceste cadre teoretice: (1) primul se referă la catego –
rizarea etnică, (2) al doilea la integrarea socială, (3) iar al treilea la poziția
romilor în societatea postsocialistă. Introducerea dorește să poziționeze
studiile din volum în raport cu literatura care abordează aceste cadre de
interpretare.
4.1. Teorii ale producerii granițelor și ale clasificării
în studiul etnicității
Deși recent au apărut mai multe încercări de sinteză, teoriile etnicității
sunt în general clasificate în două paradigme reliefate de perechi de con –
trarii cum ar fi primordialist-modernist, clasic-constructivist, esențialist-
instrumentalist, obiectivist-subiectivist. Orientarea de bază a textelor din
acest volum este dată de paradigma constructivistă semnalată în ultima
pereche de contrarii, orientare al cărei miez a fost formulat în introducerea
lui Fredrik Barth la volumul coordonat de el, Ethnic Groups and Boundaries
(Barth 1998 [1969]). În această introducere Barth ne atrage atenția asu –
pra importanței practicilor intersubiective de formare a granițelor între
grupuri. Perspectiva a reprezentat o noutate în raport cu abordarea cul –
turală a identității, dominantă în perioada respectivă. Barth consideră că
identitatea (etnică) nu poate fi definită pornind de la criterii obiective, nu
reprezintă apartenența statică și durabilă la un grup, ci este o formă de
organizare dinamică, produsă în timpul interacțiunii în cadrul căreia in –
divizii categorizează pe alții și pe ei înșiși, trasând astfel granițe între cele
două (sau mai multe) grupuri. Menținerea grupului ca atare depinde de
menținerea granițelor (simbolice) și nicidecum de diferențele dintre gru –
puri date de trăsături culturale obiective (idem.:14-15). Diferențele cultu –
rale obiective sunt actualizate doar în măsura în care devin semnificative
pentru actorii sociali în situația dată.

19comun ITățI FRaGmen TaTe. S TudII de caz a SupRa RomIloR dIn Român Ia
Barth a fost criticat de mai mulți, însă studiul etnicității a urmat di –
recția trasată de el. Deși reprezentanții paradigmei (Barth 1969, Banks
1996, Bell 1975, Cornell-Hartman 1996, Eriksen 1993, Gans 1996, Han –
nerz 1996, Horowitz 1975, Jenkins 1997, Schaefer 1998) tratează în mod
diferit moștenirea lui Barth, există totuși un consens asupra unor aspecte
centrale ale teoriei. Cel mai important dintre acestea este probabil accep –
tarea tezei conform căreia miezul etnicității nu este constituit pornind de
la conținutul cultural (trăsături culturale distinctive), ci de granițele cul –
turale ce despart grupurile. Aceste granițe sunt create de membri comu –
nităților în cadrul interacțiunilor cotidiene în situații sociale date. Mem –
brii grupurilor se clasifică și îi clasifică pe ceilalți prin utilizarea anumitor
categorii, iar identitatea grupurilor este construită prin aceste practici de
clasificare, etichetare, respectiv prin acceptarea sau respingerea categori –
ilor (vezi: Banks 1996; Barth 1998 [1969]; Bell 1975; Cornell și Hartmann
1998; Eriksen 1993; Gans 1996; Hannerz 1996; Jenkins 1997: 40, 53-56
etc). Din această perspectivă identitatea etnică nu este statică, ci un pro –
ces dinamic, iar clasificarea, categorizarea indivizilor nu are loc în vid ci în
condiții sociale date. Mai mult, această categorizare este instrumentală și
are loc în funcție de interesele grupului propriu sau ale celuilalt grup (Bell
1975: 171). Această paradigma face posibilă tratarea proceselor de con –
strucție identitară susținută de indivizi, adică ne permite elaborarea unei
perspective care ancorează identitatea etnică și construcția ei în contextul
economic, social și politic.
A vorbi despre elementele identității etnice la romi este o întreprindere
care comportă anumite riscuri. Studiile de sărăcie arată că în România,
dar și în alte state din regiune etnicitatea și sărăcia sunt corelate (vezi de
exemplu: Zamfir și Zamfir 1993; Ladányi și Szelényi 2004). Exemplele cele
mai grăitoare de etnicizare a sărăciei sunt date de următoarele afirma –
ții: „romii sunt săraci” și/sau „dacă cineva e foarte sărac, e rom”. Aceste
exemple arată că etnicizarea sărăciei se constituie în etichetă și stigmat la
adresa romilor – este evident că nu toți romii sunt săraci și nu toți oamenii
săraci sunt priviți ca romi. În contextul românesc romii reprezintă grupul
cel mai expus riscului reprezentat de sărăcie: romii sunt în mod semnifi –
cativ suprareprezentați în rândul săracilor și al grupurilor excluse social,
datele statistice ne arată că mai mult de trei sferturi din ei sunt săraci (Rin –
gold 2000). Romii nu au beneficiat niciodată de o situație privilegiată, însă
după cum am menționat anterior, socialismul a adus schimbări benefice
în viața lor (vezi Pons 1999 [1995]), colectivizarea agriculturii a oferit lo –

Incluz Iune ș I excluz Iune
20curi de muncă plătită în cooperative romilor fără pământ. Totodată, dato –
rită industrializării forțate, angajării obligatorii și nevoii de forță de muncă
a economiei socialiste, romilor li s-a oferit posibilitatea unor traiectorii de
mobilitate verticală, deși de obicei ocupau pozițiile de la baza ierarhiei, ca
muncitori necalificați sau calificați la locul de muncă. La sfârșitul perioadei
socialiste 49 de procente din populația romă activă au lucrat ca muncitori
agricoli în sfera economiei de stat sau în cooperative agricole de producție
(Burtea 1996). Veniturile de la locul de muncă permanent au asigurat stabi –
litatea financiară pentru romi (ibidem). Creșterea univocă a nivelului de trai
a intervenit în anii șaizeci, odată ce s-au făcut simțite efectele modernizării
socialiste date de urbanizare și industrializare. Aceste procese au îmbună –
tățit nivelul de trai al întregii populații, inclusiv al romilor: migrația din zona
rurală în orașe a condus la ocuparea romilor în pozițiile pe care sistemul so –
cialist le-a creat clasei muncitoare. Însă căile integrării și ale asimilării s-au
înfundat în anii șaptezeci: șomajul „ascuns” apărut în urma crizei economi –
ce a lovit în primul rând romii care au renunțat între timp la meșteșugurile
tradiționale. După schimbarea de regim condiția precară în care se aflau ro –
mii s-a deteriorat și mai mult, deoarece schimbările structurale din econo –
mie și discriminarea tot mai evidentă le-a obstrucționat accesul la resurse8
(vezi și: Revenga et al. 2002; Teșliuc et al. 2001), prin perpetuarea statutului
marginal, a excluderii și a segregării.9 Toate acestea au influențat practicile
menite a defini conținutul categoriei de „rom”.
Analiza categorizării etnice, analiză ancorată în procese sociale și eco –
nomice, apare în mod explicit în mai multe studii. Magyari-Vincze Enikő
analizează practicile de categorizare ale mai multor instituții de stat. În
studiul lui Kiss Tamás dimensiunea centrală a analizei este relația dintre
luptele de clasificare, adică contextele în care o persoană este identificată
drept rom sau maghiar, și practicile de construcție instituțională, respectiv
structura duală a pieței forței de muncă locale.
Pe de altă parte, studiile (de exemplu Mariana Goina) arată că „țigan”
(dar în mod similar și denumirea de „rom”) ca denumire generică și uni –
tară este validă în cazul celor numiți „țigani” de majoritate. Utilizarea de –
numirii este justificată în cazul în care dorim să analizăm situația celor
8 Bineînțeles că au existat și procese contrare. Au apărut romi de succes – politicieni,
întreprinzători economici – însă, în general, situația romilor este caracterizată mai
degrabă de insecuritate economică.
9 28 % din populația de romi trăiește în comunități segregate etnic. Cifra a fost preluată
din cercetarea „ Poverty, Etnicity and Gender during Market Transition ”.

21comun ITățI FRaGmen TaTe. S TudII de caz a SupRa RomIloR dIn Român Ia
pe care majoritatea îi numește țigani. Denumirea evidențiază alteritatea,
distanța socială și semnalează, accentuează mai degrabă excluderea soci –
ală și/sau economică și condiția marginalității, decât omogenitatea unui
grup etnic.
4.2. Integrare socială și relații interetnice
Un curent important în studierea relațiilor interetnice și a pluralismu –
lui etnocultural se structurează în jurul haloului conceptual de integra –
re. De fapt primele orientări definitorii ale cercetării sociale din Europa și
Statele Unite ale Americii au fost clădite pe acest concept. În acest sens
menționăm, de exemplu, Școala de la Chicago (Hirschman 1983; Sanders
2002) sau analizele sociologiei națiunii cu rădăcini în școala durkheimia –
nă (Schnapper 1991). Aceste abordări analizează în esență modul (dina –
mică și modele) în care se constituie relațiile sociale dintre grupuri bine
circumscrise, cum devine simpla realitate a apropierii spațiale un sistem
integrat de relații sociale care presupun asumarea unor scopuri de grup
ce transcend individul, un univers normativ comun și, nu în ultimul rând,
conștiința unui grup definit ca „noi”.
Un răspuns categoric la această întrebare propune o formulă relativ
simplă: structura și logica funcționării societăților industriale moderne
individualizează (slăbește și relativizează legăturile de grup tradiționa –
le) și integrează, în același timp. Astfel, logica economică devine factorul
structurant al relațiilor sociale. În această logică eficiența și creșterea pro –
ductivității devin cele mai importante interese și valori. În consecință, se
exclude valorizarea indivizilor pe alte baze decât cea a meritocrației (sta –
tut moștenit, etnie sau rasă), iar pe de altă parte practicile indivizilor sunt
orientate spre raționalitate. Astfel apare posibilitatea definirii identității și
a accederii la un anumit statut pe baza recunoașterii performanțelor indi –
viduale ca alternativă la apartenența la o comunitate etnică (Geschwen –
der 1978: 19-26; Hirschman 1983: 400).
Teza teoretică referitoare la dinamica societăților plurale din punct de
vedere etnic a lui Robert Park – cunoscută sub numele de ciclul relațiilor
de rasă (race relation cycle) – este fundamentată pe acest tip de raționa –
ment. Park consideră că în cazul imigranților din societățile industriale
complexe menținerea identității este temporară, tranzitorie, iar integrarea
în societatea de destinație se desfășoară în mai multe faze sau stadii: con –
tact, competiție (conflictul nu este exclus), adaptare și (probabil) asimilare

Incluz Iune ș I excluz Iune
22(Park 1926: 196). Logica a fost preluată și de Milton Gordon, care a refor –
mulat modelul elaborat de Park (Gordon 1964). În timp ce Park a descris
stadiile consecutive ale integrării, Gordon s-a axat pe descrierea domeni –
ilor consecutive ale integrării. Conform acestui model minoritățile se in –
tegrează în primul rând în piața forței de muncă (integrare structurală),
după care urmează intrarea în rețele personale (integrare maritală) urma –
tă de integrarea la nivelul reprezentărilor colective (acceptarea minorității
de către alții, respectiv identificare în dimensiunea conștiinței).
Așadar, rezumând cele menționate, orientarea teoretică în analiza in –
tegrării este caracterizată de următoarele idei definitorii: (1) structurarea
și funcționarea societăților moderne sunt definite în mod inevitabil de eva –
luarea bazată pe principiul performanței individuale, validată de societăți –
le industriale. (2) Procesele de producție și schimb care urmează logica ca –
pitalistă omogenizează într-o oarecare măsură diferitele categorii sociale,
organizează pe baza aceluiași principiu anumite relații sociale, în primul
rând relațiile de pe piața forței de muncă integrată în producția capitalistă.
(3) Omogenizarea este rezultatul participării la piața forței de muncă, con –
siderată unitară, nediferențiată (care funcționează pe baza principiului
performanței și a cererii și ofertei). Integrarea în acest domeniu este per –
cepută ca momentul primar și definitoriu, premisa originară a integrării.
(4) Integrarea pe piața forței de muncă nu este doar o premisă necesară a
integrării, ci și una suficientă, deoarece se constituie în stadiul care condi –
ționează toate celelalte stadii (doar orizontul de timp rămâne incer t).
Multe politici publice, în special cele care abordează grupurile mino –
rităților marginale, au în substrat premise de acest tip: trebuie să facilităm
integrarea romilor pe piața forței de muncă, care va genera procese de
integrare mai ample și mai generale. Se pare că teoria pieței segmentate
sau duale a forței de muncă infirmă aceste premise (Bonacich 1972; 1976;
Massey et al. 2001: 17-21; Piore 1979). Teoria afirmă că organizarea eco –
nomiei în contextul economiilor de piață, mai precis logica de funcționare
a pieței forței de muncă este cea care produce, respectiv reproduce condi –
ția marginală a anumitor grupuri.
Abordarea infirmă caracterul omogen și unitar al pieței forței de mun –
că din societățile industriale (și postindustriale) și propune în schimb ideea
caracterului segmentat al pieței forței de muncă. Segmentarea sau duali –
tatea provine din două logici paralele ale organizării pieței forței de mun –
că: pe de o parte funcționează logica-standard a pieții, conform legii cererii
și ofertei, pe de altă parte există organizarea pe bază de pretenții la statut.

23comun ITățI FRaGmen TaTe. S TudII de caz a SupRa RomIloR dIn Român Ia
Aceasta se manifestă prin faptul că ocuparea și remunerarea pozițiilor din
piața forței de muncă nu are loc doar după criteriile pieții, ci și pe baza
unei logici a prestigiului. În consecință, creșterea cererii economice și so –
ciale nu înseamnă neapărat și salarii mai mari pentru ocupanții pozițiilor
inferioare, fiindcă creșterea salariilor pentru aceste poziții ar conduce la
așa numita inflație structurală. Pe cale de consecință ocupanții pozițiilor
mai prestigioase ar cere și ei (reproducând diferențele de statut existente)
mărire de salariu. Întregul proces ar escalada până în momentul în care
s-ar reveni la ierarhia salariilor conformă cu ierarhia statusurilor sociale.
Așadar, pe termen lung, mărirea remunerației pentru ocupațiile cu statut
scăzut ar produce o creștere semnificativă a cheltuielilor salariale.
Totuși, de ce nu se întâmplă așa? În majoritatea societăților industriale
piața forței de muncă nu este omogenă, iar segmentarea, adică organiza –
rea pe două nivele a acestei piețe, se manifestă și se impune sub diferite
forme. Segmentul primar este caracterizat de capital uman intensiv (in –
vestiție semnificativă în resurse umane), relații de muncă formalizate, un
sistem de sporuri și servicii adăugate în afara salariului, un loc de muncă
relativ stabil, posibilitatea mobilității, a avansării. Caracteristicile segmen –
tului secundar sunt: utilizarea intensivă a forței de muncă fizică, insta –
bilitatea locului de muncă (munci ocazionale, pe termen scurt, frecvent
angajare informală), salarii relativ mici și fluctuante. De aceea segmentul
secundar al pieței forței de muncă constituie prin definiție o fundătură (nu
exista posibilitatea avansării).
Frecvent distribuția dintre segmentele primar și secundar coincide cu
ierarhiile etnice recunoscute într-o societate dată. Actorii din piața secun –
dară a forței de muncă provin în număr covârșitor din rândul diferitelor
categorii marginale, de exemplu minorități cu statut scăzut (imigranți,
muncitori străini, minorități etnice aflate la baza ierarhiei de prestigiu). În
schimb, cei din segmentul primar aparțin de regulă majorității dominan –
te. Acesta este motivul pentru care organizarea pieței forței de muncă și
structura socială articulată pe acest tip de organizare produce și reprodu –
ce marginalizarea minorităților atât pe bază etnică, cât și pe baza presti –
giului social scăzut.
Segmentarea pieței forței de muncă îi avantajează în primul rând pe
întreprinzători. Caracterul informal al muncii, deși comportă anumite
riscuri (de exemplu controlul autorităților), scade semnificativ cheltuieli –
le legate forța de muncă. Pe lângă eludarea plății impozitelor și a taxelor
aferente muncii, angajatorul plătește de obicei un salariu mai mic. Faptul

Incluz Iune ș I excluz Iune
24se datorează în primul rând nivelului scăzut al capacității de organizare
sindicală a actorilor din piața secundară a forței de muncă. Ei nu reușesc
sau nu doresc, din diferite motive, să-și impună punctele de vedere, sau să
ceară sprijinul autorităților.
Așadar, contrar teoriilor inițiale ale integrării, una din implicațiile te –
oriei pieței segmentate a forței de muncă constă în recunoașterea faptului
că contactele din cadrul pieței forței de muncă dintre minorități și gru –
purile dominante nu inițiază în mod necesar procese de integrare socială
amplă. Mai mult, structura dată (deloc accidentală) a pieței forței de mun –
că poate produce sau menține caracterul segmentar al unei societăți și
relațiile asimetrice dintre grupuri.
Majoritatea studiilor cuprinse în volum abordează natura relațiilor
dintre societatea dominantă și romi pe piața forței de muncă, iar câteva
dintre aceste studii elaborează mai aprofundat acest tip de analiză. O parte
a textelor introduce numeroase nuanțe în înțelegerea mecanismelor care
transformă relațiile de muncă în relații informale și prin aceasta contribuie
la descrierea unor relații sociale mai generale prezente în acest context.
Problema menționată este cel mai bine documentată și nuanțată în
studiul despre Nușfalău elaborat de Toma Stefánia. Studiul ne prezintă în
detaliu transformarea suferită de organizarea socială a muncii în contex –
tul tranziției economice. Cum au rămas romii din Nușfalău în afara siste –
mului formal de angajare și cum s-a extins, cum funcționează în prezent
sfera informală, piața secundară a forței de muncă, construită pe munca
în gospodărie? Aceste relații de angajare sunt atât de specifice că nici nu
este recomandat să folosim termenul de piață, deoarece selectarea mun –
citorului sau efectuarea muncii nu ține cont de logica pieței. După cum
este prezentat în amănunt de autor, în timp se dezvoltă relații și legături
preferențiale între unii romi și unele familii din localitate, astfel, recompen –
sarea muncii corespunde mai degrabă schimburilor ghidate de recipro –
citate. Altfel spus, schimbul de bunuri și servicii nu este imediat (contrar
schimbului de marfă sau practicilor de vânzare-cumpărare), ci este amâ –
nat pentru un moment viitor. Totuși, dacă schimbul nu este onorat sau
relația nu este satisfăcătoare, ea se poate destrăma. Este de evidențiat în
cazul acesta că dependența de relațiile de schimb este mai accentuată la
romi decât la angajatorii lor, iar aceștia din urmă dețin controlul și puterea
în formularea condițiilor de schimb. Pe scurt, relația de schimb este asime –
trică, seamănă mai degrabă cu relațiile feudale de tip patron-client. O notă
de culoare a cazului este dată de instituția „nașului”, care funcționează ca

25comun ITățI FRaGmen TaTe. S TudII de caz a SupRa RomIloR dIn Român Ia
o formă de întărire simbolică a relațiilor de schimb. Romii, care aleg nașii
pentru copii lor din rândul gospodarilor ne-romi, încearcă să asigure sta –
bilitatea acestor relații de schimb într-o dimensiune morală.
În schimb, studiul lui Kiss Tamás arată că în Valea Crișului subordo –
narea și controlul sunt practicate în termenii pieței. Munca cu ziua este o
instituție informală, dar eminamente de piață, munca depusă este plătită
în fiecare zi. Din cauza ofertei mari de forță de muncă, selecția romilor care
doresc să muncească ține cont de performanțele anterioare. Evaluarea per –
formanței nu este aleatorie, este un proces birocratic în care se inventariază
calitatea și cantitatea muncii prestate. Structurarea pe două nivele a pieței
forței de muncă este ilustrată de faptul că munca cu ziua este prestată doar
de populația de romi. Ceilalți nu doresc să se angajeze în acest fel, maghia –
rii din localitate consideră că este umilitor, înjositor să fie tratați similar cu
romii, fapt probabil în cazul în care se angajează ca zilieri. Cu alte cuvinte,
munca cu ziua a devenit o instituție cu statut inferior pentru maghiari.
Informațiile schițate în studiul de caz din Veseuș (Alina Silian) ne con –
duc la concluzia că autoritățile și întreprinzătorii cooperează când la fa –
brica de vin este nevoie de asigurarea unei forțe de muncă ieftine, ușor de
controlat și de gestionat (forță de muncă compusă majoritar din romi). În
acest caz angajarea este formală, iar atragerea forței de muncă face uz și
de alte tactici de motivare, însă se pare că, din cauza salariului neatractiv,
romii din localitate caută alte posibilități de muncă. Deși există cerere de
forță de muncă (în regiune există mai multe proiecte de dezvoltare infra –
structurală), căutarea unui alt loc de muncă este limitată de caracterul
greoi al mobilității și de obstrucționarea sistematică a mișcării (de către
autorități, din perspectiva romilor).
Cele trei cazuri confirmă ipoteza conform căreia lumea muncii nu in –
tegrează în mod necesar, iar relațiile de putere din cadrul pieței de muncă
locale produc sau reproduc cu ușurință stratificarea etnică și socială. Bi –
neînțeles că modul de instituționalizare și de organizare a fenomenului
diferă de la caz la caz: într-un mod mai tradițional în Nușfalău și sub forma
capitalismului lipsit de orice control în Valea Crișului.
4.3. Poziția socială a romilor în postsocialism
Ultimul cadru interpretativ are relevanță în cazul în care recitim stu –
diile de caz prin prisma studiilor referitoare la poziția socială a romilor în
postsocialism. Perspectiva este centrată pe conceptul de underclass , con –

Incluz Iune ș I excluz Iune
26cept propus în cadrul celei mai ample cercetări care a examinat condiția
romilor din Europa de Est. Cercetarea a fost realizată în perioada 1999-
2000.10 Ea s-a concentrat asupra relațiilor dintre sărăcie, etnicitate și ge –
nul social și a combinat ancheta sociologică pe un eșantion reprezentativ
la nivelul mai multor state (Bulgaria, România, Rusia, Slovacia și Ungaria)
cu cercetarea de teren antropologică. Cercetarea a fost coordonată de Sze –
lényi Iván, iar cel mai apropiat coleg i-a fost Ladányi János. Ladányi și Sze –
lényi au mai lucrat împreună cu Havas Gábor în localitatea Csenyéte din
Ungaria începând din 1989. Aici ei au efectuat o cercetare etnografică și
de demografie istorică (vezi: Ladányi și Szelényi 2003; Szelényi și Ladányi
2004, capitolul 1 și 2).
Obiectul principal al ambelor cercetări – cea din Csenyéte și cea ex –
tinsă la nivelul Europei de Est – a fost sistemul de relații dintre etnicita –
te, clasă socială și segregare din perspectiva schimbărilor social-istorice
survenite după căderea socialismului. Argumentul principal al lui La –
dányi și Szelényi constată că există un underclass segregat și rasializat
în Europa de Est, iar această apariție a lui este un fenomen eminamente
postsocialist. Studiul de caz din Csenyéte ilustrează perfect acomodarea
relațiilor interetnice la contextul social istoric, evidențiind rolul politici –
lor publice promovate de stat în acest proces. Concluzia studiilor arată că
tendințele de asimilare, respectiv de segregare observabile la nivel local
sunt de fapt amprente ale proceselor macro-istorice. Integrarea relativă
a romilor din Csenyéte la mijlocul secolului al XIX-lea, respectiv măsu –
rile politice din perioada de început a sistemului socialist au promovat
procese de asimilare și desegregare. Odată cu intensificarea naționalis –
mului și a xenofobiei la nivel macro-social, s-au intensificat și procesele
de segregare la nivel local. Aceste procese au avut loc în a doua jumătate
a secolului al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX, respectiv în peri –
oada care a urmat după căderea socialismului. Mai mult, studiul de caz
din Csenyéte arată într-un mod concludent că asimilarea (parțială) din
socialism a produs în postsocialism exact contrariul efectului scontat.
Romii și-au pierdut cunoștințele și rețelele tradiționale – indispensabile
din perspectiva strategiilor lor de supraviețuire – acumulate și menți –
nute înaintea socialismului. Astfel, după căderea comunismului, exact
grupurile de romi integrate, cele ai căror membri și-au găsit loc în rân –
10 Rezultatele au fost prezentate în Review of Sociology (7 , no. 2) și Szociológiai Szemle (4),
respectiv în următoarele volume: Ladányi și Szelényi 2006; Szelényi și Ladányi 2004.

27comun ITățI FRaGmen TaTe. S TudII de caz a SupRa RomIloR dIn Român Ia
dul muncitorilor (adică romii proletarizați) au ajuns în condiții materiale
fără ieșire și speranță.
Szelényi și Ladányi afirmă că underclass-ul este produsul tranziției
economice postsocialiste. Antropologii (Stewart 2001, 2002) au criticat în
primul rând acele enunțuri ale teoriei conform cărora grupurile cu mobi –
litate negativă își aproprie „cultura sărăciei”, ceea ce minimizează șansele
lor de ieșire din sărăcia profundă în care au ajuns. Deși accentuază pri –
matul proceselor structurale și se distanțează de utilizarea behavioristă
a conceptului de underclass (de tipul blame de victim ), cultura sărăciei va
provoca inevitabil critica abordărilor care operează acest concept. În ciu –
da acestor critici, rezultatele cercetărilor antropologice nu infirmă univoc
concluziile lui Szelényi și Ladányi privind formarea underclass-ului și rela –
ția lui cu cultura sărăciei. De exemplu, monografia lui Scheffel (2005) mai
degrabă confirmă concluziile autorilor decât să le infirme.11
Cercetarea de teren a lui Scheffel s-a desfășurat într-o colonie de romi
din estul Slovaciei. Satul, Svinia, este în mod evident structurat în două
comunități distincte: cea a țăranilor „albi” și cea a romilor „negri”. Romii
trăiesc separat de ne-romi, în condiții extrem de precare. Scheffel argu –
mentează că situația este creată de ambivalențele efectelor modernizării
socialiste agravate de consecințele negative ale tranziției postsocialiste. El
subliniază deteriorarea relațiilor dintre romi și ne-romi afirmând că între
cele două grupuri au existat relații sociale și economice stabile și strân –
se înainte de perioada socialistă, chiar dacă și în această perioadă trăiau
separați unii de alții. Posibilitatea creată în socialism de a stabili relații de
muncă impersonale a sugerat romilor să renunțe la relațiile personale
dezvoltate anterior cu țăranii, pe motiv că și-au pierdut relevanța în noul
context social al economiei socialiste. „Relațiile bazate pe încrederea față
de persoanele din comunitate au fost înlocuite de dependența totală față
de stat și organele locale ale lui, iar cultivarea minuțioasă a relațiilor inte –
retnice a început să pară superfluă” (Scheffel 2005: 216). Situația culturală
a locuitorilor din colonie este descrisă în felul următor: „Oricare analist cât
de cât obiectiv va observa că majoritatea romilor din Svinia nu exploa –
tează, fructifică resursele limitate la care are acces în mediul lui imediat”
(2005: 219).
11 Deși este mai mult ca sigur că Scheffel avea cunoștință de cercetarea respectivă, nu
reacționează în niciun fel la dezbaterea teoretică a autorilor iar în analiză nu face
referire la abordările care utilizează conceptul de underclass (vezi Scheffel 2004: 11).

Incluz Iune ș I excluz Iune
28Similitudinea dintre cele două cercetări nu este aparentă. Pornind de
la date statistice furnizate de ancheta sociologică reprezentativă mențio –
nată mai sus, Ladányi și Szelényi susțin că formarea underclass este ca –
racteristică întregii regiuni a Europei de Est, deși există diferențe marcante
între țări. În Ungaria, granița dintre săraci și cei mai puțin săraci este rigi –
dă și etnicizată, ceea ce „a asigurat” formarea unui underclass. Ca termen
de comparație, în Bulgaria categorizarea etnică este relativ stabilă (de
tipul castelor). Categoriile etnice sunt mult mai maleabile în România și
Ungaria și există diferențe și în privința formării underclass-ului. Polariza –
rea economică este mai accentuată în Ungaria, în comparație cu România
sau Bulgaria, și tot aici s-a observat cel mai clar apariția underclass-ului
în rândul romilor. Autorii cred că în cazul romilor din România s-a dezin –
tegrat poziția de castă inferioară odată cu schimbările aduse de tranziția
postsocialistă. Totodată, autorii dau dovadă de precauție când spun că nu
putem prevedea dacă procesele actuale indică integrarea romilor într-o
clasă inferioară sau vom asista la excluderea lor într-o formațiune under –
class etnicizată (Szelényi și Ladányi 2004: 158).
Cadrul schițat de Ladányi și Szelényi s-a dovedit a fi extrem de util în
situarea studiilor de caz din volum. Cercetările de teren din diferite loca –
lități au reușit să surprindă câteva elemente caracteristice ale proceselor
sociale legate de romii din România. Merită să pornim de la observația că
în mediul rural majoritatea comunităților de romi și-a menținut poziția
de tip castă inferioară împreună cu rețelele tradiționale articulate pe re –
lații de încredere. Studiul Stefániei Toma descrie cu o sensibilitate ieșită
din comun valoarea inestimabilă a relațiilor de încredere dintre țărani și
romi, relații relevante în privința strategiilor de supraviețuire ale romilor.
Studiul despre comunitatea din Valea Crișului, al lui Tamás Kiss susține că
după ce romii au fost mai puțin implicați în sectorul industrial (în care au
fost angajați în majoritate ne-romii din localitate) și au fost angajați mai
ales în CAP-ul local, ei nu au devenit cu adevărat din „țigani”, „muncitori”.
După cum arată datele statistice furnizate de recensământ, romii au fost
suprareprezentați în sectorul agricol și la nivel național. Studiul din Valea
Crișului, similar cu cel al lui Călin Goina din Sântana, arată că în multe
cazuri angajarea la CAP a menținut sau a restructurat rețelele de încrede –
re create înainte de socialism. De aceea situația romilor se apropie în cele
mai multe cazuri de tipul ideal al castei inferioare.
Există și studii, cum sunt cele din Sântana și Curtici, care ne atrag
atenția asupra unor diferențe regionale semnificative. Regiunea de fronti –

29comun ITățI FRaGmen TaTe. S TudII de caz a SupRa RomIloR dIn Român Ia
eră din județul Arad dispune de pământ arabil de calitate infinit mai bună
decât media pe țară, iar datorită apariției relativ timpurii a capitalului
străin șomajul este practic inexistent, chiar și în rândul romilor din comu –
nitate. Pentru romii din Sântana și Curtici integrarea socială este relativ
neproblematică. Mai mult, munca în străinătate le-a deschis și anumite
traiectorii de mobilitate ascendentă.
Un al treilea aspect interesant se află în studiul de caz elaborat de
Miruna Tîrcă, studiu de caz care descrie un ghetou urban. Ghetoul s-a
format după schimbarea de regim, după ce locuințele de serviciu aflate
în proprietatea întreprinderii care a construit metroul din capitală au
fost sortite demolării. Locuințele au rămas fără stăpân și au fost ocupate
ilegal. Starea locuințelor s-a deteriorat rapid, însă situația s-a schimbat
radical când, în 2006, s-a clarificat problema datoriilor publice, s-a intro –
dus curentul, iar primăria a întăbulat clădirile respective. Drept urmare
au început să se schimbe locatarii, vechii locatari fiind înlocuiți. Cei care
nu reușeau să-și plătească cheltuielile de bloc au părăsit orașul și au în –
ceput să apară noi locatari (ne-romi) în zonă. Miezul întâmplării constă
în faptul că schimbările au fost generate de dinamica pieței imobiliare
din București, iar clarificarea datoriilor publice a coincis cu momentul
în care explozia prețurilor în domeniul imobiliar a cuprins și marginea
orașului. Clarificarea situației locuințelor și creșterea prețului imobilelor,
împreună, au conferit un oarecare prestigiu zonei, ceea ce a condus la
schimbări pozitive pentru locuitori și la selectarea populației din aceste
clădiri. Celor care au rămas în blocuri li s-a oferit posibilitatea de a se
integra în clasa inferioară a capitalei. Totodată, studiul de caz ne arată că
migrația internă este parte organică a proceselor în care sunt angrenați
și romii. Este evident că în urma acestor procese periferia socială apare
împreună cu periferia geografică.
Volumul nu conține studii care ar confirma fără echivoc teza lui Sze –
lényi–Ladányi privind formarea underclass. Probabil că imaginea de an –
samblu ar fi diferită dacă grupurile excluse din ghetoul din București,
descrise de Miruna Tîrcă, ar fi constituit focusul analizei. Am fi găsit situ –
ații similare și în cazul comunităților de romi care s-au mutat din Brașov,
oraș industrial, în satele vecine. Chiar dacă volumul nu oferă o imagi –
ne panoramică a situației actuale a comunităților de romi din România,
sperăm că va contribui la cartografierea efectelor locale ale proceselor
macrosociale.

Incluz Iune ș I excluz Iune
305. Despre volum
Titlul introducerii sugerează că studiile de caz cuprinse în volum de –
scriu comunități fragmentate din două puncte de vedere. Pe de o parte, ele
prezintă universuri locale, în care granița dintre romi și ne-romi se repro –
duce constant în viața cotidiană și, în consecință, ea are statutul de fapt
social de la sine înțeles, ceea ce indică stabilitatea relativă a categorizării
etnice în comunitățile studiate. Pe de altă parte, volumul atestă eterogeni –
tatea internă a comunităților de romi. Aceste comunități nu sunt omoge –
ne, ele sunt diferențiate conform unor ierarhii interne și sunt caracterizate
de varietate regională, lingvistică, dialectală și din punctul de vedere al
neamurilor . Descrierea și analiza acestei varietăți este responsabilitatea
cercetătorului, iar cititorului îi revine evaluarea măsurii în care am reușit
să redăm această varietate. Însă dincolo de această evaluare, niciun citi –
tor, nici cei care lucrează pentru ameliorarea condiției comunităților de
romi nu vor putea eluda aceste diferențe.
Bibliografie
ACHIM, Viorel
1998 Țiganii în istoria României . Editura Enciclopedică Bucuresti.
APPADURAI, Arjun
1996 Modernity at Large. Cultural Dimension of Globalisation . University of
Minnesota Press, Mineapolis, London.
BANKS, Marcus
1996 Ethnicity: anthropological constructions. Routledge, London – New
York.
BARTH, Fredrik (coord.)
1998 [1969] Ethnic Groups and Boundaries. The Social Organization of
Difference. Prospect Heights: Waveland Press.
BASHAM, Richard – deGROOT, David
1977 Review: Current Approaches to the Anthropology of Urban and
Complex Societies. American Anthropologist. 79 (2), 414-40.
BĂCANU, Mihai
1996 Țiganii – minoritate națională sau majoritate infracțională? Bravo
Press

31comun ITățI FRaGmen TaTe. S TudII de caz a SupRa RomIloR dIn Român Ia
BĂDESCU, Gabriel et al.
2007 Barometrul Incluziunii Romilor . Fundația pentru o Societate Deschisă,
București
BECK, Sam
1984 Ethnicity, Class, and Public Policy: Țiganii/Gypsies in Socialist
Romania. In: SHANGRILADZE, Kot K. – TOWNSEND, Erica W. (coord.):
Papers for the V . Congress of Southeast European Studies, Belgrade,
September 1 984 . Slavica Publishers, Columbus, Ohio, 19-38.
1993 Racism and the Formation of a Romani Ethnic Leader. In: MARCUS,
George (coord.): Perilous States: Conversations on Culture, Politics and
Nation. The University of Chicago Press, Chicago and London, 165–186.
BELL, Daniel
1975 Ethnicity and Social Change. In: GLAZER, Nathan – MOYNIHAN,
Daniel P. (coord.): Ethnicity Theory and Experience . Harvard University
Press, Cambridge, London, 141-174.
BERTA Péter
2007 Ethnicisation of value – the value of ethnicity: The prestige-item
economy as a performance of ethnic identity among the Gabors of
Transylvania (Romania). Romani Studies 5, 17 (1), 31–65.
BODÓ Julianna (coord.)
2002 Helykeresők? Roma lakosság a Székelyföldön . Editura Pro-Print –
KAM, Miercurea Ciuc.
BOIA, Aurel
1938 Integrarea țiganilor din Șanț (Năsăud) în comunitatea românească a
satului. Sociologie Românească, III (7-8), 351-365.
BONACICH, Edna
1972 A Theory of Ethnic Antagonism: The Split Labor Market. American
Sociological Review, 37 (5), 547-559.
1976 Advanced Capitalism and Black/White Race Relations in the United
States: A Split Labor Market Interpretation. American Sociological
Review 41 (1), 34–51.
BURTEA, Vasile
1996 Marginalizare istorică și cooperare socială în cazul populației de
rromi. Revista de cercetări sociale 3 (3), 109-19.
1997 Câteva aspecte care agravează șansele populației de romi și elemente
pentru un program de preîntâmpinare a unor efecte antisociale.
Rromathan (1), 33.

Incluz Iune ș I excluz Iune
32CERNEA, Mihail et al.
1981 Rural Cummunity Studies in Romania. In: DURAND, Jean-Louis
(coord.): Rural Community Studies in Europe. T rends, Selected and
Annoted Bibliographies, Analyses. Pergamon Press, Oxford, New York,
191-254.
CHELCEA, Ion
1940 Originea rudarilor. Neam și țară. Pagini de etnografie și folclor . Atelierele
“Imprimeria” S.A.R. Matei Millo Nr 3, București, 73-90.
1944 Țiganii din România. Monografie etnografică . Editura Institutului
Central de Statistică, București
CHELCEA, Liviu – LĂȚEA, Puiu
2000 România profundă în comunism . Editura Nemira, București.
COHN, Werner
1969 Some Comparisons between Gypsy (North American rrom) and
American English Kinship Terms. American Anthropologist 71 (3),
476-482.
1973 The Gypsies. Addison Wesley Publishing Company, Menlo Park,
California, London, Don Mills Ontario.
COLE, John W.
2004 Etnologie europeană: opt teze. In: PAPA, Christina – PIZZA, Giovanni
– ZERILLI, Filippo M. (coord.): Cercetarea antropologică în România:
Perspective istorice și etnografice. Clusium, Cluj-Napoca, 23-34.
CORNELL, Stehpen – HARTMANN, Douglas
1998 Constructions Sites: Contextual Factors in the Making of Identities.
Ethnicity and Race: Making Identities in a Changing World . Thousand
Oaks, London, New Delhi: Pine Forge Press, 153-194.
EMIGH, Rebecca Jean – SZELÉNYI Iván (coord.)
2001 Poverty, Ethnicity and Gender in Eastern Europe During the Market
T ransition. Praeger, Westport
ENGEBRIGTSEN, Ada
2007 Exploring Gypsiness: Power , Exchange and Interdependence in a
T ransylvanian Village. Berghahn Books, Oxford, New York.
ERIKSEN, Thomas Hylland
1993 Ethnicity and nationalism: anthropological perspectives . Anthropology,
culture, and society . London; Boulder, Colo. Pluto Press.
EVANS-PRICHARD, Edward E.
1940 The Nuer:A decription of the modes of livelihood and political institutions
of a Nilotic people . Clarendon Press, Oxford.

33comun ITățI FRaGmen TaTe. S TudII de caz a SupRa RomIloR dIn Român Ia
FLECK Gábor – RUGHINIȘ, Cosima
2008 Vino mai aproape. Incluziunea și excluziunea romilor în societatea
românească de azi. Human Dynamics, București.
FLECK Gábor – SZUHAY Péter (coord.)
2008 Cu un pas mai aproapape. Altfel de imagini despre romii din România .
ISPMN, Cluj-Napoca.
FONSECA, Isabel
2001[1995] Îngropați-mă în picioare . Editura Dacia, Cluj-Napoca.
FOSZTÓ László
2007 The Revitalization of Diverging Rituals: the case of Roma and Gadje
in a Transylvanian village. The Anthropology of East Europe Review
25 (2), 121–31.
FOSZTÓ László – ANĂSTĂSOAIE, Marian-Viorel
2001 Romania: representations, public policies and political projects. In:
GUY, Will (coord.): Between past and future: the Roma of Central and
Eastern Europe . University of Herfordshire Press, Hatfield, 351-369.
GAGYI József (coord.)
1996 Egy más mellett élés. A magyar–román, magyar–cigány kapcsolatokról .
Editura Pro-Print – KAM Mircurea Ciuc.
GANS, Herbert
1995 The W ar Against the Poor: The Underclass and Antipoverty Policy .
Basic Books, New York.
1996 Symbolic Ethnicity: The Future of Ethnic Groups and Cultures in
America. In: SOLLORS, Werner (coord.): Theories of Ethnicity: A
Classical Reader . MacMillan Press, London, 425-459.
GESCHWENDER, James A.
1978 Racial Stratification in America . Dubuque, IA: Wm C. Brown Co.
GMELCH, Sharon Bohn
1986 Groups That Don’t Want In: Gypsies and Other Artisan, Trader, and
Entertainer Minorities. Annual Review of Anthropology 15, 307-330.
GORDON, Milton
1964 Assimilation in American Life . Oxford University Press, New York
GROPPER, Rena C.
1975 Gypsies in the city : culture patterns and survival . Darwin Press, Princeton, N.J.
GUY, Will
1975 Ways of Looking at Roms: The Case of Czechoslovakia. In: REHFISCH,
Farnham (coord.): Gypsies, Thinkers and other T ravellers . Academic
Press, London, 201-229.

Incluz Iune ș I excluz Iune
34HALLER István
1999 Hadrév – hat év után. Korunk (9), 33-40.
HANNERZ, Ulf
1996 Some Comments on the Anthropology of Ethnicity in the United
States. In: SOLLERS, Werner (coord.): Theories of Ethnicity: A Classical
Reader . MacMillan, London, 415-424.
HIRSCHMAN, Charles
1983 America’s Melting Pot Reconsidered. Annual Review of Sociology 9.
397-423.
ILYÉS Sándor – POZSONY Ferenc (szerk.)
2007 Lokalitások, határok, találkozások. T anulmányok erdélyi cigány
közösségekről. Kriza János Néprajzi Társaság Évkönyve 1 5. Kriza János
Néprajzi Társaság, Kolozsvár.
JENKINS, Richard
1997 Rethinking ethnicity: Arguments and Explorations . Sage, London,
Thousand Oaks, Calif.
KAZT, Michael
1999 The Undeserving Poor: From the W ar on Poverty to the W ar on W elfare .
Pantheon Books, New York.
KEMÉNY István
1976 Beszámoló a magyarországi cigányok helyzetével foglalkozó, 1 97 1-
ben végzett kutatásról. (A report on the research carried out in 1 97 1
concerning the conditions of Gypsies in Hungary) . MTA Szocilógiai
Kuatató Intézet, Budapest.
KOVÁCS Éva
2007 A közösségtanulmányoktól a lokális megismerésig. In: KOVÁCS Éva
(szerk.), Közösségtanulmány. Módszertani jegyzet . Néprajzi Múzeum,
PTE-BTK Kummunikáció és Médiatanulmányi Tanszék, Budapest,
Pécs, 7-21.
LADÁNYI János – SZELÉNYI Iván
2003 Historical Variations in Inter-Ethnic Relations: Toward a Social History
of Roma in Csenyete, 1857-2000. Romani Studies 13 (1), 1-51.
2006 Patterns of Exclusion: Constructing Gypsy Ethnicity and the Making
of an Underclass in T ransitional Societies of Europe . Boulder, Co: East
European Monographs.
LYND, Robert S. – LYND, Merrell H.
1929 Middletown. A study in American culture . Hardcourt Brace, New
York.

35comun ITățI FRaGmen TaTe. S TudII de caz a SupRa RomIloR dIn Român Ia
MASSEY, Douglas S. et al.
2001 A nemzetközi migráció elméletei: áttekintés és értékelés. In: SIK Endre
(szerk.): A migráció szociológiája . Szociális és Családügyi Miniszté-
rium, Budapest, 9-40.
MERFEA, Mihai
1991 Țiganii: Integrarea socială a romilor . Editura “Bârsa”, Brașov.
OLIVERA, Martin
2007 Romanès: ou L’intégration traditionnelle des Gabori de T ransylvanie .
Université Paris X – Nanterre.
PARK, Robert E.
1926 Our racial frontier on the Pacific. Survey 56, 192-196.
PARK, Robert E. – BURGESS, Ernest W. – MCKENZIE, Roderick, D.
1925 The City . University of Chicago Press, Chicago
PIORE, Michael J.
1979 Birds of Passage: Migrant Labor in Industrial Societies . Cambridge
University Press, Cambridge.
PONS, Emanuelle
1999 [1995] Țiganii din România: O minoritate în tranziție . București: Compania.
POZSONY Ferenc
2001 The Achivements and Tasks of Gypsy Research in Transyvania. In:
BÓDI Zsuzsanna (coord.): Studies in Roma (Gypsy) Ethnography 10.
Magyar Néprajzi Társaság, Budapest, 16-32.
POZSONY Ferenc – ANGHEL, Remus Gabriel (coord.)
1999 Modele de conviețuire în Ardeal. Zăbala . Asociația Etnografică Kriza
János, Cluj.
REES, Alwyn D.
1950 Life in a W elsh Countryside . University of Wales Press, Cardiff.
REMMEL, Frantz
1993 Die Roma Rumaniens: Volk ohne Hinterland . Picus, Vienna.
REVENGA, Ana – RINGOLD, Dena – TRACY, William Martin
2002 Poverty and Ethnicity: A Cross-Country Study of Roma Poverty in
Central Europe. The World Bank, Washington D.C.
RIES, Johannes
2007 W elten W anderer . Über die kulturelle Soveränität siebenbürgischer Zigeuner
und den Einfluss des Pfingstchristentums. Ergon Verlang, Würzburg.
RINGOLD, Dena
2000 Roma and the T ransition in Central and Eastern Europe: T rends and
Challenges. The World Bank, Washington D.C.

Incluz Iune ș I excluz Iune
36RÜEGG, François – POLENDA, Rudolf – RUS, Călin (coord.)
2006 Interculturalism and Discrimination in Romania . Freiburger
Sozialantropologische Studien, Münster: Lit Verlang.
RYAN, William
1971 Blaming the victim . Pantheon Books, New York.
SALO, Matt T. – SALO, Sheila M. G.
1977 The Kalderas in Eastern Canada . Paper, Canadian Centre for Folk
Culture Studies. no. 21; National Museums of Canada, Ottawa.
SANDERS, Jimy M.
2002 Ethnic Boundaries and Identity in Plural Societies. Annual Review of
Sociology. 28, 327-357.
SANDU, Dumitru
2005 O hartă socială a comunităților de romi. O hartă a sărăciei comunitare
prin sondajul PROROMI . Banca Mondială, București
SÁRKÁNY Mihály
2000 Közösségtanulmányok és összehasonlításük lehetőségei. Kalandozások
a 20. századi kulturális antropológiában . L’Harmattan, Budapest, 56-
71.
SCHEFFEL, David Z.
2004 The Roma of Central and Eastern Europe. Reviews in Anthropology
33, 143-161.
2005 Svinia in black & white: Slovak Roma and their neighbours . Broadview
Press, Peterborough, Ont.
SCHNAPPER, Dominique
1991 La France de l’integration. Sociologie de la Nation en 1 990 .Gallimard,
Paris.
SILVERMAN, Carol
1982 Everyday Drama: Impression Management of Urban Gypsies. Urban
Anthropology 1 1 (3-4), 377-98.
STEWART, Michael
1997 The Time of the Gypsies . Westview Press, Boulder.
2001 Conclusions: Spectres of the Underclass. In: EMIGH, Rebecca Jean
– SZELÉNYI Iván (coord.): Poverty, Ethnicity and Gender in Eastern
Europe During the Market T ransition . Praeger, Westport, 191-203.
2002 Deprivation, the Roma and ‘the underclass’. In: HANN, Chris (coord.):
Postsocialism: Ideals, Ideologies and Practices in Eurasia . Routledge,
London, 133-155.

37comun ITățI FRaGmen TaTe. S TudII de caz a SupRa RomIloR dIn Român Ia
SUTHERLAND, Anne
1975 Gypsies: the hidden Americans . Tavistock Publications, London.
SZELÉNYI Iván – LADÁNYI János
2004 A kirekesztettség változó formái. Közép- és délkelet-európai romák
történeti és összehasonlító vizsgálata . Napvilág Kiadó, Budapest.
TEȘLIUC, Cornelia-Mihaela – POP, Lucian – TEȘLIUC, Emil Daniel
2001 Sărăcia și sistemul de protecție socială . Polirom, Iași.
VERDERY, Katherine
1996 What W as Socialism and What Comes Next? Princeton University
Press, Princeton NJ.
WHYTE, William F.
1943 Street Corner Society. The social structure of an Italian Slum . University
of Chicago Press, Chicago.
ZAMFIR, Cătălin – PREDA, Marian (coord.)
2002 Romii în România . Editura Expert, București.
ZAMFIR, Elena – ZAMFIR, Cătălin (coord.)
1993 Țiganii între ignorare și îngrijorare . Editura Alternative, București.

Incluz Iune ș I excluz Iune
38

39Ghe Tou de lux? a leea z ăbRăuț I, bucu ReșTI
Miruna Tîrcă
Ghetou de lux?
aleea zăbrăuți, bucurești
1. Introducere
„Zăbrăuți” reprezintă numele celui mai cunoscut și mediatizat ghetou
bucureștean, mai ales în urma episodului revoltei spontane petrecute aici
în 2006. Cartierul Aleea Zăbrăuți a atins unul din punctele sale culminante
în noiembrie 2006, când regia furnizoare de curent electric a debranșat toa –
te locuințele conectate ilegal la electricitate, acțiune care a avut ca rezultat
proteste destul de violente în zonă, stopate prin intervenția pompierilor și a
Jandarmeriei. Conflictul a fost aplanat în urma apariției populiste în cartier a
politicianului și omului de afaceri Gigi Becali, care a promis achitarea tuturor
datoriilor către regia autonomă Electrica, ceea ce, parțial, s-a și întâmplat.
Deși în Zăbrăuți s-a realizat un val de cercetări sociologice sau anche –
te sociale, se poate spune că evoluția acestui cartier rămîne în continuare
imprevizibilă, iar peisajul general într-o continuă schimbare1. Zăbrăuți a
fost caracterizat adeseori ca o „ comunitate de tranziție ”, în sensul în care
locuitorii săi nu rămân niciodată aceiași. Felia de realitate socială întru –
chipată acolo se modifică de la an la an, poate chiar de la lună la lună. În
orice caz, momentul noiembrie 2006 a devenit un punct de reper impor –
tant în istoria cartierului. Locuitorii trasează o distincție clară între perioada
„de dinainte să ne pună Becali curent ” și cea ulterioară. Gigi Becali a devenit
în orice caz un personaj de referință în memoria colectivă.
1 Vezi cercetările facute de ICCV și cercetători de la Universitatea București (Cozma et
al. 2003; Rughiniș 2004; Zamfir and Rughiniș 2000).

Incluz Iune ș I excluz Iune
40În timpul muncii de teren am început să descopăr încet-încet diferi –
tele straturi care compun realitatea socială a acestui cartier. De multe ori
m-am gândit și am avut senzația că munca mea de teren seamănă cu un
imens puzzle ale cărui piese se lasă găsite destul de greu. Nici la finalul
acestei cercetări nu pot pretinde că am găsit toate piesele. Analiza mea ră –
mâne una exploratorie, reușind să ia pulsul vieții unui cartier imprevizibil
și măcinat de probleme interioare intense.
Totodată, un asemenea teren a avut secvențele sale delicate. Pentru
mine a fost cea dintâi cercetare într-un loc care își merită cu prisosință
denumirea de ghetou2, iar munca desfășurată aici a presupus o anumită
relaționare cu oamenii și un consum de energie ridicat. Oamenii de aici
sunt obișnuiți să interacționeze cu jurnaliști, cercetători, asistenți sociali,
angajați ai unor fundații sau asociații, politicieni, iar înaintea mea s-au
perindat destul de mulți, astfel încât locuitorii din cartier să fie oarecum
plictisiți de a mai sta de vorbă cu cineva care vrea să le cunoască viața.
Într-un interviu cu C. M., activist al Partidei Romilor, acesta mi-a spus:
S-au făcut multe cercetări, speranța lor când au văzut un om
că le pune 2-3 întrebări a fost „băi, poate se schimbă ceva
aici”. Ei nu percep că tu vii și faci o cercetare, el crede că ai
venit să-l ajuți. Și după ce îți povestește una-alta, vede că nu
se schimbă nimic, îi mai zice și la al doilea și pe al treilea îl ia
la șuturi. Din fericire, nu pot spune că am întâmpinat situații
prea dure, deși au existat anumite momente mai tensionate.
2. Descriere generală a cartierului. Scurt istoric
Cartierul Zăbrăuți, situat în zona Ferentari, se deschide din bulevardul
Pieptănari și se află la aproximativ zece minute de mers pe jos de stația de
metrou Eroii Revoluției. Cine ar avea curiozitatea să exploreze puțin zona
din jurul cartierului, ar descoperi cu surprindere că, deși nu se află la o dis –
tanță prea mare de centru, Zăbrăuți rămâne o zonă destul de izolată, un
fel de mică enclavă în sine, care contrastează cu restul peisajului compus
2 Literatura sociologică (vezi: Ladányi 1993; Wilson 1987) și antropologică (de ex.
Bourgois 2003; Hannerz 1969; Pardo 1996) despre ghetouri urbane este abundentă.

41Ghe Tou de lux? a leea z ăbRăuț I, bucu ReșTI
din case și străzi pașnice. Cartierul Zăbrăuți se compune din opt blocuri,
cinci având o populație majoritară de etnie romă. Trei dintre cele opt blo –
curi sunt delimitate de restul printr-un gard cu sârmă ghimpată. În aceste
trei blocuri locuiesc în principal locatari ne-romi.
În partea de sud , cartierul este mărginit de un centru de colectare de
fier vechi, delimitat de un gard acoperit cu sârmă ghimpată. În timpul co –
munismului, zona din sudul Zăbrăuțiului era străbătută de o cale ferată
care trecea prin tot cartierul Ferentari începând de la șoseaua Progresului
și care se află azi în paragină. Urmele ei încă se pot observa în spatele
blocurilor din Zăbrăuți. În partea de nord, cartierul este mărginit de case
locuite de populație majoritară, cu care cei din cartierul studiat nu au de –
loc contact, la fel ca și spre vest, adică pe drumul care duce la stația de me –
trou menționată. La est de Zăbrăuți, spre Piața Ferentari, există o bucată
bună de drum fără case, până la intersecția cu fosta cale ferată. Tot spre
est, la câteva sute de metri de cartier, se poate observa un parc de joacă
dezafectat.
Zăbrăuți reprezintă o comunitate formată dintr-un număr aproxima –
tiv de 3000 de persoane, care locuiesc în 420 de gospodării. Populația este
majoritar romă, iar neamurile de romi menționate în datele Primăriei sunt
următoarele: ursari, spoitori, lăutari, vătrași, boldeni.
Blocurile din Zăbrăuți sunt alcătuite din garsoniere înguste, confort III.
În timpul comunismului, aceste blocuri au fost locuințe aparținând Metro –
rex, folosite la cazarea muncitorilor care au lucrat la construirea metrou –
lui bucureștean în anii ’80. În momentul în care lucrările la metrou s-au
finalizat, iar oamenii, mulți dintre ei veniți din provincie, s-au întors în lo –
calitățile de baștină, autoritățile comuniste au decis să demoleze blocurile,
care aveau un nivel scăzut de confort, dar acest lucru nu a mai avut timp
să se întâmple. Așadar în 1989, când regimul a căzut, blocurile cu pricina
se aflau încă în picioare. Ceea ce apucaseră să facă totuși autoritățile co –
muniste a fost să șteargă clădirile din registrele de proprietate, fapt care a
contribuit la degradarea lor accelerată în anii care au urmat și le-a menți –
nut într-o stare de abandon administrativ total. Această situație liminară
a încurajat ocuparea lor abuzivă de către noi locatari, periodic verificați și
amendați de poliție.
În 1996, PNUD (Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare) a dat
tonul intervențiilor sociale în zonă. Au fost instalate contoare colective, a
fost introdusă apă curentă, s-au ridicat regulat gunoaiele și, cel mai im –
portant, autoritățile administrative au fost convinse să preia clădirile.

Incluz Iune ș I excluz Iune
42Primăria sectorului 5 a transformat cartierul abandonat într-unul de lo –
cuințe sociale și astfel a debutat procesul de legalizare a locuirii în zonă.
Au fost încheiate de către Primărie contracte pe câteva luni, ulterior pe 1 an,
apoi pe 5 ani, cu posibilitate de cumpărare. Chiria se plătea la ICRAL, so –
cietatea care se ocupa de administrarea clădirilor din sectorul 5. În urma
acestui proces de legalizare mulți locatari au fost evacuați. Dreptul de propri –
etate fiind transferat asupra Primăriei, aceasta a devenit responsabilă pentru
administrarea clădirilor, ceea ce nu a însemnat neapărat și implicare efectivă
sau investiții pentru îmbunătățirea condițiilor de viață. Calitatea vieții a ră –
mas întotdeauna precară în Zăbrăuți, iar problemele locative nu s-au reme –
diat niciodată cu adevărat. Dimpotrivă, au fost chiar accentuate de fenomene
locale, de tipul comerțului ilegal cu camere, care nu au putut fi monitorizate
sau controlate. Oamenii făceau împrumuturi însoțite de dobânzi imense la
cămătarii din zonă, garantând de multe ori cu camere pe care le pierdeau.
În 2004, majoritatea locatarilor au putut cumpăra (de la stat) gar –
sonierele la un preț foarte mic, devenind astfel proprietari. În acest mod,
Primăria s-a absolvit formal de responsabilitățile legate de administrarea
cartierului, și prin urmare de investițiile necesare unui trai decent. În cu –
rând, problemele legate de locuire s-au intensificat, combinându-se cu
altele, cum ar fi nivelul ridicat de criminalitate din zonă și traficul cu dro –
guri. La un moment dat, Zăbrăuți devenise unul din punctele principale de
desfacere pe piața heroinei.
Între timp, contorizarea colectivă, care presupunea că locatarii împart
în mod egal suma indiferent de consumul individual, a dus la acumularea
unor facturi uriașe care nu au mai putut fi plătite. Datoriile la electricitate
s-au acumulat, iar compania furnizoare de electricitate a sistat furnizarea
de energie în iarna lui 2002, ducând la declanșarea unei crize. Revolta
din noiembrie 2006 a avut așadar antecedente. Primăria a achitat atunci,
în 2002, o parte din datorii, dar problema electricității nu s-a rezolvat pe
termen lung – ca dovadă criza din 2006. În noiembrie 2006, societatea
Electrica a debranșat blocurile conectate ilegal la rețeaua de electricitate.
Efectul intervenției Electrica a fost o revoltă spontană a oamenilor din car –
tier, care a necesitat intervenția forțelor speciale de ordine și a pompieri –
lor. Forțată de împrejurări, Primăria sectorului 5 a suportat cheltuielile de
refacere a rețelei interioare de electricitate a blocurilor, inclusiv instalarea
contoarelor individuale, în timp ce o persoană fizică, respectiv Gigi Becali,
a achitat datoriile acumulate de-a lungul ultimilor ani.

43Ghe Tou de lux? a leea z ăbRăuț I, bucu ReșTI
Pe scurt, situația generală din Zăbrăuți după noiembrie 2006 arată
astfel: datoriile au fost achitate (fie parțial, fie complet – nu se poate ști ce
a negociat Gigi Becali cu Electrica) și există contoare în fiecare garsonieră.
Prețul garsonierelor s-a dublat, iar în zonă s-au mutat și persoane cu sta –
tut social mediu, chiar intelectuali. Cine nu a putut ține pasul cu noul ritm
și nu a putut achita facturile, a migrat din cartier „la țară”, adică în loca –
litățile de pe lângă București. Momentan, facturile se plătesc în general la
zi. S-a rezolvat astfel o parte dintre problemele legate de utilități, dar există
încă altele, cum ar fi subsolurile inundate și lipsa sistemului de încălzire.
3. Venituri. Experiențe de muncă
Marea parte a populației din Zăbrăuți trăiește din diferite tipuri de aju –
tor social: ajutor de urgență, prestații financiare, alocații monoparentale,
alocații complementare, alocații școlare acordate lunar3. Venitul minim
garantat este pentru mulți etnici romi singura sursă de venit. Potrivit esti –
mărilor Primăriei, un procent de 20% din gospodării primesc VMG (apro –
ximativ 50 de familii). Un număr de 250 de familii au depus cereri pentru
obținere de VMG. Majoritatea pensiilor sunt acordate pe caz de boală. De
asemenea, din estimările Primăriei rezultă că ponderea de persoane care
nu au certificat de naștere este de 2%, a celor cei care nu au buletin sau
carte de identitate este de 4%
Dintre persoanele salariate, majoritatea sunt angajate la ADP, UR –
BAN, REBU, în fabrici sau în alte domenii unde nu este necesar un nivel
educațional ridicat. Cei mai mulți oameni lucrează însă informal, fără car –
te de muncă, performând activități ocazionale, cum ar fi colectarea de fier
vechi, hârtie, sau lucrând cu ziua în construcții, la diverse firme particula –
re sau persoane fizice. Spre exemplu, o informatoare declară:
3 Datele furnizate de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului din
cadrul Primăriei sectorului 5 arată în felul următor: Familii care beneficiază de aju –
tor social : 43 ; familii care au beneficiat in anul 2007 de ajutor de urgență: 60; familii
care beneficiază de alocație complementară: 38; nr. de familii care beneficiază de
alocație monoparentală: 68; persoane adulte cu loc de muncă: 161; persoane adulte
fără loc de muncă: 434.

Incluz Iune ș I excluz Iune
44Mai primesc câte o șpagă de la cucoane unde mai lucrez eu,
spăl, calc, la oameni d-ăștia mai cu bani, pe Răcari, unde a
muncit soțu’ meu la scară. Și acuma vroiam să dau un anunț
în ziar să îngrijesc de un om bătrân și asta o să și fac. (G. M.,
32 de ani )
Astfel de activități informale implică o precaritate a relațiilor, marcată
de nesiguranță și de un joc aleatoriu al posibilităților de a găsi ceva de
lucru. Acestor activități li se mai adaugă comerțul informal din cartier:
vânzarea de semințe, porumb fiert, țigări, blugi etc. În repetate rânduri am
remarcat persoane stând în fața blocurilor din Zăbrăuți cu măsuțe impro –
vizate de pe care se vindeau astfel de produse.
Mai există apoi sursele de venit asupra cărora este dificil să obții in –
formații concrete: munca în străinătate, ale cărei venituri nu sunt decla –
rate, prostituția, cerșetoria, traficul cu droguri – în măsura în care el mai
există.
Destul de puține persoane au slujbe mai bine plătite. Dintre informa –
torii mei care lucrează, mare parte sunt angajați „la mătură” – în schim –
buri de zi sau de noapte, existând doar două cazuri de slujbe cu salarii mai
ridicate: F. A. (rom), angajat într-o agenție imobiliară în care deține o func –
ție de manager, și cazul familiei C. B. și G. ( ne-romi), angajați în domeniul
marketingului de carte, respectiv în magazinul Practiker, departamentul
de Control Facturi.
În ceea ce privește experiențele legate de găsirea unui loc de mun –
că, mai mulți subiecți mi-au relatat situații de discriminare indirectă. Voi
puncta cu un singur exemplu care mi se pare sugestiv:
Știi ce mă doare pe mine cel mai tare? Că încerc să-mi găsesc
de muncă și nu găsesc (…) În alte locuri unde am mai încer –
cat mi-au zis „te sunăm”, și cuvântul ăsta îl am în memorie
de mulți ani. Am impresia că vede culoarea pielii, de exemplu
dacă „eu te angajez într-o firmă și tu lași firma goală, noi cădem
la răspundere că te-am angajat”. Am fost și la o firmă, am dat
actele mele, am vorbit destul de civilizat, o firmă de curățenie
unde nu cred că poți să furi geamurile și să fugi cu pămătufu’
în brațe. M-am dus și mi-am deschis vocabularul foarte dulce
și au zis „te sunăm noi”, da, am așteptat să mă sune și n-au mai
sunat… în fine, se întâmplă oriunde. (G. M., 21 de ani )

45Ghe Tou de lux? a leea z ăbRăuț I, bucu ReșTI
Cu toate acestea, la câteva săptămâni de la realizarea interviului, in –
formatoarea respectivă reușise să-și găsească o slujbă în cadrul comple –
xului comercial Carrefour.
În multe cazuri, oamenilor le rămâne la dispoziție soluția găsirii unor
slujbe temporare, sau pur și simplu lipsa totală de activitate, întreținută de
conștientizarea faptului că, adeseori, în cazul familiilor cu mai mulți copii, aju –
torul social devine echivalent cu un salariu minim pe economie, alternativa
cea mai accesibilă lor pe piața muncii. Felul în care se acordă aceste ajutoare
menține această stare de fapt, creată și perpetuată în timp, corespunzătoare
unei mentalități de tipul sunt îndreptățit să primesc, fără a oferi ceva înapoi .
4. Locuirea
Conform datelor obținute de la Primărie, 80% din locuitori dețin locu –
ințe în proprietate; 15% locuiesc cu chirie, iar 5% locuiesc la familie sau
rude. Există un total de 420 de unități de locuit. Dintre acestea, procentul
de apartamente improprii locuirii (supraaglomerate, neracordate la utili –
tăți, insalubre, cu subsol insalubru) este de 90%
Blocurile din Zăbrăuți sunt formate din garsoniere confort III., care
măsoară 15 m pătrați. În trecut, locatarii se confruntau cu o situație mai
dificilă din cauza conectării ilegale la electricitate, fapt care cauza frecvent
accidente și chiar morți. Locuințele erau extrem de friguroase și nu exis –
tau prea multe posibilități pentru ca oamenii să se poată spăla regulat.
Se făceau frecvent focuri afară, la care se încălzeau și socializau locatarii.
Interesant este că astfel de focuri încă se mai fac, deși utilitatea lor nu mai
este aceeași. Oamenii declară că fac focul pentru că le place și pentru că
așa s-au obișnuit. De fapt focul a rămas un conector social plăcut. Oricât
de metaforic ar suna, în Zăbrăuți se poate spune că arde mereu focul, atât
ziua, cât și noaptea.
Relatarea unei informatoare poate oferi o mică idee despre felul în
care stăteau lucrurile pe vremea când se procura ilegal energia electrică:
Stăteam înainte pe timp de iarnă, aoleu ne prinde, aoleu ne
curentăm, aoleu ne fură firu’, multe și multe. Stăteam cu fata
cea mică, de 2 ani, până s-o bag la creșă, și era mică, o bă –
gam în țoale multe, multe și la urmă puneam plapuma peste

Incluz Iune ș I excluz Iune
46dânsa, de credeam c-o sufoc și ea, fiind copil, plângea, vroia
să scoată mânuțele, mai o băgam acolo, mai îi puneam țâ –
țica în gură, pe băiatu’ și fata ceilalți îi băgam toți trei, și ne
înghesuiam să ne fie cald noaptea. Deci era dezastru. (S. V.,
31 de ani )
Introducerea legală a electricității a îmbunătățit calitatea vieții în car –
tier, aducând cu sine chiar schimbări în atitudinea oamenilor:
De când a băgat lumina, a început lumea să se mai organize –
ze. S-au petrecut multe schimbări de când a băgat lumina. A
început fiecare să răspundă de câte un bloc, să-și aleagă un
responsabil (…) (F. A., 38 de ani )
Într-adevăr, locatarii încearcă să se organizeze pe scări de bloc, dar
adeseori acest proces întâmpină dificultăți și generează noi conflicte. Spre
exemplu, într-o scară, unde a fost angajată o femeie de serviciu, o parte
dintre locatari consideră că aceasta se îmbogățește pe seama lor, fiind re –
ticenți în a contribui cu suma de 3 lei spre a-i plăti un salariu. La rândul
său, F. A. declară că nu ar accepta postura de administrator al blocului,
întrucât, după părerea lui, această responsabilitate presupune că la un
moment dat va utiliza bani din propriul buzunar.
Desigur, mare parte dintre locatari sunt mulțumiți cu actuala situație,
deși, adeseori, achitarea facturilor constituie o problemă.
Acum ne-a pus lumină, e mai corect, e mai bine, ne ducem
acolo și plătim, știi că ai contoru’ tău acolo, îți plătești cât
vrei, vii de unde vii, uite, io una am venit, m-am dus colo șa
în baie, îmi bag boileru, mă spăl, spăl copiii, deci n-are cine
să-mi țină mie contul. (S. V., 31 de ani )
Pe de altă parte, cei care nu au putut ține pasul cu noul ritm, respec –
tiv plata facturilor, au fost nevoiți să plece din cartier. Acest aspect a fost
unul pe care oamenii nu l-au luat în calcul atunci când au ieșit în stradă
să protesteze, gândindu-se în acele momente prea puțin la consecințe sau
implicații. Dintre cei care au rămas, destui fac eforturi serioase să se poată
adapta. O femeie care mergea într-o zi să-și plătească factura mi-a spus:
„Mai bine stăm nemâncați decât să nu ne plătim factura.” După părerea

47Ghe Tou de lux? a leea z ăbRăuț I, bucu ReșTI
lui F. A., unul dintre liderii informali ai comunității, faptul că a mai plecat
din lume este unul pozitiv: „Mai bine că s-a curățat, să rămână cine e mai
ambițios”. Din discuții informale cu diverși locatari din Zăbrăuți, a rezultat
și ipoteza conform căreia destule persoane, ca să își poată plăti facturile,
comit mai multe infracțiuni ca înainte, în special furtul.
Starea garsonierelor diferă de la caz la caz: precar amenajate, bine
amenajate și chiar luxoase. Am intrat în diferite garsoniere: unele aveau
faianță, gresie și termopane, corpuri de mobilă, mașini de spălat rufe, apa –
ratură electronică avansată (computere, DVD playere etc.), altele doar
strictul necesar.
Principala problemă din Zăbrăuți rămâne însă lipsa de spațiu suficient
pentru un trai în condiții normale. De regulă, locuiesc mai mulți oameni
în aceeași încăpere, împărțindu-și cum pot spațiul. Situațiile în care într-o
garsonieră locuiesc doar 2-3 persoane sunt destul de rare. În cazurile de
aglomerație maximă, se doarme noaptea pe jos, oamenii aliniindu-se unul
lângă altul și ocupând orice colțișor rămas liber. Problema spațiului privat
sau a intimității nici măcar nu se pune. O ipoteză pe care am început să o
avansez în timpul cercetării de teren este aceea că puținătatea spațiului și
lipsa intimității îi fac pe oameni mai agresivi. Imposibilitatea găsirii unui
răstimp pentru reculegere, odihnă sau relaxare duce la acumularea unor
tensiuni care explodează regulat. Tot din insuficiența spațiului derivă și
faptul că majoritatea conflictelor se consumă afară.
Spațiul e atât de mic, încât fiecare scară de bloc devine o lume în sine,
și chiar fiecare hol. În Zăbrăuți se folosesc mult holurile, ca spații de de –
pozitare și socializare. Noaptea pe holuri e o atmosferă febrilă. Se usucă
rufele în hol, se joacă uneori copiii, mai ales iarna, își scot oamenii câte un
scaun și stau de vorbă. E un spațiu folosit și negociat la maxim. Holul re –
prezintă pentru toată lumea o a doua casă, folosită în comun cu ceilalți.
Uneori, copiii nu au un birou unde să-și facă temele. Ei scriu și citesc
pe jos, așezați pe covor. În alte cazuri, trebuie ca părinții să iasă afară pen –
tru ca ei să aibă mai mult spațiu la dispoziție. Spre exemplu:
N-am spațiu, decât o singură cameră mare în care stăm 5 per –
soane. Eu sunt om mare, mă culc îmbrăcat, nu pot să mă dez –
brac în față la copii. Ați văzut cât am fata de mare, nu pot să
mă dezbrac în fața ei. Și ca să-și facă temele, de asta stau io
afară, ca să aibă liniște și ei. (Ș. N., 59 de ani)

Incluz Iune ș I excluz Iune
48Alte probleme semnalate în Zăbrăuți sunt subsolurile inundate și in –
stalațiile de apă vechi și uzate. Lipsa caloriferelor s-ar putea dovedi și ea o
problemă în timp, prin faptul că oamenii vor folosi pentru încălzire calori –
fere electrice care consumă mai mult, fiind astfel posibil să se ajungă la o
nouă acumulare de datorii.
Problema gunoaielor, care a caracterizat întotdeauna cartierul Zăbră –
uți, rămâne încă una de actualitate. Deși gunoiul este acum ridicat regulat
de către angajații ADP, în cartier există o singură ghenă de gunoi pentru
toate blocurile, aspect la care se mai adaugă faptul că unii oameni încă
își deșartă gunoaiele pe fereastră. Prin urmare, spațiul dintre blocuri este
veșnic încărcat de gunoaie.
Lipsa spațiului privat se combină cu totala absență a oricărui spațiu
comunitar amenajat, în care locatarii să se poată relaxa, socializa și dez –
volta o viață comunitară normală. De asemenea, în afara unui teren de
fotbal improvizat în spatele unui bloc, nu există niciun fel de spațiu de joa –
că pentru copii, în condițiile în care acest grup de vârstă reprezintă o bună
parte din populația cartierului Zăbrăuți. Respectivul grup nu are prea
multe alternative la dispoziție pentru a-și consuma timpul și energia.
În general, oamenilor le rămân la dispoziție, pentru petrecerea timpului
altundeva decât în casă, scările și intrările în blocuri, terenul de fotbal (ne-
amenajat) din spatele blocului P8 și diferite alte colțuri sau puncte din car –
tier. Unul dintre locatarii, a avut inițiativa de a construi o băncuță din lemn,
pe care a amenajat-o sub un copac aflat înspre stradă, puțin mai încolo de
bloc. Deși cine alege să stea pe băncuță are de suportat zgomotul și praful
declanșat de mașini, acest mic obiect de mobilier urban a reușit să creeze în
scurt timp un nucleu de relații sociale și să schițeze o idee de spațiu comuni –
tar. Singura băncuță din cartier este veșnic plină de oameni și, fiind un spa –
țiu neutru, diferit de scara de bloc sau de holuri, reușește să aducă laolaltă
indivizi care altfel nu ar sta de vorbă prea mult unii cu alții. Întrebat cum de
s-a hotărît să amenajeze o băncuță, locatarul care a realizat-o a răspuns:
Am făcut băncuța să aibă copiii ceva, și noi. Băncuța asta
e mai mult pentru oamenii din blocul meu, da’ acuma dacă
vine o persoană de la altă scară n-am cum să-i spun dă-te la
o parte că e băncuța mea. Dacă aș găsi niște oameni și dacă
ar fi cineva de ajutor, aș mai face 3 băncuțe. Eu aș fi primul
care aș da ajutor, pentru copii și pentru noi, că suntem toți
aici. (F. M., 32 de ani )

49Ghe Tou de lux? a leea z ăbRăuț I, bucu ReșTI
Chiar și pentru mine, ca cercetător, băncuța a reprezentat un spațiu
cât se poate de favorabil relaționării și conversațiilor cu oamenii. Ea a
fost și un binevenit spațiu neutru, în condițiile în care, în Zăbrăuți, ești
judecat în funcție de persoanele cu care ești văzut. Încercarea, uneori
anevoioasă, de a intra în contact și cu alte persoane decât cele găsite
pe filiera liderului local informal și-a găsit adeseori soluția în dialogurile
spontane purtate la băncuță. Deși reprezintă doar un mic obiect, băncu –
ța rămâne u n altfel de spațiu , cu un mare potențial de a anula teritoria –
litățile fizice și de a încuraja conversațiile între locatari. Ea denotă toto –
dată nevoia unui spațiu comunitar destinat unei socializări mai relaxate
și mai destinse.
5. Rețele de comunicare în cartier.
Relații interetnice
Zăbrăuți este o comunitate cu o populație majoritară romă. Procentul
romi/ne-romi se află însă în continuă transformare, mai ales de când în
cartier au avut loc schimbări majore, cum ar fi legalizarea utilizării curen –
tului electric, ceea ce a atras noi familii în zonă, adeseori de ne-romi.
În Zăbrăuți există cu totul 8 blocuri, dintre care 3 sunt cunoscute
sub numele generic de „blocurile de români”. Acestea sunt delimitate de
restul printr-un gard cu sârmă ghimpată și chiar printr-o poartă de fier
încuiată și prevăzută cu interfon. Spațiile din fața acestor blocuri con –
trastează puternic cu restul, prin faptul că sunt pline de mașini parcate,
arătoase și bine întreținute. Cu toate acestea, există ne-romi răspândiți
și prin celelalte 5 blocuri, dar populația majoritară din ele rămâne cea
romă.
Locatatarii „blocurilor de romi” cu care am realizat interviuri nu în –
trețin nici un fel de relații sociale cu cei care locuiesc în blocurile înconju –
rate de gard cu sârmă ghimpată. Legăturile sunt minime, reduse la câte –
va saluturi schimbate întâmplător. Nimeni dintre cei intervievați nu are
cunoștințe acolo. În schimb, percepția asupra locatarilor acelor blocuri
este de regulă una pozitivă, la fel ca și percepția asupra faptului că teri –
toriul respectiv este delimitat de un gard. Îngrădirea este interpretată ca
formă de civilizație. Spre exemplu:

Incluz Iune ș I excluz Iune
50Datorită la copiii care fac rele și-au înconjurat gardu’ cu sârmă
ghimpată. Oamenii au servicii în blocu’ ăla, lucrează oamenii
și vor liniște când vin de la serviciu, ori aicea copiii le place să
alerge, să zbiere, îi apucă 1 1-12 noaptea. În schimb sunt foar –
te cumsecade vecinii noștri, nu ne-am certat niciodată cu ei,
chiar niciodată. Punem la ei covoare și pături spălate, dacă stai
civilizat, n-are omu’ nimic cu noi. (Ș. N., 59 de ani )
O parte dintre informatori au afirmat că dacă ar avea posibilitatea,
și-ar înconjura și ei blocul cu gard. În general, opiniile exprimate în legă –
tură cu „blocurile de români” nu semnalează conștientizarea segregării
teritoriale, ci dimpotrivă, confirmă percepția generală potrivit căreia cine
a delimitat astfel clădirile a făcut un lucru bun.
Nu am identificat conflicte majore între ne-romii și romii din Zăbrăuți,
deși există o delimitare clară a apartenenței etnice, care în limbaj local
se exprimă prin termeni precum: „ românul ăla” / „țiganul ăla ”. În general
oamenii se percep ca aparținând aceleiași categorii sociale (dezavantaja –
te) și declară că ceea ce îi leagă pe toți este sărăcia sau „amărăciunea”, în
limbajul local.
Socializarea în Zăbrăuți este adeseori imprevizibilă, marcată de con –
flicte frecvente și momente tensionate. Cu toate acestea, la un eveniment
mare, de tip nuntă, participă toată lumea. Am avut ocazia să asist la o nun –
tă în cartier, când a fost adusă o formație de lăutari care a cântat afară,
în fața blocului, unde fusese instalată și o uriașă stație de sunet. Muzica
și „distracția” erau pentru toți locuitorii din cartier, care de alfel se și adu –
naseră într-un număr considerabil. S-a dansat mult, era voie bună, se vin –
deau semințe și porumb fiert și toată lumea se simțea bine în vreun fel sau
altul. În afară de momentul revoltei din noiembrie 2006, a fost pentru mine
cea mai bună ocazie de a-i vedea laolaltă pe locuitorii cartierului, de data
această într-o ipostază de divertisment. Cineva care n-a mai mers vreodată
în Zăbrăuți și care ar fi nimeri prima dată la un astfel de eveniment, ar avea
senzația că are de-a face cu o mare familie în care lucrurile decurg bine.
Holurile și scările de bloc sunt pline de viață și zgomot la orice oră,
inclusiv noaptea, deși în multe cazuri oamenii stau până târziu pe întu –
neric. Adeseori oamenii petrec ore în șir în fața blocurilor, studiind orice
mișcare a altora și orice persoană care trece, sau își pregătesc grătare.
Există anumite rețele de comunicare în cartier: pe de o parte rețelele
bazate pe rudenie, apoi grupurile de oameni care petrec timp și socializează în

51Ghe Tou de lux? a leea z ăbRăuț I, bucu ReșTI
fața blocurilor, în scări sau la singura băncuță montată în Zăbrăuți, ado –
lescenții care se grupează în diferite puncte ale cartierului și copiii care
își improvizează cum pot joaca în cartier. La toate acestea se mai adaugă
relația dintre liderii informali și restul comunității. Un lider informal este
cel care îți poate facilita accesul în comunitate și care, în general, are cu –
noștință de orice inițiativă care pătrunde în zonă.
Tot liderii informali sunt cei care au pus la cale revolta din noiem –
brie 2006 și cei care au negociat cu forțele de ordine și cu organele admi –
nistrative. Unul dintre liderii locali actuali, F. A., lucrează într-o agenție
imobiliară. Este relativ educat, iar gradul lui de mobilitate este mult mai
mare decât al oricui altcuiva întâlnit în comunitate, la fel ca și capacitatea
de a comunica de pe poziții de egalitate cu diferite tipuri de oameni. Cu
toate acestea, mecanismele și strategiile prin care el își construiește și își
menține poziția în cadrul comunității rămân destul de ascunse și greu de
precizat.
În orice caz, noțiunea de „ respect ” are o mare valoare în Zăbrăuți.4 Poți
fi respectat dacă ai o anumită situație materială, dacă ai o slujbă, dacă
n-ai trecut prin pușcărie, dacă ai autoritate în fața altor oameni, dacă ai o
familie de care te îngrijești. De cele mai multe ori, femeile sunt respectate
dacă au un soț.
Observația de teren m-a condus către concluzia că existența într-un
ghetou nu le permite oamenilor să aleagă cu cine să socializeze și cu cine
nu. Libertatea lor este destul de limitată în această privință, întărită de mo –
bilitatea relativ redusă prin alte locuri sau spații sociale din oraș. Ecuația
socializării arată cam așa: suntem toți aici la un loc și trebuie să avem de-a
face unii cu alții chiar dacă vrem sau nu, pentru că nu avem de ales. Ghetoul
nu permite o socializare foarte elevată, nici măcar posibilitatea de a-ți de –
limita propriul cerc de cunoscuți, ci mai degrabă o luptă pentru prestigiu,
putere, respect și o poziție importantă în cadrul comunității. De multe ori,
socializarea aici include agresivitatea mimată, înjurătura ca salut, amenin –
țarea în glumă, funcționând după cu totul alte coduri sociale decât cele fa –
miliare nouă (sau cel puțin mie). Când, într-o seară, unul dintre informatori,
F. A., și-a manifestat dorința de a veni să bea o bere la o terasă din centrul
orașului cu mine și cu câțiva prieteni de-ai mei, observațiile lui cu privire la
grupul nostru mi s-au părut edificatoare în acest sens. Masa la care stăteam
era compusă din aproximativ 15 persoane, care nu se cunoșteau toate între
4 Pentru rolul conceptului, vezi Philippe Bourgois (Bourgois 2003)

Incluz Iune ș I excluz Iune
52ele. Mai mult de un sfert erau persoane din alte țări. Privindu-ne și ascul –
tând felul în care interacționam, F. a exclamat: „Bă, eu stau aici cu voi, mă
uit la voi, da’ nu vă înțeleg. E ceva aici ce nu pricep.” Ce nu înțelegea de fapt
erau codurile și relațiile sociale de la masa noastră. Nu înțelegea gradele de
prietenie și pe cele de respect, nu înțelegea cine este „cel mai respectat”, nu
înțelegea cum de nu ne cunoaștem toți între noi și totuși putem avea con –
versații. Pentru el, lumea noastră era una complet diferită de cea familiară
lui și de realitatea ghetoului, în care oamenii relaționează altfel și în care
canalele de comunicare nu sunt nici atât de variate, nici atât de largi.
În general, oamenii din Zăbrăuți conștientizează faptul că lumea din
afară îi percepe într-un mod negativ și că televiziunea sau presa contribu –
ie în mod direct la acest lucru. În ceea ce privește relația cu ne-romii din
cartier, sunt mai multe aspecte care merită menționate. Există opinia ge –
neral împărtășită că un ne-rom poate trăi nestingherit în mijlocul romilor
și se poate simți bine, pe când invers nu este posibil – această afirmație a
fost făcută de mai mulți informatori de etnie romă. În același timp, există
percepția potrivit căreia românii sunt mai civilizați și mai curați, combi –
nată cu dorința, de multe ori inconștientă, de a fi ca ei: „Cu românii ne
înțelegem foarte foarte bine, e oameni civilizați” (Ș. N., 59 de ani). S. V.,
una dintre informatoarele de etnie romă, spune despre băiatul ei că mai
mult se joacă afară cu copiii de români decât cu cei de romi, un motiv de
mulțumire pentru ea. Susține de asemenea că l-a dat la o altă școală decât
cea la care merg majoritatea copiilor din Zăbrăuți, tocmai pentru a nu fi în
mijlocul lor, ci mai mult printre români: „Puteam să-l dau și eu la școala
asta din Pieptănari, am zis că aicea e toți copiii de țigani de prin ghetouri și
o să fie ceartă și scandal, bine că și acolo e țigani, da’ e și români mulți.”
A. este la liceu în clasa a noua, iar părinții povestesc despre ea: „Azi
am dus-o la liceu și a intrat imediat în grupul de români” (Ș. N., 59 de ani).
Referindu-se la un alt copil, același informator adaugă: „Să-l vezi pe băia –
tul ei când pleacă la școală, nici nu zici că e țigan, așa îmbrăcat frumos”.
Curățenia și aspectul îngrijit sunt adeseori interpretate ca o condiție esen –
țială de a fi în rândul lumii „civilizate”, iar un comentariu, pe care l-am
auzit într-o seară în timpul unei discuții de grup la băncuța montată în
laterala blocului, mi s-a părut edificator în legătură cu dorința inconștien –
tă de a fi cumva la fel ca românii, sau cel puțin în același rând. Când prin
spatele băncuței a trecut un om îndreptându-se spre intrarea în bloc, ci –
neva a comentat: „Uite-l și pe nea Ion. Nea Ion e om de treabă, cumsecade,
zici că-i român, de fapt el e spoitor”.

53Ghe Tou de lux? a leea z ăbRăuț I, bucu ReșTI
Dintre familiile de ne-romi intervievate, aleg un caz semnificativ: un
cuplu de tineri căsătoriți, cu studii superioare și slujbe relativ bine plăti –
te, care și-au cumpărat o garsonieră în Zăbrăuți și s-au mutat aici acum
aproape doi ani. Prima oară când i-am vizitat, intrând de pe holul întune –
cat al blocului în garsoniera intim amenajată și mobilată, am avut senza –
ția unei lumi complet paralele cu realitatea obișnuită din Zăbrăuți. Casa
lor este tapetată cu cărți, iar ritmul lor de viață nu are nimic în comun cu
felul în care își petrec timpul majoritatea oamenilor de aici: au slujbe regu –
late, lipsesc de acasă în marea parte a zilei și călătoresc frecvent în afara
orașului. Relația lor cu vecinii de etnie romă a fost descrisă astfel:
N-ai nimic în comun cu oamenii de aici. Nu poți să zici că
legi prietenii, că n-avem subiecte comune de discuție. Ma –
joritatea sunt rude din câte am înțeles și poate asta creează
o conectivitate mai bună, dar la noi nu e cazul, am venit din
exterior… Și faptul că nu stăm acasă în timpul săptămânii,
când e de mers la serviciu… Dimineața ai ieșit pe ușă, seara
intri, ăsta e ritmul (…) Mai vine cine are nevoie să le facem un
dvd sau un cd, e o chestie sporadică, sunt luni întregi în care
n-ai nicio legătură cu nimeni, decât că bate vecina de vizavi
care a luat factura de la lumină și o aduce că n-am fost acasă
în momentul respectiv (…) Cred că faptul că nu stăm foarte
mult acasă, mediul ăsta e ceva adiacent pentru noi, e practic
un loc unde vii și dormi. Noi și ieșim foarte mult, în weekend
nu prea stăm pe acasă, deci nu resimți așa acut lipsa de civi –
lizație sau nu știu cum să-i zic. Noi nu stăm în fața blocului în
timpul liber. (B. C., 28 de ani)
Decizia de a se muta într-un cartier cu o proastă reputație, în care
nici măcar nu exista acces legal la electricitate, au justificat-o prin faptul
că a fost o alternativă ieftină care le-a permis achiziționarea unei locuințe
proprii în condițiile în care chiriile creșteau an de an. Din punctul lor de
vedere, cei care etichetează în cartier sunt chiar romii:
Ei spun „am mers la românul X”. Eu n-am simțit niciodată
nevoia să spun că e țigan, sau „țiganul X”. Poate din punctul
lor de vedere ești un intrus aici în mediul ăsta dedicat lor, din –
tr-un anumit punct de vedere. (B. C., 28 de ani)

Incluz Iune ș I excluz Iune
54În concluzie, se poate spune că în Zăbrăuți nu există conflicte inter-
etnice majore, iar delimitarea etnică se regăsește într-un limbaj cotidian
mai degrabă involuntar, de tipul: „mi-am tras net de la românii ăia”, „am
vorbit azi cu românul ăla”, „am fost azi pe la românul ăla” etc. Romii nu
se simt discriminați de români, ci dezvoltă relații mixte, petrec timp îm –
preună, se joacă, se distrează. Destui români împart aceeași condiție eco –
nomică și socială cu etnicii romi. O categorie aparte o reprezintă locatarii
din cele 3 blocuri segregate, cu care nimeni nu are contact și nu întreține
relații sociale, decât la nivelul recunoașterii din priviri și al salutului sim –
plu (eventual).
6. Educație
În Zăbrăuți există un procent de 20% de persoane analfabete având
peste 16 ani (din datele colectate de la Primărie). Ponderea de persoa –
ne de peste 14 ani care au cel puțin 4 clase primare este de 80%. Mare
parte a copiilor sunt școlarizați, fiind înscriși la școlile din zonă: Școala
114 „Principesa Margareta”, Școala nr. 148 „George Călinescu”, Școala
nr. 136, Școala nr. 134. Majoritatea copiilor din Zăbrăuți merg la Școala
nr. 114. Din totalul copiilor de vârstă școlară, frecventează școala relativ
regulat 80%.
În timpul cercetării de teren, am reușit să intervievez personal didac –
tic din două școli: o învățătoare de la Șc. nr. 148, alături de directoarea
și mediatorul școlar de etnie romă de la Școala nr. 114. Între cele două
școli există câteva diferențe. Școala nr. 114 a fost inclusă într-un program
Phare de acces la educație al grupurilor defavorizate, cu accent pe romi,
în perioada 2002-2003, pe care l-a continuat cu forțe proprii încă 2 ani;
Școala nr. 114 a beneficiat totodată de sprijinul primăriei de sector care a
finanțat diverse dotări materiale; în staff-ul școlii este inclus postul de me –
diator școlar, care a fost înființat în perioada programului Phare. Școala
nr. 148 este mai puțin dotată ca Șc. nr. 114, nu a beneficiat de program
Phare, iar staff-ul deplânge lipsa de implicare a Primăriei, deși Primăria a
înființat aici un centru de zi de tip afterschool . Nu există deocamdată un
mediator școlar pentru Șc. nr. 148. La Școala nr. 114 există înscriși 1068
de copii, dintre care aproximativ 130 de copii locuiesc în Zăbrăuți, dar nu
sunt toți romi, iar procentul lor nu se poate identifica în mod cert, deoare –

55Ghe Tou de lux? a leea z ăbRăuț I, bucu ReșTI
ce nu toți se declară a fi romi. Același aspect există și la Șc. nr. 148, unde
nu toți romii se declară astfel.
Între instituția școlară și comunitățile de romi nu există o verigă prea
bine consolidată. Din punctul de vedere al profesorilor, cei mai mulți pă –
rinții romi se arată complet dezinteresați vizavi de școală ca instituție sau
de situația școlară a copiilor. Nu își supraveghează copiii acasă, nu îi spri –
jină și nu-i verifică dacă și-au scris temele, iar în unele cazuri nici nu le
procură rechizitele necesare. Nu participă regulat la ședințe și nu caută o
cale de comunicare cu profesorii pentru a discuta eventualele probleme și
a găsi soluții pentru remedierea lor. E. D., învățătoare la Șc. nr. 148, afirmă:
„Nu le pasă. Eu am senzația de mult ori că acești copii sunt trimiși la școală
să-și ia o alocație, să-și ia un lapte și un corn și atâta tot”.
În ceea ce privește perspectiva familiilor de romi, din câte am putut
observa în cazul câtorva, spațiul școlii rămâne un teritoriu necunoscut
pe care simt că nu-l stăpânesc și pe care nu-l percep ca aparținându-le în
vreun fel sau altul. Este pentru ei un mediu nefamilar, cu care nu au avut
când să se obișnuiască. Destui părinți nu au mers la școală și nu au tră –
it experiența definitorie a conviețuirii într-un colectiv școlar. Am realizat
acest lucru cel mai bine atunci când am însoțit-o pe una dintre informa –
toarele mele, S. V., la o ședință cu părinții la Șc. nr. 148. Era poate a doua
oară când venea la o astfel de ședință. Odată intrate în școală, am observat
cum S. V. se simțea nesigură, neștiind cum să se poarte. Era evident că se
află într-un mediu complet nefamiliar pentru ea și se apăra reacționând
agresiv din punct de vedere verbal. A intrat într-o sală de clasă întrebân –
du-l pe un profesor unde e ședința și nu i s-a părut în neregulă faptul că a
întrerupt ora. Amenința că îi bate pe toți dacă nu găsește sala cu ședința.
Cu toate acestea, la ședință a ascultat cu atenție și m-a rugat să iau notițe
pentru ea, deoarece nu știa carte. A fost mândră când învățătoarea i-a
lăudat băiatul și a rămas puțin după ședință să discute cu ea și să-i pună
întrebări suplimentare.
Problema pe care o formulează o învățătoare este extrem de impor –
tantă și reflectă totodată fragilitatea relațiilor dintre școală și comunitățile
de romi, marcate de lipsa unei punți solide de legătură : „Noi nu suntem
pregătiți să comunicăm, să relaționăm cu oamenii. Suntem pregătiți pe
profesie – e cu totul altceva”. În acest context, munca mediatorului școlar
este una esențială. Poziția pe care o ocupă mediatorul școlar devine o po –
ziție-cheie, un fel de tampon între școală și comunitate. Mediatorul devine
un purtător esențial de informații care altfel nu ar circula. El petrece timp la

Incluz Iune ș I excluz Iune
56școală, dar mai ales pe teren, în cartier. Informațiile manevrate de el ajung
în primul rând la școală, dar și către alte instituții, de exemplu Primărie și
Poliție.
În general, problemele legate de copiii romi se intensifică odată cu tre –
cerea în ciclul gimnazial. Este și perioada când se produc cele mai multe
abandonuri școlare. Lucrurile funcționează oarecum până în clasa a IV-a,
când învățătorii reușesc să țină situația sub un oarecare control, iar copiii
au de-a face cu o singură persoană. Șansele ca această persoană să le im –
pună respect sunt mult mai mari decât în cazul claselor gimnaziale, când
relaționarea cu cadre didactice diferite implică schimbări profunde, iar co –
piilor le trebuie o bună perioadă de timp pentru a se adapta fiecărui pro –
fesor în parte. Într-un mod indirect, ambele cadre didactice pe care le-am
intervievat au recunoscut că agresivitatea infantilă este mai accentuată în
cazul copiilor romi. În legătură cu problemele specifice acestora, doamna
directoare D. T. a afirmat:
Eu aș zice că se vede în ce fac ei la școală, în comportamentul
lor că nu întotdeauna situația lor socială, situația lor materi –
ală este așa cum și-ar dori ei. Au multe lipsuri și se vede, sunt
mulți copii care se vede că nu mănâncă atât cât trebuie să
mănânce, nu au rechizite câte trebuie să aibă(…) Se vede și
pe hăinuțe câteodată, se văd lipsurile sociale. Mai înseamnă
că adeseori comportamentul lor este agresiv, se vede că sunt
abuzați și ei la rândul lor sunt agresivi față de ceilalți copii.
Nu toți, mulți dintre ei. La rândul său, învățătoarea E. D. a spus:
Eu mă uit la ei când sunt mici, chiar în clasa I, sunt foarte
obraznici, nu îți răspund, au atitudinea asta zeflemistă.
Legat de comportamentul copiilor de romi, concluzia principală rezul –
tată în urma discuțiilor cu cadrele didactice este aceea că, dacă în clasele
primare nu se văd prea multe diferențe între romi și ne-romi, începând cu
ciclul gimnazial ele încep să se facă simțite. În plus, o altă problemă delicată
care se ridică este aceea că, de multe ori, copiii rămân prinși în două lumi
diferite: cea a școlii, unde sunt educați într-un anumit sens, și cea a realității
cotidiene căreia îi aparțin, caracterizată de coduri sociale și seturi de valori
diferite. Adeseori, copiii sunt deraiați de pe traiectoria unei dezvoltări perso –
nale armonioase tocmai prin apartenența la două realități sociale diferite,
între care deocamdată există prea puține punți de comunicare.

57Ghe Tou de lux? a leea z ăbRăuț I, bucu ReșTI
În ciuda problemelor aduse în discuție de cadrele didactice, am con –
statat că majoritatea informatorilor mei din Zăbrăuți au început să con –
știentizeze importanța educației pentru copiii lor. Fac eforturi pentru a-i
trimite la școală, pentru a le procura cele necesare și pentru a-i menține
curați și aranjați. Școala devine un reper din ce în ce mai important pentru
ei, deși acest lucru se află încă într-un stadiu firav. O dovadă ar putea fi și
faptul că o parte dintre cei ce au primit aparate de fotografiat le-au utilizat
pentru a-și poza copiii în prima zi de școală din septembrie. A fost, în orice
caz, o zi căreia i s-a acordat importanță în Zăbrăuți.
În orice caz, distanța dintre instituția școlară și comunitate păstrează
niște proporții considerabile. În timp ce pentru familiile de romi școala re –
prezintă un mediu nefamiliar pe care deocamdată nu-l înțeleg prea bine și
nu au capacitatea să și-l integreze în responsabilitățile zilnice, cadrele di –
dactice simt nevoia unei terțe coordonate în ecuația comunicării. Munca
necesară creării unei punți de comunicare solide între cele două părți se
poate spune că se află încă la început. Eforturile mediatorilor școlari sunt
esențiale în acest sens, dar posturile respective se dovedesc a fi într-un
număr prea mic vizavi de situațiile cu care au de-a face și pe care trebuie
să le rezolve.
Rezidenții din Zăbrăuți declară în general că nu au așteptări de la
guvern sau partide politice. Despre acestea din urmă spun că apar în
zonă în perioada alegerilor electorale și le oferă alimente. Așteptări au
mai ales de la Primăria de sector, în special cei care sunt înscriși pe listele
pentru ajutor social. Toți informatorii, cu excepția mediatorului sanitar,
au declarat că vor să plece din cartier și să se mute fie într-un cartier
„mai civilizat”, fie undeva „la curte”. În același timp, conștientizează că
nu au de ales și că trebuie să fie mulțumiți cu spațiul pe care îl au la
dispoziție.
Trebuie să-i înțelegi și pe ei, că n-ar vrea să trăiască în mediul
ăsta, dar dacă n-are unde să se ducă și dacă n-are decât casa
asta cu 4 pereți și 15 metri pătrați, e obligat să stea aici. (F.,
38 de ani)
Ne place, nu ne place, trebuie să stăm. Dacă aveam altă lo –
cuință unde să stăm, plecam. Stăm de sărăcie, de ce crezi că
stăm? De bine, de rău ai patul tău, perna ta, mai bine decât pe
stradă sau în canal. (M. T., 50 de ani)

Incluz Iune ș I excluz Iune
58Printre speranțele cel mai des menționate de tineri sunt găsirea unui
loc de muncă sau posibilitatea de a pleca din țară. Unii au afirmat că nu-și
pot închipui viitorul.
Și-l aștept pe bărbat să iasă de la închisoare și să începem
o viață frumoasă, adică să muncim, că asta înseamnă viață
frumoasă. (G. M., 21 de ani)
Perspectiva găsirii unui loc de muncă apare chiar și în compunerile
redactate de elevi în clasa a IV-a la cele două școli unde merg o parte din
copiii din Zăbrăuți.
La copii vreau să îi vindec de boli, să le dau rețetă medicală,
pormă pă la 32 de ani ași vrea să îmi fac o familie de copii să
am grijă de iei să le dau bani să le iau de mâncare să mă duc
la muncă să muncesc pentru ei să mănânce și aș vrea să le
respect dorințele și copii mei să fie frumoși și mama lor să fie
frumoasă și să muncească să fie vrenică să muncească și să
ia de mâncare și eu și ea să trăim până la adânci bătrâneți și
aș vrea să-mi trimit copiii la școală când se fac mari să mun –
cească și aș vrea să se facără avocați. (M. A ., clasa a IV-a)
7. Concluzii
Caracterizat întotdeauna ca fiind o „comunitate de tranzit”, Zăbrăuți
se transformă încet-încet într-un soi de „ghetou de lux”. Calitatea vieții s-a
îmbunătățit, mai ales după legalizarea conectării la rețeaua de electrici –
tate. O parte din vechii rezidenți au migrat către localități periurbane ale
Bucureștiului, iar în zonă au început să se mute familii cu un nivel socio-
economic mai ridicat. Prețul garsonierelor din Zăbrăuți s-a dublat numai
în ultimul an. Ipoteza care se poate avansa este aceea că, în timp, peisajul
general în cartier se va schimba iar problemele specifice se vor estompa,
odată cu venirea în zonă a noilor locatari. O evoluție asemănătoare se
poate spune că a avut cartierul Vitan, vestit pentru rata ridicată a infracțio –
nalității și pentru alte aspecte sociale problematice, care au început să se
atenueze odată cu gentrificarea zonei (apariția unui complex comercial

59Ghe Tou de lux? a leea z ăbRăuț I, bucu ReșTI
de tip mall, a unor bănci, office buildings etc). De altfel, se estimează că ur –
mătorul boom financiar pe piața locuințelor va fi în Ferentari. În Zăbrăuți
există deja indicii care confirmă această posibilitate.
În cartier tinerii, în special adolescenții, sunt direct expuși influenței
fenomenelor negative precum prostituția, consumul de droguri, cerșeto –
ria și furtul. Potențialul de victime în rândul tinerilor este unul mare, mai
ales în condițiile în care ei nu au la îndemână alternative de petrecere a
timpului sau de integrare socială prin diferite activități. Accesul pe piața
muncii și a slujbelor bine plătite este de asemenea redus. Variantele cele
mai accesibile rezidenților din Zăbrăuți rămân activitățile ce se încadrează
în sfera economiei informale. Programele de asistență socială nu rezolvă
problema, dimpotivă, mențin o stare de dependență care la un moment
dat poate deveni dăunătoare.
Există totuși aspecte pe care le consider pozitive și care merită a fi
menționate: rezidenții fac eforturi pentru a-și plăti noile facturi (de elec –
tricitate) și pentru a ține pasul cu acest stil nou de viață; etnicii romi în –
cep să conștientizeze, treptat-treptat, importanța educației, sau cel puțin
a mersului regulat într-o instituție educațională – se străduiesc în marea
lor parte să-și trimită copiii la școală și să se prezinte la ședințe; au înce –
put să apară inițiative locale (la 2 blocuri se introduc conducte de gaze,
la unele scări au fost aleși administratori, unele scări sunt menținute
mai curate decât altele, cineva a construit o băncuță pentru odihnă etc);
tinerii prezintă dorința de a face lucruri noi și de a cunoaște lume din
afara cartierului; există la mulți copii și adolescenți o mare deschidere
față de persoane care vin din exterior, dublată de curiozitate și de nevoia
de a sta de vorbă cu alți oameni decât cei care fac parte din universul
cotidian.
Bibliografie
BOURGOIS, Philippe
2003 In Search Of Respect: Selling Crack In El Barrio. Cambridge, Cambridge
University Press
COZMA, Irina – RUGHINIȘ, Cosima – SULTĂNESCU, Leonard.
2003 Impactul social sl politicilor publice în cartierul Zăbrăuți. Studiu de
caz. Revista de asistență socială, 1. 75–83.

Incluz Iune ș I excluz Iune
60HANNERZ, Ulf
1969 Soulside: Enquiries Into Ghetto Culture and Community . Columbia
University Press, New York and London.
LADÁNYI János
1993 Patterns of Residential Segregation and the Gypsy Minority in
Budapest. International Journal of Urban and Regional Research, 17
(1), 30–41.
PARDO, Italo
1996 Managing Existence in Naples: Morality, Action and Structure. Cambridge
University Press, Cambridge.
RUGHINIȘ, Cosima
2004 Social Housing and Roma Residents in Romania . OSI Center for Policy
Studies, Budapesta
WILSON, William Julius
1987 The Truly Disadvantaged. The Inner City, the Underclass and Public
Policy . University Of Chicago Press, Chicago.
ZAMFIR, Cătălin – RUGHINIȘ, Cosima
2000 Mecanismele sociale ale dezvoltării comunitare. Studiu de caz al
comunității Zăbrăuți, București. In: ZAMFIR, Elena – PREDA, Marian
(Coord.): Diagnoza problemelor sociale comunitare. Studii de caz .
Editura Expert, București. 49–90.

61elemen Te pen TRu o R eGând IRe a I ncluz IunII SocIale
Alina Silian
elemente pentru o regândire a
incluziunii sociale – comunitatea
romilor din veseuș-Jidvei1
1. Introducere
Articolul de față se bazează pe o cercetare de teren întreprinsă în sa –
tul Veseuș, comuna Jidvei, din județul Alba, în perioada iulie-august 2007,
în cadrul unui proiect mai larg, menit să documenteze, printre altele, me –
canismele de excluziune socială a comunităților de romi. Alegerea satului
am făcut-o din rațiuni practice și pe baza unei deducții eronate. Cu un an
înainte, la cursurile pentru mediatori școlari din Arieșeni-Alba, am cunos –
cut-o pe mediatoarea din Veseuș și cum a avea intrarea în comunitate și
un sprijin, oricât de mic, sunt esențiale pentru o cercetare de scurtă du –
rată, am luat legătura cu ea. Conform indicațiilor Ghidului de cercetare ar
fi trebuit să urmăresc „o comunitate cu risc de excluziune socială”. Ghi –
dul însuși operaționaliza destul de puțin conceptul, așa că am plecat de la
premisa că, dacă la un anumit moment s-a considerat necesară prezența
unui mediator școlar rom, comunitatea trebuie să fie suficient de numeroasă
1 Sunt recunoscătoare familiei Toader și Elena Drujuț care m-a găzduit cu atâta căldură.
Îi mulțumesc în mod deosebit fiicei lor, Ramona, care a devenit ghidul și asistentul meu
de cercetare. Ideile exprimate în acest articol îmi aparțin în totalitate și sper să nu le
pricinuiască nicio supărare. De asemenea, aș vrea să mulțumesc colegilor din grupul
de lucru „Empowerment and Mobilization” al rețelei European Roma Grassroots Orga –
nization, care mi-au atras atenția asupra unor situații similare din Albania și Bulgaria
în care romii încep să își revendice, la nivel local, o nouă poziție în societate.

Incluz Iune ș I excluz Iune
62și, deci, „cu probleme”. Ca o mare parte a cercetărilor sociologice româ –
nești despre romi, ce reiterează o prejudecată larg răspândită, am pus, la
rândul meu, semnul egalității între „comunitate considerabilă de romi” și
„probleme sociale”.
Și documentele oficiale pe care le-am consultat la nivel local – Pla –
nul de urbanism general al comunei (PUG), selecții din proiectul Phare „O
viață mai bună pentru rromi” și Strategia de dezvoltare socioeconomică
a comunei Jidvei, 2007-2013 – concordă cu tendința generală de a pri –
vi comunitățile numeroase de romi ca fiind amenințate cu excluziunea
socială. Explicațiile diferă însă radical în aceste documente, în funcție de
cauza identificată: pe de o parte comportamentul romilor, iar pe de alta,
elementele de natură structurală. Autorii documentelor avansează ideea
că excluziunea este cauzată fie de disfuncționalitatea unui segment de
populație – caz în care romii sunt definiți ca „populație cu probleme spe –
cifice” asemenea persoanelor cu handicap –, fie de inegalități de natură
structurală – romii devin un grup vulnerabil din cauza lipsei accesului la
resurse și drepturi de bază, presupuse în virtutea statutului de cetățean.
Pe de altă parte, informațiile culese prin interviuri și prin observație, de
la autorități și de la localnicii de diferite etnii conduc, deopotrivă, către
reconstituirea unui cu totul alt tablou social.
În primul rând, ideea de „comunitate” este prezentă în discursurile
sătenilor la modul generalizant și omogen, prin autoidentificări de natură
colectivă: „veseușenii sunt oameni harnici” sau „veseușenii sunt disprețu –
iți”. Este posibil ca astfel de declarații ale localnicilor să se fi datorat rolului
pe care îl atribuiau intervievatorului, de reporter sau de reprezentant al
Partidei Romilor, cineva care să le înregistreze doleanțele și nemulțumiri –
le. După cum i-a descris un localnic unui vecin discuția pe care o avea cu
mine, oamenii „vorbeau în contul satului”. În același timp însă în viața de
zi cu zi, „comunitatea” este menționată foarte rar ca „entitate”, iar ceea ce
emerge ca o preocupare constantă printre romii intervievați este „sociali –
tatea”. Am asistat la nenumărate conversații, independente de situația de
interviu, despre nuntă, „popor” (asociația de ajutorare reciprocă), constru –
irea granițelor între privat și public, negocierea dreptului outsiderului de a
interveni în viața familiei sau despre relaționarea cu vecinii ori cu autori –
tățile, conversații în care opinii despre socialitate erau exprimate explicit.
Prin urmare, un termen precum cel de poziționare este mult mai folositor
din punct de vedere analitic decât cel de incluziune . Poziționare sugerează
construirea prin practică a unor reprezentări despre totalități sociale, despre

63elemen Te pen TRu o R eGând IRe a I ncluz IunII SocIale
pozițiile și criteriile acestora, precum și despre calitatea relațională a po –
zițiilor. Vorbind despre poziționare , în loc de incluziune , încerc să arăt că
aceasta din urmă trebuie privită și relațional, nu doar categorial.
În al doilea rând, relația individului cu munca pare să constituie crite –
riul principal prin care localnicii, majoritari sau minortari își revendică sta –
tutul de membri deplini în societate și dreptul de a participa în comunitatea
morală a localității. Și nu în ultimul rând, la romii din Veseuș se manifestă,
din ce în ce mai puternic, conștientizarea faptului că aparțin acestei comu –
nități, în virtutea îndeplinirii criteriului, și își solicită dreptul la respect atât
la nivelul interacțiunii zilnice, cât și în evenimentele publice prin care comu –
nitate este reprezentată simbolic, precum serbările școlare. Romii veseușeni
nu reclamă excluderea sau marginalizarea socială. Dimpotrivă, sunt conști –
enți de rolul pe care îl joacă în viața comunei, dar resimt nerecunoașterea
la nivel politic și simbolic a acestei contribuții. În acest articol urmăresc să
arăt, printr-un studiu de comunitate, cum aceste modele și modalități dife –
rite de a înțelege incluziunea socială se împletesc în același context social.
Tratarea romilor ca problemă socială este, în acest caz, o abordare parțială
care ascunde, de fapt, un proces de repoziționare socială care nu are loc nu –
mai în Veseuș. Deși doar un studiu de caz în sine, miza articolului este mai
generală, susținând o reconsiderare a abordării de până acum a incluziunii
romilor. Priviți în general ca simpli beneficiari pasivi ai unor politici publice,
romii trebuie tratați ca cetățeni activi care își revendică un rol meritat în
societate. Mai mult decât atât, studiul arată mecanismele de status social
într-o localitate unde populația majoritară – odinioară românească – devi –
ne romă, o situație, de asemenea generalizată în alte contexte.
În prima parte a articolului urmăresc să arăt că în Veseuș ierarhia
socială se construiește în baza principiului „respectabilității prin muncă”,
criteriu pe care și romii îl invocă pentru a-și revendica apartenența la so –
cietate. Spre deosebire de autoritățile locale, care au o viziune muzeificată
despre societatea locală, romii veseușeni au o concepție dinamică în care
prevăd posibilități de mobilitate socială. Descriu deci modul în care romii
încearcă să se poziționeze social, iar în partea a doua arăt cum această
perspectivă dinamică vine în contradicție cu politicile la nivel local, ba –
zate pe o viziune solidificată asupra structurii sociale. Fie că privesc viața
culturală sau îmbunătățirea condițiilor de viață, măsurile luate de auto –
ritățile locale rămân fără consecințe în repoziționarea socială a romilor,
mai degrabă contribuie la perpetuarea unei ierarhii sociale în care romii
rămân pe o treaptă inferioară.

Incluz Iune ș I excluz Iune
642. Între sași, între unguri, între români,
între țigani… între oameni
Stați un pic să vorbim așa, dar vorbim … realitate vorbesc.
Deci satul nu o fost… [Evită să îi spună ‚țigănesc’]. Satul o fost
mai mult săsesc și unguresc. Jos, unde stau acum țiganii… Nu
te superi că spun pe față! Deci, unde sunt țiganii acum, erau
sași. Aicea, pe deal, erau ungurii și cum mergeți de la ma –
gazin, treceți podul, or fost românii. Deci noi zicem: mergem
între sași, venim între unguri și mergem între români. Deci
așa o fost (unguroaică, 56 de ani).
Veseuș este, alături de Jidvei, Căpâlna de Jos, Bălcaciu și Feisa, unul
dintre cele cinci sate care alcătuiesc comuna Jidvei. Situat în partea de est
a județului Alba, pe râul Târnava Mică, în Dealurile Târnavei Mici, la 18 km
de Blaj, la 30 de km de Mediaș și cam la 38 de km de Alba Iulia, Jidveiul
este cunoscut românilor de rând pentru podgoriile sale2, lucrate în bună
parte de romii din Veseuș. Despre satul Veseuș se spune că a fost săsesc,
la fel ca Jidveiul și Bălcaciul3. În 1977 etnicii germani alcătuiau 22% din
populația comunei, pentru ca la recensământul din 2002, procentul să fie
doar de 1,7%. Migrația s-a produs mai ales în 1990 și 1991. Între 1990 și
1996 populația este în declin, cauza invocată fiind plecarea, în masă, a et –
nicilor germani, ceea ce PUG-ul localității înregistrează ca spor migratoriu
negativ: 532 în 1990 și 179 în 1991 (PUG: 9). În 2002 comuna Jidvei nu –
măra 5244 de locuitori din care 81% români, 14,5% romi, 2,8% maghiari
și 1,7% germani. În privința minorității rome, raportat la populația jude –
țului Alba, Jidveiul prezintă „o importantă populație de etnie rromă, 758
persoane declarate la recensământul din 2002” și o densitate de 144,5 la
mia de locuitori, „indicator care o situează pe al II-lea loc în județ” (PUG:
10; 32). Autorii documentului atrag însă atenția cu oarecare insistență
asupra neconcordanței datelor. În timp ce statistica oficială din 2002 ara –
tă o scădere a populației rome, evidențele Primăriei, spun ei, indică un
2 La fel de vestite ca vinul de Jidvei, deși puțini cunosc că se trag din aceeași zonă, sunt
și două produse naționale ale folclorului românesc: Ansamblul Fetelor de la Căpâlna
și cântăreața de muzică populară Veta Biriș.
3 Mărturie stau, în fiecare dintre aceste sate, ansamblurile bisericii evanghelice, toate
aflate pe lista monumentelor istorice întocmită de Ministerul Culturii (PUG: 44-46).

65elemen Te pen TRu o R eGând IRe a I ncluz IunII SocIale
număr dublu de romi în comună: 15114. Și în Veseuș distribuția etnică s-a
schimbat dramatic în ultimii 16-17 ani. Sașii au plecat, cu excepția unei
bătrâne și a fiului acesteia, căsătorit cu o unguroaică și ajuns slugă la o
gospodărie de romi plecați în Spania. A rămas doar strada principală, cu
case săsești ocupate acum de români, romi și maghiari, căreia continuă să
i se spună, anacronic – ce-i drept –, „între sași”, așa cum „pe vale” și „pe
deal” este „între țigani”, ori în zonele dominate de biserica ortodoxă și de
cea reformată se spune că te afli „între români”, respectiv „între unguri”.
Romii veseușeni, care alcătuiau în 2007 peste 75% din cei aproximativ
1260 de locuitori5, sunt romi de sat – ei ar putea trece cu ușurință astăzi
drept români. Chiar și la sfârșitul cercetării mele, dacă nu aș fi cunoscut
deja oamenii, i-aș fi considerat pe majoritatea români. Este greu de recon –
stituit astăzi o istorie socială a satului doar prin interviuri. Cu cel puțin
patru-cinci generații în urmă ar fi existat în sat două tipuri de romi: cei pe
care sașii îi foloseau probabil pentru munca în agricultură6 și care făceau
cărămizi – așa-zișii „romi dintre oameni” sau „cumsecade” – și cortorarii,
veniți mai târziu, segregați spațial de ceilalți romi, destul de prost văzuți
de restul localnicilor și mai săraci: „Apăi erau unii mai săraci așa, după
meseria lor […]. Făceau spoitoare din astea. Aia o fost meseria lor în timpu’
ăla” (romnie, 70 de ani). Prin căsătorie – „S-or băgat țiganii între cortorari”
– și apoi prin lucrul împreună în Tovărășie și la C.A.P., diferențele de status
4 În același timp, din graficul comparativ prezentat în PUG-ul comunei reiese că, dintre
cele trei sate cu populație romă, Veseușul este singurul unde numărul de etnici romi
autodeclarați, ca atare, la recensământul din 2002 este același cu cel din datele adu –
nate de Primărie (PUG: 32).
5 Numărul actualizat al veseușenilor pentru anul 2007 este dat de Strategie, iar apro –
ximarea procentului romilor a fost oferită verbal de diferite surse din Primărie și de
mediatoare școlară.
6 Nu am identificat persoane suficient de vârstnice care să aibă amintiri despre re –
lațiile cu sașii de dinainte de război. Câțiva dintre intervievații de 50 de ani mi-au
povestit, din amintirile părinților sau bunicilor lor, despre munca la clacă prin care
tinerii plăteau taxa muzicanților: „Când se găta postul Paștelui începea muzica lor [a
romilor cortorari] și atunci avea o taxă. Și se puneau 2 chizeși care organizau muzica
și se tocmea cu muzicanții. Si ăla ce zicea? Fiecare joc face cât 3 zile de muncă. Aveau
ferme și veneau și făceau un fel de contract, de tocmeală. Și venea și anunța că de
luni începe plata că trebuia să vină, să munciți că altfel nu veniți la joc”. Despre clacă
vorbește și Chelcea în cazul romilor din satele săsești: „…neavând pământ, merg la
seceră în altă parte, la sași, socotiți ca adevărați stăpâni, acolo unde conlocuiesc, în
același spațiu. O adevărată «neoiobăgie» iese la iveală acum. De pus «cucuruz», îi face
«clacă» la sas, 16 zile; 4 zile de «ferdeală» [O găleată de ½ de jugăr are patru «ferdele»;
Nota lui Chelcea]” (Chelcea 1944: 106).

Incluz Iune ș I excluz Iune
66par să se fi estompat, încât astăzi să îi spui cuiva „cortorar” este cuvânt de
ocară cel care „mănâncă mortăciune” și, prin urmare, cu care nu te așezi
la aceeași masă.
Cum însă sătenii cunosc foarte bine cine din ce neam se trage, nu vor –
besc cu ușurință cu străinii despre cortorari pentru a nu ofensa pe cineva și
dau exemple de alte localități din zonă unde trăiesc astfel de romi. Într-una
din primele zile de cercetare, când încă mai întrebam dacă în sat sunt și
alte feluri de romi, bărbatul intervievat (35 de ani), despre care mai târziu
am aflat că ar fi fost „din neam de cortorari”, mi-a replicat vehement: „La
noi, domnișoară, nu se face diferență. Dacă meri la un român, să bei cu un
român la masă, deci să nu beie după tine. Sau să nu beie din paharul tău.
Nu se poate la noi! Din tată în fiu noi am fost niște țigani curați. Deci tot
portul nostru e de la sași”. Și mama gazdei, pe care am iscodit-o în câteva
ocazii, mi-a răspuns ferm că în sat nu mai există cortorari, iar când i-am dat
exemplu o anumită persoană a râs jenată: „Nu el, o fi fost moșu-său!” Dacă
insistam mi se arăta că au fost două grupuri de romi, „dincoace și dincolo
pe pârâu” și că cei „de pe foișor” erau mai săraci, dar nu aveau un port
aparte, diferit de ceilalți romi. Intervievații nu foloseau însă cuvântul „corto –
rar” și evitau să facă vreo remarcă despre cusururile sau metehnele lor; nu
remarcau decât că erau despărțiți, ca și cum separarea ar fi făcut parte din
ordinea naturală a acelor vremuri, și că, la fel de natural, a și dispărut când
oamenii s-au mutat „pe vale” și și-au făcut case acolo.
Aparent, „cortorarul” este o identificare socială apusă în Veseuș –
„… asta pe vremea părinților. Când am fost eu [născut în 1959] nu se mai
făcea diferența. Acum s-au amestecat laolaltă”. Și totuși, amintită laconic
în diferite contexte de viață („a stat la masă cu cortorarii” ori „a băut din
același pahar cu cortorarul”) și, mult mai voalat, în referiri nostalgice la
vremurile când fiecare era „cu nația lui” sau „când au fost jocurile”, evo –
carea „cortorarului” joacă astăzi rolul unui comentariu social normativ7.
Această evocare face vizibilă, în primul rând, reprezentarea socială prin
care localnicii împart ierarhic lumea satului între oameni și neoameni (sau
cei care „nu-s de treabă”) în ciuda importanței aparente a criteriului etnic,
iar apoi evidențiază principiul prin care se operează distincția – relația cu
7 Am remarcat în câteva ocazii cum adolescenții care se întâmpla să fie de față la con –
versații sau interviuri au confirmat în ecou remarcile celor maturi despre cortorari,
ceea ce mi-a întărit convingerea că am de-a face cu o categorie socială activă, care
este însă construită local, fără legătură cu etnonimul „cortorar”, folosit în alte părți
ale țării pentru romii căldărari.

67elemen Te pen TRu o R eGând IRe a I ncluz IunII SocIale
munca. Nu în ultimul rând, evocarea deplânge ștergerea unei delimitări
clare care permitea controlul social al unei categorii de nou-veniți văzuți
ca având permanent potențialul de a încălca regulile de socialitate locală.
După cum spuneam, satul este împărțit etnic de patru „nații”: sașii, ma –
ghiarii, românii și romii, ponderea fiecăreia modificându-se de-a lungul
anilor. Căsătorii mixte există, dar sunt rare. Cum mi-a replicat o romnie
de 39 de ani pe care am întrebat-o dacă nu i-a plăcut un băiat român ori
maghiar: „Dacă nu-i nația ta dă-i pace acolo! Nu! Acuma, numai chiar
încoace s-o prostit lumea! Dă-le-n amar!”
Copiii învață în clase mixte, părinții lor au fost colegi de școală sau la
lucru, încât ar fi mult mai pertinent, probabil, să interpretăm nostalgia după
lumea ordonată și neamestecată, când fiecare era cu nația lui și oamenii nu
„se prostiseră” ca în ziua de azi, nu ca dorință de puritate etnică, ci mai de –
grabă ca dificultate de a controla comportamentul „necumsecade” al celor
care „nu-și mai știu locul” odată ce se văd intrați „între oameni de frunte”.
Interpretarea aceasta am regăsit-o explicit doar la unul dintre cei peste 25
de intervievați – lucru de așteptat, judecând după reținerea manifestată în
a vorbi despre cortorari și după modul în care se raportau la subiect ca la
un lucru știut de toți, dar rușinos pentru a fi spus cu voce tare. A fost nevoie
să compun un tablou din păreri rostite doar pe jumătate și mai ales să inte –
roghez insistența cu care aproape toți intervievații din cele trei etnii mențio –
nau cu regret vremea când se făcea jocul de duminică sau de la clacă.
Elementul comun al istorisirilor despre joc, dincolo de rolul marital
al evenimentului, în care feciorii își curtau mândrele, este ținerea la dis –
tanță a cortorarilor: „Păi atuncea așa era, nici nu îi lăsa la joc pe ăștia,
pe cortorari. Dacă era numai așa o țâră la geam, zic așa, la fereastră și se
uita-nuntru, le chema-n casă, le dădea câte-un joc și le da drumu’ afar’ de-
acolo. Nu avea voie să steie printre țigani atuncea” (romnie, 73 de ani). Că
stăruința cu care mi s-a povestit despre „joc” este mai mult decât simpla
evocare a unei delimitări sociale care se întâmpla doar „atunci” sau a unei
epoci când oamenii erau tineri și iubeau, mi-a confirmat-o explicit o rom –
nie de 70 de ani, singura care mi-a deslușit relevanța menționării ubicue a
„jocului” pentru viața de astăzi a satului:
Auzi, domnișoară dragă, nu că-s băgați în seamă [cortorarii]!
Era o stradă… ui’ pe partea aia acolo era o stradă, tot rând
erau [casele în care locuiau familiile de cortorari], erau tot
de-ăia, foișori din ăia. Și noi aicea eram tot oameni din ăia de

Incluz Iune ș I excluz Iune
68frunte eram pe strada asta. Și ui’ aicea era joc, unde e stâlpu’
ăsta, era plopi, aveam umbră. Eeee! Venea ungurii la noi la
joc, venea românii… Un joc juca ungurii, un joc țiganii – c-așa
ne zice –, un joc românii. Eram ca frații. Că noi am fost altfel,
țigani de frunte, nu am fost legați de ăilalți [de cortorari]. Și
când veneau ăia [cortorarii] aicea, le da câte-un joc și-apoi:
drumu’! mereți! Era ficiorii ficiori și nu lăsa după ei. Numa’ un
joc le da: no, mereți acolo, dincolo, sus pe foișor. Așa le zicea
ficiorii. Era bărbați atunci, nu lăsa după cortorari.
În vremea când nu se împreunaseră națiile, „țiganii cumsecade” fă –
ceau parte „dintre oameni”, adică, spre deosebire de cortorari, se „gospo –
dăreau” asemenea celorlalți țărani din sat: „Eram țigani cumsecade care
aveam vite, care aveam porci, galițe la casa noastră. Noi nu am fost așa,
cum să spun, romi de-ăia răi. Că sunt din ăia… cum să spui io… din nație
din ăia cu niște cortorari” (romnie, 73 de ani).
Din punctul de vedere al romilor de sat, ceea ce îi face să ajungă „între
oameni” este „munca” și, implicit8, împărtășirea și respectarea acelorași
convenții sociale. Cortorarii, pe de altă parte, veniți mai târziu în sat, „… nu
lucrau [la câmp sau la cărămidă], numa’ făceau de-alea, piaptăne din alea
de trăgeai cânepa cu ele. Făceau spoitoare din astea. Aia o fost meseria lor
în timpu’ ăla” (romnie, 70 de ani). În plus, cortorarii încercau să își impună
un loc în ordinea satului sau, mai degrabă, să o răstoarne:
Roși pe foale [abdomen]. Cu burta roșie. Așa le zicem noi la cor –
torari: ăștia-s de-ăia, nu-s de treabă. Așa e nația aia a lor, nu-s de
omenie: pân’ l-amiază oameni, după masă nu mai-s oameni. Așa
e nația lor. Vrea să conducă ei. Să fie ei mai mare peste oamenii
care-o fost oameni… de frunte. Și-ăștia nu s-ar lăsa și tac din gură
că de nu ne bat! Așa că… ce să mai zici? (romnie, 73 de ani).
8 Iată una dintre împrejurările în care intervievații, romi și de alte etnii, au pus în relație
directă comportamentul social normat al veseușenilor și implicarea lor permanentă
în muncă. Vizibil marcată de niște cazuri de crimă prezentate la Poveștiri adevărate
pe postul Acasă , pe care mi le-a povestit și mie într-o seară, o romnie a concluzionat
făcând comparația cu Veseușul: „Nu aici la noi, aici nu se întâmplă nimic. La noi încă
nu s-o întâmplat lucruri de-astea. Și asta cum îi, că suntem necăjiți că numai la Gostat
lucrăm, dar nu s-o întâmplat lucruri de-astea. Zic că la oraș se întâmplă lucruri de-as –
tea. Știi de ce la oraș? La oraș îs mai… libertate. Îs mai fără lucru, fără ocupație”.

69elemen Te pen TRu o R eGând IRe a I ncluz IunII SocIale
Dacă astăzi cortorarii nu mai sunt ținuți la respect este pentru că na –
țiile s-au amestecat, nu atât romii cu românii și maghiarii, cât mai ales
cortorarii cu romii „dintre oameni”:
Acuma s-o corcit. S-or băgat între oameni, și-o luat țigani din
ăia cumsecade. […] Dacă la fete le place nația asta, se bagă-
ntre ei și-s între oameni. Nu poți să zici nimic. Fata-i proastă!
[…] De ce să nu se bage-n nație bună? Să se bage-ntre oameni!
Așa că le vrăjește, le prostește… Să le pieie vița lor și porodița
lor! Că atâția sunt!
Problema nu este în sine amestecarea celor patru nații, ci faptul că
elementele definite a priori ca neintegrate sau necivilizate și necontrolabi –
le nu mai pot fi diferențiate și excluse de la diferite practici sociale – cum ar
fi jocul de duminică – odată ce aceștia sunt intrați „între oameni” prin că –
sătorie: „Nu mai poți să-i zici cortorar, că dacă-i zici cortorar îți dă-n cap”.
Un alt motiv care explică îndărătnicia de a vorbi despre descenden –
ța din cortorari a unora dintre săteni – în afară de cel privind amestecarea
neamurilor – este acceptarea unanimă a faptului că prin muncă și deci prin
comportament civilizat, condiția de cortorar poate fi depășită. O poveste de
familie sugestivă este cea a unui bunic ce s-ar fi opus vehement relației unuia
dintre fiii săi cu o cortorăriță. La vremea aceea Moșu’ ar fi declarat răspicat
că „fata nici pe WC-ul lui să nu stea! Să fie și săracă, dar să fie țigană!” Fiul
s-a resemnat și și-a luat altă soție, dar, printr-o ironie a sorții, tânăra care
nu a fost primită în familie a plecat la lucru în Polonia după ce s-a căsătorit
cu altcineva și a trimis bani cu care a cumpărat chiar casa de lângă Moșu’.
Acesta a început să-i îndrăgească familia: mama își ținea copiii din scurt, cei
doi frați îi culegeau iarbă la iepuri, îl ajutau pe bătrân în curte, iar peste ani,
una dintre nepoatele Moșului devine logodnica unuia dintre cei doi băieți.
Am oferit aceste exemple pentru a arăta că în Veseuș are loc un pro –
ces de transformare a criteriilor de ierarhizare socială: deși identificarea
etnică continuă să opereze, distincția om – neom primează în ordonarea
tabloului social. Așa cum nostalgicii vremurilor „când au fost jocurile” îm –
part lumea satului între cei care lucrau și respectau convențiile sociale, pe
de o parte, și cortorari, pe de alta, și romii ai căror bunici au fost cortorari
își descriu condiția de astăzi tot prin raportare la criteriul „muncă” atunci
când susțin că acum „nu se mai face diferența” și că romii veseușeni sunt
harnici, curați sau cumsecade.

Incluz Iune ș I excluz Iune
703. „… de când e lumea
meșteșugul înseamnă creație”
Relația cu munca apare recurent în fiecare interviu sau discuție in –
formală cu sau despre veseușeni. A fost singurul argument adus de bi –
bliotecara comunei, care lucrează la Primărie din 1990, pentru a explica
diferența percepută de toată lumea între romii jidveieni și cei din Cetatea
de Baltă:
Ei [jidveienii] or și avut întotdeauna un loc de muncă și le pla –
ce să muncească. Poate că și ăsta e un factor care a influențat
mult. Îs foarte harnici, îs foarte îndemânatici. Ei au crescut
cu sapa-n mână, cu coasa-n mână. Copilul de 8 ani știe să
cosească. Și le place, le place munca, nu-s leneși. Ălora de la
Cetatea de Baltă le place numai să stea pe șanțuri și… Eu asta
zic că a influențat mai mult.
Cum am văzut în cazul cortorarilor, succesul dobândit prin muncă
poate șterge stigmatul asociată cu obârșia, după cum orice povestire a
istoriei devenirii personale aduce ca punct de reper tot relația individului
cu munca. Momentele de cotitură în viața fiecăruia nu sunt reconstituite
prin evocarea războiului, a deportării și întoarcerii sașilor, a întovărășirii
și a colectivizării ori a revoluției din 1989; o istorie locală este aproape im –
posibil de reconstituit din interviuri sub forma unei istorii evenimențiale
mari. Cei pe care i-am intervievat au menționat ca evenimente importan –
te nunta, nașterea și creșterea copiilor, cumpărarea sau construirea unei
case, decizia de a rămâne sau pleca din sat, relația cu părinții și vecinii –
toate aspecte care fac din ei oameni respectabili. Nu ocaziile în sine sunt
marcate, ci procesele, munca și eforturile personale pentru a realiza ceva.
În același registru este tratată și acumularea de bunuri, care nu este neapă –
rat condamnată, ci considerată propice când se face cu măsură. Făloșenia
este în general temperată și sancționată. Dacă cineva are casă cu tot ce îi
trebuie în ea, n-a făcut-o el, a cumpărat-o așa de la nemți și nici nu e în
stare să o întrețină. Dacă un sătean se fotografiază fălos cu calul, un altul
mă întreabă dacă am intrat și în grajd să văd dacă-l îngrijește. Nimic nu
pare să-i ducă pe localnici de nas: pun în context, rememorează istoria
acumulării acelor bunuri și emit judecăți de valoare. E făcut din munca lui,
fără ajutor din afară sau e căpătat? Dacă e căpătat, îl și păstrează îngrijit?

71elemen Te pen TRu o R eGând IRe a I ncluz IunII SocIale
A avea casă, mobilă de bucătărie nouă sau cal funcționează ca indicatori
ai statusului social, dar numai împreună cu istoria devenirii lor: și-au fă –
cut singuri nuntă și au dat jumătate din bani pe casă; sau: „înainte erau
niște căși mici bătrânești, eu cu bărbatu’ am făcut casa asta nouă”.
Iar dacă „nu se fac diferențe” între romi și români este, după părerea
unora dintre romi, pentru că mulți români sunt săraci și nu muncesc așa
de mult ca romii:
La noi nu-i diferență între țigani și între români ca într-al –
te părți. Poate românii îs mai săraci ca țiganii. Că n-au… lor
nu le place la lucru, la coasă, ei nu umblă pe la coasă prin
munți. Păi îs vreo câțiva unguri care îs mai înstăriți […]. Că ăi
de la Colectivă [au luat], n-o fost munca lor, c-or luat oile de
la Colectiv și acuma-s bogați. Or lucrat la Colectiv. N-au fost
ciobani neam de neamul lor. Unu’ o fost șef de fermă, ălălalt o
lucrat la vite la Colectiv (rom, 39 de ani).
Când romii din Veseuș afirmă că „nu se fac diferențe” sau răspund
laconic că „n-au treabă cu românii” dacă îi întrebi cum se înțeleg cu ei, de –
clarațiile trebuie, de fapt, puse în context. Nu încape nicio îndoială că de –
clarativ românii și maghiarii se distanțează de romi, dar aceștia din urmă
susțin că este greu să observi diferențe, că ei sunt de multe ori mai bine
îmbrăcați și mai bogați, pentru că sunt dispuși să lucreze mai mult decât
românii sau maghiarii, prin urmare, că nu există o bază reală pentru o
astfel de diferențiere socială. Romii sunt, așadar, cât se poate de conștienți
de nevoia care există pentru forța lor de muncă și, în consecință, de rolul
pe care îl joacă în mersul comunei. Romii „n-au treabă” cu românii sau
maghiarii, în sensul că nu există situații tensionate ori conflicte, dar, altfel,
se știu indispensabili economiei locale:
N-avem treabă cu ei. Că doar ei văd că numai cu țiganii au
noroc. Țiganii le lucră. Dacă n-ar fi țiganii ce-ar fi de români?
Țiganii-s peste tot locu’, și la sapă și la orice, numai „haideți
mă”. Și omu’ se duce că dacă-i dă 250 pe zi, 300 [de mii de lei
vechi], se bucură: Mă duc că n-am unde mere [Oftează].
Și înainte de 1989, ca și astăzi, majoritatea romilor veseușeni care au
rămas în comună au lucrat în agricultură, „cu ziua”, „la vie” sau la Gostat

Incluz Iune ș I excluz Iune
72– Gospodăria Agricolă de Stat – și în munci sezoniere precum cositul
fânului ori culesul de fructe. Cum podgoriile au fost preluate în 1999 de
către un nou administrator care le-a eficientizat, devenind „singurul agent
economic mare din zonă” (Strategia: 41), veseușenii lucrează acum ace –
eași vie „la patron”, câte doi-trei membri ai familiei pentru un salariu. Din
când în când bărbații mai reușesc să obțină contracte pe termen limitat,
ca muncitori necalificați, în construcții sau la drumuri și poduri. Și tot se –
zonier pleacă la cules de fructe în Spania, Germania sau Austria. Romii din
Veseuș nu sunt, tradițional, proprietari, ci mai degrabă muncitori agricoli.
Nu revendică o legătură aparte cu pământul, nu îl lucrează pentru că le
place sau pentru că aceasta e tradiția, ci din lipsă de alternative. Așa cum
arăt mai departe, ei se consideră și sunt considerați o rezervă de forță de
muncă ieftină pentru podgoriile Jidveiului.
După cum am menționat în introducere, PUG-ul localității remarcă pe
un ton alarmist „comportamentul demografic” diferit al romilor față de cel
al majoritarilor. Tot autorii PUG-ului vin să tempereze alerta, remarcând
faptul că romii comunei pot fi priviți ca resurse umane valorificate de eco –
nomia locală: „Populația rromă este caracterizată de un anumit grad de
pregătire, prezintă o ofertă de muncă în special pentru activități agricole
sau activități specifice practicate de etnia rromă.” (PUG: 32). În privința
acelui „anumit grad de pregătire” a romilor nu sunt citate statistici, dar
dintre cei câțiva zeci de romi adulți cu care am stat de vorbă în Veseuș
nici măcar 5 nu aveau studii liceale. Majoritatea celorlalți aveau între 4
și 8 clase. De fapt, tocmai combinația a doi factori-cheie, gradul scăzut
de școlarizare și izolarea satului, a contribuit la menținerea Veseușului ca
rezervă capitală de forță de lucru pentru viile din Jidvei.
Conform PUG-ului, numărul salariaților agricoli a crescut datorită
fermei vini-viticole Jidvei de la 457 în 1997 la 734 în 2003. Aceasta este
din 2000 singura societate economică din comună capabilă să atragă și
să păstreze forța de muncă. Tot aici lucrează și majoritatea covârșitoa –
re a veseușenilor. Din spusele juristului firmei, din cei aproximativ 2500
de angajați ai societății, 4-500 sunt romi, iar dintre aceștia aproximativ
300 sunt din Veseuș și aproximativ 100 din Bălcaciu9. Romii din Veseuș
lucrează pe plantații ca muncitori viticultori sau necalificați. Toamna, în
9 Opinia romilor cu care am discutat cifrele culese de la Fermă este că romii angajați
din satul Bălcaciu sunt de fapt tot romi veseușeni care au lucrat și înainte la vie și care
s-au mutat în celălalt sat din varii motive.

73elemen Te pen TRu o R eGând IRe a I ncluz IunII SocIale
perioada de recoltare, sunt angajați 5-600 de romi pentru cules, încărcat,
transportatul coșurilor la capătul rândurilor. Tot sezonier mai lucrează și
primăvara, la înființarea plantațiilor. Muncitorii sunt angajați pe o perioa –
dă determinată, de la 1 martie la 1 decembrie. Pentru celelalte trei luni
ale anului, în loc să intre în concediu fără plată pentru că nu mai sunt lu –
crări de efectuat, muncitorii primesc ajutorul de șomaj. Pe lângă salariul
net de 380 RON, fiecare salariat primește zilnic câte o pâine de la brutăria
Societății, inclusiv în lunile de șomaj, „pita pe bon”. Teoretic, muncitorii
au un program de opt ore pe zi, dar, neoficial, lucrează mai mult. Pentru a
se asigura că lucrările sunt făcute la timp și cu responsabilitate – situație
descrisă de jurist ca „stimulent” – o parcelă de zece hectare e împărțită la
cinci muncitori. Fiecărui muncitor îi revin două hectare pe care trebuie să
efectueze toate lucrările. Alți muncitori preferă să se asocieze câte cinci
într-o echipă și să lucreze împreună o parcelă de zece hectare. În realita –
te, un om face față cu greu unei parcele de două hectare, așa că e nevoit
să le muncească împreună cu soțul sau soția și, de multe ori, cu cel puțin
încă un copil.
Deși sunt conștienți că dacă nu ar fi locurile de muncă de la SC Jidvei,
ar rămâne „muritori de foame” veseușenii își arată neîncetat frustrarea că,
în ciuda faptului că muncesc atât de mult, abia reușesc să supraviețuiască
și își doresc un serviciu la care să poată face față o singură persoană:
C-am auzit că de la Sânmiclăuș merg oameni la cablul ăla.
Acolo poate mere unul singur și lucră și are salariul lui și nu
se mai gândește să-și ducă copiii sau să plătească oameni. Că
dacă eu rămâi în urmă și nu pot, eu trebuie să mă duc în sat
să-mi caut oameni, la ăla trebuie să-i dau 200, 250 [de mii de
lei vechi], de mâncare, țigări, ca să pot să-naintez ca s-ajung
să nu rămân în urmă de oameni (romnie, 33 de ani).
Lipsa de alternative de angajare este strâns legată de izolarea satu –
lui, cauzată de starea drumului comunal care face legătura dintre sat și
drumul județean 107, un drum de țară de cinci km, acoperit cu criblură
incomod de parcurs atât pe jos, cât și cu autovehiculul. Mulți dintre vese –
ușenii care au avut suficiente resurse au ales să se mute în celelalte sate
ale comunei: Jidvei, Bălcaciu sau Feisa, care au acces ușor la mijloacele de
transport în comun. Odată cu un oarecare reviriment economic al zonei
și crearea de locuri de muncă care cer mai ales mână de lucru necalifica –

Incluz Iune ș I excluz Iune
74tă, veseușenii au început să conștientizeze starea de izolare în care sunt
forțați să trăiască din cauza drumului greu practicabil. Deși „drumul” este
văzut acum de localnici ca sursa tuturor problemelor din Veseuș, subiec –
tul a început să fie dezbătut destul de recent: „Aici a fost și greșeala oame –
nilor. Noi niciodată nu am cerut drum. A mai fost câte un reprezentant de
la romi, acum sunt 3 ani, de la București. Au mai fost. Școală ne trebuie!
Prea târziu s-a pus problema drumului, sau cea a infrastructurii, sau o apă
curentă” (unguroaică).
Starea drumului este un subiect de nemulțumire pentru toți sătenii
care se văd în imposibilitatea de a face naveta către un loc de muncă mai
bun care, implicit, le-ar asigura un trai mai decent, „mai puțin necăjit”: „La
noi dacă era ieșire, să ieșim undeva la lucru. Nu cred că sunt oameni mun –
citori ca veseușenii. La orice, la orice lucră! Atunci imediat oamenii n-ar
mai fi necăjiți. Că dacă te duci zi de zi la lucru, știi că pe 15, pe 28, în două
rate-ți dă banii, imediat te-ai descurca. Dar așa…” (rom, ~ 40 de ani). Mai
mult, sătenii sunt convinși că păstrarea lor în izolare convine patronului
firmei de vinificație:
Domnișoară, alții fac kilometri de asfalt! Kilometri! Becali singur
o făcut sate unde scrie la intrare în sat «Becali»! Și ăsta nu poate
face 6 kilometri de asfalt!? Ce Dumnezeului, s-o gătat bitumul și
chiatra? Sau nu face asfaltu’, i-e teamă la patronu’ că-i pleacă
sursa de muncă din Veseuș? Io așa văd! (rom, 39 de ani).
Aceste discuții scot la iveală reprezentarea colectivă despre romi ca
„rezervație” de forță de muncă, impresie pe care o împărtășesc nu numai
localnicii, dar și autoritățile. Într-un mod patern și oarecum cinic, prima –
rul însuși îmi explica într-un interviu metoda prin care „i-a făcut” pe romii
din Veseuș să rămână implicați în agricultură și în așa-zisele meserii tra –
diționale:
…nu că e benefic, că nu pot să zic că e benefic, dar faptul că
infrastructura până la satul unde am lucrat acest proiect
[Proiect Phare pentru un atelier de împletit coșuri] este des –
tul de stricată, prin faptul că drumul este greu de practicat,
aproape impracticabil, cumva i-am făcut să stea mai mult în
sat și i-am făcut să se ocupe de această îndeletnicire, coșuri,
împletituri și așa mai departe.

75elemen Te pen TRu o R eGând IRe a I ncluz IunII SocIale
Interviul cu primarul a pus în evidență ceea ce toți lucrătorii Primă –
riei au afirmat într-un fel sau altul, deși în mod sigur nu la fel de plas –
tic, și anume poziționarea romilor într-o schemă de referință comună cu
res tul locuitorilor. Ca și țăranii români, romii sunt „creatori” ai resurselor
propriei existențe. Prin urmare „situația [romilor din Veseuș] nu e atât de
sumbră cum o prezintă alții” pentru că „de când e lumea meșteșugul în –
seamnă creație, și creație egal existență”, iar „cel care știe să învârtă sapa,
cazmaua și coasa, normal că o să aibă și resurse materiale pentru a supra –
viețui”. Ipoteza mea este că veseușenii și autoritățile comunei împărtășesc
o concepție simplistă despre muncă. Invocarea lui homo faber de către
primar, sau afirmația deja citată a unei romnii despre cortorari, care nu
consideră confecționarea unor obiecte de lemn drept muncă, așa cum era
cea la câmp sau la cărămidă („… nu lucrau, numa’ făceau de-alea, piaptăne
din alea de trăgeai cânepa cu ele. Făceau spoitoare din astea.”), ori tipurile
de activități la care se referă intervievații atunci când susțin că muncesc
(munci manuale sau activități de producție), toate converg către o astfel
de presupunere10. Discursul alambicat și pe alocuri contradictoriu al pri –
marului denotă fără îndoială o atitudine inclusivă față de romi pe care nici
nu îi exotizează, nici nu îi descrie ca pe o esență străină spiritului comunei,
din contră, deși rămân pe treapta de jos a structurii sociale, romii sunt
„între oameni”. Una dintre sursele de ambiguitate ale discursului prima –
rului este trecerea pe neașteptate dintr-un ton descriptiv către unul mai
degrabă normativ, care marchează așteptările pe care le are de la romi,
de a se conforma criteriului prin care oamenii se includ sau se exclud din
societatea locală, și anume, relația cu munca. Oscilarea de registru din
partea primarului nu este lipsită de miză politică, după cum același lucru
se poate spune despre romi, care susțin că „merită” mai multă considera –
ție din partea autorităților.
Raportarea constantă a romilor la români ca la un etalon pe care re –
ușesc să îl atingă, față de care nu se simt mai prejos – „și romii sunt civi –
lizați” – nu denotă doar interiorizarea unei ierarhii sociale, ci și faptul că
au intuit criteriul de incluziune în comunitatea morală și reclamă deci o
reașezare a societății pe baze reale, care să le recunoască valoarea ca actori
10 Pentru o reconstrucție a unei astfel de concepții despre muncă într-un alt context
etnografic, a se vedea Stewart (1993) și Stewart (1997 , în special capitolele „Making
workers out of gypsies” și „Ga źos, peasants, communists, and gypsies”).

Incluz Iune ș I excluz Iune
76sociali, ca cetățeni care muncesc11 și care merită : „Nu era bine dacă era
microbuz? Măcar o dată pe zi! Era destul! Nici aia n-o merităm, nici aia! ”
(romnie, 40 de ani).
Nu aș putea spune însă că procesul destul de generalizat, după ob –
servațiile mele, prin care romii se poziționează social este recunoscut sau
acceptat ca atare de către români: criteriul muncii este utilizat în defavoa –
rea celui etnic doar contextual sau numai de anumiți indivizi din partea
foștilor majoritari români, atunci când vine vorba de romi. Iată o situație
în care două femei, o româncă și o romnie, amândouă în jurul vârstei de
70 de ani, îmi relatează despre viața în Veseuș pe vremea când erau ele
domnișoare. Amândouă emit câte o descriere concisă a universului social
actual al satului –„toți o apă și-un pământ” versus „toți egali”, dar cele
două comentarii trec unul pe lângă celălalt:
Românca: Și noi, românii, stăteam undeva mai sus, acolo, aia
era strada românească, asta strada săsească, de acolo-n sus,
țigănească. Dar n-avea voie să se… mestece: fetele de români
cu ăle de țigani sau ăle de sași cu…
Romnia: Nu, fiecare era cu nația lui!
Românca: Acum suntem…
Romnia: Egali! [Râde]
Românca [pe același ton egal, fără a remarca în vreun fel în –
treruperea]: … toți o apă și-un pământ.
Romnia [râde în continuare și repetă]: T oți egali!
Românca [retoric]: Iar sașii?! Aveau niște obiceiuri atâta de
frumoase…
Romnia [confirmă pe un ton la fel de admirativ ca al român –
cei]: Frumoase erau!
În literatură există referințe în general la strategiile romilor de a dez –
volta relații personale cu indivizi în poziții sociale privilegiate ori cu resurse12.
11 Vezi Horváth (2005) pentru un studiu etnografic care rupe tradiția considerării gru –
purilor de romi în funcție de meseriile practicate și arată cum relația cu un anumit
tip de muncă – sezonieră (culesul de melci sau de plante medicinale) versus angajat
permanent (la serviciul de salubritate al orașului sau la spital) – este folosită pentru a
negocia simbolic o anumită poziționare în societate.
12 A se vedea de exemplu Chelcea (1944: 106) despre relația romilor cu sașii „protectori”
sau „stăpâni” ori Engebrigtsen (2007) despre romi și români.

77elemen Te pen TRu o R eGând IRe a I ncluz IunII SocIale
Și în Veseuș există asemenea tactici, dar spre deosebire de alte contexte
etnografice romii nu prea fac referiri la astfel de relații privilegiate, ci re –
vendică, mai degrabă, tocmai această „egalitate” de statut în țesătura so –
cială locală, formulată în termeni colectivi – acum toți sunt „oameni”. Ar fi
deci o concluzie pripită să vorbim despre revendicare sau afirmare politică
din partea romilor. Pe de o parte, românii sunt în mare parte ignoranți
față de aspirațiile de mobilitate socială prin educație și muncă ale romilor,
chiar și cei care interacționează cu ei aproape zilnic, ca în cazul cadrelor
didactice:
E destul de simplă viața lor. Nu au pretenții, nu au motivații
de ce să te străduiești să faci ceva când se poate trăi și așa?
Exemple în sat… majoritatea au ajutorul ăla social, se mai duc
și greblează pe marginea drumului, de bine, de rău. […] Dar
totuși vin la școală și totuși îi mai poți civiliza, chiar dacă nu
învață. Să îi scoți din țigănie!
Iar romii, pe de altă parte, atunci când au resurse, aleg, ca și româ –
nii de altfel, să își împlinească aspirațiile dincolo de lumea satului. Pe cei
care au reușit să se rupă din izolarea socială și economică a Veseușului
nu i-am putut intervieva, dar cei câțiva copii și adolescenți care au scris în
compuneri despre „viața lor când vor fi mari” par să fie într-o permanentă
dorință de mișcare către „mai departe”:
Dacă iau capacitatea mă duc mai departe la școală [la Blaj].
Mi-aș dori să fiu Șefă de Poliție. Dacă nu iau capacitatea tot
mă duc mai departe la școală la profesională (14 ani).
Ar fi frumos în Veseuș dacă ar fi fost drumul făcut, dacă ar fi
parcuri, să fie toată școala reparată, să fie magazinele repa –
rate. Dar oricum plec din Veseuș. Acesta este visul meu. Mi-aș
dori să se împlinească (14 ani).

Incluz Iune ș I excluz Iune
784. Și să nu creadă nimeni că ăștia sunt oameni
din lumea a treia! Ei sunt oameni care sunt
muncitori și știu ce au de făcut.
Așa cum am arătat mai devreme, primarul nu a pus nicio clipă la în –
doială apartenența romilor veseușeni la ordinea socială a comunei, dim –
potrivă, s-a arătat chiar contrariat de ideea unei cercetări pe tema „in –
cluziunii romilor” la Veseuș, unde „nu sunt probleme”: „Și să nu creadă
nimeni că ăștia sunt oameni din lumea a treia! Ei sunt oameni care sunt
muncitori și știu ce au de făcut”. La rândul lor, localnicii, care m-au între –
bat despre discuția cu primarul și care știu la fel de bine câtă nevoie este
de forța lor de muncă, au reacționat pe un ton revoltat: „Păi nu sunt pro –
bleme că nu sunt scandaluri, omoruri de-astea”. Pentru veseușeni faptul
că formează o populație ușor de guvernat deoarece nu ridică probleme de
tulburare a ordinii publice și de disciplină a muncii nu echivalează însă
cu rezolvarea tuturor problemelor lor și ale satului. Din contră, înseamnă
că și-au îndeplinit datoria lor de cetățeni și se întreabă ce fac pentru ei cei
pe care îi votează, de ce sunt excluși de la evenimentele în care comuna
este reprezentată simbolic, precum serbările școlare și de ce nu au același
acces la respect ca ceilalți locuitori ai comunei, în esență, de ce nu sunt
apreciați ca cetățeni.
Atitudinile autorităților locale față de potențialul social al comunității
de romi sunt ambigue, dar întemeiate în cele din urmă pe aceeași concep –
ție muzeificată – rigidizată și statică – despre societatea locală. Chiar dacă
primarul, spre exemplu, are o atitudine inclusivă față de romi, obligația
autorităților se rezumă la menținerea lor pe aceeași poziție socială: „Singu –
ra muncă a noastră este de a-i păstra integrați”. În Strategia de dezvoltare
socioeconomică a comunei romii figurează în analiza SWOT13 a resurselor
umane și la punctele tari – una dintre cele patru etnii care formează o po –
pulație „eterogenă” (Strategia: 50) – și la punctele slabe – „existența unei
comunități de rromi cu probleme deosebite: analfabetism, familii dezorga –
nizate, locuințe insuficiente și insalubre, alcoolism” (Strategia: 52). Și PUG-
ul localității înregistrează printre „Disfuncționalități” avertizarea că „Pon –
derea mare a populației de etnie rromă în unele sate [ale comunei Jidvei]
va genera probleme sociale specifice și va necesita asistență și programe
13 Acronimul provine din engleză: Strengths, Weaknesses, Opportunities, and Threats.

79elemen Te pen TRu o R eGând IRe a I ncluz IunII SocIale
de susținere. Populația rromă este caracterizată de un comportament de –
mografic diferit de cel al populației majoritare și de grad mare de sărăcie.”
(PUG: 34). Aceeași reprezentare a romilor ca „populație cu probleme” o
regăsim parțial într-un proiect cu finanțare Phare care justifică înființarea
unui atelier de împletit coșuri prin „lipsa de interes a [romilor] de a învăța
noi meserii” ( O viață mai bună : 7). Documentul este singurul care aduce în
discuție și surse de inegalitate care nu își au originea în comportamentul
„diferit” al romilor, precum problema căilor de acces sau a alimentării cu
apă potabilă, dar, în baza lor, ajunge tot la o concluzie care frizează pa –
tologicul: „caracterul de categorie populațională marginalizată social, cu
multiple dificultăți de integrare comunitară” ( O viață mai bună : 8).
Măsurile pe care documentele14 le propun pentru „incluziunea romi –
lor” par a fi croite pentru a nu tulbura vechea ierarhie socială prestabilită,
și, în același timp, pentru a o scăpa de responsabilitatea față de cei poziți –
onați la baza ei. Astfel, înființarea unui miniatelier de împletit coșuri este
justificată ca fiind benefică întregii societăți locale deoarece romii se trans –
formă „din consumatori de resurse ale statului în contribuabili și susțină –
tori ai lor și ai familiilor lor” ( O viață mai bună : 8). Și în acțiunile propuse
de Strategie pentru comunitatea romă, accentul cade pe schimbarea sau
îmbunătățirea situației (locuințe, utilități, calitatea vieții), dar nu a poziției
romilor în societate. Aceștia sunt descriși în continuare ca primitori pasivi
ai unor facilități și măsuri luate în folosul comunității ( Strategie : 85-86).
Nu există nici un indiciu al rolului activ pe care romii înșiși ar putea să îl
joace luând în posesie aceste proiecte.
Aceeași rigidizare a ierarhiei sociale se perpetuează și la nivel simbolic
prin menținerea în practică a unei concepții muzeist-naționaliste despre
cultură. De câțiva ani de zile Primăria Jidvei a demarat un proiect de re –
construcție a căminelor culturale din cele cinci sate și de redare a lor vieții
culturale a comunei. Procesul a fost pus de inițiatorii lui, printre care și
bibliotecara comunei, sub semnul recuperării : „Avem potențial cultural
mare în zonă, cu tradiție. O să reușim să aducem toate obiceiurile care or
fost și care s-or mai pierdut peste ani. O să încercăm să le revitalizăm, să
le punem în scenă cu ocazia acestui proiect”. Pentru veseușeni însă miza
acestor activități nu este identificarea cu o imagine prezentată pe scenă.
14 Nu includ în discuție informațiile de la angajații Serviciului Social, deoarece aceștia
sunt mai degrabă executanți: întocmesc dosare, atașează documente la dosare sau re –
zolvă cazuri individuale aflate la limită. Nu schițează nici un fel de tablou social al be –
neficiarilor, nu emit păreri sau justificări despre acțiunile pe care le efectuează zilnic.

Incluz Iune ș I excluz Iune
80Două au fost ocaziile în care copiii de la școala din Veseuș au fost invitați
să participe cu dansuri țigănești și colinde la serbarea de 1 Iunie și la cea
de Crăciun, amândouă desfășurate la căminul cultural de la Jidvei.
La festivitatea de Crăciun, mijlocul de transport pus la dispoziție de
Primărie, care ar fi trebuit să-i ducă pe copii dimineața, a întârziat până
către prânz. Copiii, îmbrăcați în costumașe și rochițe noi, au ajuns la ser –
bare către sfârșit, când s-a anunțat pe scenă că elevii din Veseuș și Bălca –
ciu nu vor mai colinda pentru că nu sunt îmbrăcați în costume populare.
Le-a fost propusă soluția de compromis: să cânte afară, în fața bradului
împodobit și nu pe scenă, astfel încât să aibă și ei totuși prilejul să primeas –
că pachete de la Moș Crăciun. Mediatoarea școlară a refuzat propunerea.
I s-a părut prea mare coincidența ca tocmai copiii de la cele două școli
preponderent de romi să nu mai fie lăsați să performeze. Copiii repetaseră
mult, părinții „se cheltuiseră pentru haine noi ca să îi vadă și pe ei lumea”.
Cum explica un părinte, „nu pentru pachete au mers acolo, până la urmă
tot copilul a cheltuit un cincizeci de mii [de lei vechi] în Jidvei pe suc și dul –
ciuri, mai mult decât a costat pachetul”.
Întâmplarea de la serbarea de 1 Iunie este oarecum asemănătoare.
Cadrele didactice de la școală au repetat cu copiii câteva săptămâni „dan –
suri țigănești”:
Și s-au pregătit, atât au jucat săracii copii ca să fie bine, să fie
frumos. În fine, au îmbrăcat copiii, au pus băieții să se-mbra –
ce în costume, dar așa, pantalon negru, cămașă. Dac-o luat
unu’ vestă, toată lumea o luat vestă. Or fost părinți care n-or
avut bani, s-or împrumutat ș-or cumpărat la copii costuma –
șe, să fie îmbrăcați frumos (mamă romnie).
Iar Primăria ar fi trebuit să le asigure transportul pentru a performa
alături de elevii din celelalte sate într-o serbare comună, televizată de un
post cu acoperire regională. Autobuzul s-a lăsat așteptat o jumătate de
zi, iar după ce primarul a promis telefonic că vine el în sat să vadă serba –
rea veseușenilor, la copii nu au mai ajuns decât două asistente sociale,
într-un târziu, cu pachete: „… oamenii or așteptat și-or pregătit copiii să
meargă ș-or cheltuit oamenii bani, ca să poată să ducă copiii, ca să-i vadă
și oamenii pe copiii lor, să fie mulțumiți de ei. N-o mai venit primariu. O
trimis două doamne de la Primărie și le-o dat pachete la Vesăuș” (vecină
prezentă la discuție).

81elemen Te pen TRu o R eGând IRe a I ncluz IunII SocIale
Acest eveniment nu trebuie însă interpretat ca fiind un fapt izolat
în raportul dintre trecutul muzeificat și reificat propagat de autorități și
locul pe care romii și-l revendică în societate. Pentru veseușeni câștigul
unui proiect cultural cu plan de activități, serbări, festivaluri nu constă în
recuperarea trecutului. Trăiesc în prezent și pentru viitorul copiilor lor.
Recunoașterea valorii lor umane se așteaptă să se întâmple prin copii,
astfel încât sunt dispuși și să îi îmbrace ca exponate de muzeu în haine
care nu îi reprezintă. De 1 iunie „fetele au fost cu fustițe lungi, cu baticuri,
împletite cu fonte, mărgele, ca țigăncile. Chiar dacă noi n-avem costume
în sat, dar așa o fost ” (adolescentă romnie). De Crăciun se aștepta de la
ei să poarte costume populare românești, deși sunt romi și portul lor nu
este așa. Romii și-au trimis copiii „curați și-nnoiți, cum se cade”, dar nu
suficient de români.
Documente oficiale consultate:
Consiliul Local Jidvei, Județul Alba
2002 O viață mai bună pentru romi. Sprijin pentru Strategia națională de
îmbunătățire a situației romilor în domeniul Activități generatoare de
venituri .
Consiliul Local Jidvei, Județul Alba
2005 Planuri Urbanistice Generale. Plan de Amenajare a Teritoriului comu –
na Jidvei, județul Alba .
Consiliul Local Jidvei, Județul Alba
2007 Strategia de dezvoltare socio-economică a comunei Jidvei, 2007-2013.
Bibliografie generală:
CHELCEA, Ion
1944 Țiganii din România: Monografie Etnografică . Editura Institutului
Central de Statistică, București.
ENGEBRIGTSTEN, Ada I.
2007 Exploring Gypsiness. Power, Exchange and Interdependence in a
Transylvanian Village . Berghahn Books.

Incluz Iune ș I excluz Iune
82HORVÁTH Kata
2005 ‘Gypsy work – gadjo work’. Romani Studies. Fifth Series 15. (1): 31-49.
STEWART, Michael
1993 ‘Gypsies, the work ethic, and Hungarian socialism’. In: HANN, Chris M.
(ed.): Socialism: Ideals, Ideologies, and Local Practice . ASA Monographs,
London: Routledge: 187-203.
1997 The Time of the Gypsies , Boulder, Col.: Westview Press.

83caTeGoRIzaRe eTnIcă ș I STaTuT SocIal la v alea cRIșulu I, Județul c ova Sna
Kiss Tamás
categorizare etnică și statut social
la valea c rișului, județul c ovasna
Valea Crișului (în maghiară Sepsikőröspatak) este un sat din județul
Covasna aflat la o distanță de 8 kilometri de reședința de județ (Sfântu
Gheorghe). Conform recensământului din 2002, localitatea a avut 1.659
de locuitori. Este centru de comună căruia îi aparține un singur sat, Calnic
(516 locuitori în 2002). În 2004 s-a despărțit de comuna Valea Crișului
satul Arcuș, care a fost atașat comunei cu ocazia reorganizării teritoriale
din 1968.
1. Etno-demografia comunității de romi
1.1. Romii prin prisma recensămintelor
Satul se situează în Ținutul Secuiesc, adică în zona estică a Transilva –
niei, locuită în majoritate de maghiari. Înainte de reforma administrativă
din Ungaria din 1873, a aparținut de scaunul secuiesc Șepși, iar din 1873
până în 1949 de județul Trei Scaune. Din 1950 până la 1968 a aparținut de
raionul Sfântu Gheorghe, care, împreună cu raionul Târgu Secuiesc, între
1950-1952 și 1960-1968 făcea parte din Regiunea Stalin (Brașov), iar între
1952-1960 din Regiunea Autonomă Maghiară. În 1968 județul Covasna
era format din aceste două raioane.

Incluz Iune ș I excluz Iune
84Tabelul 1. Populația pe naționalități și/sau limbă maternă
în Valea Crișului după recensămintele între anii 1850-2002
TotalRomân Maghiar Țigan/romAltă națio –
nalitate
număr % număr % număr
% număr %
1850n 908 24 2.6 831 91.5 53 5.8 – –
1880a 1182 – – 1124 95.1 – – 58 4.9
1880b 1182 – – 1159 98.1 – – 23 1.9
1900a 1309 – – 1309 100 – – – –
1910a 1277 9 0.7 1259 98.6 – – 9 0.7
1920n 1263 34 2.7 1226 97.1 – – 3 0.2
1930a 1204 13 1.1 1185 98.4 – – 6 0.5
1930n 1204 21 1.7 1058 87.9 122 10.1 3 0.2
1941a 1324 1 0.1 1323 99.9 – – – –
1941n 1324 1 0.1 116 8 88.2 154 11.6 1 0.1
1956 1349 – – – – – – – –
1966a 1466 7 0.5 1459 99.5 – – – –
1966n 1466 7 0.5 1449 98.8 10 0.7 – –
1977n 1578 7 0.4 1571 99.6 – – – –
1992n 1538 14 0.9 1524 99.1 – – – –
2002n 1659 26 1.6 1610 97.0 23 1.4 – –
Sursă: INS, Varga E. Árpád (Varga 1998) (n = naționalitate; a = limba maternă)
Din recensămintele efectuate între anii 1850 și 2002 reiese clar că
etnia romă este prezentă în sat cel puțin de la mijlocul secolului al XIX-lea.
După recensământul austriac efectuat în 1850, aproape 6% din populația
satului erau țigani . Conform narativelor sătenilor, primele familii de țigani
au fost colonizate ca jeleri în secolul al XVIII-lea de contele Kálnoky, care
deținea majoritatea terenurilor din jurul satului. În recensămintele ma –
ghiare dintre 1880 și 1890 nu apar țiganii , fiindcă acestea au înregistrat
doar limba maternă și au renunțat la înregistrarea naționalității respon –
denților. Țiganii apar însă în recensămintele interbelice. În 1930 (în recen –
sământul românesc) 10%, iar în 1941 (în recensământul maghiar) 1 1,6%
s-au declarat ca fiind de naționalitate țigănească.

85caTeGoRIzaRe eTnIcă ș I STaTuT SocIal la v alea cRIșulu I, Județul c ova Sna
1.2. Romii prin prisma registrului agricol
După cel de-al Doilea Război Mondial satul pare a fi practic omogen
maghiar, în 2002 doar 23 persoane au fost înregistrate ca fiind romi. În ciu –
da acestui fapt, în interacțiunile cotidiene localnicii disting foarte clar etnia
maghiară de cea romă, iar cei de la primăria comunei au date exacte despre
evoluția demografică a grupului identificat de săteni ca fiind țigani.
Am determinat numărul și structura demografică a populației rome
pe baza registrului agricol.1 Statisticile prezentate în următoarele pagini
au fost întocmite pe baza acestui document, cu ajutorul referentului social,
care a fost rugat să decidă cărui grup etnic (maghiari sau romi) aparține fi –
ecare familie din registru. Categorizarea etnică a familiilor nu a fost dificilă
pentru referentul social. I s-au ivit neclarități în cazul a șapte familii. Dintre
acestea șase erau familii mixte româno-maghiare (familiile polițiștilor, a
primarului și trei soții românce aduse din alte localități). Referentul soci –
al a inclus aceste familii în categoria maghiarilor (evident, important era
că acestea nu erau familii de romi). Ultimul caz problematic era o familie
mixtă romă-maghiară, unde „un tânăr maghiar din Sfântu Gheorghe s-a
căsătorit între țigani”. Aceasta era singura căsătorie mixtă romă-maghiară
în satul Valea Crișului. Familia respectivă nu locuiește în colonia țiganilor,
ci aproape de ea, pe strada principală, acolo unde câteva familii de romi
mai înstărite au cumpărat case de la familii maghiare. Familia mixtă a fost
categorizată de referent ca fiind familie de țigani .
După categorizarea etnică am notat următoarele date despre fiecare
familie:
1) Din câte persoane este alcătuită familia/gospodăria res-
pectivă,
2) Sexul și anul nașterii persoanelor care alcătuiesc gospodă –
ria respectivă.
Pe baza acestor date am determinat:
1) Structura gospodăriilor maghiare și rome, după numărul
persoanelor care le alcătuiesc
2) Structura pe vârste a populației maghiare și rome
3) Fertilitatea femeilor rome și maghiare în ultimii 5 ani.
1 În acest document apar persoanele care au buletin de Valea Crișului, chiar dacă tră –
iesc în imobile care nu sunt trecute în cartea funciară. Persoanele care nu au buletin
nu sunt evidențiate în registrul agricol, însă numărul acestora este nesemnificativ.

Incluz Iune ș I excluz Iune
861.2. 1. Numărul și structura gospodăriilor

În registrul agricol au fost cuprinse în totalitate 574 de gospodării.
Dintre acestea, 349 de gospodării au fost categorizate ca fiind maghiare,
iar 108 gospodării ca fiind țigănești, deci ca procent, 23.6% dintre totalul
gospodăriilor sunt gospodării rome.
Pornind de la registrul agricol, o gospodărie este definită ca un grup
de persoane care locuiesc într-un singur imobil. Am întâlnit însă destule
cazuri în care gospodăria nu include o singură familie. Ori într-un singur
imobil, ori în mai multe imobile pe un singur teren locuiesc mai multe
nuclee de familie, situație în care acestea apar în registrul agricol sub o
singură gospodărie. De aici rezultă diferența între 152 de familii de romi
care primesc ajutor social și 108 gospodării de romi.
Figura 1. Tip de gospodărie după numărul persoanelor care o alcătuiesc.
Structura demografică a gospodăriilor maghiare și rome este foarte dife –
rită. După numărul de persoane gospodăriile maghiare au patru valori mo –
dale. Mai mult de 80% dintre gospodăriile maghiare sunt alcătuite din una,
două, trei sau patru persoane. Gospodăriile rome sunt alcătuite în general
din 6 sau mai multe persoane. Cauza acestui fapt este pe de o parte fertilitatea
ridicată, iar pe de altă parte prezența a trei generații conlocuitoare. 79 80
6975
22
3 313 38 913 14
613
3 42 1 1 116
115
10
0102030405060708090
1 pers.
2pers.
3pers.
4 pers.
5 pers.
6pers.
7pers.
8 pers.
9 pers.
10 pers. 11pers.
12 pers.
13 pers. 14 pers.
15pers.
16 pers.
17 pers.Maghiari
Romi

87caTeGoRIzaRe eTnIcă ș I STaTuT SocIal la v alea cRIșulu I, Județul c ova Sna
Majoritatea maghiarilor trăiesc în gospodării cu patru sau mai
puține, iar majoritatea romilor cu 8 sau mai multe persoane. Datorită
structurii diferite a gospodăriilor, populația clasificată ca fiind romă re –
prezintă o proporție mai ridicată decât proporția gospodăriilor țigănești.
În cele 108 gospodării țigănești locuiesc în total 779 de persoane, pe când
în cele 349 de gospodării maghiare, numărul total a persoanelor este de
1.021. Pe baza acestui calcul, ponderea maghiarilor în populația totală
este de 56.7%, iar ponderea țiganilor este de 43.3%.
Tabelul 2. Numărul gospodăriilor din registrul agricol
număr gospodării % număr persoane %
Gospodării de romi 108 23,6 779 43,3
Gospodării maghiare 349 76,4 1021 56,7
Total 574 1800
1.2.2. Segregare teritorială
Din cele 108 gospodării pe care angajații primăriei le-au identificat
ca fiind rome, 96 sunt plasate în colonie. Denumirea coloniei în interac –
țiuni cotidiene este „Cigánydomb” sau „Cigányhegy” adică „Dealul țiga –
nilor”. În registrul agricol țiganii care locuiesc aici apar înscriși la strada
„Dankó Pista ”, un renumit muzician maghiar de origine romă din Carei,
care în cultura maghiară este imaginea stereotipă a muzicantului rom.
Dealul țiganilor , conform planului urbanistic al satului, ocupă abia o ze –
cime din suprafața localității, pe când în realitate, cea mai mare parte
a coloniei este „ în afara hărții ”. Este de menționat că angajații primăriei
au marcat Dealul țiganilor ca fiind mult mai mică decât în realitate. De
structura spațială a coloniei mai puțin, dar de numărul populației rome
erau mult mai conștienți.
Cele 12 gospodării se află pe strada Principală, pe partea spre colonie.
Aici terenurile și casele au fost cumpărate de maghiari. Această parte a
satului e de fapt o zonă de contact , locuită mixt de maghiari și țigani. În
afara acestei zone de contact și a Dealului Țiganilor nu există gospodării
rome în Valea Crișului.

Incluz Iune ș I excluz Iune
88Figura 2. Fragment din harta satului, conținând „Dealul țiganilor”

89caTeGoRIzaRe eTnIcă ș I STaTuT SocIal la v alea cRIșulu I, Județul c ova Sna
1.2.3. Structura pe vârste
Pe lângă structura gospodăriilor am reconstituit structura pe vârste
a celor două etnii. După categorizarea familiilor am notat sexul și anul
nașterii pentru fiecare membru de familie. Astfel am obținut piramida de
vârste a localnicilor considerați maghiari, respectiv țigani .
Figura 3. Numărul populației pe categorii etnice și pe grupe de vârstă de 5 ani
Diferența demografică între cele două etnii este marcantă, popula –
ția roma este mult mai tânără decât populația maghiară. Diferența este
foarte spectaculoasă dacă o comparăm cu vârsta medie. În totalitate satul
are o structură pe vârste relativ favorabilă. Vârsta medie este de 34.9 ani,
pe când, conform recensământul din 2002, vârsta medie în România era
de 37.8 ani. Ponderea populației sub 19 ani este peste, iar ponderea po –
pulației peste 65 de ani este sub media națională. Însă dacă comparăm
grupul maghiarilor cu al țiganilor, ne dăm seama că situația favorabilă 12182128424756361632404228322748
19212036364147483028333727302023 6
3
10
4
8
15
15
14
31
38
363633503530
50473353423338351919181111411
femeibarbațimaghiari
rromi
0-4 ani5-9 ani10-14 ani15-19 ani20-24 ani25-29 ani30-34 ani34-39 ani40-44 ani45-49 ani50-54 ani59-60 ani60-64 ani65-69 ani70-74 aniPeste 75 ani

Incluz Iune ș I excluz Iune
90se datorează numărului mare al romilor. Vârsta medie în cazul populației
maghiare este de 41.6 ani, pe când în cazul romilor este de 26.6 ani. Ca –
racteristicile demografice ale grupului identificat în Valea Crișului ca fiind
țigan sunt foarte aproape de valorile obținute la recensământul din 2002
pentru grupul țiganilor din toată țara.
Tabelul 3. Caracteristicile demografice ale maghiarilor,
romilor și ale populației totale din România, respectiv din Valea Crișului
vârsta medie ponderea populației
sub 19 aniponderea popula ției
peste 65 ani
România
(2002)valea
crișului
(2007)România
(2002)valea
crișului
(2007)România
(2002)valea
crișului
(2007)
populația
totală37,8 ani 34,9 ani 25,2% 28,3% 14,1% 10%
țiganii 24,7 ani 26,6 ani 47, 3% 43,4% 3,3% 3,2%
maghiarii 40,3 ani 41,6 ani 21,6% 17,1% 16,3% 17, 6%
Numărul romilor depășește numărul maghiarilor în următoarele gru –
pe de vârstă: 0-4 ani, 5-9 ani, 10-14 ani, 15-19 ani. Ponderea maghiarilor
în populația de 0-4 ani este de numai 26.5%, pe când ponderea maghiari –
lor în populația de peste 70 de ani depășește 90%.
1.2. 4. Diferențe etnice în fertilitatea feminină din V alea Crișului
Pe baza structurii pe vârste, putem aproxima numărul copiilor născuți
în fiecare an, precum și numărul femeilor fertile. Pe perioada 1995-2006
am făcut acest calcul fără a lua în seamă mortalitatea și migrația aferentă
perioadei.
Pe baza contingentului femeilor fertile și a numărului nașterilor, am
calculat rata generală a fertilității (GFR), indicator care arată numărul naș –
terilor vii la o femeie fertilă pe o perioadă de un an. În calculul ratei totale
de fertilitate am utilizat formula de RTF = 35 × GFR (vezi Ghețău 1997) .
RTF ne arată numărul copiilor născuți vii de o femeie pe perioada totală
a fertilității, cu condiția ca ratele de fertilitate pe anul respectiv să nu se
modifice în timp.
În general putem afirma că numărul copiilor născuți este strâns legat
de doi indicatori: mărimea contingentului femeilor fertile și fertilitatea fe –

91caTeGoRIzaRe eTnIcă ș I STaTuT SocIal la v alea cRIșulu I, Județul c ova Sna
minină. Evoluția etno-demografică a satului Valea Crișului a fost influen –
țată în ultimii zece ani de ambii indicatori.
Figura 4. Modificarea contingentului femeilor fertile între anii 1995-2006
În ultimii zece ani numărul femeilor fertile s-a menținut relativ con –
stant în cazul maghiarilor, pe când în cazul țiganilor a crescut cu 40%.
Această evoluție se datorează diferențelor anterioare în fertilitatea celor
două grupuri. Diferența a devenit considerabilă în anii 1950, când tran –
ziția demografică s-a amplificat în regiunea locuită de secui, precum și
în alte regiuni periferice, predominant rurale din România. În cazul unor
comunități de romi din regiune însă, fertilitatea s-a menținut la valori ri –
dicate.
Ratele totale de fertilitate din anii 1995-1996 sunt prezentate cu ajuto –
rul mediilor mobile, pentru a elimina fluctuația anuală a acestui indicator,
cauzată de numărul relativ mic al populației investigate. Conform acestor
medii mobile, fertilitatea femeilor rome a fost între 3 și 4 copii, pe când fer –
tilitatea femeilor maghiare în jurul unui singur copil. (Pentru reproducerea
simplă a unei populații este nevoie de o valoare de 2,1 a RTF.) 257264271 276 274 269267 265 266271 269 267
213
203 200194
184178172163161158 151 152
100 120 140 160 180 200 220 240 260 280 300
1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
Maghiari Romi

Incluz Iune ș I excluz Iune
92Figura 5. Evoluția fertilității feminine (RTF)
din Valea Crișului între anii 1995-2006 (medii mobile)
Conform calculelor precedente (Ghețău 2007; Kiss și Csata 2008),
fertilitatea femeilor maghiare din România nu diferă semnificativ de va –
loarea pe populația totală, adică RTF este în jur de 1,3. Comparativ cu
această valoare, fertilitatea femeilor maghiare din Valea Crișului este
mult mai scăzută. Diferența este și mai semnificativă dacă comparăm
fertilitatea femeilor din Valea Crișului cu fertilitatea femeilor maghiare
din mediul rural, adică cu 1,6.
Pornind de la structura pe vârste a romilor, obținută din recensămin –
tele din 2002 și 1992, am reconstituit rata totală de fertilitate în cazul
romilor la nivel național. Figura 6 compară fertilitatea populației femini –
ne totale cu cea a romilor din România, respectiv din Valea Crișului. Fer –
tilitatea femeilor rome din România a fost calculată până în anul 1964,
adică cu câțiva ani înainte de emiterea decretului 770/1966, referitor
la interdicția avortului. O perspectivă temporală mai extinsă ne permite
contextualizarea mai corectă a valorilor din Valea Crișului din perioada
1992-2006. 0.7 0.90.91.0 1.01.0 1.10.9 0.9 1.03.53.74.0
3.4
3.03.64.0
3.7
3.2 3.8
0.00.51.01.52.02.53.03.54.04.5
1995 –
19971996 –
19981997 –
19991998 –
20001999 –
20012000 –
20022001 –
20032002 –
20042003-
20052004 –
2006
Maghari Romi

93caTeGoRIzaRe eTnIcă ș I STaTuT SocIal la v alea cRIșulu I, Județul c ova Sna
Figura 6. Fertilitatea feminină (RTF) în cadrul populației totale și de etnie
romă din România, respectiv cea romă din Valea Crișului
Sursa: calcul propriu, pe baza recensământului din 1992, 2002
Din figura 6 se vede că în cazul femeilor care s-au declarat rome la
recensământul din 2002, valoarea RTF era în jur de 3,1-3,2. Bineînțeles
aceasta este o medie a diferitelor comunități foarte variate din punctul de
vedere al comportamentului reproductiv. De exemplu, țiganii vorbitori de
limbă română, de religie penticostală din partea estică a județului Covas –
na practic nu au folosit metode contraceptive până la sfârșitul anilor ’80.
În cazul lor, în această perioadă, valoarea RTF era peste 6 (vezi analiza lui
Kiss Dénes și Kiss Tamás din volum). În schimb, în unele sate din județul
Mureș, în cazul țiganilor „cu pălărie”, sau „gabori”, a avea doi copii este
o normă generală. Fertilitatea romilor din Valea Crișului este oricum mai
ridicată decât media națională.
2. Structuri simbolice și politica locală
Caracterul divizat al vieții publice locale, care s-a produs după prăbu –
șirea dictaturii comuniste, este interpretat de localnici cu ajutorul diferite –
lor narative. În aceste narative o semnificație specială au: (1) pe de o parte
apartenența etnică, (2) iar pe de altă parte memoria diferențelor feudale. 0.01.02.03.04.05.06.0
1964-1966
1966-1968 1968-1970
1970-1972
1972-1974 1974-1976
1976-1978
1978-1980 1980-1982
1982-1984
1984-1986 1986-1988
1988-1990 1990-1992
1992-1994
1994-1996 1996-1998
1998-2000
2000-2002 2002-2004
2004-2006
România: rromi dup ă recens ământul din 2002 Valea Crisului: rromi identifica ți de angaja ții primăriei
România popula ția totală

Incluz Iune ș I excluz Iune
94În continuare am să prezint valoarea strategică a acestor narative în con –
fruntările dintre fracțiunile elitei locale pe tema locului romilor în ierarhia
simbolică a satului.
Deși în relatările care circulă printre săteni este mai puțin accentuat,
caracterul fracționat al vieții publice locale este de fapt cauzat de compe –
tiția diferitelor fracțiuni de elită, originară din era comunistă. Prima frac –
țiune este concentrată în jurul foștilor angajați tehnici ai CAP-ului. Figura
centrală este medicul veterinar al CAP-ului, care era liderul UDMR-ului
între anii 1991-2006. Mai mulți membri ai acestor grupări s-au implicat
în întreprinderi agricole sau de exploatare a lemnului după 1989. Medicul
veterinar și soția lui (fost medic de familie) provin din rândul gospodarilor
înstăriți din Valea Crișului. Părinții lor au fost socotiți de regimul comunist
chiaburi. Ei însă au reușit absolvirea facultății la începutul anilor 1970,
într-o perioadă relativ liberală a sistemului comunist. După absolvirea
facultății s-au întors în sat. Este de menționat că în perioada respectivă
prim-secretarul de partid în județul Covasna era Király Károly, care în anii
’80 a căzut în dizgrație pentru „activitate naționalistă maghiară”. Însă
până la destituirea lui Király, ponderea maghiarilor în diferite posturi de
conducere era relativ ridicată în județul Covasna, chiar dacă și aici erau
subreprezentați. În Valea Crișului s-a format un grup de interese (maghiar)
în jurul CAP-ului.
Liderul taberei opuse este Silviu Ioachim, care începând din anul 1992
este încontinuu primarul satului. Ioachim s-a născut în Sibiu în 1956, într-o
familie mixtă româno-maghiară. Mama lui este de origine maghiară, din
Sfântu Gheorghe. Ioachim era angajat ca vicepreședinte al Sfatului Popu –
lar din Valea Crișului după absolvirea facultății în 1982. Angajarea lui este
probabil legată de faptul că după destituirea lui Király mulți funcționari
maghiari au fost înlocuiți de „cadre de încredere” (practic de etnie româ –
nă). Cazul lui Silviu Ioachim este însă ambiguu. Pe de o parte, datorită cali –
ficării tehnice și caracterul poziției sale, a fost responsabilul unor investiții
infrastructurale. De exemplu el a coordonat introducerea apei în comună.
Activitatea lui din fostul regim este apreciată de majoritatea sătenilor. Pe
de altă parte, provine dintr-o familie mixtă și, ceea ce este mai important
pentru săteni, s-a căsătorit cu o unguroaică „ dintr-o familie bună ” din Va –
lea Crișului, iar copii lor au fost botezați după rit reformat și au fost înscriși
în clasă cu limbă de predare maghiară. Funcția de primar a fost câștigată
și păstrată de Ioachim contra candidaților UDMR în 1992, 1996, 2000 și
2004 și contra candidatului Partidului Civic Maghiar în 2008.

95caTeGoRIzaRe eTnIcă ș I STaTuT SocIal la v alea cRIșulu I, Județul c ova Sna
Alegerea cea mai polarizantă a fost cea din 2004, când candidatul
UDMR, Váncsa István, a pierdut doar cu câteva voturi. Înainte de cam –
pania electorală Ioachim a încercat să facă o înțelegere cu UMDR-ul, adi –
că cu gruparea concentrată în jurul medicului veterinar, conform căreia,
în cazul în care UDMR-ul n-ar fi candidat la funcția de primar, ar fi avut
dreptul de a delega practic singur consilierii locali. După eșecul înțelegerii
Ioachim s-a alăturat PSD-ului, aflat atunci la guvernare. La alegeri, în
afara funcției de primar, Ioachim a câștigat dreptul de a delega majorita –
tea consilierilor, fiindcă și lista PSD (alcătuită evident din săteni maghiari)
a primit majoritatea voturilor. Pe lista PSD pe locul 8 și 9 erau doi romi,
M. I. și P. L., ei însă, bineînțeles, aveau șanse minime de a intra în consiliul
local. Între 2004 și 2008 Ioachim deținea 6, iar UDMR-ul 5 locuri în consiliu.
Pe lista UDMR-ului nu erau țigani. La alegerile locale din 2008 Ioachim s-a
alăturat Partidului Democrat Liberal. A fost ales cu 55,78%, iar de pe lista
PD-L a delegat din nou 6 consilieri. Pe partea opusă noutatea era că s-a
desființat organizația locală a UDMR, iar reprezentanții grupării concen –
trate în jurul fostului medic veterinar s-au alăturat Partidului Civic Maghiar.
În prima narativă despre care am să vorbesc, caracterul fracționat
al vieții publice locale este interpretat cu ajutorul categoriilor etnice. Pe
scurt, conform acestei narative: în V alea Crișului este o situație unică în Ți –
nutul Secuiesc, un primar de etnie română a fost ales și deține puterea, cu
ajutorul țiganilor . Valoarea strategică a acestei narative difuzate de grupul
concentrat în jurul medicului veterinar este evidentă din perspectiva lup –
tei electorale. Dacă pentru majoritatea sătenilor narativa este credibilă,
Ioachim, care este acuzat că duce o „ politică de românizare ”, își pierde șan –
sele de a deveni primar.
Bineînțeles, Ioachim încearcă să infirme această narativă. Exploatează
fiecare ocazie simbolică în care are posibilitatea să demonstreze că este
maghiar, sau cel puțin parțial maghiar. Valea Crișului are ca localitate în –
frățită Mezőtúr, din Ungaria. Din cauza întâlnirii cu reprezentanții acestei
localități s-a instalat în centrul comunei o poartă secuiască impozantă. Va –
lea Crișului a participat la Întâlnirea Mondială a Maghiarilor din Trei Sca –
une (jud. Covasna), care are un caracter național maghiar foarte puternic.
La 20 August (comemorarea întemeierii statului maghiar) s-a aprins un
semnal de foc în sat. În 2007 Valea Crișului a fost printre autoritățile loca –
le care au organizat referendumul pentru autonomia Ținutului Secuiesc.
Deși se exprimă mult mai ușor românește, a decis să vorbească în limba
maghiară pe tot parcursul interviului.

Incluz Iune ș I excluz Iune
96Totuși, Silviu Ioachim este un politician pragmatic, așa că exprimă
narative identitare distincte în funcție de ocazii și audiență. În timp ce
construiește poartă secuiască, aprinde semnal de foc de ziua națională
a Statului Maghiar și participă la referendumul pentru autonomie, este
și membru al delegației românilor din județele Harghita și Covasna, care
se plânge la președintele Băsescu din pricina situației nefavorabile a „mi –
norității românești” din aceste județe. Însă această informație nu circulă
printre săteni, eu am descifrat-o din presa locală de limbă română.
Referitor la opțiunile electorale ale romilor circulă, la fel, mai multe va –
riante. Primarul, bineînțeles, susține varianta că opțiunile lor sunt divizate
între cele două tabere, iar el a primit voturi în proporții egale de la romi
și maghiari. Principalul argument era că o parte semnificativă a romilor
sunt zilieri la fermierii din care este alcătuită opoziția sa. Fermierii însă
susțin că nu au reușit, dar nici nu au încercat să mobilizeze electoratul
rom. Acest lucru este demonstrat și de faptul că pe lista UDMR-ului n-au
fost incluși romi. O parte a romilor însă (după părerea fermierilor, „partea
de treabă”) a votat cu UDMR-ul, iar majoritatea cu actualul primar pentru
că îi era teamă să rămână fără ajutor social. Conform interviurilor reali –
zate în colonie este clar că majoritatea țiganilor a votat cu Ioachim. În lo –
cul păstrării ajutorului social, intervievații au motivat acest fapt cu teama
pierderii terenurilor și a imobilelor neincluse în cartea funciară. Terenurile
unde stau bordeiele țigănești sunt în prezent în proprietatea Consiliului
Local, iar Asociația de Composesorat Valea Crișului, care este dominată de
tabăra concentrată în jurul UDMR-ului (actualmente în jurul PCM-ului)
cere restituirea acestor terenuri. Romilor le este teamă că, în cazul schim –
bării primarului, noua conducere ar da în proprietatea composesoratului
terenul, iar construcțiile ilegale ar fi demolate: „Ăștia ne-ar alunga pe noi” .
Povestea voturilor este completă dacă luăm în considerare că primarul a
tăiat un vițel în colonie, în timp ce grupul udemerist nu făcea campanie
electorală între țigani.
În afara narativei etnice există și o interpretare care operează cu me –
moria diferențelor dintre fostele categorii feudale. Conform acestei inter –
pretări (a) pe de o parte sunt urmașii secuilor liberi, (b) iar pe de altă parte
urmașii jelerilor colonizați de familia Kálnoky, care azi îl susțin pe Ioachim
și „politica lui de românizare ”. Țiganii sunt bineînțeles partea cea mai „mi –
zerabilă” a categoriei de jeleri. Diferențele feudale coincid cu diferențele
religioase. Țăranii băștinași au fost de religie unitariană, cei emigrați din
satele înconjurătoare erau reformați, iar cei colonizați de familia Kálnoky

97caTeGoRIzaRe eTnIcă ș I STaTuT SocIal la v alea cRIșulu I, Județul c ova Sna
au fost catolici. Azi majoritatea absolută a satului aparține bisericii catoli –
ce, iar două treimi ale credincioșilor catolici sunt romi.
Plauzibilitatea acestei narative este însă legată într-o măsură minimă
de memoria trecutului îndepărtat. Esențial este că după cel de al Doilea
Război Mondial, în timpul colectivizării, regimul comunist a operat el în –
suși cu aceste categorii. Înainte de anii ’60 a fi chiabur a avut consecințe
grave. În anii ’70 însă urmașii celor care au fost trimiși de regim în această
categorie au reușit să ocupe funcții de conducere în CAP, iar după 1989
s-au implicat în întreprinderi agricole și de industria lemnului. Așadar ur –
mașii „chiaburilor” au devenit principalii angajatori din localitate. Plauzi –
bilitatea categoriilor feudale a fost mărită de faptul că de acum câțiva ani a
apărut în sat contele Kálnoky Tibor. Tânărul Kálnoky s-a născut în Statele
Unite. Tatăl său avea opt ani când familia (bunicul lui Tibor) a fost nevo –
ită să părăsească țara. După meserie, tânărul conte este medic veterinar.
A avut 20 de ani când, în toamna anului 1987, a călătorit pentru prima
dată în Transilvania. După această călătorie s-a stabilit la Budapesta și s-a
căsătorit cu o unguroaică. Pe urmă s-a stabilit la Micloșioara, un sat ce
aparține de Baraolt, unde familia Kálnoky avea iarăși o moșie. Azi deține
un șir de imobile restituite, între acestea castelele din Valea Crișului și Mi –
cloșioara, unde are o pensiune de lux, dedicată turiștilor mai înstăriți din
țările occidentale. Printre serviciile oferite de conte turismul călare ocupă
un rol aparte. Călăreții care părăsesc castelul și, străbătând satul, în cele
din urmă zburdă pe lângă colonia de romi ne-au oferit un spectacol gro –
tesc. Antipatia față de contele Kálnoky Tibor este practic consensuală, însă
motivul acesteia nu are legătură cu memoria trecutului, ci este legat de
faptul că contelui i s-a restituit fostul lăcaș al călugărițelor catolice con –
struit de familia Kálnoky, unde azi funcționează școala cu clasele I-VIII.
3. Statut social și categorizare etnică
3.1. Tehnici de categorizare
După schimbarea regimului comunist numărul real al populației de
romi a fost dezbătut de mai multe ori atât în discursul științific, cât și în
cel public. Nici azi nu există un răspuns unanim acceptat la întrebarea
câți romi trăiesc în Europa de Est sau în particular în România. Cercetările

Incluz Iune ș I excluz Iune
98empirice au clarificat însă că estimarea referitoare la numărul romilor este
funcție a tehnicilor de categorizare la care apelăm pentru a estima numă –
rul lor. Care sunt caracteristicile pe baza cărora categorizăm un individ
ca fiind rom sau ne-rom? Cercetările din ultimele două decenii au folosit
diferite tehnici de clasificare. Emigh și alții (Emigh et al. 2001: 6-7) au enu –
merat cinci posibilități:
(1) Prima opțiune este criteriul lingvistic , adică doar vorbitorii de limba
romani sunt identificați ca fiind romi. Practica cenzitară maghiară – în
concordanță cu standardele internaționale existente ale statisticii din pe –
rioada respectivă (Arel 2002: 94-97) – a utilizat limba maternă ca indica –
torul considerat cel mai adecvat al apartenenței naționale. Limba maternă
a fost considerată un indicator obiectiv , în opoziție cu autoidentificarea cu
o anumită categorie etnică/națională, care a fost considerată un indicator
subiectiv.2 Această tehnică de categorizare se plia pe ideologia națională a
liberalismului maghiar, care a înțeles prin maghiarizarea diferitor grupuri
etnice folosirea limbii maghiare de către acestea. După cum am văzut, în
opoziție cu cele din 1850, 1930 și 1941, în recensămintele dintre 1880 și
1910 țiganii din Valea Crișului nu apar în statisticile oficiale. Romii din Va –
lea Crișului sunt și astăzi vorbitori de maghiară. Mai mult, fiind vorba de o
comunitate cu o mobilitate foarte redusă, care se mișcă aproape în exclu –
sivitate într-o arie lingvistică maghiară, romii sunt categoria socială din
Valea Crișului care are cele mai mari dificultăți cu limba română.
(2) Ca a doua opțiune, putem defini apartenența la categoria de romi
prin autoidentificare etnică . Această opțiune apare în recensămintele din
1850 și 1930. Statisticienii români au contestat practica recensămintelor
maghiare care au folosit ca indicator al apartenenței naționale în exclusi –
vitate limba maternă. Conform acestei opinii, datorită politicii de maghia –
rizare limba oficială a statului maghiar era folosită și de alte comunități
etnice decât cea maghiară, iar maghiara a devenit limba maternă a uno –
ra, așadar limba nu poate fi un indicator adecvat al apartenenței națio –
nale (Manuila 1940). În perioada interbelică statistica română a încercat
separarea de populația maghiară a vorbitorilor de limbă maghiară care
nu erau de origine maghiară (evrei, șvabi, țigani, armeni). Numărul vor –
bitorilor de limbă maghiară în perioada interbelică fiind mult mai mare
decât numărul celor cu origine maghiară, recensământul românesc a
2 Referitor la recensămintele maghiare efectuate înainte de Primul Război Mondial
vezi Varga E. Árpád (Varga 1998).

99caTeGoRIzaRe eTnIcă ș I STaTuT SocIal la v alea cRIșulu I, Județul c ova Sna
renunțat la folosirea exclusivă a limbii materne în identificarea etnică. Re –
censământul din 1930 a înregistrat din nou un număr însemnat de romi
în Valea Crișului. După cel de-al Doilea Război Mondial însă nici conform
autoidentificării etnice nu găsim romi în sat, cel puțin conform recensă –
mintelor.
(3) O a treia opțiune poate fi nuanțarea întrebării referitoare la aparte –
nența etnică. Prima posibilitate, oferită de Szelényi și Treiman (1992) este
să punem – conform tehnicii folosite la ultimul recensământ american – o
întrebare referitoare la originea etnică a respondentului, sau la apartenen –
ța etnică a ascendenților. Ca a doua posibilitate, putem porni de la practica
recensământului maghiar din 2001. Aici, la întrebarea referitoare la apar –
tenența etnică, respondentul putea să opteze pentru mai multe variante și
s-a inclus adițional și o întrebare referitoare la afilieri culturale secundare.
Nu există astfel de date referitoare la Valea Crișului, însă o modificare în
acest sens a practicii recensămintelor românești ar aduce noi posibilități
în cercetarea cantitativă a populației de romi.3
(4) A patra posibilitate este heteroidentificarea de către operatorii de
teren a respondenților ca fiind romi sau ne-romi. Cu această tehnică este
o problemă clară când este vorba de cercetări referitoare la statutul social
sau modul de viață al comunității de romi. Literatura de specialitate are
ca teză centrală etnicizarea și rasializarea sărăciei ( ethnicization and racia –
lization of poverty ) în Europa de Est în perioada post-comunistă (Emigh și
Szelényi 2001; Ladányi și Szelényi 2006). Prin acest termen în primul rând
se înțelege că există o suprapunere în apartenență la o anumită categorie
etnică și la categoria de sărac. În cazul nostru romii sunt supra-reprezen –
tați între săraci. În al doilea rând însă etnicizarea sau rasializarea sărăciei
este tocmai rezultatul luptelor de clasificare , cauzat de strategiile celor cu
o situație relativ bună pentru a se distanța de la categoria de sărac (Emigh
et al. 2001: 5). Astfel sărăcia este percepută ca fiind cauzată de diferențele
culturale (etnicizarea sărăciei) sau biologice (rasializarea sărăciei) existen –
te în societate. În această situație nu se știe în ce măsură romii sunt supra –
reprezentați în populația săracă și în ce măsură cei săraci (adică cei „care
trăiesc ca țiganii”) au șanse mai mari să fie heteroidentificați de operatori
ca fiind romi (Ladányi și Szelényi 2006: 123).
3 Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale a avut o recomanda –
re în acest sens.

Incluz Iune ș I excluz Iune
100Chiar dacă suntem conștienți de aceste probleme, trebuie să luăm în
considerare rezultatele acestei tehnici de clasificare. Un argument pentru
a susține acest lucru – pe care cercetarea condusă de Szelényi l-a afirmat
de mai multe ori (Emigh și Szelényi 2001; Ladányi și Szelényi 2001, 2006)
– este că, în cazul etnicizării sau rasializării sărăciei, săracii au șanse mai
puține de a-și îmbunătăți condiția socială. Din această perspectivă este
semnificativ că într-o cercetare reprezentativă pe vorbitorii de limbă ma –
ghiară din România 10% dintre respondenți au fost categorizați de opera –
tori ca romi, iar 74% dintre romi heteroidentificați pot fi considerați săraci
după venit și 78% după starea materială.4
(5) În final, a cincea posibilitate este heteroidentificarea cu ajutorul
experților (medici, referenți sociali, profesori, polițiști). Această metodă a
fost folosită de István Kemény (Kemény 1976) în Ungaria și în volume –
le coordonate de Elena Zamfir și Cătălin Zamfir (1993), Cătălin Zamfir
și Marian Preda (2002), respectiv Dumitru Sandu (2005) în România.
Reconstruirea numărului și a structurii demografice a populației rome
din Valea Crișului a fost bazată de fapt pe această metodă. Problemele
menționate anterior sunt prezente și aici. Suprapunerea categoriilor de
rom și sărac este și mai problematică fiindcă autoritățile au o percepție
asupra romilor din perspectiva unor politici sociale. Așadar romii cu o
situație socială precară (care sunt beneficiarii ajutorului social) au șanse
mai mari de a fi percepuți de autorități ca romi, iar romii cu o stare mate –
rială mai bună de multe ori nu sunt incluși în categoria de romi.
3.2. Romii în județul Covasna
În cercetarea Inclusion 2007 , pe lângă studiile de comunitate, a fost
efectuată o anchetă la nivelul primăriilor. În această anchetă (printre al –
tele) primăriile au fost rugate să facă o estimare a numărului populației
de romi din comună (oraș). Ancheta a fost efectuată prin chestionare tri –
mise prin poștă, iar în județul Covasna cercetătorii au obținut un procent
mult mai ridicat de răspuns față de media națională. Dintre 43 de unități
administrative din județ, 28 au răspuns la chestionar, iar în cazul a două
comune (Valea Crișului și Brăduț) am obținut date pe parcursul terenului
efectuat pentru a elabora studiul de comunitate.
4 Cercetarea intitulată „Turning point of our life” a fost inițiată Institutul de Cercetări
Demografice al Oficiul Central de Statistică (KSHNKI).

101caTeGoRIzaRe eTnIcă ș I STaTuT SocIal la v alea cRIșulu I, Județul c ova Sna
Din tabelul 4 reiese că situația din Valea Crișului (unde conform recen –
sământului de fapt nu există romi, iar conform heteroidentificării de către
angajații primăriei 35%5 din populație este de etnie romă) nu este unică.
Conform recensământului, numărul vorbitorilor de limbă romani în
cele 30 de unități administrative investigate este de 156, al celor de națio –
nalitate romă este de 5.793, iar 19.040 de persoane au fost heteroidentifi –
cate de angajații primăriei ca fiind romi. Numărul celor heteroidentificați
este de 3,3 ori mai mare decât valorile înregistrate la recensământ. Cifrele
din recensământ referitoare la limba maternă pot fi considerate reale. Nu –
mai o frântură a romilor din județul Covasna vorbește limba romani. Cei
din partea vestică (dinspre județul Brașov), cei din micro-regiunea Întor –
sura Buzăului și parțial cei din Depresiunea Baraolt (Brăduț, Bățani) sunt
vorbitori de limbă română, iar restul vorbitori de maghiară. Majoritatea
romilor s-au autoidentificat, în concordanță cu limba vorbită, cu etnia ro –
mână, respectiv maghiară.
Tabelul 4. Numărul romilor după limba vorbită, autoidentificare etnică și
heteroidentificarea autorității locale6
comune/
orașePopulația
totală (2002)populația de romi
Cum s-a au –
toidentificat
majoritatea
romilor la re –
censământ?Recensământ 2002Incluziune 2007
(aprecierea pri –
măriei)
naționa –
litatelimba
maternănr. %
vâlcele 3698 1778 3 2500 67,1 Rom, român
belin 2643 503 36 1400 53,0 Român, rom
hăghig 2223 656 4 915 41,2 Rom, Român
valea
crișului2175 22 2 779 35,8 maghiar
5 E vorba de comuna Valea Crișului, unde în centrul de comună proporția celor hetero –
identificați ca fiind romi este de 43 de procente, iar în Calnic nu există comunitate
romă.
6 Nu avem date referitoare la aprecierea primăriilor în Barcani, Boroșneu Mare, Co –
mandău, Dobârlău, Estelnic, Ghelința, Ghidfalău, Ilieni, Moacșa, Poian, Sânzieni, Sita
Buzăului, Valea Mare și Aita Mare.

Incluz Iune ș I excluz Iune
102comune/
orașePopulația
totală (2002)populația de romi
Cum s-a au –
toidentificat
majoritatea
romilor la re –
censământ?Recensământ 2002Incluziune 2007
(aprecierea pri –
măriei)
naționa –
litatelimba
maternănr. %
dalnic 1026 0 0 340 33,1 maghiar
Reci 2234 0 0 564 25,2 maghiar
ojdula 3520 75 0 870 24,7 maghiar
bățani 4501 426 1 911 20,2maghiar,
român
brăduț 4688 570 0 920 19,6maghiar,
român
zăbala 4814 221 3 774 16,1 maghiar
vărgiș 1902 3 1 238 12,5 maghiar
cătălina 3541 1 0 442 12,5 maghiar
brețcu 3908 14 7 483 12,4 maghiar
micfalău 1864 6 0 217 11, 6 maghiar
bodoc 2513 7 0 275 10,9 maghiar
bixad 1811 25 13 141 7, 8 maghiar
Sfântu
Gheorghe61543 932 29 4316 7,0 maghiar, rom
malnaș 1202 4 0 82 6,8 maghiar
cernat 4025 2 0 242 6,0 maghiar
ozun 4575 6 5 273 6,0 maghiar
lemnia 2044 1 0 112 5,5 maghiar
oraș
baraolt9670 84 11 529 5,5 maghiar, rom
Întorsătura
buzăului8926 15 13 478 5,4 Român
Târgu
Secuiesc20488 199 8 1000 4,9 maghiar, rom

103caTeGoRIzaRe eTnIcă ș I STaTuT SocIal la v alea cRIșulu I, Județul c ova Sna
comune/
orașePopulația
totală (2002)populația de romi
Cum s-a au –
toidentificat
majoritatea
romilor la re –
censământ?Recensământ 2002Incluziune 2007
(aprecierea pri –
măriei)
naționa –
litatelimba
maternănr. %
mereni 1410 11 0 56 4,0 maghiar
chichiș 1697 19 1 18 1,1 –
covasna 11369 117 8 116 1,0 –
zagon 5489 35 8 39 0,7 –
arcuș 1288 0 1 3 0,2 –
Turia 3918 7 2 7 0,2 –
Total 184705 5739 156 19040 10,3
Ca urmare a diferenței între datele recensământului, bazate pe auto –
identificare și estimările autorităților locale, bazate pe heteroidentificare,
putem pune întrebarea: care sunt cifrele reale pentru numărul romilor,
care dintre tehnicile de clasificare va produce un rezultat care să fie în
concordanță cu realitățile sociale? Fără îndoială distincția cotidiană dintre
maghiari și țigani corespunde într-o măsură mai mare cu categorizarea
prin heteroidentificare.
În ceea ce urmează însă vom pune întrebarea dintr-o altă perspectivă.
Tehnicile de categorizare nu vor fi privite doar ca instrumente neutre ale
descrierii realității sociale. Vom analiza mai degrabă procesele sociale care
susțin aceste modalități de categorizare. Care este semnificația faptului
că romii din Valea Crișului s-au declarat maghiari la recensământul din
2002? Și care este semnificația distincției dinte maghiari și țigani în viața
cotidiană și din perspectiva statutului social al romilor?7
7 Despre construcția etnicității de rom vezi Ladányi – Szelényi (2006: 123-145).

Incluz Iune ș I excluz Iune
1043.3. A fi maghiar: recensământ și practici instituționale
Nici recensământul, în ciuda așteptărilor și reprezentărilor legate de
el, nu este o modalitate neutră de a descrie realitatea socială. Procedura de
recensământ însăși este terenul luptelor de clasificare (Kerzer și Arel 2002).
Acest lucru este clar în cazul înregistrării apartenenței etnice/naționale.
Elitele politice ale diferitor etnii sunt interesate în prezentarea puterii nu –
merice a comunității pe care o reprezintă. Rogers Brubaker și coautorii lui
(Brubaker et al. 2006: 151-60), au demonstrat validitatea acestei teze în
cazul recensământului românesc din 2002, care a fost însoțit de lupte et –
no-politice. Gheorghe Funar, fostul primar al Clujului, a afirmat înainte de
desfășurarea recensământului că ponderea populației maghiare din oraș
va fi sub 20%, adică localitatea nu intră sub incidența legii referitoare la
statutul limbilor minoritare. În opoziție, elita politică maghiară a inițiat o
adevărată campanie pentru a mobiliza populația maghiară să convingă
cât mai mulți să-și asumă identitatea etnică și lingvistică maghiară.
În Secuime întrebarea cea mai interesantă (care însă nu a fost tema –
tizată până în momentul actual) a fost autoidentificarea romilor vorbitori
de limbă maghiară. În reprezentările publice ale elitei locale existența unei
populații numeroase de romi nu este prezentă8, regiunea apare ca fiind
omogenă, populată de maghiari. Așadar din perspectiva autorităților locale,
care erau responsabile pentru desfășurarea recensământului, și a intelec –
tualilor locali, care au aplicat chestionarele, autoidentificarea țiganilor din
Valea Crișului ca fiind maghiari la recensământ a avut o miză simbolică.
Dintr-o altă perspectivă, pe termen mediu, miza adevărată poate fi
integrarea socială a romilor vorbitori de limbă maghiară prin intermediul
sistemului instituțional maghiar, proces social în care școlarizarea ar putea
avea un rol principal. În perioada de după 1989, situația școlilor rurale din
România s-a deteriorat semnificativ. Cauza principală a deteriorării este că,
după ce profesorii nu au mai fost repartizați în mod obligatoriu, personalul
didactic s-a schimbat în totalitate. În Valea Crișului, problema actuală cea
mai mare este că, în afară de o educatoare și două învățătoare, niciun pro –
fesor nu este localnic. A doua problemă majoră constă în tendințele demo –
grafice. Reforma școlară din 2006 a specificat că numărul minim al elevilor
dintr-o școală este de 200. Sub acest număr (cel puțin teoretic) nu poate să
8 În acest sens vezi descrierea lui Zolt án A. Biró și Julianna Bodó (Biró și Bodó 2002)
despre cazul Corundului.

105caTeGoRIzaRe eTnIcă ș I STaTuT SocIal la v alea cRIșulu I, Județul c ova Sna
există nicio școală ca persoană juridică distinctă. Concentrarea școlilor de
către Ministerul Educației a desființat mai multe școli rurale. În mod para –
doxal, din acest punct de vedere, localitățile cu o populație romă semnifica –
tivă erau într-o situație mai favorabilă. Școala din Valea Crișului și-a putut
menține statutul datorită prezenței copiilor romi. În Calnic, sat care aparține
tot de Valea Crișului, școala a fost desființată mai devreme, copiii de acolo
au fost nevoiți să facă naveta la Valea Crișului. În Școala Generală „Kálnoky
Ludmilla” cu clasele I-VIII sunt două clase paralele, începând din anul 1991.
Amândouă sunt clase cu limba de predare maghiară, clasa A fiind pentru
copii „maghiari”, iar clasa B pentru copii „țigani”. Practic în Valea Crișului
era un învățământ segregat, până în anul 2000. Începând din anul 2000, în
niciun an nu au fost destui copii maghiari pentru o clasă întreagă, iar cauza
acestui fapt nu îl constituie doar refluxul demografic. Pentru prima dată,
părinții din satul Calnic au început să-și înscrie copiii în școlile din Sfântu
Gheorghe. În ziua de azi acest fenomen este obișnuit și pentru părinții ma –
ghiari din Valea Crișului. Majoritatea copiilor maghiari care au început
școala în anul școlar 2007/2008, au fost înscriși în școli din municipiu.
Dorința de a integra populația romă prin intermediul sistemului insti –
tuțional maghiar rămâne așadar pe o dimensiune simbolică. Pe coridorul
școlii absolvenții claselor A și B au fost expuși pe tablouri distincte, însă
atât copiii maghiari din clasa A, cât și cei romi din clasa B erau fotografiați
în ținută secuiască.
3.4. Castă inferioară, clasă inferioară, underclass
Cercetarea comparativă internațională condusă de Szelényi Iván este
încercarea cea mai ambițioasă de a descrie schimbările de poziție în struc –
tura socială a romilor din Europa de Est în perioada postcomunistă. Ipote –
za principală a cercetării era că după 1989 poziția romilor poate fi descrisă
prin conceptul de underclass . Cercetătorii au încercat, înainte de a porni
cercetarea, să clarifice sensul în care folosesc acest concept atât de contro –
versat (Emigh et al. 2001).
În primul rând, pornind de la Gunnar Myrdal (Myrdal 1963) cercetă –
torii au accentuat aspectul structural al conceptului. La Myrdal underclass
descrie poziția celor de la baza piramidei sociale, care, fiind necalificați și
angajați în muncă fizică, au rămas în afara bunăstării generate de progre –
sul economic postbelic. Cauza acestui fapt este în primul rând transforma –
rea structurală a economiei după cel de-al Doilea Război Mondial (turnura

Incluz Iune ș I excluz Iune
106post-fordistă, dezindustrializarea), datorită căreia aceste categorii sociale
au pierdut poziția lor pe piața forței de muncă și au ajuns în starea șomaju –
lui durabil. În această situație, lipsiți de locuri de muncă și de venit regulat,
ei nu aveau resursele necesare pentru participare socială (excludere) și au
fost priviți de membrii claselor mijlocii ca o clasă netrebnică, nefolositoa –
re societății. La Myrdal – dacă comparăm de exemplu cu teoria lui Oscar
Lewis (Lewis 1961), în centrul căreia se află cultura sărăciei ( culture of po –
verty ) – accentul este pus pe cauzele structurale ale formării de undeclass .
Asemănător, cauzele formării unui underclass în Europa de Est pot fi găsite
în tranziția post-comunistă, unde trecerea la economie de piață a avut loc
concomitent cu un proces puternic de dezindustrializare.
În al doilea rând – cu referință la William Julius Wilson (Wilson 1978) –
cercetătorii au stabilit însă o legătură între sistemul de categorizare et –
nică și șansele de constituire a unui grup de săraci pe o durată lungă. În
contextul unui sistem economic bazat pe piață șansa ca sărăcia să devină
durabilă și să se reproducă prin generații depinde de „ caracterul fracturii
dintre sărac și mai puțin sărac ” (Emigh et al. 2001: 4). Chiar dacă diferențele
etnice nu conduc automat la formarea unui underclass, există nenumăra –
te dovezi că membrii unor minorități cu situație defavorabilă au șanse mai
mari să devină săraci pe termen lung. Legat de acest fenomen – adică de
supra-reprezentarea unor minorități în cadrul populației sărace – se poate
forma etnicizarea sau rasializarea sărăciei. Etnicizarea sărăciei înseamnă
că sărăcia apare majorității sociale ca fiind cauzată de elementele cultu –
rale ale unei minorități, iar în cazul rasializării este invocată moștenirea
biologică/genetică a grupului minoritar.
În parte legat de criticile lui Michael Stewart (Stewart 2001, 2002), adre –
sate conceptului de underclass, care a sugerat folosirea excluderii sociale pen –
tru a descrie situația romilor din Europa de Est, cercetătorii au revăzut teoria
lor (Ladányi și Szelényi 2006). În cartea lor, apărută mai recent, underclass
este prezentat ca o formă a excluderii sociale specifică contextului post-co –
munist. Cercetătorii argumentează că conceptul excluderii sociale este unul
util însă nu putem operaționaliza diferența dintre situația diferitor comuni –
tăți de romi, respectiv schimbarea istorică a situației romilor est-europeni.
Cauza acestui fapt este că noțiunea este prea generală (Ladányi-Szelényi
2006: 10). Pentru a nuanța conceptul, au făcut distincție între excludere so –
cială și excludere economică . Pe de o parte, prin excludere economică înțeleg
situația în care cineva nu are acces la piața muncii, nu are un venit regulat,
adică nu are la dispoziție resursele materiale necesare participării sociale.

107caTeGoRIzaRe eTnIcă ș I STaTuT SocIal la v alea cRIșulu I, Județul c ova Sna
Pe de altă parte, excluderea socială este legată de distanța socială și are ca
indicatori segregarea teritorială, lipsa căsătoriilor inter-grup și în general
lipsa contactelor interpersonale. Aceste două mecanisme ale excluderii sunt
relativ independente – spun Ladányi și Szelényi (2006: 1 1).
În societatea modernă, bazată pe economie de piață, forma dominantă a
excluderii sociale este excluderea economică. Aici societatea este compusă
din clase sociale (în sensul weberian), iar inegalitățile dintre membri, clase –
lor sociale sunt generate de diferențele pozițiilor pe piața forței de muncă.
Dimpotrivă, în societățile tradiționale, forma dominantă a excluderii este
excluderea socială, iar aici diferențele sunt în primul rând între grupuri
de status . Dacă într-o societate diferențele și distincția dintre grupurile de
status se adâncesc, anumite grupuri sociale pot deveni caste. În acest caz,
traversarea granițelor inter-grup devine extrem de grea, iar violarea aces –
tor garnițe este privită prin noțiunile de puritate/impuritate.
În funcție de forma dominantă a excluderii dintr-o societate – cea
economică sau cea socială – autorii ne prezintă o tipologie nuanțată a
pozițiilor aflate la baza piramidei sociale. Dintre acestea, în cazul nostru
(și, mai general, în cazul romilor est-europeni), sunt interesante trei poziții
(idealtipice): casta inferioară, clasa inferioară și underclass .
În cazul castei inferioare (paria), accentul cade pe distanța socială.
Contactul cu membrii acesteia este limitată, căsătoria mixtă intră sub in –
cidența sancțiunilor sociale stricte. Situația economică a castelor inferioa –
re poate fi însă foarte variabilă. În anumite cazuri, membrii acestor ocupă
poziții economice importante, care sunt necesare întregii societăți, însă
din variate motive sunt considerate subalterne, impure sau periculoase.
Szelényi și Ladányi argumentează că situația romilor, anterioară moderni –
zării comuniste poate fi descrisă cu ajutorul acestei construcții idealtipice
(Ladányi-Szelényi2006: 13).
Membrii castelor inferioare devin membri unei clase inferioare în ca –
zul în care delimitările de tip castă slăbesc. Efectul acestui proces poate
fi, de exemplu, că clasificarea etnică este eclipsată de clasificarea pe baza
situației economice sau pe baza poziției de clasă socială (Ladányi-Szelényi
2006: 123-145). Acest lucru s-a întâmplat în cazul romilor din Europa de
Est, când din „țigani” au devenit „muncitori (necalificați)”. În fostul regim o
bună parte a romilor a fost angajată permanent și a beneficiat de un venit
regulat. În perioada respectivă gradul excluderii sociale a fost mai mic.
Chiar dacă romii erau concentrați în sectoarele care aveau nevoie acută
de muncă fizică intensivă și necalificată, în aceste sectoare romii lucrau

Incluz Iune ș I excluz Iune
108împreună cu ne-romi, iar industria grea sau mineritul erau sectoarele pri –
vilegiate de regim, ceea ce a determinat nu numai investiții mai substanți –
ale, ci și salarii mai mari (Ladányi-Szelényi 2006: 14).
Underclass – conform autorilor (2006: 15) – este o categorie de clasă
socială atipică, deoarece are în același timp caracteristicele diferențelor
de tip castă și de clasă. Membrii unor underclass se confruntă cu forma
extremă a excluderii economice, măsura acesteia fiind rareori resimțită de
membrii castelor inferioare: ei sunt cei care trăiesc într-o sărăcie extremă
de lungă durată. Însă și nivelul excluderii sociale este destul de ridicată.
În studiul lor – anterior citat (Emigh et al. 2001: 3) – cercetătorii au sub –
liniat trei aspecte în legătură cu această poziție: (1) Segregare rezidenția –
lă: membrii unui underclass trăiesc în vecinătăți formate în exclusivitate
din membrii grupului minoritar, care este segregat spațial de populația
majoritară. Aceste vecinătăți (ghetouri) sunt lăsate în urmă de membrii
mobili ai comunității; (2) Sărăcia extremă este durabilă și se transmite din
generație în generație; (3) Membrii majorității sociale consideră că mem –
brii underclass sunt inutili, inapți pentru muncă. După cum am menționat
deja, în acest caz deseori se produce rasializarea sau etnicizarea sărăci –
ei. Szelényi și Ladányi văd particularitatea situației romilor din perioada
postcomunistă din Europa de Est în faptul că, după prăbușirea regimului,
dintr-o clasă inferioară a început formarea unui underclass rom mai ales
în comunități rurale. Bineînțeles, nu toți romii sau toate comunitățile de
romi devin membri ai acestei underclass și este o diferență semnificativă
între diferite țări și regiuni: formarea underclass este caracteristică mai
ales în Ungaria, mai puțin în România și Bulgaria, spun autorii pe baza
cercetării comparative la nivel internațional.
4. Poziția romilor pe piața muncii
în regimul comunist
Tipologia Ladányi-Szelényi poate fi de folos în delimitarea poziției
structurale a comunității de romi din Valea Crișului. În ceea ce privește
situația romilor în perioada fostului regim, trebuie să subliniem că în Ro –
mânia industrializarea a adus cu sine o modificare relativ lentă a structu –
rii ocupaționale. Procentul celor angajați în agricultură a ajuns sub 50%

109caTeGoRIzaRe eTnIcă ș I STaTuT SocIal la v alea cRIșulu I, Județul c ova Sna
doar în anii 1970 (Hunya 1990: 53). Politica de investiții a favorizat însă de
la bun început sectorul industrial, iar sectorul agricol a rămas în urmă nu
numai în privința investițiilor, dar și în cea a veniturilor obținute. Pe lângă
aceste tendințe generale, trebuie să luăm în considerare diferențele regio –
nale. În Secuime (așadar și în județul Covasna) industrializarea masivă a
avut loc doar într-un al doilea val, în anii 1970. Dezvoltarea municipiului
Sfântu Gheorghe ca un centru industrial regional a început doar după for –
marea județului Covasna din 1968. În 1966 municipiul avea 22.058, în
1977, 40.804, iar în 1992, 68.359 de locuitori, adică în cei douăzeci de ani
ai industrializării comuniste populația orașului s-a triplat. Deși veneau și
din alte județe9, noii locuitori ai municipiului proveneau în principal din
satele înconjurătoare. Pe lângă cei plasați în oraș, mulți făceau naveta zil –
nic spre locuri de muncă din oraș.
Atracția deplasării în oraș, respectiv a navetei, era accentuată de faptul
că industrializarea regiunii s-a produs după terminarea colectivizării. Ță –
ranii care au fost nevoiți să intre în CAP și-au sprijinit copiii să părăsească
spațiul social rural, văzând în acest act o cale a reproducerii și a mobilității
sociale, iar după ce deplasarea la Sfântu Gheorghe și naveta au cunoscut
proporții masive, în CAP s-a produs o lipsă masivă a forței de muncă. Situ –
ația a fost rezolvată prin angajarea romilor la CAP. În anii 1980 principalul
angajator al romilor din Valea Crișului era CAP-ul, iar țiganii, comparativ
cu consătenii lor maghiari, au fost implicați într-o măsură mult mai scăzu –
tă în migrația definitivă rural-urban, respectiv în naveta zilnică. Cu toate
acestea, între intervievați au fost și persoane care în anii 1980, sau chiar
în anii 1990, au avut locuri de muncă în fabrici din Sfântu Gheorghe. Am
făcut interviu și cu persoane care au avut apartament în Sfântu Gheorghe,
în Cartierul Ciucului, o zonă a municipiului locuită mixt de maghiari și
romi, însă intervievații noștri, după ce și-au pierdut locul de muncă au fost
nevoiți să revină în colonie.
Faptul că situația nu a fost unică în România este demonstrat de tabe –
lul 5, care arată distribuția pe sectoare a populației active de 20-45 de ani
pe etnii, conform recensământului din 1992. Tabelul ne arată că în 1992
populația activă de etnie romă a fost angajată în proporție de 33,7% în
sectorul agrar.
9 Între 1977 și 1992 populația de etnie română a orașului cu o arie de atracție predomi –
nant maghiară a crescut de la 5.812 la 16.051 locuitori.

Incluz Iune ș I excluz Iune
110Tabelul 5. Distribuția pe sectoare economice
a populație active de 20-45 ani pe naționalități
Sector economicpopulația
totalăRomâni maghiari Romi
Sector
primaragricultură, silvicultură 24,5 24,9 17, 2 33,7
Sector
secundarIndustria extractivă 3,0 2,9 3,3 2,6
Industrie prelucrătoare 35,8 35,3 44,4 34,9
Industrie energetică 1,9 1,9 1,7 0,9
construcții 5,7 5,7 5,8 7,9
Total 46,4 45,8 55,2 46,3
Sector
terțiarcomerț 5,0 5,0 5,7 4,3
hoteluri, restaurante 1,9 1,9 1,9 1,1
comunicații, transport 6,4 6,5 5,0 4,5
Sector financiar 0,7 0,7 0,6 0,3
administrația publi –
că, forțe interne și de
apărare3,3 3,4 1,9 1,3
Servicii economice 2,3 2,4 1,4 0,2
Învățământ 3,9 3,8 4,2 0,5
Sistemul sanitar 3,3 3,3 3,8 0,5
alte servicii 2,3 2,2 3,0 7,0
Gospodării private 0,1 0,1 0,1 0,4
Total 29,1 29,3 27,6 20,0
Sursă: IPUMSI
Faptul că majoritatea romilor angajați au lucrat la CAP a condus nu
numai la salarii considerabil mai mici, dar și la șanse mult mai scăzute de
a părăsi spațiul social, respectiv sistemul tradițional de relații al satului.
Din acest motiv romii au avut șanse puține ca importanța categorizării
etnice să fie eclipsată sau măcar diminuată de categorizarea pe baza pozi –
ției de clasă. Rămânând în interiorul spațiului social al satului (care a fost
părăsit de o bună parte a maghiarilor) romii din Valea Crișului nu au de –
venit „muncitori”, ci au rămas mai degrabă „țigani”. În cazul lor nu putem
vorbi – folosind tipologia Ladányi-Szelényi – de o mișcare dinspre castă
inferioară spre clasă inferioară.

111caTeGoRIzaRe eTnIcă ș I STaTuT SocIal la v alea cRIșulu I, Județul c ova Sna
4.1. Structura duală a pieței forței de muncă:
semnificația categoriei de țigan
Faptul că romii au fost angajați la CAP înainte de 1989 a avut conse –
cințe majore în ceea ce privește situația lor pe piața forței de muncă după
schimbarea de regim. După desființarea CAP-ului, după cum am mențio –
nat anterior, din foștii angajați tehnici o bună parte s-a implicat în între –
prinderi agrare (privatizând o parte a uneltelor tehnice ale cooperativei).10
După desființarea CAP-ului principala sursă de venit a romilor a rămas
lucrul cu ziua la întreprinzătorii agrari. Ca zilieri, țiganii primeau 200.000
de lei vechi și mâncare, sau 250.000 de lei vechi fără mâncare. În cazul
angajării permanente se întâmplă ca suma să fie mai mică. Sunt cam 20
de familii, din care cel puțin un membru lucrează în Ungaria. Romii din
Valea Crișului nu au fost implicați în migrație în alte țări. În ierarhia colo –
niei aceste familii se află în vârf. Unii dintre ei au cumpărat case în zona
de contact menționată anterior. Cei mai mulți au fost angajați de un între –
prinzător chinez din sectorul VIII din Budapesta (Józsefváros), unii dintre
ei – însă nu toți – au permis de muncă.
Lucrul cu ziua – din moment ce angajatorii erau foste cadre de con –
dure a CAP-ului – s-a bazat pe tehnici de control și relații de patron-client
deja existente:
A mai fost un președinte de CAP, nenea Gyurka Pista, care
a primit țiganii în timpul CAP-ului. Pe vremea aia nu au fost
chiar atâția țigani. Acolo au învățat cum trebuie să stai lângă
o vacă, cum trebuie să lucrezi la câmp. Și de aceea putem noi
acum să-i folosim în agricultură și în creșterea animalelor.
Căci în Ghidfalău nu poți să iei țiganii pe câmp. Că nu poate
să sapă. Și nici nu se duce. Îmi mai amintesc, era pe timpul
lui Ceaușescu, m-am dus la lucru și mă întâlnesc cu el (cu
nenea Gyurka Pista). Îl întreb, unde merge. Zice: „mă duc sus
la dealul țiganilor, că știu un țigan, care nu are loc de muncă”.
Zice, vrea să-l aducă jos, să-l trimită la București, ca să lucre –
ze la construirea Palatului Poporului. Că în vremea aceea un
țigan care nu a lucrat, a fost tratat ca un chiulangiu periculos
pentru societate. Și astfel au venit mai degrabă să lucreze în CAP.
10 Acești întreprinzători cultivă cartofi pe câteva sute de hectare de pământ.

Incluz Iune ș I excluz Iune
112Din acest punct de vedere nu putem să vorbim despre țiganii
din Ghidfalău sau din Őrkő (dealul țiganilor de lângă Sfântu
Gheorghe). Acolo sătenii nu îndrăznesc să meargă la colonia
lor. Dar ăștia sunt liniștiți. Pot să mă duc oricând, nu sunt
probleme.

Pentru a interpreta această situație putem folosi teoria de inspirație
marxistă a Ednei Bonacich (1972), care se concentrează asupra relației
dintre antagonismul etnic și structura duală a pieței forței de muncă. Con –
form teoriei (Bonacich 1972: 549), antagonismul etnic, care se referă atât
la atitudini (prejudecată, rasism), cât și la acțiuni (discriminare) sau la
instituții, este cauzat de factori economici și anume de structura duală a
pieței forței de muncă. Dinamica pieței forței de muncă de structură duală
poate fi interpretată într-un spațiu cu trei tipuri de actori: (1) angajatorul,
(2) forța de muncă mai bine plătită, (3) forța de muncă mai prost plătită. În
această relație cu trei actori, angajatorul este interesat să găsească forță
de muncă la un preț cât se poate de scăzut. În cazul în care prețul forței de
muncă este prea ridicat el caută, importă forță de muncă mai ieftină sau
deplasează geografic producția. Pozițiile forței de muncă mai bine plătite
pot fi subminate de oferta muncitorilor dispuși să lucreze pentru un venit
mai scăzut. Cei din urmă pot fi folosiți de angajator în scopul de a deteriora
poziția celor dintâi, chiar dacă muncitorii dispuși să lucreze pentru salarii
mai mici nu au astfel de intenții.
Diferențele în prețul forței de muncă sunt de diferențele de resurse ale
diferitor grupuri.11 Dacă – după cum este adesea cazul – între cele două
grupuri există și diferențe etnice, antagonismul determinat de diferența
intereselor economice pare a fi antagonism etnic. Dacă influența forței de
muncă este destul de puternică, aceasta poate evita să fie înlocuită. Acest
lucru este posibil prin excluderea forței de muncă mai prost plătite de pe
piața muncii (de ex. cazul cotelor de imigrare) sau printr-o structură soci –
ală de tip castă (Bonacich 1972: 555-557).
În cazul țiganilor din Valea Crișului avem de a face cu situația din
urmă. Aranjamentul de tip castă înseamnă că forța de muncă mai prost
11 Pe lângă acest fapt, Bonacich subliniază diferența motivațiilor. Muncitorii care sunt
dispuși să se angajeze pentru un venit mai scăzut deseori intră temporar pe piața
forței de muncă pentru a completa veniturile gospodăriei sau pentru a ajunge la re –
sursele necesare unor investiții concrete. Acest lucru este valabil mai mult în cazul
migrației temporare de muncă, în cazul nostru e mai puțin relevant.

113caTeGoRIzaRe eTnIcă ș I STaTuT SocIal la v alea cRIșulu I, Județul c ova Sna
plătită nu poate accesa decât un set limitat de locuri de muncă, cu un
prestigiu scăzut – în cazul nostru munca cu ziua. În cazul nostru însă, ca –
tegorizarea etnică și poziția pe piața muncii sunt legate și invers. Folosirea
categoriei de țigan aici este în interesul angajatorilor. Fermierii angajează
doar romi ca zilieri, iar tehnicile de control folosite și situația instabilă a
zilierilor sunt legitimate tocmai de poziția lor inferioară în ierarhia sim –
bolică a satului: „nu sunt decât niște țigani ”. Iar eficacitatea tehnicilor de
control este determinată de faptul că, datorită accesului limitat la alte for –
me de angajare oferta de muncă este întotdeauna peste cerere. Factorul
de diferențiere în cadrul coloniei devine așadar frecvența cu care un rom
primește de lucru ca zilier.
K. T.: Între maghiari nu sunt care ar veni la lucrul cu ziua?
Intervievat: Au fost la început. Dar apoi situația era… știți, a
fost foarte greu. Cu ei. Cu un maghiar, un consătean. Dacă
nu a făcut ceva bine, nici nu puteam să-i spun, pentru că îmi
spunea … vai! Știți. Cu țiganii se poate dur. Cu maghiarii nu
mergea. El s-a supărat la prima. Ne-am obișnuit deja. Ăștia
sunt deja dresați.
K. T.: Cum pot să fie tratați dur?
Intervievat : Situația este că noi avem deja o bază, pe care am
domesticit-o, putem să-i disciplinăm un pic, căci țiganul ți –
gan este oricum. Avem foarte multe probleme cu ei. Când
au ceva bani la ei, deja sunt nebuni. Deja trebuie să meargă
în toate direcțiile. Asta este. Dar apoi ne-am dat seama cum
putem să-i disciplinăm. Avem modalitățile noastre. Reținerea
salariului, chestii. Soția mea are un caiet, în care face o listă,
care, de câte ori a venit, cum a lucrat, cum s-a comportat.
Acuma trebuia să-i chemăm pentru culesul cartofilor. Ne-au
trebuit cam treizeci de oameni. Soția mea a luat caietul, s-a
uitat, care a fost de cele mai multe ori, care s-a purtat mai
bine… păi eu nu am cum să dau lucru la toată lumea. Au ve –
nit cam două sute. Nu pot să angajez atâția. Îmi trebuie nu –
mai treizeci. Apoi putem urca la cincizeci, șaizeci, dar când o
să sosească combina, n-o să am nevoie de nici atât.

Incluz Iune ș I excluz Iune
1145. Concluzii: poziția structurală a romilor
și relațiile interetnice
Structura duală a pieței muncii din Valea Crișului, care coincide cu
diferențele etnice și are caracteristici de castă, este departe de idealtipul
underclass- ului descris de Szelényi și Ladányi. Trebuie să punctăm aici
două aspecte.
Ca prim aspect trebuie discutate procesele de segregare rezidențială.
În Ungaria – care era terenul principal al lui Szelényi și Ladányi – este
caracteristică existența unor localități sau chiar microregiuni populate
aproape omogen de romi. În Csenyéte, satul în care s-a desfășurat o cerce –
tare de teren cu o durată de zece ani, după prăbușirea fostului regim pon –
derea romilor s-a ridicat la peste 90%, așadar comunitatea romă practic
nu avea contact cotidian cu populația majoritară. Formarea de underclass
din perspectiva segregării rezidențiale era cauzată de deplasarea populați –
ei majoritare, iar apoi a familiilor de romi cu o mobilitate socială crescută,
lăsând în urmă familiile cele mai sărace. Acest proces nu este caracteristic
(cel puțin deocamdată) în regiunea investigată de noi. În satele din județul
Covasna chiar și comunitățile de romi cele mai numeroase trăiesc lângă
populația majoritară12, iar până în prezent nu s-a produs deplasarea ma –
sivă a populației ne-rome.
Al doilea aspect este relația comunității rome cu majoritatea locală,
mai precis schimbarea istorică a acestei relații. Szelényi și Ladányi afirmă
că – în mod paradoxal – după schimbarea de regim situația comunităților
de romi a devenit cea mai vulnerabilă. În cazul lor integrarea socială prin
procesul modernizării comuniste a fost relativ de succes. Participarea la
modernizarea industrială (și procesul în urma căruia „țiganii” au deve –
nit „muncitori”) a determinat părăsirea spațiului social rural și pierderea
ocupațiilor tradiționale și a relațiilor existente cu comunitățile țărănești.
Înaintea modernizării comuniste – spun autorii – în cele mai multe cazuri
romii, deși trăiau în colonii separate la marginea satelor, trăiau în con –
tact cu populația ne-romă. Comunitatea țărănească locală a fost un fel
de interfață ( interface) între comunitatea de romi și societatea mai largă.
12 În partea vestică a județului, locuită mixt de maghiari, români și romi vorbitori de
limbă română sunt însă câteva excepții, cum ar fi Hetea și Valea Belin, care sunt
așezări locuite în exclusivitate de romi.

115caTeGoRIzaRe eTnIcă ș I STaTuT SocIal la v alea cRIșulu I, Județul c ova Sna
Relația dintre țigani și țărani, deși era asimetrică (de tip patron-client), era
esențială în ceea ce privește strategiile economice ale romilor. Formarea
de underclass are loc în cazul în care aceste relații se prăbușesc. Acest pro –
ces avea o șansă mai mare de a se produce în cazul în care o comunitate
de romi a luat parte în modernizarea industrială. Invers, în cazul nostru,
faptul că principalul angajator în timpul comunismului era CAP-ul a avut
un rol esențial în strategiile economice ale romilor după 1989, lucrul cu
ziua fiind dezvoltată pe baza rețelelor de tip patron client deja existente.
Însă nu putem spune că aceste rețele de tip patron-client ar fi alcătuite
din relații personalizate. Din acest punct de vedere merită să comparăm si –
tuația comunității din Valea Crișului cu experiențele de teren ale lui Toma
Stefánia (în acest volum) din Nușfalău, unde aceste relații personalizate
aveau și o latură simbolică și anume în obiceiul ca părinții de etnie romă
să aleagă un naș copiilor lor din rândul maghiarilor, întărind astfel relația
existentă între două familii. La Valea Crișului nu există un obicei similar,
iar încercările de a personaliza relațiile între angajator și angajat este res –
pinsă de fermieri. Lor le convine mult mai mult structura duală a pieței
locale a forței de muncă și – după cum reiese din fragmentul de interviu
de mai sus – o administrare cvasi-birocratică a relațiilor.
Bibliografie
AREL, Dominique
2002 Language categories in censuses: backward- or forward-looking? In:
KERZER, David I. – AREL, Dominique (coord.): Census and Identity.
The Politics of Race, Ethnicity, and Language in National Censuses .
Cambridge University Press, Cambridge, 92-120.
BIRÓ Zoltán A. – BODÓ Julianna
2002 Öndefiníciós kísérletek helyi környezetben. In: BODÓ Julianna (coord.):
Helykeresők? Roma lakosság a Székelyföldön . Pro-Print Könyvkiadó –
KAM, Csíkszereda, 137-167.
BONACICH, Edna
1972 A Theory of Ethnic Antagonism: The Split Labor Market. American
Sociological Review 37 (5), 547-559.

Incluz Iune ș I excluz Iune
116BRUBAKER, Rogers et al.
2006 Nationalist Politics and Everyday Ethnicity in a T ransylvanian T own .
Princeton University Press, Princeton.
EMIGH, Rebecca Jean – FODOR Eva – SZELÉNYI Iván
2001 The Racialization and Feminization of Poverty? In: EMIGH, Rebecca
Jean – SZELÉNYI Iván (coord.): Poverty, ethnicity, and gender in Eastern
Europe during the market transition . Praeger, Westport, 1-32.
EMIGH, Rebecca Jean – SZELÉNYI Iván (coord.)
2001 Poverty, ethnicity, and gender in Eastern Europe during the market
transition. Praeger, Westport.
GHEȚĂU, Vasile
1997 Evoluția fertilității în România. De la transversal la longitudinal . Centrul
de documentare economică, București
2007 Declinul demografic și viitorul populației României. O perspectivă din
anul 2007 asupra populației României în secolul 21 . Editura Alpha
MDN, București.
HUNYA Gábor (coord.)
1990 Románia 1 944-1 990. Gazdaság- és politikatörténet . Editura Altlantisz
(Medvetánc), Budapest.
KEMÉNY István
1976 Beszámoló a magyarországi cigányok helyzetével foglalkozó, 1 97 1-ben
végzett kutatásról. (A report on the research carried out in 1 97 1 con-
cerning the conditions of Gypsies in Hungary). MTA Szocilógiai Kuatató
Intézet, Budapest.
KERZER, David I. – AREL, Dominique
2002 Census and Identity. The Politics of Race, Ethnicity, and Language in
National Censuses . Cambridge University Press, Cambridge.
KISS Tamás – CSATA, István
2008 Evoluția populației maghiare din România. Rezultate și probleme
metodologice . Studii de atelier. Cercetarea minorităților naționale din
România 1; ISPMN, Cluj-Napoca.
LADÁNYI János – SZELÉNYI Iván
2001 The Social Construction of Roma Ethnicity in Bulgaria, Romania
and Hungary During the Market transition. Review of Sociology 7
(2), 79-89.
2006 Patterns of Exclusion: Constructing Gypsy Ethnicity and the Making
of an Underclass in T ransitional Societies of Europe . Boulder, Co., East
European Monographs.

117caTeGoRIzaRe eTnIcă ș I STaTuT SocIal la v alea cRIșulu I, Județul c ova Sna
LEWIS, Oscar
1961 The Children of Sanchez . Vintage Books, New York.
MANUILA, Sabin
1940 Studiu etnografic asupra populației româniei. Editura Institutului
Central de Statistică, București
MYRDAL, Gunnar
1963 Challenge to Affluence. Gollancz, London.
SANDU, Dumitru
2005 O hartă socială a comunităților de romi. O hartă a sărăciei comunitare
prin sondajul PROROMI . Banca Mondială, București.
STEWART, Michael
2001 Conclusions: Spectres of the Underclass. In: EMIGH, Rebecca Jean
– SZELÉNYI Iván (coord.): Poverty, ethnicity, and gender in Eastern
Europe during the market transition. Praeger, Westport, 191-203.
2002 Deprivation, the Roma and ‘the underclass’’. In: HANN, Chris (coord.):
Postsocialism: Ideals, Ideologies, and Practices in Eurasia. Routledge,
London, 133-155.
SZELÉNYI Iván – TREIMAN, Donald (coord.)
1992 Social Stratification in Eastern Europe after 1 989 . NSF, Grant Proposal.
VARGA E. Árpád (ed.) (coord.)
1998 Erdély etnikai és felekezeti statisztikája, 1850. 1 992. Vol. I–IV; Miercurea
Ciuc, Budapest: Pro Print, Institutul Teleki László.
WILSON, William Julius
1978 The declining significance of race . University of Chicago Press, Chicago.
ZAMFIR, Cătălin – PREDA, Marian (coord.)
2002 Romii în România. Editura Expert, București.
ZAMFIR, Elena – ZAMFIR, Cătălin (coord.)
1993 Țiganii între ignorare si îngrijorare. Editura Alternative, București.

Incluz Iune ș I excluz Iune
118

119Rom II dIn heRculI an ș I Rolul RelIGI eI pen TIcoSTale În vIața lo R comun ITaRă
Kiss Dénes
Romii din h erculian și rolul
religiei penticostale în viața lor
comunitară
1. Introducere
În vara anului 2007 am petrecut o lună într-o comunitate romă
rurală. Munca noastră de teren a făcut parte dintr-un proiect mai am –
plu, având drept scop schițarea unei imagini generale despre situația
romilor din România, punând accentul pe relațiile sociale dintre romi
și membrii altor comunități etnice și pe mecanismele de marginalizare
a romilor.
Împreună cu alți câțiva colegi, ne-am îndreptat atenția în mod special
asupra fenomenul de conversie a populației rome la religia penticostală.
Proiectul de cercetare a determinat, într-o oarecare măsură, alegerea te –
renului de cercetare. Astfel, împreună cu colegul meu Kiss Tamás am ales
una dintre cele mai mari comunități de romi penticostali din mediul rural
românesc, cea din satul Herculian. În cele ce urmează voi încerca o sinteză
a rezultatelor cercetării noastre, punând un accent deosebit asupra rolului
religiei penticostale în această comunitate.

Incluz Iune ș I excluz Iune
1202. Situarea geografică a comunității cercetate
Satul Herculian se află la marginea nord-vestică a județului Covasna,
în depresiunea Baraoltului. Situată aproximativ în centrul țării, regiunea
Baraoltului este o arie geografică alcătuită din 20 de localități, cu o popu –
lație totală de aproximativ 25.000 de locuitori, situată în zona montană.
Centrul administrativ al regiunii este un orășel cu aproximativ 6.000 de
locuitori, Baraolt.
Regiunea poate fi considerată, în întregime, una periferică (economic,
infrastructural etc. – vezi în continuare), dar satul cercetat are o situație
periferică și la nivelul regiunii. Deși se află la numai 12 km de Baraolt, prin
așezarea lui geografică, satul Herculian este izolat, fiind ultima localita –
te pe valea râului Baraolt, așezată adânc în versantul de sud al munților
Harghitei și legată de restul lumii doar printr-un drum neasfaltat. Situația
periferică a satului este accentuată și de statutul lui administrativ, fiind un
sat periferic și la nivelul comunei de care aparține, Bățanul Mare, de care
îl despart 9 km.
Din punct de vedere etnic, regiunea este locuită preponderent de
maghiari, pe lângă care trăiesc, în număr mai mare, romi, și în număr mai
mic, români. Populația de romi este alcătuită din două grupuri, cu o sepa –
rare accentuată între ele. Pe de o parte, putem vorbi despre: (1) o popula –
ție de rudari, cu limba maternă română, în majoritate penticostali1. Romii
rudari trăiesc izolat de populația maghiară a satelor. Colonia romă cea
mai mare a regiunii, cea din Valea Belinului, făcea parte, până nu demult,
din satul Belin, care, după separare, a devenit o localitate constituită, din
punct de vedere etnic, aproape exclusiv din romi. Între comunitățile romi –
lor rudari există o strânsă legătură, datorată parțial relațiilor de rudenie,
parțial contactelor intensive cu caracter religios. De altfel, există trei ase –
menea comunități în regiunea Baraoltului, care fac parte dintr-o rețea mai
amplă, ce acoperă partea nord-estică a județului Brașov și partea sud-ves –
tică a județului Covasna2. Rol-cheie în constituirea acestei rețele are limba
română și religia penticostală.
1 Comunitățile romilor rudari se găsesc în localitățile Valea Belin, Doboșeni și Herculian.
2 Pe teritoriul județului Covasna rețeaua menționată este alcătuită din localitățile Ia –
răș, Vâlcele, Hetea, iar în județul Brașov din satele Apața, Augustin, Racoșu de Jos,
Măgheruș și Arini.

121Rom II dIn heRculI an ș I Rolul RelIGI eI pen TIcoSTale În vIața lo R comun ITaRă
(2) Pe de altă parte, în regiune există și un grup de romi cu limbă ma –
ternă maghiară3. Acești „romi maghiari” urmează religiile majoritare ale
populației localității în care trăiesc, cea reformată sau unitariană. Unii
dintre acești romi trăiesc, la rândul lor, în colonii izolate, alții împrăștiați
în zone intravilane locuite de maghiari.
Distanța socială dintre cele două grupuri de romi este cel puțin la fel de
mare ca cea dintre romi și maghiari, neexistând practic legături maritale
între ele. O estimare numerică poate fi făcut doar în cazul primului grup,
pe baza datelor recensământului din 2002. Combinând datele referitoa –
re la naționalitate, limbă maternă și apartenență religioasă, populația de
rudari a regiunii se estimează a fi alcătuită din cca. 2.500 de persoane.
În schimb, „romii maghiari”, declarându-se de naționalitate maghiară și
având religia asemănătoare cu cea a maghiarilor, rămân invizibili în sta –
tistici.
3. Romii din Herculian: istoria
și prezența lor în spațiul localității
Populația de romi din Herculian se autoidentifică drept rudari („ru –
dari”, „romi români”, „romi românizați”). Despre originea acestei comu –
nității există o poveste acceptată atât de romi, cât și de cei aparținând
altor etnii. Conform acesteia, la începutul secolului al XX-lea, conducerea
composesoratului din sat a „adus” o familie de romi pentru curățarea le –
șurilor din pășunile comunale (în alte variante au fost aduse două familii,
una pentru curățare leșurilor și una de fierari). Membrii comunității de
astăzi sunt, în mare parte, descendenții acestei familii, stabilite pe un colț
al pășunii, în apropierea satului. „Cartierul” romilor s-a dezvoltat în acest
loc, la doar 400-500 metri de centrul satului, aflându-se, totuși, clar, în
afara acestuia.
Pe baza datelor obținute la recensăminte, numărul romilor herculiani
devine semnificativ în perioada comunistă (când, parțial, sunt înregistrați
3 Cei din acest grup sunt prezenți în număr mai mare în localitățile Baraolt, Vărghiș,
Bățanii Mari și Racoșu de Sus.

Incluz Iune ș I excluz Iune
122ca români) și crește radical în perioada postcomunistă, atingând în jur de
550 de persoane, adică cca 40% din populația satului4.
În pofida acestei creșteri numerice, izolarea romilor a persistat atât
spațial, cât și social. „Cartierul” (termen preferat de romi) s-a dezvoltat în
afara satului, cel puțin în percepția sătenilor de altă etnie. Datorită așezării
cartierului, sătenii rareori trec prin colonie, majoritatea lor necunoscând,
practic, „colonia de bordeie” (termen preferat de săteni). Pentru restul co –
munității, colonia și comunitatea de romi constituie o entitate foarte puțin
diferențiată. Romii, în schimb, sunt nevoiți să traverseze satul, fiindcă dru –
mul spre lumea din exterior trece prin sat.
Între sat și cartier există puține legături sociale, viața satului și cea
a comunității de romi organizându-se, practic, separat, la evenimentele
organizate în sat precum și în spațiile publice ale acestuia, romii nefiind
prezenți. Lipsa acestora de la întâlnirile comunale se datorează, în primul
rând, situației lor economice precare: majoritatea acestor evenimente se
leagă de discutarea unor probleme economice comunale, de agricultură
și silvicultură, iar romii, neavând proprietăți, nu au motive să participe
la acestea. În schimb, lipsa lor de la aceste evenimente are și consecințe
extraeconomice, deoarece cu aceste ocazii sunt discutate, de obicei, și alte
problemele ale comunității decât cele economice.
În pofida numărului semnificativ al romilor, vizibilitatea lor în spațiul
public al satului este redusă. Dispensarul medical și școala, adică două
instituții de stat, sunt singurele cu care romii intră în contact în număr
mai mare. Complexul căminului cultural, principalul loc public al satului,
în care se organizează serbările comunale, adunările generale, întrunirile
cu caracter economic etc., se află în proprietatea composesoratului, iar
romii, practic, nu au acces la acesta. În baruri, locurile publice cele mai
frecventate de către localnici, locuri de întâlnire în special a bărbaților, de
asemenea, nu am prea întâlnit romi. Conform obiceiului local, ei intră în
baruri doar pentru cumpărături, pentru consumație ieșind din incintă și
retrăgându-se, de obicei, în „cartier”.
Această segregare economico-socială precum și excluderea romilor
din spațiile publice conduc la o „neluare în seamă” a lor, oglindită perfect
de formularea unui sătean care, încercând să ne prezinte satul, a spus:
„Herculianul e un sat maghiar în 99 la sută”.
4 Conform registrului agricol, bazat pe heteroidentificare.

123Rom II dIn heRculI an ș I Rolul RelIGI eI pen TIcoSTale În vIața lo R comun ITaRă
4. Viața economică a satului și a romilor
Economia locală este determinată de situarea satului într-o zonă
montană și de lipsa terenurilor arabile, fapt pentru care satul nu a fost
colectivizat. Astfel, gospodăriile individuale au supraviețuit, ajungând cu
timpul la o situație economică relativ prosperă și la o rată de emigrație re –
lativ scăzută. Aceste gospodării individuale constituie și astăzi principala
formă de cultivare a pământului. Gospodăriile fiind relativ mici, nevoia lor
pentru forță de muncă externă este mică, gospodarii fiind rareori nevoiți
să recurgă la muncitori zilieri. Astfel, romii din Herculian n-au fost inte –
grați niciodată în agricultura locală. În schimb, mulți dintre ei au lucrat în
CAP-urile din satele vecine, în special în centrul comunei, a cărei populație
a părăsit masiv agricultura socialistă. Mulți dintre romii herculiani au pri –
mit și posibilitate de locuire în CAP-uri. Alții, în special femeile, au lucrat la
munci sezoniere, la prășit și la culesul cartofilor. În aceste cazuri, romii au
fost organizați în grupuri mai mari și duși la fermele mai îndepărtate pen –
tru mai multe săptămâni. O parte din plata pentru munca lor se constituia
din produse, garantând o alimentație mai sigură în timpul iernii, situație
de care romii își amintesc astăzi cu mare nostalgie.
După destrămarea CAP-urilor și reinstaurarea gospodăriilor individu –
ale țărănești, posibilitatea muncii agricole pentru romi a încetat. A mai
rămas doar munca sezonieră de toamnă, la culesul cartofilor, în unele fer –
me private, aflate mai departe de sat. Într-un mod foarte asemănător cu
cel din vremea socialismului, pentru aceste munci, romii herculiani sunt
recrutați de către agenții întreprinzătorilor agricoli, duși la locul muncii
de către angajator, iar la terminarea lucrărilor, aduși acasă tot de el, plata
fiind parțial în bani, parțial în natură (cartofi) și totul derulându-se în mod
informal.
O altă caracteristică specifică economiei locale, cu consecințe și asu –
pra romilor, se datorează proprietății de pădure a sătenilor, gospodărită
sub forma composesorală. Cum se știe, pădurile și pășunile composeso –
rale sunt moștenirea de fond forestier aflat cândva în proprietatea nedivi –
zată a comunității locale. La sfârșitul secolului al XIX-lea, în condițiile (și
sub presiunea) politicii economice liberale, aceste proprietăți colective au
fost transformate într-o formă de proprietate specifică, cvasiprivată, nu –
mită, până-n zilele noastre, pădure composesorală: fondul a fost împărțit
între familiile comunității considerate „localnice” în momentul respectiv,
proporțional cu mărimea gospodăriei acestora (de fapt, proporțional cu

Incluz Iune ș I excluz Iune
124pământurile impozabile ale acestora). Astfel, în urma acestei transformări,
în proporție diferită, toate familiile au devenit, practic, proprietare de pă –
dure. Dreptul de proprietate a fost, însă, restrâns, gospodărirea fondului
composesoral fiind realizată în cadrul asociației proprietarilor, numită
composesorat. Acesta funcționează asemănător unei societăți pe acțiuni,
puterea de decizie ultimă fiind în atribuția adunării generale a proprie –
tarilor, iar funcționarea operativă fiind realizată de conducerea aleasă a
instituției. În regiunea secuiască, composesoratele au devenit, cu timpul,
la fel de importante ca și administrația locală, uneori chiar mai importan –
te. Unul dintre motivele importanței acordate acestora a fost și a rămas
acela că, în scopul legitimității, conducerea lor își asumă roluri în realiza –
rea unor obiective comunale – de exemplu, construirea clădirilor publice
( aflate, bineînțeles, în proprietatea composesoratului). Diferența semni –
ficativă față de primării a fost (și este) aceea că, în implicarea în proiecte
comunale, composesoratul dispune și de fonduri materiale proprii pentru
realizarea acestora (Garda 2002).
În era socialistă, composesoratele au fost desființate, iar proprietățile
composesorale au fost trecute în administrația primăriilor. În urma legii
de reprivatizare din 2000, aceste proprietăți au fost retrocedate, compo –
sesoratele au fost reînființate și, după câțiva ani de funcționare, în majori –
tatea satelor din secuime, acestea au recăpătat și importanța de odinioa –
ră. Herculianul nu a făcut excepție în această privință. Composesoratul a
fost reînființat și în acest sat, marea majoritate a pădurilor și a pășunilor
din hotarul satului trecând în proprietatea urmașilor de drept ai foștilor
proprietari, soarta acestui fond de pădure trecând în grija și în responsa –
bilitatea conducerii composesorale alese de către proprietari. Cu alte cu –
vinte, accesul la resursele constituite de această proprietate – pășunatul
pe pășunile composesorale, culegerea fructelor de pădure, dreptul de a
primi lemne de foc sau pentru construcții, modul de folosirea a imobilelor
comunale aflate în proprietatea composesoratului – se află sub controlul
acestei instituții locale. Bineînțeles că romii din Herculian nu au drepturi
composesorale, comunitatea lor dezvoltându-se cu mult după înființarea
composesoratului. De asemenea, față de alte situații, în care pădurile se
află în grija unor instituții mai îndepărtate, aici accesul lor la pădure e
mult mai limitat și bine controlat.
Faptul că satul nu a fost colectivizat, precum și existența composeso –
ratului mai au o consecință nefastă pentru romii din Herculian. Proprie –
tatea pământurilor fiind în mod continuu clară, cu ocazia privatizării nu

125Rom II dIn heRculI an ș I Rolul RelIGI eI pen TIcoSTale În vIața lo R comun ITaRă
s-a creat un fond de terenuri de stat, din care ei să poată să solicite
cele 0,5 ha, cuvenite conform legii celor care nu posedau deloc terenuri.
Situația pământurilor a fost atât de clară (și legitimă) încât și romii au ac –
ceptat-o. Nu s-a făcut nicio solicitare, deși majoritatea familiilor rome s-au
format în ultimele decenii și nu aveau niciun petic de pământ.
În privința participării romilor la munca în agricultură, putem vorbi
despre o participare în creștere, în anii 1970-1980, și despre o rămânere
pe dinafară în perioada postcomunistă. Același lucru poate fi spus și des –
pre participarea lor în industrie. De asemenea, în perioada socialistă s-au
deschis mai multe mine de cărbune în regiune, în care au obținut locuri de
muncă și unii dintre romi, aceștia devenind navetiști zilnici. Perioada res-
pectivă se păstrează în amintirea romilor ca „epoca de aur”, în care „câști –
gam mult, nici nu puteam cheltui cât primeam într-o lună” (interviu).
Caracterul monoindustrial al regiunii a condus, în perioada postco –
munistă, la o criză economică mai accentuată. Odată cu începerea dispo –
nibilizărilor, romii au fost printre primii care au rămas fără locuri de mun –
că, fiind urmați, în scurt timp, de restul angajaților. Scăderea numărului
de navetiști a dus la desființarea liniei de transport public între Herculian
și Baraolt, situație care nu s-a rezolvat nici până astăzi: pe ruta respecti –
vă circulau, și în vara anului 2007, doar două curse pe zi, ambele pentru
transportul elevilor (la 7 dimineața, cu întoarcerea la 3 după-masă). Ast –
fel, naveta a devenit imposibilă pentru cei care nu posedă un autoturism.
Începând cu anii 1990, romii au început să experimenteze munca în
străinătate. Se pare că prima asemenea încercare a fost cea a unui grup
de bărbați plecați în fosta Iugoslavia, cu puțin succes. Următoarea țară de
destinație a fost Ungaria, unde, datorită limbii maghiare vorbite, au reușit
să construiască legături relativ stabile cu anumiți angajatori, în prezent
mai multe familii având locuri de muncă sezoniere la care se întorc anu –
al, primăvara și toamna. Majoritatea angajatorilor sunt ferme agricole cu
posibilitate de cazare pe timpul sezoanelor agricole (cazare uneori plătită,
alteori gratuită), angajarea fiind, bineînțeles, informală. În aceste locuri
stabile deseori se deplasează familii întregi. În vara anului 2007 , o per –
soană câștiga, în medie, 3.500 de forinți pe zi, echivalent cu aproximativ
400.000 – 450.000 lei vechi. Munca în străinătate a devenit principala
sursă de venit, fiind echivalată, ca importanță, cu ajutorul social, datorită
caracterului regulat al acestuia din urmă.

Incluz Iune ș I excluz Iune
1265. Romii și instituțiile publice
Conform lui Marger, integrarea unui grup etnic poate fi analizată în
dimensiunile culturală, structurală, biologică și psihologică. Pentru o ana –
liză sociologică, dimensiunea structurală pare a fi cea potrivită, legat de
care autorul distinge integrarea informală și formală, prima însemnând
formarea unor grupuri informale de către membrii celor două etnii con –
viețuitoare, a doua, participarea lor în diferite instituții (Marger 1991). Din
cele prezentate mai sus, referitor la viața economică a satului, putem tra –
ge, deja, concluzia că instituțiile și activitățile economice nu contribuie
nici la integrarea structurală, nici la cea informală a romilor. Nici viața
culturală comunală, nici locurile publice organizate după principiile eco –
nomiei private nu contribuie la integrarea romilor. Instituțiile publice de
stat, în schimb, ar trebui să fie mai accesibile, cel puțin în principiu, pentru
grupul minoritar. În cele ce urmează, vom trece în revistă relația romilor
analizați cu aceste instituții: primăria, școala și dispensarul medical.
5.1. Romii și primăria
Din punctul de vedere al administrației locale, satul Herculian se află,
în întregimea lui, în poziție nefavorabilă. Satele periferice, în general, sunt
subreprezentate în aparatul primăriei (Kiss 2007), Herculianul nefiind o
excepție în această privință. Satul e reprezentat doar în Consiliul Local,
prin trei consilieri, toți maghiari. Romii nu au, deci, un reprezentant pro –
priu, dar nici vreo persoană de legătură, mandatată în mod informal. Deși
mai mulți intervievați au menționat că există persoane cu autoritate în
comunitate, de care ascultă romii (referindu-se, de fiecare dată, la pro –
prietarul magazinului mixt din colonie), unii numindu-l chiar „bulibașa”,
acestea nu au niciun fel de funcție de reprezentare a coloniei în Consiliul
Local. Cu ocazia alegerilor locale din 2004, patronul sus-amintit a candi –
dat pentru un loc de consilier, în calitate de independent. Încercarea, însă,
s-a soldat cu un eșec, care a condus la diferite interpretări ale rezultatu –
lui. În interpretarea candidatului, trebuie să se fi făcut o fraudă electorală.
Estimând numărul acelora despre care crede că l-au votat (neputând fi,
totuși, sigur de acesta), numărul voturilor primite trebuia să fie suficient
pentru intrarea în Consiliu. Într-o altă interpretare, din cauza unei disensi –
uni din interiorul comunității de romi, pur și simplu nu a obținut numărul
de voturi sperate, iar o a treia interpretare susține că, din cauza unei inde –

127Rom II dIn heRculI an ș I Rolul RelIGI eI pen TIcoSTale În vIața lo R comun ITaRă
cizii (și a necunoașterii regulilor de votare) mulți dintre romi au votat doi
candidați. Această ultimă interpretare pare a fi validată de existența unui
număr semnificativ de voturi nule cu ocazia alegerilor respective5.
Legătura cea mai importantă dintre primărie și comunitatea de romi
o constituie sistemul de ajutor social. Beneficiarii ajutorului social sunt,
aproape exclusiv, romii. Dintre romii din Herculian, doar 3-4 familii sunt
într-o situație materială care nu le îndreptățește la acest ajutor, fiind vor –
ba de cele trei familii care posedă câte un autoturism, considerat bun de
lux, care exclude ajutorul social. Totuși, numărul de familii care nu bene –
ficiază de ajutor este ceva mai mare, cauza fiind neglijența unora de a re –
înnoi cererea în acest sens. Întocmirea cererii și completarea formularului
reprezintă o sarcină problematică pentru majoritatea romilor, întocmirea
dosarelor trebuind realizată de către angajații primăriei.
Romii sunt beneficiarii a patru tipuri de ajutor social: ajutorul social
general, contribuția la cheltuielile pentru încălzire, ajutorul social pentru
copiii până la vârsta de doi ani și ajutorul pentru căsniciile noi. Dintre
acestea, cel mai important este primul: ajutorul social general, constituind
cea mai semnificativă și cea mai stabilă sursă de venit a familiilor de romi.
Argumentând prin imposibilitatea de acordare continuă, primăria locală
a decis să acorde acest ajutor doar în lunile de toamnă și în cele de primă –
vară. Prin această temporizare, se încearcă să se amelioreze lipsa banilor
în familiile de romi, a căror principală sursă de venit este munca agricolă
sezonieră, pe care nu o pot practica în lunile de iarnă, iar primăvara rezer –
vele lor se epuizează. Beneficiarii sunt obligați la efectuarea unor munci
publice obligatorii, cel mai frecvent la curățarea șanțurilor.
Inspecțiile de teren ale referentului social pentru verificarea cererilor
de ajutor social reprezintă, practic, unica legătură a primăriei cu comuni –
tatea de romi. Datorită verificării periodice a situației materiale a familiilor
de romi, referentul social este persoana care cunoaște situația materială
și dotarea gospodăriilor lor. Funcția fiind ocupată de aceeași persoană de
aproape douăzeci de ani, referentul a devenit, pe termen lung, una dintre
persoanele care cunoaște cel mai bine comunitatea de romi. De aseme –
nea, referentul efectuează și alte sarcini administrative, cum ar fi recensă –
5 Conform datelor oficiale, din 1804 alegători care s-au prezentat la alegeri în comună
226 au votat greșit, dintre care 64 în satul Herculian.

Incluz Iune ș I excluz Iune
128mântul sau actualizarea registrului agricol. Pe de altă parte, fiind persoa –
nă-cheie în acordare celui mai important venit al comunității, referentul
se bucură și de recunoaștere din partea romilor.
În afara programului de ajutor social, romii mai au o legătură cu ad –
ministrația locală și prin problema situației juridice a terenurilor pe care
se află casele lor, care constituie, mai mult, un prilej de intimidare a romi –
lor. Evenimentele legate de această problemă exprimă, sugestiv, relația
dintre romi, membrii comunității aparținând altor etnii și primărie. Așa
cum am menționat deja, primele familii de romi și-au construit casele la
marginea pășunii composesorale. Locuirea lor pe pășunile aflate în pro –
prietatea colectivă a composesoratului a fost o situație logică, ei fiind che –
mați în sat tocmai de composesorat, pentru care au și lucrat. Numărul
familiilor și, odată cu acesta, numărul caselor, adică a nevoii de terenuri
pentru construcții, a crescut semnificativ în perioada comunismului, când
proprietățile composesoratului se aflau în administrația sfatului popular,
instituție de administrație care, tocmai în acea perioadă, s-a distanțat de
comunitatea locală. Pe lângă mutarea sa din sat (datorită arondării), în
această perioadă Sfatul Popular a devenit organul care aplica, pe plan lo –
cal, ordinele centrale de partid, fără a mai reprezenta interesele locale. În
această situație, proprietățile composesorale au încetat să fie ale satului,
mai mult, satul nu mai avea legitimitate în contestarea ocupării de către
romi a unei părți din ce în ce mai mari din pășune.
După restabilirea relațiilor de proprietate, însă, situația s-a schimbat
radical. Terenul a devenit, din nou, proprietate a composesoratului re –
înființat, care a interzis romilor să ocupe, în continuare, pășunea. Noua
situație de putere s-a manifestat într-un eveniment care de atunci a că –
pătat o valoare simbolică puternică, și care la origine a fost o aspră de –
monstrație de forță a celor care nu erau de etnie romă. După restabilirea
drepturilor de proprietate, conducerea composesoratului a tras o linie de
separare între marginea actuală a coloniei și pășune, comunicând romi –
lor că, în viitor, e interzisă construcția de case dincolo de această linie.
Prima casă de lemn țigănească, construită dincolo de această linie, a fost
distrusă, în mod demonstrativ, de către trimișii composesoratului, care
au venit cu drujbe, sub asistența forțelor de ordine locale și a primăriei.
Locul casei ne-a fost arătat de mai multe ori, după cum întâmplarea ne-a
fost povestită de mai multe ori atunci când se discuta despre construcția
de case noi.

129Rom II dIn heRculI an ș I Rolul RelIGI eI pen TIcoSTale În vIața lo R comun ITaRă
Situația astfel creată a condus la două schimbări în practica construc –
ției de locuințe. Pe de o parte, a intensificat înghesuiala pe teritoriul colo –
niei. Pe de altă parte, a inițiat construcția caselor pe terenuri cumpărate
de la săteni: familiile mai înstărite ale comunității au început să cumpere
parcele în vecinătatea coloniei și să construiască noile case pe acestea. În
acest mod s-au construit aproximativ zece case, pe terenuri asupra cărora
romii dețin proprietatea. Chiar dacă nici situația juridică a acestor tere –
nuri cumpărate nu este în totalitate în regulă, vânzarea-cumpărarea aces –
tora fiind făcută doar pe baza unor înțelegeri informale, fără a se încheia
contracte la notariat, extinderea coloniei pe aceste terenuri s-a făcut, din
punctul de vedere al satului, în mod legal.
5.2. Școala și participarea romilor în învățământ
Dacă primăria realizează un grad de integrare a romilor la nivel de
comună, școala este o instituție locală. Școala satului funcționează cu opt
clase, cu un total de 150 de elevi, dintre care mai mult de jumătate sunt
copii romi. Există două secții, una cu limba de predare maghiară, alta cu
limba de predare română. Aproximativ două treimi dintre copiii romi în –
vață la secția română și o treime la secția maghiară, prezența lor la secția
maghiară fiind din ce în ce mai importantă, cum numărul de copii ma –
ghiari scade.
Secția română a școlii s-a înființat în anii 1960, ca o consecință a creș –
terii populației rome. După înființarea acestei secții, nivelul de școlarizare
a romilor a început să crească, după cum reiese din datele oferite de re –
censământ, referitoare la comună.
Datele referitoare la nivelul de școlarizare a romilor în perioada post –
socialistă sunt ambivalente. Datele recensământului ne semnalează că,
față de situația din era socialistă, participarea școlară a rămas constantă:
procentajul celor care au terminat opt clase a crescut semnificativ înce –
pând cu anii 1970 (adică odată cu organizarea secției române) și procen –
tul lor a rămas constant și în anii 19906.
Din interviurile realizate reiese, însă, o altă imagine de ansamblu. Atât
subiecții romi, cât și cadrele didactice percep schimbările ca pe o scădere
a exigenței învățământului. Cadrele didactice acuză atitudinea necores –
punzătoare a părinților romi față de școală, care a fost și a rămas la fel de
6 Conform unor date nepublicate a Institutului National de Statistică.

Incluz Iune ș I excluz Iune
130indiferentă înainte, ca și după 1989. Există un singur caz în care un elev
rom a încercat să continue studiile după clasa a VIII-a, dar nici acesta nu
a reușit să termine. Dezinteresul față de continuarea studiilor după clasa
a VIII-a a fost confirmat chiar și de către „patronul” rom: dintre cei opt
copii ai săi, niciunul n-a continuat studiile după clasa a VIII-a. În cazul
unui singur copil s-a gândit la posibilitatea de continuare a studiilor, dar
apoi a renunțat la idee, argumentând decizia prin lipsa unei școli în limba
română la Baraolt, respectiv prin teama de a lăsa copilul într-o școală din
Sfântu Gheorghe, de frică să nu cumva „să fie bătut de români”. Conform
directoarei școlii, un alt motiv care determină un nivel de școlarizare re –
dus îl constituie scăderea vârstei de căsătorie, fenomen care, în opinia ei,
s-a accentuat în ultimele decenii. Din cauza condițiilor de locuire, copiii
romi ajung mult mai devreme în contact cu viața sexuală decât copiii pro –
veniți din alte comunități etnice și își încep viața sexuală la vârstă fragedă.
După ce fetele rămân însărcinate, familiile împing tinerii spre întemeierea
unei familii și a unei gospodării separate, scăpând astfel de responsabilita –
tea materială în ceea ce-i privește pe aceștia. Bineînțeles că în asemenea
situații niciunul dintre tineri nu-și continuă studiile.
Organizarea învățământului pe cele două secții se pare că nu a de –
terminat o segregare spațială accentuată a copiilor romi și maghiari. În
perioada în care secția română a funcționat numai pentru clasele I-IV, în
clasele superioare copiii romi și-au continuat studiile în clasele maghia –
re. Și în perioada extinderii secției române pe clasele V-VIII, din lipsă de
spațiu, orele au fost organizate în aceeași sală pentru cele două secții ale
aceluiași nivel. Doar în anii 1990 s-a produs o separare spațială, când,
temporar, clasele I-IV ale secției romilor au ținut orele într-o sală a cămi –
nului cultural. Odată cu retrocedarea acestuia composesoratului, aceste
clase s-au mutat înapoi în clădirea școlii, o clădire veche, impozantă, dar
neîncăpătoare pentru numărul mare de copii: în clădirea construită pen –
tru găzduirea a 7 clase funcționează 16 clase.
Așadar, datorită lipsei de spațiu, clasele de copii maghiari și romi sunt
foarte apropiate fizic, această situație diminuând posibilul efect segregațio –
nal al organizării pe secții diferite a învățământului. Cu toate acestea, nu pu –
tem spune că școala realizează legături de prietenie între romii și maghiarii
din cadrul aceleiași generații. Perioada cercetării noastre a fost în timpul
vacanței de vară, așa încât nu avem observații directe, însă intervievații ac –
centuează mai mult situațiile conflictuale dintre copii, decât bunele relații.

131Rom II dIn heRculI an ș I Rolul RelIGI eI pen TIcoSTale În vIața lo R comun ITaRă
Cel mai amar sentiment de discriminare a romilor s-a formulat în le –
gătură cu folosire manualelor școlare. Întrucât manualele ajunse în locu –
ințele romilor se distrug foarte rapid, școala se confruntă cu o problemă
din acest punct de vedere: „Așa au moștenit ei, că toți stau înghesuiți într-o
cameră, și n-au niciun dulap (…) și atunci ca să nu se distrugă manualele,
s-a format obiceiul că dimineața le distribuim manualele, iar la prânz le
strângem”. Această metodă, însă, are un efect nedorit și anume acela că
face imposibilă pregătirea acasă a lecțiilor pentru școală. În special fami –
liile mai înstărite, în cazul cărora manualele n-ar mai fi expuse pericolului
de distrugere și care ar dori să-și ajute copiii, percep această soluție ca
pe o gravă discriminare a copiilor romi. La rândul lor, cadrele didactice
încearcă soluționare problemei prin elaborarea unui program de lucru de
după-masă cu elevii romi, care deocamdată nu a fost pus în practică.
Însumând cele spuse referitor la participarea romilor la învățământ,
putem afirma că, cel puțin la nivelul percepțiilor, școala nu determină in –
tegrarea structurală informală a romilor. Una dintre cele mai importante
legături dintre romi și maghiari se realizează, totuși, prin școală. Fosta direc –
toare a școlii, în prezent consilier, este considerată de către opinia publică
drept reprezentantul romilor din sat. De-a lungul celor două decenii, cât
timp a fost directoare la școală, a devenit un bun cunoscător al romilor.
Provine dintr-o familie care, spre deosebire de majoritatea familiilor ce nu
aparțin etniei rome, a avut relații mai strânse cu romii, iar în calitate de
director al școlii ea a fost învestită cu o putere administrativă care viza și
romii. În perioada comunistă, această putere era una represivă (putea da
amenzi în cazul absentării școlare a copiilor – o posibilitate la care, totuși,
nu se recurgea, cel puțin nu ni s-a amintit așa ceva), iar în perioada postco –
munistă a devenit restrictivă (directorul școlii putând bloca alocația de stat
pentru copii, în cazul nefrecventării școlii de către aceștia). Pe lângă această
putere instituțională și-a format și un rol de „sfătuitor”, un furnizor de diferi –
te prestații informale oferite romilor, legate de priceperea ei în probleme ofi –
cial-administrative. Le citește romilor analfabeți (sau funcțional analfabeți,
cum sunt majoritatea) scrisorile, citațiile etc. dându-le, totodată, și sfaturi
în cazuri problematice, ba mai mult, la cererea acestora, notează datele la
care ei trebuie să se prezinte în diferite instanțe, iar odată cu apropierea mo –
mentului le atrage atenția. Acest rol este întărit și de faptul că majoritatea
funcționarilor locali nu prea stau de vorbă cu romii, nu au timp să le explice
(„nici nu ne ascultă”), iar poștașul nu este dispus să le citească scrisorile și
înștiințările primite. De toate acestea se ocupă directoarea pensionară.

Incluz Iune ș I excluz Iune
132Pe lângă acestea, mai are și o activitate semi-legală în învățământ, ea
fiind persoana care întocmește dosarele pentru cererea bursei de studiu
de la statul maghiar pentru copiii romi care, învață la secția maghiară a
școlii7.
5.3. Dispensarul medical
Cea de-a treia instituție publică a comunei, respectiv a satului, este
dispensarul medical. În comună lucrează doi medici și un stomatolog. Toți
trei locuiesc în centrul administrativ al comunei, unde se află și dispen –
sarul cel mai bine echipat. Pe lângă acesta, mai funcționează dispensare
medicale și în alte sate din comună, în care medicii au program o dată
pe săptămână. Dispensarul medical din Herculian are program o dată pe
săptămână, în fiecare zi de marți. În munca sa, medicul este ajutat de către
o asistentă medicală din sat, pensionară, cândva moașă. Asemănător cu
directoarea de școală pensionară, și ea este o persoană de legătură între
sat și colonia de romi. Sarcina ei cea mai importantă este mobilizarea ma –
melor de etnie romă pentru vaccinarea obligatorie a copiilor.
Dispensarul medical derulează, de asemenea, un program contracep –
tiv gratuit, datorită unei finanțări occidentale, solicitanții primind gratuit
pilule, injecții sau prezervative. Însă recurgerea la metode contraceptive
întâmpină rezistență din partea femeilor rome, spre dezamăgirea medi –
cului. Ele explică în mai multe feluri refuzul de a apela la acest program:
unele fac referire la religia penticostală care nu le-ar îngădui acest lucru,
altora le e teamă de presupusele efecte secundare ale acestor metode, răs –
pândite ca zvonuri în rândul romilor.
Însumând cele spuse până aici, putem afirma că atât integrarea struc –
turală formală a romilor, cât și cea informală, este slabă. Între sat și co –
munitatea de romi sunt foarte puține legături: colaborare economică nu
există, slabele legături cu primăria sunt, de fapt, legături între comunitate
și o instituție dintr-o altă localitate, școala realizează legături exclusiv cu
copiii, neajungând la părinții acestora și nereușind o apropiere între copiii
romi și ceilalți. Se pare că legăturile dintre comunitatea romilor și „sat” se
7 Statul ungar oferă o bursă de studii pentru toți elevii din Bazinul Carpatic, care în –
vață în limba maghiară. Bursa constă în contravaloarea sumei de 20.000 de forinți,
sumă primită o dată pe an. Pentru obținerea bursei în România, trebuie depusă o
cerere de solicitare, care va fi trimisă prin poștă, la o fundație cu sediul la Cluj.

133Rom II dIn heRculI an ș I Rolul RelIGI eI pen TIcoSTale În vIața lo R comun ITaRă
realizează prin intermediul unor persoane speciale de legătură: referentul
social, fosta directoare a școlii și asistenta medicală pensionară. Forma –
rea acestor roluri de mediatori între cele două etnii are la bază, în toate
cazurile, îndeplinirea anumitor funcții oficiale formale, pe baza cărora s-a
realizat o relație stabilă, multiplă, care supraviețuiește statutului oficial al
celor în cauză. Pentru restul sătenilor, colonia de romi rămâne o entitate
puțin diferențiată, subiect al prejudecăților și al stereotipurilor.
6. Viața religioasă și biserica penticostală
O altă instituție care teoretic ar putea determina integrarea romilor
este biserica. Este binecunoscut că romii, de obicei, preiau religia comuni –
tății cu care conviețuiesc. Acest lucru, însă, înseamnă doar o legătură pur
formală cu religia celorlalte etnii, ei nedevenind parte integrată a biseri –
cilor respective. Cel mult romii apelează la preot pentru efectuarea unor
servicii bisericești, în special cu ocazia înmormântărilor.
Comunitatea din Herculian a preluat religia ortodoxă înaintea așeză –
rii în acest sat, pe care a păstrat-o și în noul ei sat, majoritar de religie re –
formată. Biserica ortodoxă însă, nefiind prezentă în localitate, nu a inter –
mediat integrarea romilor. De asemenea, comunitatea n-a avut niciodată
preot, trăind fără religie organizată. Legătura lor cu biserica ortodoxă e
sugestiv exprimată și în opinia unora dintre ei, care spun că înainte de
anii 1970 n-au avut chiar nicio religie și nu aparțineau de nicio biserică.
Începând din anii 1970, însă, membrii comunității au început să se con –
vertească la religia penticostală, iar până în anul 2000 aproape întreaga
comunitate a trecut la acest cult. Aceste evenimente sunt reflectate și în
datele oferite de recensăminte:
Tabelul 1. Distribuția populației satului Herculian
după apartenența confesională
ortodocși Reformați penticostali
1910 48 110 6 0
1930 66 1042 0
1941 6 1169 0
1992 14 800 209
2002 0 777 358

Incluz Iune ș I excluz Iune
134În tabelul de mai sus, populația ortodoxă reprezintă romii. În timpul
recensământului din 1941, satul făcând parte din Ungaria, romii, proba –
bil, s-au declarat reformați. În recensămintele din perioada comunistă,
apartenența religioasă nu s-a înregistrat, astfel încât pentru această pe –
rioadă ne lipsesc datele respective. Până în 1992, numărul ortodocșilor
s-a redus la doar câteva familii, iar în 2002 nu mai erau romi ortodocși în
sat. Cu câteva excepții, toți romii au devenit penticostali (doar 3-4 familii
au trecut la reformați din diferite motive). Trecerea lor colectivă la pen –
ticostalism nu e un caz unic în regiune, întrucât, în această perioadă, și
celelalte comunități de romi rudari din regiune s-au convertit, practic, în
mod colectiv.
Primul convertit a fost un tânăr bărbat, numit astăzi nea Pista. El era
păstor de vite în satul vecin, Doboșeni, în care exista deja o comunitate
semnificativă de romi rudari penticostali. De la ei „a primit credința” și,
întorcându-se acasă, a început să predice despre noua sa credință familiei
și rudelor mai apropiate. Primii care au pășit pe urmele lui au fost membrii
familiei, apoi rudele mai apropiate, convertirea continuând în mod con –
stant și extinzându-se, în câteva decenii, asupra întregii comunități.
Restricțiile comuniste asupra vieții religioase nu i-au ocolit, culmi –
nând cu demolarea primei case de rugăciune construită în colonie. Acesta
a fost demolată din cauza lipsei unei autorizații de construcție – argument
palid într-o situație în care, de fapt, întreaga colonie a fost construită fără
autorizație. Următoarea casă de rugăciune a fost construită ca o casă pri –
vată, într-un loc mai puțin expus decât prima. După ce au folosit câțiva ani
această casă, au fost lăsați de autorități, în cele din urmă, să-și practice li –
ber religia și au început construcția unei noi case de rugăciune, de această
dată obținând și sprijinul cultului penticostal din România. Această a treia
casă de rugăciune e cea existentă și astăzi.
În perioada comunistă, comunitatea penticostală a funcționat ca fili –
ală a unei mai vechi comunități penticostale din apropiere, a celei din Do –
boșeni. Autorizația de comunitate de sine-stătătoare au obținut-o în anul
1995, când fondatorul, deși a avut (și are) doar funcția de diacon, a primit,
parțial, drepturi de preot. Astăzi comunitatea are cincizeci de membri bo –
tezați, aproximativ jumătate din populația adultă. Mulți dintre membrii
comunității de romi se leagă doar slab de comunitatea penticostală. Unii
apelează la aceasta doar în cazuri de decese, pentru ceremonie funera –
ră bisericească, eventual pentru „ceremonia de oferire” a noilor-născuți.
Mulți, însă, nu au nicio legătură cu biserica, aceștia declarându-se penti –

135Rom II dIn heRculI an ș I Rolul RelIGI eI pen TIcoSTale În vIața lo R comun ITaRă
costali doar cu ocazia recensământului, formal nefiind afiliați, de fapt, la
nicio biserică. Această caracteristică a comunității penticostale are câteva
consecințe asupra problemei de disciplină a comunității, despre care vom
vorbi puțin mai târziu.
Biserica penticostală este condusă de un comitet format din șapte
membri, toți bărbați. Dintre aceștia face parte și fondatorul bătrân, pre –
dicatorul de astăzi și doi dintre fiii săi. Evenimentul cel mai important din
viața religioasă a comunității este adunarea de duminică dimineață, care
ține de la ora 9 până la ora 12. Pe timp de vară, când mulți dintre romi sunt
în străinătate la muncă, aceștia fiind în mare măsură tocmai membrii mai
importanți ai bisericii, adunarea de duminică dimineața e unica întrunire
pe săptămână. În schimb, în timpul iernii, are loc o adunare duminică du –
pă-masă și încă una sau două adunări de seară, în timpul săptămânii.
O importantă parte a vieții bisericești sunt vizitele reciproce ale comu –
nităților penticostale învecinate. Fenomenul e asemănător cu cel descris
de Paloma Gay y Blasco referitor la romii spanioli trecuți la creștinismul
evangelic. Autorul susține că, prin conversia la noua religie, se restructu –
rează relațiile sociale anterioare, rezultând un network al comunităților
translocale (Gay y Blasco 2002). Noile legături sunt constituite, în primul
rând, de vizitele reciproce. Aceste vizite sunt, bineînțeles, asimetrice, în
sensul că membrii comunităților mai „puternice” vizitează mai frecvent
celelalte comunități. Ținta vizitelor celor din comunitatea din Herculian
sunt comunitățile penticostale din Doboșeni și Valea Belin, vizitele având
loc, de obicei, doar în cazul în care sunt invitați, ceea ce se întâmplă cu
ocazii speciale, cum este, de exemplu, botezul. Vizitele fiind suportate fi –
nanciar de către vizitatori, doar familiile mai înstărite și le pot permite.
În comunitatea din Herculian există doar două mașini ce pot fi folosite în
acest scop.
6.1. Explicații posibile ale conversiei la penticostalism
Referitor la conversiile religioase, în științele sociale pot fi găsite mai
multe tipuri de teorii explicative. În încercarea noastră de a găsi o explica –
ție la fenomenul conversiei masive la penticostalism, am însumat teoriile
găsite în literatura de specialitate în patru „teze”: teza conversiilor indivi –
duale, teza afinității culturale, teza eticii protestante și teza natalității mai
ridicate. După prezentarea fiecărei teze încercăm și aplicarea ei pentru in –
terpretarea cazului nostru.

Incluz Iune ș I excluz Iune
1366.1.1. Teza conversiilor individuale
În viziunea teoriei conversiilor, formarea și creșterea unei noi comuni –
tăți religioase poate fi explicată prin multitudinea conversiilor individuale.
În această perspectivă, trebuie, deci, explicată, în primul rând, conversia
individuală. Probabil, cea mai cunoscută explicație a conversiilor indivi –
duale este cea bazată pe teoria religiilor a lui Peter Berger, conform căreia
religiile sunt sisteme de interpretare a lumii („meaning-sytem”), iar con –
versiile sunt reacții la crizele acestora. În funcție de natura cauzelor care
conduc la situația de criză, putem vorbi de teorii ale anomiei, teoria „mai –
zaway disintegration” etc. Una dintre teoriile cele mai populare de acest
tip este teoria deprivării relative, conform căreia orice situație care pune
individul într-o ipostază dezavantajoasă față de alți indivizi sau grupuri,
față de unele seturi de norme interiorizate etc., poate conduce la conver –
sie. Cu alte cuvinte, orice fel de situație de deprivare relativă, economică,
socială, etică, fizică sau psihică, poate rezulta în conversie religioasă. În
logica acestui tip de explicație, o transformare macro- sau micro-socială
atrage după sine conversia, ca reacție a individului (McGuire 1992).
Legătura dintre aceste două variabile se reflectă, de obicei, în relatări –
le indivizilor despre conversia lor, așa că intenția noastră a fost verificarea
acestei teze cu ajutorul narativelor de conversie. Surprinzător, însă, este
că nu am găsit nici asemenea narațiuni, nici după repetatele noastre „pro –
vocări” nu era nimeni în stare să ne prezinte povestea conversiei lui. Cele
câteva încercări palide de acest gen aveau ca idee centrală un fel de jude –
cată rațională: fiind penticostal trăiești o viață mai frumoasă, ai o viață de
familie ordonată etc. Aceste elemente de mod de viață ca și scopuri sunt
amintite, deci, ca explicații referitoare la conversia proprie: „Am văzut că
e un lucru frumos” spune chiar și predicatorul-fondator. Pe lângă acest tip
de explicație, mult mai rar au apărut ca motive de întoarcere către noua
credință anumite vindecări și viziuni miraculoase.
Pe baza acestui rezultat, adică a lipsei narațiunilor de conversie, pu –
tem presupune că, în acest caz, trecerea la penticostalism nu a fost pre –
cedată neapărat de conversii religioase (cel puțin în majoritatea cazurilor
și, bineînțeles, în sensul descris mai sus). Prin urmare, cazul ar putea fi cu
greu explicat pe baza teoriei conversiilor.
Câteva observații critice merită totuși făcute, referitor la această con –
cluzie. Nu putem exclude, totuși, ca motivul lipsei narațiunilor de conversie
să fi fost caracterul inadecvat al situațiilor de interviuri pentru povestirea

137Rom II dIn heRculI an ș I Rolul RelIGI eI pen TIcoSTale În vIața lo R comun ITaRă
conversiei. Mulți analiști consideră povestirea conversiilor un act ritual,
care se asociază cu anumite situații ale vieții comunitare religioase (Fosztó
2007). Astfel, povestirea acestuia în alte situații poate fi considerată ca fiind
lipsită de sens. O altă posibilă explicație a absenței narativelor căutate poate
fi aceea că ele pot fi considerate fără sens într-o interacțiune rom-gadjo, în
special dacă acestea sunt relatate cu scopuri prozelitiste. O ultimă posibilă
explicație, referitor la lipsa narativelor de conversie, poate fi aceea că, în
cazul studiat, conversiile n-au fost evenimente individuale, ci întregi familii
s-au alăturat comunității penticostale – această ultimă interpretare nea –
vând date care s-o sprijine, rămâne doar o ipoteză lansată.
6. 1.2. T eza afinității culturale
Conform acestui tip de explicații, anumite culturi sau subculturi sunt
mai deschise față de religia penticostală și o acceptă mai ușor. Unii au –
tori afirmă că, datorită rădăcinilor afro-americane, penticostalismul are
unele caracteristici care pot fi ușor acceptate de către culturi din lumea
a treia și în special de către populații cu o religiozitate cu caracter magic
(Anderson 1997). Alți analiști consideră acest tip de explicație relevantă și
pentru penticostalismul din România, argumentând aceasta prin caracte –
rului mai deschis al populației românești față de spiritualitate, miracole și
magie (Modoran 2007).
Suntem conștienți că o încercare de identificare a unor elemente spe –
cifice culturii rome ar fi o misiune imposibilă, care ar depăși limitele acestei
analize, dar și că multe elemente aparent „etnice” pot proveni și din cultura
sărăciei, motive pentru o dezbatere în care nu dorim să intrăm aici, în
niciun caz. Cu toate acestea, pe baza observațiilor noastre, făcute cu ocazia
adunărilor penticostale asistate, credem că un anumit grad de împletire a
religiei penticostale cu elemente culturale specifice romilor pare evidentă.
Anumite cântece religioase au melodiile unor cântece specific rome, rugă –
ciunea colectivă urmează modelul lamentațiilor funerare. Importanța redu –
să a materialelor scrise în ritualurile penticostale se potrivește norocos cu
caracterul oral al culturii rome, respectiv cu gradul ridicat de analfabetism.
Caracterul mai puțin intelectual al penticostalismului (Wilson 1992), sem –
nalat și la Herculian prin proporția relativ mare a cântecelor și a rugăciuni –
lor față de predici și învățături, se potrivește la fel de bine cu gradul inferior
de școlaritate a romilor. În același mod poate fi interpretată și spontaneita –
tea comportamentală crescută din timpul adunărilor.

Incluz Iune ș I excluz Iune
138În concluzie, credem că datorită caracteristicilor enumerate – posibi –
litatea mărită de spontaneitate comportamentală, caracterul intelectual
mai scăzut, lipsa unei doctrine stricte și uniforme, capacitatea de integrare
a unor elemente culturale specifice etc. – se poate trage concluzia că reli –
giozitatea penticostală poate fi asimilată mai ușor de către romi decât alte
tipuri de religiozități accesibile în contextul social actual al României.
6. 1.3. T eza „eticii protestante”
Am numit teorii ale eticii protestante acele tipuri de teorii care se con –
centrează asupra relației dintre conversia la o religie nouă (care în con –
textul creștinismului, de obicei, este una protestantă, ca și în cazul nostru)
și procesul de modernizare. Această relație poate avea trei forme posibile:
conversia poate conduce la modernizare, modernizarea poate conduce la
conversie, respectiv atât conversia cât și modernizarea pot avea o cauză
comună (Gross 2003). Dintre acestea, noi ne-am concentrat asupra pri –
mului tip de relație, căutând ca explicație a conversiilor posibilul lor efect
de modernizare, în sens larg, asupra modului de viață a comunității ana –
lizate. Acest efect poate fi de multe feluri. Câteva dintre acestea, găsite în
literatura de specialitate, sunt (Gross 2003; Martine 1998):
– conversiile conduc la prosperitate economică;
– conversiile conduc la o creștere de autoritate și prestigiu;
– conversiile constituie un substitut al protestului politic pentru cei
marginalizați în sistemul politic;
– conversiile îmbunătățesc condiția socială a femeii, acordându-i ro –
luri mai importante în viața religioasă, dar și prin „feminizarea” per –
sonalității masculine.
Relația dintre convertirea la penticostalism și succesul economic pare
a fi valabilă și în cazul analizat, legătura cauzală totuși nu poate fi de –
monstrată. Membrii familiei dominante a comunității religioase sunt cei
mai înstăriți din cartier, dar au fost cei mai bogați și înainte de convertire.
Chiar și o cauzalitate inversă poate exista, starea materială relativ ridicată
conducând la convertire și la asumarea unor roluri de conducere în co –
munitate. Totuși, o creștere a succesului material al familiilor liderilor, da –
torată apartenenței la penticostalism, este și ea probabilă. Ne gândim aici,
în primul rând, la importanța legăturilor translocale menționate mai sus,
care, după cum am spus, constituie rețele pentru membrii mai înstăriți ai

139Rom II dIn heRculI an ș I Rolul RelIGI eI pen TIcoSTale În vIața lo R comun ITaRă
comunităților. Trebuie să recunoaștem, însă, că informații clare referitoa –
re la convertirea economică a acestor network-uri nu am întâlnit.
Nu avem date în favoarea interpretării conversiilor ca un substitut al
protestelor politice, nici despre o creștere în importanță a rolului femeilor
nu putem vorbi. În viața comunitară femeile nu au roluri mai importante,
în afara cântării unor cântece. Pe de altă parte, se poate vorbi despre o „fe –
minizare” a rolului masculin. Cel puțin la nivel discursiv, anumite elemen –
te masculine „tradiționale” sunt condamnate de discursul penticostal, ca
de exemplu, consumul de alcool, agresiunea fizică și adulterul. Familiile
mai apropiate de miezul comunității religioase par să aibă o viață familia –
lă mai ordonată, bărbații asumându-și o responsabilitate relativ crescută
față de familie – un fenomen foarte asemănător cu cel descris de Martine
în America Latină (Martine 1998). Relația cauzală dintre viața familială
și apartenența religioasă nu poate fi, însă, nici în acest caz, constatată în
mod sigur.
6. 1. 4. T eza natalității ridicate
Merită să fie menționată și teoria care explică dezvoltarea anumitor
biserici neoprotestante, printre care și a celei penticostale, prin natalitatea
mai ridicată care se constată în rândul membrilor acestor comunități față
de restul populației. Analizând creșterea bisericilor evanghelice neopro –
testante din România în perioada 1945-1965, Modoran explică această
creștere parțial prin natalitatea ridicată a penticostalilor față de celelalte
culte (Modoran 2007: 660). Pe baza analizei natalității populației rome din
Herculian, această explicației trebuie acceptată. În cei zece ani dintre ul –
timele două recensăminte, numărul romilor penticostali din sat a crescut
cu 149 de persoane. Tot în această perioadă s-au născut 103 copii romi,
care la recensământ au fost declarați penticostali. Astfel, se poate afirma
că, în perioada menționată, peste 60% din creșterea comunității penticos –
tale se explică prin teza natalității ridicate.
6.2. Alte ipoteze posibile
În încheierea analizei noastre, propunem două explicații referitoa –
re la conversia romilor la penticostalism, diferite de cele prezentate mai
sus. Ambele se leagă, de fapt, de discrepanța observată între etica pen –
ticostală severă la nivel discursiv, pe de o parte, respectiv etica trăită a

Incluz Iune ș I excluz Iune
140romilor în viața de toate zilele, pe de altă parte, discrepanță care, în acest
caz, este mult mai semnificativă decât în cazul comunităților penticos –
tale obișnuite.
6.2. 1. Importanța discursivă a eticii protestante
Etica specifică penticostalismului s-a dovedit a fi deosebit de im –
portantă la nivel discursiv. Asupra acesteia s-au făcut referiri cu ocazia
tuturor convorbirilor purtate cu membrii comunității. Elementele aces –
tei etici sunt frecvente în predici. Etica a fost menționată deseori și în
situațiile de interacțiune rom-gadjo, în care ne-am angajat și în urma
căreia liderii religioși apar în aceste interacțiuni ca persoane care împli –
nesc niște așteptări, constituind modele etice pentru ceilalți. Astfel, cel
puțin în cadrul comunității religioase, ei obțin o legitimitate nouă, care
întărește legitimitatea lor de proveniență profană tradițională neamul și
prosperitatea economică.
Membrii de rând ai comunității, la rândul lor, sunt interesați și ei în
tematizarea eticii penticostale, creând astfel ocazia de a povesti că ei nu
sunt țigani obișnuiți, comunitatea lor e specială, pentru că religia lor nu
le îngăduie băutura, furtul, înșelăciunea etc. Este foarte interesant că lo –
cuitorii gadjo ai satului acceptă acest discurs, această prezentare de sine a
romilor, în pofida nenumăratelor evenimente care îl contrazic și, deseori,
le prezintă și ei conform eticii penticostale (cel puțin în interacțiunile cu
străinii, cum eram noi).
Credem că acest rol discursiv al penticostalismului poate fi cauza pen –
tru care până și acei membri ai comunității care, de altfel, nu au nicio le –
gătură cu comunitatea religioasă (nu frecventează adunările), în anumite
situații se identifică cu aceasta. În orice caz, se poate afirma că asumarea
discursivă a penticostalismului constituie o strategie avantajoasă pentru
romi.
6.2.2. Caracterul descentralizat al organizării bisericii penticostale
favorizează creșterea comunităților de romi penticostali
Importanța discursivă a eticii pare să fie, deci, mult mai mare decât
respectarea reală a normelor, deoarece în viața de zi cu zi există o mulțime
de probleme disciplinare: consumul de alcool e frecvent, adulterul nu e
deloc rar. Patronul magazinului mixt din colonie, membru de bază în co –

141Rom II dIn heRculI an ș I Rolul RelIGI eI pen TIcoSTale În vIața lo R comun ITaRă
mitetul bisericesc, comercializează băuturi alcoolice și țigări fără să-și facă
o problemă etică din acest caz. De fapt, liderii comunității religioase nu se
ocupă deloc cu probleme disciplinare și nu iau în considerare asemenea
probleme: în istoria comunității nu s-au ivit niciodată probleme discipli –
nare, n-au existat cazuri de excludere, nici măcar de mustrare verbală a
celor care se abat flagrant de la etică. Problema disciplinei nu face parte
din viața comunității religioase.
Pe de altă parte, este binecunoscut că, de obicei, practica acestei co –
munităților penticostale e alta, în cele mai multe cazuri realizându-se un
control destul de sever asupra conduitei morale a membrilor. În cazul
nostru, avem de a face, deci, cu un grad de autonomie foarte ridicat al
comunității locale, ceea ce se explică prin caracterul descentralizat al
organizării bisericii penticostale, în general. Datorită acestei autonomii,
comunitatea locală are libertatea de a realiza o situație de echilibru, al
cărui rezultat este păstrarea membrilor, cu prețul abaterilor disciplinare.
Datorită acestei autonomii, pot face parte din comunitate chiar și per –
soane care, în culte mai severe, cu un control etic centralizat, ar fi exclu –
se. Astfel, membrii comunității formează o populație foarte eterogenă:
cei botezați (în cazul nostru în jur de 20-30 de persoane) formează un
miez central, urmat de un grup care participă mai degrabă neregulat la
adunări, respectiv un grup mai mare, ai cărui membri nu frecventează
adunările, dar se declară penticostali. Din cauza sărăciei generale, nu
există cotizație obligatorie către biserică. Astfel, practic, nimeni nu poate
fi exclus. Folosind termeni împrumutați din tipologia sociologiei religii –
lor, în timp ce, la nivel macro, cultul penticostal are caracteristicile unei
secte – se află în tensiune cu mediul lui social înconjurător, intrarea în
comunitate se face voluntar la vârstă matură și așteaptă de la adepții săi
angajament total, adepții nu se mulțumesc cu nivelul „normal” de religi –
ozitate și de etică (McGuire 1992) – la nivel local, comunitatea analizată
este mult mai apropiată de tipul denominațiunii: nu forțează virtuozita –
tea etică și religioasă, iar calitatea de membru se obține automat, prin
naștere. Practic, biserica locală penticostală funcționează în mod analog
cu biserica reformată calvinistă a sătenilor, doar că, în biserica romilor,
etnia este un criteriu care îndreptățește orice rom din colonie să se con –
sidere penticostal.

Incluz Iune ș I excluz Iune
1427. În loc de concluzii
În analiza noastră am încercat să prezentăm o comunitate rurală de
romi, cea din Herculian. Comunitatea aleasă fiind aproape în totalitate pen –
ticostală, prezentarea noastră nu a dorit să fie holistică, ci am încercat să
ne concentrăm asupra rolului penticostalismului în comunitatea studiată,
cu scopul de a găsi o explicație la răspândirea generală a cultului penticos –
tal în rândul romilor. Pentru a avea totuși o imagine despre comunitatea
discutată și despre contextul ei special, precum și despre legăturile dintre
comunitate și satul la marginea căruia subzistă, am urmărit integrarea
structurală, formală și informală a romilor în mediul lor social local.
În încercarea de a explica afilierea romilor, în masă, la cultul penticos –
tal am prezentat istoria formării comunității penticostale locale, după care
am trecut în revistă tezele cele mai răspândite în sociologia și antropolo –
gia religiilor referitoare la conversia la cultele neoprotestante evanghelice.
După ce am arătat că acestea nu explică într-o măsură adecvată fenome –
nul conversiei în cazul studiat, pe baza datelor noastre, am formulat două
ipoteze noi referitoare la explicarea fenomenului. Prin acestea am formulat
ideea că importanța discursivă a eticii penticostale se dovedește a fi mult
mai mare decât schimbările reale survenite în conduita membrilor comu –
nității. Câmpul discursiv astfel creat face posibilă reconstrucția morală a
actorilor și, chiar dacă, în multe cazuri, există o discrepanță între nivelul
discursiv și cel al faptelor, câmpul discursiv conferă miezului comunității,
liderilor, o legitimitate nouă. Dar discursul se dovedește a fi avantajos și
pentru cei de la periferia comunității religioase, cu ajutorul lui putându-
se distinge de romii neconvertiți, asumând astfel o poziție mai avantajoa –
să. În a doua teză am formulat ideea că răspândirea penticostalismului
în rândul romilor se datorează caracterului descentralizat al controlului
etic în acest cult, care permite comunităților locale să gestioneze această
discrepanță, în mod autonom. Neavând mijloace de coerciție, standarde –
le de conduită prescrise de religie nu pot fi impuse, practic, toți cei care
doresc putându-se declara membri. Apartenența la nivel declarativ fiind
avantajoasă, limitele comunității religioase au ajuns să coincidă cu cele
ale comunității etnice, aceasta funcționând ca o biserică etnică.

143Rom II dIn heRculI an ș I Rolul RelIGI eI pen TIcoSTale În vIața lo R comun ITaRă
Bibliografie
ANDERSON, Allan
1997 The origins, growth and significance of the pentecostal movements
in the third world. Paper given at postgraduate seminar, University
of Leeds. November 1997 , http://artsweb.bham.ac.uk/aanderson/
Publications/origins.htm .
FOSZTÓ László
2007 A megtérés kommunikációja: gondolatok a vallási változásról pün-
kös dizmusra tért romák kapcsán, Erdélyi Társadalom 5. (1), 23– 49.
GARDA Dezső
2002 A székely közbirtokosság . Editura Státus, Gheorgheni.
GAY Y BLASCO, Paloma
2002 Gypsy/Roma diasporas. A comparative perspective. Social Anthropo logy
10. (2), 173-88.
GROSS, Toomas
2003 Protestantism and modernity: The implications of religious change
in contemporary rural Oaxaca. Sociology of Religion 64. (4), 479-98.
KISS Dénes
2007 Procese social-economice în satele transilvane (lb. magh. Gazdasági-
társadalmi folyamatok az erdélyi falvakban) . Presa Universitară
Clujeană, Cluj-Napoca.
MARGER, Martin
1991 Race and Ethnic Relations. American and Global Perspectives .
Wadsworth Publishing Co, Belmont.
MARTINE, Bernice
1998 From Pre- to Postmodernity in Latin America: the Case of Pente-
costalism. In: HEELAS, Paul (coord.): Religion, Modernity and Post-
moderniy . Blackwell, Oxford,102-46.
McGUIRE, Meredith
1992 Religion. The Social Context . Wadsworth Publishing Company, Belmont.
MODORAN, Gheorghe
2007 Confesiunile neoprotestante din România în perioada regimului
comunist 1945-1965. Studia Politica. Romanian Political Science
Review VII. (3), 655-73.
WILSON, Bryan
1992 The Social Dimension of Sectarianism. Sects and New Religious
Movements in Contemporary Society . Oxford Clarendon Paperbacks.

Incluz Iune ș I excluz Iune
144

145o Înce RcaRe de IST oRIe SocIală: R omII dIn Sân Tana, J udețul aR ad
Călin Goina
o încercare de istorie socială:
romii din Sântana, județul arad
Deoarece legile le interziceau accesul în orașe, precum și în
toate localitățile înconjurate cu ziduri, țiganii au rămas con –
damnați să ducă o viață rătăcitoare și dezordonată, până ce
glorioasa împărăteasă –regina – nelăsând neîncercată nicio
cale de a popula Banatul – le îngădui să se statornicească,
să-și ridice locuințe stabile – e drept, în afara satelor locuite
de celelalte naționalități, dar în apropierea acestora – și să
stăpânească pământ. Ei nu sunt datori sa plătească ceva în
afară de darea obișnuită, fiind numiți în prezent neobănățeni
(Neubanater) pentru ca din situația lor anterioară să nu mai
rămână nici măcar urgisitul nume” (Griselini 1984: 158).
În acest articol încerc să contribui la literatura etnografică dedicată
situației romilor în Centrul și Estul Europei în trei moduri. În primul rând,
alături de Hann (2007), Katz (2009), Ladányi și Szelényi (2003) și firește
Stewart (1997), susțin că cercetarea de teren nu are decât de câștigat din
împletirea ei cu studiul istoric. În al doilea rând, urmând critica lui Bru –
baker (2004) și Lemon (2000), pun sub semnul întrebării tratarea romilor
ca un „grup” omogen, și refuz să consider ca punct de plecare existența
unei „comunități”, subliniind diferențele de stratificare dintre vorbitorii de
romani. În cele din urmă, încerc să explic poziția specifică a romilor în așe –
zarea de care mă ocup analizându-le traiectoriile de viață în comparație
cu cele ale celorlalți locuitori ai satului.

Incluz Iune ș I excluz Iune
1461. Sântana: o prezentare istorică
Sântana e o localitate de câmpie, care a devenit de curând (2003)
oraș, situată la 30-35 de km vest de frontiera dintre România și Ungaria
și la 20 de km nord-est de orașul Arad. Câmpurile agricole care se pierd la
orizont sunt, însă, o apariție relativ modernă: la 1746 câmpia Aradului era
încă acoperită de păduri și doar parțial defrișată.
Deși Sântana constituie o arie locuită compactă, istoria și tradiția loca –
lă o împart în două sate și trei comunități lingvistice: Sanktanna1, locuită
în cea mai mare parte a istoriei ei exclusiv de germani (șvabi), și Comlăuș2,
un sat locuit de români, șvabi și romi3 .
Așezarea este menționată documentar pentru prima dată în cadrul
regatului medieval maghiar, în 1334, în documentele de zeciuală papală
ale arhidiaconatului din Pâncota vecină, unde se vorbește despre un că –
tun numit Komlos, cuprinzând 10-15 gospodării. Komlos reapare mențio –
nat documentar în decursul secolelor următoare, întotdeauna ca o comu –
nitate mică de iobagi pe pământurile feudalilor maghiari4.
După dispariția regatului maghiar (1526), zona Aradului a fost dispu –
tată de „moștenitorii” acestuia, Imperiul Habsburgic și Principatul Transil –
vaniei. Din 1566 până în 1691, Comlăușul și câmpia Aradului sunt încor –
porate Imperiului Otoman, fiind administrate timp de mai bine de un secol
de pașalele care conduceau „vilaetul” Timișoarei.
Primele date documentare despre românii din Comlăuș datează –
după știința mea – din 1693, când preotul din sat notează pe o copertă a
Cazaniei lui Varlaam că a moștenit cartea de la tatăl său, care fusese preot
în sat înaintea sa (Dudaș, apud Vesa 2006), ceea ce pare să indice că avem
de-a face cu o comunitate mai veche și relativ bogată, date fiind raritatea
și costul cărților.
1 Sanktanna este denumirea localității în germana literară și în actele oficiale în ger –
mană. De fapt, localnicii își denumesc satul în dialectul lor șvăbesc: Sanktanna (cu
„oa” pronunțat ca în ardelenescul „Noa!”).
2 În dialectul localnicilor de limbă română, numele satului sună mai curând Cumnăuș.
3 Pentru mai multe detalii, vezi cartea lui Liviu Chelcea și Puiu Lățea (Chelcea – Lățea 2000).
4 De exemplu, în 1559, Komlos are 8 familii de iobagi, 7 aparținând nobilului Imre Mas –
say și una lui Georg Sassay (Sinescu fără dată). La 1640, așezarea (care are doar 30 de
gospodării) aparține familiei Kiraly, iar în 1663 familiei Vizesy, date oferite de site-ul
www.Sanktanna.inf o, citit în 7 octombrie 2008.

147o Înce RcaRe de IST oRIe SocIală: R omII dIn Sân Tana, J udețul aR ad
Administrația Habsburgilor, care ia locul otomanilor înfrânți, ne ofe –
ră primele date statistice locale într-o Conscriptio Domestica5 din 1746,
care inventariază toți capii familiilor impozabile. În acest act „Komlos”-ul
constă din 109 gospodarii impozabile6 conduse de „ judex Dobre Petro” și
are trei preoți ortodocși: „ popa Nicula” , „popa Lapadat” și „popa Marian” .
Conscripția nu indică etnia, limba sau religia locuitorilor, dar ne dă nu –
mele fiecărui cap de familie, ceea ce mi-a permis să analizez (în termeni
aproximativi) peisajul etnic al comunității7. Susțin, așadar, că cel puțin 44
dintre capii de familii au ambele nume, probabil, românești, 8 au ambele
nume, probabil, maghiare și 4 au ambele nume sârbe. În 1746 nu există
nici nume cu consonanță germană, nici cu consonanță romă.
În 1745 „Komlos” este cumpărat de baronul Jakab Bibics, viceprefect
al comitatului Arad8. Baronul aduce – pe cont propriu – în zona Comlă –
ușului câteva zeci de familii de coloniști germani de religie catolică din
Baden-Württenberg, Westfalia, Turingia, Tirol, Schwartzwald și înființea –
ză, la sud-vest de Comlăuș, satul Sanktanna, care primește titlul de târg
în 17489. În 1749, Sanktanna are deja 69 de familii de șvabi și o biserică
catolică (Sinescu fără dată). Șvabii se așază nu doar în Sanktanna, ci vor
forma un număr semnificativ din populația Comlăușului.
5 Datele conscripției au fost publicate de Gheorghe Ciuhandu (Ciuhandu 1940).
6 Mai precis, conscripția găsește la Comlăuș 96 de gospodării de iobagi cu casă și pă –
mânt (hospites), 13 slugi ale acestora (subhospites) și 13 gospodării de iobagi fără
pământ taxabil (inquilines), un total, probabil, de 122 de familii.
7 În analiza mea, am filtrat doar cazurile în care atât numele de familie cât și prenume –
le aveau o conotație etnică identificabilă (de exemplu Ros Ilie, Drig Gavrilă, – numele
trecut în Urbariul de la 1746 e Drig Gavrilă, și deci așa o să rămână –, Dehelean Todor,
pentru români, Tott Matyias ori Acs Gyurka, pentru maghiari, și Knos Sztoian, Szerb
Neda pentru sârbi, lăsând la o parte cazurile mixte cum ar fi Batrin Gyurka sau Horsa
Janos).
8 Bibics este reprezentativ pentru noua clasă nobiliară și administrativă promovată de
centralismul Habsburgic ca o contrapondere împotriva vechii nobilimi din Ungaria și
Transilvania. Bibics e de origine bulgară, un recent convertit la catolicism, înnobilat
de Habsburgi la 1722. E căsătorit cu Margareta, fiica unui bogat diriginte de poștă
armean, înnobilat și el, recent, de Habsburgi.
9 E foarte probabil că Bibics a dorit să imite mai timpuria colonizare a Banatului de
către împărăteasa Maria Tereza. Crearea satului Sanktanna nu a fost, însă, parte a
acelui proces: localitatea nu aparținea administrativ de Banat, ca pământ al coroa –
nei, posesiune nemijlocită a familiei imperiale, a cărui graniță de nord e Mureșul, ci
de Ungaria (ca provincie a imperiului), iar germanii au fost aduși la Sanktanna ca
urmare a unei inițiative private a lui Bibics, nu ca o parte a unei hotărâri oficiale.

Incluz Iune ș I excluz Iune
148Prima mențiune documentară asupra existenței unei comunități de
romi la Comlăuș datează din 1771, când un recensământ al populației in –
dică faptul că aceștia ar reprezenta 5% din populația satului. Această co –
munitate ar putea fi, însă, chiar mai veche: lipsa numelor de romi din Con –
scripția de la 1746 se poate explica prin aceea că actul menționează doar
gospodăriile impozabile (romii ar fi putut fi săraci și, deci, neimpozabili)10.
Pentru o a doua mențiune despre această comunitate, trebuie să aș –
teptăm până în 1835, când istoricul Fabian Gabor menționează prezența
unei semnificative comunități de romi la Comlăuș, pe care îi caracterizează
drept „nomazi” (Sinescu 1987: 17). De asemenea, în 1869, scriitorul Ioan
Slavici, care a trăit și a lucrat în sat, notează despre Comlăuș că e „un sat
românesc în care sunt și șvabi, precum și țigani, cei mai mulți geambași
înstăriți” (Slavici 1983: 225). E posibil ca acest tip de activități comerciale
(vânzare-cumpărare de cai și/sau alte bunuri în satele învecinate) să-l fi
făcut pe Fabian Gabor să-i numească „nomazi” pe acești romi, așezați în
sat cu cel puțin o jumătate de secol înainte de descrierea sa.
Datele statistice despre etniile Sântanei sunt bogate, însă nu și în ceea
ce-i privește pe romi:
Tabel 1. Date asupra compoziției etnice a satelor Sanktanna și Comlăuș,
între 1880 și 2002 (din 1950 cele două sate constituie comuna Sântana)
Sat An Total Români Maghiari Germani Alții Evrei Romi
comlăuș 1880 4034 2373 242 1086 333 . .
Sanktanna 1880 5193 123 996 4063 11 . .
comlăuș 1890 4458 2510 240 1343 365 . [348]
Sanktanna 1890 5582 125 907 4538 12 . .
comlăuș 1910 5010 2503 227 1701 579 .
Sanktanna 1910 5814 181 843 4778 12 . .
10 O altă ipoteză asupra originii acestei comunități se poate lega de politicile împărăte –
sei Maria Tereza care, alături de colonizarea Banatului cu germani, a îngăduit sta –
bilirea comunităților de romi la marginile așezărilor deja existente (Griselini 1984:
158). Așa cum baronul Bibics a imitat politicile suveranei în ceea ce privește coloniza –
rea cu germani, nu este imposibil ca el să fi sedentarizat în satul său și o comunitate
de romi, în acord cu aceleași politici. Așezarea romilor la Comlăuș ar fi putut avea loc,
așadar, în decadele de după conscripția din 1746 – deși nu există nici o tradiție locală,
nici vreo dovadă documentară în favoarea acestei ipoteze.

149o Înce RcaRe de IST oRIe SocIală: R omII dIn Sân Tana, J udețul aR ad
Sat An Total Români Maghiari Germani Alții Evrei Romi
comlăuș 1930 5197 2600 112 1826 659 3 653
Sanktanna 1930 5582 260 373 4922 27 24 –
Sântana 1966 12926 5530 311 6855 230 – 222
Sântana 1977 13636 6110 243 6449 834 – 813
Sântana 1992 10877 8254 269 1090 1264 1 1217
Sântana 2002 12936 10230 284 452 40 1 1929
Sursa: Varga E. Árpád, ERDÉLY ETNIKAI ÉS FELEKEZETI STATISZTIKÁJA, Nép szám lálási
adatok 1850-2002 között, http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002.htm

2. Romii și celelalte comunități din Sântana
Romii din Comlăuș se autodefinesc în mod explicit prin vechimea co –
munității lor. Toți romii pe care i-am întrebat „ce fel de romi sunt?” mi-au
răspuns că ei sunt băștinași , sau vătrari . (După cum am arătat în istoricul
așezării, comunitatea romă e confirmată documentar la 1771, fiind una
dintre cele mai vechi din zona Aradului). De asemenea, în raport cu cele –
lalte comunități de romi din împrejurimi, de exemplu cei din Curtici sau
Șiria, cu care se întâmplă ca cei din Comlăuș să se căsătorească (mă refer
aici la comunitățile vorbitoare de romani, nu la cele vorbitoare de limba
română), romii din Comlăuș insistă că ceilalți sunt relativ nou-veniți, nu
sunt băștinași în acele sate. Există și un argument de ordin lingvistic care
tinde să susțină această teză, deoarece dialectul romani vorbit în Comlăuș
e distinct de cel vorbit în satele învecinate (Curtici, Șiria), după părerea
căldărarilor din Curtici.
Această auto-identificare e activă și când sistemul de referință nu mai
e cel local: după 1990 o mare parte din tinerii romi din Comlăuș au emi –
grat în Belgia și se definesc și acolo prin vechimea comunității lor11.
Elementul fundamental care definește comunitatea și o distinge de
celelalte comunități din sat este limba: toată lumea vorbește romani în co –
munitate. Am întâlnit cel puțin două cazuri de nou-veniți care a trebuit să
11 Prezentând o lucrare asupra istoriei sociale a Sântanei și a Comlăușului la Central
European University, am fost abordat de o doctorandă în sociologie din Belgia care
studia comunitățile de români din Bruxelles și care voia să știe dacă comunitatea
de romii din Comlăuș e, într-adevăr, veche, fiindcă această vechime era vehement
afirmată de toți romii din sat pe care-i întâlnise în Bruxelles.

Incluz Iune ș I excluz Iune
150învețe romani pentru a fi acceptați: un băiat rom crescut la orfelinat, care
s-a căsătorit cu o fată din sat în anii 1990, și o femeie dintr-o comunita –
te romă, din Zărand, care s-a căsătorit în Comlăuș în anii 1950, ambii
vorbitori exclusiv de română anterior așezării lor în comunitate. De
regulă copiii cunosc doar romani înainte de a fi școlarizați: mediatorul
școlar îmi spune că cei care nu au mers la grădiniță au mari dificultăți
în clasa I pentru că învață în același timp materia și o limbă străină,
româna.
Un alt element definitoriu al acestei comunități (dar și al celor două
sate, Comlăuș și Sanktanna) îl reprezintă segregarea spațială. Șvabii locu –
iesc în Sanktanna și într-o zona compactă din estul Comlăușului, românii
într-o zonă la fel de compactă din vestul satului, iar romii în extremitatea
nord-estică a aceluiași sat.
Harta nr. 1 – Harta actuală a Sântanei cuprinzând Sanktanna și Comlăușu’
Legenda:
– în contur verde – Sanktanna, vechiul sat șvăbesc; cruce verde – bi –
serica catolică a șvabilor, lângă ea cruce gri – capela ortodoxă a ro –
mânilor așezați în vecinătate după emigrarea șvabilor în Germania;
– în contur albastru – Comlăușu’; cruce albastră – biserica ortodoxă
din Comlăuș, cruce verde – biserica catolică a șvabilor din Comlăuș;
– în contur roșu – zona locuită de romi; cu linie întreruptă – aceeași
zonă în anii 1950; cruce roșie – biserica penticostală (apărută după
1990), a comunității romilor;
– în contur gri – Satul Nou; cruce gri – biserica ortodoxă a coloniștilor.

151o Înce RcaRe de IST oRIe SocIală: R omII dIn Sân Tana, J udețul aR ad

Incluz Iune ș I excluz Iune
152Pe hartă am notat limitele fostelor sate Sanktanna și Comlăuș în ver –
de, respectiv în roșu. Zona hașurată în roșu reprezintă vecinătatea locui –
tă astăzi de comunitatea romă. Ariile nemarcate de mine pe hartă indică
așa-numitul Sat Nou, alimentat de câteva valuri de migrație, dintre care
cea mai importantă a fost colonizarea (ca proces de stat) dintre anii 1946-
1948: în sat au fost aduși țărani români cărora li s-au distribuit pământu –
rile confiscate de la șvabii considerați „colaboratori ai Germaniei hitleris –
te”. Astfel, în 2008 sântănenii se împart în mai multe comunități:
A. Fostul sat șvăbesc: Sanktanna (marcat cu verde) cuprinde:
a) Șvabii: sub 400 de vorbitori de germană;
b) Nou-veniții, uneori denumiți de autohtoni, în mod peiorativ, drept
vinituri, care constau în etnici români din Moldova, Bistrița-
Năsăud sau Maramureș, care s-au mutat în Sântana în anii 1980
și 1990, umplând golul de populație creat de emigrația șvabilor.
B. Fostul sat Comlăuș (marcat cu albastru) cuprinde:
a) Foarte puține familii de șvabi rămase în sat: sub 10 gospodării;
b) O comunitate de români, în mare parte băștinași, dar și de nou-
veniți („vinituri”);
c) Comunitatea romă, aflată la marginea de nord a satului, dar
„avansând” spre centru.
C. Așa-numitul „Satu Nou” locuit de:
a) Românii colonizați prin politici de stat cu ocazia reformei agrare
din 1946;
b) Românii care au imigrat în sat în anii 1950, 1960 și 1970;
Clasificările locale disting, în mare, între „țîgani”12, „niemți”, „cumnă –
ușeni”, „coloniști” și nou-veniții de după anii 1980, numiți peiorativ „vini –
turi”. E foarte obișnuit ca un set de două interogații să claseze un necunos –
cut în sat: prima identifică, de regulă, comunitatea de apartenență („Ce
îi?”, la care se răspunde „cumnăușan” ori „colonist” etc.) urmată de plasa –
12 Voi folosi, în acest text, termenul de „romi” atunci când îmi exprim propriile opinii și
pe cel de „țigani” atunci când citez sau fac apel la vocile celor cu care am conversat
în timpul cercetării de teren. Țin să menționez că, în comunitatea romă din Comlăuș,
am întâlnit aproape în exclusivitate autoidentificarea de „țigan”, care e asumată cu
mândrie și nu e considerată (de regulă) ca discriminatorie.

153o Înce RcaRe de IST oRIe SocIală: R omII dIn Sân Tana, J udețul aR ad
rea sa într-o rețea de rudenie („De-a cui îi?”, la care se răspunde, de regulă,
cu identificarea familiei prin porecla atribuită familiei extinse13). Aceste
comunități tind să coincidă (desigur imperfect) cu rețele de rudenie, de
prieteni, de posibili parteneri maritali, sau de relații de întrajutorare.
3. Romi, români și șvabi în Sântana interbelică
Între cele două războaie mondiale, Sanktanna și Comlăușul erau două
sate distincte din punct de vedere administrativ, situate de-o parte și de
alta a drumului de la Pâncota la Arad. Atât șvabii, cât și românii erau, în
marea lor majoritate, țărani proprietari de pământ, fie în virtutea moște –
nirii14, fie a reformei agrare de la 1921-1922. O parte dintre șvabi și foar –
te puțini români erau meșteșugari: rotari, tâmplari, fierari, pantofari etc.
Avem de-a face, așadar, cu o mică lume dominată de ciclurile agrare, în
care distincțiile sociale erau (potrivit interviurilor făcute de mine) domi –
nate de opoziția dintre țărani/non-țărani, atât în rândul șvabilor cât și în
cel al românilor comlăușeni. Romii nu erau țărani, fiindcă nu posedau (cu
foarte puține excepții) pământ, nici nu-l lucrau „în parte” sau în arendă.
Țăranii se îmbrăcau diferit față de „domni” (meșteșugari sau intelectuali ai
satului) și tindeau să se căsătorească între ei. Romii nu se îmbrăcau diferit
față de românii comlăușeni, după cum nu se îmbracă nici astăzi.
Trecerea în revistă a foilor matricole de la școala din Comlăușul inter –
belic indică faptul că aproape niciun rom nu frecventa școala, în vreme
ce românii, și marea majoritate a „nemților” (cu excepția celor înstăriți),
aveau în rare cazuri mai mult de 4 clase primare. Cu toate acestea, isto –
ria orală amintește de cel puțin doi romi din Comlăuș, A. C. și L. D., care
au absolvit gimnaziul (12 clase) din Sântana în perioada interbelică și au
13 Merită subliniat că identificarea prin porecla e o trăsătură comună tuturor comuni –
tăților vechi din Sântana: atât romii, cât și românii comlăușeni și șvabii o folosesc
uzual. Este vorba de o poreclă (numită ciufală în română) atribuită nu individului,
ci familiei extinse. Aceasta se poate datora faptului că există foarte multe familii cu
același nume: de exemplu sunt foarte întâlnite familii numite Muscă, Drig sau Feri –
cean, între comlăușeni, Doroț, Gaudi sau Colompar, între romi, sau Ackerman, Oster
sau Reinholz, între șvabi.
14 Originea proprietății țărănești din această zonă o constituie abolirea iobăgiei în Un –
garia (1848-1854), prin care iobagii cu sesie au devenit proprietarii legali ai fostelor
sesii feudale.

Incluz Iune ș I excluz Iune
154devenit inspectori de căi ferate. Părinții lor au emigrat (înaintea primului
război mondial [nu văd de ce primul război mondial trebuie scris cu ma –
juscule care – în citirea mea – nu fac decât să reifice conceptul respectiv.
Prefer să rămână în text așa cum am scris eu: „primul război mondial”
necapitalizat]) în Statele Unite și, întorcându-se cu bani, și-au putut educa
copiii. Marea majoritate a romilor din sat erau însă analfabeți, iar copiii lor
nu mergeau la școală.
Listele de căsătorii păstrate în arhiva primăriei indică foarte puține
căsătorii de romi pe an (niciuna, de exemplu, în 1933)15, ceea ce sugerează
că marea majoritate a romilor din Comlăuș nu își legiferau situația marita –
lă. Am observat însă că, doar cu două decenii mai devreme, concubinajul
era o problemă majoră și între românii din satele arădene. 16
Listele de căsătorii nu indică nicio căsătorie mixtă, ceea ce subli –
niază cât de mare este distanța socială dintre romi, români și șvabi (există
puține căsătorii mixte între șvabi și maghiari). Controlul social exercitat
de comunitate și de limbă asupra tinerilor și a politicilor maritale este ex –
trem de eficient.
În anii 1930-1940, elita economică a romilor din Comlăuș erau geam –
bașii de cai ( pilarii ), dar mai ales colectorii de pene ( pănarii) . Posedând un
mic capital inițial și o căruță cu cai, pănarul colinda satele cumpărând
pene sau piei de cai, iepuri sau vulpi, pe care le vindea mai apoi în Oradea,
unei rețele specializate de negustori evrei. Alături de pănari, geambașii
de cai și cele câteva familii de muzicanți constituiau familiile notabile ale
comunității rome.
Tot din aceste familii, în perioada interbelică, romii își alegeau un
„primar” care reprezenta (informal) comunitatea în relațiile cu primăria
din Comlăuș și, deci, cu statul. Instituția a dispărut odată cu schimbările
aduse de instaurarea regimului socialist, în anii 1950. Acest „primar” era,
de regulă, un om în vârstă, respectat în comunitate. Romii cu care am
vorbit mi-au spus că la Comlăuș nu a existat niciodată un „bulibașă” și
15 Datele oficiale (atât cele din registrele matricole ale școlii cât și cele din listele de că –
sătorii păstrate în arhiva primăriei) nu includ informații despre etnicitate. În ceea ce
urmează, am folosit estimări pe baza numelor de familie, singurele care pot constitui
un (imperfect dar unic) mod de a distinge între români și romi.
16 În 1917 , într-un raport al bisericii ortodoxe asupra satelor din consistoriul arădean,
concubinajul între românii ortodocși era deplâns drept: „plaga cea mai mare a bise –
ricii noastre”, adăugându-se că „numai indolența e cauza, că [țăranii] nu se cunună
bisericește” în Vasile Goldiș, Raport despre sinoadele presbiteriale din districtul consis –
toriului arădean din 14/27 aprilie 1917 (Popeanga 1986: 340).

155o Înce RcaRe de IST oRIe SocIală: R omII dIn Sân Tana, J udețul aR ad
că această stare este caracteristică doar cortorarilor/căldărarilor, de care
romii comlăușeni se deosebesc.
După informațiile pe care le-am cules despre comunitatea romă din
Comlăuș, din perioada interbelică, cea mai mare parte a bărbaților făceau
văiugi (cărămidă nearsă, uscată la soare), lipeau casele făcute din pământ
și ajutau la sapă, la seceriș, în perioadele în care țăranii șvabi sau români
aveau nevoie de multe brațe de muncă. Or, aceste ocupații sunt sezoniere
și nu puteau produce venitul constant necesar unei familii. Supraviețuirea
zilnică era asigurată, după informațiile obținute de la câteva dintre feme –
ile rome cu care am vorbit, de munca femeilor, care lucrau ca servitoare
sau spălătorese în casele familiilor mai avute ale șvabilor din Sanktanna17
(dar nu ale românilor): „mai iute o lucrat atunci muierile ca bărbații, băr –
bații aștepta după muieri până vinea sara” (SC, n.1930) ca să se întoarcă
cu mâncarea. O femeie avea câte trei-patru case de nemți unde lucra per –
manent, săptămânal „la spălat, la curățănie la nemțoici”, uneori împreu –
nă cu copiii lor: „mai lua și fetele să-i ajute” (SC, n.1940). Munca femeilor
rome era recompensată în alimente sau cereale și doar în mod cu totul
excepțional în bani. Unii romi mai practicau cerșitul și mici furturi (găini,
fructe) susțin șvabii și românii din localitate, însă, în amintirea bătrânilor
de altă etnie, acestea nu constituiau motive serioase de îngrijorare sau de
conflict în localitate.
Adolescenții romi (ca și cei români sau șvabi din familii sărace) se an –
gajau ca slugi, cu contracte anuale, în gospodăriile țăranilor mai avuți, pe
masă, casă, unul sau două rânduri de haine și o mică sumă în bani – pe
care o încasau părinții slugii. Dacă, însă, șvabii angajau slugi cu prepon –
derență tineri șvabi și mai rar români comlăușeni, doar țăranii români
angajau uneori slugi și dintre romi. Aceste distincții oglindesc ierarhia de
status dintre cele trei comunități din localitate: comunitatea șvabilor se
bucura de cel mai înalt respect, urmată de cea a românilor comlăușeni, iar
poziția cea mai puțin prestigioasă era atribuită comunității rome. Această
ierarhie este legată de valoarea atribuită integrității muncii unui individ,
ca principal determinant al statusului social în aceste comunități de țărani
(Lampland 1995). Șvabii erau considerați drept cei mai harnici și – în con –
secință – cei mai avuți dintre țărani. Românii comlăușeni le urmau, având
17 Cu cât era mai bogată familia pentru care femeia romă muncea, cu atât mai mare
era prestigiul de care ea se bucura în comunitate. Firește că familiile cele mai avute
tindeau să plătească cel mai bine.

Incluz Iune ș I excluz Iune
156mai puțin pământ și folosind tehnici agricole mai puțin moderne. Romii
aveau foarte puțin pământ sau deloc, constituind forța de muncă cea mai
ieftină și – în perspectiva țăranului român sau paor -ului șvab – ocupau
cea mai de jos treaptă a prestigiului în ierarhiile locale18.
Satul dinainte de 1945 e o lume tradițională, predominant agrară, se –
parată în segmente ale căror linii de separație nu se suprapun: comunități
lingvistice (șvabii, românii, romii și puținii maghiari), segmente ocupați –
onale (țăranii, meșteșugarii, lipitorii, comercianții, intelectualii) și comu –
nități delimitate spațial (șvabii comlăușeni vs. șvabii sântăneni, românii
comlăușeni, romii).
Din perspectivă ocupațională, în această lume dominată de țărani,
romii, în mod tradițional, cu infime excepții, nu posedau și nu munceau
pământul propriu. Ei participau, sezonier, în masă, la muncile agricole –
un proletariat rural plătit în natură. Spre deosebire de (mai bogații sau
mai săracii) proprietari de pământ șvabi sau români, bărbații romi sunt
disponibili pentru perioadele de muncă intensă, și dispensabili după, ne –
rămânându-le decât ocupația lor specifică, de a face cărămidă nearsă și
construcții din pământ bătut. Femeile rome muncesc pentru hrană ca ser –
vitoare în casele țăranilor germani înstăriți, asemenea – într-o dezvoltare
paralelă – fetelor germane din familiile mai sărace sau cu mulți copiii, care
devin servitoare – pentru bani – la familiile burgheze din Arad. Adolescen –
ții romi (în special cei care nu au o casă de moștenit) devin slugi angajate
cu anul, la fel ca adolescenții săraci dintre români sau germani, dar nu
sunt acceptați decât de mai săracii fermieri români, neavând acces la fer –
mele mai bogate ale șvabilor.
Așadar, romii ne apar (în raport cu celelalte comunități) ca fiind pla –
sați pe cea mai puțin favorabilă poziție economică – proletariat agrar fără
pământ, cu copii slugi și femei servitoare, toate pentru cele mai mici sala –
rii/venituri disponibile în zonă. În același timp, în economia morală a sa –
tului ei sunt (des-)calificați de ceilalți, fiindu-le atribuită treapta inferioară
a prestigiului etnic local, prestigiu în care șvabii catolici sunt cei dintâi,
urmați de români și abia în poziția cea mai de jos de „țigani”.
În istoriile orale pe care le-am ascultat, această poziționare se răsfrân –
gea în practici specifice în raport cu romii. Șvabii din Sântana dansau „Die
Fesche Zigeunerin” polka, dar că era absolut de negândit ca vreo Zigeune –
rin veritabilă din partea locului să danseze la o serbare șvăbească.
18 În dialectul șvăbesc paor înseamnă țăran.

157o Înce RcaRe de IST oRIe SocIală: R omII dIn Sân Tana, J udețul aR ad
De asemenea, bunica mea, româncă din Comlăuș, îmi spunea: „Io cu țâga –
nu’ sâmbră nu-mi fac, mie nu mi-l trebe’n ocol! (adică în curtea ei)”, expri –
mând refuzul de a avea interacțiuni cu romii în sfera privată.
Pe de altă parte, romii înșiși nu sunt o comunitate de agricultori, iar
elita acestei comunități nu e constituită din puținii proprietari de pământ
romi, ci din muzicanți și, mai ales, din comercianți – ei nu valorizează în
absolut nici posesiunea asupra pământului, nici tipul de muncă pe care
aceasta o presupune. O traiectorie de viață considerată de succes este cea
care depășește condiția de „lipitor” în favoarea negoțului cu cai, piei sau
pene. E de observat că puținii care au făcut școală și au reușit să obțină
poziții de conducere (în acest caz, în CFR) sunt plecați și pierduți din per –
spectiva comunității rome.
În raport cu statul, romii sunt aproape invizibili: ei nu apar ca romi în
statistici, și doar în mod informal autoritatea locală interacționează cu ei
prin intermediul „primarului” romilor. Pe de altă parte, comunitatea nu
are nevoie (sau evită) relațiile formale instituite de stat: pentru romi, fami –
lia nu implică un cadrul legal sau bisericesc, iar școala (cu excepția unei
elite infime) nu face parte din viața cotidiană a copiilor.
Vreau să subliniez importanța factorului spațial în crearea, delimita –
rea și reproducerea tuturor acestor comunități locale: șvabii locuiesc în
zone compacte, la fel ca romii și românii comlăușeni. Cu toate acestea nu
avem de-a face în acest moment istoric cu un mecanism de excludere care
să funcționeze pe baza segregării spațiale a romilor în „țigănie”, deoarece
o scurtă trecere în revistă a categoriilor de clasificare în sat demonstrează
că toate aceste comunitățile locale sunt delimitate spațial și evită căsăto –
riile mixte sau acceptarea de non-membri în vecinătate.
4. Sântana între 1945 și 1989
Al doilea război mondial și schimbarea regimului politic în România
postbelică a modificat radical situația comunităților din Sântana. Din
1952, e creată comuna Sântana și, în consecință, primăria șvabilor din
Sanktanna și cea din Comlăuș sunt comasate în una singură, localiza –
tă în fostul sat german, dar condusă, de regulă, de un român. Dispare
așadar autonomia de care, de facto , se bucura comunitatea de limba
germană.

Incluz Iune ș I excluz Iune
158În 1945, șvabii din Sanktanna au fost desproprietăriți în masă, cu ex –
cepția unei minorități de soldați care au luptat în război în armata româ –
nă. În același an, toți bărbații între 17 și 45 de ani și toate femeile între 18
și 35 de ani au fost deportați la muncă forțată în Uniunea Sovietică, un
total estimat de 2500 de persoane19 dintre care 275 nu s-au mai întors.
Res tul au revenit în sat pe parcursul următorilor șapte ani. Rămași fără
pământ și, inițial, fără posibilitatea de a deveni membri ai noilor Coope –
rative de Producție – deci fără mijloace de subzistență – șvabii sunt pri –
mii care se îndreaptă spre munca în industrie, devenind, în mare parte,
muncitori navetiști la fabricile din Arad. După 1954-1955 CAP-ul Sântana
primește și membri care nu aduc pământ, și o jumătate dintre membrii săi
vor fi șvabi.
Prin reforma agrară din 1945-1946, statul român a repartizat pămân –
turile care aparținuse șvabilor unui număr de 400-600 de familii de țărani
români din zonele învecinate: Bihor, Zărand, munții Apuseni. Astfel s-a
născut, în timp, vecinătatea numită Satu Nou, în care s-au așezat (după
7-10 ani de conviețuire forțată în Sanktanna, în casele șvabilor) aceste fa –
milii de așa-numiți coloniști . Deoarece comunitatea germană fusese boga –
tă, lotul primit de fiecare familie de colonist a fost de 5 ha, pe când loturile
de pământ distribuite în Comlăuș variază în funcție de anii petrecuți pe
front (între 1,5 și 3 ha). Mulți romi devin astfel, pentru prima dată, propri –
etari de pământ.
Romii din Comlăuș se aflau într-o situație structural similară cu cea a
coloniștilor nou-veniți în Sântana: două comunități de proaspeți proprie –
tari de pământ lipsiți de tehnică agricolă și de cunoașterea practică de a
cultiva pământul, specifică zonei de câmpie. Astfel, în contextul ofensivei
partidului-stat de a colectiviza agricultura, romii apar devreme ca mem –
bri ai Gospodăriei Agricole Colective „Viață Nouă” Sântana, creată de un
grup de coloniști în 1950. Relațiile dintre cele două comunități nu au fost
însă lipsite de conflicte: coloniștii vin din zone de munte (Apuseni), unde
nu au avut, de regulă, contacte cu romii, spre deosebire de șvabi sau de
românii comlăușeni. Astfel, folclorul local amintește de bătăi între tineri
la barul din Satul Nou (zis „birtu’ moților”) unde coloniștii nu tolerau ca
„țîganii” să bea laolaltă cu ei, iar aceștia din urmă nu înțelegeau să accep –
te această formă de segregare care nu exista în raporturile lor cu românii
din Comlăuș.
19 Numărul celor deportați a fost estimat de Gheorghe-Dorel Zărna (Zărna 1998: 77-79).

159o Înce RcaRe de IST oRIe SocIală: R omII dIn Sân Tana, J udețul aR ad
În anii următori, programul de industrializare pus în practică de regi –
mul comunist a făcut ca marea majoritate a bărbaților romi din Comlăuș
să se transforme în muncitori navetiști la marile întreprinderi din orașul
Arad, aflat la 25 de km distanță de sat (jumătate de oră pe calea ferată).
Această tendință nu e caracteristică doar romilor din sat, de vreme ce o
bună parte a șvabilor și a românilor din Sântana aveau aceeași ocupație.
După cum sugerează tabelul de mai jos, în anii 1970-1989, agricultorii
din Sântana constituiau o minoritate în raport cu cei care munceau în
industrie:
Tabel 2. Numărul muncitorilor în agricultură,
industrie și altele, în Sântana între 1975-1985
Muncitori în: 1975 1977 1979 1981 1983 1985
agricultură 209 211 311 307 401 448
Industrie și
construcții450 348 423 600 624 587
altele 344 372 583 668 524 513
muncitori total 1003 931 1317 1575 1549 1548
Sursa: Caietul statistic al comunei Sîntana, 1989.
O familie romă tipică din anii 1970-1980 avea soțul angajat la Între –
prinderea de Vagoane sau la Strungul Arad și soția muncindu-și „porția”
(terenul alocat anual) la „CAP Comlăuș” sau „CAP Sântana”, în relativ
paralelism cu familiile române sau șvabe din sat. De obicei, romii care nu
aveau școală munceau în poziții fără calificare sau foarte solicitante: tur –
nătorie, forjă. Noile criterii de prestigiu între romii muncitori sunt date
de educația, gradul de calificare (și venitul) acestora. În general, romii
muncitori susțin că, în fabricile în care au lucrat, nu au fost discriminați
și că au fost tratați ca toți ceilalți muncitori.
În ceea ce privește elita comunității, pănarii și-au pierdut, în cu –
rând, predominanța în comunitate: prețurile fixe practicate în econo –
mia socialistă și măsurile active luate de regim pentru a distruge co –
mercianții independenți au făcut impracticabilă colectarea de pene și
piei. În mare, ocupațiile tradiționale ale bărbaților romi, fie că e vorba
de construcțiile din pământ bătut (care dispar în favoarea celor din
cărămidă), fie că e vorba de comerțul cu pene sau cu cai, au dispărut
odată cu anii 1950.

Incluz Iune ș I excluz Iune
160Din interviurile pe care le-am făcut, reiese că, deși marea majoritate
a romilor din Comlăuș a lucrat în industria arădeană, o mică elită a con –
tinuat să practice comerțul ilegal cu aur sau să presteze servicii cum ar
fi producerea și vânzarea înghețatei, zugrăvitul, ceasornicăria etc. După
dezghețul din anii 1970, parte a acestei elite a fost activă în comerțul gri
cu obiecte de contrabandă aduse din Iugoslavia: blue-jeans, țigări, bibelo –
uri și altele, ocupând o poziție de prestigiu în comunitate.
Lucrurile nu se schimbă într-atât în ce privește femeile rome: în con –
textul în care noua elită locală nu mai este constituită din germani, ci din
românii cu poziții de autoritate în cadrul Cooperativelor Agricole de Pro –
ducție, femeile rome devin servitoare în aceste gospodării. Marea majori –
tate a femeilor rome sunt membre ale CAP-urilor locale, și doar cu totul
excepțional (văduvele sau acele ale căror soți erau la închisoare) erau an –
gajate „la fabrică” la Arad.
Obligativitatea școlii sub socialism a făcut ca noile generații de romi
(născuți după 1940) să aibă un minim de școlarizare, deși abandonul șco –
lar după clasele a IV-a – a VI-a era frecvent (chiar dacă uneori ocultat în
acte) mai ales în rândul fetelor, care părăseau de regulă școala atunci când
deveneau nubile. Pentru prima dată, însă, majoritatea romilor nu mai sunt
analfabeți. În plus, românii și romii din Comlăuș învață împreună, în clase
desegregate, leagă prietenii sau cel puțin se cunosc unii pe alții20.
Generațiile de romi născute în Comlăuș în decada 1940-1950 par să fi
experimentat o perioadă de mobilitate socială datorată școlii. M. N. (năs –
cut în 1938) a absolvit Institutul Politehnic și a devenit inginer la Electro –
putere Craiova, I. D., a absolvit Institutul Agronomic și a devenit inginer
agronom și chiar o fată, T. I., fiica unei familii înstărite de pănari (născută
în prima parte a anilor 1940) a absolvit facultatea de Științe Economice. E
economistă în București, căsătorită cu un român. Ca și în cazul celor care
s-au bucurat de o mobilitate socială ascendentă în perioada interbelică,
marea majoritate a acestor romi „învățați” părăsesc satul și, în mare par –
te, legăturile cu comunitatea.
Pe de altă parte, e semnificativ faptul că aceste traiectorii personale au
loc într-o perioadă în care statul susține accesul păturilor de jos la învă –
țământul superior și când o proporție mult mai mare de elevi români din
Comlăuș se înscriu în traiectorii de viață paralele cu cele prezentate. Statul
20 Șvabii studiau în clase separate, în limba germană. În regimul comunist nu s-a pus
însă defel problema ca și romii să beneficieze de clase în romani.

161o Înce RcaRe de IST oRIe SocIală: R omII dIn Sân Tana, J udețul aR ad
comunist sponsorizează (cu succes) crearea noii intelectualități, formată
de (și datorită) noului regim social și politic. Romii din Comlăuș au bene –
ficiat, fie și temporar, de aceste politici. Dar, dacă pentru români și șvabi,
această cale rămâne deschisă, pentru romi ea nu se mai repetă în deca –
dele 1970 și 1980 când, aproape fără excepție, tinerii romi din Comlăuș
absolvă cel mult școala profesională și extrem de puțini liceul.
Și în această perioadă, romii continuă să fie tratați altfel de către ceilalți.
Segregarea geografică e un factor esențial: în cursul copilăriei mele în Sân –
tana anilor 1970-1980 nu am călcat niciodată în vecinătatea romilor, care
pur și simplu nu exista pentru majoritatea membrilor de altă etnie din sat.
De asemenea, deși toți cei care făceau zilnic naveta pe tren către Arad
erau muncitori, ei călătoreau în grupuri relativ omogene: „țiganii” își
aveau vagoanele lor, românii ale lor, iar „nemții” călătoreau și ei, de regu –
lă, în grupuri compacte. Astfel, deși toți „făceau naveta” și mai toți jucau
cărți pe tren, o făceau adesea în grupuri și în limbi distincte. Dimensiunea
comensualității pe care o observasem în perioada interbelică se regăseș –
te, la rândul ei, sub socialism: la fabrică, muncitorii mâncau de regulă în
grupuri distincte, romii de-o parte, românii de alta. În același timp, venirea
„coloniștilor” a adus noi practici care tind să-i elimine pe romi din anumite
spații publice: dacă în Comlăușul interbelic, romii putea dansa în aceeași
sală cu românii comlăușeni (însă doar între ei) și putea bea la același bar,
în barul și în locurile unde dansează „coloniștii” romii sunt indezirabili.
Perioada socialismului de stat a modificat raporturile dintre comuni –
tățile Sântanei. Au apărut o nouă parte a satului și o nouă comunitate,
„coloniștii”, mai apropiați de politicile noului regim și care, până în 1989,
au tins să controleze atât CAP-ul Sântana, principala unitate economică a
localității, cât și primăria.
Politicile de stat au omogenizat ocupațional întreaga așezare. Atât ro –
mii, șvabii cât și românii (comlăușenii autohtoni și nou-veniții coloniști)
au devenit – în linii mari – fie membri cooperatori, fie muncitori-navetiști
în industria Aradului vecin.
Modernizarea adusă de regimul comunist a făcut să crească gradul de
școlarizare, a îmbunătățit substanțial accesul la îngrijire medicală (femeile
rome nu mai nasc acasă după anii 1950) și a adus o îmbunătățire evidentă
a standardului de viață: satul se schimbă, în special în anii 1960-1970, apar
case mari de cărămidă, electricitatea, se asfaltează străzile și trotuarele, și
doar în amintirea bătrânilor mai există imaginea oamenilor cățărați pe că-
tăriji (catalige) ca să poată răzbate prin noroiul de pe străzile Comlăușului.

Incluz Iune ș I excluz Iune
162Ocupațiile tradiționale (meșteșugarii șvabi, fermierii independenți ro –
mâni ori șvabi, lipitorii sau pănarii romi) sunt eliminate sau schimbate
radical de colectivizare și naționalizare. Se schimbă portul și obiceiurile
locale, în contextul în care se diminuează predominanța dimensiunilor
patriarhale în familie. Fetele române sau germane (mai puțin cele rome)
fac mai multă școală și – în special cele care lucrează în noile întreprinderi
socialiste – ele au propriul venit, care nu depinde de redistribuția pe care
– în trecut – o făcea tatăl (sau bunicul) proprietar al pământului. De exem –
plu, anii 1960 reprezintă momentul când fetele șvabilor și ale românilor
renunță la coafura (împletită) pe care tradiția o impusese până atunci
femeilor necăsătorite în favoarea părului tăiat scurt, modern. Treptat, în
familiile românilor și șvabilor, dar nu în cele are romilor, autoritatea tată –
lui în alegerea partenerilor copiilor, o dominantă a relațiilor de familie în
perioada interbelică, este mult slăbită. În consecință apar căsătorii mixte
între români si șvabi, dar foarte rar între romi și celelalte etnii.
De asemenea, modernizarea și omogenizarea, aduse de regimul socia –
list, au ca impact o diminuare a segregării teritoriale între șvabi și români.
Dacă înainte de 1945 numărul românilor care locuiau în vecinătățile șva –
be era literalmente zero, după coabitarea forțată impusă de colonizare și
colectivizare, această segregare devine mai puțin strictă. Asta nu înseam –
nă că, în această perioadă, comunitățile din Sântana nu continuă să fie
delimitate și definite (și) spațial, ci că această delimitare e mai puțin ri –
guroasă, că există – tot mai mult, mai ales odată cu valurile migratoare
ale șvabilor către Germania – români locuind între nemți și nemți între
români.
Din acest punct de vedere, sustin ca schimbările aduse de regimul co –
munist dau naștere la noi distincții între romi și ceilalți. Atunci când fetele
românilor și ale șvabilor se emancipează în raport cu autoritatea patriarha –
lă tradițională, acest fenomen nu se întâmplă și cu fetele rome. Dacă segre –
garea spațială a comunităților din comună era modul natural de conviețu –
ire înainte de 1945, începând din anii 1960-1970 devine tot mai evident că
dacă o mobilitatea limitată este posibilă între vecinătățile locuite de români
(Comlăuș sau Satul-Nou) și vecinătățile locuite de „nemți”, această nouă
tendință nu se extinde și în „țigănie” – cei de acolo nu sunt acceptați în alte
vecinătăți și niciun membru al comunității de altă etnie nu s-ar muta acolo.
Segregarea geografică a romilor capătă noi înțelesuri în acest nou context.
În raport cu perioada anterioară, romii din Sântana sunt, ocupațional
și educațional, mai aproape de consătenii lor; muncitori navetiști căsătoriți

163o Înce RcaRe de IST oRIe SocIală: R omII dIn Sân Tana, J udețul aR ad
cu lucrătoare la CAP21. Pe de altă parte, însă, această apropiere nu șterge
deloc poziționarea în ierarhiile de prestigiu locale a acestei comunități ca
fiind cea mai disprețuită și mai desconsiderată la nivel local. Dimpotrivă,
atât din punctul de vedere al relațiilor de familie, cât și din cel al segregării
geografice, romii încetează să fie „la fel” ca vecinii lor, și devin, în citirea
mea, încă mai distincți de ceilalți decât fuseseră înainte de 1945.
5. Sântana după 1989
Cel mai important proces care are loc în Sântana postsocialistă a fost
exodul șvabilor. Această comunitate, care locuise în sat de la mijlocul
secolului al XVIII-lea, a emigrat în masă în Germania la începutul anilor
1990. Acest exod a fost stimulat de politicile statului german de naturali –
zare a etnicilor germani din afara granițelor, în contextul în care soluția
emigrației a devenit posibilă pentru cetățenii români. Procesul a fost, de
asemenea, favorizat de dezindustrializarea care a afectat economia ro –
mânească de după 1990. Dacă, până în 1989, în sat locuiau aproximativ
6000 de etnici germani, la doi ani după revoluție mai rămaseră 1000, iar
în 2008 mai puțin de 400 de persoane.
Procesul de dezindustrializare a afectat întreaga populație a Sântanei.
După cum am arătat în Tabelul 3 , în anii 1970-1980 numărul celor care
munceau în industrie l-a depășit constant pe cel al muncitorilor sântăneni
care munceau în agricultură.
Romii din Comlăuș au fost puternic afectați de procesul de dezindus –
trializare care a urmat schimbării de regim politic și economic din decem –
brie 1989. Dată fiind slaba lor calificare, romii au fost primii disponibilizați
și primii pe listele de ajutor de șomaj și ajutor social. De asemenea, dispari –
ția celor două CAP-uri din localitate (CAP „Viață Nouă” Sîntana și CAP „Al
doilea congres al partidului” Comlăuș) a reprezentat pierderea venitului
pe care îl aduceau femeile rome care munceau de regulă în agricultură.
Cei rămași au supraviețuit într-o stare de extremă sărăcie în anii 1990, da –
torită ajutorul social acordat de stat, suplimentat de munca femeilor – în
casele românilor înstăriți – sau recurgând la cerșit și la munci ocazionale.
21 Se păstrează însă un decalaj care îi plasează pe romi, atât ca nivel educațional cât și
ca nivel de pregătire profesională, în urma celorlalte comunități.

Incluz Iune ș I excluz Iune
164O parte importantă dintre tinerii romi au emigrat în Europa de Vest,
inițial în Germania, iar mai apoi cu predilecție în Belgia (dar și în Franța,
Spania sau Portugalia). Această opțiune a devenit din ce în ce mai promi –
țătoare în rândul tinerilor, făcând că astăzi, în 2008, generațiile de romi
născute în anii 1970 să fie, aproape în totalitate, stabilite în Vestul Europei.
După 1998-2000 în Sântana și în orașele din vecinătate (Curtici, Pân –
cota, Chișineu-Criș și, firește, Arad) s-au deschis noi unități industriale, de
regulă sucursale ale unor întreprinderi multinaționale. Românii și puținii
șvabi din Sântana au astfel locuri de muncă, și, cu un oarecare decalaj, și
romii rămași în sat se angajează. Totuși, în registru comparat, un număr
mai mare de romi decât de români a ales emigrarea ca mod de a depăși
problemele economice ale anilor 1990.
O serie de familii rome din Comlăuș, care s-au stabilit în străinătate, au câș –
tigat o situație economică privilegiată, care se traduce arhitectonic prin noile
case construite în comunitate, dar mai ales în afara comunității rome. Pentru
prima dată a devenit posibil ca elita economică a comunității rome să-și con –
struiască astfel de case în satul românesc sau în fostul sat german, în special în
zona centrală a Sântanei. Această elită fie a cumpărat câteva dintre cele mai
impunătoare case vechi (construite de șvabii bogați înainte de al doilea război
mondial), fie a construit și construiește case noi, cu unul sau două etaje.
De asemenea, după o perioadă în care romii din Comlăuș treceau foar –
te rar examenul de bacalaureat, în ultimii ani cel puțin doi dintre membrii
comunității au absolvit studiile Facultății de Drept – beneficiind de progra –
me adresate specific romilor –, unul dintre ei rămânând ca polițist în sat,
iar cel de-al doilea emigrând în Belgia după terminarea studiilor. Aceste
cazuri rămân însă excepționale: mare majoritate a copiilor romi atinge
rareori nivelul studiilor liceale.
Din punct de vedere instituțional, după 1990 schimbările demografice
– cuplate cu lipsa presiunii statului în favoarea unor clase integrate – au dus
la cvasisegregarea claselor de studiu la școala din localitate. Deși nu absolu –
tă, segregarea în clase de romi și clase de români este evidentă, mai ales în
comparație cu anii socialismului de stat, în special cu anii 1960-1970. Mulți
dintre romii cu care am stat de vorbă au deplâns această stare de fapt. Mai
mult, mirajul câștigurilor economice prin emigrare, ale căror exemple sunt
prezente în comunitate, face ca interesul pentru mobilitatea socială promi –
să de școală să fie relativ scăzut.
Căsătoriile legale au rămas destul de rare până la introducerea dotei de
200 de euro pentru fiecare tânără familie. De exemplu, în 1999, din 76 de

165o Înce RcaRe de IST oRIe SocIală: R omII dIn Sân Tana, J udețul aR ad
perechi căsătorite în sat, 12 perechi par a implica cel puțin un rom, de regulă
doi. Această creștere relativă trebuie pusă în relație cu fenomenul religios.
Una dintre cele mai importante schimbări ale perioadei de după 1989,
în comunitatea romă din Comlăuș, a reprezentat-o, cu siguranță, con –
versia religioasă. Dacă înainte de 1989, marea majoritate a romilor erau
creștin-ortodocși și doar o minoritate neoprotestanți, după 1995-1996 nu
mai există niciun rom creștin-ortodox și marea majoritate a comunității e
constituită din penticostali. Biserica penticostală e considerată ca fiind un
factor benefic în comunitate, atât moral cât și material. Serviciul divin se
ține, de regulă, în romani, dar uneori și în română. Biserica organizează,
între altele, o cantină socială.
O ultimă trăsătură distinctivă a perioadei de după 1990 o reprezintă
vizibilitatea romilor ca romi în spațiul public, național și local. Reprezen –
tanții comunității se numără, constant, printre consilierii comunali, unde
sunt membri activi, deși se află în minoritate. De asemenea, romii cu care
am vorbit susțin că practicile discriminatorii și stereotipurile cu care erau
tratați romii de către miliția și justiția perioadei comuniste au fost depășite
și că, pentru prima dată, simt că – după instaurarea regimului democra –
tic – sunt tratați în mod egal de către aceste instituții.
Inegalitățile economice și pauperizarea comunității rămân, însă, niște
factori esențiali ai acestei perioade: pentru anii postsocialismului avem câ –
teva sugestii statistice22 despre locul aparte al comunității rome în raport
cu ceilalți sântăneni. Atât speranța de viață a romilor, cât și mortalitatea
infantilă în mijlocul acestora îi plasează într-o poziție specifică:
Tabel 3. Rata mortalității infantile (în procente)
la Sântana și Curtici între 1989-1998, între romi și celelalte etnii
anul 1989 1992 1995 1998
România 26.9 23.3 21.2 21.8
Județul a rad 29.9 18 15.7 21.7
curtici 22.1 16.2 14.7 20.2
Romi c urtici 34.3 18.4 17. 2 23.2
Sântana 23.2 16.3 15.2 20.3
Romi Sântana 36.4 19.5 17. 8 24.1
Sursa: Gheorghe-Dorel Zărna (Zărna 1999: 26)
22 Datele provin din Zărna (1999). Ele au fost compilate de autor, în calitatea sa de medic
al Sântanei.

Incluz Iune ș I excluz Iune
166Așadar, pentru anii acoperiți de studiul lui Gheorghe-Dorel Zărna,
rata mortalității infantile în mijlocul romilor este mai mare (în 1989 sen –
sibil mai mare) decât cea a mediei pe Sântana, ba chiar mai mare decât
cea întâlnită în rândul romilor din Curtici. Același lucru apare și în datele
privind speranța de viață23:
Tabel 4. Speranța de viață comparată a sexului masculin (în ani)
la Sântana și Curtici între 1989-1998, între romi și alte etnii
anul 1989 1992 1995 1998
România 64.59 67. 23 65.7 64.78
Județul a rad 63.04 66.30 65.02 64.14
curtici 65.15 67.08 66.04 65.28
Romi c urtici 62.37 64.47 63.06 61.75
Sântana 65.26 66.85 65.89 65.09
Romi Sântana 61.28 62.98 61.58 60.82
Sursa: (Zărna 1999: 27)
În medie, un bărbat rom din Sântana are, așadar, o speranță de viață
cu 4 ani mai redusă decât media pe localitate și, de asemenea, mai redusă
decât media pe județ sau pe țară. O comparație între comunitățile rome de
la Curtici și Sântana indică, de asemenea, că speranța de viață a romilor
din Comlăuș este ceva mai redusă decât cea a romilor din Curtici – care, la
rândul lor, au o speranță de viață mai scurtă decât a mediei pe Curtici.
Perioada de după 1989 îi face (pentru prima dată în istorie) pe romii
din Sântana cetățeni – participanți activi și în termeni egali – la conduce –
rea democratică a localității – ca romi. Pentru prima dată, romii încetează
să fie invizibili din punctul de vedere al instituțiilor publice, există consili –
eri locali romi, un polițist rom, clase în romanes.
Dezindustrializarea anilor 1990 a transformat, însă, comunitatea
romă într-o masă în care șomajul era cvasigeneralizat, dependentă
aproape exclusiv de ajutoarele sistemul de protecție socială. Romii s-au
afundat într-o sărăcie care a făcut această comunitate cu mult mai să –
racă decât toate celelalte comunități ale satului, iar impactul acestui
23 Din limită de spațiu, mă rezum la prezentarea speranței de viață a bărbaților. Pentru
mai multe date comparative între romii din Curtici și cei din Sântana, vezi deosebit
de instructivul studiu realizat de Zărna (1999).

167o Înce RcaRe de IST oRIe SocIală: R omII dIn Sân Tana, J udețul aR ad
fapt a accentuat larga folosire a stereotipurilor despre „lenevia” și „in-
utilitatea” țiganilor.
Pe de altă parte, deschiderea granițelor a permis tinerei generații
de romi să emigreze în țările Europei de Vest, ceea ce a permis unora să
acumuleze (licit sau ilicit) mijloace materiale care-i plasează cel puțin la
același nivel cu elita economică a Sântanei postcomuniste. Astfel, pentru
prima dată în istoria contemporană a așezării, apare o elită romă care e
(relativ) acceptată și respectată de celelalte etnii și care părăsește vecină –
tatea exclusiv romă pentru a construi în centru, sau între români.
După 1990, distincțiile dintre romi și celelalte etnii se articulează, în
special, în termeni economici – romii au plătit cel mai greu preț al tranziți –
ei către economia de piață, și constituie – în mare – o pungă de analfabe –
tism și sărăcie, unde rata șomajului, ca și mortalitatea infantilă, pentru a
menționa doar câțiva indicatori, sunt sensibil mai ridicate și decât media
pe țară și decât cea pe localitate. În același timp, inegalitățile economi –
ce accentuează și întăresc vechile stereotipuri despre romi, sterotipuri pe
care doar o născândă elită economică pare să le depășească.
6. Concluzii
Am încercat sa trec în revistă, în acest capitol, istoria socială a unei
așezări rurale din Câmpia de Vest, pentru a explora, în registru compa –
rat, locul ocupat de romi în raport cu consătenii lor, în decursul timpului.
Acest studiu sugerează că stereotipurile negative despre „țigani” au acom –
paniat relațiile dintre romi și celelalte etnii de-a lungul întregii perioade
moderne, însă că aceste distincții variază în timp și afectează diferit elita
și masa romilor.
În perioada interbelică, aceste stereotipuri se grefează pe o stratificare,
în primul rând economică, în care romii constituie un proletariat agrar cali –
ficat doar pentru cele mai prost plătite munci, fie domestice, fie în agricultu –
ră tratat de către ceilalți în moduri care marchează dubla distanță (de clasă
și etnică) dintre romi și celelalte comunități locale. Relațiile de familie și în
special autoritatea patriarhală asupra alegerii partenerilor maritali ai copii –
lor este o constantă în toate comunitățile de limba romani din localitate.
În perioadă socialistă, discrepanța dintre veniturile romilor și cele ale
celorlalți locuitori ai Sântanei scade, dar inegalitățile de venit nu dispar –

Incluz Iune ș I excluz Iune
168romii continuă să constituie comunitatea cea mai săracă din localitate.
Subliniez importanța școlarizării fetelor și a faptului ca fetele șvabilor și
ale românilor (dar nu ale romilor) se angajează și pentru prima dată în
istoria satului au traiectorii profesionale independente de gospodăria fa –
milială țărănească. Acest fapt are consecințe importante în apariția unor
stiluri de viață care disting familia romă (autoritate patriarhală puternică,
relativ neschimbată în raport cu satul interbelic) de cele ale șvabilor și ale
românilor (autoritate patriarhală în regres, emancipare a tinerelor femei,
libera alegere a partenerilor maritali, uneori chiar și dincolo de limitele
comunității de limbă). Aceste evoluții contribuie la izolarea comunității
romilor în raport cu noile relații dintre tinerii români și șvabi și contribuie
la transformarea vechii segregari geografice a tuturor comunităților din
sat într-una care-i singularizează pe romi și întărește practicile de interac –
țiune discriminatorii în raport cu aceștia. Instituțional, romii continuă să
fie invizibili (ca romi), dar prejudecățile și tratamentul discriminator sunt
perpetuate de miliția și justiția perioadei comuniste.
Doar după 1990 romii devin vizibili ca romi în domeniul (și în actele)
instituțiilor publice naționale și locale. Acest mare pas înainte este, însă,
acompaniat de o pauperizare masivă a comunității, pauperizare care
marchează, în această perioadă, principala formă de distincție între romi
și ceilalți. De asemenea, distincțiile bazate pe tipuri de familie și de viață
specifice au rămas la fel de semnificative ca în perioada socialismului de
stat și, acționând în conjuncție cu inegalitățile economice, lărgesc distan –
ța dintre comunitatea romă și celelalte comunități.
Principala contribuție a acestui articol constă în identificarea, din –
tr-o perspectivă comparativ-istorică, a importanței relațiilor de familie în
modul în care se structurează relațiile dintre comunitățile de limbă din
sat. Diminuarea autorității patriarhale între șvabi și români începând din
anii 1960-1970, emanciparea tinerelor fete în alegera partenerilor mari –
tali precum și a unei cariere profesionale independente nu se regăsește în
comunitatea romă din Sântana. Această distincție a contribuit la apariția
de stiluri de viață diferite, care au întărit mărirea distanței sociale dintre
romi și celelalte cumunități, și este unul dintre factorii care a contribuit la
nașterea unui nou tip de segregare geografică, care îi singularizează și-i
discriminează pe romi.

169o Înce RcaRe de IST oRIe SocIală: R omII dIn Sân Tana, J udețul aR ad
Bibliografie:
BRUBAKER, Rogers
2004 Ethnicity without Groups . Cambridge: Harvard University Press.
CHELCEA, Liviu – LĂȚEA, Puiu
2000 România profundă în comunism . Editura Nemira, București.
CIUHANDU, Gheorghe
1940 Românii în cîmpia Aradului . Editura Diecezana, Arad.
GRISELINI, Francesco
1984 Încercare de istorie politică și naturală a Banatului Timișoarei . Editura
Facla, Timișoara).
HANN, Chris et al.
2007, Anthropology’s Multiple Temporalities and its Future in Central and
Eastern Europe. A Debate . Max Planck Institute for Social Anthropology
Working Papers No. 90, p.1-11.
KATZ, Jack – IBARRA , Peter – KUSENBACH , Margarethe
2009, 6 Hollywoods: Hidden Dimensions of Neighborhood, Crime and Com –
munity in the Emerging Metropolis. (In preparation)
LAMPLAND, Martha
1995 The object of Labor: Commodification in Socialist Hungary . University
of Chicago Press , Chicago, ( XV), 394 .
LEMON, Alaina
2000 Between Two Fires: Gipsy Performance and Romani Memory. From
Pushkin to Postsocialism . Durham: Duke University Press.
POPEANGA, Vasile
1986 Mărturii privind lupta românilor din părțile Aradului pentru păstrarea
ființei naționale prin educație și cultură (1784-1918): documente
referitoare la episcopia ortodoxă a Aradului . Fără indicație în privința
editurii , Arad.
SINESCU, Gheorghe
(s. a.) Cronologia evenimentelor importante ale orașului Sântana (manuscris
pus la dispoziția mea prin amabilitatea autorului).
SINESCU, Victoria
1987 Geografia populației și a forței de muncă din cadrul comunei Sântana .
(Lucrare metodico-științifică pentru obținerea gradului I).
SLAVICI, Ioan
1983 Amintiri . Editura Minerva, București.

Incluz Iune ș I excluz Iune
170STEWART, Michael
1997 The Time of the Gypsies . Westview Press. Boulder, Colorado.
SZEL ÉNYI Iván – LADÁNYI János
2003, Historical Variations in Inter-Ethnic Relations: Toward a Social
History of Roma in Csenyéte, 1857-2000, Romani Studies , 13 (1):
1-51.
VESA, Pavel
2006 Episcopia Aradului. Istorie. Cultură. Mentalități (1701-1918) . Presa
Universitar ă Clujean ă, Cluj-Napoca.
ZĂRNA, Gheorghe – Dorel
1998 Șvabii, un subiect încheiat? . Editura Sofia, Arad.
ZĂRNA, Gheorghe – Dorel
1999 Sărăcia sau inegalitatea veniturilor ca factor predicativ al mortalității
generale. Studiu comparativ a două comunități rurale de țigani . Editura
Sofia, Arad.

171ÎnTRe „țIGanII de mă TaSe” șI ceI ce „ FIeRb În Suc p RopRIu”
Mariana Goina
Între „țiganii de mătase”
și cei ce „fierb în suc propriu”.
Studiu de caz al comunității de
romi din c urtici, județul a rad
1. Introducere
Romii din Curtici își trăiesc viața între cadrele date de segregarea
teritorială și educațională la care sunt supuși și posibilitatea vagă a in –
cluziunii sociale, generată de ascensiunea economică a unora dintre ei.
Romii trăiesc, în marea lor majoritate, la marginea orașului, iar copiii
lor frecventează o școală din care copiii români au plecat cum li s-a ivit
ocazia. Segregarea teritorială și educațională înseamnă nu numai trai
în condiții modeste și șanse mai mici de a ieși din situația periferică în
care se află, ci și marginalizare socială, tradusă, simultan, printr-o relație
ierarhică între români și romi și prin menținerea și reproducerea con –
stantă a distanței sociale ce separă cele două comunități. Totuși, odată
cu schimbările politice, a apărut o posibilitate de mobilitate: migrația în
țările mai dezvoltate, ce a îmbunătățit economic și social viața comuni –
tății. Înseamnă toate acestea că romii s-au integrat în comunitatea lo –
cală? Ameliorarea condițiilor materiale conduce la incluziune socială?
Răspunsul nu poate fi decât echivoc.
Într-adevăr, romii afirmă aproape unanim că, după revoluție, comu –
nitatea lor din Curtici a progresat semnificativ. Chiar dacă admitem că fi –
ecare membru al comunității și-a ameliorat condițiile de viață, nu putem

Incluz Iune ș I excluz Iune
172să nu observăm măsura diferită în care a făcut-o1. O parte dintre romi s-au
îmbogățit și s-au mutat în case aflate în centrul orașului. Alții trăiesc în
continuare în condiții de sărăcie, din ajutorul de șomaj. Se pare că cei mai
înstăriți sunt mai degrabă acceptați. Populația majoritară a creat chiar o
categorie pentru ei „țiganii de mătase”. Însă categoria arată cât de ambiva –
lentă este relația dintre mobilitatea economică și acceptarea, incluziunea
socială a romilor. Pe de o parte, se introduce o diferență în categorizarea
de „țigan”, sugerând o disponibilitate de acceptare a romilor de către co –
munitate, însă utilizarea, în continuare, a denumirii de „țigan” sugerează
menținerea distanței sociale și excluziunea romilor. Studiul de teren arată
că, la nivel economic, nu putem vorbi de o integrare a comunității rome,
cu mici excepții (Fleck – Rughiniș 2008: 5).
În cele ce urmează, voi încerca să prezint comunitățile rome din Cur –
tici. În acest sens, voi descrie segregarea teritorială, modul de ocupare
a spațiului urban, articulat pe ierarhii etnice, segregarea educațională,
oportunitățile economice, ocupațiile și sursele de venit precum și situația
femeilor și a tinerelor fete din comunitatea romilor. Toate acestea vor fi
prezentate din perspectiva schimbărilor economice și sociale din postsoci –
alism. Încerc să înțeleg în ce măsură schimbările politice și economice de
după 1990 au produs noi practici sociale și economice în oraș și care a fost
impactul lor asupra comunității rome.
2. Segregare teritorială și categorii sociale
Structura spațială a localității are un pronunțat caracter etnic. Pe de
o parte, comunitatea romilor este despărțită de cea a românilor, cele două
etnii ocupând zone distincte ale localității. Pe de altă parte, chiar în interi –
orul comunității de romi există o separare socială între romii aparținând
diferitelor neamuri, separare transpusă și în structura ocupării spațiilor
locative. Principiul care conferă structura aparte a comunității se pare a fi
categorizarea etnică și distanța socială implicată. Acțiunea acestui princi –
1 Se pare că diferențele se articulează pe diferențe de neam. Totuși există anumite
practici și atitudini caracteristice întregii comunități de romi, cum ar fi relațiile de
familie patriarhală, controlul social asupra virginității fetelor și asupra alegerii par –
tenerului lor de viață, ca și – în foarte mare măsura – respingerea școlii ca mod de
realizare individuală.

173ÎnTRe „țIGanII de mă TaSe” șI ceI ce „ FIeRb În Suc p RopRIu”
piu se regăsește la două niveluri: la nivel general, al întregii comunități, și
la nivel particular, al spațiului locuit de comunitățile de romi. Structura te –
ritorială a fost creată de procese demografice (creșterea comunității roma)
și de decizii administrative (mutarea unor comunități de romi dintr-o zonă
a orașului în alta).
Din punct de vedere istoric, localitatea Curtici este atestată documen –
tar din 1519 sub numele de Kurtegyháza, aparținând familiei Báthory.
Țiganii din Curtici nu sunt menționați în documente înainte de recensă –
mântul din 1930, care consemnează 786 țigani. Numărul ar putea indica
totuși o vechime mai mare a comunității (Zărna 1999: 5).
Tabel 1. Populația orașului Curtici, pe etnii, între 1930 și 1998.
Populație Români Germani Maghiari Țigani Total
1930 6434 237 1528 786 8985
1946 6991 318 1329 837 9475
1956 6678 142 1405 609 8834
1964 6863 52 1284 772 8971
1977 7411 0 1532 905 9848
1992 7169 0 1635 118 0 9984
1998 6928 0 1716 1872 10516
Sursă: Zărna (1999: 12)
După cum vedem în tabelul de mai sus, în secolul al XX-lea, Curtici
a fost o localitate multi-etnică, de frontieră, în care au coexistat români,
maghiari, germani (șvabi) și țigani.
Azi comunitatea romilor din Curtici este așezată la 3-4 kilometri de
centrul orașului, „pe fosta vatră a satului” (interviu A. N., 52, primar). Ini –
țial, în această parte a satului locuiau români, iar la marginea localității
s-au așezat romii. În urma schimbărilor teritoriale și demografice, centrul
localității s-a mutat mai spre vest. În noul centru sunt așezați locuitorii de
etnie română, iar comunitatea roma se extinde dinspre marginea orașului
către fostul centru, cuprinzând un număr de străzi care, în urmă cu 30-50
de ani, erau locuite exclusiv de români.
Restructurarea pe bază etnică a zonelor rezidențiale se datorează, în
mare parte, creșterii demografice a comunității de romi. Datele statisti –
ce ne arată că procentul populației rome în populația totală a orașului
a crescut de la 10% la 20%. Însă numărul lor exact este necunoscut, dat

Incluz Iune ș I excluz Iune
174fiind faptul că datele recensământului înregistrează doar persoanele care
se declară romi. Cu aproximație, romii reprezintă 20 de procente din tota –
lul populației de 8500 de locuitori ai orașului Curtici (A. N., 52, primar). La
recensământul din 2002, numărul declarat al locuitorilor de etnie romă a
fost de 1033 persoane. Pe de altă parte, șeful Evidenței populație orașului
Curtici îmi spune că, personal, crede că numărul romilor ar fi cu aproxi –
mativ o treime mai mare decât a apărut în recensământul din 2002 și esti –
mează că numărul locuitorilor romi (definiți ca romi din punctul de vedere
al românilor) ar fi mai curând de 1300-1400.
Oamenilor nu li se cere buletinul și se pot declara ce vor ei, și
atunci mulți se declară români. (M. G., 54, funcționar)
La aproximativ aceeași cifră (1453 de romi) ajunge și șeful Partidului
Romilor din localitate, calculând după numărul de case/familii pe care el
le consideră de romi și pe care dorește să le reprezinte. Primarul Curticiului
subliniază cât de laxe sunt aceste categorizări: „Exact nu știe nimeni, fie –
care se declară cum vor ei. Sunt mai multe clanuri și încrengături, nu știu
țigănește și atunci se declară români” (A. N., 52 de ani, primar). Implicit
aici este observabil faptul că, deși unii romi se declară și vor să fie incluși
în categoria etnică de români, aceștia sunt, de facto, excluși prin aceea că
românii nu îi recunosc că fiind de-ai lor. Așadar, nu există și nu poate exis –
ta o evidență precisă, deoarece categoriile cu care lucrează diverșii actori
sunt diferite: prin intermediul lor se trasează granițe și delimitări care țin
de criteriile și de modul după care comunitățile îi includ sau îi exclud pe
posibilii lor membri2.
Evidența și estimările privind numărul de romi capătă o doză mai
mare de ambiguitate dacă încercăm să defalcăm aceste cifre pe neamurile
de romi din Curtici. Deși locuitorii de alte etnii din Curtici îi văd pe romi
ca făcând parte dintr-un grup omogen („țiganii”), totuși romii din Curtici
nu se definesc astfel (nici economic și nici etnic). Între grupurile de romi
există diferențe de apartenență la neam, dar există și diferențe economice.
Diferențele economice și cele de apartenență la neam se suprapun, într-o
oarecare măsură, astfel încât nivelul de trai și neamul sunt simultan în –
scrise și în structura spațială a localității. Nivelul economic scade dinspre
centru spre periferie, la marginea comunității locuind familii de romi cu o
2 Vezi Introducerea , secțiunea despre categorizare etnică.

175ÎnTRe „țIGanII de mă TaSe” șI ceI ce „ FIeRb În Suc p RopRIu”
situație economică precară. În același timp, sărăcia tinde să caracterize –
ze mai degrabă unul dintre grupurile de romi3. Casele „marginalilor” sunt
construite fără un proiect urban, noțiunea de stradă nefiind respectată
întocmai. Casele sunt mici, din lut, fără dependințe, garduri sau ceva care
să susțină ideea de gospodărie. Situația economică este evident foarte pre –
cară. Abia în 2005 administrația locală le-a electrificat. Se pare că acest
lucru se datorează inițiativei primarului:
(…) primarul o intervenit la Renel, dom’le, le bag curentul și în
fiecare lună le trag din social 300-400 (de mii) și eu îmi asum
răspunderea ca și primar că în fiecare lună vă trimit suma.
În plus, în momentul când făceam această cercetare, li se trăgea o
conductă de apă pe străzi.
Romii din Curtici se împart în două comunități. Fiecare din ele poartă
mai multe nume. Căldărarii , numiți mai rar cortorarii sau, în propriul dis –
curs, adesea țiganii , sunt cei care vorbesc limba romani și care se definesc
pe ei ca romi sau, mai curând, ca țigani în raport cu ceilalți, cărora li se
neagă aceasta calitate. La nivel de comunitate nu există, însă, un consens
în ceea ce privește denumirea lor: sunt căldărari sau cortorari ? Pentru unii,
acești termeni sunt sinonimi, alții se identifică fie cu căldărarii, fie cu cor –
torarii: „Nouă nu ne spune căldărari, [ei] se găsesc mai sus, nouă ne spune
cortorari, bătrânii noștri au mers cu cortul…” (C. I., 57) Însă G. C. (48 de
ani), despărțită de C.I. doar de un colț de stradă, afirmă că „noi suntem
romi, de naționalitate căldărari”.
Cei din a doua comunitate sunt numiți, de regulă, de către ceilalți mem –
bri ai comunității, gropeni sau caștalei . Locuitorii din Curtici operează frec –
vent împărțirea comunității rome din oraș în țigani și gropeni. Ei înșiși se
definesc drept „țigani românești”, fiindcă vorbesc, între ei, limba română.
Etnia noastră… suntem porecliți de ceilalți țigani caștale, noi
țiganii nu avem între noi așa etnie, avem băiași, lingurari, ru –
dari, dar nu caștale, este un dispreț… o ciufală ( termen regio –
nal pentru poreclă, M. G .) …noi suntem țigani românești, ne-am
românizat… (V. S., 52)
3 Despre configurarea spațială a diferențelor sociale și economice vezi, printre altele,
Gill (Gill 2002).

Incluz Iune ș I excluz Iune
176La ei pare să se fi referit primarul când a declarat că mulți dintre cei
care vorbesc limba română tind să se declare români la recensământ. Una
dintre interlocutoarele mele, povestindu-și experiențele din Franța, s-a
identificat mereu cu românii: „Noi românii găsim greu de lucru, că ei se
feresc să ia români la lucru, când aud de români se feresc…” (C. S., 35).
Inițial, „țiganii românești” au locuit în altă zonă a Curticiului, dar, prin
decizia primăriei, comunitatea a fost mutată lângă romii căldărari care
sunt, de timpuriu, așezați în această parte a satului. Istoria orală spune
că ei ar fi numiți gropeni fiindcă locuiau într-o zonă joasă, cu mai multe
gropi, aflată în zona gării. Se pare că din cauză că unii copii mergeau să
cerșească la trenurile care tranzitau Curticiul, autoritățile i-au mutat din
zona gării, fără un aviz prealabil. Acest fapt este povestit deopotrivă de
interlocutorii români și de „țiganii românești”.
Tot nouă ne mai spune și gropeni… În 1928 a venit o familie
aici. A lui Moga a venit în Curtici și erau copii… de 6, 7, 8 ani,
era 8-9 persoane și [locuiau] lângă gară, acolo lângă ștrand
erau gropi și acolo locuiam noi și familia asta mergea la acce –
lerat în piele goale…(…) Tata mi-a povestit că s-a dus la lucru
la legat de snopi și, când s-au întors de la lucru și au venit, au
văzut că [primăria] le-a inundat casele de acolo de la gară;
i-o mutat aici… și ne-o mutat în partea asta… sunt mai multe
cartiere, asta se spune satul nou și fiecare și-au făcut căsuțe
care cum au putut, o promis primăria că o să-i ajute…
Subiecții români mi-au povestit și ei acest fapt, cu diferența că exemplul
familiei Moga este generalizat la nivelul întregii comunități de gropeni:
(…) pentru că pruncii de țigani…fetele… mai mici, mai mari
ridicau fusta și arătau… fundulețul la… trecătorul străin care
erau în tren și ăla aruncă o ciocolată, o napolitană, o păpică…
Trăind acolo animălicește erau catalogați ca și gropeni. Sigur
că autoritățile locale: «Măi, ne fac nu numai localitatea de
rușine, dar și țara!». I-au scos de acolo și i-au băgat aci în
spatele școlii (…) deci au început să-și facă ei niște case, din
pământ bătut, niște colibe… (M. C., 55 de ani)

177ÎnTRe „țIGanII de mă TaSe” șI ceI ce „ FIeRb În Suc p RopRIu”
Deși alăturate și concentrate la marginea localității, cele două comu –
nități sunt segregate teritorial pe străzi. De regulă, comunitatea căldăra –
rilor ocupă străzile mai centrale din comunitate. Străzile marginale, cu
mari probleme sociale și economice, sunt locuite de „țiganii românești”
sau gropeni.
Segregarea pe etnii și neamuri nu este atotcuprinzătoare. Casele unor
familii de „țigani românești” pot fi văzute între căldărari, după cum și in –
vers. În procesul de înaintare a romilor și de retragere a românilor mai
spre centru, unele familii mai înstărite din grupul gropenilor reușesc să-și
cumpere case în mijlocul celeilalte comunități. La fel, mai recent, romii
mai înstăriți cumpără case în mijlocul românilor. Să ai casă în mijlocul
românilor sau mai spre centru este, evident, un atribut de status. O femeie
mi-a spus cu mândrie: „Vedeți ce departe stau de comunitate?…” (T. C., 50
de ani) și mi-a explicat că, de când feciorii ei lucrează în Franța, au ținut
să-i cumpere casă între români. Faptul indică un proces continuu de miș –
care a persoanelor mai înstărite din zonele periferice spre cele centrale și
încercarea de a părăsi ghetoul țigănesc.
Segregarea teritorială a celor două comunități este întărită de o se –
gregare instituțională și culturală. Caștaleii sunt văzuți ca o „nație” infe –
rioară de către ceilalți romi și de către români, deopotrivă. Căldărarii țin
să sublinieze că ei sunt căldărari și că nu au nimic în comun cu gropenii
sau caștaleii. Bunica A. (unul dintre subiecții mei), în vârstă de 56 de ani,
m-a întrebat cu o mare doză de condescendență „tu umbli la ei?…(adică
la gropeni)”. Oficialitățile române disting, la rândul lor, între „țiganii de
mătase” (adică căldărarii) (G. P., 56) și ceilalți care „trăiesc animălicește”,
„fierb în suc propriu” (M. C., 55) și „nu știu decât să se reproducă” (G. P.,
56). Caștaleii (ei se denumesc singuri cu acest termen: „noi caștaleii, na –
ția asta a noastră”) sunt conștienți de percepția negativă, unii o recunosc
resemnați:
(…) romii cortorari ăștia…tot timpul s-au ferit de noi, au cău –
tat să se despartă de noi, nu avem colaborare împreună (…)
biserica este despărțită de biserica noastră, cartierul nostru
este despărțit de al lor, atâta doar că ne salutăm între noi,
dar noi nu am avut probleme dacă așa au hotărât ei (…) deci
separatismul ăsta între neamul nostru… (D. P., 42 de ani)

Incluz Iune ș I excluz Iune
178Unul dintre învățători afirmă că aceste două comunități
(…) nu acceptă nici să fie în aceeași clasă. Vine Ionică și spu –
ne: «Domn’ M., să nu-mi bagi în clasă copilul meu cu un gro –
pean…» (…) și eu am rămas învățătorul cortorarilor, colega
adună gropenii… (M. C.)
Impresia mea a fost că această segregare se produce datorită faptului
că unii copii aveau limba română ca limbă maternă, iar pentru ceilalți
româna era limbă străină. De multe ori am întâlnit copii căldărari de 4-5
ani care nu înțelegeau ce le spun și atunci copiii de școală interveneau
și spuneau că ei nu știu încă românește. Am dedus că, pentru căldărari/
cortorari, româna era, de obicei, asimilată în școală. Totuși, mai mulți în –
vățători și profesori au insistat că nu există probleme de limbă. „(…) știu
românește, toți știu românește. Nu am avut probleme să vină și să nu știe
românește, nu sunt cazuri din astea…” (I. I., 52, profesor).
Separarea celor două neamuri este prezentă și în cazul căsătoriilor. În –
tre căldărarii și caștaleii din Curtici nu sunt admise căsătoriile mixte. Căl –
dărarii merg mai departe și spun că ei nu se amestecă cu nicio altă nație și
că se căsătoresc numai între ei, între comunitățile învecinate de căldărari.
Întrebați dacă au relații cu comunitatea de romi vătrari din Comlăușul
vecin, situată la 15 kilometri de Curtici și vorbitoare de romani, mi-au spus
că nu, că aceia nu sunt căldărari:
Noi căldărarii ne căsătorim numai cu căldărari (…) Noi aici la
Curtici, Siria, Covașanți, Sâmbăteni, suntem căldărari… rude,
neamuri… și accentul cu care vorbim noi… Comlăușul nu se
aparține de noi, e alt soi. Noi, soiul nostru, cum suntem noi, nu
dăm acolo fete și nici nu luăm de acolo (accentuat). (G, C., 42)
Aceste reguli formale și inflexibile la nivel discursiv au, de fapt, ceea ce
s-ar putea numi excepții generalizate. Pe teren am întâlnit mariaje mixte
între căldărarii din Curtici și comunitatea de vătrari din Comlăuș la nivel
de trei generații. Bunica A. G. de 56 de ani, la fel ca și R. de 13 ani, mi-au
spus că fiecare are câte o soră căsătorită în Comlăuș. Totuși, am întâlnit o
singură căsătorie mixtă, la o vârsta înaintată, între un bărbat din comuni –
tatea gropenilor și o femeie căldărar. Țiganii românești par să fie afectați
de acest separatism:

179ÎnTRe „țIGanII de mă TaSe” șI ceI ce „ FIeRb În Suc p RopRIu”
(…) dacă-i tema de căsătorie, noi nu putem să ne luam de la
ei nurori, nici ei de la noi… ei nu se căsătoresc cu fetele noas –
tre și țigani românești din altă parte duce, dar nu de la noi
[adică acceptă căsătoriile cu alți romi nevorbitori de romani ].
(D. P., 42)
În general, există o percepție în bloc, conform căreia gropenii sunt
săraci și nedornici să muncească, iar căldărarii sunt harnici și asigurați
material. Practic, însă, am întâlnit familii de căldărari beneficiare de ajutor
social și cu grădinile nelucrate. Este adevărat că, deși economic nu păreau
foarte prosperi, era o mare diferență de prezentare și de ținută între ei și
grupul „țiganilor românești” de pe străzile mărginașe.
3. Dimensiunea economică: ocupații și surse de venit
Se pare că orașul Curtici se prezintă ca un caz fericit de tranziție eco –
nomică locală. În perioada socialistă, economia localității era susținută
de doi piloni. În această perioadă o parte a populației practica agricultura
locală. Pe de altă parte, locuitorii orașului erau angajați în industria din
Arad. Tranziția spre economia de piață nu a adus modificări esențiale în
această structură. O parte a locuitorilor sunt angajați, în continuare, în
agricultură, practicată, de această data, într-o nouă formă. Alții sunt an –
grenați în industria ușoară, apărută și dezvoltată în ultimii 20 de ani. Ceea
ce a apărut ca o oportunitate de câștig, în afară de cele menționate, este
posibilitatea migrației internaționale. Mulți locuitori ai orașului lucrează
în străinătate, ceea ce le asigură un trai în condiții materiale decente sau
chiar foarte bune, în raport cu situația materială a majorității locuitorilor
din Curtici.
Două caracteristici geografice (apropierea de graniță și calitatea tere –
nului agricol) au facilitat trecerea lină, fără șocuri și schimbări structurale
majore, a orașului de la economia socialistă la cea postsocialistă. Pe de o
parte, poziția orașului s-a dovedit a fi extrem de benefică pentru relansa –
rea economică. Orașul Curtici este așezat la extremitatea vestică a jude –
țului Arad, la 5 km de granița cu Ungaria și la 15 km nord de orașul Arad.
Astfel, Curticiul constituie poartă feroviară a vestului României, fiind cel
mai important nod feroviar care leagă România de Europa de Vest. Aceas –

Incluz Iune ș I excluz Iune
180tă poziție geografică particulară a localității a facilitat crearea Zonei Libere
Curtici, o zonă liberă de taxe vamale. În această zonă liberă, s-au dezvoltat
o serie de întreprinderi mijlocii de industrie ușoară, atenuând astfel efecte –
le dezastruoase ale dezindustrializării (fenomen general la nivelul întregii
țări) prin crearea unor locuri de muncă ce le-au înlocuit, relativ rapid, pe
cele pierdute în industria socialistă din Arad.
Totodată, faptul că este situat pe graniță și că reprezintă un important
punct vamal feroviar a permis celor din Curtici să aibă un acces mai facil
la micul comerț între Ungaria și România și la experiența migrației inter –
naționale, extrem de folositoare odată ce posibilitatea lucrului în străină –
tate a devenit o alternativă reală.
Nici agricultura nu a suferit șocuri majore. În perioada socialistă, cur –
ticenii au muncit, în principal, în cadrul (bogatei) cooperative agricole de
producție din localitate. Având acces la terenuri agricole de calitate ridica –
tă, agricultura a rămas o ocupație lucrativă. În plus, au reușit să treacă ra –
pid și cu succes de la agricultură socialistă la cea postsocialistă, păstrând
structura fostei cooperative și convenind asupra unei forme de împărțire
a beneficiilor între ei.
Așadar, restructurarea economiei în localitatea Curtici nu a condus la
scăderea oportunităților de angajare și de venit. Agricultura și industria
ușoară au rămas două ramuri economice importante, care au păstrat, în –
tr-o anumită măsură, structura ocupațională a populației, caracteristică
socialismului. Putem spune că schimbarea a fost benefică, de vreme ce
crearea întreprinderilor mici a eliminat necesitatea navetei pentru mun –
citori. În plus, s-a ivit o nouă oportunitate, cea de migrație internațională
a forței de muncă.
Nu este de mirare, așadar, că, la prima vedere, comunitatea de romi
din Curtici pare foarte prosperă. În centrul spațiului aparținând comuni –
tății poți vedea străzi regulate, case mari și gospodării foarte îngrijite. De-a
lungul drumului principal, atât în comunitate, cât și în centru, se văd câ –
teva case mari cu unul sau două etaje, celebrele „palate ale țiganilor din
Curtici”, de care romii din localitate sunt atât de mândri: „s-au văzut cășile
romilor”, „uite, bă, ce face cioroii, s-au văzut căși, căși stil autohton, stil
chinezesc… Nimeni nu le duce cu ei în groapă, au adus un beneficiu țării,
au înfrumusețat țara…” (S. V.)
Ocupația romilor căldărari și a „țiganilor românești” înstăriți este le –
gumicultura. Căldărarii țin să menționeze că ei se ocupă de generații cu
cultivarea legumelor. Sunt foarte mândri că aparțin numai câtorva comu –

181ÎnTRe „țIGanII de mă TaSe” șI ceI ce „ FIeRb În Suc p RopRIu”
nități din vestul țării, ca Socodor, Șiria, care își câștigă pâinea din muncă,
făcând agricultură, nu din afaceri sau alte activități: „noi suntem romi, de
naționalitate căldărari, noi ne ocupăm cu munca, noi nu luam șomajuri…
Noi nu cerșim, noi ne ocupăm cu agricultura mai mult (…) avem pămân –
turi multe, sunt moștenire.”
Unii dintre țiganii românești, în aparență cei mai prosperi, se ocupă, și
ei, de agricultură. „Gropenii și ei s-au civilizat, s-au dat după noi (căldă –
rarii – nota M. G.)… și ei s-au dat după noi și cu agricultura s-au ridicat.”
(C. G., 42 de ani). Țiganii românești mărturisesc că este un obicei doar la a
două generație.
Nu, nu, nu… Bunicii nu lucrau… Dar mama… (oftează) înain –
te erau colective, era pământ… atuncea semănau sfecla, po –
rumb… mai floarea-soarelui, roșii, varză și atunci fiecare… îți
dădea o parcelă sau două, câte putea să muncească, atunci
mama… Era numai ea… și vreo… vreo câteva familii, să zic din
toată comunitatea vreo 5 familii de romi, muncea cu românii
laolaltă. De acolo ne-am învățat și noi… mergeam și o ajutam
pe mama, mai la prășit, mai la cules de sfeclă, la roșii… acuma
nu aș mai putea să stau, fiindcă așa mi-s învățată să mun –
cesc, nu am de lucru și parcă aș mișca ceva…
Și după aspectul locuințelor și după cele declarate de intervievați, ve –
nitul din agricultură pare să fie mulțumitor. „Primarul a vrut să fac liceul
să mă angajeze consilier, dar eu într-o lună fac din ardei cât îmi dă el în
trei” (C. D., 42 de ani)
Altă sursă de venit este muncă în străinătate. Mediatoare sanitară
estimează că aproximativ 25% din populație e plecată în străinătate. De
obicei, sunt preferate destinații ca Franța sau Irlanda. La început, plecau
mai mult familiile înstărite. În ultimii 2-3 ani mulți membri, mai vulnera –
bili social, au încercat tentația Vestului. Din păcate, foarte mulți dintre cei
plecați se întorc fără să își fi găsit o sursă de câștig în Europa:
(…) o mai lucrat la fabrica noastră aci, o mai lucrat acum doi
ani, apoi s-a gândit «hai să mă duc și eu in Franța», dar n-o
făcut nimic, n-o făcut nimic și și-o pierdut și locul de lucru,
că au calculatoare, dacă ai fost o dată nu te mai ie… Nici în
Franța nu stau banii pe garduri… (S. C., 33 de ani)

Incluz Iune ș I excluz Iune
182Îndeletnicirile ambelor comunități par să fie identice în străinătate.
Se pare că au preponderență cerșitul, vândutul de ziare sau flori, dar și
munca în construcții sau în agricultură, menționate în special de romii
căldărari. Uneori lucrul în țară, în agricultură, este combinat cu plecarea
la muncă în străinătate. Unii pleacă „în țări” la sfârșitul sezonului în agri –
cultură, toamna târziu, și se reîntorc iarna târziu, când trebuie să se ocupe
de răsadurile pentru anul viitor:
Am fost și dincolo, ca să vă spun drept și banii ce i-am făcut
acolo nu-i faci aici. Te obligă faptul să mergi, nu ajung ba –
nii.. am muncit și acolo, cel mai mult la Spania, la struguri, la
mandarine, la portocale. Cum crezi dumneata că și România
asta de unde s-a îmbunătățit? Tot din țări! Nu din țări, doam –
nă dragă? Aici la noi, la România, abia îți faci bani de trăit, să
trăiești de pe o zi pe alta, cum să-ți faci căsuță?…Dar unde-s
copii, cum își fac ei căsuța? …Acum n-are niciun rost, că aici
stau… Aici îmi e țara me și nu-i bine să zic, dar, totuși, e mai
bine acolo. (C. G., 42 de ani)
Romii căldărari se angajează rar în fabricile de la Curtici sau de la Arad.
În special tinerii afirmă deseori că e dificil și puțin rentabil să se angajeze:
Zice că le trebuie carte de muncă la angajare, nu știu că n-am
fost, vă spun drept, dar se merită să merg cu 3 milioane ju –
mătate sau 4? Se rentează să lucrez?… Eu dacă merg în Franța
am 50 euro pe zi, …acolo e grea munca, dar e plătită, se ren –
tează. (N. C., 17 de ani)
Unii dintre țiganii românești, aparent un număr mai mare decât dintre
romii căldărari, se angajează atât în fabricile locale, aflate în zona liberă
Curtici, cât și la fabricile din municipiul Arad, la 15 km. Majoritatea, însă,
nu au un venit stabil. Principala lor activitatea este angajarea ca zilieri în
asociația agricolă din localitate.
La Musca (directorul asociației agricole locale, M. G.) se duc
ei la Musca, dar acum nu prea îi iau… Le dă 500 de mii pe zi și
mâncare, apa minerală, dar și muncește cu ei; muncește cele
mai grele munci…

183ÎnTRe „țIGanII de mă TaSe” șI ceI ce „ FIeRb În Suc p RopRIu”
Orice încercare de a vorbi cu unii dintre ei și de a mă lămuri de ce pre –
feră, în locul unei angajări permanente, cu carte de muncă și cu viitoare
beneficii, acest fel de angajare intermitentă, ca zilieri, nu mi-a adus niciun
răspuns concluziv. Am avut impresia uneori că îmi invocau varii motive
fictive, doar ca să-mi dea un răspuns, deși cunoșteau, firește, avantajele
unei angajări legale. Nu știu dacă aș putea pune acest tip de activitate pe
seama tradiției culturale sau a unor factori sociali sau economici. Soțiile
unora susțin că soții lor ar prefera să se angajeze cu carte de muncă, dar
nu au școală, sunt analfabeți sau au doar 4-5 clase și, aparent, administra –
ția le cere un certificat de 8 clase: „la fabrici e bine, dar nu ne ia, trebuie să
ai meserie, școală… soțul a mers la fabrică, dar nu l-au luat, i-au cerut… de
asta, de 8 clase [atestat, M. G.].” Totuși, există și fabrici unde ar putea fi an –
gajați legal. Din păcate, salariile fiind foarte mici, este de înțeles că preferă
munca de ziler, plătită cu 500 de mii, chiar dacă este mai solicitantă decât
una permanentă, care le asigură 3 milioane și 500 mii lunar.4
Perspectiva unor posibile beneficii sociale pălește, probabil, în fața lip –
surilor stringente din prezent. Una dintre femei, (O. D. C, 29 de ani) aflată
într-o situație economică destul de critică, analfabetă, singură cu trei copii
și cu o mamă bătrână, recunoștea că nu primește niciun ajutor social după
soțul mort, cu excepția alocației monoparentale, din cauza faptului că, toata
viața, soțul ei a lucrat fără carte de muncă. Cu toate acestea, ea însăși con –
tinuă să muncească ca zilieră în diferite case mai înstărite, fără nicio formă
legală. Presupunea că nu ar fi angajată în nicio fabrică, fiind analfabetă, însă
nu încercase niciunde. Alte femei rome, însărcinate, regretau ajutorul de 8
milioane de lei vechi, dat mamelor tinere, și îmi (își?) promiteau că se vor an –
gaja în fabrică după naștere. În comunitatea romă din Curtici nu am întâlnit
nicio femeie care să se fi bucurat de un concediu de maternitate plătit.
Impresia mea este că obiceiul, tradiția, în special când e vorba despre ti –
nerele soții care nu lucrează, poate oferi o posibilă explicație acestei situații.
Îndeletnicirile tradițional-feminine în comunitate (munca femeilor rome ca
spălătorese sau slujnice în casele înstărite de români) nu intră în categoria
activităților nepotrivite sau indezirabile pentru o femeie roma.
Percepția subiectivă a calității vieții s-a îmbunătățit. Majoritatea romilor
arată că sunt mai mulțumiți de condițiile de viață din prezent, decât de cele
din perioada socialistă. Comparând calitatea vieții din comunitate, înainte
și după 1990, mulți romi văd o îmbunătățire a vieții lor după 1990.
4 În acest articol moneda de referință este leul vechi (n. ed.)

Incluz Iune ș I excluz Iune
184Am trăit în sărăcie, ce să vă zicem că n-am trăit, am trăit în
sărăcie, părinții noștri n-au avut moșteniri, n-am avut pă –
mânturi… tata și amu trăiește, are 70 de ani ne povestește, (…)
cu aceeași cămașă umblau toți, dacă te dezbrăcai de cămașă
te băgai sub pătură gol și o dădeai la celălalt frate. Tata spune
că: «voi acum aveți de toate!…». Ei mergeau slugi la chiaburi…
și sub Ceaușescu era mare sărăcie, nu aveam alocație, niciun
ajutor.
Deși generațiile mai în vârstă înclină, de obicei, spre aprecierea poziti –
vă a perioadei ceaușiste, majoritatea consideră că perioada de după 1990
este mai favorabilă romilor, deoarece au două surse de venit: alocațiile
sociale și resursele oferite de migrația în străinătate.
În special printre cei tineri există un consens în a vedea perioada de
după 1990 ca un progres total, atât pentru situația comunității, în general,
cât și pentru cea a locuitorilor ei, individual: „în ultimii 10 ani au avansat
romii. Înainte eram cu 50 de ani în urma românilor, dar după 1990 am
avansat” (D. C, 42 de ani). Tinerii atribuie aceasta schimbare pozitivă ie –
șirilor în străinătate. Unii susțin că acum e mult mai ușor să-ți închegi o
gospodărie decât acum 20 de ani:
Dacă aș fi în situația ceea, nu într-un an, ci în două luni aș
face ce am făcut în 17 ani, aș pleca în străinătate cu 4 copii
și, în 2 luni, aș veni acasă cu 25 de mii de euro. Copiii fac bani,
copiii fac banii, dumneavoastră idee nu aveți câți bani poate
face un copil în Franța, un copil îți produce dacă îl duci cu
tine și 100-150 de euro pe zi, să meargă un copil la francez și
să întindă mâna, păi francezul… acolo cade jos… mai milos ca
francezul… am colindat toată Europa, dar ca francezul nu-i
nimeni, de zece ori te-ai dus pe zi, de zece ori ți-o dat, și dacă
n-o mai avut și-o scos portofelul și ți-o arătat, că nu mai are,
dar mâine să vii că-ți dau… (D. N., 42 de ani)
În raport cu veniturile relativ modeste din contextul economic româ –
nesc, exploatarea copiilor ca cerșetori în Occident este mărturisită și vă –
zută ca o activitate incomparabil mai lucrativă decât altele. Astfel, unii
dintre membrii comunității exploatează, în interes propriu, atât diferen –
țele economice, cât și pe cele de mentalitate dintre Franța și România (de

185ÎnTRe „țIGanII de mă TaSe” șI ceI ce „ FIeRb În Suc p RopRIu”
exemplu) și poziția specifică a unei atitudini a romilor fața de activități
precum cerșitul, care, în interiorul culturii specifice a comunității, nu im –
plică nimic din conotațiile morale negative, implicite pentru români și/
sau francezi.
Alături de percepția pozitivă a schimbărilor legate de condițiile de
viață și de nivelul de integrare socială, locuitorii de etnie romă definesc
schimbările de după 1990 ca fiind favorabile comunității de romi din Cur –
tici. Majoritatea liderilor romi mă asigură că problemele de discriminare
au fost depășite și că doar
Înainte de ’90 a fost discriminare, nu am avut drepturile noas –
tre (…) era o lege data de C.C. prin care se spunea că romii
trebuie marginalizați, îngrădiți (…) de la Revoluție încoace tot
mai bine o fost, prin ’92, ’95. Nimeni nu au mai avut treaba
noastră, înainte eram bătuți, maltratați de poliție, primărie,
dacă mergeam în centru ne băteau, ne lua poliția, dacă vedea
grupuri… (P. D., 42 de ani)
Totuși, această integrare economică și socială declarată, pare să fie
umbrită de mari diferențe la nivel de educație și de practici familiale.
4. Segregarea educațională
Școala Nr. 2 din comunitatea roma, reconstruită printr-un fond PHARE,
cu sistem de încălzire și instalații sanitare moderne, este văzută ca cea mai
mare realizare comunitară de către liderii romilor din Curtici. Din punctul
de vedere al modernizării infrastructurii, reconstruirea școlii nu poate fi
catalogată decât în termeni de succes. Totuși, problema educației romi –
lor nu ține, în primul rând, de infrastructură, cât mai ales de segregarea
educațională și, decurgând de aici, de calitatea proastă a învățământului.
De aceea, mi se pare că școala este – cu toate semnele pozitive arătate de
modernizarea infrastructurii – mai curând un exemplu de dezavantajare,
dacă nu de discriminare a copiilor de romi și, poate, una dintre cele mai
grave probleme ale comunității din Curtici.
Orașul Curtici are două instituții de învățământ primar. Inițial ambele
școli erau mixte, frecventate deopotrivă de români și romi. După 1990,

Incluz Iune ș I excluz Iune
186însă, ele s-au separat pe etnii. Românii frecventează școala din centru, iar
romii, școala din cartierul lor. Până în 1990, teoretic, școala cuprindea co –
piii de ambele etnii din circumscripție, practic însă, din 1983-1984, toți copiii
români mergeau la școala din centru, deși erau în evidența școlii din cartier.
După anii 1980, locuitorii de etnie romă au început să înainteze de pe
străzile lăturalnice spre centru, cumpărând case de la români. Numărul
copiilor romi capătă preponderență în școala din cartier și elevii români
încep să fie minoritari. Răspunsul la aceasta situație a fost că românii au
început să-și mute copiii la școala din centru, la început individual, găsind
diferite metode, ca de exemplu, schimbându-și domiciliul stabil în circum –
scripția școlii din centru (V. I., 62). Treptat, tot mai mulți români au dorit
să-și retragă copiii de la școala din cartier și, până la urmă, s-a ajuns la un
compromis: copiii români au fost trecuți la școala din centru, ilegal. M. C.
spune că mutarea copiilor români se datorează agresiunii copiilor romi.
Școala era mixtă, a fost o școală mixtă, și români și țigani… De
ce credeți că au plecat românii?! Acestei etnii nu-i place mun –
ca. Nelucrând, copilul din ce să trăiască? și atunci îl taxa pe
român: el când venea la școală trebuia să aibă un sandvici în
plus. «Ține un sandvici, ține un leu, lasă-mă să trec!» Atunci
[părinții ] au mers la inspectorat și s-a acceptat ca copiii din
sectorul ăsta să meargă la școală în centru, dar evidența să
fie la noi. Începând de prin 1981-1982 sau 1982-1983…(…)
După revoluție aranjamentul informal din ultimii ani de comunism
a fost instituționalizat: școala din comunitatea romă a devenit, „oficial”,
școala romilor, iar cea din centru, a românilor.
„Școala romilor” este frecventată de 166 de elevi înscriși în ciclul pri –
mar și 149 în ciclul gimnazial. În fapt, însă, doar la ciclul primar frecvența
este de 70-80 de procente. În ciclul gimnazial, în special după clasa a șa –
sea, copiii frecventează foarte rar școala, cam 50% venind la școală doar în
ziua acordării de alocații, dacă nu abandonează total. Administrația școlii
regretă că nu se mai condiționează acordarea de alocații de o anumită
frecvență la școală a copiilor, ceea ce ar reduce rata de abandon școlar.
Liderii comunității consideră că este foarte benefic pentru copiii romi
să aibă o școală bună în apropierea locuințelor lor. M. C, mediatoare școla –
ră, îmi spune că indiferent dacă mama e acasă sau nu, copilul își ia ghioz –
danul și se duce la școală, chiar dacă e mai murdar sau prost îmbrăcat,

187ÎnTRe „țIGanII de mă TaSe” șI ceI ce „ FIeRb În Suc p RopRIu”
că un corn și lapte tot primește, care îl „ îmbucură ”. Dacă, însă, școala ar
fi în centru, între români, atunci probabil că nu s-ar duce deloc… (M. C.,
34 de ani). Într-adevăr comunitatea fiind la câțiva kilometri de centru și
neexistând niciun mijloc de transport, pare foarte plauzibilă afirmația me –
diatoarei școlare.
Din păcate, însă, nivelul școlarizării și prestația profesorilor din Școala
Nr. 2 par să fie deficitare. Se pare că scopul corpului profesoral este să șco –
larizeze elevii doar la nivelul unei alfabetizări primare. Singurul criteriu de
evaluare a copiilor este raportat la abilitatea lor de a citi și de a scrie. Acest
lucru apare atât în discursul interlocutorilor mei români, cât și în cel al
părinților romi. După părerea unui intervievat, la Școala Nr. 2 din Curtici
„nu se poate respecta programa, noțiunile de bază la noi sunt scrisul și
cititul… sunt copii valoroși, dar să nu fie analfabeți cu certificatul de 8 clase
în mână”. Se pare că, totuși, mulți copii rămân aproape analfabeți până în
clasa a V-a.
Unele mame, cel mai probabil nesincere, par să pună această situa –
ție pe seama potențialului redus al copiilor, a faptului că „sunt mai grei
de cap”. „Fetița mea a avut operație de hernie și acum îi vine mai greu la
școală, în clasa a cincilea știe să scrie, dar nu știe să citească…” (O. C., 29
de ani). Alte femei, mai deschise, mi-au mărturisit că, de fapt, nu se țin ore
la școala din comunitate. Acest fapt pare să fie un loc comun în discursul
comunității rome:
(…) ăștia tineri nu-i prea învață, ăștia bătrâni îi mai învață,
dar tinerii nu… Când mergeam după adeverințe, ore întregi îi
așteptam… stăteau în cancelărie, la cafă, iar pruncii se joacă
în clasă (…) nu le dau teme, nu le dau nimic, numai cu numele
că merg la școală… (S. C., 33 de ani).
Unii tineri regretă această segregare a școlii:
(…) era mai bine dacă erau împreună, învățau mai bine și co –
piii de țigani și de gropeni, eu am observat că românii… îs mai
școlarizați… profesorii de aici nu prea bagă copiii în seamă și
să le învețe și să le… dar acolo, în centru, acolo e obligat să în –
vețe, dar aici la Nr. 2 fac de capul lor… Profesorii nu prea erau
interesați, nu-s profesorii interesați… (C., 17 ani)

Incluz Iune ș I excluz Iune
188Pe lângă aceste situații personale, și instituțional, din punctul de vede –
re al infrastructurii, par să existe diferențe. Școala din centru are laborator
de informatică, sală de sport, pe când la Școala Nr. 2 este un singur calcu –
lator în sala profesorală. A., un copil rom de 12 ani, încurajat de unii profe –
sori, visează să se mute la școală din centru unde „sunt calculatoare și săli
de sport!…”. Totul depinde, însă, de reușita lui A. de a-l putea convinge pe
tatăl său, posesorul unui „palat” de pe strada principală din comunitate,
să-i cumpere o bicicletă care l-ar ajuta să ajungă mai ușor la îndepărtata
școală din centru.
Aceste așteptări și exigențe reduse ale cadrelor didactice din Școala
Generală Nr. 2 par să fie întreținute și de lipsa de interes a majorității ro –
milor pentru școală. Dincolo de o alfabetizare rudimentară, școala este
percepută ca ceva lipsit de utilitate, cu care, de obicei, se pierde vremea5:
„După ce am făcut opt clase (…) am mai pierdut un an și cu profesionala…”
(C. I., 57 de ani). Ambele sub-comunități (căldărari și gropeni), indiferent
de generație, văd școala doar ca pe un mijloc de alfabetizare util în special
pentru obținerea unui permis de conducere. A., de 15 ani, care locuia cu
familia în unul dintre palate, mi-a mărturisit că, după întoarcere din stră –
inătate, acum 3 ani, nu s-a reînscris la școală „nu am reușit să fac toate
clasele, acuma nu mai se poate… (…) nici nu pot să-mi iau permisul, așa îmi
pare de rău, acuma trebuie să ai toate clasele, nu? Și dacă nu am diploma
nu pot să dau la permis…”.
Interlocutorii mei români susțin același punct de vedere, conform că –
ruia comunitatea romilor, indiferent de situația economică, nu vede școa –
la ca pe o necesitate: „Mentalitatea este aceeași, nu-și schimbă mentalita –
tea… curat, frumos, civilizat și a abandonat după clasa a șaptea … Noa, la
ce-i trebuie, că se descurcă, ei nu dau nimic pe școală…”
Se pare că acest lucru este specific ambelor comunități de romi. Chiar
și copiii liderilor comunității, ai persoanelor mai active și implicate în viața
socială, nu trec de bariera celor 8 clase și foarte rar copiii ajung să termine
10 clase. Directorul școlii subliniază: „De când e Curticiul ăsta Curtici unul
nu a ajuns să termine liceul, asta spune ceva…profesională au mai făcut,
dar liceu, nu…”. Un posibil obstacol ar fi examenul de capacitate, la care
membrii comunității nici nu se înscriu. În ultimii ani, o singură fată a luat
capacitatea, dar și ea a abandonat după clasa a 10-a. Dintre băieți, în ul –
timii 5-10 ani s-a înscris unul, dar n-a reușit să treacă de capacitate. Altul
5 Vezi și Sorin Cace (Cace 2007)

189ÎnTRe „țIGanII de mă TaSe” șI ceI ce „ FIeRb În Suc p RopRIu”
a dorit să se înscrie, dar, auzind că se cer câteva fotografii, a renunțat, cu
toate insistențele secretarei și ale directorului, care povestește cazul.
În opinia mea, toate aceste exemple denotă o acută lipsă de motiva –
ție. Am încercat să înțeleg, vorbind cu tinerii, de unde această lipsă de
motivație. Unul dintre intervievați, N., de 17 ani, mi-a spus cum vede el
problema:
(…) toți știu carte, toți copiii au făcut 8 clase, mai departe
n-am dat. Noi ne descurcăm cu 8 clase ca alții cu 20. Nouă
ne ajung 8 clase că nu dăm la medicină, la advocat, pe noi nu
ne interesează așa ceva….ne interesează să avem permisul și
mașina și să ne descurcăm cu… ne interesează să facem bani,
pe orice băiat de la 14 la 18 îl interesează să fie căsătorit și să
meargă în străinătate.
Părinții întăresc părerile tinerilor:
(…) nu-i problema nu că nu se dezvoltă mental, amu, dacă
toată lumea se bate pentru avere… Averea se face în altă par –
te… averea se face în altă poziție, eu stau pe băncile școlii și
cel care o plecat dincolo… deja la 20 de ani la noi, deja copii,
nu am eu aice ce are el la 20 de ani, care o plecat de 4-5 ani
dincolo deja au case frumoase, mașini, și alt om [care] merg
pe școală, ce face? n-are nimic… (S. V., 52 de ani)
Prin urmare, în destule cazuri, dacă nu în majoritatea lor, mobilita –
tea socială e limitată la a acumula avere sau bunuri materiale. Școala, în
această viziune, nu poate să reprezinte decât o întârziere (puțin sau deloc
justificată) în calea mobilității sociale6.
Totuși, voci solitare încep să se îndoiască de acest drum. Școala, car –
tea, începe, deși foarte timid, să fie reconsiderată. Am întâlnit un singur
grup de tineri care munceau vara în zidărie și care sperau ca toamna să-și
poată relua liceul. Unul dintre ei, care spera să ajungă tehnician veterinar,
mi-a povestit experiența lui și mi-a prezentat detaliile pentru care a aban –
donat liceul după clasa a X-a:
6 Despre relația dintre nivelul de educație și venit vezi și Gabriel Bădescu (Bădescu 2007).

Incluz Iune ș I excluz Iune
190(…) mai multe probleme, că colegii avea mașină, bani, gagi –
că… vroiam și eu! N-am avut de unde să iau… Am vrut să mă
duc și eu în străinătăți… să fac… și așa… m-am… oprit… M-am
lăsat de școala… Am mers în străinătate, n-o mers. Nu am
știut limba… nu am știut să mă descurc… mergi și nu găsești
de lucru… și dacă găsești nu știi limba, nu știi cum să vorbești
cu ăla… acum am înțeles ca școala e bună… acum m-am gân –
dit că mai bine cu școala decât cu bani și cu… dacă ai școală
ajungi multe… cum zice romul, dacă ai carte ai parte…
Pentru segmentul defavorizat al „ țiganilor românești ” nici cele opt cla –
se elementare nu sunt totdeauna posibile. Mulți nu-și dau deloc copiii la
școală, în special fetele mai mari care sunt lăsate să îngrijească de cei mici
în timp ce mama merge să câștige un ban:
Maroană are 12 ani, merge la școală, îmi place cum învață…
dar n-o pot s-o las la școală, tot sprijinul e în ea…. când îi mu –
sai îi spun stai dragul mamei acasă că eu merg pe ulița….[adi –
că merge să caute de lucru]”. (V. C., 32 de ani)
Celelalte vecine îmi spun însă că fetița nu merge deloc la școală și că
„mama-să i-a mâncat de pe acum viitorul. Ceea ce arată că lipsa școlii
totuși e văzută că un impediment în dezvoltarea unei fete (cel puțin la
nivel discursiv, în interacțiunea cu un străin, ne-rom).
O altă problemă întâlnită îmi dă speranța că situația școlii va fi recon –
siderată în timp și că bariera celor opt clase va fi depășită. Unii lideri ai co –
munității, mai emancipați economic, ar dori să se lanseze în varii activități
comerciale. Deschiderea unui magazin alimentar, de exemplu, presupune
anumite cunoștințe de contabilitate pe care, neavându-le, romii își pun pro –
blema angajării unor străini, prin forța faptelor ne-romi. Această situație
ipotetică pune în evidență ironia unor prejudecăți în oglindă. Acestea justi –
fică practicile prin care românii și romii din Curtici se exclud reciproc:
(…) țiganul știe că românul îi hoț, dacă m-aș gândi că nu fură
(sublinierea mea, MG)….. eu colaboram cu un contabil ca să
deschid o alimentară. Trebuie să am încredere însă în cel cu
care lucrez, dar știu că mă fură toți, decât să mă fure mai bine
nu deschid… (V.S., 52 de ani)

191ÎnTRe „țIGanII de mă TaSe” șI ceI ce „ FIeRb În Suc p RopRIu”
În concluzie, școală este unul din punctele de criză în comunitatea
romă din Curtici. Chiar în satele (și comunitățile rome) vecine – vezi cazul
Comlăuș – există absolvenți de liceu și chiar de facultate de etnie romă, po –
lițiști de etnie romă și așa mai departe. Din păcate, se pare că cei din Curtici
nu au avut încă ocazia să aibă sub ochi o carieră a vreunui membru al
comunității a cărui mobilitate socială ascendentă să fie bazată pe școală.
5. Situația femeii în comunitatea de romi
Situația fetelor este și mai problematică. De regulă, la vârsta pubertății
ele nu mai sunt lăsate la școală. „La noi, partea fetelor… la liceu nu le dăm
sau la școală profesională, că la 14-15 ani se mărită (…)” (S.V., 52 de ani).
Fetele rămân acasă, pe lângă părinții lor, ajutându-i în gospodărie fără un
alt viitor posibil (și socialmente acceptat) în afara căsătoriei. Multe sunt
deja logodite sau chiar căsătorite la 15 ani. A., de 15 ani, îmi spune că din
generația ei nu au mai rămas decât trei colege necăsătorite și mi le enu –
meră pe degete.
Frecventarea spațiului public, adică ieșirea din spațiul familiei, este
guvernată de reguli stricte. Înainte de căsătorie fetelor căldărari li se inter –
zice orice distracție în afară familiei. Orice ieșire la discotecă, la ștrand sau
la bar cu prietenii e văzută ca o rușine. „Fetele noastre nu merg la disco că
e rușine” îmi spune N. de 17 ani. Dar băieții merg, îmi spune mama lui, că
„la noi, la țigani, băieții au mai multe drepturi decât fetele” (G. 42). Întrebat
atunci cu cine dansează la disco îmi răspunde că de obicei cu fetele ro –
mânce sau cu fetele caștaleilor, care, consideră el, sunt mai puțin riguroși
în această privință. Distracțiile admise la căldărari sunt de obicei în cadrul
familiei, la nunți, reuniuni de familie sau petreceri cu prietenii. La ștrand
adolescentelor nu li se dă voie să meargă decât însoțite de familiile lor. Nici
chiar tinerii logodiți nu au voie să se vadă separat de familie.
Aceleași interdicții le-am întâlnit și la „țiganii românești.” Fetelor de
multe ori li se refuză școala pe motiv că acolo ar fi mai puțin suprave –
gheate și ar putea să-și piardă virginitatea. Cornelia, 38 de ani, îmi spune
că, deși un domn din Cluj a insistat foarte mult să-și dea fata la școală,
ea nu a dat-o, că e rușine. La întrebarea mea dacă e rușine să înveți, m-a
corectat „nu, nu-i rușine să înveți dar e rușine să umbli cu băieții…, că la
noi la țigani fată trebuie sa fie virgină.” (C, 38). Școala deci este percepută

Incluz Iune ș I excluz Iune
192ca o breșă într-un riguros dispozitiv de control social al relațiilor sexuale
și implicit al căsătoriei și în consecință este evitată. Unul dintre profesori
îmi vorbește despre lupta pe care a trebuit să o dea cu o bunică să-și lase
nepoată să termine măcar 8 clase. Bunica refuză pe motiv că nepoata poa –
te fi furată în drum spre școală. Se pare că opinia bunicii a avut succes în
cele din urmă.
De multe ori am avut impresia că fetele sunt văzute ca o marfă. Ele
trebuie să îndeplinească o serie de condiții ca să poată fie bine căsătorite.
Cum căsătoriile se fac prin „vânzarea miresei” și implică sume de bani,
am putea spune că aceste fete trebuie, în mod ideal, să fie bine vândute
și să aducă profit familiei din care pleacă. Deși grupul țiganilor românești
afirmă că la ei fetele nu se dau pe bani, am observat că membrii înstăriți
ai grupului acceptă practici perfect similare cu cele ale căldărarilor. Unul
dintre interlocutori îmi mărturisește că, atunci când a văzut că fiica lui
are 16 ani și e tot necăsătorită, s-a gândit că „amu cine vine să o ceară, o
dau!”. Fericit, îmi spune, a venit în cele din urmă un pețitor din Timișoara,
necunoscut de el sau de familie, și a pețit-o nu doar pe fiica de 16, dar și
pe cealaltă mai mică, de 15 ani. Prețul lor a fost de 21 galbeni, adică circa
4500 de euro, valoarea unui galben fiind de circa 220 euro.7
O altă fetiță de 13 ani, foarte frumos împodobită cu salbe de aur, mi-a
mărturisit că tocmai s-a logodit. La întrebarea mea dacă îi place logodni –
cul, fata (care părea fericită) nu a apucat să răspundă, că mama a interve –
nit „dacă nouă ne place și ei îi place”.
Totuși discursul se schimbă în raport cu generațiile intervievate. V., de
21 de ani mi-a spus că acum nu mai este ca pe timpuri, când fetele erau
căsătorite de părinți. Deși V. părea mai curând o excepție, putem observa
o diferență între normă și practică. R. (12 ani) mi-a spus că și sora ei de 15
ani a refuzat câțiva pețitori și acum are un alt „drăguț” informal, tolerat de
mamă dar necunoscut de tată. Am înțeles din interacțiunea cu ele că e o
lume în tranziție, că sunt și excepții de la normă și că norma unanim ac –
ceptată și afirmată, potrivit căreia „fetele nu lucrează și ascultă de părinți
în alegerea viitorului soț”, nu se verifică întotdeauna în practică.
Practica căsătoriilor timpurii nu este caracteristică doar romilor. Vor –
bind cu câțiva români cu o situație economică modestă, am aflat însă că
7 În decursul poveștii aflu că unul dintre miri, cel mai tânăr, care se căsătorea cu fata de
15 ani avea el însuși doar 15 ani. Așadar niciunul dintre miri nu avea nici vârsta de 18
ani, deși, în timpul pețitului, cel care „cumpără” spusese că fiul lui e major, iar „vânză –
torul” mărturisește: „Eu l-am crezut, ce, era să-i cer buletinul?” îmi mai spune S.V.

193ÎnTRe „țIGanII de mă TaSe” șI ceI ce „ FIeRb În Suc p RopRIu”
și ei practică aceleași vârste de căsătorie. V. I., în vârstă de 56 ani, crescută
fără tată într-o familie cu multe probleme economice, se căsătorise la 16
ani, iar fiul ei la 18. În concluzie, căsătoriile timpurii nu sunt specifice doar
romilor din Curtici, ci și unei categorii de români și această vârstă timpurie
ar putea fi un indicator al clasei și nu al etniei. Faptul că vârste foarte fra –
gede de căsătorie sunt practicate și la romii înstăriți pare, în opinia mea, să
sublinieze că anumite trăsături ale identității de grup se schimbă mai greu
decât situația economică.
6. Concluzii
În concluzie, una dintre problemele cele mai vechi ale comunității din
Curtici este segregarea teritorială . Comunitatea romă a locuit și locuiește
într-o structură de cvasighetou, aflată la marginea localității, ghetou re –
zervat numai romilor și nefrecventat decât în cazuri cu totul excepționale
de către români. Este instructiv că și la nivel oficial situația comunității
era considerată demnă de ascuns: astfel, comunitatea mai recentă a gro –
penilor a fost mutată cu forța, prin decizie administrativă, în ghetoul mai
mare și mai vechi al căldărarilor. Faptul că populația romă a crescut și că
comunitatea s-a extins asupra unor zone locuite până nu demult de ro –
mâni nu indică deloc o atenuare a segregării, ci pur și simplu o schimbare
a raportului numeric dintre comunitatea română și cea romă. Schimbările
economice din anii ’90 au făcut ca anumite familii rome să poată aduna
destui bani pentru a ieși din comunitate și a-și ridica case în centrul „alb”
al orașului, spărgând omogenitatea celor două comunități – română și
romă. Totuși, această practică sporadică nu indică un trend de de-segre –
gare teritorială a comunităților de romi.
Segregarea teritorială la nivel de grup este menținută și întărită de
un tratament distinct care e aplicat doar romilor. Practicile de interacțiune
cotidiană , așa cum apar ele din coexistența istorică a celor două comuni –
tăți, indică faptul că, în mod tradițional, atât comunitatea romă, dar mai
ales comunitatea română par să fi dezvoltat, menținut și reîntărit un set
de valori, stereotipuri și practici de interacțiune care au tins să mențină la
minim contactul dintre cele două comunități. Astfel, românii și romii au
coexistat pașnic în Curtici, însă cu un nivel foarte mare de izolare. Foarte
des românii se miră că o femeie româncă îndrăznește să meargă în comu –

Incluz Iune ș I excluz Iune
194nitatea romilor. Aceeași mirare este împărtășită și de o femeie căldărară
aflând că cercetătoarea se duce singură între gropeni. Această lipsă de
contact, precum și prejudecățile reciproce (deși fundamental asimetrice,
în defavoarea romilor), stau la baza unui mod de excludere prin practică
cotidiană, care îi oprea pe romii, până de curând, din participarea la orice
activități publice.
Schimbările la nivel politic de după 1990 au dus la sensibilizarea auto –
rităților față de comunitatea romă. Deși la nivel discursiv marea majorita –
te a funcționarilor și a intelectualilor români au o atitudine rasistă și plină
de prejudecăți despre romi, descoperind că „în fond sunt și ei oameni”,
unii se dovedesc implicați în diverse probleme ale romilor cu care inter –
acționează. Din păcate, aceste atitudini sunt izolate și individuale și nu
schimbă raportul dintre cele două comunități. Românii, inclusiv asistenții
sociali, au cunoștințe foarte superficiale și neimplicate despre romii din
Curtici. Toate autoritățile locale par foarte grăbite să afirme că ei nu pot
să distingă între cele două comunități de romi din oraș, pentru ei sunt toți
omogenizați în categoria „țigani”. Această necunoaștere este semnalată
și de membrii comunității: „Problema asta am spus-o și la consiliu, că ei
nu știu despre noi, ei atât știu că suntem țigani, dar nu știu dacă suntem
țigani românești sau căldărari. (V.S., 52 de ani).
Totuși problema cea mai critică a romilor din Curtici rămâne excluzi –
unea școlară . Nici datele culese, nici istoria orală nu amintesc măcar un
singur individ de etnie romă din Curtici care să fi terminat vreodată liceul.
Școala, care ar putea constitui o posibilă cale de integrare și mobilitate
socială, este un drum închis pentru romii curticeni. Dificultatea problemei
este întreținută atât de setul de atitudini tradiționale față de școală ale
comunității rome, care tinde să creadă că „pierde timpul” la școală, cât și,
mai ales după 1990, prin segregarea celor două școli din oraș. Segregarea
teritorială a dat naștere unei segregări instituționale și unui raport de ca –
litate a învățământului, defavorabil comunității de romi.
Aceste impedimente instituționale sunt cuplate și re-întărite de setul
de alegeri și preferințe ale romilor. Interesul românilor de a avea o școală
separată pentru copiii de români este întreținut de dezinteresul accentu –
at al multor părinți romi pentru calitatea educației copiilor lor. Observ că
acest dezinteres pentru școală este în special generalizat la membrii înstă –
riți ai comunității. Doar membrii defavorizați tind să vadă școlarizarea ca
o posibilă depășire a situației lor materiale și sociale precare. Din păcate
școlarizarea fetelor, și situația lor în general, este dramatică, deoarece o

195ÎnTRe „țIGanII de mă TaSe” șI ceI ce „ FIeRb În Suc p RopRIu”
posibilă opțiune individuală pentru școală se lovește de un impediment
dublu, de lipsa de preț pusă pe școlarizare și de rolul unic rezervat femeii
în comunitate: acela de gospodină și mamă.
Singura posibilitate de mobilitate socială practicată de membrii co –
munității din Curtici este ascensiunea economică. Discursul românilor se
schimbă, de obicei, doar în raport cu romii înstăriți. Situația economică a
celor două comunități a reprezentat o constantă istorică în Curtici. Atât în
privința profesiilor, cât și în privința veniturilor, romii au fost întotdeauna
defavorizați în raport cu românii. În perioada socialistă aceasta discre –
panță s-a atenuat, însă doar relativ: deși majoritatea romilor munceau în
industria arădeană alături de români, ei ocupau pozițiile prost plătite de
muncă necalificată, din cauza (în principal, dar nu exclusiv) a lipsei lor de
școlarizare.
Marea schimbare adusă de perioada de după 1990 este că, datorită
efectelor migrației în Europa Occidentală și/sau muncii în producția le –
gumicolă, a apărut o grupare romă cu venituri înalte sau medii (în raport
cu comunitatea non-roma). Doar în raport cu aceste grupuri am observat
că (o bună parte dintre) românii din Curtici indică un nivel de acceptare
și integrare (limitată) a romilor drept concetățeni acceptabili și egali. Sus –
țin așadar că pentru romii din Curtici, singură cale de mobilitate socială
ascendentă și de integrare (limitată) a constat în acumularea (prin orice
mijloace) de bunuri materiale.
În concluzie, la Curtici ierarhiile sociale sunt determinate în mare mă –
sură de posesiunile materiale sau de lipsă acestora – atât în comunitatea
romă, cât și în cea română. În ultimii ani se poate afirma fără îndoială
că prejudecățile și practicile discriminatorii care au dominat contactele
dintre romi și ne-romi sunt atenuate semnificativ (fără a fi eliminate însă)
de îmbunătățirea situației economice a comunității rome în general și a
unor membrii ai acestei comunități în mod special. Atât oficialitățile cât
și românii din Curtici, în general, respectă mai mult (și discriminează mai
puțin) „țiganii de mătase”, cu alte cuvinte noua clasă medie și clasa supe –
rioară din rândul comunității rome. În opinia mea aceasta este principala
dimensiune în care are loc incluziunea romilor în comunitatea română
din Curtici.

Incluz Iune ș I excluz Iune
196Bibliografie
BĂDESCU, Gabriel
2007 Capital uman și capital social la populația de romi. In: BĂDESCU,
Gabriel et al. (ed.): Barometrul incluziunii romilor . Fundația pentru o
Societate Deschisă, București, 76-84.
CACE, Sorin (ed.)
2007 Accesul romilor pe piața muncii. Aspirații, factori și strategii de reușită .
Editura Expert, București.
FLECK Gábor – RUGHINIȘ, Cosima
2008 Vino mai aproape. Incluziunea și excluziunea romilor în societatea
românească de azi . Human Dynamics, București.
GILL, Tom
2002 Wage Hunting at the Margins of Urban Japan. In: DAY, Sophie –
PAPATARXIARCHIS, E. – STEWART, Michael (ed.): Consider the Lilies
of the Field. Marginal People Who Live for the Moment . Westview Press,
London, 155-74.
ZĂRNA, Gheorghe-Dorel
1999 Sărăcia sau inegalitatea veniturilor ca factor predicativ al mortalității
generale. Studiu comparativ a două comunități rurale de țigani . Editura
Sofia, Arad.

197„țIGanul meu” ș I ÎncRede Rea
Toma Stefánia
„țiganul meu” și încrederea –
relații economice informale
într-o comunitate multietnică
din Transilvania
1. Introducere
Înainte de 1989, cererea masivă de forță de muncă necalificată și înca –
drarea în muncă a romilor, acompaniată de politicile asimilaționiste motiva –
te ideologic, au redus substanțial sărăcia în rândul acestei populații. Romii
furnizau forța de muncă necalificată de care era nevoie, fiind angajați, de
regulă, la limita inferioară a ierarhiei ocupaționale. Ei se regăseau, așadar, în
ramurile economiei privilegiate de politica socialistă: industrie, construcții,
minerit și, în mai mică măsură, în agricultură. Pe lângă munca în industrie,
romii erau adesea angajați de către stat pentru curățenie stradală, grădină –
rit, agricultură și divertisment. Astfel aveau acces la asigurare socială, la un
salariu lunar și se bucurau de toate avantajele sociale ale bugetarilor. Când
aceste sectoare s-au prăbușit, romii au ajuns într-o situație neașteptată în
ceea ce privește șomajul și sărăcia. Tranziția i-a afectat din punct de vedere
economic și social mai grav decât a afectat alte segmente ale populației:
colapsul întreprinderilor industriale și agricole de stat a generat șomaj de
masă în rândul romilor (vezi de Soto și Gedeshi 2002; Kligman 2001)1.
1 Trebuie menționată necesitatea diferențierii între diverse grupuri de etnici romi.
Grupuri diferite de romi au reacționat diferit la condiții similare.

Incluz Iune ș I excluz Iune
198Rapoartele de țară ale Băncii Mondiale privind sărăcia în Ungaria,
Bulgaria, România și Slovacia arată că romii sunt mai săraci decât alte
grupuri de populație (vezi Teșliuc et al. 2001) și că sunt mai predispuși să
fie victime ale sărăciei și să rămână în continuare săraci (despre teoriile
noilor sărăciți Emigh et al. 2001; Spéder 2002)2.
Șomajul generalizat a redus drastic veniturile familiilor rome, care
sunt forțate acum să câștige muncind ocazional sau sezonier. Caracterul
nesigur al acestor tipuri de muncă i-a determinat pe romi să dezvolte noi
strategii de supraviețuire în condiții de trai dificile și să le întărească pe
cele tradiționale. Aceste strategii includ reîntoarcerea la – sau reînvățarea –
ocupațiilor lor tradiționale, creditul informal la magazine („lista”), micul
comerț, munca ocazională, cerșitul, asistența economică și munca sezoni –
eră în străinătate sau în alte regiuni ale țării. În asemenea condiții, este de
înțeles că romii au încercat să găsească nișe în economia secundară. Deși
eforturile lor în acest sens nu sunt specifice unui singur grup, prezența
romilor în segmentul economiei secundare a reprezentat o circumstanță
convenabilă pentru a întări stereotipurile deja existente ale gadjo3 cu pri –
vire la această comunitate etnică. În ceea ce privește aceste stereotipuri,
accentul nu se pune pe prezența romilor în economia secundară, ci pe ab –
sența lor din munca salariată, întrucât aceasta din urmă este importantă
nu doar pentru garantarea unei vieți sigure, decente pentru o familie, ci
reprezintă și cadrul general pentru modelele de interacțiune și comporta –
ment cotidian (Wilson 1996: 73). O altă imagine foarte cunoscută a romi –
lor în Europa postsocialistă este aceea că șomerii romi sunt dependenți de
asistența socială și că profită de bunul public. Cu toate acestea, analiza să –
răciei pre- și post-transfer în România arată că în perioada 1995-2002 ro –
mii nu au beneficiat de transferuri sociale mai consistente decât membrii
altor comunități etnice. Legea venitului minim garantat și alte transferuri
(means-tested transfers ) nu au reușit să ofere suficiente resurse financiare
pentru a-i capacita pe indivizi să facă față multiplelor privațiuni (pentru o
analiză detaliată a transferurilor sociale în ceea ce-i privește pe romi: Raț
2005). În cazul romilor foarte dezavantajați, accesul la cursurile de califi –
2 Conform acestor studii, etnicitatea este doar unul dintre factorii care contribuie la
acumularea privațiunilor. Alți factori ar putea fi: traiul în zonele rurale, prima gene –
rație de orășeni, viața în orașele monoindustriale, șomajul, copiii și altele.
3 Termenul „gadjo” denumește populația care nu apar ține etniei rome.

199„țIGanul meu” ș I ÎncRede Rea
care profesională și la alte servicii publice este restricționat de problemele
supraviețuirii cotidiene4 .
Articolul de față își propune să prezinte pe scurt rezultatele și conclu –
ziile unei serii de cercetări realizate într-o localitate din România, mixtă
din punct de vedere etnic5. În primele capitole, vom prezenta, pe scurt,
comunitățile de romi și poziția lor socioeconomică, apoi vom încerca să
descriem și să analizăm două dintre strategiile de supraviețuire ale romi –
lor. În cele din urmă, ne vom îndrepta atenția asupra problemei încrederii,
care este elementul care leagă toate strategiile informale și prin care vom
putea să înțelegem mai bine caracterul relației dintre romi și gadjo.
2. Prezentarea localității și a romilor din Nușfalău6
Nușfalău (Szilágynagyfalu) se situează în regiunea nord-vestică a Ro –
mâniei și este o localitate mixtă din punct de vedere etnic. Conform Re –
censământului național din 2002, în localitate trăiesc aproximativ 4177
de maghiari, 650 de romi, 647 de români, 36 de slovaci, 4 germani și 1
ucrainean. Cei 650 de romi reprezintă 1 1,78% din totalul populației satu –
lui Nușfalău, care numără 5 515 locuitori.
Romii din Nușfalău trăiesc la marginea localității, în trei comunități
mai mult sau mai puțin compacte. Comunitatea Brazilia este cea mai
4 Pentru o analiză detaliată a accesului romilor la educație vezi: Stefánia Toma (Toma
2005). Această cercetare a fost sprijinită printr-un grant din partea fundației CERGE-EI
Foundation, în cadrul unui program al Global Development Network. Fonduri supli –
mentare pentru țările balcanice au fost oferite de guvernul austriac prin intermediul
WIIW, Vienna.
5 Sunt profund recunoscătoare pentru sprijinul financiar și moral primit din partea
VisegradFund în perioada 2004-2005 și în perioada 2005-2006 (Grantul S-019-2005
și Grantul S-012-2006) și pentru amabilitatea Școlii Doctorale de Sociologie de la Uni –
versitatea Corvinus din Budapesta, Ungaria. De asemenea, au fost folosite rezultatele
cercetării de teren „Incluziune 2007” realizată în cadrul programului PHARE 2004
„Consolidarea capacității instituționale și dezvoltarea de partneriate pentru îmbu –
nătățirea percepției și condițiilor romilor” implementat de SGG, având ca beneficiar
Agenția Națională pentru Romi.
6 Ultima vizită pe teren a fost realizată în august și septembrie 2007 . În raport am
folosit și experiențele vizitelor mele anterioare efectuate în cadrul programului de
cercetare finanțat de CERGE-EI, Guvernul Austriei prin WIIW și Global Development
Network, în perioada 2004 – 2006.

Incluz Iune ș I excluz Iune
200mare, cuprinzând aproximativ 75 de locuințe, unde trăiesc 134 de familii
(circa 550 de persoane), conform mediatorului sanitar al comunității. Co –
munitatea Brazilia era inițial separată de restul satului prin râul Barcău
(Berettyó). Din interviuri reiese că înainte de Primul Război Mondial auto –
ritățile locale au decis să mute cartierul romilor la o oarecare distanță de
sat. Încet-încet, cartierul a fost înconjurat de casele nou-veniților maghiari
și români, dar există încă o delimitare clară (o stradă) între comunitatea
romă și cea de nou-veniți.
O altă comunitate se numește Bakos. Acesta este o comunitate mixtă
din punct de vedere etnic. Aici locuiesc, pe lângă romi, deopotrivă ma –
ghiari și români, considerați săraci.
Ultima și cea mai mică dintre comunitățile rome include aproxima –
tiv 26 de persoane. Aceasta trăiește pe „Tóni telep”, lângă gara localității,
foarte departe de centrul satului și de celelalte comunități rome.
În sat există, de asemenea, aproximativ 20 de persoane care se decla –
ră maghiari, dar care, prin hetero-identificare, sunt considerați de etnie
romă.
Romii din Nușfalău au fost menționați pentru prima dată în registrele
fiscale7 ale anului 1820 (3 persoane). În același document, în 1835 erau
deja menționați 33 de romi. De-a lungul secolului al XIX-lea, numărul
romilor înregistrați nu a exprimat o creștere relevantă (1840: 28; 1848:
36; 1848: 33). La recensământul din 1880 nu există categoria „romi”, dar
putem specula că etnicii romi erau catalogați drept „vorbitori de maghia –
ră” sau vorbitori de „limbă necunoscută” (46 de persoane). Conform unui
istoric local, Major Miklós8, în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea nu –
mărul romilor sosiți în Nușfalău – și nu doar al lor – a crescut, ca urmare
a unei situații economice favorabile. Începând cu secolul al XIV-lea, Nușfa –
lăul este cel mai important centru comercial al regiunii Barcău, datorită
stabilirii în sat a familiei nobiliare Bánffy. Din 1471, satul obține dreptul de
7 Folosind registrele fiscale, putem aproxima numărul romilor care trăiau în sat în acea
perioadă. Dar am găsit o sursă mai timpurie privind prezența romilor în Nușfalău
în Arhiva Bisericii Reformate. Aici se spune, la data de 4 ianuarie 1808, că “Czigány
Muntyán István ifjú legényt Farkas Miklós bé-panaszolta, hogy az ő hajadon Leányát
Farkas Erzsébetet teherbe ejtette” [Farkas Miklós s-a plâns zicând că tânărul numit
Czigány Muntyán István a lăsat-o gravidă pe fata lui nemăritată, numită Farkas Er –
zsébet]. În toate documentele sunt menționate nume precum “Czigány Muntyán Ist –
ván”, „Czigány Kali Juliska”, „Czigány Ponta Péter”, “Czigány Barna Terézia”. Termenul
„Czigány”, folosit ca nume de familie, poate fi utilizat ca denominare a etnicității.
8 Interviu cu Major Miklós (vezi și Major 2005).

201„țIGanul meu” ș I ÎncRede Rea
a organiza patru târguri naționale în fiecare an. La finele anului 1899 se
deschide calea ferată dintre Șimleu și Marghita, care a facilitat dezvoltarea
piețelor satului și a atras tot mai mulți participanți la târgurile organizate,
care din 1899, vor fi șase la număr. Factorii mai sus-menționați au con –
tribuit foarte mult la crearea unor condiții economice favorabile pentru
populația din regiune, devenind, prin urmare, o atracție și pentru romi.
Romii din Nușfalău erau „robii” aristocratului local, baronul Bánffy, în
calitate de cărămidari și grăjdari pentru caii acestuia. Unii dintre ei au fost
angajați pe domeniul său ca agricultori, iar câțiva erau muzicanți. La în –
ceputul secolului XX, găsim în Nușfalău doi tinichigii independenți și șapte
fierari, care erau, probabil, tot romi. Romii din Nușfalău nu erau proprie –
tari de pământ, ci trăiau pe domeniul baronului Bánffy, situație menținută
până în zilele noastre, când fostele proprietăți ale baronului sunt în propri –
etatea Consiliului Local.
În secolul al XIX-lea comunitatea romă a locuit în partea de vest a
satului, unde se găsește încă cimitirul romilor, iar la începutul secolului
al XX-lea ei au fost mutați în capătul sudic al satului. După naționaliza –
rea domeniului baronului, autoritățile comuniste – declarându-și intenția
drept „igienizatoare” și „civilizatoare” – au decis să mute din nou comuni –
tatea romă de cealaltă parte a râului Barcău, la o distanță considerabilă de
centrul satului (partea estică a localității). Aceasta este astăzi comunitatea
cunoscută drept Brazilia (“Tanya”). De-a lungul deceniilor, zona nelocuită
dintre sat și comunitatea Brazilia a fost populată de „viniturile” maghiare
și române. Această separație între vechii săteni și nou-veniți există încă pe
harta cognitivă a satului, iar râul Barcău reprezintă, simbolic, granița.
După al Doilea Război Mondial, în perioada Reformei Agrare, baronul
a trebuit să aloce „celor mai săraci” parcele de pământ pentru construcția
de case. Printre câteva familii de maghiari și români, șase familii de romi
au primit o parcelă în zona numită “Bakos”.
La începutul secolului al XX-lea, regiunea Nușfalău a cunoscut o
dezvoltare economică fără precedent. Datorită acesteia, romii au găsit
o serie de oportunități de angajare în preajma activităților maghiare. În
1900 a fost deschisă o fabrică de cărămidă ( Papp-Sweiger ) de către comu –
nitatea evreiască, unde au fost angajați mai mulți romi. În 1930, fabrica
și-a lărgit activitatea și a început să producă mai mult pentru export, de
exemplu pentru Ungaria. Cărămida pentru nevoile locale au produs-o,
în continuare, romii care nu erau angajați la fabrică. În acea perioadă,
agricultura era de asemenea prolifică. Proprietarii de pământ au înlocuit

Incluz Iune ș I excluz Iune
202culturile anterioare de grâne cu cele de legume și fructe, mai profitabile
în noul context. Majoritatea romilor au găsit, din nou, oportunități de
muncă la ferme, iar câteva femei rome au fost angajate pentru munci
domestice, în gospodăriile maghiarilor, fiind plătite doar cu mâncare și
haine. Deoarece romii nu au fost niciodată proprietari de pământ, ei au
fost constrânși să se mulțumească, pe plan local, cu ceea ce le ofereau
maghiarii.
2.1. Perioada socialistă
În 1950 s-au pus bazele Cooperativei Agricole – CAP, numită “Új Élet”
(“Viață Nouă”), și 98 de familii sărace au intrat în cooperativă. Toate pro –
prietățile baronului local, care a fost forțat să părăsească satul9, au fost
naționalizate. Astfel, Cooperativa Agricolă și-a început activitatea cu un
total de aproximativ 300 de hectare de teren agricol. Procesul de colectivi –
zare a durat mai mult de 10 ani, până în 1962. La începutul anilor 1980 s-a
înființat o fermă socialistă pentru creșterea vitelor, care a preluat aproape
jumătate din pământul colectiv. De asemenea, a fost construită o între –
prindere socialistă de mașini agricole (SMA), pentru a deservi CAP-ul. În
această perioadă și alte proprietăți private au fost naționalizate: industria
Darvas, industria de cărămidărie și altele. Datorită strategiei de dezvoltare
rurală a noului regim, pentru noii rezidenți ai localității s-au construit lo –
cuințe pe fostele proprietăți ale baronului local. În 1962 satul a fost conec –
tat la sistemul de electricitate, mai puțin comunitatea romă Brazilia, iar
drumul principal (de la Șimleu la Oradea) a fost asfaltat. Aceasta a fost o
ocazie bună pentru unele familii rome să se mute din Brazilia. De altfel, în
acești ani, putem observa o tendință migratoare puternică dinspre Nușfa –
lău înspre noile orașe industriale ale regiunii: Oradea, Zalău și Timișoa –
ra. Această tendință a fost mai scăzută în anii 1960 și la începutul anilor
1970, când putem observa chiar o tendință inversă, datorită noilor schim –
bări administrative în regiune: Nușfalăul a devenit comună, iar populația
satelor învecinate a tins să migreze înspre acest centru în speranța de a
găsi condiții de viață mai bune. Ulterior, la sfârșitul anilor 1970 și 1980,
tendințele de migrare au revenit, în acest caz, însă, destinația fiind alte
țări: Ungaria și SUA, inițial. La începutul anilor 1980, politica regimului
9 O descendentă a baronului Bánffy (Bánffy Mária) locuiește în prezent în Ungaria,
vizitând, în fiecare an, Nușfalăul.

203„țIGanul meu” ș I ÎncRede Rea
comunist a devenit mai severă: controlul social, politic și economic a de –
venit mai riguros, procesul de industrializare și urbanizare mai vizibil,
ceea ce a generat începutul unui puternic proces de migrație dinspre ru –
ral înspre urban. Această stare de fapt a dus la o lipsă de forță de muncă
în localitate, care a fost echilibrată prin integrarea forței de muncă rome,
ieftine, în sectorul agricol. În plus, romii înșiși au participat la acest proces
de migrație: unii dintre ei căutau comenzi de cărămidă în diferite regiuni
din România, alții lucrau în industrie și construcții în regiune sau parti –
cipau la munci agricole sezoniere în alte regiuni ale țării. Pentru câteva
luni pe an, li se oferea cazare și masă, având astfel șansa de a pune bani
deoparte pentru iarnă. Această sumă de bani era strict suficientă pentru
necesitățile elementare ale gospodăriei. Romii din Nușfalău trebuia să
caute alte surse de venit în localitate pentru a-și suplimenta câștigurile.
Aceste practici au fost transmise din generație în generație, deoarece și
copiii romi participau. Din cauza nivelului lor educațional scăzut și a lipsei
unei calificări adecvate, ei nu au avut niciodată posibilitatea de a găsi căi
de ieșire din această situație precară pentru a-și îmbunătăți condițiile de
trai. Cele de mai sus sunt valabile pentru majoritatea romilor din comuni –
tatea Brazilia.
Comunitatea romă din Bakos prezintă caracteristici diferite. Segrega –
rea spațială a comunității Bakos nu este atât de evidentă ca cea a Brazilei,
strict separată de restul satului. Bakos, deși situată, de asemenea, la mar –
ginea satului, este aproape de drumul național și, deci, mai vizibilă. Mai
mult, Bakos este un cartier mixt, deoarece familiile de romi trăiesc lângă
maghiari și români, care sunt, de asemenea, săraci. Această vecinătate a
romilor cu alte grupuri etnice a influențat, oarecum, imaginile mentale
ale sătenilor cu privire la modul lor de viață. Deși sunt săraci, mai săraci
decât vecinii lor maghiari și români, putem observa diferențe majore între
comunitățile Brazilia și Bakos, în ceea ce privește structurarea spațiului.
Această diferență era tipică și în perioada socialistă. Datorită nivelului mai
ridicat de educație și imaginii lor mai favorabile în rândul majoritarilor,
romii din Bakos aveau slujbe mai stabile în industrie. Cei care lucrau la
cooperativă au primit pământ, probabil cel mai puțin productiv, dar acest
lucru i-a ajutat suficient în depășirea nevoilor cotidiene. Datorită acestei
stabilități relative, manifestate de romii din Bakos, imaginea lor a devenit
mai bună în narațiunile maghiarilor decât cea a brazilienilor și această
diferență persistă încă.

Incluz Iune ș I excluz Iune
2042.2. Perioada de tranziție în Nușfalău și situația actuală
Începutul perioadei de tranziție în Nușfalău este puternic legat de
desființarea cooperativelor agricole, CAP-urile. CAP-ul a reprezentat
principala sursă de venit pentru cei mai săraci dintre locuitorii satului.
Pe de o parte, el asigura un venit relativ constant, dar scăzut. Pe de altă
parte, deoarece pământul era „al nimănui”, furtul nu reprezenta o pro –
blemă morală.
(…) de ici, de acolo, de peste tot, ei (romii) furau câte ceva.
Pentru ei, era clar că Cooperativa este un loc din care pot lua
orice. Dar nu numai pentru ei, și alții… Maghiarii, românii fă –
ceau asta. Și asta nu poate fi considerat furt. (bărbat maghiar,
56 de ani)
Deși nu există investigații empirice privind problema calității vieții
înainte de 1989, putem aproxima diferențele prin intermediul interviurilor
luate în sat. Aceasta nu poate fi o evaluare obiectivă, deoarece ne lipsește
orice informație aferentă; este mai degrabă o reconstrucție subiectivă a
evaluării calității vieții din perspectiva celor care au experimentat modul
de viață comunist. Dacă reconstruim strategiile din istoriile de viață po –
vestite, trebuie să luăm în considerare două probleme metodologice: po –
veștile din trecut sunt prezentate drept fapte, deși acestea sunt opinii și
interpretări subiective ale trecutului, strategiile au devenit produse, deși,
de fapt, ele erau procese.
Aproape toate persoanele intervievate au declarat că viața lor era mai
ușoară înainte de 1989, deși au oferit explicații diferite.
Am mâncat mai bine pe vremea lui Ceaușescu… era mai bine
atunci… acum… [banii] nu ajung nici pentru două zile… avem
pui, rațe. (femeie romă, 40 de ani, Brazilia)
Deci, era destul de muncă pentru toată lumea. Nimeni nu
avea motive să se plângă. Dacă un țigan stătea pe șanț, era
ridicat… Du-te la muncă! Și aveau de muncă, dar nu primeau
mâncare, nu… erau plătiți cu bani. (bărbat rom, 63 de ani,
Brazilia)

205„țIGanul meu” ș I ÎncRede Rea
Înainte de ’89 viața lor era mai bună. Vara mergeau la Salon –
ta, Arad, Timișoara, să muncească acolo la fermele de stat
și câștigau destul… (…) Acolo aveau cazare, mâncare, nu tre –
buiau să se streseze cu aceste probleme. Când se întorceau
în sat toamna, veneau cu o mulțime de bani economisiți din
muncă, dar este adevărat că-i cheltuiau foarte repede. (femeie
maghiară, 64 de ani)
După 1989, în primul val de restructurare a unităților economice, ma –
joritatea familiilor rome și-au pierdut toate sursele sigure de venit, fără a
se ivi alte posibilități în noile structuri.
După implementarea Legii 18/1991 privind retrocedarea funciară,
romii nu au primit teren agricol. Conform legii, o persoană avea dreptul
de a intra în posesia unui teren agricol doar dacă el/ea sau predecesorii
săi au deținut pământ înainte de 1949. Dar romii nu au fost niciodată
proprietari de pământ. O altă prevedere a legii stipulează că un individ
putea primi pământ dacă el/ea a fost angajat la CAP minim trei ani și
dacă există suficient teren la dispoziția comisiilor de redistribuire locală.
Romii au fost, prin urmare, ignorați de aceste comisii, deși o parte a lor
a lucrat la fermele CAP-ului. Romii care lucrau în industria extractivă au
fost primii care și-au pierdut slujbele, apoi ferma de creștere a vitelor a
fost închisă, iar fabrica de cărămidă a fost privatizată, însă curând a fa –
limentat și a fost închisă pentru câțiva ani; după aceea au existat câteva
inițiative (private sau non-guvernamentale) de a o redeschide, dar toate
au eșuat. IAS-ul nu s-a închis imediat după 1989, deci a reprezentat o
șansă pentru unii romi, dar de-a lungul anilor și-a restrâns activitatea
și în 1993 s-a închis, de asemenea. Prin urmare, romii a trebuit să-și gă –
sească modalități alternative de supraviețuire; pentru ei o posibilitate era
de a reveni la meșteșugurile tradiționale. În anii 1990 a existat o anumită
cerere de „cărămizi țigănești” în localitate și în satele învecinate. Romii
din Brazilia – profitând de faptul că relațiile de proprietate nu erau clari –
ficate încă – au început să exploateze pământul din jurul cartierului lor.
Până în 1995 procesul de alocare a pământului a fost finalizat și romii
au fost obligați să ceară consiliului local permisiunea de a-și continua
munca. Autoritățile – susținând că exploatările din vecinătatea spațiu –
lui locativ nu sunt igienice și periclitează viața copiilor (au fost cazuri în
care copii nesupravegheați au căzut în gropi) – au refuzat cererea romilor.
În schimb, consiliul le-a oferit câteva parcele din proprietatea comunală,

Incluz Iune ș I excluz Iune
206foarte departe de sat, în vârful unor dealuri. Deși romii se plângeau că
această ofertă nu era rezonabilă (locul nu avea sursă de apă, una dintre
componentele importante în procesul de confecționare a cărămizilor, era
situat la o distanță considerabilă de sat, iar romii nu aveau mașini sau
măcar căruțe), unii dintre ei nu aveau nicio altă posibilitate de supra –
viețuire, deci au acceptat această ofertă. Alții au continuat să exploateze
pământul din împrejurimi, transformând vecinătatea într-o mlaștină. As –
tăzi, cererea de cărămidă este atât de scăzută, încât producerea de cără –
mizi nu mai este rentabilă (decât pentru necesitățile gospodăriei). Oferta
de producție a unei fabrici din Zalău a diminuat încet oportunitățile romi –
lor de a-și câștiga existența făcând cărămizi.
Pe lângă confecționarea și vânzarea cărămizilor, altă activitate prin
care romii găseau resurse de supraviețuire era aceea de a lucra ca zili –
eri pentru proprietarii de pământ maghiari și români. În timpul retroce –
dării proprietăților funciare, mulți dintre foștii proprietari și-au primit
înapoi terenurile agricole. Unii dintre ei au avut și ocazia de a cumpăra
la prețuri relativ scăzute mijloace mecanizate pentru cultivarea pă –
mântului și au înființat mici întreprinderi pentru creșterea puilor sau
a vitelor. Totuși, aceste inițiative nu necesită o forță de muncă lărgită
și angajată permanent. Pentru acestea, soluția au reprezentat-o romii.
Astfel, majoritatea romilor (atât din Brazilia cât și din Bakos) lucrează
ca zilieri, pentru care primesc un anumit salariu, dar nu beneficiază de
diferite servicii sociale. În ultimii ani – începând din 2000 – s-au des –
chis câteva noi fabrici în Nușfalău sau în vecinătate: o fabrică italiană
de pantofi, una de cutii de carton, un producător de carcase pentru
telefoane mobile, cea mai recentă fiind o companie de producere de
articole de plastic și compania de construcție a autostrăzii. Acestea au
reprezentat o șansă de angajare pentru romii din comunitatea Bakos
(majoritatea persoanelor active din Bakos sunt angajate, cei în vârstă
fiind pensionați). În comunitatea Brazilia există doar șase persoane an –
gajate cu carte de muncă (conform asistentului social). Pentru romii
șomeri, singurele surse de venit regulat sunt ajutorul pentru copii, alo –
cația pentru copii și ajutorul social.
În literatura de specialitate pot fi identificate două moduri de abor –
dare a conceptului de excluziune socială. Primul se referă la nivelul de
sărăcie, mai exact, la lipsa resurselor materiale și financiare. Segregarea
economică înseamnă accesul limitat la resurse materiale, locuri de mun –
că, venituri și alte beneficii. Logica pieței de muncă și pregătirea profe –

207„țIGanul meu” ș I ÎncRede Rea
sională, respectiv deprinderile (skills) romilor nu corespund. Societatea
nu mai are nevoie de acele deprinderi și activități pe care romii le-au
oferit în perioada anterioară. Al doilea se referă la lipsa serviciilor sociale
(educație, sănătate, asistență socială etc.) sau la accesul limitat la astfel
de servicii (Toma 2005). Această dimensiune este corelată cu legăturile
sociale slabe pe care romii le pot accesa. Acesta este aspectul care oferă
un surplus excluziunii sociale față de sărăcie, pentru că sărăcia nu este
un simplu factor explicativ în toate cazurile de excluziune socială; de
exemplu, pensionarii pot fi excluși social, dar nu neapărat din cauza
statutului lor economic deprivat (despre dezintegrarea societății, vezi
Gans 1988).
În cazul romilor din Nușfalău, excluziunea socială și economică este
agravată și de segregare spațială. Segregarea spațială pe criterii etnice
a fost interpretată în secolul al XX-lea ca o evidență a unui proces de
distanțare între grupuri diferite pe plan economic și social, idee ce a fost
dezvoltată de Park în studiul său clasic în Chicago, arătând că distan –
ța spațială redă distanța socială existentă dintre aceste grupuri (Jencks
1991; Park 1926). Una dintre cauzele identificate ale segregării spația –
le a grupurilor etnice a fost discriminarea pe piața imobiliară, care este
strâns legată de discriminarea pe piața muncii. Discriminarea pe piața
muncii are ca rezultat dezavantajarea economică, deoarece membrii
grupului dezavantajat se vor concentra într-un nivelul inferior al ierarhi –
ei ocupaționale, astfel și posibilitățile lor de reședință fiind limitate (Rex
și More 1967).
Aspectele menționate mai sus determină și tipul strategiilor dez –
voltate de romi. Cum am mai menționat, aceste strategii sunt pro –
cese în continuă schimbare. Dacă dorim să vedem ce strategii adoptă
o gospodărie, atunci trebuie să le observăm în timp, examinând modul
cum familia răspunde în diferite contexte sociale și economice. De ace –
ea, nu suntem de acord cu afirmația lui Simon Clarke conform căreia
„…conceptul de strategie de supraviețuire a unei gospodării este triplu
determinat: unitatea de decizie nu este gospodăria, deciziile sunt luate
strategic și scopul nu este supraviețuirea” (Clarke 1999: 14). Dar, cum
menționează Michael Burawoy și coautorii săi, strategiile sunt procese
sociale negociate, care se schimbă și se dezvoltă în timp, sunt unice, ca –
racteristice fiecărei gospodării, pot fi singulare, dar, mai des, multiple și
sunt sensibile la contextul politic și economic al momentului (Burawoy
et al. 2000: 62).

Incluz Iune ș I excluz Iune
2083. Sărăcie. Surse de venit.
Strategii de supraviețuire
Din observațiile anterioare reiese că romii din Nușfalău au posibilități
limitate de a găsi un loc de muncă în economia formală a satului sau a
localităților învecinate. Numărul romilor angajați cu drepturi depline este
foarte scăzut și irelevant. Majoritatea romilor sunt șomeri. Pentru majori –
tatea familiilor, singurele surse regulate de venit sunt pensia de la CAP a
celor mai în vârstă, alocația copiilor și ajutorul social. Romii și-au dezvol –
tat o gamă largă de activități economice pentru a „supraviețui”, iar unele
din acestea pot fi catalogate drept activități economice informale regulate,
deși niciuna dintre acestea nu poate garanta un venit constant pentru
familii.
Familiile locale îi tocmesc pe romi. Acest sistem este unul complex.
Familiile de maghiari sau români au angajat o persoană (sau o întreagă
familie) romă pentru a efectua munci domestice în gospodărie. Printre alte
strategii ale romilor de a „se descurca”, aș menționa fabricarea de cărămizi
(meșteșug tradițional al romilor din Nușfalău), vânzarea ajutoarelor non-
financiare, divertismentul, culesul fructelor sălbatice, al ciupercilor și al
fructelor din livezi, curățatul nucilor pentru comunitatea romă mai boga –
tă din Boghiș etc.
Pentru a vedea ce strategii adoptă romii din Nușfalău, ne-am focalizat
atenția, în primul rând, pe relațiile dintre romi și populația majoritară (cea
maghiară) din localitate, încercând să surprindem principalele caracteris –
tici ale acestor relații și regulile după care ele se construiesc, dacă acestea
există.
În continuare, vom încerca să descriem și să analizăm două dintre
strategiile de supraviețuire ale romilor. La prima vedere, prezența institu –
ției nășitului în rândul romilor și al celorlalte etnii din Nușfalău pare a fi o
caracteristică „înnăscută” a acestei comunități multietnice, dar mai târziu
s-a dovedit a fi un aspect de suprafață. Cea de-a doua strategie, numită
„lista”, este, de asemenea, un element constitutiv al strategiilor de supra –
viețuire ale romilor, deși, în acest caz, nu romii sunt inițiatorii ei.
În final, ne vom îndrepta atenția asupra problemei încrederii, care este
elementul coeziv al tuturor strategiilor informale și prin care vom putea
înțelege mai bine caracterul relațiilor dintre romi și gadjo.

209„țIGanul meu” ș I ÎncRede Rea
3.1. Relații interetnice
În aceste paragrafe dorim să prezentăm strategiile discursive folosite
de alte etnii pentru definirea „Celuilalt”, reprezentat, în cazul de față, de ro –
mii precum și modul cum se autodefinesc romii în comparație cu alte co –
munități de romi. O discrepanță ierarhică poate fi observată în caracteris –
ticile folosite de alte etnii în calificarea romilor și în autopercepția romilor.
Caracterizările făcute, de multe ori, romilor sunt construite pe baza unor
însușiri negative. Aceste imagini negative sunt interiorizate de către romi
și sunt folosite apoi de ei pentru a descrie alte comunități de romi. Trebuie
să subliniem, totuși, că acestea sunt identități multiple și pot fi schimbate
în diferite contexte (despre identitățile situaționale vezi Okamura 1981).
3. 1. 1. Imaginea romantizată a romilor
Din interviurile efectuate reiese că este încă vie imaginea romantizată
a romilor, mai ales în rândul maghiarilor bătrâni. Ei încă își amintesc de
marii muzicanți din Nușfalău, care sunt – sau au fost – faimoși în țară și
în străinătate. De asemenea, își amintesc de vechile meserii practicate de
romi: muzicanți, cărămidari și tinichigii. Solidaritatea caracteristică mem –
brilor comunității rome este de multe ori amintită într-un context pozitiv
și este descrisă ca fiind o calitate care, „din păcate”, lipsește în cazul altor
grupuri etnice. Respectul și atenția mărită a romilor tineri față de bătrâni
este considerată, de asemenea, o caracteristică pozitivă, pe lângă atenția
sporită cu care părinții romi își cresc copii. În narațiunile celorlalte etnii,
aceste imagini sînt valabile pentru întreaga comunitate de romi din loca –
litate, fără a diferenția între romii din comunitatea Brazilia sau Bakos. Dar
subiecții au menționat și că acești „țigani vechi” aparțin deja trecutului.
Numai sărăcia și mizeria au rămas constante: chiar dacă mai există mu –
zicanți în comunitate, aceștia nu-și mai permit să cumpere instrumente
muzicale noi.

3. 1.2. „Țiganii sunt leneși” – despre atitudinea romilor față de muncă
Imaginea romantizată a romilor este construită mai ales pe categorii
etnic-culturale. Celelalte imagini sunt construite pe baza unor categorii
socioeconomice. Caracteristicile amintite sunt următoarele: status social
și economic inferior, necinste în relațiile interpersonale, atitudine negativă

Incluz Iune ș I excluz Iune
210față de diferite munci și parazitism social. Cum romii nu sunt implicați în
munci permanente, cu carte de muncă, ceilalți consideră că acest aspect
este consecința unei caracteristici etnice. De aceea se spune că „romii sunt
leneși” și sunt acuzați ca fiind responsabili pentru situația lor marginală.
Membrii celorlalte comunități etnice din Nușfalău au reprezentări di –
ferite despre romii din comunitatea Brazilia și despre cei din Bakos.
Cea mai are problemă din localitatea noastră este comuni –
tatea aceea unde trăiesc aprox. 350 de persoane. Atitudinile
lor față de muncă și viață sunt destul de negative. Și-au băut
deja ieri banii pe care o să-i primească astăzi. Nu se gândesc
la nimic. (…) Ei învață unii de la alții modul de viață acela ne –
sănătos tot timpul, s-au născut în modul acesta de viață și
continuă să trăiască astfel. (bărbat maghiar)
Dacă romii din Brazilia sunt considerați responsabili pentru sărăcia
lor, singura vină a romilor din Bakos este că s-au născut săraci. Ei sunt
considerați diferiți, de asemenea, în ceea ce privește atitudinea lor față de
comunitate, muncă și viață, în general. Spre deosebire de cei din Brazilia,
romii din Bakos sunt văzuți ca fiind persoane care vor să lucreze și care
au simțul proprietății, dar sunt incapabili să-și găsească un loc de muncă
permanent, deoarece „țiganul îi țigan”. Această expresie – dacă este folo –
sită de un rom – arată că ei sunt conștienți de stereotipurile prin care sunt
caracterizați de către celelalte etnii. Atunci când este folosit ca o expresie
ironică prin care este evidențiată relația dintre ceilalți și romi, termenul
face aluzie și la deprivarea istorică a romilor.
Diferențele sunt și mai mult accentuate de către majoritari deoarece,
din punctul lor de vedere, trăind lângă maghiari și români se presupune că
romii din Bakos au interiorizat valorile morale și modul de viață al acestor
grupuri etnice. De aceea sunt considerați a fi mai bine integrați în structu –
ra economică și socială a majorității. Cu toate că și romii din comunitatea
Brazilia au participat în aceste structuri, activitățile pe care le-au desfășu –
rat nu au fost niciodată considerate „munci adevărate”. Pentru localnicii
majoritari este de la sine înțeles că romii sunt acolo când cineva are nevoie
de ajutor la diferite munci în gospodărie. De exemplu, cu toate că femeile
rome asigură cererea de ciuperci și fructe de pădure pentru localitate, cei –
lalți etnici comentează: „Daa, ce mare lucru este să culegi fructe de pădure?
Te duci la pădure, te mai și plimbi și primești și bani pentru nimic”.

211„țIGanul meu” ș I ÎncRede Rea
3. 1.3. „Țiganii ăștia fură”
În Nușfalău nu s-a înregistrat niciun conflict între romi și ne-romi.
Dacă au existat conflicte, acestea s-au iscat în interiorul unui grup și nu
între grupuri etnice diferite. Cea mai mare problemă a localnicilor în legă –
tură cu romii este că aceștia se fac vinovați de furt. Localnicii consideră că
furatul este o însușire înnăscută a romilor. În perioada socialistă această
problemă nu a fost așa de evidentă ca și în zilele noastre, deoarece ro –
mii nu furau de pe o proprietate privată, ci de pe un teritoriu “ no man’ s
land ”. Deoarece era pământul nimănui, chiar și maghiarii și românii furau
produse agricole. După restituirea terenurilor agricole foștilor proprietari,
când acestea au redevenit proprietate privată, practicile de furt ale romi –
lor au devenit mai evidente și mai supărătoare, fiind mai puțin tolerate
de proprietari. De asemenea, furtul de la gospodării este pedepsit. Vina și
pedeapsa sunt transmise întregii familii de romi, iar de aici la extinderea
generalizării de pe familie pe comunitate nu este decât un pas.
3. 1. 4. „Au mâncat, au băut, și au plecat” –
imaginea de paraziți sociali a romilor
Imaginea de paraziți sociali a romilor este reprodusă de fiecare dată
când sunt oferite comunității ajutoare sociale din partea unor agenți ex –
terni. Cum lipsa banilor este mare, de multe ori, mulți romi decid să vândă
localnicilor produsele primite. Faptul este considerat de localnici ca fiind
un „gest nerespectuos”, care legitimează stereotipurile lor despre romi.
Aceste reprezentări sunt construite întotdeauna în termeni de inferi –
oritate și superioritate. Această ierarhizare este, de asemenea, duplicată
când este vorba de comunitățile de romi din Bakos și din Brazilia. Romii
din Bakos folosesc aceleași stereotipuri și afișează aceleași atitudini față de
romii din Brazilia, Boghiș și Valcău.

3.2. Nășitul
În Nușfalău există o tradiție prin care romii reușesc să depășească
granița etnică și să reducă distanța socială dintre romi și gadjo. Nu este
nimic neobișnuit pentru un locuitor din Nușfalău să devină nașul unui
copil rom. Motivele care îl determină pe un cetățean să se implice într-o
asemenea relație se datorează fie sentimentelor umane, fie unei dispoziții

Incluz Iune ș I excluz Iune
212temporare, un fenomen deloc rar (Legg 1969; Marantzidis – Mavrommatis
1999; Tarrow 1967).
Conform lui Peter Blau, o adevărată relație de nășie poate exista doar
între două persoane sau familii egale și natura acestei relații este aceea că
copilul poate avea un tată spiritual. Dacă persoanele aparțin unor catego –
rii sociale diferite, atunci calitatea și esența relației diferă (Blau 1964: 22).
Principala diferență se observă în relațiile de putere dintre actori.
Romii preferă să caute un naș în afara comunității lor, cu scopul de
a-și conecta astfel familia la o relație clientelară puternică. Prin siguranța
pe care relația cu nașul o oferă, ei se simt îndreptățiți să ceară favoruri – pe
care le plătesc întotdeauna, fie prin muncă agricolă, fie prin alte servicii.
De fapt, acest lucru reprezintă, probabil, cea mai puternică legătură de co –
municare a romilor cu societatea din Nușfalău. Instituția nășitului poate fi
înțeleasă drept o strategie de supraviețuire a unui grup social bine definit.
Un factor determinant în supraviețuire este ca o persoană sau o gospo –
dărie să beneficieze de toate legăturile sociale posibile de care ar putea
avea nevoie în ascensiunea sa economică sau socială. Această instituție se
bazează pe reciprocitate. Miezul acestei relații nu este nici acțiunea econo –
mică în sine, nici reciprocitatea darurilor, ci reducerea distanțelor sociale.
Cu toate acestea, nu trebuie să minimizăm importanța aspectului econo –
mic. Existența unui naș gadjo reprezintă un factor relativ stabil în viața
romilor; dacă relația este stabilă, este foarte probabil ca nașul să angajeze
pentru muncă familia finului său.
Instituția nășitului a fost atât de bine interiorizată, încât persoanele
intervievate nu au putut răspunde la întrebări directe referitoare la modul
de alegere a nașului. În cazul „nășitului real”, alegerea nașilor depinde de
calitatea relației dintre actori: această relație trebuie să fie de prietenie,
trebuie să fie caracterizată de încredere mutuală și de reciprocitatea avan –
tajelor posibile obținute.
Într-un articol de bază, Alvin Gouldner definea conceptul de recipro –
citate drept „un schimb reciproc avantajos de beneficii între două sau mai
multe unități” (Gouldner 1960: 164). El sublinia, de asemenea, că în relați –
ile care pot fi descrise drept reciproce, părțile implicate au drepturi și înda –
toriri care trec dincolo de cele pur și simplu „complementare”. În această
privință, reciprocitatea constituie un principiu general de dependență re –
ciprocă și recunoaștere a unei norme morale împărtășite: „oferi beneficii
celor care îți oferă beneficii” (Gouldner 1960: 170). Totuși, cel mai intere –
sant aspect al analizei lui Gouldner este, din punctul de vedere al studiului

213„țIGanul meu” ș I ÎncRede Rea
nostru, accentul său pe „potențialitățile destructive ale puterii”. Conform
observațiilor sale, Gouldner conchide că prezența manifestă a relațiilor de
putere între părțile implicate determină natura și cantitatea beneficiilor
schimbate. Astfel, el propune un continuum care începe cu schimburi –
le care implică beneficii egale și se încheie cu acelea în care una dintre
părți nu primește nimic în schimb. Acest din urmă caz a fost asociat de
Gouldner cu exploatarea, o practică puternic deconstructivă în societate,
deoarece violează valori morale universale și comun împărtășite. În altă
ordine de idei, în relațiile sociale în care reciprocitatea reprezintă modelul
definitoriu, se reproduce ideea coeziunii sociale.
În Nușfalău, niciuna dintre aceste condiții nu este îndeplinită. Romii
nu sunt prieteni cu gadjo; după cum putem vedea, gadjo nu au încredere
în romi, iar relația lor poate fi descrisă doar în termeni de client-patron. To –
tuși, aproape fiecare copil rom are un naș maghiar (și, desigur, „nașul real”
este rom). Pe durata cercetării noastre am întâlnit o femeie maghiară, care
locuiește în imediata vecinătate a comunității Bakos. Ea are opt fini romi:
cinci din comunitatea Bakos și trei din comunitatea Brazilia. Ea spunea că
nu are contact permanent cu toți finii ei, fiindcă ar fi prea mult pentru ea
(ca investiție de timp și bani), dar încearcă să aibă grijă și să ajute doi sau
trei copii pe care îi consideră serioși (inclusiv pe familiile lor).10
Am lucrat aici în sat la bar și… pe vremea aceea veneau mulți
țigani aici. Fiindcă ce câștigau azi beau până seara… și deci…
așa ne-am cunoscut, am vorbit. Dacă m-au ajutat, i-am plă –
tit, pentru că trebuia să-i plătesc pentru muncă. După aceea
m-au întrebat dacă n-aș vrea să fiu nașa copilului lor. Și m-am
gândit, de ce nu?… Ținem legătura. Familia asta (din Brazilia)
este foarte decentă. De exemplu, dacă am nevoie de ajutor
la muncă, îi chem pe ei, deci este rentabil și pentru mine și
pentru ei. (femeie maghiară, 35 de ani, din sat)
Suntem vecini, ne înțelegem foarte bine, îmi place de ea foar –
te mult. Ne-au chemat, ne plăcea de ei, așa că… Îmi place cum
se poartă, cum arată, toate… Ea este educată, cultivată. (fe –
meie maghiară, 38 de ani, Bakos)
10 Pe durata cercetării, această femeie maghiară a vizitat tot a doua zi familia unuia
dintre finii săi din comunitatea Bakos.

Incluz Iune ș I excluz Iune
214Această practică poate fi interpretată în trei sensuri. În primul rând,
ar putea fi o acțiune economică prin care romii obțin acces la mai multe
resurse financiare. În al doilea rând, faptul că maghiarii interpretează, de
regulă, instituția nășitului în termeni tradiționali (despre nășitul real vezi
Blau 1964) le permite romilor să obțină mici avantaje materiale, cum ar
fi anumite cadouri11. În al treilea rând, acest tip de relație are o funcție la –
tentă: aceea de a transgresa distanța socială. Dar aceasta nu înseamnă că
distanța socială dintre o familie de romi și gadjo se reduce. Această relație
este exhibată în fața altora. Faptul că nașul copilului unei familii de romi
este un gadjo înseamnă că această familie nu este ca ceilalți romi; este o
familie onorabilă.
După cum am văzut deja, populația gadjo nu are relații informale cu
romii. Interacțiunile lor sunt limitate la relațiile economice. Instituția năși –
tului, singura care poate fi interpretată drept informală, a obținut o nouă
interpretare în rândul locuitorilor. Chiar dacă inițial populația gadjo ac –
ceptă această relație în virtutea unei conștiințe etice și religioase, ulterior
aceasta este redefinită treptat în termenii economiei informale. Astfel, in –
stituția nășitului a devenit o formă mai subtilă de relație economică între
gadjo și romi sau, în unele cazuri, o consecință sau o condiție a acesteia.
3.3. Credit informal
În subcapitolul anterior am observat felul în care romii folosesc insti –
tuția nășitului pentru a obține acces la muncă, venit și resurse materiale
pentru supraviețuire. Dar aceste relații reprezintă și o referință în stabilirea
de contacte cu alte persoane cu care romii vor putea avea relații adiționale
de tip client-patron.
În această secțiune ne vom concentra asupra altei strategii de supra –
viețuire a populației rome din Nușfalău, care nu poate fi catalogată nici ca
unică, nici ca reprezentativă doar pentru populația romă rurală, deoarece
a fost atestată și în zonele urbane paupere. Sărăcia și lipsa de bani îi obligă
pe mulți romi să cumpere mâncare și alte produse pe credit. Acest sistem
11 Femeia maghiară despre care am vorbit mai sus, întrebată fiind de ce a acceptat să
fie nașa atâtor copii romi, a spus că dacă cineva te roagă să fii naș, trebuie să accepți.
Este un gest foarte nepoliticos să refuzi o asemenea cerere, aceasta este „tradiția”.
Un bărbat maghiar (32 de ani, necăsătorit), de asemenea din comunitatea Bakos, a
declarat același lucru.

215„țIGanul meu” ș I ÎncRede Rea
de creditare informal și fără dobândă se numește „lista”, deoarece patronii
de magazine notează toate produsele pe care le vând, menționând și data
exactă a plății. Fixarea datei este lăsată la decizia cumpărătorilor, fiindcă
ei știu exact data la care vor intra în posesia banilor. La începutul acestei
practici patronul era cel care stabilea data plății, dar acest lucru s-a dovedit
ineficient, deoarece provoca neînțelegeri, ceea ce a dus la neîncredere din
partea patronului. Forțat să-și continue afacerea familială – singură sursă
de venit, de altfel –, acesta și-a schimbat politica și a decis să meargă pe
mâna clienților săi. Clientela sa este formată mai ales din romi12. Contrar
așteptărilor, afacerea sa este una dintre cele mai dezvoltate din sat. Una
dintre explicații ar fi că el are un cerc stabil de clienți. Cumpărătorii romi îi
sunt fideli și își achită datoriile la timp, deoarece dacă îi pierd încrederea își
pierd aproape orice acces la obținerea acestor avantaje atât de utile.
Pentru unii dintre locuitori, existența acestei liste este semnul suprem
al sărăciei. Dar – după cum am văzut – acesta reprezintă, dincolo de să –
răcie, un indice de încredere. Chiar dacă formele scrise de contract sunt
considerate un semn al lipsei de încredere și al monitorizării informale, în
acest caz trebuie să remarcăm riscul pe care acești întreprinzători și-l asu –
mă. Încrederea este singurul mod în care își pot minimiza acest risc.
Patricia Landolt și Alejandro Portes dau exemple ale relației controver –
sate dintre capitalul social și spiritul întreprinzător: „Rețelele sociale dense
pot, de asemenea, submina inițiativele de afaceri. Adesea, familia și priete –
nii cer ajutorul unor întreprinzători care au inițial succes. Capitalul social
al petiționarilor constă tocmai în dreptul lor de a solicita și de a primi spri –
jin din partea celorlalți membri ai grupului. Dar în acest proces, după cum
a arătat antropologul Clifford Geertz în studiile sale din Bali, inițiativele
economice promițătoare eșuează în a acumula capital și se transformă în
case de binefacere” (Portes și Landolt 1996).
Nu este și cazul micului magazin din sat. Regulile nescrise ale „listei”
fac din acest o afacere înfloritoare pentru patron și un veritabil „dar al
Providenței” pentru cele două comunități rome sărace. Cu doi ani în urmă,
magazinul era format din două încăperi. O încăpere era barul țigănesc.
12 Afacerea este localizată în casa familială. Clădirea este situată între cartierele Bra –
zilia și Bakos, pe drumul principal. Deși magazinul are clienți și din rândul majorita –
rilor, clientela este formată mai mult din romi. Acest lucru ar putea fi, de asemenea,
interpretat drept o formă latentă de discriminare, deoarece interviurile au arătat clar
că maghiarii și românii preferă să nu frecventeze aceleași locuri publice cu romii.
Prin urmare, patronul a trebuit să-și construiască afacerea pe populația săracă.

Incluz Iune ș I excluz Iune
216Acest loc era frecventat după-masa mai ales de bărbații romi. Era o came –
ră modestă în care bărbații romi puteau consuma alcool și fuma în timp
ce discutau afaceri. De fapt, avea funcția unui nod comunicațional (există
mai multe în sat). Prima încăpere era băcănia. Acesta era locul de întâlnire
al femeilor și copiilor. Acestora nu prea le era „permis” să intre în bar.
Puterea listei putea fi simțită în ambele încăperi. Cineva care vroia
să intre în bar trebuia să treacă mai întâi prin băcănie, unde era „lista”.
Doar cei considerați creditabili puteau bea pe credit. În băcănie, clienții
pot cumpăra pe listă doar ceea ce le este absolut necesar în gospodărie:
cartofi, făină, margarină, pâine, săpun, țigări, alcool, zahăr, macaroane.
Patronul vinde bunuri pe baza listei doar dacă are încredere în client – ast –
fel se poate forma o clientelă permanentă. Mai nou, ca dovadă a prosperi –
tății afacerii, magazinul și-a schimbat înfățișarea: cele două încăperi s-au
transformat într-un singur magazin mai mare, și s-a diversificat și oferta
de bunuri; barul s-a extins în alte două încăperi cu intrare separată. Nu
există legătură directă între magazin și bar.
4. Încredere
Continuând opera lui Niklas Luhmann, mulți cercetători din științele
sociale cad de acord asupra „faptului simplu și clar că fără încredere, viața
socială de zi cu zi pe care o considerăm de la sine înțeleasă este pur și sim –
plu imposibilă” (Good 1988: 32).
În termeni de relații economice, încrederea este, de asemenea, baza
oricărei relații. În cazul relațiilor formale, încrederea este din nou formali –
zată. Ea este legalizată prin contracte și semnături. În cazul relațiilor infor –
male, formalitatea este înlocuită prin formule verbale, care sunt conside –
rate parte a expresiei culturale. Cei care nu reușesc să se conformeze aces –
tor norme sunt declarați potențial suspecți. Asta se întâmplă și în relația
dintre romi și gadjo în Nușfalău. Populația gadjo își legitimează atitudinea
distantă față de romi, ca grup, referindu-se la lipsa de încredere.
Distanța socială dintre romi și gadjo depinde de nivelul de încredere.
Un gadjo nu are încredere într-un rom din Brazilia decât dacă romul este
lucrător cu ziua pentru familia sa. Totuși, meritul este tot al persoanei gadjo
dacă romul devine de încredere, deoarece „trebuie să știi cum să vorbești
cu ei, dacă îi respecți ca persoane, dacă îi ajuți, se vor purta la fel”.

217„țIGanul meu” ș I ÎncRede Rea
Fiecare relație dintre romi și gadjo funcționează pe baza unui set de
reguli nescrise. Trăind și acționând conform acestor reguli, încrederea din –
tre ei este garantată. Dar dacă se întâmplă ca romul să încalce regulile
acceptate de comun acord, el sau ea va fi sancționat sever. Astfel, se poate
pierde singura sursă de venit: de exemplu, posibilitatea de a lucra cu ziua
pentru o familie maghiară. Subiectul sancțiunilor nu este doar persoana
care a pierdut încrederea; mai mult, sancțiunile sunt extinse asupra în –
tregii familii rome, stigmatizând fiecare membru al acesteia, indiferent de
relația avută anterior.
Romii din Bakos sunt reprezentați într-o lumină pozitivă, iar popula –
ția gadjo are mai multă încredere în ei, cel puțin la nivel discursiv. Totuși,
acest discurs se materializează în atitudini pozitive sau într-o distanță so –
cială redusă doar în câteva cazuri.
Alt aspect care merită menționat se referă la dimensiunile diferite ale
reprezentării „celuilalt”. Am identificat trei astfel de dimensiuni în Nușfa –
lău: imaginea romilor din România, în general, a romilor din Nușfalău, în
general, și imaginea formată despre persoanele de etnie romă cu care in –
teracționează.
Maghiarii, comparând situația etnică a satului lor cu cea a Români –
ei, consideră că satul lor are o valoare de model. Oamenii din Nușfalău
nu au interacționat cu alte grupuri de romi din alte regiuni ale țării. Ei
află despre romi în general din mass-media – care nu este niciodată ne –
utră și îi prezintă pe romii din România de cele mai multe ori în termeni
negativi. Experiențele lor cu romii sunt totuși diferite și aceasta este a
doua dimensiune. Infracțiunile minore ale romilor din Nușfalău nu pot
fi comparate cu criminalitatea altor grupuri de romi. Totuși, în context
local, aceste infracțiuni au devenit cea mai mare problemă a comuni –
tății. Cea de-a treia dimensiune este cea a relațiilor interpersonale. Este
interesant că stereotipurile existente, aplicate în contextul întregii co –
munități, nu se aplică în relațiile interpersonale. În cele din urmă, „țiga –
nii mei” sunt de încredere, muncitori, civilizați. Totuși, distanțele sociale
și intențiunile comportamentale manifestate în relațiile interpersonale
corespund cu cele ale întregii comunități (nivelul al doilea). Gadjo evită
interacțiunile apropiate cu romii. Desigur, există și excepții: în cazul re –
lațiilor economice, numărul interacțiunilor este foarte ridicat. Prezența
romilor într-o instituție formală crește, de asemenea, numărul interacți –
unilor (de pildă cu cadrul didactic de la școala locală, asistentul sanitar
de la policlinică etc.).

Incluz Iune ș I excluz Iune
2185. Concluzii
Strategiile romilor pot fi descrise cel mai bine în termenii relațiilor
acestora cu alte grupuri etnice (Williams 1982). Analizând dimensiunile
structurale ale integrării romilor, putem concluziona că nici structurile
economice formale, dar nici cele informale nu sunt deschise în fața lor.
Singurele inițiative îndreptate către romi sunt proiectele de dezvoltare so –
cială, cu toate că unele dintre aceste inițiative au ca rezultat ajutorarea
populației majoritare pentru a intra în posesia unor bunuri la prețuri mai
avantajoase decât de pe piața formală, în loc să ofere suport adecvat ro –
milor. Aceste practici conduc la consolidarea stereotipurilor și atitudinilor
disciminatorii față de romi, cum am menționat în subcapitolele anterioare.
Interacțiunile romilor cu celelalte etnii pot fi descrise cel mai bine în ter –
meni economici, chiar și în cazurile în care aceaste interacțiuni ar implica
prietenie sau încredere. În consecință, instituția nășitului a devenit o strategie
a romilor de a transcede granițele etnice impuse de ceilalți, cu scopuri pur eco –
nomice. Romii speră să acceseze mai ușor resursele de bază necesare pentru
supraviețuire, care sunt, aproape în totalitate, sub controlul celorlalte etnii.
Cu toate că în localitate există conflicte între romi și ceilalți membri ai
comunității, aceste conflicte sunt normale, în măsura în care sunt rezul –
tatele imediate ale stereotipurilor existente și ale practicilor de menținere
a graniței etnice ale celorlalte etnii. În unele cazuri, romii înșiși mențin și
construiesc aceste granițe.
În ceea ce privește relațiile economice, putem spune că acestea se ca –
racterizează printr-o intensă cooperare. Din punct de vedere funcțional,
ceilalți trebuie să accepte prezența romilor în localitate. Pe de altă parte,
pentru populația romă, interacțiunea cu alte etnii este dorită și chiar cru –
cială din punctul de vedere al supraviețuirii.
Cu toate că serviciile oferitre de romi reprezintă o necesitate pentru
ceilalți, activitățile acestora sunt considerate ca fiind lipsite de importanță.
Mai mult, romii sunt sancționați de către ceilalți membri ai comunității
pentru practicarea unor activități. Această atitudine se materializează în –
tr-o continuă reproducere a stereotipurilor și în menținerea distanței soci –
ale la un nivel constant.
Cu toate că, la nivel cognitiv, reprezentarea grupurilor de romi poate
diferi, această diferențiere nu este prezentă în interacțiunile zilnice dintre
romi și localnici. Proximitatea spațială poate constitui o posibilitate de a
deconstrui stereotipurile care circulă despre romi, dar aceste relații nu sunt

219„țIGanul meu” ș I ÎncRede Rea
destul de puternice. Pe lângă aceasta, deoarece în vecinătatea romilor tră –
iesc și alți etnici săraci, care practică, de asemenea, activități marginaliza –
te, ca și romii, aceștia riscă să fie, de asemenea, considerați inferiori față
de restul populației. Acest lucru înseamnă că, deși ei îi cunosc mai bine pe
romii, iar opiniile lor sunt bazate pe interacțiuni zilnice, nu au prestigiul
social și puterea necesară de a influența în vreun fel percepția și atitudinile
celorlați localnici față de aceștia. Acest lucru este agravat și de statutul lor
de „vinituri” în localitate.
Luând în considerare aceste aspecte, putem concluziona că romii sunt
integrați în structurile economice ale localității și chiar și în structurile so –
ciale, dar acest fapt nu înseamnă că diferite moduri de viață sunt modifi –
cate, astfel încât să fie compatibile. Pe de altă parte, complementaritatea
activităților economice înseamnă, de fapt, o integrare funcțională. Regu –
lile și normele acestor relații sînt definite de majoritari, în cel mai bun caz
în urma unui proces de negociere. Contactul direct cu o persoană de etnie
romă reduce substanțial distanța socială: „Țiganul nostru este mult mai
cinstit decât alți țigani”.
Majoritatea localnicilor au arătat o încredere mare în modul în care își
rezolvă problemele locale. Mecanismele stereotipizante au un dublu rol: pe
o parte, au funcția de a preveni conflicte posibile, pe de altă parte, și acest
aspect este mult mai important din punctul nostru de vedere, au funcția
de a susține un anumit nivel de stabilitate. Cu alte cuvinte, de aceea există
complementaritate între grupuri diferite. Astfel, toleranța este doar un in –
strument, și nu o normă interiorizată prin care poate fi menținut controlul
asupra resurselor locale.
Bibliografie
BLAU, Peter
1964 Exchange and Power in Social Life . John Wiley and Sons, New York.
BURAWOY, Michael – KROTOV, Pavel – LYTKINA, Tatyana
2000 Involution and Destitution in Capitalist Russia. Ethnography 1. (1)
43–65.
CLARKE, Simon
1999 New Forms of Employment and Household Survival Strategies in Russia .
Coventry: Centre for Comparative Labour Studies, University of Warwick.

Incluz Iune ș I excluz Iune
220DE SOTO, Hermine – GEDESHI, Ilir
2002 Dimensions of Romani Poverty in Albania. Roma Rights, ERRC, (1).
22–30.
EMIGH, Rebecca Jean – FODOR, Eva – SZELÉNYI, Iván
2001 The Racialization and Feminization of Poverty? In: EMIGH, Rebecca
Jean – SZELÉNYI Iván (coord.): Poverty, Ethnicity, and Gender in Eastern
Europe During the Market T ransition . Westport, Praeger, 1–32.
GANS, Herbert
1988 Middle American Individualism. The Future of Liberal Democracy. The
Free Press, New York.
GOOD, David
1988 Individuals, Interpersonal Relations and Trust. In: GAMBETTA,
Diego (coord.): T rust: Making and Breaking Corporative Relations. Basil
Blackwell, New York, 31–48.
GOULDNER, Alvin W.
1960 The Norm of Reciprocity: A Preliminary Statement. American
Sociological Review 25. (2) 161–78.
JENCKS, Christopher
1991 Is the American Underclass Growing? In: JENCKS Christopher –
PETERSON Paul E. (coord.): The Urban Underclass . The Brookings
Institution, Washington D.C, 28–100.
KLIGMAN, Gail
2001 On the Social Construction of “Otherness”: Identifying “the Roma” in
Post-Socialist Communities. Review of Sociology 7. (2) 61–78.
LEGG, K
1969 Politics in Modern Greece. Stanford University Press, Stanford, CA.
MAJOR Mikós
2005 Szilágynagyfalu . Száz Magyar Falu könyvesháza KhT, Budapesta.
MARANTZIDIS, Nikos – MAVROMMATIS, George
1999 Political Clientelism and Social Exclusion. The Case of Gypsies in the
Greek Town of Sofades. International Sociology 14. (4) 443–56.
OKAMURA, Jonathan
1981 Situational ethnicity. Ethnic and Racial Studies 4. (4) 452–65.
PARK, Robert E.
1926 The Urban Community as a Spatial Pattern and Moral Order. In:
Ernest W. Burgess (coord.): The Urban Community . University of
Chicago Press, Chicago, 3–20.

221„țIGanul meu” ș I ÎncRede Rea
PORTES, Alejandro – LANDOLT, Patricia
1996 The Downside of Social Capital. The American Prospect (26) 18-21.
RAȚ, Cristina
2005 Romanian Roma, State Transfers and Poverty. International Journal
of Sociology 35. (2) 85–93.
REX, John – MORE, Robert
1967 Race, Community and Conflict . Oxford University Press, Oxford.
SPÉDER Zsolt
2002 A szegénység változó arcai. Tények és értelmezések. Andorka Rudolf
Társadalomtudományi Társaság, Századvég Kiadó, Budapest.
TARROW, Sidney G.
1967 Peasant Communism in Southern Italy , Yale University Press, New
Haven.
TEȘLIUC, Cornelia-Mihaela – POP, Lucian – TEȘLIUC, Emil Daniel
2001 Sărăcia și sistemul de protecție socială . Polirom, Iași.
TOMA Stefánia
2005 Educational Measures for the Roma Minority in Romania. The
Effectiveness of Integrated and Segregated Education. Research
Report. The Case of Nușfalău, Sălaj County .
WILLIAMS, Patrick
1982 The invisibility of the Kalderash of Paris: some aspects of the economic
activity and settlement patterns of the Kalderash Rom of the Paris
suburbs. Urban Anthropology 1 1. (3-4) 315-46.
WILSON, K. Everett
1996 Rules, Roles and Relationships . The Dorsey Press, Homewood, Illionis.

Incluz Iune ș I excluz Iune
222

223dIScRImInaRea mul TIplă ș I InTeRSecț Ională a R omIloR dIn Român Ia
Magyari-Vincze Enikő
discriminarea multiplă și
intersecțională a romilor din
România. Studiu de caz asupra
fenomenului excluziunii sociale
în Timișoara
1. Introducere
Noțiunea excluderii sociale a intrat în vocabularul cercetării sociale
după ce alți termeni similari, sărăcia și deprivarea (utilizați în anii 1960,
1970), s-au dovedit a fi concepte inadecvate pentru a descrie mecanisme –
le prin care o societate exclude unele categorii de persoane de la accesul
la anumite bunuri și servicii (Rees 1998). Conceptul de excludere socială
evidențiază faptul că sistemul de educație și de protecție sanitară împre –
ună cu structura pieții de muncă și a câmpului politic, respectiv politici –
le publice implementate în diferite domenii, dar și regimul reprezentării
simbolice determină procesul prin care indivizii acumulează capital social
și cultural, respectiv diferite abilități și calificări. Cu alte cuvinte, aceste
instituții determină procesul respectiv prin care indivizii sunt nu numai
clasificați în categorii sociale definite prin caracteristici atribuite din ex –
terior, dar și plasați în diferite poziții ale ierarhiei sociale. Unii cercetători
afirmă că excluderea socială se referă la incapacitatea societății noastre
de a include toate grupurile și toți indivizii în concepția noastră despre
societate, adică unii se simt excluși din societatea mainstream căreia parcă
nu i-ar aparține (Power și Wilson 2000). Acceptând această noțiune, pu –
tem conchide că excluderea socială este rezultatul procesului și situația în

Incluz Iune ș I excluz Iune
224care categoriile sociale dominante au puterea de a defini ce este „normal”,
„acceptabil”, „ mainstream ” și totodată au resursele (financiare și culturale)
pentru a atinge aceste standarde, în timp ce alții nu au acces nici la pu –
terea simbolică, nici la resursele necesare pentru o viață definită ca fiind
„normală”.
Odată recunoscut faptul că nu indivizii (sau, mai precis, esența lor
moștenită – despre care se presupune că este transmisă biologic sau cul –
tural) sau diferențele în sine, ci mai degrabă sistemul este responsabil
pentru transformarea diferențelor în inegalitate socială, este nevoie de
înțelegerea și explicarea rolului discriminării (multiple) în reproducerea
excluziunii ca fenomen social, cultural, economic și politic. În studiul de
față, aș dori să argumentez că conștientizarea factorului etnic în studie –
rea excluderii sociale nu înseamnă că etnicitatea este privită ca o esen –
ță constantă în sens biologic sau în sens cultural. Mai degrabă înseamnă
conștientizarea faptului că etnicitatea – împreună cu alți factori din inte –
riorul sistemului – este un factor și un mecanism relevant care determină
relațiile sociale, influențează cultural percepția de sine, determină poziția
socioeconomică și, în același timp, structurează politicile de recunoaștere
și redistribuire. În condiția istorică și politică actuală, neutralitatea etnică
ar însemna eludarea etnicității ca proces de constituire a diferențelor care
creează inegalități și negarea faptului că prejudecățile etnice și rasiale,
etnicismul și rasismul mențin o ordine socială în care anumiți indivizi și
anumite grupuri sunt marginalizate pe baza apartenenței lor etnice (în
cazul romilor, aceasta fiind percepută ca apartenență „rasială”). Pe urmă,
susțin că excluderea socială a grupurilor și a indivizilor pe baza faptului
că sunt percepuți drept romi este completată cu etichetarea persoanelor
respective ca fiind „țigani” și a fenomenelor sociale negative cu aceeași
etichetă de „țigan/țigănesc”.
Nu de mult, discriminarea sau fenomenul tratamentului inegal și ne –
drept a fost studiată pe baza unei singure variabile, discriminarea etnică/
rasială. Discriminarea de gen, discriminarea pe baza statutului social, a
orientării sexuale, a vârstei sau a religiei etc. au fost tratate separat. In –
teresul științific în domeniul discriminării multiple, combinate/mixte sau
intersectoriale este relativ recent (datează din anii 1980), iar termenul a
fost utilizat mai ales în studii de drept. Uneori aceste concepte sunt fo –
losite ca sinonime, alteori denumesc circumstanțe diferite. Se subliniază
faptul că avem de-a face cu discriminare multiplă dacă, de exemplu, într-un
anumit context, o femeie de culoare este discriminată pe bază de gen, iar

225dIScRImInaRea mul TIplă ș I InTeRSecț Ională a R omIloR dIn Român Ia
într-un alt context pe bază de rasă. Discriminare intersectorială se referă
la cazuri în care discriminarea operează în același timp pe baza mai mul –
tor factori diferiți; de exemplu dacă o femeie de culoare este discriminată
în raport cu un bărbat de culoare. Studiul meu susține că avem de a face
cu discriminare multiplă sau intersectorială și în cazul în care mecanis –
mul funcționează simultan în diferite domenii (ca educație, locuire, piață
muncii, sănătate, reprezentare culturală și politică), iar consecința este că
domeniile diferite se fortifică și se întrețin reciproc. Din această cauză, în
ceea ce urmează – pe baza unui teren efectuat în municipiul Timișoara
– am să vorbesc despre tratamentul inegal cu care se confruntă romii în
diferite domenii, subliniind modul aparte în care toate acestea se structu –
rează, iar în final am să interpretez semnificația discriminării multiple în
cazul femeilor de etnie romă.
2. Orașul și comunitățile de romi
În documentele oficiale ale administrației locale, Timișoara este defini –
tă drept un „oraș de cinci stele”, un titlu câștigat în 2000 de pe urma unui
program derulat în România de USAID. Datele economice cu care se mân –
drește primăria sunt: rata șomajului sub 4%, nivelul investițiilor străine de
4 ori mai mari decât media la nivelul țării, iar salariile de 20% mari decât
această medie. Populația stabilă a municipiului, conform recensământu –
lui din 2002, este de 317.660 de locuitori, din care 52,63% de sex feminin,
iar 47,37% de sex masculin. Populația activă (43,28% din numărul total
de locuitori) se împarte între cea ocupată (de 92,38%) și șomeri (în pro –
porție de 7,62%). Statutul profesional al celor ocupați arată astfel: 94,27%
salariați, 3,08% patroni, 2,39% lucrători pe cont propriu, restul de 0,26%
aflându-se în alte situații (membri ai unor societăți agricole cooperatiste,
lucrători familiali în gospodărie proprie). În marea lor majoritate, ei sunt
ocupați în sectorul privat (63,05%), deci mai puțini lucrează în cel de stat
(33%) sau în cel mixt (3,78%) sau în gospodării proprii (0,17%). Bugetul
primăriei pe 2007 și harta prezentată pe pagina de internet a primăriei în
cadrul planului de urbanism local ne arată o zonă în plină dezvoltare eco –
nomică, aflată în competiție cu celelalte mari orașe ale României.
În ceea ce privește aspectele culturale ale identificării orașului, acesta
este denumit și „Mica Vienă” și/sau „orașul model al multiculturalității și

Incluz Iune ș I excluz Iune
226al conviețuirii interetnice pașnice ”. Care sunt realitățile din spatele aces –
tei ultime imagini ideale? Recensământul din 2002 ne dă anumite repere
cantitative despre tabloul etnic al orașului, bazate, la rândul lor, pe auto-
identificarea cetățenilor, dar ele nu ne ajută să înțelegem modul în care
sistemele de clasificare etnică perpetuează distincția dintre romi și cele –
lalte etnii în defavoarea celor dintâi. Pentru aceasta trebuie să facem apel,
spre exemplu, la modalitățile în care romii sunt tratați și reprezentați de
cei care dețin puterea simbolică și materială, prin care se definesc și se
mențin criteriile „normalității” și acceptabilității sociale în diferitele dome –
nii ale vieții, dar, desigur, și la strategiile lor de viață și la concepțiile lor,
elaborate și ca reacții la provocările sistemului care îi plasează la margini.
La primele mele întrebări, lumea m-a informat cu o aparentă ușurință
despre faptul că în Timișoara există mai multe comunități de romi (băieși,
geambași, căldărari, gabori), regăsindu-se azi atât una în proximitatea al –
teia, cât și în vecinătatea românilor și maghiarilor în Colonia Ștrand (estul
orașului), precum și în Cartierele Fratelia și Ronaț (nord-vest), Kuntz (nord-
est), Plopi (est) și Blascovics. Toate aceste locuri se situează la diferitele
ieșiri din oraș (spre Cluj, Reșița, Arad etc.), fiind, deci, la margini, în spații
defavorizate în trecutul socialist, dar care încep să capete noi semnificații
în contextul noilor construcții post-socialiste (cartiere noi de vile și sediile
unor mari firme multinaționale).
În Colonia Ștrand stau geambași, căldărari și băieși, în ordinea sosirii
lor din satele învecinate. Geambașii sunt din zona Moravița și Deta, zona
de graniță cu sârbii. Majoritatea au neamuri și în Voievodina, știu, în ge –
neral, trei limbi, vorbesc un dialect geambaș (sau lovary). În trecut s-au
ocupat de negustorie (mai ales de cai), apoi de cărăușie. Se consideră că
erau un grup foarte mândru și mult mai înstărit decât altele. Numele lor
specifice sunt Schein, Novacovici. O parte dintre geambașii Timișoarei stau
și în cartierul Fratelia. Căldărarii au venit dinspre Recaș, Gataia și puțini
dinspre Reșița, având ocupații precum: colectarea penelor și alte colecții,
sticle și borcane etc. Au fost considerați ca fiind cei mai săraci și mai mur –
dari și au fost disprețuiți de toți ceilalți. Vorbesc dialectul cel mai răspândit,
cel căldărăresc, pe baza căruia s-a format limba standardizată. În prezent
sunt cei mai bogați, mulți dintre ei au palate în centrul Timișoarei, câteva
clanuri locuind în Gataia. Nume specifice de căldărari sunt Cîrpaci, Kovaci,
Mihai, Căldaraș, Dulcea. Băieșii sunt toți veniți din trei sate din apropierea
Timișoarei: Bazoș, Topolovăț și Șuștra. Ei vorbesc românește, un dialect
bănățean, fiind românizați în proporție destul de mare. Nume specifice lor

227dIScRImInaRea mul TIplă ș I InTeRSecț Ională a R omIloR dIn Român Ia
sunt Radu, Petru, Ilie, Luca, Lingurar, Baniaș. Gaborii locuiesc compact în
cartierele Fratelia și Ronaț, vin din zona Satu Mare și Târgu Mureș, vorbesc
limba romani cu un fonetism aparte și cu multe cuvinte ungurești. Romii
din cartierul Kuntz nu-și mai cunosc obârșia, ei sunt “țiganii proletari” de
pe vremea lui Ceaușescu, vorbesc maghiara și româna, majoritatea dintre
ei sunt nou-veniți în Timișoara, care știu și romani. În cartierul Blascovics
locuiesc mulți romi veniți din Sălaj și Satu Mare, majoritatea vorbesc ro –
mâna, maghiara și puțini știu și romani. În cartierul Plopi locuiesc geam –
bași, pitulești (un neam de căldărari veniți din Sud, care vorbește romani
și folosește porturile tradiționale) și ghipteri, care spun că nu sunt țigani, ci
Egipteni, vorbind un dialect germano-idis-rromani, neînțeles de ceilalți.
Relațiile din interiorul comunităților de romi sunt structurate de mai
mulți factori. Semnificația cuvântului „țigan” se schimbă de la o identitate
asumată cu mândrie până la stigmat, așadar funcționează ca o catego –
rie de clasificare chiar și în cadrul comunităților proprii și este utilizată
și în crearea și menținerea granițelor dintre diferite grupuri. Înțelesurile
multiple ale categoriei de „țigan” rezultă, probabil, din existența paralelă
a dorinței de respect de sine și a stigmatului interiorizat sau din ambiva –
lența identificării cu o comunitate și a distanțării de ea, în același timp, și
din dorința latentă de a găsi un „celălalt” în comparație cu care cineva
se poate simți „cumsecade”, „integrat” și „acceptat” de majoritate. Acest
mecanism explică de ce cineva care se identifică drept țigan poate deni –
gra țiganii pentru că „sunt periculoși, murdari, leneși”. Este clar că unul
dintre principalele obstacole în construirea unei identități pozitive pentru
romi este etnicizarea (rasializarea) fenomenelor sociale negative (sărăcia,
criminalitatea, minciuna, furtul, murdăria, lenea și așa mai departe) și in –
teriorizarea practicilor de învinovățire a victimei precum și naturalizarea,
legitimarea actelor de discriminare la care sunt supuși. În cazul bărbați –
lor și al femeilor de etnie romă, procesele de excludere socială nu funcți –
onează doar din cauza diferențierii de clasă și a stratificării sociale, dar și
din cauza etnicității valorizate negativ și marcate prin culoarea pielii, în
baza căreia romii sunt discriminați și excluși de la resurse vitale (educație
și locuri de muncă) care – conform normelor dominante – sunt cruciale
pentru o viață demnă și pentru respectul de sine. Din cauza discriminării
structurale, romii sunt mult mai expuși la riscul sărăcirii pe baza definirii
lor ca „țigani” (o categorie care se referă la toate caracteristicile negative
asociate cu pielea mai închisă la culoare) și la „opțiunea” de a-și asigura
supraviețuirea prin mijloace ilegale, care, la rândul lor, consolidează

Incluz Iune ș I excluz Iune
228excluderea socială și devalorizarea culturală negativă a grupului etnic:
„Un om poate sta o zi-două flămând dar nu poate suporta să-și vadă fa –
milia răbdând de foame, așa că în a treia zi iese și fură ceva și cumpără
o bucată de pâine; este inacceptabil ca, dacă în asemenea condiții romii
fură fier vechi, să facă ani grei de pușcărie… cum pot ei începe o viață nouă
după toate acestea?”
Diferențele economice dintre romi sunt, și ele, repere în auto-identi –
ficarea și delimitarea diferitelor categorii de persoane din interiorul co –
munităților și clasificarea lor din afară. În Orăștie am văzut cum săracii
(definindu-se ca disperați, „necăjiți”) împrumută de la familii mai bogate
(„cămătari”) și trebuie să înapoieze de două ori suma creditată. Cei care
o duc mai bine – familiile celor puțini angajați sau ale celor care lucrează
în străinătate și pensionarii – sunt mândrii că sunt țigani, că pot avea o
viață acceptabilă chiar dacă sunt țigani și vor să demonstreze tuturor că
țiganii sunt buni muncitori și oameni de onoare. Încearcă să se izoleze de
restul comunității și cred în principiul meritocrației conform căruia, cum
spun, „leneșii, cei care nu vor să muncească merită să trăiască în mizerie
ca țiganii”.
Primăria municipiului Timișoara are, printre angajații săi, un expert
pentru romi, poziția fiind amplasată acum la Departamentul de comuni –
care (înainte a fost la integrare, iar și mai demult la social). Locul acestei
persoane în primărie se află într-un birou împreună cu alte trei persoane
și împarte calculatorul cu încă cineva. De multe ori are sentimentul că
primăria o folosește drept fațadă în practicile anti-rome, cum era și cazul
evacuării din iulie 2007 a unor persoane din barăcile de la stadion (ea ar
fi trebuit să meargă să le comunice decizia Consiliului Local și să convingă
oamenii să iasă din case!). Resimte un puternic conflict de interese, fiind
între ciocan și nicovală: în calitate de angajată a primăriei trebuie să re –
prezinte opinia oficială a instituției sau trebuie să exprime opinia ei critică
față de astfel de proceduri, reprezentând, prin însăși natura poziției sale,
interesele romilor? Ea a înțeles să urmeze calea cea din urmă, ajungând,
de multe ori, să-și pună problema demisiei tocmai din cauză că – sub forța
împrejurărilor – nu reușește să rezolve problemele în favoarea celor deza –
vantajați care o caută cu diverse probleme (acces la locuință, la documen –
te oficiale, la asigurare socială, amenzi colectate etc.).
În decursul ultimilor doi ani, în orașul Timișoara s-au angajat două
mediatoare sanitare, deservind comunități din Colonia Ștrand și Cartierul
Plopi. Anul trecut, în cadrul unui curs organizat de Asociația Parudimos

229dIScRImInaRea mul TIplă ș I InTeRSecț Ională a R omIloR dIn Român Ia
în colaborare cu Romani Criss, s-au format 15 femei de etnie romă pen –
tru această ocupație, dar numai una dintre ele s-a angajat pe cartierul
Kuntz. În ceea ce privește mediatorul școlar, trebuie menționat că Ordinul
ministrului educației privind această ocupație s-a definitivat abia în iulie
2007, în contextul legislației anti-segregare în domeniul învățământului,
iar în septembrie încă nu se știa de modalitatea concretă de angajare a
mediatorilor școlari. Premergător acestor evoluții, la nivel local exista un
consilier școlar de etnie romă, aparținând uneia dintre școlile generale ale
Timișoarei.
În ceea ce privește societatea civilă din municipiu, trebuie menționa –
te următoarele asociații active în domeniul reprezentării comunităților de
romi: Asociația Femeilor Țigănci pentru Copiii Noștri , Asociația Parudimos ,
ambele axându-se pe problema educației (sprijinirea femeilor cu copii, re –
spectiv a studenților de etnie romă), dar derulând și alte tipuri de activități,
și Asociația pentru Dezvoltarea Inițiativelor pentru Romi (recent înființată,
definind obiectivele sale în domeniul ocupării forței de muncă). La nivel
regional mai activează Uniunea Creștină a Romilor din Banat și Asociația
Culturală a Romilor din Banat . Timișoara este și sediul Biroului Regional de
Vest al Agenției Naționale pentru Romi a Guvernului României .
3. „Problemele romilor” – văzute de autoritățile locale
Percepția romilor în oraș este structurată de două impresii, care se
amestecă între ele și, fiind generalizate, hrănesc stereotipurile negative:
una dintre ele se leagă de „romii bogați” care și-au construit „palate” în
centrul orașului și – precum se spune – „cred că pot cumpăra orice cu
banii lor (murdari)”, iar cealaltă de „romii săraci” care trăiesc în barăcile
de la marginile orașului și – conform opiniilor majoritare – „aduc rușine
orașului”. Astfel, romii din Timișoara au ajuns să fie elemente nedorite ori
prin sărăcia, ori prin bogăția lor. Observațiile făcute aici, dar și cunoștin –
țele mele despre alte cazuri mă îndreptățesc să afirm că, oricât s-ar dori să
se demonstreze acest lucru, „teama de romi” și de „suprapopularea lor”
nu se bazează pe argumente demografice. Ea reușește să funcționeze ca
un consens construit social, susținut prin campanii mediatice și politice,
deoarece se creează atât prin universalul mecanism de producere a țapu –
lui ispășitor și a alterității, cât și prin stereotipuri de sorginte rasistă care

Incluz Iune ș I excluz Iune
230incriminează un întreg grup pe baza unei presupuse esențe biologice sau
culturale, sau pe baza asimilării unei identități etnice cu fenomene devi –
ante. Tocmai asta face ca romii să nu fie tratați drept cetățeni, ci eventual
doar citadini de evacuat din locuințe, de refuzat la interviurile de job, de
separat de ceilalți școlari prin diferite metode și de ținut departe de cabi –
netele medicale care oferă servicii de calitate.
Ideea conform căreia Timișoara este un oraș-model al multiculturali –
tății și multilingvismului – pe planul percepției civice și pe cel al reprezen –
tărilor politice, mediatice și academice dominante – formează una dintre
sursele mândriei locale. De aceea, orice discuție despre aspectele proble –
matice ale incluziunii romilor este privită cu suspiciune mai ales în con –
textele unor evenimente ce se doresc a fi festive, sau „reprezentative” în
fața străinilor. Cu ocazia șederii mele în Timișoara, am avut ocazia să par –
ticip la două astfel de evenimente: Festivalul Internațional de Artă Romani
și prima întâlnire din cadrul programului internațional „Timișoara – oraș
al incluziunii sociale”. Am putut vedea și auzi cum, cu ambele ocazii, dis –
cursul expertului local pentru romi (care pe de o parte atrăgea atenția că
„la festival, romii vor cânta românilor tocmai într-un moment în care un
bărbat de etnie romă a fost asasinat de un român pentru că acesta spunea
că s-a enervat de cântecele lor”, iar pe de altă parte, le amintea organiza –
torilor că „în orașul incluziunii sociale mulți romi trăiesc sub cerul liber
și se luptă cu nevoile elementare”) a generat un sentiment de disconfort
resimțit față de romii dezavantajați, ce se dorea a fi ascunși tocmai prin
evenimentele respective.
Elementele de bază prin care se definește „problematica romilor” de că –
tre autoritățile din Timișoara denotă, printre altele, un amestec între lim –
bajul corectitudinii politice și atitudinile discriminatorii susținute, la rândul
lor, de convingeri rasiste (conform cărora „diferența” romilor se datorează
moștenirii lor genetice și de aici decurg și problemele lor, „nedorind să se
integreze”). Din discuțiile cu autoritățile, am resimțit, de multe ori, un sen –
timent de suprasaturație și de negare în raport cu această problemă („nu
există discriminare”, totuși „romii continuă să perceapă așa lucrurile”) și do –
rința de a plasa responsabilitatea față de ea (liderii și bogații lor „ar trebui
să-i ajute mai mult”) sau iritația în legătură cu aparenta „desconsiderare” a
românilor dezavantajați în comparație cu „prea marea grijă” pentru romi.
Dincolo de atitudinile individuale negative față de romi și de evoluți –
ile pozitive în materie de legislație anti-discriminare și oportunități egale
în România, mecanismele instituționale existente reproduc situația deza –

231dIScRImInaRea mul TIplă ș I InTeRSecț Ională a R omIloR dIn Român Ia
vantajată cumulată a Romilor plasați în „afara legii”, care – într-un fel –,
precum a formulat cineva, „nici nu există”. Ei formează acele categorii de
oameni de care administrația locală vrea să scape (evacuându-i, demolân –
du-i, punându-i pe trenuri etc.), nefiind considerați „cetățenii noștri” care
trebuie deserviți de autoritățile locale. Situația celor fără documente de
proprietate locativă și fără asigurare medicală (combinate de multe ori cu
lipsa actelor de identitate) – situație care fac imposibil și pentru generațiile
următoare accesul la educație, loc de muncă, locuință etc. – nu poate fi
rezolvată doar prin reglementările în vigoare, ei mișcându-se permanent
în cercurile vicioase ale unei neputințe structurale.

4. Experiențele trăite ale excluziunii sociale
4.1. Locuirea. Lipsa actelor de proprietate și evacuările forțate
E.L. (femeie, 43 de ani, cartierul B.) a făcut multe „exerciții democratice”
în ultima vreme: i-a scris președintelui României, a depus mai multe cereri la
primărie pentru locuința socială, dar nimic nu s-a îmbunătățit în situația ei și
a familiei sale, care continuă să locuiască într-una dintre barăcile improvizate
de ei după ce au fost scoși din apartamentul de bloc. Anul trecut a venit poliția
și salubritatea acolo să facă „curat”: au dac foc la barăci, au ars și documentele
lor , au apărut dimineața la ora cinci, i-au scos din barăci și au început să dea foc.
După asta, neavând unde să meargă (au buletin de Timișoara), și-au reconstruit
barăcile. Au fost vizitați de reprezentanți ai European Roma Rights Centre, de
presa locală, au dat declarații în ziare și la televiziune, tot nimic, tot acolo sunt,
„șobolanii mari cât câinii le umblă prin case” . A fost întrebată odată „ce înseam –
nă să trăiești bine în Timișoara?” , răspunsul ei fiind foarte explicit: „Să nu dorm
în câmp” . Lucruri elementare, care îi lipsesc cu desăvârșire: patru pereți, un aco –
periș, curent, apă etc. Și apoi toate celelalte: locul de muncă, asigurarea medica –
lă, sănătatea. Mi-a povestit despre amenzile primite de pe urma unor activități
ilicite de producere de venit, cum ar fi colectarea și vânzarea de cartoane, de
fiere, de haine, despre lipsa condițiilor adecvate pentru a trimite copiii la școală,
care la rândul lor , în lipsa educației școlare, vor fi nevoiți să continue să înfrunte
aceleași feluri de probleme ca și părinții lor , despre cum donează ea sânge pen –
tru bonurile de masă – toate acestea cu o atitudine în care se amestecau supăra –
rea, neputința, dar și tăria de a găsi întotdeauna strategii de supraviețuire.

Incluz Iune ș I excluz Iune
232Problemele accesului la și ale proprietății asupra unei locuințe stabile
se datorează mai multor factori. Înainte de toate, trebuie să amintesc aici de
cercul vicios, aparent doar administrativ, dar cu repercusiuni existențiale,
al lipsei actului de identitate (care face imposibilă obținerea unei locuințe)
și al lipsei unui domiciliu (fără care nu se eliberează acte de identitate). Dar
menționez și imposibilitatea de a moșteni sau de a împărți proprietatea
matrimonială în cazuri de concubinaj, un factor al limitării accesului la
locuință care are impact mai ales asupra femeilor (și a copiilor) în măsura
în care femeile sunt cele care se mută în locuința bărbatului (și a familiei
acestuia) și nu au aproape nimic în proprietatea lor.
Mulți romi din Timișoara au trăit în perioada socialismului în blocuri
sau în case naționalizate sau aflate acum în proprietatea orașului, având
domiciliul stabil și actele de identitate făcute la această adresă. În cazul în
care ei au datorii prea mari la întreținere la blocuri sau sunt rămași în urmă
cu plata chiriei sau casele revendicate reajung la foștii proprietari, ei pot fi
evacuați din aceste locuințe. Evacuarea se face după hotărârea Consiliului
Local, prin implicarea poliției comunitare, a salubrizării și a jandarmeriei, și
este făcută, de cele mai multe ori, prin surprindere și în mod violent. După
caz, „evacuații” se mută în chirie, undeva la rude („familiile prea nume –
roase” generând plângeri ale vecinilor, care pot deveni, la rândul lor, argu –
mente pentru noi evacuări), pleacă din oraș la sate, își construiesc barăci
din materiale accesibile lor (cartoane, nylon, lemn, fier vechi) la marginile
orașului, pe câmp, se refugiază la centrul de noapte și la cele de zi din oraș.
Este foarte clar că evacuările forțate nu rezolvă problema lor: se întâmplă
ca apartamentele evacuate să rămână libere, în timp ce, cei evacuați sunt
nevoiți să trăiască în condiții care generează alte nemulțumiri (la rândul lor
amendate) ale vecinilor, ale administrației locale etc.
Alții, care stau în casele moștenite de la părinți și bunici, cumpărate
sau construite de către cei din urmă, în unele cazuri chiar dinaintea in –
staurării comunismului în România, pot să nu aibă actele de proprietate
„în regulă”, doar niște documente nelegalizate, de mână, făcute la vremea
aceea la mica înțelegere, ceea ce face ca riscul evacuării lor, în cazul con –
cesionării terenurilor pe care se află casele respective, să fie foarte mare.
Planurile urbanistice și cele de dezvoltare economică ale orașului pot, la
un moment dat, să urmeze alte interese decât cele ale reglementării unor
astfel de situații în favoarea celor avizați (de obicei cazuri de imobile aflate
la periferiile urbei), și anume cele de construire a unor noi cartiere reziden –
țiale sau de sedii ale unor firme transnaționale pe terenurile în cauză.

233dIScRImInaRea mul TIplă ș I InTeRSecț Ională a R omIloR dIn Român Ia
În momentul de față, conform datelor primite de la Direcția de Patri –
moniu a primăriei, se întâmplă de multe ori ca unele cazuri sociale, care la
început au fost pe o anumită poziție pe lista de așteptare, cu anii să fi ajuns
mai în spate, în loc să avanseze1. În luna septembrie 2007, listele de aștep –
tare care includ cererile noi din anul curent, dar și pe cele nerezolvate în
anii precedenți, arată astfel: există un total de 6.884 de cereri de locuințe
sociale, dintre care 1.500 pentru locuințe de tip ANL. Restul cererilor sunt
depuse după cum urmează: de către evacuați, 612 cereri; de către pensio –
nari, 323 de cereri; de către persoane din Casa Copilului, 308 cereri; cereri
pentru cazuri sociale, 2.285; cereri ale unor tineri căsătoriți, 1.856.
Condițiile locuirii generează, la rândul lor, o serie de alte probleme,
care agravează mai departe situația romilor. Locuirea în condiții insalubre
(cum este cazul barăcilor făcute pe câmp, fără acces la apă, electricitate,
WC) crește gradul de risc, în termenii accesului la servicii de sănătate, la
școală, la locuri de muncă, precum și al pierderii actelor de identitate și, nu
în ultimul rând, al devalorizării lor umane de către cei din jur.
4.2. Ocuparea forței de muncă.
Surse de venit accesibile romilor
G.L. (femeie, 46 de ani, cartierul C. S.) s-a măritat la 16 ani, are doi băieți
mari, care stau cu ei în casă, și o fată plecată în Spania. Unul dintre băieții
ei are o fetiță pe care acum o crește ea. Stă și împreună cu soțul și soacra ei
(care n-o ajută cu casa). Casa este mare, are șase camere, discutăm la masa
mare așezată pe un fel de coridor , antreu enorm de lung, de vreo 30 de metri
lungime, pe lângă mobilier se află acolo vreo zece motociclete de tip scooter
(soțul ei se ocupă de cumpărarea și vânzarea lor). Au renovat și reamenajat
casa după ce au lucrat de la începutul anilor 1990 în Germania și Franța, în
total vreo patru ani. Mama nepoatei sale pe care o crește este în Spania, s-a
încurcat cu mulți alți bărbați, din când în când mai apare, dar ultima oară
nici n-a lăsat-o să intre în casă, că a venit cu un altul să-și vadă fata: rușine
mare! Povestește despre greutățile în calea obținerii certificatului de naștere
în cazul celor doi nepoți născuți în Spania: se așteaptă mult, se refuză pe
motiv de lipsă de documente care nu se cer la început. De vreo două luni s-a
1 Din nou fac trimitere aici la cazul familiilor L. din Blascovics, care au cereri pentru
locuințe sociale depuse la Primărie din 2004 și 2006 (vezi Alte anexe VIII, documen –
te-cerere-locuință).

Incluz Iune ș I excluz Iune
234angajat la o patiserie, lucrează noaptea, de seara de la zece până dimineața
la opt. Acum s-a îmbolnăvit, i s-a mărit ficatul, are probleme la coloană de la
atâta stat în picioare.

Statisticile existente pe țară arată că gradul de ocupare a populației
de etnie romă este mult mai mic decât cel al populației la nivel național.
Ce înseamnă astfel de afirmații ? Desigur, în nici un caz nu înseamnă că
romii nu muncesc sau că nu le place să muncească. Întrebarea este ce fel
de munci aducătoare de venituri le sunt accesibile și cum sunt acestea
valorizate, ce prestigiu simbolic și economic au ele în comunitățile proprii
și în societatea mai largă. Și, strict legat de acest aspect, de la ce fel de
munci sunt excluși datorită mai multor factori, printre ei și stereotipurile
negative despre romi ale angajatorilor, care – judecând oamenii după cu –
loarea pielii – preferă să angajeze pe cei de alte etnii decât pe romi. Apoi,
mai departe, ce repercusiuni are această situație asupra percepției lor, re –
producând convingerea că „ei”, prin natura lor, sunt capabili să facă doar
aceste munci sau „să se descurce fără să lucreze”. Educația școlară și for –
marea profesională sunt și ele, desigur, condiții ale angajării în alte munci
decât cele necalificate, dar acestea, la rândul lor, – după cum putem vedea
la capitolul următor – sunt condiționate de resurse la care, din nou, romii
nu au acces deloc sau au acces mai redus.
Acolo unde am prezentat, pe scurt, comunitățile de romi din Timișoa –
ra, am menționat și ocupațiile lor tradiționale, pe care astăzi – în condițiile
economiei de piață și ale competiției între firme mari – le este chiar mai
greu să le practice decât în perioada comunismului. Mulți ar dori să obți –
nă noile autorizații pentru ocupațiile vechi (spre exemplu Gaborii pentru
tinichigerie), dar se ciocnesc de imposibilitatea obținerii acestora din cau –
za lipsei educației școlare. Fără autorizație aceste activități sunt pedepsite
(prin stabilirea unor amenzi), cum este, de exemplu, și colectarea și depo –
zitarea fierului vechi.
În condițiile în care abandonul școlar conduce la lipsa formării profe –
sionale și la scăderea drastică a posibilității de angajare pe piața muncii,
munca cu ziua sau munca la negru, precum și munca considerată a fi
necalificată sunt cele accesibile pentru cei în cauză. Astfel de munci nu
generează venituri stabile și suficiente, nu fac posibile planificările pe o
perioadă lungă de timp și – de cele mai multe ori –, în materie de securita –
te, garantează doar siguranța zilei de mâine. Pe lângă aceste aspecte, ele
mențin autopercepții și percepții conform cărora romii sunt capabili doar

235dIScRImInaRea mul TIplă ș I InTeRSecț Ională a R omIloR dIn Român Ia
de astfel de munci. Nefiind niciodată angajați sau fiind șomeri de foarte
multă vreme, cei fără locuri de muncă nu beneficiază în momentul de față
nici de ajutor de șomaj.
Strategiile de supraviețuire de pe o zi pe alta la persoanele cu dezavan –
taje cumulate (fără documente, fără locuință, cu nivel de școlarizare redus
etc.) se restrâng la colectarea de fier vechi, hârtie, haine etc. Aceste tipuri
de munci structurează până la urmă trăirea în prezent, ba chiar o cultură
a trăirii în prezent, dacă o tratăm pe cea din urmă nu ca pe o esență înnăs –
cută, ci ca pe o reacție la marginalizare și la izolare.
Munca în străinătate (mai ales în Italia și Spania) a fost amintită ca
modalitate de adaptare la condițiile vieții de azi de aproape toate persoa –
nele cu care am vorbit, indiferent de etnie. Azi se poate spune că și romii
din Timișoara pleacă la lucru și lucrează în străinătate prin rețelele infor –
male care facilitează migrația transnațională (sezonieră) începând cu anii
1990. Femeile se descurcă prin muncile de îngrijire (de copii, bătrâni), iar
bărbații mai ales în construcții și/sau făcând comerț la negru (de exemplu,
cumpărare/vânzare de motociclete uzate). Acasă rămân în general copiii,
de multe ori lăsați în grija bunicilor sau a mătușilor. Întorși în România,
copiii născuți în străinătate cresc numărul persoanelor fără certificate de
naștere și apoi al celor fără acte de identitate.
În discuțiile purtate, interlocutorii mei nu aminteau de ajutorul social
ca de o sursă de venit la care ar aspira neapărat (sau cel puțin nu în mă –
sura în care s-au folosit de el, precum am observat în cercetarea mea între
2004-2006, romii din Orăștie). Aceasta nu se explică neapărat prin teama
de a li se tăia ajutorul în condițiile în care sunt prinși la munca la negru
sau prin dorința de a evita munca în folosul comunității, ci, probabil, și
prin faptul că Timișoara este o aglomerație urbană mare, cu multe posi –
bilități pentru munca zilieră, dar și prin eforturile Direcției de Asistență
Socială (care administrează ajutoarele) de a-i repartiza pe cei cu ajutor
social la diverși angajatori, pe perioade determinate. Probabil din dorința
de a reduce numărul celor care trăiesc din ajutor social, se întâmplă ca în
urma repartizării unora să-i și taie, automat, de pe lista de ajutor social,
fără să aștepte până la angajarea efectivă, care s-ar putea să nu se reali –
zeze în final. Vezi cazul familiei L. din cartierul Blascovics, care din această
cauză a trebuit să reia toată procedura de întocmire și de depunere a do –
sarului pentru ajutor social în urma unei astfel de întâmplări, dosar care,
de această dată, n-a mai fost preluat din cauza amenzilor neplătite către
Primărie (amenzi primite din cauza călătoriei fără bilet pe transportul în

Incluz Iune ș I excluz Iune
236comun, a colectării de fier vechi sau a existenței deșeurilor pe câmpul din
jurul barăcilor lor).
Atenția acordată fenomenului ocupării forței de muncă în strategi –
ile pentru îmbunătățirea condiției romilor din România, relativ recentă,
s-a materializat și în programele de formare a unor experți în domeniu.
Aceștia, însă, nu s-au putut angaja, din păcate, ca atare, rămânându-le să
facă activități de mediere, informare și consultanță prin proiecte proprii
și/sau în regim de voluntariat. Cu siguranță ar fi de dorit ca Agenția Națio-
nală pentru Ocuparea Forței de Muncă să întreprindă demersuri pentru
angajarea acestui personal calificat și la filialele sale județene să înființeze
posturi de mediere ocupațională (probabil după modelul medierii sanitare
și școlare).
4.3. Educația. Segregarea școlară și mediatorul școlar
L.M. (femeie, 56 de ani), începând cu a doua jumătate a anilor 1 990, a
reușit să construiască un centru alternativ pentru romi, denumit informal și
Casa Femeii Rome. Educația rămâne una dintre problemele centrale de inte –
res pentru Asociația ei, de vreme ce scopul principal, pe lângă o sumedenie
de alte obiective, este capacitarea femeilor Rome prin a le învăța cum să-și
construiască încrederea de sine și cum să nu interiorizeze prejudecățile puse
în circulație atât de propriile lor comunități, cât și de societatea mai largă. L.M.
își amintește de unul dintre momentele preistoriei Asociației: „În 1 993 eu am
semnalat problemele educației și ale accesului copiilor romi în școli în con –
dițiile în care, pe atunci, erau la modă proiectele pe identitate culturală și pe
reinventarea identității și tradițiilor , toată lumea se îmbrăca în costume, își pu –
nea pălării, învăța limba romani. Pe atunci s-a înființat în Timișoara Institutul
Intercultural și m-au chemat și pe mine la o întâlnire internațională, la care
se punea problema minorităților și problemele educaționale pentru emigranți.
După bunul nostru obicei de a arăta cât de multiculturali și deschiși suntem
spre multiculturalitate în spațiul nostru bănățean, cei de aici au accentuat că
avem liceu maghiar , german, sârbesc, trei biserici. Context în care eu am spus
că noi am vrea să facem ceva pentru țigani. Din păcate, cu țiganii nu avem ce
să facem, ni s-a răspuns, nici nu știu dacă foloseau atunci termenul de romi,
pentru că ei nu au intelectuali, și începeau să lamenteze pe seama țiganilor ,
să arate cât ar vrea românii să lucreze pentru țigani, dar ei nu au oameni care
să-i reprezinte și nu-i interesează decât nunțile și să pună bani și să asculte
muzicanții” .

237dIScRImInaRea mul TIplă ș I InTeRSecț Ională a R omIloR dIn Român Ia
Accesul la educația școlară al copiilor romi este redus din cauza mai
multor motive, cum ar fi: lipsa actelor de identitate (obstacolul înscrierii
la timp sau deloc a copiilor la grădiniță și la școală), condițiile financiare
(inclusiv condițiile de locuire) precare ale familiei, care conduc la repe –
tenție și chiar la abandon școlar (după patru sau după opt clase), căsă –
toria timpurie la fete și nașterea copiilor la vârste foarte tinere (mai ales
la geambași și Gabori), prejudecățile și tratamentul discriminator față de
copiii romi, dinspre cadrele didactice, ceilalți elevi și părinții lor, migrația
sezonieră a părinților care își iau copiii cu ei în străinătate, fenomenul se –
gregării școlare.
Segregarea ca mecanism al excluziunii sociale – în domeniul educației
școlare – conduce la un grad ridicat de neșcolarizare și de abandon școlar,
la menținerea prejudecăților la nivelul populației majoritare și al celei de
romi, dar și la scăderea calității educației în școlile și în clasele de romi. În
iulie 2007 Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului a emis Ordinul nr.
1540 care are ca obiectiv „prevenirea, interzicerea și eliminarea segregă –
rii, văzută ca formă gravă de discriminare, cu consecințe negative asupra
accesului egal al copiilor la o educație de calitate”. Ordinul interzice, în –
cepând cu anul școlar 2007-2008, formarea claselor I și a V-a segregate,
având preponderent sau numai elevi romi, și consideră că „segregarea
este o formă gravă de discriminare și are drept consecință accesul ine –
gal al copiilor la o educație de calitate, încălcarea exercitării în condiții de
egalitate a dreptului la educație, precum și a demnității umane”. Dincolo
de prejudecățile și tratamentele discriminatorii față de copiii romi, care,
desigur, nu se elimină automat de pe urma legislației în domeniu și care
mențin, acceptă și legitimează inegalitățile dintre ei și copiii majoritari, în
raport cu această chestiune avem de-a face și cu concepțiile culturale des –
pre relația dintre diferență și egalitate sau despre ce înseamnă să asiguri
șanse egale indivizilor aflați în situații socioeconomice diferite.
Ordinul amintit s-a emis împreună cu alte două ordine ministeriale,
unul referitor la ocupația de mediator școlar, iar celălalt la asigurarea di –
versității culturale în manualele școlare. În septembrie 2007, la nivel lo –
cal încă nu se făceau demersurile concrete pentru angajarea mediatorilor
școlari, nici chiar persoana care făcea consiliere școlară înainte nu știa
cum se va reglementa situația acestor mediatori în acel an școlar. Din ca –
uza unor astfel (și a altor tipuri) de tergiversări, spre sfârșitul lunii sep –
tembrie școlarizarea unor copii romi care nu aveau actele în regulă sau
care trebuiau înscriși în programul „A doua șansă”, încă nu era rezolvată.

Incluz Iune ș I excluz Iune
238Mai departe: ideea de a introduce în manualele de literatură și de istorie
și elemente de cultură și istorie a minorităților (inclusiv a romilor) este
binevenită (deoarece astfel ar crește șansele ca și majoritarii să audă mă –
car despre acestea și ele să nu rămână doar o ofertă de autocunoaștere
pentru minoritari). Dar, desigur, acest proces (incluzând rescrierea manu –
alelor existente, refacerea planurilor școlare, pregătirea cadrelor didactice
în acest sens etc.) va fi de foarte lungă durată și va necesita resurse umane
și financiare adecvate.
Eșecul pe piața muncii al persoanelor cu educație poate întări lipsa de
încredere în valoarea educației formale. Este vorba aici, spre exemplu, des –
pre cei de vârstă mijlocie, care în timpul socialismului au absolvit școli profe –
sionale sau despre cei tineri cu studii superioare și cu multe participări la
diverse programe de formare, care azi nu se pot angaja. Mai departe, „cul –
tura traiului în prezent”2 nu este compatibilă cu planificarea pe termen
lung, printre care și educația formală, care necesită pregătire susținută
pe o perioadă lungă de timp pentru un viitor loc de muncă sigur, tot mai
inimaginabil pentru ei. Pentru că familiile trebuie să depună efort pentru
supraviețuirea de la o zi pe alta, aceasta este preocuparea pe care simt
că trebuie să o transmită mai departe copiilor lor. Aceștia – în astfel de
condiții – au nevoie în primul rând de mijloacele care le asigură resursele
elementare zilnice, însă pentru mulți oameni cu care am vorbit, ambele
(capacitatea de a se descurca de pe o zi pe alta și educația școlară) par să fie
importante: cea dintâi, pentru rezultatele imediate, iar cea din urmă pen –
tru că se mai speră în beneficiile investiției pe termen lung. De fapt, a trăi
în prezent merge mână în mână cu planificarea viitorului în viața fiecărui
individ, indiferent de etnia, genul sau poziția sa socială. Trăirea în prezent
poate fi o sursă de satisfacție și poate genera un sentiment de libertate, iar
planificarea viitorului este fundamentală pentru asigurarea unui sentiment
de siguranță, chiar dacă presupune o dependență față de instituții.
Desenele și pozele făcute de copiii din clasa a IV-a despre cum își do –
resc ei să fie când vor fi mari, reflectă mai ales impactul asupra lor al unor
modele de viață venite din afara școlii și mai puțin influențe dinspre școală.
2 Unii cercetători argumentează că a trăi în prezent (ceea ce caracterizează multe co –
munități de pe glob care trăiesc în enclave la marginea societății) „este un răspuns
activ și nu pasiv la condiția de marginalizare și excludere socială” (Day et al. 1999: 7).
Poate fi o sursă de „bucurie și satisfacții” (p. 2), dar și „o critică culturală și politică
reală” (p. 7) sau poate fi „un mod de evitare a dependenței, de a se simți liberi, dar și o
formă de rezistență și, în orice caz, o strategie de a gestiona encapsularea” (p. 9).

239dIScRImInaRea mul TIplă ș I InTeRSecț Ională a R omIloR dIn Român Ia
Majoritatea fetelor se întrevăd cântărețe frumoase, iar băieții vor să de –
vină fotbaliști bogați. Tema emigrării este și ea prezentă (de exemplu în
desenul cu figurile îmbrăcate în drapelul Germaniei). Fata despre care „se
știe că este de etnie romă, chiar dacă, de acasă, bunica i-a spus să nu re –
cunoască acest lucru” își dorește să aibă o prietenă apropriată (de fapt,
colega ei de bancă – care o și „ajută” să conceapă și să facă desenul). De-a
lungul conversațiilor mele cu copiii, atunci când povesteau despre unde
locuiesc, în mod spontan au adus în discuție „problema romilor”, vecini de
bloc sau de stradă, prin aprecieri de genul: „sunt murdari”, „sunt gălăgioși”,
„noi nu suntem țigani”, „mama nu mă lasă să vorbesc cu ei”.
4.4. Sănătatea. Lipsa asigurării medicale
și instituția medierii sanitare
A.P . ( femeie, 38 de ani, cartierul C.S.), povestește despre multe cazuri în –
tâlnite de ea în calitatea ei de mediator sanitar: despre o femeie din colonie de 46
de ani, care a ajuns la Spitalul Județean de Urgență cu un infarct. Nu avea asi –
gurare. Vroiau s-o scoată din spital după trei zile. Bărbatul ei nu dorea să se în –
scrie pentru ajutor social, zicea că n-are el timp să facă orele pentru primărie, că
trebuie să vândă haine la piață. T ot din acest motiv n-o lasă nici pe fiica lor mai
mică, de 10 ani, să meargă la școală, că trebuie să-l ajute. A.P . duce copiii la vac –
cin, cu femeile merge la medici de specialitate, căci sunt femei care nu au făcut
niciodată un control ginecologic sau sunt care nu mai vor să aibă copii. „Când
vin la mine și îi văd că-s necăjiți, spune ea, că n-au bani, că vor să-i scoată din
spital că n-au asigurări, unele nu știu să citească și nici să vorbească în limba
română, merg cu ele, să le ajut. Am dus vreo 5-6 femei la contraceptivul injecta –
bil, nimeni nu mi-a zis că le face rău femeilor , dar acum au dureri foarte mari de
cap, au ciclu ca și hemoragie, altă dată nu le vine deloc. Acuma nu mai duc nicio
femeie la injectabile. Doctorul mi-a spus că până la 40 de ani femeile nu au voie
să facă injecția asta, lor le dă pilulele. Le dă gratuit. Unele se descurcă, dar altele
mai uită, că au copii mici. Cam greu și cu astea, altele se mai îngrașă de la ele. Eu
am explicat că cel mai bine ar fi cu spirala. Bărbații nu zic nimica despre asta…
prezervativele nu le folosesc, femeile nici nu iau de astea de la doctor , că bărbații
nu le folosesc. Și atunci mai bine femeile, săracele, iau medicamente” .
Sănătatea nu este un fenomen doar biologic, ci și unul social și cul –
tural, care poate și trebuie abordat, și în termenii accesului la ea sau în
contextul drepturilor omului. În cazul comunităților de romi, sănătatea

Incluz Iune ș I excluz Iune
240și accesul la ea sunt determinate de o serie de fenomene, unele tratate
deja în acest studiu la alte capitole (lipsa actelor de identitate, condiții de
locuire și alimentație necorespunzătoare, lipsa apei curate, salubritatea,
segregare în școli și abandonul școlar, sărăcia, disparitățile distribuției de
venituri, șomajul, prejudecățile culturale), iar altele care țin, în mod ex –
pres, de domeniul sănătății publice, cum ar fi: tratamentele discriminatorii
din partea cadrelor medicale, lipsa asigurării medicale, natura, calitatea și
modul de funcționare al serviciilor medicale locale și, în general, sistemul
de sănătate publică.
Lipsa asigurării medicale este unul dintre mecanismele excluziunii
sociale în raport cu sănătatea. Cei care nu sunt angajați, nu beneficiază
de pensii, nu primesc ajutor social sau nu-și plătesc taxele lunare către
Casa de Asigurări de Sănătate nu au asigurare medicală. Drept urmare, ei
nu au acces la medici de familie, nu beneficiază de dreptul la medicamen –
te gratuite și compensate, nu au acces la consult și examene medicale
de specialitate, la spitalizare gratuită și așa mai departe. Totuși, trebuie
să menționez că, în ultima perioadă, s-au modificat câteva dintre regle –
mentările în domeniu care, în principiu și la prima vedere, par să îmbu –
nătățească șansele lor în materie de acces la asistență medicală: cei fără
asigurare se pot înscrie pe lista medicilor de familie, iar obligația plății
retroactive a contribuției la Casa de Asigurări Sociale pentru a beneficia
de drepturile aferente (de ex. spitalizarea gratuită) s-a redus de la cinci
ani la șase luni. Înscrierea lor la medicul de familie atrage după sine doar
dreptul la un consult primar (nu și la medicamente gratuite sau la con –
sultații de specialitate). Mulți localnici mi-au spus că această directivă
s-ar fi adus pentru a lua „prea marea povară de pe umerii urgențelor”, la
care oamenii neasigurați au apelat mult în lipsa medicului de familie. Pe
de altă parte, cei care n-au venituri stabile, n-au posibilitatea să plătească
nici suma pe șase luni de cca. 200 RON. Menționez doar că, de exemplu,
donatorului de sânge i se acordă doar șapte bonuri de masă în valoare
totală de aproximativ 50 RON.
Acești pași nu sunt nici pe departe suficienți pentru punerea în apli –
care a strategiei intitulate „Politici naționale de sănătate relevante pentru
includerea minorităților”, elaborată de Consilierul ministrului de sănătate
și de reprezentantul Romani Criss în 2005, care prevedea printre altele:
„implementarea în proporție de 100% a programului național de sănătate
în comunitățile de romi, cu atenție specială pe programele preventive, pro –
movarea sănătății și sănătate pentru copii și familie”, „garantarea accesului

241dIScRImInaRea mul TIplă ș I InTeRSecț Ională a R omIloR dIn Român Ia
100% a comunităților de romi la servicii medicale și farmaceutice primare,
corespunzătoare standardelor UE”, „promovarea educației interculturale
în rândul tuturor categoriilor de personalul medical, la scară națională”
și „facilitarea includerii în sistemul de asigurări sociale a romilor care nu
îndeplinesc criteriile legale din motive obiective (lipsa cărților de identita –
te, sărăcie)”.
Recunoscând că femeile sunt cele care își asumă responsabilități mai
mari în îngrijirea membrilor familiei, inclusiv ele sunt cele care duc copiii
la medic (pentru vaccinare sau în caz de boală) – ele fiind, astfel, mai ex –
puse la tratamentul discriminatoriu, dar și mai bine poziționate în relați –
onarea cu medicii –, atunci când s-a înființat instituția medierii sanitare
la propunerea Romani Criss, s-a decis ca mediatorii sanitari să fie aleși
din rândurile femeilor. Din partea femeilor activiste rome programul de
mediere sanitară urmărea, printre altele, să recunoască rolul femeii în
comunitate și familie și să întărească puterea ei în luarea deciziilor. Chiar
dacă elaborarea și implementarea politicii privind mediatoarele sanitare
a fost și încă este considerată în Europa drept un model pozitiv reprezen –
tat de guvernul României în materie de îmbunătățire a condiției romilor,
implicațiile – pozitive și negative – ale acestora sunt mult dezbătute. Cele
din urmă se leagă, în primul rând, de efectele secundare ale modului în
care se practică medierea sanitară: pe de o parte ea produce dependență
în cadrul comunităților de romi (căci oamenii se obișnuiesc ca altcineva
să le rezolve problemele, precum am văzut, de exemplu, și în Timișoara:
mediatoarea sanitară să meargă cu ei la spital, la medic, la casa de asi –
gurări de sănătate, să ducă copiii la vaccinare etc.), iar pe de altă parte,
medicii de familie (după ce le acceptă, de obicei cu greu și cu rezerve) pot
să abuzeze de mediatoarele sanitare, transferând prea multe dintre sar –
cinile lor privind contactul cu comunitatea și deplasarea pe teren asupra
acestor femei.
Cercetătorii și activiștii care au abordat problema accesului romilor la
sănătate3 – pe lângă rata ridicată de îmbolnăviri, durată de viață scăzută
și mortalitate infantilă ridicată – subliniază că femeile rome nasc primul
copil la vârstă tânără și au un nivel de acces scăzut la informații și la îngri –
jiri (consult ginecologic, planificare familială și îngrijirea postnatală) lega –
te de sănătatea sexuală preventivă și de reproducere. Printre altele, scot în
evidență următoarele motive responsabile pentru această situație: femeile
3 De exemplu Corinne Packer (Packer 2003).

Incluz Iune ș I excluz Iune
242rome amână grija pentru propria bunăstare din interesul de a avea grijă
de familie și cămin (astfel obținerea contraceptivelor este printre ultimele
pe lista lor de priorități medicale), sunt dominate de sentimente de rușine
când apelează la asistență, mai ales dacă se încalcă codul social al mo –
destiei, există obiceiuri care împiedică femeile să se adreseze medicului în
timpul sau după sarcină, în condițiile inegalităților relațiilor de gen femeile
nu au puterea de a decide când, cu cine și cu ce fel de protecție să facă sex,
femeile se tem de medici din cauza violențelor, a abandonului sau a ostra –
cizării din partea partenerului, a familiei și a comunității și, nu mai puțin,
din cauza stereotipurilor conform cărora femeile rome nu se gândesc la
viitor, a stereotipurilor de gen și a celor etnice, care pot face asistenții me –
dicali să nu ofere servicii și informații de planificare familială sau să ofere
informații doar despre un anumit tip de contraceptive.
5. Rasismul și interdependența
factorilor excluziunii sociale
Poziția marginală și statutul dezavantajat al romilor sunt „explicate”
(și astfel și legitimate) de către mulți majoritari prin instrumentarul rasis –
mului. Generalizând superficial de la cazuri particulare spre caracteristici
presupus universale, rasismul anti-țigănesc consideră că „esența” cultura –
lă și genetic-naturală a romilor („sângele de țigan”) determină condițiile și
modul lor de viață, precum și ceea ce am numit, la un moment dat, trăirea
în prezent. Cea din urmă este caracterizată, printre altele, prin imposibili –
tatea de a face planuri de viitor, prin inabilitatea de a crede că se mai poate
schimba ceva și prin pierderea dorinței de integrare într-o societate care te
face să te simți nedorit(-ă). Într-o astfel de agendă rasistă, locuirea în bară –
cile de pe câmp, aglomerațiile de familii mari în apartamente, abandonul
școlar, lipsa veniturilor stabile, lipsa asigurării medicale, colectarea fieru –
lui vechi fără autorizație etc, par a fi „opțiunile libere” ale romilor în lumea
majorității „tolerante”, „plină de oportunități egale și lipsită de discrimina –
re”, iar atitudinile majoritarilor sunt considerate a fi răspunsuri firești, ba
chiar strategii de apărare față de ei. Însă, în realitate, aceste moduri de a
fi ale unor persoane de etnie romă sunt reacții sau strategii la provocările
unui sistem bazat pe inegalitățile structurale constituite de-a lungul

243dIScRImInaRea mul TIplă ș I InTeRSecț Ională a R omIloR dIn Român Ia
timpului4, reproduse azi și naturalizate prin rasismul care susține discri –
minarea instituțională, conducând la perpetuarea și acumularea continuă
a dezavantajelor socioeconomice și a devalorizărilor culturale.
Pentru o analiză detailată a relațiilor interetnice în peisajul multietnic
al Timișoarei (între români și romi, între maghiari și romi, între romii de
diferite neamuri etc.) ar fi nevoie de o cercetare mult mai amplă decât a
fost cea de față. Oricum, (auto- și hetero-) identificările desfășurate (și) în
acest complex de raportări reciproce trebuie observate în situații diferite
(în unele, de exemplu, distincția între gabori și geambași fiind relevantă,
iar în altele, cea dintre romi și români fiind cea care ghidează relaționările
sociale). Și, nu în ultimul rând, trebuie să recunoaștem: clasificările etnice
(categorizarea oamenilor în romi, ne-romi, sau în geambași, băieși, Gabori
etc.) implică nu doar alocarea unor caracteristici, de exemplu, alocarea ro –
milor și altora a unor trăsături opuse românilor, ci și compararea și ierar –
hizarea acestora pe o scară valorică (bun/rău, frumos/urât, acceptabil/
neadmisibil etc.). Într-o societate etnocrată care favorizează indivizii și co –
lectivitățile aparținând etniei proprii și în care oamenii încearcă să explice
diferențele și inegalitățile dintre ei apelând la rasism, ne putem aștepta ca,
în diverse situații critice, aceste fenomene să se manifeste explicit și să se
intensifice. Etnocrația și rasismul vor marca, în astfel de cazuri, drept rasi –
ale acele relații sociale în contextul cărora ele se întâmplă, plasându-i pe
toți cei ce se presupune că aparțin aceleiași etnii într-o „rasă” (inferioară
sau superioară) și punând în mișcare reacții (propuneri de „soluții”) față
de „rasele inferioare”, preluate dintr-un trecut care, brusc, devine relevant
în prezent. Mai departe, ele rasializează caracteristici, activități, fenomene
și probleme sociale, în urma cărora „țigan” și „țigănesc” devine oricine și
orice se consideră a fi inferior, de nedorit, de neacceptat.
Studiul meu a discutat, pe rând, despre patru mari domenii ale exclu –
ziunii sociale (locuirea, ocuparea, educația și sănătatea) și a arătat câteva
manifestări ale concepțiilor și ale atitudinilor rasiste care susțin, explică și
legitimează ordinea socială în care romii cumulează multiple dezavantaje
și sunt devalorizați cultural. Separarea acestor domenii a fost făcută doar
din motive de structurare a analizei, dar în realitate ele se intersectează
(fiind aspecte ale vieții trăite care se influențează reciproc) și circumscriu
4 Istoric, aceasta include robia, Holocaustul, asimilarea forțată, nerecunoașterea iden –
titară, lipsa proprietății private și altele, fenomene care fac ca romii să nu beneficieze
nici de politicile recuperatorii de după 1990.

Incluz Iune ș I excluz Iune
244împreună experiențele unor grupuri sociale multiplu discriminate. Acest
fapt a reieșit și din observațiile mele de până acum despre cum limitează,
de exemplu, condițiile locuirii accesul la educație, ocupare și sănătate, sau
cum lipsa educației școlare determină perpetuarea statutului socioecono –
mic, și cum contribuie toate la fixarea percepțiilor negative despre romi
și – nu în ultimul rând – la apelarea la rasismul care „explică” inegalitățile
sociale prin diferențe presupus naturale și/sau culturale.
Excluziunea este un fenomen social, economic, politic și cultural,
iar eliminarea fenomenului necesită inducerea unor schimbări atât în
procesele economice și în relațiile sociale, cât și în instituțiile social-poli –
tice și în concepțiile culturale implicate în producerea și menținerea sa.
Relațiile interpersonale și intercomunitare (inclusiv cele economice) ale
romilor cu populația majoritară, precum și instituțiile publice și civice
cu care ei au de-a face nu se vor schimba dacă categoriile culturale prin
care cei din urmă percep romii continuă să fie structurate de rasism și
romii vor continua să fie devalorizați cultural și discriminați. Și invers,
modul în care romii sunt percepuți nu se va transforma dacă procesele
sociale-economice continuă să reproducă inegalitățile dintre ei și majo –
ritatea populației, precum și statutul lor caracterizat de lipsa de capital
economic și social. În aceste condiții, rasismul va căuta mai departe să
legitimeze și să naturalizeze inegalitățile respective și le va și reprodu –
ce, deoarece (sub impactul său) romii vor fi stigmatizați drept inferiori și
discriminați pe baza acestor presupuneri și – în acest cerc vicios – însuși
rasismul se va autoreproduce prin „observarea” adâncirii inegalităților
produse (și) de el însuși. De aceea, toate politicile publice, separat și în
interdependența lor, trebuie să acorde atenție deosebită eliminării ra –
sismului anti-țigănesc, care consideră că „esența” culturală și/sau ge –
netic-naturală a romilor („sângele de țigan”) determină condițiile lor de
viață precare și, astfel, ascunde adevăratele cauze social-economice și
politico-ideologice ale acestora.
Opusul egalității este inegalitatea și nu diferența, egalitatea între
persoane și categorii sociale nu înseamnă asemănare, iar menținerea di –
versității culturale nu înseamnă perpetuarea diferențelor transformate
în inegalități. De aceea, politicile pentru romi trebuie să fie elaborate și
implementate, în continuare, într-un echilibru între asigurarea dreptului
la egalitate, a dreptului la nediscriminare și a dreptului la “discriminare
pozitivă”. Tratamentul diferit sau preferențial este indicat atâta timp cât
persoanele de etnie romă, din cauza inegalităților sociale, a devalorizării

245dIScRImInaRea mul TIplă ș I InTeRSecț Ională a R omIloR dIn Român Ia
lor culturale și a discriminării la care sunt supuse, ajung într-o situație din
care nu este posibilă competiția liberă cu cei aflați în poziții privilegiate,
cu membrii altor comunități etnice, dintre care unii (sau mulți) pot avea
probleme economice și sociale asemănătoare, dar, cu siguranță, niciunul
dintre ei nu este supus rasismului.
6. Multipla discriminare a femeilor rome
Modul în care statutul femeilor este definit în comunitățile aflate sub
un regim de dominație masculină (sau o ordine care îi favorizează pe cei
care ocupă roluri masculine) pare să fie paradoxal. Cercetarea mi-a de –
monstrat că ele nu sunt lipsite de putere și par a nu depinde din punct de
vedere material de bărbați. Însă puterea lor nu are autoritate. Iar indepen –
dența nu are valoare în condițiile sărăciei extreme și într-un context în
care fiecare se bazează pe celălalt atât la nivel de familie, cât și la nivel de
comunitate, și în care toată lumea este dependentă de condițiile socioeco –
nomice în care a fost împinsă de factori pe care nu-i poate controla.
Majoritatea femeilor întâlnite în comunitățile de romi au dat glas unei
dorințe puternice de a-și lua destinul în propriile mâini (de a acționa ca
subiecți activi), însă au șanse limitate pentru a pune în practică această
dorință. În baza a ceea ce ele cred că este o decizie corectă, în condiții ma –
teriale date și în cadrul relațiilor lor sociale, simt că sunt îndreptățite moral
să decidă, de exemplu, asupra numărului de copii, a avortului sau a utili –
zării contraceptivelor. Dorința lor este de a acționa ca indivizi puternici, de
aceea recurg la pretenții morale pe baza cărora iau (și) deciziile privitoare
la reproducere, însă acest proces de luare a deciziei este puternic limitat
de factori structurali, de așteptări sociale și de concepte culturale pe care
nu le pot controla. Astfel, alegerea lor nu este în totalitate a lor pentru că
genul, etnia și poziția lor socioeconomică le prescrie anumite posibilități
și pentru că – fiind important pentru ele să fie acceptate și respectate în
interiorul grupului lor – autonomia lor este limitată de așteptările stricte
ale comunității legate de feminitate și maternitate. Așadar, femeile de et –
nie romă se confruntă cu o problemă cunoscută de oricare ființă umană,
chiar dacă ele experimentează și exprimă diferit aceste probleme față de
ceilalți care trăiesc într-un context social și cultural diferit. Aceasta este
problema: de a fi în același timp o ființă socială și un actor individual sau –

Incluz Iune ș I excluz Iune
246parafrazându-l pe antropologul Marylin Strathern (Strathern 1992) – a fi
determinat de relații sociale fără a elimina autonomia și controlul asupra
sinelui.
Dacă cineva studiază politicile publice mainstream adresate romilor,
va vedea că acestea sunt insensibile la diferențele de gen, adică nu acordă
atenție problematicii femeilor. Pe lângă acest fapt, mulți lideri romi expri –
mă păreri pro-nataliste („Populația romă poate să se reproducă datorită
faptului că romii sunt dispuși să aibă mulți copii”). În alte cazuri, liderii
consideră că problemele legate de femei sunt delicate din două motive:
pe de o parte, unele probleme (căsătoria și nașterea prematură, virgini –
tatea) sunt definite ca aparținând miezului identității rome, iar altele (vi –
olența domestică, avortul, prostituția), ca fenomene sociale negative ce
pot fi asociate cu populația romă. Ca urmare, femeile de etnie romă pot
fi transformate în instrumente folosite pe frontul defensivei contra prac –
ticilor rasiste cu care se confruntă comunitatea. Pe de altă parte, ele pot
fi ținta rasismului, ca în cazul controlului fertilității cu scopul de a reduce
„pericolul suprapopulării romilor”. Cu toate acestea, începând din 2000
au fost înființate câteva organizații ale femeilor rome, care au militat pen –
tru incluziunea perspectivelor feminine în mișcarea romilor și au reușit
să introducă în legea împotriva discriminării câteva paragrafe referitoare
la discriminarea multiplă. Ele însă trebuie să facă față diverselor atacuri
și neîncrederii atât din partea liderilor romi (care le consideră trădătoare
aflate în slujba „feminismului alb”), cât și din partea feminiștilor români
(care se tem că problematica femeilor va fi fragmentată pe dimensiunea
etnicității). În ultimul rând, activistele rome trebuie să rezolve tensiunea
care există între discursul universalist al drepturilor omului și perspectiva
particularizantă a culturii.
Patriarhatul5 și etnocrația6 sunt dimensiuni structurale ale puterii care
exercită control, atât asupra conștiinței individuale, cât și asupra distribu –
irii resurselor, și care legitimează ordinea socială construită ca fiind una
5 Urmând-o pe Katherine Verdery (Verdery 1996), studiul de față consideră că regimul
de gen patriarhal este o ordine socială care favorizează ocupanții rolurilor masculine.
Patriarhatul funcționează prin stereotipuri de gen și prin aranjamentul instituțional
care genizează discriminarea structurală și inegalitățile dintre femei și bărbați.
6 Definesc etnocrația ca ordine socială care organizează relațiile sociale de putere pe
baza afilierii etnice. Acest regim, bazat pe o perspectivă și pe un aranjament institu –
țional etnocentric, favorizează membrii grupului propriu și îi promovează pe aceștia
în poziții privilegiate, iar pe ceilalți îi dezavantajează, producând astfel inegalități pe
linii etnice.

247dIScRImInaRea mul TIplă ș I InTeRSecț Ională a R omIloR dIn Român Ia
naturală. Într-un regim rasist și sexist etno-patriarhal, femeile aparținând
minorităților etnice sunt multiplu dezavantajate, așadar ele sunt plasate
într-una dintre cele mai vulnerabile categorii sociale. Ele sunt supuse dis –
criminării de gen rasializate și discriminării rasiste genizate. Pe de o parte,
ele fac față practicilor discriminatorii cu care se confruntă femeile în gene –
ral (de exemplu neglijarea instituțională a sănătății reproductive), dar, în
același timp, sunt victimele prejudecăților rasiste (de exemplu devaloriza –
re culturală, excludere socială), din cauza cărora experiențele lor diferă de
experiențele femeilor majoritare. Pe de altă parte, ele fac față discriminării
rasiale ca femei (care generează experiențe diferite de cele ale bărbaților de
etnie romă), pentru că, date fiind capacitățile lor reproductive, sunt ținta
controlului reproductiv rasist sau pentru că nu au acces personal la con –
tracepția, care ar proteja sănătatea lor reproductivă. Mai precis, ele expe –
rimentează discriminarea rasială ca femei și discriminarea de gen ca romi.
Pe scurt, ele sunt, simultan, victimele tratamentului nedrept ca femei de et –
nie romă și nu separat ca femei, pe de o parte, și ca romi, pe de altă parte.
Discriminarea intersectorială, descrisă mai sus în cazul femeilor rome,
se suprapune cu tratamentul nedrept pe bază de gen din interiorul comu –
nităților lor. Împreună, aceste mecanisme fac din ele victime ale discrimi –
nării multiple, un fenomen care include, de la caz la caz, discriminarea
pe o singură bază și cea care acționează pe mai multe baze intersectate.
Toate aceste mecanisme sunt legate de funcționarea identităților multiple
și intersectate: genul, „rasa”, clasa, vârsta nu structurează separat iden –
titatea unei persoane, impactul lor simultan nu acționează ca un puzzle.
Acestea există prin toate celelalte („rasa” prin gen și/sau vârstă, genul pin
„rasă” și/sau clasă etc.), deci – de exemplu – o femeie de etnie romă expe –
rimentează feminitatea prin calitatea de rom și, invers, calitatea de rom
prin apartenența la o categorie de gen. Mai departe, genul, „rasa”, vârsta
operează, în același timp, ca poziție subiectivă și ca poziția subiectului,
mai precis, la intersecția celor două poziții7. Diferențele dintre femei apar –
ținând diferitelor etnii sau categorii rasiale – imaginate și descrise într-un
timp și loc particular prin poziții diferite ale subiectului (de exemplu „fe –
meie”, „rom”, „sărac”, „tânăr”) prescrise de instituții și discursuri din afara
subiectului – sunt trăite de ele ca un set integrat de experiențe, de exemplu
„femeie romă tânără și săracă”.
7 Aici mă refer la conceptul de identitate al lui Stuart Hall, Henrietta Moore și Katherine
Woodward (Hall 1992; Moore 1994, 2000[1988]; Woodward 1999).

Incluz Iune ș I excluz Iune
248Asta înseamnă că o persoană este ceea ce este datorită modului în
care toate caracteristicile care i se prescriu din afară (referitoare la etni –
citate, gen, vârstă) și pe care le interiorizează, se coagulează în interiorul
său într-un mod specific, în experiența particulară de a fi toate deodată și
laolaltă. De asemenea, tratamentele inegale la care indivizii sunt supuși
de către sistemele socioeconomice, culturale și politice în care trăiesc se
intersectează și se amestecă între ele, astfel încât nu îi afectează fieca –
re în parte și separat, ci ca ingrediente ale amestecurilor lor particulare.
Fenomenul intersecționalității poate produce niște rezultate paradoxa –
le: femeile rome care trăiesc în sărăcie (fiind vulnerabile, deci, în foarte
multe privințe) dobândesc funcții sociale care le capacitează ( empower )
în relațiile lor domestice (chiar dacă asta se întâmplă nu sub impactul
unor convingeri și aranjamente feministe, ci sub cel al nevoii economi –
ce). În consecință – asumându-și atât responsabilități care se definesc drept
„feminine”, cât și obligații care se consideră drept „masculine” în regimul
de gen tradițional – ele pot transforma poziția de „victimă” într-una de
agency , transformând chiar și semnificația rolurilor de gen și a diviziunii
muncii patriarhale. Iar opțiunea unor activiste rome ne arată că ele doresc
o schimbare nu doar în materie de obligații, ci și în materie de drepturi ale
femeilor, fiind conștiente – datorită poziției lor particulare – atât de dife –
rențele și inegalitățile dintre femei și bărbați, cât și de cele dintre femei de
etnie, vârstă și statut social-economic diferit.
Bibliografie
DAY, Sophie – EVTHYMIOS , Papataxiarchis – STEWART , Michael
1999 Consider the Lilies of the Field. In: DAY, Sophie – EVTHYMIOS,
Papataxiarchis – STEWART, Michael (coord.): Lilies of the Field:
Marginal People Who Live for the Moment . Westview Press, Boulder,
1–24.
HALL, Stuart
1992 The Questions of Cultural Identity. In: HALL, Stuart – HELD, David
– McGREW, Tony (coord.): Modernity and its Future . Polity Press,
Cambridge, 274–316.

249dIScRImInaRea mul TIplă ș I InTeRSecț Ională a R omIloR dIn Român Ia
MOORE, Henrietta
1994 A Passion for Difference. Essays in Anthropology and Gender . Polity
Press, Cambridge.
2000[1988] Feminism and Anthropology . Polity Press, Cambridge.
PACKER, Corinne
2003 Roma Women and Public Health Care. The European Magazine for
Sexual and Reproductive Health . (55).
POWER, Anne – WILSON, William Julius
2000 Social Exclusion and the Future of Cities . London School of Economics,
London.
REES, Teresa
1998 Social Exclusion and Equal Opportunities. International Planning
Studies 3. (1) 15-34.
STRATHERN, Marylin
1992 Reproducing the Future: Essays on Anthropology, Kinship and the new
reproductive technologies . Manchester University Press, Manchester.
VERDERY, Katherine
1996 What W as Socialism and What Comes Next? Princeton University
Press, Princeton NJ.
WOODWARD, Katherine
1999 Concepts of Identity and Difference. In: WOODWARD, Katherine
(coord.): Identity and Difference . The Open University and Sage,
London, 7–63.

Incluz Iune ș I excluz Iune
250

251abSTRacTe
abstracte
Miruna Tîrcă
Ghetou de lux. Aleea Zăbrăuți, București
Studiul descrie procesul de transformare a unei zone urbane. Caracte –
rizat întotdeauna ca fiind o „comunitate de tranzit”, Zăbrăuți se transformă
încet-încet într-un soi de „ghetou de lux”. Calitatea vieții s-a îmbunătățit, mai
ales după legalizarea conectării la rețeaua de electricitate. O parte din vechii
rezidenți au migrat către localități peri-urbane din jurul Bucureștiului, iar în
zonă au început să se mute familii cu un nivel socio-economic mai ridicat.
Prețul garsonierelor din Zăbrăuți s-a dublat numai în ultimul an. Ipoteza care
se poate avansa este aceea că, în timp, peisajul general în cartier se va schim –
ba iar problemele specifice se vor estompa, odată cu venirea în zonă a noilor
locatari. În cartier tinerii, în special adolescenții, sunt direct expuși influenței
fenomenelor negative precum prostituția, consumul de droguri, cerșetoria și
furtul. Potențialul de victime în rândul tinerilor este unul mare, mai ales în con –
dițiile în care ei nu au la îndemână alternative de petrecere a timpului sau de
integrare socială prin diferite activități. Accesul pe piața muncii și a slujbelor
bine plătite este de asemenea redus. Variantele cele mai accesibile rezidenților
din Zăbrăuți rămân activitățile ce se încadrează în sfera economiei informale.
Programele de asistență socială nu rezolvă problema, dimpotivă, mențin o
stare de dependență care la un moment dat poate deveni dăunătoare.
Alina Silian
Elemente pentru o regândire a incluziunii sociale.
Comunitatea romilor din Veseuș-Jidvei.
Studiul urmărește modul în care în Veseuș ierarhia socială se constru –
iește în baza principiului „respectabilității prin muncă”, criteriu pe care și
romii îl invocă pentru a-și revendica apartenența la societate. Spre deose –
bire de autoritățile locale care au o viziune muzeificată despre societatea
locală, romii veseușeni au o concepție dinamică în care prevăd posibilități
de mobilitate socială. Romii veseușeni nu reclamă excluderea sau margina –
lizarea socială. Dimpotrivă, sunt conștienți de rolul pe care îl joacă în viața
comunei, dar resimt nerecunoașterea la nivel politic și simbolic a acestei

Incluz Iune ș I excluz Iune
252contribuții. În articol urmăresc să arăt printr-un studiu de comunitate cum
aceste modele și modalități diferite de a înțelege incluziunea socială se îm –
pletesc în același context social. Tratarea romilor ca problemă socială este în
acest caz o abordare parțială care ascunde de fapt un proces de repoziționa –
re socială care nu are loc numai în Veseuș. Deși doar un studiu de caz în sine,
miza articolului este mai generală, susținând o reconsiderare a abordării de
până acum a incluziunii romilor. Priviți în general ca simpli beneficiari pasivi
ai unor politici publice, romii trebuie tratați ca cetățeni activi care își revendi –
că un rol meritat în societate. Mai mult decât atât, studiul arată mecanismele
de status social într-o localitate unde populația majoritară – odinioară româ –
nească – devine romă, o situație de asemenea generalizată în alte contexte.
Kiss Tamás
Categorizare etnică și statut social la Valea Crișului
În societatea modernă bazată pe economie de piață, forma dominantă
a excluderii sociale este excluderea economică. Aici societatea este compusă
din clase sociale (în sensul weberian), iar inegalitățile dintre membrii claselor
sociale sunt generate de diferențele pozițiilor pe piața (forței de muncă). Dim –
potrivă, în societățile tradiționale forma dominantă a excluderii este exclude –
rea sociale, iar aici diferențele sunt în primul rând între grupuri de status . Dacă
într-o societate diferențele și distincția dintre grupuri de status se adâncesc,
anumite grupuri sociale pot deveni caste. În acest caz traversarea granițelor
inter-grup devine extrem de grea iar violarea acestor garnițe este privită prin
noțiunile de puritate/impuritate. Structura duală a pieței muncii din Valea
Crișului, care coincide cu diferențele etnice și are caracteristici de castă, este
departe de idealtipul underclass- ului descris de Iván Szelényi și János Ladányi.
Trebuie să punctăm aici două aspecte. Ca prim aspect trebuie discutate proce –
sele de segregare rezidențială: în satele din județul Covasna chiar și comunită –
țile de romi cele mai numeroase trăiesc lângă populația majoritară,1 iar până
în prezent nu s-a produs deplasarea masivă a populației ne-rome. Al doilea
aspect este relația comunității rome cu majoritatea locală, mai precis schim –
barea istorică a acestei relații. Comunitatea țărănească locală a fost un fel de
interfață ( interface) între comunitatea de romi și societatea mai largă. Relația
1 Sunt însă câteva excepții în partea vestică a județului, locuită mixt de maghiari, ro –
mâni și romi vorbitori de limbă română, cum ar fi Hetea și Valea Belin, care sunt
așezări locuite în exclusivitate de romi.

253abSTRacTe
dintre țigani și țărani, deși era asimetrică (de tip patron-client) era esențială în
ceea ce privește strategiile economice ale romilor. Formarea de underclass are
loc în cazul în care aceste relații se prăbușesc.
Kiss Dénes
Romii din Herculian și rolul religiei penticostale în viața lor comunitară
În analiza noastră prezentăm o comunitate rurală de romi, cea din Hercu –
liani. Comunitatea aleasă fiind aproape în totalitate penticostală, în prezenta –
rea noastră nu dorește să fie holistică, ci încercăm să ne concentrăm asupra
rolului penticostalismului în comunitatea studiată, cu scopul de a găsi explica –
ție la răspândirea generală a cultului penticostal în rândul romilor. Pentru a
avea totuși o imagine despre comunitatea discutată și contextul său special,
mai precis despre legăturile dintre comunitate și satul, la marginea căruia sub –
zistă, am urmărit integrarea structurală, formală și informală a romilor în me –
diul lor social local. Câmpul discursiv creat de religie face posibilă reconstrucția
morală a actorilor, și chiar dacă în multe cazuri există o discrepanță între nive –
lul discursiv și cel al faptelor, câmpul discursiv conferă miezului comunității, a
liderilor, o legitimitate nouă. Dar discursul se dovedește a fi avantajos și pentru
cei de la periferia comunității religioase, cu ajutorul lui putându-se distinge de
romii ne-convertiți, asumând astfel un rol mai avantajos. În a doua teză am
formulat ideea că răspândirea penticostalismului în rândul romilor se datorea –
ză caracterului descentralizat al controlului etic – în acest cult, care permite
comunităților locale să gestioneze discrepanța sus amintită în mod autonom.
Călin Goina
O încercare de istorie socială: romii din Sântana
Principala contribuție a acestui articol constă în identificare, dintr-o per –
spectivă comparativ istorică, a importanței relațiilor de familie în modul în
care se structurează relațiile dintre comunitățile de limbă din sat. Diminuarea
autorității patriarhale printre șvabi și români începând din anii 1960-1970,
emanciparea tinerelor fete în alegerea partenerilor maritali precum și a unei
cariere profesionale independente nu se regăsește în comunitatea romă din
Sântana. Această distincție a contribuit la apariția de stiluri de viață diferite
care au întărit mărirea distanței sociale dintre romi și celelalte comunități, și
este unul din factorii care a contribuit la nașterea unui nou tip de segregare
geografică care îi singularizează și-i discriminează pe romi.

Incluz Iune ș I excluz Iune
254Mariana Goina
Între “țiganii de mătase” și cei ce “fierb în suc propriu”.
Studiu de caz a comunității de romi din Curtici
Romii din Curtici își trăiesc viața între cadrele date de segregarea teri –
torială și educațională la care sunt supuși și posibilitatea vagă a incluziunii
sociale, generată de ascensiunea economică a unora dintre ei. Majoritatea
romilor trăiesc la marginea orașului, iar copiii lor frecventează o școală
din care copiii români au plecat cum li s-a ivit ocazia. Segregarea teritori –
ală și educațională înseamnă nu numai trai în condiții modeste și șanse
mai mici de a ieși din situația periferică în care se află, ci și marginalizare
socială, tradusă, simultan, într-o relație ierarhică între români și romi și
în menținerea și reproducerea constantă a distanței sociale ce separă cele
două comunități. Totuși, odată cu schimbările politice a apărut, o posibili –
tate de mobilitate: migrația în țările mai dezvoltate, ce a îmbunătățit eco –
nomic și social viața comunității. În Curtici ierarhiile sociale sunt determi –
nate în mare măsură de posesiunile materiale sau de lipsă acestora – atât
în comunitatea romă, cât și în cea română. În ultimii ani se poate afirma
fără îndoială că prejudecățile și practicile discriminatorii care au dominat
contactele dintre romi și alte etnii sunt atenuate semnificativ (fără a fi eli –
minate însă) de îmbunătățirea situației economice a comunității rome în
general și a unor membri ai acestei comunități în mod special. Atât oficia –
litățile cât și românii din Curtici, în general, respectă mai mult (și discrimi –
nează mai puțin) „țiganii de mătase”, cu alte cuvinte noua clasă medie și
clasa superioară din rândul comunității rome. În opinia mea, aceasta este
principala dimensiune în care are loc incluziunea romilor în comunitatea
română din Curtici.
Toma Stefánia
„Țiganul meu” și încrederea – relații economice informale într-o co –
munitate multietnică din Transilvania
Articolul își propune să prezinte pe scurt rezultatele și concluziile unei
serii de cercetări realizate într-o localitate din România, mixtă din punct de
vedere etnic. În primele secțiuni, prezintă, pe scurt, comunitățile de romi și
poziția lor socioeconomică, apoi descrie și analizează două dintre strategi –
ile de supraviețuire ale romilor. În cele din urmă, autorul îndreptă atenția
asupra problemei încrederii, care este elementul ce leagă toate strategiile

255abSTRacTe
informale și prin care se poate înțelege mai bine caracterul relației dintre
romi și gadjo. Interacțiunile romilor cu celelalte etnii pot fi descrise cel mai
bine în termeni economici, chiar și în cazurile în care această interacțiu –
ne ar implica prietenie sau încredere. În consecință, instituția nășitului a
devenit o strategie a romilor de a transcede granițele etnice impuse de cei –
lalți, cu scopuri pur economice. Romii speră să acceseze mai ușor resurse –
le de bază necesare pentru supraviețuire, care sunt, aproape în totalitate,
sub controlul celorlalte etnii.
Cu toate că în localitate există conflicte între romi și ceilalți membri ai
comunității, aceste conflicte sunt normale, în măsura în care sunt rezul –
tatele imediate ale stereotipurilor existente și ale practicilor de menținere
a graniței etnice cu celelalte etnii. În unele cazuri, romii înșiși mențin și
construiesc aceste granițe.
Magyari-Vincze Enikő
Discriminarea multiplă și intersecțională a romilor din România.
Studiu de caz asupra fenomenului excluziunii sociale în Timișoara
Studiul analizează procesele de discriminare multiplă prin cazul feme –
ilor rome. Discriminarea intersectorială descrisă în cazul femeilor rome,
se suprapune cu tratamentul lor nedrept pe bază de gen din interiorul co –
munităților lor. Împreună, aceste mecanisme fac din ele victime ale discri –
minării multiple, un fenomen care include, de la caz la caz, discriminarea
pe o singură bază și cea care acționează pe mai multe baze intersectate.
Toate aceste mecanisme sunt legate de funcționarea identităților multiple
și intersectate: genul, „rasa”, clasa, vârsta nu structurează separat iden –
titatea unei persoane, impactul lor simultan nu acționează ca un puzzle.
Acestea există prin toate celelalte („rasa” prin gen și/sau vârstă, genul pin
„rasă” și/sau clasă etc.), deci – de exemplu – o femeie de etnie romă expe –
rimentează feminitatea prin calitatea de rom și, invers, calitatea de rom
prin apartenența la o categorie de gen. Mai departe, genul, „rasa”, vârsta
operează, în același timp, ca poziție subiectivă și poziția subiectului, mai
precis, la intersecția celor două poziții. Diferențele dintre femei aparținând
diferitelor etnii sau categorii rasiale – imaginate și descrise într-un timp
și loc particular prin poziții diferite ale subiectului (de exemplu, „femeie”,
„rom”, „sărac”, „tânăr”) prescrise de instituții și discursuri din afara subiec –
tului – sunt trăite de ele ca un set integrat de experiențe, de exemplu „fe –
meie romă tânără și săracă”.

Incluz Iune ș I excluz Iune
256lista autorilor
1. FLECK Gábor, cercetător, ISPMN, Cluj-Napoca
2. FOSZTÓ László, cercetător, ISPMN, Cluj-Napoca
3. Călin GOINA, asistent universitar, Catedra de Sociologie, UBB, Cluj-
Napoca, doctorand în sociologie, Universitatea California, Los Angeles
4. Mariana GOINA, doctorand, Catedra de Istorie, Universitatea Central
Europeană, Budapesta
5. HORVÁTH István, conferențiar Catedra de Sociologie, UBB, Cluj-Napoca,
director, ISPMN, Cluj-Napoca
6. KISS Dénes, asistent universitar, Catedra de Sociologie, UBB, Cluj-
Napoca
7. KISS Tamás, cercetător, ISPMN, Cluj-Napoca
8. MAGYARI-VINCZE Enikő, profesor, Facultatea de Studii Europene, UBB,
Cluj-Napoca
9. PÉTER László, lector universitar, Catedra de Sociologie, UBB, Cluj-Napoca
10. Alina SILIAN, doctorand, Catedra de Sociologie și Antropologie, CEU,
Budapesta
1 1. Miruna TÎRCA, cercetător, Asociația Komunitas, București
12. TOMA Stefánia, cercetător, ISPMN, Cluj-Napoca