Incidentele Procesuale

INCIDENTELE PROCESUALE

Cuprins

INTRODUCERE

1. INCDENTELE PROCESUALE LA DEPUNEREA CERERII DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ

1.1. Caracteristica generală a incidentelor procesuale

1.2. Refuzul de a primi cererea de chemare în judecată

1.3. Restituirea cererii de chemare în judecată

1.4. Ne darea de curs cererii de chemare în judecată

2. INCIDENTELE PROCESUALE ÎN CURSUL PROCESULUI CIVIL

2.1. Considerații generale

2.2. Întreruperea și amînarea ședinței de judecată

2.3. Suspendarea procesului

2.4. Încetarea procesului

2.5. Scoaterea cererii de pe rol

CONCLUZIE

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

În conformitate cu prevederile art. 20 alin.(1) Constituția Republicii Moldova, „Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime.”. Alin. (2) al aceluiași articol stabilește că „Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție”.

În cele ce urmează, pentru a fi posibilă exercitarea liberă a dreptului la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime, este necesar de a respecta și de a executa întocmai dispozițiile imperative ale legii.

Pe de o parte, refuzul de a primi cererea de chemare în judecată, sau, după caz, restituirea cererii de chemare în judecată sau dispoziția instanței de judecată de a nu da curs cererii reprezintă niște consecințe de drept ale depunerii cererii de chemare în judecată, însă pe de altă parte reprezintă niște impedimente procedurale care fac imposibilă derularea de mai departe a procesului civil, sau cel puțin îngreunează sau blochează temporar decurgerea procesului, astfel, constituind aparent o limitare a accesului justițiabilului în justiție.

Realizarea dreptului la acces în justiție depinde de o serie de condiții prevăzute de legislația procedural civilă în vigoare, care se impun a fi respectate la depunerea cererii de chemare în judecată. Dacă la intentarea procesului civil nu se ține cont de cerințele imperative ale legii, atunci conducându-se de prevederile art. 169, 170, 171 Cod de Procedură Civilă, instanța de judecată va îndeplini următoarele acțiuni procedurale: nu va da curs cererii, oferind reclamantului un termen pentru înlăturarea neajunsurilor, va refuza primirea cererii de chemare în judecată, explicându-i reclamantului că acesta nu se poate adresa repetat în instanța de judecată cu aceeași cerere, cu același obiect, aceiași subiecți și bazată pe aceleași temeiuri, sau, după caz, va restitui cererea explicându-i reclamantului că acesta are dreptul de a depune cererea de chemare în judecată dacă va înlătura obstacolele care au stat la baza restituirii.

Dacă temeiurile care sunt în stare de a afecta declanșarea procesului civil sunt depistate după intentarea procesului, atunci instanța de judecată va proceda la încetarea procesului sau va scoate cererea de pe rol.

Este important de menționat că încheierile judecătorești prin care se dispune una din incidentele procedurale trebuie în mod neapărat să fie întemeiate și motivate, în caz contrar, părțile, avînd dreptul de a ataca încheierea judecătorului; în caz contrar ar exista pericolul de limitare arbitrară a dreptului persoanei la liberul acces în justiție, drept consfințit la art. 6 al Convenției cu privire la Drepturile și Libertățile Fundamentale ale Omului, întitulat ”Dreptul la un proces echitabil”.

Pentru elaborarea tezei de licență, principalul criteriu după care m-am condus a fost stabilirea unei asemenea instituții de drept care să se evidențieze prin utilitatea și aplicarea ei cît mai largă în practica judiciară. Spre deosebire de literatura de specialitate rusă în doctrina Republicii Moldova această temă nu a fost pe larg abordată și analizată. Acest fapt și a constituit un alt motiv care m-a determinat în alegerea temei.

Scopul principal al acestei lucrări a fost analiza jurisprudenței instanțelor judecătorești naționale. La fel s-a pus accentul pe interpretarea multi-aspectuală și pe depistarea deficienților la nivel de legislație, și în limita posibilităților pe propunerea, cu titlu de lege ferenda, a modificării legislației în vigoare.

Pentru înțelegerea mai bună a temei un scop urmărit a fost redarea dinamicii implementării acestor instituții de către instanțele judecătorești prin intermediul unor date statistice.

Pentru atingerea scopurilor au fost impuse următoarele obiective:

depistarea incidentelor procesuale atît în faza intentării procesului civil cît și în faza dezbaterilor judiciare;

analiza și interpretarea fiecărui temei în parte;

soluționarea spețelor și exemplificarea diferitor temeiuri prin intermediul cazurilor reale;

explicarea unor date statistice cu privire la nr. cererilor de chemare în judecată care au fost respinse, restituite sau cărora nu li s-a dat curs.

Obiectul de studiu îl formează relațiile sociale ce țin de dreptul persoanelor la accesul liber la justiție și la un proces echitabil, de asemenea cele ce apar în procesul realizării restituirii, respingerii și atunci cînd nu se dă curs cererii de chemare în judecată, precum și amînării, suspendării și scoaterii cererii de pe rol.

Subiectul de studiu îl formează incidentele ce pot să apară la depunerea cererii de chemare în judecată și la examinarea pricinii, de asemenea și temeiurile în baza cărora pot apărea incidentele menționate anterior.

La elaborarea tezei de licență am utilizat mai mult literatura rusă. O atenție sporită s-a acordat lucrărilor autorului rus Volkova S. S. deoarece ea este unica care a analizat multi-aspectual incidentele procedurale și problemele lor.

De asemenea au fost folosite lucrările unor astfel de autori ca : T.V. Soloviova; E.G. Trișina; I. Novojenina; P.Iu. Kantor; I.A. Prihodico; A.Cojuhari; Mihai Poalelungi; A. Pascari și alți autori.

Vreau să atrag atenția asupra următoarei idei al autorului I.A.Prihodico:

” Existența în cadrul procedurii civile a unei acțiuni cu aceleași elemente încă nu exclude posibilitatea reclamantului de a se adresa repetat în instanța judecătorească, dacă pricina anterioară nu s-a sfârșit prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești sau cu emiterea unei încheieri de încetare a procesului datorită renunțării reclamantului la acțiune sau ca urmare a încheierii de către părți a tranzacției de împăcare.

În anumite condiții, reclamantul se poate adresa instanței cu aceeași cerere repetat; cu alte cuvinte, prezența unei cereri bazate pe aceleași temeiuri, cu același obiect și subiecți nu exclude în mod automat adresarea repetată în organele de înfăptuire a justiției”

Din actele normative folosite în elaborarea lucrării se enumeră următoarele:

Codul de Procedură Civilă al RM; Codul Civil al RM; Constituția RM; Convenția Europeană a Drepturilor Omului; Comentariu la Codul de Procedură Civilă al RM; Comentariu la codul de Procedură Civilă al Federației Ruse; Recomandarea nr. 46 Cu privire la aplicarea corectă a normelor procedurale ce reglementează întocmirea procesului-verbal în cazurile întreruperii ședinței de judecată și amînării procesului civil și altele.

Această lucrare este structurată în 2 capitole, primul capitol fiind format din 4 paragrafe, iar al doilea capitol din 5 paragrafe. Volumul lucrării este de

INCIDENTELE PROCESUALE LA DEPUNEREA CERERII DE CHEMARE IN JUDECATĂ

Caracteristica generală a incidentelor procesuale

Constituția RM în mod expres în art. 20 întitulat „Accesul liber la justiție” prevede că orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime; nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție.

Codul Civil al RM stabilește în art. 10 denumit „Apărarea judiciară a drepturilor civile” că apărarea drepturilor civile încălcate se face pe cale judiciară; modul de aplanare a litigiului dintre părți până la adresare în instanță de judecată poate să fie prevăzut prin lege sau contract; apărarea drepturilor civile pe cale administrativă se face numai în cazurile prevăzute de lege; hotărârea emisă pe cale administrativă poate fi atacată în instanță de judecată.

Codul de procedură civilă al RM în art. 5 cu denumirea „Accesul liber la justiție” prescrie că orice persoană interesată este în drept să se adreseze în instanță judecătorească, în modul stabilit de lege, pentru a-și apăra drepturile încălcate sau contestate, libertățile și interesele legitime; nici unei persoane nu i se poate refuza apărarea judiciară din motiv de inexistență a legislației, de imperfecțiune, coliziune sau obscuritate a legislației în vigoare; renunțarea uneia dintre părți de a se adresa în judecată prin încheierea în prealabil a unei convenții nu are efect juridic, cu excepția cazurilor de încheiere a unei convenții de strămutare, în condițiile legii, a litigiului la judecata arbitrală.

Prin urmare dreptul la accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și într-un termen rezonabil este garantat de catre stat fiecărei persoane ce se afla pe teritoriul Republicii Moldova. Pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, orice persoană se poate adresa la organele abilitate de stat în rezolvarea litigiilor apărute cum ar fi instanța de judecată. În majoritatea legislațiilor procesuale civile activitatea judiciară nu se declanșează din oficiu, ci la cererea persoanei interesate în apărarea unui drept subiectiv, potrivit principiilor:

Nimeni nu-și poate face singur dreptatea

Instanța nu poate să judece pînă ce nu va fi investită de partea înteresată.

Sesizarea instanței se face prin intermediul cererii de chemare in judecată.

Cererea de chemare în judecată este forma de manifestare a acțiunii civile prin care se investește instanța de judecată sau mijlocul procedural prin care cel vătămat într-un drept civil solicită concursul organelor specializate ale statului în vederea restabilirii situației de drept încălcate. Această cerere trebuie să întrunească toate condițiile necesare, impuse de lege, fiind enumerate la art. 166 Cod de Procedura Civilă. Cererea de chemare în judecată se depune la sediul instanței, fie judecătorului de serviciu, fie cancelariei, ori se expediază prin poștă. Dacă cererea este trimisă prin poștă sau curier, la registratură, primește, în aceeași zi, dată certă, după care se predă președintelui instanței, având atașat și plicul. Aceasta este necesar  uneori pentru a verifica, în raport cu data poștei dacă scrisoarea a fost introdusă în termen.

Cererea de chemare în judecată introdusă în instanță se repartizează în termen de 24 de ore completului unipersonal sau colegial de judecată în mod aleatoriu, prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor. Judecătorul acceptă cererea de chemare în judecată în decurs de 5 zile de la repartizare, dacă legea nu prevede altfel, printr-o încheiere nesusceptibilă de recurs.

Nerespectarea cerințelor impuse de lege cu privire la forma și conținutul cererii de chemare în judecată, constituie temei legal pentru a refuza de a primi cererea de chemare în judecată, a restitui cererea și de a nu da curs cererii. Acestea sunt incidente procesuale care pot avea loc la faza depunerii cererii de chemare în judecată.

Prin incidente procesuale la depunerea cererii de chemare in judecată înțelegem o complexitate de fapte juridice cu caracter subiectiv și obiectiv, care au drept consecință efecte juridice negative și anume imposibilitatea intentării unui proces civil și continuarea activității procesuale civile. Prin urmare incidentele procesuale la depunerea cererii de chemare in judecată, la prima vedere, par a fi acțiuni procesuale care impiedica realizarea dreptului la accesul liber la justiție și a dreptului la un proces echitabil, însă legiuitorul urmărește alt scop caatare. Și anume, prin aceste incidente se reduce numărul erorilor judiciare, supraîncărcarea injuridice cu caracter subiectiv și obiectiv, care au drept consecință efecte juridice negative și anume imposibilitatea intentării unui proces civil și continuarea activității procesuale civile. Prin urmare incidentele procesuale la depunerea cererii de chemare in judecată, la prima vedere, par a fi acțiuni procesuale care impiedica realizarea dreptului la accesul liber la justiție și a dreptului la un proces echitabil, însă legiuitorul urmărește alt scop caatare. Și anume, prin aceste incidente se reduce numărul erorilor judiciare, supraîncărcarea instanțelor, și abuzul persoanelor, fie fizice fie juridice, în realizarea dreptului la accesul liber la justiție și înaintarea pretențiilor sale în instanța de judecată cu rea-credință.

Astfel rezultă că anume aceste incidente procesuale joacă un rol foarte important atît în apărarea dreptului la accesul liber la justiție și a unui proces echitabil, cît și în funcționarea cît mai eficientă a aparatului judecătoresc.

În literatura de specialitate există mai multe păreri în vederea incidentelor procesuale și menirea acestora. De exemplu astfel de autori ca T.V. Soloviova, V.V. Iarkov consideră că aceste incidente procesuale sunt menite doar să împiedice intentarea unui proces civil cu punerea în aplicare necorespunzătoare a dreptului la un proces echitabil, neluînd în considerație faptul că aceste incidente procesuale au o menire mult mai globală. Pentru a ocoli aceste “obstacole” ce împiedică realizarea dreptului la accesul liber la justiție și la un proces echitabil, legiuitorul a impus anumite reguli. Însă practica judiciară demonstrează că chiar și respectarea acestor reguli nu garantează pe deplin realizarea drepturilor menționate mai sus. Aici vorbim despre erorile judiciare.

Legislația în vigoare nu conține un astfel de termen. Însa unii specialiști, în special E.G. Trișina definește eroarea judiciară ca fiind o abatere sau o greșeală în activitatea instanței judecatorești care încalcă normele dreptului procesual și material, în urma căreia actul juridic sau o anumită activitate procesuală devine ilegală.

Din acest motiv realizarea dreptului la un proces echitabil și protecția intereselor legitime a persoanelor devine mult mai dificilă, mai ales pentru persoanele ce nu dispun de cunoștințe vaste în domeniul juridic și nu cunosc cum să-și apere drepturile, libertățile și interesele sale legitime.

Înlaturarea erorilor judiciare este imposibilă, ele au existat, există și vor exista mereu. Pentru a reduce numărul erorilor judiciare, legiuitorul a oferit posibilitatea de a ataca deciziile, hotărîrile, ordonanțele în special încheierile cu privire la refuzul cererii de chemare in judecată, restituirea cererii și ne darea de curs cererii la instanțele ierarhic superioare. Prin urmare drepturile și libertățile omului, în special în ceea ce privește accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil sunt ocrotite de către lege din toate aspectele.

Refuzul de a primi cererea de chemare in judecată

Premisele dreptului la intentarea procesului au un caracter ireparabil, astfel depistarea de către judecător la depunerea cererii de chemare în judecată a lipsei sau prezenței uneia dintre circumstanțele juridice enunțate la art. 169 Cod de Procedură Civilă constituie temei legal pentru a refuza primirea cererii. Astfel judecătorul refuză primirea cererii :

dacă cererea nu urmează a fi judecată de către instanțele judecătorești în procedură civilă, deoarece cererea se examinează și se soluționează într-o altă ordine judecătorească.

există o hotărîre judecătorească irevocabilă cu privire la un litigiu între aceleași părți, asupra aceluiași obiect și avînd aceleași temeiuri sau o încheiere judecătorească prin care se admite încetarea procesului în legătură cu faptul că reclamantul a renunțat la acțiune sau că între părți s-a încheiat o tranzacție.

dacă cererea este depusă de un organ, organizație sau o persoană în apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale unei alte persoane fără drept de a se adresa în judecată în acest scop.

există o hotărâre obligatorie pentru părți a judecății arbitrale cu privire la litigiul dintre aceleași părți, asupra aceluiași obiect și având aceleași temeiuri, cu excepția cazurilor când judecata a respins cererea de eliberare a titlului executoriu a hotărârii judecății arbitrale sau a desființat hotărârea arbitrală.

reclamantului și/sau pîrîtului îi lipsește capacitatea de folosință, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 59 alin. (2).

Astfel dacă există măcar un singur temei din cele enumerate anterior, judecătorul în decurs de 5 zile de la data repartizării cererii de chemare în judecată, dispune, printr-o incheiere motivată, refuzul de primire a cererii și remite reclamantului încheierea și cererea cu toate documentele anexate. Această încheiere poate fi atacată cu recurs la instanța ierarhic superioară.

Cea mai mare și importantă deosebire dintre refuzul de a primi cererea de chemare în judecată și restituirea cererii de chemare în judecată sau ne darea curs cererii este faptul că refuzul judecătorului de a primi cererea de chemare în judecată exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiași reclamant, cu aceeași acțiune împotriva aceluiași pîrît, cu același obiect și aceleași temeiuri.

După cum am menționat anterior, judecătorul este în drept să refuze cererea de chemare în judecată dacă cererea nu urmează a fi judecată de către instanțele judecătorești în procedură civilă, deoarece cererea se examinează și se soluționează într-o altă ordine judecătorească. Această regulă este aplicabilă proceselor ce izvorăsc din relațiile publice.

Reieșind din aceasta, este inadmisibilă acceptarea cererii de chemare în judecată privind contestarea deciziilor, acțiunilor sau inacțiunilor autorităților publice centrale sau locale, a funcționarilor publici, pentru care este prevazută altă ordine judecătorească și prin urmare cererea trebuie sa fie refuzată.

În literatura de specialitate putem întîlni un astfel de punct de vedere, că ”este necesar de a avea un sistem unic în stat, activitatea căruia va fi reglementată de un singur Cod procesual și anume Codul de procedură civilă, care va prevede normele juridice atît a instanțelor de drept comun cît și general, iar existența în paralel a arbitrajului și instanțelor de competență generală nu doar creează dificultăți în vederea determinării jurisdicției dar nici nu garantează unitatea aplicării normelor de dept material.

În literatura de specialitate se menționeaza că prin ”altă ordine judecătorească” trebuie să înțelegem procedura penală, contenciosului administrativ, procedura în Curtea Constituțională. Un caz din practica judiciară privind refuzul în primirea cererii de chemare în judecată dacă, cererea nu urmează a fi judecată în instanță judecătorească în procedură civilă:

Speță: C.P. a depus cerere de chemare în judecată împotriva Procuraturii sectorului Botanica, mun. Chișinău, cu privire la anularea ordonanței privind încetarea urmăririi penale.

În motivarea acțiunii reclamantul C.P. a indicat, că la 15 iulie 2004, din curtea casei de locuit, situate pe str. Sarmisegetuza nr. 23 mun. Chișinău, lui i-a fost sustrasă bicicleta. Pârâtul la 8 august 2004 a emis ordonanță privind încetarea urmăririi penale pe motiv că, persoana bănuită nu a atins vîrsta la care poate fi trasă la răspundere penală. Reclamantul consideră ordonanța menționată nelegitimă și neîntemeiată, cerând anularea ei.

În conformitate cu art. 169 al. (1) lit.a CPC, judecătorul refuză să primească cererea de chemare în judecată dacă cererea nu urmează a fi judecată în instanța judecătorească în procedură civilă.

Din cererea de chemare în judecată și înscrisurile anexate, urmează că C.P. contestează ordonanța privind încetarea urmăririi penale, emisă de Procuratura sectorului Botanica, mun. Chișinău în conformitate cu art. 52 al.(1) Cod de procedură penală, care în conformitate cu art. 6 al.1 Cod de procedură penală constituie un document prin care se consemnează acțiunea de încetare a urmăririi penale.

În conformitate cu art. 300 al. (2), art. 313 al. (2) p. 2) și al. (3) Cod de procedură penală, împotriva ordonanței în cauză emisă în cadrul procedurii penale, reclamantul C.P. trebuie să depună o plângere, în termen de 10 zile, la judecătorul de instrucție la locul aflării organului care a admis presupusa încălcare. Or, legislația procedurală civilă a Republicii Moldova, în conformitate cu art. 1 Cod de procedură civilă, reglementează raporturile sociale referitoare la raporturile procesuale civile și nu la raporturile procesuale penale invocate în ordonanța contestată privind încetarea urmării penale.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, cererea lui C.P. nu urmează a fi judecată în instanța judecătorească în procedură civilă, judecătorul ajunge la concluzia de a refuza în primirea cererii de chemare în judecată depusă de C.P. împotriva Procuraturii sectorului Botanica, mun. Chișinău, cu privire la anularea ordonanței privind încetarea urmăririi penale.

Ținând cont de prevederile art. 169 al.(1) lit.a), art. art. 269-270 CPC, judecătorul a dispus refuzul în primirea cererii de chemare în judecată a lui C.P. împotriva Procuraturii sectorului Botanica, mun. Chișinău, cu privire la anularea ordonanței privind încetarea urmăririi penale. Remiterea lui C.P. încheierea în cauză și cererea de chemare în judecată cu toate documentele anexat, precum și explicarea lui C.P. că, refuzul judecătorului de a primi cererea de chemare în judecată exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiași reclamant, cu aceeași acțiune împotriva aceluiași pârât, cu același obiect și aceleași temeiuri.

Un alt temei pentru a refuza de a primi cererea de chemare în judecată este dacă cererea este depusă de un organ, organizație sau o persoană în apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale unei alte persoane fără drept de a se adresa în judecată în acest scop.

Conform articolului 73 al Codului de Procedura Civilă RM, în cazurile prevăzute de lege, autoritățile publice, organizațiile, persoanele fizice pot adresa în judecată acțiune (cerere) în apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale unor alte persoane, la cererea acestora, sau în apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale unui număr nelimitat de personae fizice.

Acțiunea în apărarea intereselor unei persoane incapabile poate fi intentată independent de existența cererii unei persoane interesate sau a reprezentantului ei legal.

Astfel autoritățile publice, organizațiile, persoanele fizice sunt participanți al procesului care au doar interes procesual juridic in cauza civilă.

Aceste persoane menționate anterior participă în proces din numele său, dar în interesul altei persoane. Drept motiv de a participa la proces este interesul statului în soluționarea justă a pricinii, ce decurge din îndatoririle aplicate acestor persoane de către stat. Baza legislativă și reglementarea juridică a participării acestor categorii de persoane in procesul civil, reprezintă o garanție importantă pentru exercitarea legitimă a justitiei.

Totodată organele, organizațiile, persoanele fizice care au intentat proces în apărarea intereselor unor alte persoane se bucură de toate drepturile și își asumă toate obligațiile procedurale ale reclamantului, însa sunt lipsiți de dreptul de a încheia tranzacția de împăcare, și conform art. 73 Cod de Procedura Civilă RM, sunt scutiți de achitarea cheltuielilor de judecată.

Însă în cazul cînd organele, organizațiile, persoanele fizice care au intentat proces își retrag acțiunea înaintată în interesul reclamantului, iar acesta nu dorește să intervină în proces, survin efectele procesuale prevăzute la art.72 alin. (2). Cod de Procedura Civilă RM, care prevede că renunțarea procurorului la pretențiile înaintate în apărarea intereselor unei alte persoane nu o privează pe aceasta sau pe reprezentantul ei legal de dreptul de a cere examinarea pricinii în fond.

Dacă reclamantul renunță să intervină în procesul intentat de procuror, instanța scoate cererea de pe rol. În cazul în care reclamantul renunță la acțiune, instanța încetează procesul doar dacă renunțarea reclamantului nu contravine legii și nu încalcă drepturile și interesele legitime ale altor persoane.

Cazuri din practica judiciară privind refuzul în primirea cererii de chemare în judecată, dacă aceasta este depusă de un organ, organizație sau o persoană în apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale unei alte persoane fără ca prezentul cod sau o altă lege să le delege dreptul adresării în judecată în acest scop:

Speță: Procurorul sectorului Ciocana, mun. Chișinău, în interesele lui G.V., a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui V.V. cu privire la declararea contractului de vînzare-cumpărare a apartamentului nul.

În motivarea acțiunii procurorul a indicat că, reclamantul, G.V. la 13 septembrie 2004 a încheiat cu pârâtul, V.V., un contract de vînzare-cumpărare a apartamentului nr. 2 situat pe str. Cuza-Vodă nr. 3 mun. Chișinău, compus din două odăi.

Consideră procurorul acest contract nul, deoarece este o convenție simulată, în realitate între părți a fost încheiat un contract de împrumut a sumei de 20 000 lei, însă la insistența pârâtului, în asigurarea acestui contract a fost întocmit un contract de vînzarecumpărare a apartamentului în litigiu.

Cere procurorul admiterea acțiunii și declararea contractului de vînzare-cumpărare a apartamentului în litigiu nul.

În conformitate cu art. 169 al.(1) lit.c) CPC, judecătorul a refuzat să primească cererea de chemare în judecată, dacă aceasta este depusă de un organ, organizație sau o persoană în apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale unei alte persoane fără ca prezentul cod sau o altă lege să le delege dreptul adresării în judecată în acest scop.

În conformitate cu art. 71 al.(2) CPC, acțiunea în apărare a drepturilor, libertăților și intereselor legitime poate fi intentată de către procuror numai la cererea scrisă a persoanei interesate dacă aceasta nu se poate adresa în judecată personal din cauză de sănătate, vîrstă înaintată, incapabilitate sau din alte motive întemeiate.

Din cererea de chemare în judecată și înscrisurile anexate, urmează că G.V. este o persoană, care poate să se adreseze personal în instanța de judecată, deoarece este sănătos, are vârsta de 30 de ani, are capacitate civilă, este director al întreprinderii „S” și nu cade sub incidența persoanelor enumerate în art. 71 al.(2) CPC, în al căror interes procurorul ar putea înainta acțiune în apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime.

Cu atât mai mult, depunerea acțiunii în cauză din numele procurorului în interesele lui G.V. este în contradicție și cu art. 9 al Legii cu privire la procuratură, care stipulează că, în limitele competenței sale stabilite de lege, când se impune apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor, persoanelor în vârstă, persoanelor cu handicap, apărarea intereselor generale ale societății, procurorul înaintează acțiune civilă în instanța judecătorească.

Astfel, din considerentele menționate, judecătorul ajunge la concluzia de a refuza în primirea cererii de chemare în judecată depusă de procurorul sectorului Ciocana, mun.Chișinău, în interesele lui G.V. împotriva lui V.V. cu privire la declararea contractului de vânzare-cumpărare nul. În conformitate cu art. 169 al.(1) lit.c), art. art. 269-270 CPC,

Instanța de judecată a dispus refuzul în primirea cererii de chemare în judecată a procurorului sectorului Ciocana, mun. Chișinău, în interesele lui G.V. împotriva lui V.V. cu privire la declararea contractului de vînzare-cumpărare nul, remiterea procurorului sectorului Ciocana, mun. Chișinău, încheierea în cauză și cererea de chemare în judecată cu toate documentele anexate, precum și explicarea procurorului sectorului Ciocana, mun. Chișinău, că refuzul judecătorului de a primi cererea de chemare în judecată exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiași reclamant, cu aceeași acțiune împotriva aceluiași pârât, cu același obiect și aceleași temeiuri.

Un alt temei pentru refuzul de a primi cererea de chemare în judecată este atunci cînd există o hotărîre judecătorească irevocabilă cu privire la un litigiu între aceleași părți, asupra aceluiași obiect și avînd aceleași temeiuri sau o încheiere judecătorească prin care se admite încetarea procesului în legătură cu faptul că reclamantul a renunțat la acțiune sau că între părți s-a încheiat o tranzacție.

Identitatea cererilor de chemare în judecată întru refuzarea în primirea cererii se califică după identitatea obiectului, temeiurilor pe care se bazează aceasta, precum și după subiecții care au depus-o.

Judecătorul este în drept să refuze de a primi cererea de chemare în judecată doar atunci, cînd este convins în identitatea acestei cereri. Dacă însă identitatea cererii ii trezește careva dubii, judecătorul este nevoit să accepte cererea de chemare în judecată și să verifice asupra identității cererii de chemare în judecată în ședinta de judecată, unde judecătorul conducîndu-se de prevederile articolului 265 lit. b) al Codului de Procedura Civila RM, să dispună încetarea procesului.

Pentru a identifica identitatea cererilor de chemare în judecată în vederea subiecților pricinii, este necesar de a stabili daca nu este inaitată această cerere repetat de către același reclamant aceluiași pîrît. În cazurile în care cererea de chemare în judecată este identică avînd doar același obiect și aceleași temeiuri, cererea nu poate fi refuzată. În cazul în care în proces apar succesorii, identitatea cererii privită prin prisma subiecților care au depus-o se păstrează, or, conform articolului 70 alin. (2) al Codului de Procedura Civilă RM, actele săvîrșite pînă la intrarea în proces a succesorului sînt obligatorii lui în măsura în care ar fi fost obligatorii persoanei pe care succesorul în drepturi a subrogat-o.

Procesul în instanța de judecată pe una și aceeași cauză poate fi intentată doar o singură dată. Dacă reclamantul consideră că decizia instanței de judecată este una ilegală sau neintemeiată, el are dreptul să o atace în conformitate cu Codul de Procedură Civilă al RM, insă nu să inainteze cererea de chemare în judecată pe aceeasi cauză repetat.

Autorul I.A.Prihodico consideră că „existența în cadrul procedurii civile a unei acțiuni cu aceleași elemente încă nu exclude posibilitatea reclamantului de a se adresa repetat în instanța judecătorească, dacă pricina anterioară nu s-a sfârșit prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești sau cu emiterea unei încheieri de încetare a procesului datorită renunțării reclamantului la acțiune sau ca urmare a încheierii de către părți a tranzacției de împăcare. În anumite condiții, reclamantul se poate adresa instanței cu aceeași cerere repetat; cu alte cuvinte, prezența unei cereri bazate pe aceleași temeiuri, cu același obiect și subiecți nu exclude în mod automat adresarea repetată în organele de înfăptuire a justiției”. .

Speță. La 7 ianuarie 2005 C.P. a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei or. Codru, mun. Chișinău, cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acțiunii reclamantul P.T. a indicat, că la 13 ianuarie 2004, automobilul de marca VAZ-2106, număr de înmatriculare CMR-100, proprietate a pârâtului, a săvîrșit accident rutier, în urma căruia a fost deteriorat gardul de pe lîngă casa nr. 5 situată pe str. Cucoarelor or. Codru mun. Chișinău, ce-i aparține lui cu drept de proprietate.

Reclamantul C.P. apreciază prejudiciul cauzat la suma de 500 lei, pe care și o cere să fie încasată de la pârât.

Studiind cererea de chemare în judecată și înscrisurile anexate, judecătorul consideră că, este necesar de a refuza în primirea acesteia din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 169 al. (1) lit. b) CPC, judecătorul refuză să primească cererea de chemare în judecată dacă există o hotărâre judecătorească irevocabilă cu privire la un litigiu între aceleași părți, asupra aceluiași obiect și avînd aceleași temeiuri sau o încheiere judecătorească prin care se admite încetarea procesului în legătură cu faptul că reclamantul a renunțat la acțiune sau că între părți s-a încheiat o tranzacție.

Din cererea de chemare în judecată și înscrisurile anexate urmează că, reclamantul C.P., la 3 martie 2004, a mai depus în instanța de judecată o acțiune similară împotriva Primăriei or. Codru, mun. Chișinău, asupra aceluiași obiect și avînd aceleași temeiuri, însă deoarece el, C.P., la 5 aprilie 2004 a renunțat la acțiune, în conformitate cu art. 265 lit.c CPC, renunțul a fost admis de instanța de judecată și a fost emisă o încheiere, prin care procesul a fost încetat.

Astfel, din considerentele menționate, judecătorul ajunge la concluzia că, acțiunea depusă de C.P. împotriva Primăriei or. Codru, mun. Chișinău, cu privire la repararea prejudiciului material nu poate fi primită spre examinare și urmează a refuza în primirea acesteia, deoarece există o încheiere judecătorească irevocabilă, prin care a fost admis renunțul reclamantului la acțiune cu privire la un litigiu între aceleași părți, asupra aceluiași obiect și avînd aceleași temeiuri.

Reieșind din prevederile articolului 169 alin (1) lit. d), drept temei pentru refuzul de a primi cererea de chemare in judecată ne servește faptul că există o hotărîre a judecății arbitrale, obligatorie pentru  părți,  cu privire la litigiul dintre aceleași părți, asupra aceluiași obiect și avînd aceleași temeiuri. Însă nu și în cazurile în care judecata a respins cererea de eliberare a titlului de executare silită a hotărîrii judecății arbitrale sau a desființat hotărîrea arbitrală.

Refuzul de a primi cererea de chemare in judecată în baza acestui temei este posibil la depistarea nu doar a identității cererii de chemare in judecată, dar și a:

adeveririi încheierii a unui acord între părți în privința soluționării pricinii în judecătoria arbitrală.

comepetenței de soluționare a pricinii de către judecătoria arbitrală, în vederea căreia există o hotărîre.

legalitatea hotărîrii arbitrale.

Speță. C.I. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui D.M. cu privire la încasarea datoriei. În motivarea acțiunii reclamantul, C.I., a indicat că la 10 martie 2002 i-a dat cu împrumut pârâtului 5 000 lei pe un termen de doi ani cu dobînda lunară de 5%. Pârâtul nu i-a restituit banii împrumutați și nici dobînda, de aceea reclamantul cere încasarea sumei de 11000 lei de la pârât.

Studiind cererea de chemare în judecată și înscrisurile anexate, judecătorul consideră că, este necesar de a refuza în primirea acesteia din următoarele considerente. În conformitate cu art. 169 al.(1) lit.d) CPC, judecătorul refuză să primească cererea de chemare în judecată, dacă există o hotărâre irevocabilă, obligatorie pentru părți, a judecății arbitrale cu privire la litigiul dintre aceleași părți, asupra aceluiași obiect și avînd aceleași temeiuri, cu excepția cazurilor când judecata a respins cererea de eliberare a titlului de executare silită a hotărârii judecății arbitrale sau a remis pricina spre reexaminare judecății arbitrale care a pronunțat hotărârea, însă judecarea pricinii în aceeași judecată arbitrală este imposibilă.

Din cererea de chemare în judecată și înscrisurile anexate urmează că, reclamantul C.I., la 15 mai 2004, s-a adresat pentru soluționarea litigiului în cauză la judecata arbitrală și prin hotărârea irevocabilă a acesteia din 20 iunie 2004, s-a dispus ca pârâtul D.M. să-i restituie reclamantului C.I. suma de 11000 lei.

Cu atât mai mult, la 15 iulie 2004 instanța de judecată a dispus eliberarea titlului de executare silită a hotărârii judecății arbitrale din 20 iunie 2004. Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, există o hotărâre irevocabilă, obligatorie pentru părți, a judecății arbitrale cu privire la litigiul dintre aceleași părți, asupra aceluiași obiect și având aceleași temeiuri, judecătorul ajunge la concluzia de a refuza în primirea cererii de chemare în judecată a lui C.I. împotriva lui D.M. cu privire la încasarea datoriei.

Ultimul temei reglementat de Codul de Procedura Civilă a RM ce servește drept refuz de a primi cererea de chemare în judecată este atunci cînd reclamantului și/sau pîrîtului îi lipsește capacitatea de folosință. Prin aceasta înțelegem că persoanele care sunt lipsite de capacitatea de folosință în baza legii sau printr-o încheiere a instanței de judecată nu sunt indreptățiți în cazurile prevăzute de lege de a depune cerere de chemare în judecată. Excepție de la această regulă ne servește art. 59 alin (2) al Codului de Procedura Civilă RM, care reglementează că în cazurile prevăzute de lege, pot fi parte în proces asociațiile și societățile care nu au personalitate juridică, dar care dispun de organe de conducere proprii.

Pentru a reda dinamica refuzului de a primi cererea de chemare în judecată am efectuat analiza datelor statistice cu privire la numărul cererilor de chemare în judecată refuzate de a fi primite de către judecător în instanțele judecătorești din regiunea Saratovsk, Federația Rusă.

În judecătoriile din raionul Kirovsk or. Saratov tendința refuzului de a primi cererea este în creștere pentru anii 2007-2009. Astfel avem în anul 2007 – 13 refuzuri, în 2008 – 144, și în 2009 – 263. În raioanele Arkadaksk și Dergacevsk avem următoarea situație : 2007 – 233 și respectiv 129; 2008 – 10 și 35; iar pentru anul 2009 – 47 și 217. În raionul Baltai însă avem o situatie total diferită, pentru această perioadă nu au fost fixate nici un refuz de a primi cererea de chemare în judecată.

Luînd în considerație că în practica juridică întîlnim tot mai des cazuri cînd judecătorul a dispus refuzul de a primi cererea ilegal, nu putem vorbi despre acest fapt în toate cazurile din datele statistice. Spre exemplu în decursul a 9 luni, în anul 2008, judecătorii din Astrahani au emis 411 încheieri prin care au dispus refuzul de a primi cererea de chemare în judecată, dintre care au fost atacate 121 de cereri. Lăsate neschimbate au fost 64 de încheieri.

Prin urmare transformînd în procente primim următoarele date: încheieri ilegale constituie 29,44% din totalul încheierilor emise, și 47% din totalul încheierilor atacate.

Restituirea cererii de chemare in judecata

Un alt incident procedural la depunerea cererii de chemare în judecată este restituirea cererii de chemare in judecată. Această instituție este reglementată de către Codul de Procedura Civila și anume de art. 170 CPC al RM.

Conform acestui articol judecătorul restituie cererea de chemare în judecată în baza următoarelor temeiuri:

reclamantul nu a respectat procedura de soluționare prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară, prevazută de lege pentru categoria respective de pricini sau de contractual părților;

instanța nu este competentă să judece pricina;

cererea a fost depusă de o persoană incapabilă;

soțul a înaintat acțiunea de desfacere a căsătoriei fără consimțămîntul soției, în timpul sarcinii sau în primul an de la nașterea copilului;

cererea nu este semnată ori este semnată de o persoană neîmputernicită de a o semna ori este semnată fără a se indica funcția semnatarului;

cererea a fost depusă în numele persoanei înteresate de către o persoană neîmputernicită de a porni și a susține procesul;

la aceeași instant sau la o alta, se află în judecată un litigiu, între aceleși părți, asupra aceluiași obiect și avînd aceleași temeiuri;

reclamantul iși retrage cererea înainte de emiterea încheierii privind intentaea procesului.

Acum să analizăm mai profund fiecare temei de restituire a cererii de chemare in judecată.

Primul temei este cînd reclamantul nu a respectat procedura de soluționare prealabilă a pricinii pe calea extrajudiciară, prevăzută de lege pentru categoria respectivă de pricini sau de contractul părților.

Un exemplu ar fi următorul caz:

Speță: P.I. a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei satului „B” raionul Ungheni cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul, P.I. a indicat, că lui îi aparține cu drept de proprietate un sector de teren cu suprafața de un hectar. Prin decizia Primăriei satului „B” raionul Ungheni nr. 10 din 20 decembrie 2004, 10 ari din sectorul de teren ce îi aparține lui cu drept de proprietate au fost date în arendă întreprinderii ”F”, pentru creșterea tutunului, pe un termen de 5 ani.

Consideră decizia nominalizată nelegitimă și cere anularea ei. Studiind cererea de chemare în judecată și înscrisurile anexate, judecătorul consideră că, este necesară restituirea acesteia din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 170 al.(1) lit.a) CPC, judecătorul restituie cererea de chemare în judecată dacă reclamantul nu a respectat procedura de soluționare prealabilă a pricinii pe calea extrajudiciară, prevăzută de lege pentru categoria respectivă de pricini sau de contractul părților. Conform art. 14 al.(1) al Legii contenciosului administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Conform art. 16 al.(1) al Legii contenciosului administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ și nu este mulțumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege este în drept să sesizeze instanța de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte, a actului respectiv și repararea pagubei cauzate.

Din cererea de chemare în judecată și înscrisurile anexate urmează că, reclamantul n-a solicitat printr-o cerere prealabilă, Primăriei satului „B”, raionul Ungheni, revocarea în tot sau în parte a deciziei nr. 10 din 20 decembrie 2004 „Cu privire la darea sectorului de teren în arendă întreprinderii „F”.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, reclamantul P.I. n-a respectat procedura de soluționare prealabilă a litigiului în cauză, judecătorul ajunge la concluzia de a restitui cererea de chemare în judecată a lui P.I. împotriva Primăriei satului „B”, raionul Ungheni cu privire la contestarea actului administrativ. 93 Judecătorul consideră necesar de a explica lui P.I., că el trebuie să solicite Primăriei satului „B”, raionul Ungheni, printr-o cerere prealabilă, revocarea în tot sau în parte a deciziei nr. 10 din 20 decembrie 2004 și dacă nu va fi mulțumit de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu va primi nici un răspuns, conform art. 17 al Legii contenciosului administrativ în termen de 30 de zile, va fi în drept să sesizeze instanța de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte, a deciziei contestate și repararea pagubei cauzate.

Un alt temei în baza căruia judecătorul poate să restituie cererea de chemare în judecată este că instanța nu este competentă să judece pricina. Competența instanțelor judecătorești este reglementată de către codul procesual civil și îi este consacrat un capitol întreg și anume Capitolul IV Competența instanțelor de judecată.

Astfel conform art. 32 alin. 1) CPC al RM, nimeni nu poate fi lipsit, fără consimțămîntul său, de dreptul la judecarea cauzei sale de către o instanță sau de judecătorii în a căror competență pricina respectivă este dată prin lege, cu excepția cazurilor expres stabilite de prezentul cod.

Speță: C.P. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui C.E. cu privire la desfacerea căsătoriei.

În motivarea acțiunii reclamantul C.P. a indicat că, la 15 iulie 2001, la Oficiul de Stare Civilă al sectorului Buiucani mun. Chișinău, a fost înregistrată căsătoria sa cu pârâta.

Din căsătorie nu au copii minori și nu au careva bunuri proprietate comună în devălmășie. Au locuit împreună pînă în luna iulie 2003 în apartamentul nr. 13 situat pe str. V. Lupu nr. 15, mun. Chișinău, ce aparține cu drept de proprietate părinților pârâtei. Din luna iulie 2003 el a creat o nouă familie și locuiește în apartamentul nr. 10, situat pe str. Independenței nr. 10 mun. Chișinău. Pârâta continuă să locuiască împreună cu părinții săi și nu dorește desfacerea căsătoriei.

Consideră reclamantul, că conviețuirea cu pârâta și păstrarea familiei în continuare sunt imposibile, din care motive cere desfacerea căsătoriei. Studiind cererea de chemare în judecată și înscrisurile anexate, judecătorul consideră că, este necesară restituirea acesteia din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 170 al.(1) lit.b) CPC, judecătorul restituie cererea de chemare în judecată, dacă instanța nu este competentă să judece pricina.

În conformitate cu art. 38 al.(1) CPC, acțiunea se intentează în instanța de la domiciliul sau de la locul de aflare a pârâtului.

Din cererea de chemare în judecată și înscrisurile anexate urmează că, pârâta locuiește în apartamentul nr. 13 situat pe str. V.Lupu nr. 15 mun. Chișinău, care este situat în raza de activitate a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, pârâta locuiește în apartamentul nr. 13, situat pe str. V. Lupu nr. 15, mun. Chișinău, care este în raza de activitate a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău, unde reclamantul trebuie să intenteze acțiunea în cauză, judecătorul ajunge la concluzia de a restitui cererea de chemare în judecată a lui C.P. împotriva lui C.E cu privire la desfacerea căsătoriei.

Al treilea temei in baza căruia judecătorul poate să restituie cererea de chemare in judecată este cînd cererea este depusă de o persoană incapabilă. În articolul 58 alin.1) al Codului de Pocedura Civila al RM se spune că capacitatea de a-și exercita în volum deplin, personal sau printr-un reprezentant drepturile și obligațiile procedurale în judecată (capacitatea de exercițiu al drepturilor procedurale civile) o au persoanele fizice de la vîrsta de 18 ani, precum și persoanele juridice, iar în cazurile prevăzute de lege, entitățile care nu au personalitate juridică, dar dispun de organe de conducere proprii. Iar alineatul (6) aceluiași articol reglementează că drepturile, libertățile și interesele legitime ale minorilor de pînă la 14 ani, precum și ale adulților declarați incapabili în modul stabilit de lege, sînt apărate în instanță de reprezentanții lor legali – părinți, înfietori, tutori, curatori, de administrația instituțiilor de educare, a instituțiilor curative sau de protecție socială.

Speță: Astfel in următoarea speță C.I. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui C.P. cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii reclamantul C.I. a indicat, că la 1 martie 2001 el i-a dat cu împrumut pârâtului 1 000 de lei pe un termen de un an. Pînă în prezent pârâtul nu i-a restituit banii, de aceea reclamantul cere admiterea acțiunii.

Studiind cererea de chemare în judecată și înscrisurile anexate, judecătorul consideră că, este necesară restituirea acesteia din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 170 al.(1) lit.c) CPC, judecătorul restituie cererea de chemare în judecată, dacă cererea a fost depusă de o persoană incapabilă. Din cererea de chemare în judecată și înscrisurile anexate urmează că, prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 13 aprilie 2001, reclamantul C.I. a fost declarat incapabil și prin decizia Preturii sectorului Centru mun. Chișinău din 30 aprilie 2001, tutore al lui a fost numit V.I.

Conform art. 33 al.(2) Cod Civil, tutorele este reprezentantul legal al persoanei care se află sub tutelă și încheie fără mandat în numele și în interesul ei actele juridice necesare.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, reclamantul C.I. a fost declarat incapabil, iar în conformitate cu art. 58 al.(6) CPC, drepturile, libertățile și interesele legitime ale adulților declarați incapabili în modul stabilit de lege sunt apărate în instanță de reprezentanții lor legali – tutori, judecătorul ajunge la concluzia de a restitui cererea de chemare în judecată a lui C.I. împotriva lui C.P. cu privire la încasarea datoriei. Judecătorul consideră necesar de a explica lui C.I. că, cererea de chemare în judecată în cauză împotriva lui C.P. cu privire la încasarea datoriei poate fi depusă de tutorele lui, V.I. .

Al patrulea temei pentru restituirea cererii de chemare în judecată ne servește faptul dacă soțul a înaintat acțiunea de desfacere a căsătoriei fără consimțămîntul soției, în timpul sarcinii sau în primul an de la nașterea copilului.

Conform art. 34 Codul Familiei, în lipsa acordului soției, soțul nu poate cere desfacerea căsătoriei în timpul gravidității acesteia și timp de un an după nașterea copilului, dacă acesta s-a născut viu și trăiește.

Speță: P.T. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui P.E. cu privire la desfacerea căsătoriei. În motivarea acțiunii reclamantul, P.T. a indicat că, el a înregistrat căsătorie cu pârâta P.E. la Oficiul de Stăre Civilă al sectorului Centru mun. Chișinău la 15 decembrie 1998.

Din căsătorie au un fecior I., născut la 5 octombrie 2004. Deoarece, el, P.T. a creat o nouă familie consideră că, conviețuirea cu pârâta P.E., și păstrarea familiei în continuare este imposibilă și cere desfacerea căsătoriei. Pârâta P.E. nu dorește desfacerea căsătoriei.

În conformitate cu art. 170 al.(1) lit.d) CPC, judecătorul restituie cererea de chemare în judecată, dacă soțul a înaintat acțiunea de desfacere a căsătoriei fără consimțămîntul soției, în timpul sarcinii sau în primul an de la nașterea copilului.

Conform art. 34 Codul Familiei, în lipsa acordului soției, soțul nu poate cere desfacerea căsătoriei în timpul gravidității acesteia și timp de un an după nașterea copilului, dacă acesta s-a născut viu și trăiește.

Din cererea de chemare în judecată și înscrisurile anexate urmează că, feciorul părților I., născut la 5 octombrie 2004, are o vîrstă mai mică de un an, numai 3 luni, pârâta P.E. nu este de acord la desfacerea căsătoriei.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, părțile au un copil minor de vârstă mai mică de un an, pârâta P.E. este împotriva desfacerii căsătoriei, iar reclamantul P.T., în aceste circumstanțe nu poate cere desfacerea căsătoriei, judecătorul ajunge la concluzia de a restitui cererea de chemare în judecată a lui P.T. împotriva lui P.E. cu privire la desfacerea căsătoriei.

Cel de-al cincilea temei în baza căruia judecătorul poate să restituie cererea de chemare în judecată este dacă cererea nu este semnată ori este semnată de o persoană neîmputernicită de a o semna ori este semnată fără a se indica funcția semnatarului.

Conform art. 166 alin. 5) cererea de chemare în judecată se semnează de reclamant sau de reprezentantul lui împuternicit în modul stabilit. Nerespectarea acestei reguli duce nemijlocit la restituirea cererii de chemare in judecată de către judecător.

Speță: P.T. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui P.E. cu privire la desfacerea căsătoriei. În motivarea acțiunii reclamantul, P.T., a indicat că el a înregistrat căsătoria cu pârâta P.E. la Oficiul de Stăre Civilă al sectorului Centrul mun. Chișinăul la 15 decembrie 1998. Din căsătorie au un fecior I. născut la 5 octombrie 2001. Deoarece, el, P.T. a creat o nouă familie, consideră că conviețuirea cu pârâta P.E., cît și păstrarea familiei în continuare sunt imposibile. P.E. nu este de acord cu desfacerea căsătoriei.

Studiind cererea de chemare în judecată și înscrisurile anexate, judecătorul consideră că, este necesară restituirea acesteia din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 170 al.(1) lit.e) CPC, judecătorul restituie cererea de chemare în judecată, dacă cererea nu este semnată ori este semnată de o persoană neîmputernicită de a o semna ori este semnată fără a se indica funcția semnatarului.

În conformitate cu art. 166 al.(5) CPC, cererea de chemare în judecată se semnează de reclamant sau de reprezentantul lui împuternicit în modul stabilit. Din cererea de chemare în judecată urmează că, aceasta nu este semnată de reclamant și nici de un careva reprezentant împuternicit al acestuia. Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, cererea de chemare în judecată a lui P.T. împotriva lui P.E. cu privire la desfacerea căsătoriei nu este semnată de reclamant și nici de un careva reprezentant împuternicit al acestuia, judecătorul ajunge la concluzia de a o restitui.

Un alt temei pentru restituirea cererii de chemare în judecată este dacă cererea a fost depusă în numele persoanei interesate de către o persoană neîmputernicită de a porni și a susține procesul.

Speță: P.E., în interesele lui P.S., a depus cerere de chemare în judecată împotriva întreprinderii „G” cu privire la repararea prejudiciului material și moral. În motivarea acțiunii P.E. a indicat că, prin obligațiunea din 22 iunie 1994 încheiată cu întreprinderea „G”, feciorul lui, P.S., a plătit 20000 lei în calitate de cotă-parte pentru construcția unui apartament cu două odăi, care urma să fie dat în exploatare la 1 ianuarie 1997. Până la momentul actual pârâtul n-a construit casa în care urma să fie și apartamentul lui P.S. și refuză să-i restituie acestuia banii depuși.

Cere P.E., încasarea de la pârât în beneficiul lui P.S. a sumei de 20000 lei în calitate de prejudiciu material și a 40000 lei în calitate de prejudiciu moral. Studiind cererea de chemare în judecată și înscrisurile anexate, judecătorul consideră că, este necesară restituirea acesteia din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 170 al.(1) lit.f) CPC, judecătorul restituie cererea de chemare în judecată, dacă a fost depusă în numele persoanei interesate de către o persoană neîmputernicită de a porni și a susține procesul.

În conformitate cu art. 79 al.(1) CPC, drepturile, libertățile și interesele legitime ale persoanelor care nu au capacitate deplină de exercițiu și ale celor limitate în capacitatea de exercițiu sunt apărate în instanță de către părinți, înfietori, tutori sau curatori, de alte persoane cărora acest drept le este acordat prin lege.

Din cererea de chemare în judecată și înscrisurile anexate urmează că, P.E. este tatăl reclamantului P.S., care, la 22 iunie 1994, fiind primit în calitate de membru a cooperativei de construcție a locuințelor fondată de întreprinderea „G”, a depus pe contul acesteia suma de 20000 lei, ceea ce constituia cota-parte în construcția unui apartament de două odăi. Atât la momentul primirii lui P.S. în calitate de membru al cooperativei de construcție a locuințelor, cât și la plata sumei de 20000 lei, P.S., conform art. 20 Cod Civil, împlinind vârsta de 18 ani, avea și are capacitatea deplină de exercițiu, ceea ce, în conformitate cu art. 58 al.(1) CPC, dispune de posibilitatea de a-și exercita în volum deplin, personal sau prin reprezentant, drepturile și obligațiile procedurale în judecată.

Faptul că P.S., de mai mult de cinci ani se află la lucru în Portugalia și nu este în Republica Moldova nu constituie temei legal ca tatăl lui, P.E, fără careva împuterniciri, contrar prevederilor art. art. 80 și 81 CPC, să pornească și să susțină în interesele acestuia procesul în cauză. Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că P.E., fără careva împuterniciri de la P.S. a pornit proces în interesul acestuia împotriva întreprinderii „G” cu privire la repararea prejudiciului material și moral, judecătorul ajunge la concluzia de a restitui cererea de chemare în judecată.

Dacă la aceeași instanță sau la o alta, se află  în judecată un litigiu între aceleași părți, asupra  aceluiași obiect și avînd aceleași temeiuri, această constituind cel de-al șaptelea temei, judecătorul va restitui cererea de chemare în judecată.

Speță. La 4 ianuarie 2005 P.T. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui V.V. cu privire la încasarea datoriei. În motivarea acțiunii reclamantul, P.T., a indicat că, la 11 noiembrie 2002 el i-a dat cu împrumut lui V.V. 7 000 lei pe un termen de 2 ani, însă pârâtul nu i-a restituit banii nici până la momentul actual.

Din aceste considerente reclamantul cere încasarea sumei în cauză. La 1 noiembrie 2004 el, P.T., a intentat o acțiune similară la Judecătoria Râșcani mun. Chișinău, care se află în procedură la judecătorul R.K., care actualmente este la cursuri de recalificare pe termen de trei săptămâni. Din acest motiv, el, reclamantul, deoarece are o necesitate stringentă de banii împrumutați, depune cererea de chemare în judecată în cauză pentru a fi judecată sub președinția unui alt judecător.

În conformitate cu art. 170 al.(1) lit.g) CPC, judecătorul restituie cererea de chemare în judecată, dacă la aceeași instanță sau la o alta, se află în judecată un litigiu între aceleași părți, asupra aceluiași obiect și avînd aceleași temeiuri.

Din cererea de chemare în judecată și înscrisurile anexate urmează că, în procedură la Judecătoria Râșcani mun. Chișinău, există deja o acțiune similară intentată de către P.T. împotriva lui V.V. cu privire la încasarea a 7 000 lei conform contractului din 11 noiembrie 2002, care nu este examinată.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, în procedura judecătoriei Râșcani mun. Chișinău se află deja un litigiu între aceleași părți, asupra aceluiași obiect și având aceleași temeiuri, judecătorul ajunge la concluzia de a restitui cererea de chemare în judecată a lui P.T. împotriva lui V.V. cu privire la încasarea datoriei.

Ultimul temei in baza căruia judecătorul poate restitui cererea de chemare în judecată este dacă reclamantul își retrage cererea înainte de emiterea încheierii privind intentarea procesului.

Speță. La 3 ianuarie 2005 C.I. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui C.P. cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii reclamantul C.I. a indicat că, la 1 martie 2001, el i-a dat cu împrumut pârâtului 1 000 de lei pe un termen de un an. Pînă în prezent pârâtul nu i-a restituit banii, din această cauză reclamantul cere admiterea acțiunii. La 5 ianuarie 2005 reclamantul, C.I. a depus cerere privind retragerea cererii de chemare în judecată, invocând că pârâtul C.P., la 4 ianuarie 2005, i-a restituit datoria integral.

Studiind cererea de chemare în judecată și înscrisurile anexate, judecătorul consideră că, este necesară restituirea acesteia din următoarele considerente. În conformitate cu art. 170 al.(1) lit.i) CPC, judecătorul restituie cererea de chemare în judecată, dacă reclamantul își retrage cererea înainte de emiterea încheierii privind intentarea procesului. Reclamantul C.I., la 3 ianuarie 2005, a depus în instanța de judecată cerere de chemare în judecată împotriva lui C.P. cu privire la încasarea datoriei, iar la 5 ianuarie 2005, până la emiterea de către instanța de judecată a încheierii privind intentarea procesului civil, a depus o cerere privind retragerea cererii de chemare în judecată pe motiv că, pârâtul i-a restituit datoria.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, reclamantul C.I. a depus cerere privind retragerea cererii de chemare în judecată până la emiterea de către instanța de judecată a încheierii privind intentarea procesului civil, judecătorul ajunge la concluzia de a restitui cererea de chemare în judecată depusă de către C.I. împotriva lui C.P. cu privire la încasarea datoriei.

Doar în baza la aceste 8 temeiuri indicate în Codul de Procedură Civilă al RM. judecătorul este în drept să restituie cererea de chemare în judecată. Conform art. 170 alin. 2) cererea de chemare în judecată se restituie printr-o încheiere motivată, în care judecătorul indică instanța unde trebuie să se adreseze reclamantul, dacă pricina nu este de competența instanței respective, sau modalitatea de înlăturare a circumstanțelor ce împiedică intentarea procesului. Spre deosebire de refuzul de a primi cererea de chemare în judecată, restituirea nu exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiași reclamant, cu aceeași acțiune, împotriva aceluiași pîrît, cu același obiect și aceleași temeiuri dacă reclamantul a lichidat încălcările. În conformitate cu prevederile Codului de Procedură Civilă al RM, în decursul a 5 zile de la data repartizării cererii de chemare în judecată, judecătorul dispune, printr-o încheiere, restituirea cererii și remite reclamantului încheierea și cererea cu toate documentele anexate, iar dacă această incheiere este în temeiul alin.(1) lit.a), b),  c) și  g), ea  poate fi atacată  cu recurs.

Din considerentul că Codul de Procedură Civilă al RM este asemanator cu cel al Federației Ruse, îndeosebi normele juridice ce reglementează instituția incidentelor procesuale, pentru a reda dinamica restituirii cererilor de chemare în judecată mă voi folosi de următoarele date statistice ale judecătoriilor din regiunea Kirovsk, or. Saratov pentru anii 2007, 2008, și 2009:

Un astfel de număr de cereri restituite ne arată faptul că instituția restituirii cererii de chemare se implementează cu succes in procesele civile. Pentru orașele Balakovo și Balașov se impun urmatoarele date:

În practica judiciară întâlnim deseori cazuri cînd judecătorul a restituit cererea de chemare în judecată ilegal. Spre exemplu în anul 2008, judecătoriile din Astrahani au emis 1229 de încheieri privind restituirea cererii de chemare în judecată. Au fost atacate doar 75 dintre ele, fiind casate 48. Dacă să transformăm în procente, primim următoarele date:

Cereri restituite ilegal reprezintă 6,1 % din totalul de încheieri emise, și 64 % din totalul de încheieri atacate. Prin urmare avem o cifră destul de impresionantă in ceea ce privește legalitatea încheierilor emise privind restituirea cererii de chemare în judecată. Aceasta demonstrează încă o dată faptul că aceste incidente procesuale cum ar fi refuzul, restituirea și ne darea curs cererii de chemare în judecată sunt cu succes implementate în activitatea judiciară și fără îndoială își ating scopul său principal de garantare a respectării drepturilor și libertăților cetățenilor.

Ne darea de curs cererii de chemare în judecată

Un al treilea incident procedural ce poate să apară la depunerea cererii de chemare în judecată este atunci cînd nu se dă curs cererii. În Codul de procedură Civilă al RM se menționează expres cazurile în care nu se dă curs cererii de chemare în judecată. Și anume atunci cînd cererea este depusă fara a fi respectate cerintele cu privire la forma și conținutul cererii de chemare în judecată conform articolului 166, de asemenea și prevederile articolului 167 alin.(1) cu exceptia lit. d), pentru nerespectarea căreia se restituie cererea. Dacă s-a constatat că una din aceste cerințe nu a fost respectată, judecătorul este obligat conform legii să emită in decurs de cel mult 5 zile de la repartizarea cererii, o incheiere conform căreia dispune de a nu se da curs cererii de chemare în judecată comunicînd persoanei care a depus cererea acest fapt de încălcare și acordîndu-i un termen rezonabil pentru lichidarea neajunsurilor.

Conform Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova cu privire la actele judecătorului în faza intentării procesului civil și pregătirii pricinii pentru dezbateri judiciare nr.24 din 28.06.2004, durata termenului pentru înlăturarea neajunsurilor se determină individual, pentru fiecare caz, în funcție de caracterul neajunsurilor depistate și posibilitățile reale de înlăturare a acestora. În cazul în care neajunsurile ce ar fi constituit temei de a nu da curs cererii sînt stabilite după pornirea procesului, ele pot fi înlăturate în cadrul pregătirii cauzei pentru dezbaterile judiciare sau nemijlocit în cadrul dezbaterilor.

Se atenționează că în cazul în care taxa de stat a fost achitată parțial sau dacă ea nu a fost achitată total, instanța, printr-o încheiere, va acorda reclamantului termen pentru achitarea taxei de stat. Dacă însă taxa de stat nu a fost achitată în termenul stabilit, este aplicabilă dispoziția prevăzută la art.267 lit.k) CPC, în sens că instanța va scoate cererea de pe rol.

Însă conform Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la aplicarea legislației procesuale civile la întocmirea hotărîrii și încheierii judecătorești nr. 2 din 07.07.2008 pct. 33, încheierile referitor la a nu da curs cererii de chemare în judecată se atacă cu recurs.

Prin urmare avem că în primul caz se dă de înțeles că încheierea judecătorească de a nu da curs cererii de chemare în judecată nu se contestă cu recurs, iar în al doilea caz se indică despre atacarea acesteia cu recurs. Asupra acestei probleme s-a expus Plenul Curții Supreme de Justiție in Avizul consultativ al Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la modul de aplicare a art. 171, art.423 și art. 428 CPC.

În conformitate cu art. 171 CPC:

(1) După ce constată că cererea a fost depusă în judecată fără a se respecta condițiile art.166 și 167 alin.(1) lit. a), b), c) și e), judecătorul emite, în cel mult 5 zile de la repartizarea cererii, o încheiere pentru a nu se da curs cererii, comunicînd persoanei care a depus cererea acest fapt de încălcare și acordîndu-i un termen rezonabil pentru lichidarea neajunsurilor.

(2) Dacă persoana care a depus cererea îndeplinește în termen toate cerințele enumerate în încheierea judecătorului, cererea se consideră depusă la data prezentării inițiale în judecată. În caz contrar, ea nu se consideră depusă și, împreună cu actele anexate, se restituie reclamantului printr-o încheiere judecătorească ce poate fi atacată cu recurs.

Din conținutul acestei norme se deduce că, încheierea judecătorească de a nu da curs cererii de chemare în judecată nu se contestă cu recurs, deoarece prin această măsură, persoanei care a depus cererea de chemare în judecată, doar i se stabilește un termen rezonabil pentru înlăturarea neajunsurilor în cazul în care această cerere nu corespunde condițiilor din legea procedurală și nu este vorba despre încheierea instanței de judecată privind restituirea cererii de chemare în judecată, care, potrivit alin. (2) al acestui articol, poate fi atacată cu recurs.

Durata termenului pentru înlăturarea neajunsurilor se determină individual, pentru fiecare caz, în funcție de caracterul neajunsurilor depistate și posibilitățile reale de înlăturare a acestora.

În cazul în care persoana, care a depus cererea, îndeplinește în termen toate cerințele enumerate în încheierea judecătorului, cererea se consideră depusă și urmează desfășurarea procesului în condițiile legii. Și numai în cazul în care neajunsurile ce ar fi constituit temei de a nu da curs cererii nu au fost înlăturare în termenul stabilit, judecătorul, printr-o încheiere susceptibilă de recurs, restituie persoanei cererea de chemare în judecată. În acest caz, persoana dispune de dreptul, în caz de dezacord cu cele invocate în încheierea judecătorească, de restituire a cererii, să o conteste cu recurs în instanța ierarhic superioară în condițiile art. 423 CPC.

În acest sens, emiterea unei încheieri judecătorești de a nu da curs cererii de chemare în judecată nu poate fi privită ca un impediment în examinarea de mai departe a procesului și, prin urmare, ca o încălcare a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenție. Respectiv, această încheiere nu face imposibilă desfășurarea de mai departe a procesului, ci numai îl întrerupe pe o perioadă determinată de timp întru lichidarea neajunsurilor, această măsură fiind și în interesul persoanei care a depus cererea de chemare în judecată.

Totodată, această încheiere nu poate fi considerată ca o restricție în realizarea accesului la justiție și din acel motiv că, în cazul în care persoanei i se restituie cererea de chemare în judecată, ca urmare a neînlăturării neajunsurilor indicate în încheierea de a nu da curs cererii de chemare în judecată, aceasta este în drept să conteste cu recurs, astfel nefiindu-i îngrădit accesul la justiție.

Cu atît mai mult că legislația în vigoare prevede, în cazul în care neajunsurile ce ar fi constituit temei de a nu da curs cererii, au fost stabilite după pornirea procesului, ele pot fi înlăturate în cadrul pregătirii cauzei pentru dezbaterile judiciare sau nemijlocit în cadrul dezbaterilor.

În ceea ce privește dacă art. 171 și art. 423 CPC nu prevăd dreptul la recurs împotriva încheierii primei instanțe de a nu da curs cererii de chemare în judecată, ținînd cont de împuternicirile prevăzute în art. 427 CPC, ce fel de hotărîre trebuie să pronunțe instanța de recurs cînd astfel de încheieri se atacă cu recurs de către reclamanți, urmează de menționat că, potrivit prevederilor art. 423 CPC coroborat cu prevederile art. 426, 438 CPC, în cazul în care se atacă cu recurs încheierea judecătorească de a nu da curs cererii de chemare în judecată, instanța de recurs, printr-o încheiere semnată de președintele sau vicepreședintele colegiului respectiv, restituie cererea de recurs în termen de 5 zile.

Speță. La 3 ianuarie 2005 N.C. a depus cerere de chemare în judecată împotriva N.M. cu privire la desfacerea căsătoriei.

În motivarea acțiunii reclamantul, N.C., a indicat că el a înregistrat căsătoria cu pârâta N.N. la Oficiul de Stare Civilă al sectorului Buiucanil mun. Chișinăul la 1 martie 2000.

Din căsătorie au un fiu minor, Gh. născut la 15 mai 2001.

De mai mult de doi ani N.C. și-a creat o nouă familie, unde are un copil minor și dorește să-și oficializeze relațiile în noua familie. Consideră că conviețuirea cu pârâta N.M., cît și păstrarea familiei în continuare sunt imposibile, din care cauză cere desfacerea căsătoriei.

În conformitate cu art. 171 al.(1) CPC, după ce constată că cererea a fost depusă în judecată fără a se respecta condițiile art. 166 și art. 167 al.(1) lit.a), b), c) și e) CPC, judecătorul emite, în cel mult 7 zile de la depunerea cererii, o încheiere pentru a nu se da curs cererii, comunicând reclamantului faptul și acordându-i un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

Cererea de chemare în judecată de către N.C. este depusă fără respectarea condițiilor art. 166 al.(5) și art. 167 al.(1) lit.a) și b) CPC, și anume nu este semnată de reclamant, nu sunt anexate copia cererii de chemare în judecată și dovada de plată a taxei de stat, din care considerente judecătorul ajunge la concluzia de a nu da curs cererii.

Pentru a demonstra că nu în toate cazurile judecătorii dispun de a nu da curs cererii de chemare în judecată legal, vreau să aduc ca exemplu următoarele date statistice pentru anul 2008 specifice judecătoriilor din Astrahani.

Pe parcursul anului 2008, au fost emise 1439 de încheieri prin care nu se dă curs cererii de chemare în judecată, dintre ele doar 77 fiind atacate. 48 de încheieri au fost casate și 29 rămase fără schimbări.

Astfel dacă să transformăm în procente primim următoarele date :

Încheieri ilegale constituie 5,35% din numărul total de încheieri emise și 62% din totalul de încheieri atacate la instanța ierarhic superioară. Prin urmare avem o cifră destul de impunătoare în ceea ce privește numărul încheierilor emise legal, constituind 94,65%.

INCIDENTELE PROCESUALE ÎN CURSUL PROCESULUI CIVIL

Considerații generale

După ce s-a dat curs cererii de chemare în judecată, urmează etapa pregătirii pricinii pentru dezbateri, după care la rîndul său urmează dezbaterile judiciare popriu-zise. Conform art. 193 alin. (1) Judecarea pricinilor civile are loc în ședință de judecată cu înștiințarea obligatorie a participanților la proces despre locul, data și ora ședinței. La data și ora stabilită participanții la proces sunt obligați să se prezinte în instanța de judecată unde va avea loc examinarea pricinii.

Din momentul cînd ședința de judecată și examinarea pricinii în fond a început, pot apărea incidente procesuale care fac imposibilă continuarea examinării pricinii civile. Sunt 5 tipuri de incidente la această fază:

a) întreruperea ședinței de judecată

b) amânarea ședinței de judecată

c) suspendarea procesului

d) încetarea procesului

e) scoaterea cererii de pe rol

Temeiurile apariției acestor incidente și metodele de înlăturare a lor sunt reglementate de Codul de Procedură Civilă al RM.

Întreruperea și amânarea ședinței de judecată

În conformitate cu articolul 2041 alin. (1) În condițiile în care ședința de judecată a fost deschisă și examinarea pricinii în fond a început, pot apărea incidente procesuale care fac imposibilă continuarea examinării în aceeași zi și determină întreruperea ședinței de judecată cu posibilitatea continuării acesteia la o altă dată și oră, ce vor fi  fixate de instanța de judecată.

Întreruperea ședinței de judecată se dispune printr-o încheiere protocolară și nu afectează integritatea procesului-verbal.

În cazul cînd se întrerupe ședința de judecată, în funcție de timpul necesar efectuării actului procedural, instanța fixează o dată pentru continuarea ședinței de judecată. Data se aduce la cunoștința celor prezenți printr-un act scris, care este contrasemnat de cei prezenți în ședință.

Persoanele care nu s-au prezentat la ședință și cele implicate recent în proces sînt informate despre locul, data și ora continuării ședinței printr-o citație sau prin alte modalități prevăzute de prezentul cod.

În ceea ce privește amînarea, orice altă modalitate de amânare a examinării pricinii, decât prin deschiderea ședinței de judecată, audierea opiniilor participanților la proces și emiterea unei încheieri în acest sens este interzisă. Amânarea examinării pricinii este un act procedural care constă în transferul examinării pricinii în fond într-o altă ședință de judecată.

Amânarea examinării pricinii trebuie de deosebit de întrerupere deosebindu-se prin aceea că la amânare, examinarea pricinii se începe din nou, adică de la partea pregătitoare a ședinței de judecată și nu se prelungește, iar când are loc întreruperea, ședința de judecată se prelungește de la momentul de unde aceasta a fost întreruptă. În orice caz, procesul-verbal se semnează de fiecare dată de președintele ședinței și grefier.

Trebuie de menționat că, în caz de amânare a ședinței de judecată, dacă sunt prezente părțile, instanța poate audia martorii prezenți și ai elibera pe aceștea de necesitatea ulterioarei prezentări la ședință, ceea ce va duce la examinarea mai rapidă a pricinii (art.209 CPC). Citarea repetată a aceștor martori într-o nouă ședință se admite numai în caz de necesitate.

Temeiurile pentru amînarea examinării cauzei pot fi divizate în 2 categorii:

Subiective – (ce depind de participanții la proces) – neprezentarea la ședință a unuia din participanți, în lipsa cărora este imposibilă continuarea desfășurării ședinței de judecată, etc.

Obiective – a apărut necesitatea de a prezenta noi probe din motivul apariției unor noi circumstanțe, etc.

În caz de neprezentare la ședința de judecată a unui participant la proces în privința cărui lipsesc date despre citarea lui în mod legal – procesul se amână. Dacă participanții la proces au fost înștiințați în modul cuvenit cu privire la data și locul ședinței de judecată, însă instanța consideră motivele neprezentării lor ca fiind întemeiate, judecarea pricinii se amână.

Dacă instanței judecătorești nu i s-a comunicat motivul neprezentării în ședință a participantului la proces citat legal, sau dacă instanța consideră neîntemeiat motivul neprezentării, pricina se examinează în absența acesteia.

Conform art. 205 CPC al RM, părăsirea ședinței de judecată de către o parte sau un alt participant la proces înainte de încheierea dezbaterilor, precum și prezența în sala de ședință fără a lua parte la dezbateri echivalează cu neprezentarea neîntemeiată în ședință.

De asemenea din motivul neprezentării avocatului (reprezentantului) instanța poate amâna judecarea pricinii o singură dată, la cererea participanților la proces.

În cazul neprezentării martorului, expertului sau a specialistului, instanța de judecată în conformitate cu prevederile art. 207 din Codul de procedură civilă, după ce ascultă opiniile participanților la proces despre posibilitatea examinării pricinii în absența acestora, pronunță o încheiere cu privire la prelungirea dezbaterilor judiciare sau amânarea procesului.

De asemenea, în art. 208 alin. (1) se menționează că instanța de judecată poate dispune amânarea examinării cauzei nu numai în cazul neprezentării părților și participanților la proces sau a martorului, expertului sau specialistului, dar și dacă se înaintează în ședința de judecată o cerere reconvențională. Instanța este obligată sa amâne judecarea cauzei, pentru a acorda reclamantului timp să-și pregătească apărările împotriva cererii reconvenționale.

Amânarea judecării cauzei poate avea loc la cererea părții interesate pentru prezentarea și solicitarea unor probe suplimentar, pentru atragerea în proces a unor persoane sau de a efectua alte acte de procedură, care fac imposibilă judecarea cauzei în fond în lipsa lor. În cazul amânării judecării cauzei pentru altă dată, examinarea cauzei se reia de la început, însă instanțele de judecată, pentru a evita acest lucru, deseori, anunță întrerupere și continuă, ulterior, ședința de judecată, ceea ce este incorect.

Încheierea de amînare a procesului nu poate fi atacată cu recurs.

Suspendarea procesului

Suspendarea procesului, la fel ca și amînarea reprezintă transferul examinării cauzei civile pentru o altă dată și oră, însă spre deosebire de amânare, data cînd va fi reluată examinarea pricinii din nou nu se poate stabili cu certitudine. Astfel examinarea cauzei civile fiind transferată pină la data cînd se vor inlătura obstacolele ce au cauzat suspendarea procesului.

Deasemenea suspendarea se deosebește de amînare și prin faptul că la suspendare, Codul Civil ne prezintă o listă exhaustiva de temeiuri în baza cărora este posibilă suspendarea procesului. În dependență de caracterul temeiurilor se deosebesc 2 feluri de suspendări: facultativă și obligatorie.

Suspendarea facultativă se dispune de către instanța de judecată la cererea participanților la proces sau din oficiu, și anume în cazurile cînd:

pîrîtul sau reclamantul se află într-o unitate activă a Forțelor Armate sau a altor trupe și formațiuni militare ale Republicii Moldova;

partea în proces sau intervenientul principal se află într-o instituție curativ-profilactică, situație adeverită de instituția respectivă;

pîrîtul este căutat;

instanța a dispus efectuarea unei expertize;

instanța a dat delegație judiciară unei alte instanțe judecătorești din țară;

a dispus autorității teritoriale cu atribuții în domeniul adopției efectuarea unui control al condițiilor de trai a adoptatorilor în pricinile de adopție și în alte pricini în care pot fi lezate drepturile și libertățile copilului;

au încetat împuternicirile tutorelui sau curatorului;

pricina nu poate fi judecată înainte de soluționarea unei alte pricini conexe.

Temeiurile obligatorii în baza cărora instanța este obligată de a suspenda procesul sunt indicate în art. 260 alin. (1), și anume în cazul:

decesului sau reorganizării părții în proces sau a intervenientului principal dacă raportul juridic litigios permite succesiunea în drepturi

pierderii capacității de exercițiu a părții în proces

delegării către o instanță judecătorească straină a efectuării actelor de procedură

situațiilor prevăzute de Legea insolvabilității

ridicării excepției de neconstituționalitate.

După cum am menționat anterior unul din temeiurile obligatorii de suspendare este atunci cînd pîrîtul sau reclamantul se află într-o unitate activă a Forțelor Armate sau a altor trupe și formațiuni militare. Dacă la acțiunile militare participă pîrîtul, atunci el trebuie să înainteze o cerere în care să solicite suspendarea în baza acestui temei. Pentru aceasta, partea la proces implicată în acțiunile militare, trebuie să aibă statutul de militar ale autorităților competente, care, în virtutea atribuțiilor sale au dreptul de a participa la astfel de activități. Drept dovadă se vor prezenta documentele ce confirmă serviciul sau certficatul de călătorie.

Speță: G.A. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui I.S. cu privire la partajarea sectorului de teren aferent casei de locuit și înlăturarea obstacolelor în folosirea de acest teren.

În motivarea acțiunii reclamantul G.A. a indicat că, în baza hotărârii Judecătoriei Cahul din 30.12.02 a devenit proprietar la ½ cotă-părte din casa de locuit situată pe str. Fântânilor nr. 8 or. Cahul. Cealaltă ½ cotă-parte din imobilul dat îi aparține pârâtului, care îi creează lui, reclamantului, obstacole în folosirea de sectorul de teren aferent casei de locuit.

Cere reclamantul partajarea sectorului de teren aferent casei de locuit și înlăturarea obstacolelor în folosirea de acest teren. Reclamantul G.A., în ședința de judecată nu s-a prezentat, însă a depus o cerere cu privire la suspendarea procesului indicând că, el până la 1 ianuarie 2005, se va afla într-o unitate activă a Forțelor Armate ale Republicii Moldova și nu se va putea prezenta în ședința de judecată. Pârâtul I.S., în ședința de judecată, a cerut suspendarea procesului, considerând cererea reclamantului întemeiată.

Audiind pârâtul, studiind materialele dosarului, instanța de judecată consideră necesar de a suspenda procesul până la data eliberării reclamantului, G.A. din rândurile Forțelor Armate ale Republicii Moldova din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 261 lit.a) CPC, la cererea participanților la proces sau din oficiu, instanța judecătorească poate suspenda procesul în cazul în care pârâtul sau reclamantul se află într-o unitate activă a Forțelor Armate sau a altor trupe și formațiuni militare ale Republicii Moldova.

Din certificatul eliberat la 25 ianuarie 2005 de Ministerul Apărării al Republicii Moldova urmează că, G.A. este incorporat într-o unitate activă a Forțelor Armate ale Republicii Moldova.

Astfel, din considerentele menționate, instanța de judecată ajunge la concluzia de a suspenda procesul în pricina în cauză pînă la data eliberării reclamantului G.A. din rândurile Forțelor Armate ale Republicii Moldova.

Deasemenea și în privința cazurilor cînd partea în proces sau intervenientul principal se află într-o instituție curativ-profilactică, drept temei pentru a suspenda procesul va fi certificatul eliberat de acea instituție ce adeverește starea medicală a persoanei.

Speță: P.I. a depus cerere de chemare în judecată împotriva P.N. cu privire la instalare și înlăturarea obstacolelor în folosirea de spațiu locativ.

În motivarea acțiunii reclamantul P.I. a indicat că, el s-a aflat în căsătorie cu pârâta din 1984 până în luna iulie 2000. Îndată după desfacerea căsătoriei el a plecat la un alt loc de trai, creând o nouă familie.

Actualmente familia nou-creată s-a destrămat și el dorește să se intaleze cu traiul în apartamentul nr. 10 situat pe str. I.Creangă nr. 20, mun. Chișinău, care a fost repartizat în anul 1990, de către Primăria mun. Chișinău, lui împreună cu pârâta și doi copii minori.

Reclamantul P.I,. în ședința de judecată, a susținut acțiunea și a cerut admiterea acesteia.

Pârâta P.N., în ședința de judecată, nu s-a prezentat, însă a trimis în adresa instanței de judecată o cerere cu privire la suspendarea procesului indicând că, se află într-o instituție curativ-profilactică și nu poate să se prezinte în ședința de judecată.

Reclamantul, P.I. a cerut examinarea pricinii în fond indicând că, el nu are un alt loc de trai. Audiind reclamantul, studiind materialele dosarului, instanța de judecată consideră necesar de a suspenda procesul pînă la externarea pârâtei din instituția curativ-profilactică din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 261 lit.b) CPC, la cererea participanților la proces sau din oficiu, instanța judecătorească poate suspenda procesul în cazul în care partea în proces se află într-o instituție curativ-profilactică, situație adeverită de instituția respectivă.

În ședința de judecată s-a constatat că, pârâta P.N., care suferă de o boală cronică, la momentul actual, este internată la tratament în staționar pentru o intervenție chirurgicală, circumstanță confirmată prin certificatul eliberat de spitalul nr. 3 mun. Chișinău.

Astfel, din considerentele că, pârâta P.N. se află într-o instituție curativ-profilactică, iar explicațiile ei au o importanță deosebită pentru soluționarea corectă a litigiului, instanța de judecată ajunge la concluzia de a suspenda procesul până la externarea acesteia din instituția curativ-profilactică.

Cu pivire la temeiul indicat la art. 261 lit. c) pîrîtul este căutat, avem urmatorul caz din practica judiciară:

Speță: S.A. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui S.I. cu privire la încasarea pensiei pentru întreținerea copilului minor.

În motivarea acțiunii reclamanta S.A. a indicat că, ea sa aflat în căsătorie cu pârâtul din 13 mai 1997 pînă la 15 mai 2001.

Din căsătorie au un fiu minor – E, născut la 1 ianuarie 2000. După desfacerea căsătoriei, pârâtul a plecat la un alt loc de trai, pe care ea nu-l cunoaște.

Pârâtul nu acordă sub nici o formă ajutor material la întreținerea copilului minor, de aceea ea cere ca de la pârât să fie încasată în beneficiul ei pensie pentru întreținerea copilului minor în mărime de ¼ din salariu și din toate veniturile acestuia. Audiind reclamanta, studiind materialele dosarului, instanța de judecată consideră necesar de a ordona căutarea pârâtului S.I. și de a suspenda procesul din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 109 al.(1) CPC, dacă în acțiunile intentate în interesul statului, în pricinile de plată a pensiilor de întreținere, în pricinile de reparație a prejudiciului cauzat prin vătămare a integrității corporale, prin altă vătămare a sănătății ori prin deces, nu se cunoaște locul de aflare a pârâtului, instanța judecătorească este obligată să ordone căutarea lui. În conformitate cu art. 261 lit.c) CPC, la cererea participanților la proces sau din oficiu, instanța judecătorească poate suspenda procesul în cazul în care pârâtul este căutat.

În ședința de judecată s-a constatat că, pârâtul S.I., la 20 mai 2004 și-a retras viza de reședință din apartamentul nr. 1, situat pe str. Gh.Asachi nr. 3 mun. Chișinău, unde a locuit împreună cu reclamanta S.A. și copilul minor E., și din acest moment nu mai locuiește în acest apartament, circumstanță confirmată prin certificatul eliberat la 5 ianuarie 2005 de întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr. 3 mun. Chișinău.

Conform certificatului eliberat de către administrația întreprinderii „T”, la 20 ianuarie 2005 pârâtul S.I., s-a demisionat la 19 mai 2004. Careva date în dosarul personal al pârâtului cu privire la noul domiciliu al acestuia lipsesc.

Astfel, din considerentele că, împotriva pârâtului S.I. este intentată o acțiune cu privire la plata pensiei pentru întreținerea copilului minor, iar locul de aflare al acestuia nu se cunoaște, instanța de judecată ajunge la concluzia de a ordona căutarea lui cu suspendarea procesului până la găsirea pârâtului ori încetarea căutării lui.

Dispunerea efectuării expertizei judiciare se datorează necesității de a obține cunoștințe speciale pentru examinarea și soluționarea corectă a cauzei.

De regulă, expertiza este numită la cererea părților. Prin urmare, în cazul cînd efectuarea expertizei necesită mai mult timp, procesul se suspendă.

Speță: C.I. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui D.M. cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii reclamantul C.I. a indicat că, la 10 mai 2002 i-a dat cu împrumut pârâtului 5 000 lei pe termen de doi ani cu dobînda lunară de 5%. Pârâtul nu i-a restituit banii împrumutați și nici dobînda, din această cauză reclamantul cere încasarea sumei de 11000 lei.

Reclamantul C.I., în ședința de judecată, a susținut acțiounea și a cerut admiterea acesteia. Pârâtul D.M., în ședința de judecată, acțiunea nu a recunoscut, cerând respingerea acesteia și a indicat că, el n-a împrumutat careva bani de la reclamant, iar pe recipisa prezentată de către reclamant nu este semnătura lui, dar a unei alte persoane.

A cerut dispunerea efectuării expertizei grafologice. Reclamantul C.I. a considerat posibilă admiterea demersului înaintat de către pârât cu privire la dispunerea efectuării expertizei grafologice.

Audiind părțile, studiind materialele dosarului, instanța de judecată consideră necesar de a admite demersul cu privire la dispunerea efectuării expertizei grafologice și de a suspenda procesul din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 148 al.(1) CPC, pentru elucidarea unor aspecte din domeniul științei, artei, tehnicii, meșteșugurilor artizanale și din alte domenii, apărute în proces, care cer cunoștințe speciale, judecătorul sau instanța dispune efectuarea unei expertize, la cererea părții sau a unui alt participant la proces, iar în cazurile prevăzute de lege, din oficiu.

În conformitate cu art. 261 lit.d) CPC, la cererea participanților la proces sau din oficiu, instanța judecătorescă poate suspenda procesul în cazul în care a dispus efectuarea unei expertize.

Din recipisa prezentată de către reclamantul C.I. urmează că, între el și pârâtul D.M., la 10 mai 2002, a fost încheiat un contract de împrumut a 5000 lei pe termen de doi ani cu dobânda lunară de 5%.

Din considerentele că, pârâtul D.M. neagă încheierea contractului menționat, cât și semnătura lui de pe acest contract și având în vedere că, pentru constatarea faptului dacă semnătura aplicată pe contract îi aparține pârâtului sau nu, sunt necesare cunoștințe speciale în domeniul grafologiei, instanța de judecată ajunge la concluzia de a dispune efectuarea expertizei grafologice.

Deoarece dispunerea efectuării experizei grafologice este generată de cererea pârâtului D.M., instanța de judecată consideră necesar de a pune în obligația acestuia plata cheltuielilor pentru efectuarea expertizei.

Având în vedere faptul că, nu se cunoaște termenul care va fi necesar pentru efectuarea expertizei, instanța de judecată ajunge la concluzia despre necesitatea suspendării procesului până la prezentarea în instanță a raportului de expertiză grafologică.

Alt temei de suspendare a procesului este atunci cînd instanța a dat delegație altei instanțe din țară. Aceasta este necesar atunci cînd probele necesare se află în altă localitate sau raion, sau pentru audierea martorilor, dacă deplasarea lor la instanța care examinează cazul este imposibilă din mai multe puncte de vedere.

Cu privire la temeiul indicat în art 261 lit. f) avem următorul caz:

Speță: M.A. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui I.A. cu privire la desfacerea căsătoriei, partajarea bunurilor proprietate în devălmășie a soților, determinarea domiciliului copilului minor și încasarea pensiei pentru întreținerea copilului minor.

În motivarea acțiunii reclamanta M.A. a indicat că, ea a înregistrat căsătoria cu pârâtul I.A. la 5 mai 2000 la Oficiul de Stare Civilă a mun. Chișinău. Din căsătorie au un fiu minor, I., născut la 10 ianuarie 2001. În timpul căsătoriei au cumpărat împreună apartamentul nr. 5, situat pe bd. Dacia nr. 15 mun. Chișinău, compus din două odăi, pe care îl estimează la prețul de 300 000 lei, cît și automobilul de marca BMW, cu număr de înmatriculare CPP-231, pe care îl estimează la prețul de 300 000 lei.

În ultimii trei ani relațiile în familie s-au înrăutățit, pârâtul face abuz de băuturi alcoolice, deseori timp de cîteva zile lipsește fără motive de acasă, nu participă la întreținerea și educația copilului. Consideră că conviețuirea cu pârâtul și păstrarea familiei sunt imposibile.

Reclamanta M.A. cere:

1. desfacerea căsătoriei;

2. partajarea bunurilor dobîndite împreună cu pârâtul în timpul căsătoriei și transmiterea în proprietatea a apartamentului nr. 5 situat pe bd. Dacia nr. 15 mun. Chișinău, compus din două odăi, pe care îl estimează la prețul de 300 000 lei, iar în proprietatea pârâtului – a automobilului marca BMW, cu număr de înmatriculare CPP-231, pe care îl estimează la prețul de 300 000 lei;

3. determinarea domiciliului fiului minor I., născut la 10 ianuarie 2001, cu ea;

4. încasarea de la pârât în beneficiul ei a pensiei pentru întreținerea copilului minor în mărime de ¼ din toate veniturile pârâtului pînă la atingerea de către copil a majoratului.

Reclamanta M.A., în ședința de judecată, a susținut acțiunea și a cerut admiterea acesteia.

Pârâtul I.A., în ședința de judecată, a cerut desfacerea căsătoriei, partajarea bunurilor proprietate în devălmășie a soților, și determinarea domiciliului copilului minor cu el 181 indicând că, în noua famile cu care el locuiește în apartamentul nr. 3, compus din patru camere, și situat pe str. Independenței nr. 19, mun. Chișinău, are condiții mai bune de trai și educație a fiului minor I.

Audiind părțile, studiind materialele dosarului, instanța de judecată consideră necesar de a dispune organului de tutelă și curatelă efectuarea unui control al condițiilor de trai a părților și suspendarea procesului din următoarele considerente.

Conform art. 63 al.(3) Codul Familiei, la determinarea domiciliului copilului minor, instanța judecătorească va cere și avizul autorității tutelare în a cărei rază teritorială se află domiciliul fiecăruia dintre părinți.

În conformitate cu art. 261 lit.f) CPC, la cererea participanților la proces sau din oficiu, instanța judecătorească poate suspenda procesul în cazul în care a dispus organului de tutelă și curatelă efectuarea unui control al condițiilor de trai ale adoptatorilor în pricinile de adopție și în alte pricini în care pot fi lezate drepturile și interesele copilului. În ședința de judecată s-a constatat că, părțile în proces au înregistrat căsătorie la 5 mai anul 2000 la Oficiul de Stare Civilă al mun. Chișinău. Din căsătorie au un fiu minor I., născut la 10 ianuarie 2001.

Astfel, din considerentele că, părțile locuiesc separat și cerând desfacerea căsătoriei n-au ajuns la o înțelegere cu privire la determinarea domiciliului copilului minor, instanța de judecată ajunge la concluzia despre necesitatea de a dispune organului de tutelă și curatelă, Direcția de Ocrotire a Drepturilor Copilului a sectorului Botanica mun. Chișinău, efectuarea unui control al condițiilor de trai ale părților.

În același timp, instanța de judecată ajunge la concluzia despre necesitatea suspendării procesului până la prezentarea în instanță a raportului Direcției de Ocrotire a Drepturilor Copilului a sectorului Botanica mun. Chișinău.

Pentru temeiul indicat în art. 261 lit. g) avem următorul caz din practica judiciară:

Speță: D.E., în interesele lui O.P., a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui O.N. cu privire la declararea contractului de donație nul.

În motivarea acțiunii D.E. a indicat că, reclamantul O.P., care la 15 decembrie 2004, prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău a fost declarat incapabil, la 1 decembrie 2004, a încheiat cu O.P. un contract de donație, prin care a dăruit apartamentul nr. 10 situat pe str. Cuza-Vodă nr. 45, mun. Chișinău, ce-i aparține cu drept de proprietate.

Consideră D.E., că O.P. la momentul încheierii contractului de donație nu conștientiza acțiunile sale și nu dirija cu ele. D.E. în ședința de judecată nu s-a prezentat.

Pârâtul O.N., în ședința de judecată, a cerut respingerea acțiunii, considerând că O.P. la momentul încheierii contractului de donație avea capacitate de exercițiu. A mai indicat O.N. că, la 27 ianuarie 2005, tutorele lui O.P., D.E. a decedat.

Audiind pârâtul, studiind materialele dosarului, instanța de judecată consideră necesar de a suspenda procesul până la numirea reclamantului O.P. a unui alt tutore din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 261 lit.g) CPC, la cererea participanților la proces sau din oficiu, instanța judecătorească poate suspenda procesul în cazul în care au încetat împuternicirile tutorelui sau curatorului.

În ședința de judecată s-a constatat că, prin decizia Preturii sectorului Ciocana mun. Chișinău din 4 ianuarie 2005, D.E. a fost numit tutore al lui O.P. Din copia certificatului de deces, eliberat la 27 ianuarie 2005 de către Oficiul de Stare Civilă al sectorului Ciocana mun. Chișinău, urmează că D.E. a decedat la 27 ianuarie 2005.

Astfel, din considerentele că, reclamantul O.P. este incapabil, iar tutorele acestuia, D.E., care a intentat acțiunea în instanța de judecată, a decedat, conform art. 47 Cod Civil, a încetat tutela instituită asupra lui O.P., instanța de judecată ajunge la concluzia de a suspenda procesul în pricina în cauză până la numirea reclamantului O.P. a unui alt tutore, care în conformitate cu art. 58 al. 6 CPC il v-a reprezenta pe acesta în instanța de judecată.

Ultimul temei facultativ indicat în art. 261 lit. h) Codul de Proceură Civilă al RM, pricina nu poate fi judecată înainte de soluționarea unei alte pricini conexe. Prin urmare înțelegem că există o altă pricină conexă în care se examinează unele fapte și circumstanțe legate de acest caz. Pentru a dispune suspendarea cazului din acest temei este necesar ca să nu fie posibilă soluționarea acestei cauze pînă la aflarea tuturor circumstanțelor și faptelor comune din altă cauză conexă.

Speță: C.G. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui L.V. cu privire la evacuare fără acordarea altui spațiu locativ.

În motivarea acțiunii reclamantul C.G. a indicat că, la 1 septembrie 2004, el a primit ordinul de repartiție nr. 1212123 la apartamentul nr. 4, situat pe str. M.Viteazul nr. 15 mun. Chișinău, compus dintr-o camera. În apartamentul în litigiu, fără un temei juridic, s-a instalat pârâtul, care refuză să elibereze benevol apartamentul.

Reclamantul C.G., cere admiterea acțiunii și evacuarea pârâtului L.V. din apartamentul nr. 4 situat pe str. M.Viteazul nr. 15 mun. Chișinău fără acordarea altui spațiu locativ.

Reclamantul C.G., în ședința de judecată, a susținut acțiunea și a cerut admiterea acesteia. Pârâtul L.V., în ședința de judecată, a cerut respingerea acțiunii indicând că, el, la 15 iunie 2004 s-a instalat în apartamentul în litigiu cu permisiunea directorului Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 4, mun. Chișinău și consideră că, el nu poate fi evacuat din apartamentul în litigiu fără acordarea altui spațiu locativ, deoarece nu are un alt spațiu locativ.

Pârâtul L.V. a cerut și suspendarea procesului pînă la data când hotărârea Curții de Apel Chișinău în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către el, la 10 august 2004, la Curtea de Apel Chișinău împotriva Primăriei municipiului Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ, prin care a cerut anularea deciziei Primăriei mun. Chișinău cu privire la acordarea spațiului locativ în litigiu lui C.G., cît și declararea ordinului de repartiție nr. 1212123 din 1 septembrie 2004, eliberat lui C.G. la apartamentul în litigiu, ca fiind nul, va rămîne irevocabilă.

Reclamantul C.G. a cerut respingerea cererii cu privire la suspendarea procesului indicând că, acțiunea depusă de către pârât la Curtea de Apel Chișinău cu privire la anularea deciziei Primăriei mun. Chișinău și declararea ordinului de repartiție la apartamentul în litigiu ca fiind nul nu are nici o legătură cu pricina în cauză.

Audiind părțile, studiind materialele dosarului, instanța de judecată consideră necesar de a suspenda procesul în pricina civilă în cauză din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 261 lit.h) CPC, la cererea participanților la proces sau din oficiu, instanța judecătorească poate suspenda procesul în cazul în care pricina nu poate fi judecată înainte de soluționarea unei alte pricini conexe. În ședința de judecată s-a constatat că, în procedura la Curtea de Apel Chișinău, se află pe rol pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui L.V. împotriva Primăriei municipiului Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ și prin care s-a cerut anularea deciziei Primăriei mun. Chișinău cu privire la repartizarea apartamentului nr. 4 situat pe str. M.Viteazul nr. 15 mun. Chișinău, lui C.G. și declararea ordinului de repartiție nr. nr. 1212123 din 1 septembrie 2004 eliberat lui C.G. ca fiind nul.

Astfel, din considerentele că, pricina civilă în cauză este conexă cu pricina civilă care se află pe rol la Curtea de Apel Chișinău și deoarece de rezultatul examinării acțiunii intentate la cererea de chemare în judecată a lui L.V. la Curtea de Apel Chișinău, depinde soluționarea pricinii în cauză cu privire la evacuarea lui L.V. din apartamentul în litigiu fără acordarea altui spațiu locativ, instanța de judecată ajunge la concluzia de a suspenda procesul în cauză dată până când hotărârea Curții de Apel Chișinău va rămâne irevocabilă.

Primul temei obligatoriu în baza căruia se suspendă procesul de judecată este în cazul decesului sau reorganizării părții în proces ori a intervenientului principal dacă raportul juridic litigios permite succesiunea în drepturi. Succesiunea în drepturi reprezintă posibilitatea trecerii drepturilor și obligațiunilor procesuale a părții – succesorului. Pentru analiza acestui temei din punct de vedere a practicii judiciare avem următorul caz:

Speță: O.P. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui D.S. cu privire la repararea prejudiciului material. În motivarea acțiunii reclamantul O.P. a indicat că, în urma accidentului rutier, ce a avut loc la 12 iunie 2004, i s-a cauzat un prejudiciu material în mărime de 2 000 lei.

În legătură cu faptul că, pârâtul a fost recunoscut vinovat în săvărșirea accidentului rutier, fiind tras la răspundere administrativă, reclamantul cere repararea prejudiciului material. Reclamantul O.P., în ședința de judecată, a susținut acțiunea și a cerut admiterea acesteia. Suplimentar reclamantul O.P. a menționat că, la 21 ianuarie 2005 pârâtul D.S. a decedat.

Audiind reclamantul, studiind materialele dosarului, instanța de judecată consideră necesar de a suspenda procesul din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 260 al.(1) lit.a) CPC, instanța judecătorească este obligată să suspende procesul în cazul decesului sau reorganizării părții în proces dacă raportul juridic litigios permite succesiunea în drepturi.

În ședința de judecată s-a constatat că, pârâtul D.S. a avut în proprietate apartamentul nr. 4, situat pe str. Zelinski nr. 2/6, mun. Chișinău, compus din trei odăi, unde locuia împreună cu soția lui, D.L., și copilul minor – D.P. Din copia certificatului de deces, eliberat de Oficiul de Stăre Civilă al sectorului Botanica mun. Chișinău, urmează că pârâtul D.S. a decedat la 21 ianuarie 2005.

Astfel, din considerentele menționate și având în vede faptul că, pârâtul D.S. a decedat, raportul juridic litigios este un raport patrimonial, care permite succesiunea în drepturi și, conform art. 1444 Cod Civil, patrimoniul succesoral include atât drepturile patrimoniale (activul succesoral), cât și obligațiile patrimoniale (pasivul succesoral), pe care cel ce a lăsat moștenirea le avea la momentul decesului, iar conform art. 1540 Cod Civil, moștenitorii care au acceptat succesiunea satisfac pretențiile creditorilor celui ce a lăsat moștenirea proporțional cotei fiecăruia în activul succesoral, și deoarece în conformitate cu art. 70 al.(1) CPC instanța de judecată permite înlocuirea părții cu succesorul ei în drepturi, instanța de judecată ajunge la concluzia de a suspenda procesul în cauză până la determinarea succesorului în drepturi a lui D.S.

Alt temei obligatoriu de suspendare a procesului este în cazul pierderii capacității de exercițiu a părții în proces. Declararea persoanei ca fiind incapabilă sau cu capacitate de exercițiu limitată are loc în cadrul procedurii speciale. Drept temei pentru suspendarea procesului va constitui intentarea procedurii speciale de către petiționar. Hotărîrea instanței cu privire la declararea persoanei incapabile sau cu capacitate limitată este îndreptată către Oganul de Tutelă și Curatelă și constituie temei pentru a numi un tutore sau curator. În practica judiciară a fost întîlnit următorul caz cu privire la acest temei.

Speță: K.O. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui L.P. cu privire la partajarea bunurilor proprietate în devălmășie a soților.

În motivarea acțiunii reclamanta K.O. a indicat că, în anul 2003, a desfăcut căsătoria cu pârâtul. Din căsătorie au un copil minor – feciorul L. născut la 1 ianuarie 1993. Pe parcursul vieții în comun cu pârâtul au dobîndit următoarele bunuri: apartamentul nr. 2, situat pe str. Maria Dragan nr. 3/1 mun. Chișinău, automobilul de marca ”Volkswagen-golf- 2”, frigiderul ”Nord”, centrul muzical ”Panassonic” și un set de mobilă de bucătărie.

Cere reclamanta partajarea bunurilor proprietate în devălmășie a soților și transmiterea în proprietate ei a apartamentului, frigiderului, centrului muzical și setului de mobilă, iar în proprietatea pârâtului – a automobilului.

Reclamanta K.O., în ședința de judecată, a susținut acțiunea, cerând admiterea acesteia. Reclamanta a mai menționat că, prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 15 ianuarie 2005, pârâtul, L.P. a fost declarat incapabil. Audiind reclamanta, studiind materialele dosarului, instanța de judecată consideră necesar de a suspenda procesul din următoarele considerente. În conformitate cu art. 260 al.(1) lit.b) CPC, instanța judecătorească este obligată să suspende procesul în cazul pierderii capacității de exercițiu a părții în proces.

În ședința de judecată s-a constatat că, prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 15 ianuarie 2005, pârâtul L.P. a fost declarat incapabil, însă până la momentul actual Pretura sectorului Ciocana, mun. Chișinău, n-a luat o decizie asupra instituirii tutelei în privința lui L.P.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, în conformitate cu art. 58 al. (6) CPC, drepturile, libertățile și interesele legitime ale adulților declarați incapabili în modul stabilit de lege sunt apărate în instanța de judecată de tutori, iar în privința pârâtului L.P., încă nu este instituită tutela, instanța de judecată ajunge la concluzia de a suspenda procesul până la numirea lui L.P. a unui tutore.

Un alt temei este în cazul delegării către o instanță judecătorească străină a efectuării actelor de procedură. Conform art. 125 Cod de Procedură Civilă al RM delegațiile judecătorești reprezintă o instituție procedurală care are o însemnătate sporită în cazul necesității de a aduna probe ori de a înmîna acte judiciare într-un alt oraș, municipiu sau raion. Totodată delegația reprezintă excepție de la art. 25 Cod de Procedură Civilă al RM, care dispune că Instanța trebuie să cerceteze direct și  nemijlocit probele, să asculte explicațiile părților și intervenienților, depozițiile martorilor, concluziile expertului, consultațiile și explicațiile specialistului, să ia cunoștință de înscrisuri, să cerceteze probele materiale, să audieze înregistrările audio și să vizioneze înregistrările video, să emită hotărîrea numai în temeiul circumstanțelor constatate și  al probelor  cercetate și verificate în ședință de judecată. Un caz din practica judiciară ar fi:

Speță: Gh.B. a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei municipiului Chișinău cu privire la recunoașterea în calitate de membru al familiei decedatului și recunoașterea dreptului la spațiu locativ.

În motivarea acțiunii reclamantul Gh.B. a indicat că, în luna martie 1998 s-a instalat, cu acordul chiriașei E.C., în apartamentul nr. 31 situat pe str. Minsk 28 mun. Chișinău, unde locuiește pînă în prezent. Din momentul instalării a avut grijă de E.C., ei duceau gospodărie comună, achitau împreună serviciile comunale.

La 25 decembrie 2004 E.C. a decedat și, el, Gh.B. a suportat cheltuieli în legătură cu înmormântarea acesteia. Reclamantul Gh.B., în ședința de judecată, a susținut acțiunea și a cerut darea unei delegații judecătoriei orașului Ananiev regiunea Odesa, Ucraina, în vederea audierii în calitate de martor a I.S., care în anul 1998 locuia în apartamentul nr. 30 situat pe str. Minsk 28 mun. Chișinău, fiind vecină cu E.C. și care în prezent locuiește în casa nr. 23 situată pe str. Frunze or. Ananiev regiunea Odesa, Ucraina.

Consideră reclamantul că, explicațiile I.S. vor confirma faptul că, el, Gh.B. a fost membru al familiei E.C. Reprezentantul pârâtului, Primăria mun. Chișinău, M.N., în ședința de judecată, a cerut respingerea demersului, considerând că explicațiile I.S. nu au o careva importanță pentru soluționarea litigiului. Audiind părțile, studiind materialele dosarului, instanța de judecată consideră necesar de a admite demersul înaintat și de a da delegație judecătoriei or. Ananiev regiunea Odessa, Ucraina cu privire la audierea în calitate de martor a I.S. și de a suspenda procesul din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 125 al.(3) CPC, instanțele judecătorești ale Republicii Moldova pot da delegații instanțelor judiciare străine în vederea efectuării diferitelor acte de procedură în conformitate cu legislația Republicii Moldova și cu tratatele internaționale la care aceasta este parte.

În conformitate cu art. 260 al.(1) lit.c) CPC, instanța judecătorească este obligată să suspende procesul în cazul delegării către o instanță judecătorească străină a efectuării actelor de procedură. Republica Moldova și Ucraina, la 13 decembrie 1993 au încheiat tratatul privind asistența juridică și relațiile juridice în materie civilă și penală, în vigoare pentru Republica Moldova din 24 aprilie 1995.

Instanța de judecată consideră că, I.S. poate comunica fapte, care au importanță pentru soluționarea corectă a litigiului și deoarece ea locuiește în altă țară, la o mare depărtare de locul examinării cererii, este necesar de a da delegație judecătoriei or. Ananiev, regiunea Odesa, Ucraina de a o audia în calitate de martor pe marginea cererii depuse de Gh.B. În legătură cu darea delegației judiciare unei instanțe judecătorești străine, instanța de judecată consideră necesar de a suspenda procesul pe cauza dată pînă la prezentarea de către instanța străină a delegației de acordare a asistenței juridice.

Cel de-al patrulea temei în baza căruia se suspendă procesul conform art. 260 lit. d) în cazul situațiilor prevăzute de Legea insolvabilității. În lege se menționează la art. 79 alin. (4) că cauzele cu privire la bunurile din masa debitoare în care debitorul este pîrît, iar reclamantul este creditor chirografar și care sînt pendinte la data intentării procedurii de insolvabilitate se suspendă pînă la reluare de către creditorul chirografar sau pînă la încetarea procedurii de insolvabilitate.

Creditorii chirografari sînt în drept să depună cerere de înaintare a creanțelor în instanța de insolvabilitate. Procedura suspendată poate fi reluată de creditorul chirografar în cazul nevalidării creanțelor în procedura de insolvabilitate.

Ultimul temei pentru suspendare îl constituie ridicarea excepției de neconstituționalitate. În articolul 121 alin. (1) se menționează că în cazul în care în procesul judecării pricinii se constată că norma de drept ce urmează a fi aplicată sau care a fost deja aplicată este în contradicție cu prevederile Constituției Republicii Moldova, iar controlul constituționalității actului normativ este de competența Curții Constituționale, instanța de judecată formulează o sesizare a Curții Constituționale pe care o transmite prin intermediul Curții Supreme de Justiție.

Alin. (3) al aceluiași articol ne vorbește că din momentul emiterii de către instanța de judecată a încheierii cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate și pînă la adoptarea hotărîrii de către Curtea Constituțională, procedura de examinare a pricinii sau de executare a hotărîrii pronunțate va fi suspendată.

Termenele de suspendare a procesului este la fel reglementat de Codul de Procedură Civilă al RM la art. 262, și anume în următoarele cazuri:

pînă la determinarea succesorului în drepturi al persoanei ieșite din proces sau pînă la numirea tutorelului sau curatorului persoanei incapabile sau lipsite de capacitatea de exercițiu – în cazurile prevăzute la art.260 lit.a) și b);

pînă la prezentarea de către instanța străină a delegației de acordare a asistenței juridice – în cazurile prevăzute la art.260 lit.c);

pînă la data intrării în vigoare a hotărîrii judecătorești în cadrul procedurii insolvabilității – în cazurile prevăzute la art.260 lit.d);

pînă la data eliberării din rîndurile Forțelor Armate a părții  în proces sau externării ei din instituția curativ-profilactică, pînă  la găsirea pîrîtului ori  încetarea căutării lui, pînă  la prezentarea în instanță a raportului de expertiză, a raportului organului de tutelă și curatelă sau a delegației judiciare – în cazurile prevăzute la art.261 lit.a), b), c), d), e), f) și g);

pînă la data rămînerii irevocabile a hotărîrii, deciziei, sentinței sau încheierii judecătorești sau pînă la data hotărîrii emise în baza materialelor examinate pe cale administrativă sau în ordinea jurisdicției constituționale – în cazurile prevăzute la art.261 lit.h).

În ceea ce privește reluarea procesului după suspendare, este o procedură mai puțin complicată. Odată cu decăderea circumstanțelor care au dus la suspendarea procesului, instanța judecătorească dispune, la cererea participanților la proces sau din oficiu, reluarea procesului.

În acest caz instanța citează participanții la proces conform regulilor generale.

Încetarea procesului

Un alt incident procesual ce poate să apară în cadrul procesului de judecată este încetarea procesului. Acestui incident îi este consacrat un capitol aparte în Codul de Procedură Civlă al RM, și anume capitolul XVIII.

În articolul 265 al Codului de Procedură Civilă sunt indicate temeiurile în baza cărora instanța dispune încetarea procesului:

pricina nu urmează a fi judecată în procedură civilă;

într-un litigiu între aceleași părți, cu privire la același obiect și pe aceleași temeiuri s-a emis o hotărîre judecătorească rămasă irevocabilă sau o încheiere de încetare a procesului în legătură cu renunțarea reclamantului la acțiune sau cu confirmarea tranzacției dintre părți;

reclamantul a renunțat la acțiune, renunțul fiind admis de instanță;

părțile au încheiat o tranzacție, confirmată de instanță;

într-un litigiu între aceleași părți, cu privire la același obiect și pe aceleași temeiuri s-a emis o hotărîre arbitrală care a devenit obligatorie pentru  părți, cu excepția cazului în care instanța refuză eliberarea titlului executoriu sau desființează hotărîrea arbitrală;

partea în proces persoană  fizică decedează și  raportul juridic litigios nu admite succesiunea în drepturi;

reclamantului și/sau pîrîtului îi lipsește capacitatea de folosință, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 59 alin. (2);

cererea de chemare în judecată este depusă de un organ, o organizație sau o persoană în vederea apărării drepturilor, libertăților sau intereselor legitime ale unei alte persoane fără ca prezentul cod sau o altă lege să le confere acest drept.

Aceste temeiuri pot fi clasificate în 3 grupe. Din prima grupă fac parte temeiurile care confirmă lipsa dreptului persoanei de a se adresa în instanța de judecată. Din acestea fac parte următoarele temeiuri:

pricina nu urmează a fi judecată în procedura civilă;

cererea de chemare în judecată este depusă de un organ, o organizație sau o persoană în vederea apărării drepturilor, libertăților sau intereselor legitime ale unei alte persoane fără ca prezentul cod sau o altă lege să le confere acest drept;

reclamantului și/sau pîrîtului îi lipsește capacitatea de folosință, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 59 alin. (2)

într-un litigiu între aceleași părți, cu privire la același obiect și pe aceleași temeiuri s-a emis o hotărîre judecătorească rămasă irevocabilă sau o încheiere de încetare a procesului în legătură cu renunțarea reclamantului la acțiune sau cu confirmarea tranzacției dintre părți;

într-un litigiu între aceleași părți, cu privire la același obiect și pe aceleași temeiuri s-a emis o hotărîre arbitrală care a devenit obligatorie pentru  părți, cu excepția cazului în care instanța refuză eliberarea titlului executoriu sau desființează hotărîrea arbitrală;

Toate aceste temeiuri sunt prezente de asemenea și la refuzul de a primi cererea de chemare în judecată. Prin urmare se înțelege că odată ce judecătorul, la faza depunerii cererii de chemare în judecată, nu a depistat o încălcare a procedurii de depunere a cererii de chemare în judecată sau nu a observat existența unui temei ce indică la refuzul de a primi cererea, este în drept să dispună încetarea procesului în baza temeiurilor indicate la art. 265 Cod de Procedură Civilă al RM.

Un caz din practica juridică în care judecătorul a dispus încetarea procesului în baza temeiului indicat la art. 265 lit. a) :

Speță: C.P. a depus cerere de chemare în judecată împotriva Procuraturii sectorului Botanica mun. Chișinău cu privire la anularea ordonanței privind încetarea urmăririi penale.

În motivarea acțiunii reclamantul C.P. a indicat că, la 15 iulie 2004, din curtea casei de locuit, situate pe str. Sarmisegetuza nr. 23 mun. Chișinău, lui i-a fost sustrasă bicicleta.

Pârâtul la 8 august 2004 a emis ordonanță privind încetarea urmăririi penale pe motiv că, bănuitul nu a atins vîrsta la care poate fi tras la răspundere penală. Consideră reclamantul ordonanța menționată nelegitimă și neîntemeiată, cerând anularea ei.

Reclamantul C.P., în ședința de judecată, a susținut acțiunea și a cerut admiterea acesteia. Reprezentantul pârâtului, Procuratura sectorului Botanica, mun. Chișinău, P.M. a cerut încetarea procesului, indicând că pricina nu urmează a judecată în procedură civilă.

Audiind părțile, studiind materialele dosarului, instanța de judecată consideră că, procesul urmează a fi încetat din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 265 lit.a) CPC, instanța judecătorească dispune încetarea procesului în cazul în care pricina nu urmează a fi judecată în procedură civilă.

În ședința de judecată s-a constatat că, reclamantul C.P. contestă ordonanța privind încetarea urmăririi penale emisă de Procuratura sectorului Botanica mun. Chișinău în conformitate cu art. 52 al.(1) Cod de procedură penală, care în conformitate cu art. 6 al.(1) Cod de procedură penală, constituie un document prin care se consemnează acțiunea de încetare a urmăririi penale.

În conformitate cu art. 300 al. (2), art. 313 al.(2) p. 2) și al.(3) Cod de procedură penală, împotriva ordonanței în cauză emisă în cadrul procedurii penale, reclamantul C.P. trebuie să depună o plângere, în termen de 10 zile, la judecătorul de instrucție la locul aflării organului care a admis presupusa încălcare. Or, legislația procedurală civilă a Republicii Moldova, în conformitate cu art. 1 Cod de procedură civilă, reglementează raporturile sociale referitoare la raporturile procesuale civile și nu la raporturile procesuale penale, invocate în ordonanța contestată privind încetarea urmării penale.

Cea de-a doua grupă o formează actele de dispoziție ale părților într-un proces deja declanșat. Și anume :

reclamantul a renunțat la acțiune, renunțul fiind admis de instanță;

părțile au încheiat o tranzacție, confirmată de instanță;

Aceste temeiuri sunt indicate la art. 265 lit. c) și respectiv lit. d)

Un caz din practica juridică în care judecătorul a dispus încetarea procesului din motivul că reclamantul a renunțat la acțiune:

Speță: R.Z. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui B.N. cu privire la revendicarea bunurilor din posesie nelegitimă străină.

În motivarea acțiunii reclamantul R.Z a indicat că, în perioada de timp din luna octombrie 2002 pînă la 1 iunie 2004, a dus o viață comună împreună cu pârâtul, locuind în apartamentul nr. 45 situat pe str. Bulgară nr. 50, mun. Chișinău. La 2 decembrie 2002 a fost încheiată căsătoria cu pârâtul, iar prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău, din 13 iulie 2004 aceasta a fost desfăcută.

La momentul instalării cu traiul în apartamentul pârâtului, ea a adus unele obiecte proprietate privată, care au rămas în posesia acestuia și anume: mașina de spălat de marca „Samsung” cu prețul de 3 000 lei și televizorul de marca ”Samsung” cu prețul de 3 500 lei.

Din considerentele că, pârâtul deține în posesia sa nelegitimă bunuri ce aparțin ei cu drept de proprietate privată și refuză restituirea benevolă a acestora, reclamanta cere admiterea acțiunii.

Reclamanta R.Z., în ședința de judecată, a cerut încetarea procesului din motivul renunțului la acțiune, indicând că pârâtul, la 1 octombrie 2004, până la ședința de judecată, i-a restituit benevol bunurile în litigiu.

Pârâtul B.N., în ședința de judecată, nu s-a prezentat, despre locul, data și ora ședinței de judecată a fost înștiințat în mod legal. Audiind reclamanta, studiind materialele dosarului, instanța de judecată consideră necesar de a admite renunțul reclamantei la acțiune și de a înceta procesul din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 265 lit.c) CPC, instanța judecătorească dispune încetarea procesului în cazul în care reclamantul a renunțat la acțiune, renunțul fiind admis de instanță.

În ședința de judecată s-a constatat că, pârâtul B.N. i-a restituit reclamantei R.Z. bunurile proprietate privată și anume mașina de spălat de marca „Samsung” și televizorul de marca „Samsung”, ceea ce se confirmă prin explicațiile reclamantei R.Z.

Renunțarea reclamantei R.Z. la acțiune, în conformitate cu art. 212 al.(1) CPC, a fost consemnată în procesul verbal și semnată de aceasta.

Instanța de judecată, în conformitate cu art. 212 al.(4) CPC, i-a explicat reclamantei R.Z. efectele admiterii renunțului la acțiune și încetării procesului stipulate în art. 266 al.(2) 196 CPC și anume că, nu se admite o nouă adresare în judecată a aceleiași părți cu privire la același obiect și pe aceleași temeiuri.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, în conformitate cu art. 60 al.(5) CPC, renunțul reclamantei la acțiune nu contravine legii și nu încalcă drepturile, libertățile și interesele legitime ale persoanei, interesele societății sau ale statului, instanța de judecată ajunge la concluzia de a admite renunțul reclamantei la acțiune și de a înceta procesul în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a R.Z. împotriva lui B.N. cu privire la revendicarea bunurilor din posesie nelegitimă străină.

Vorbind despre al doilea temei din această grupă, în literatura de specialitate s-a expus părerea că dreptul de a încheia tranzacția de împăcare poate fi realizat la orice fază a procesului. Deoarece după cum motivează Rojcova M. cea mai principală modalitate de evoluție a relațiilor material juridice civile este realizată prin acordul de voință al părților materializat în tranzacția de împăcare.

Astfel deși dreptul de a încheia tranzacția de împăcare se realizează prin prisma principiului disponibilității (art. 27 Codul de Procedură Civilă al RM) și presupune aptitudinea părților de a decide asupra litigiului, care ca efect duce la încetarea procesului, potrivit lit. d) art. 265 Cod de Procedură Civilă al RM, acesta până la urmă nu reprezintă un drept absolut. Deoarece, încetarea procesului operează doar în cazul aprobării acesteia de către instanța de judecată, însă alin. 2 art. 27 Cod de Procedură Civilă dă dreptul instanței de judecată să nu admită dispunerea de un drept sau folosirea modalității de apărare dacă aceste acte contravin legii ori încalcă drepturile sau interesele legitime ale persoanei. În următorul caz judecătorul dispune încetarea procesului în baza acestui temei:

Speță: P.A. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui P.N. cu privire la partajarea patrimoniului succesoral.

În motivarea acțiunii, reclamantul P.A. a indicat că, pârâta este sora lui.

Tatăl lor, P.I. a decedat la 12 mai 2000, iar mama lor, P.D. a decedat la 15 decembrie 2004.

După moartea părinților, a rămas patrimoniul succesoral a acestora și anume apartamentul nr. 5, situat pe str. D.Sihastru nr. 23, or. Ialoveni, compus din două camere, cu prețul de 200 000 lei și casa de locuit nr. 10, situată în satul „M”, raionul Ialoveni cu prețul de 190 000 lei.

Din considerentele că, n-au ajuns cu pârâta la o înțelegere cu privire la partajarea patrimoniului succesoral, reclamantul, P.A. cere partajarea patrimoniului succesoral în cauză și transmiterea lui în proprietate a apartamentului nr. 5 situat pe str. D.Sihastru nr. 23, or. Ialoveni cu prețul de 200 000 lei, iar pârâtei P.N. casa de locuit situată în satul „M”, raionul Ialoveni cu prețul de 190 000 lei.

Reclamantul P.A., în ședința de judecată, i-a propus pârâtei P.N. încheierea unei tranzacții, prin care lui să-i fie transmis în proprietate apartamentul nr. 5, situat pe str. D.Sihastru nr. 23, or. Ialoveni, iar ei casa de locuit situată în satul „M”, raionul Ialoveni. Suplimentar, el îi va plăti pârâtei 10000 lei, în legătură cu diferența de preț a bunurilor menționate.

Pârâta P.N., în ședința de judecată, și-a exprimat acordul la încheierea tranzacției, conform condițiilor expuse de reclamant.

Audiind părțile, studiind materialele dosarului, instanța de judecată consideră necesar de a confirma tranzacția între părți și de a înceta procesul din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 265 lit.d) CPC, instanța judecătorească dispune încetarea procesului în cazul în care părțile au încheiat o tranzacție, confirmată de instanță.

În ședința de judecată s-a constatat că, părțile în proces P.A. și P.N. sunt unicii copii și moștenitori al patrimoniului succesoral a lui P.I. și P.D., decedați, respectiv, la 12 mai 2000 și 15 decembrie 2004.

Patrimoniul succesoral a lui P.I. și P.D. e constituit din apartamentul nr. 5 situat pe str. D.Sihastru nr. 23, or. Ialoveni cu prețul de 200000 lei, care părțile doresc să fie transmis în proprietate reclamantului și casa de locuit situată în satul „M” raionul Ialoveni cu prețul de 190000 lei, care părțile doresc să fie transmis în proprietate pârâtei.

Reclamantul P.A. s-a obligat să-i plătească pârâtei P.N. diferența de preț a bunurilor menționate de 10000 lei. Condițiile tranzacției între părți, în conformitate cu art. 212 al.(1) CPC, au fost consemnate în procesul-verbal al ședinței de judecată și au fost semnate de ambele părți.

Instanța de judecată, în conformitate cu art. 212 al.(4) CPC, a explicat părților efectele confirmării tranzacției și încetării procesului, stipulate în art. 266 al.(2) CPC și anume că, nu se admite o nouă adresare în judecată a aceleași părți cu privire la același obiect și pe aceleași temeiuri.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, în conformitate cu art. 60 al.(5) CPC, tranzacția încheiată între P.A. și P.N., prin care apartamentul nr. 5, str. D. Sihastru nr. 23, or. Ialoveni, cu prețul de 200000 lei se transmite în proprietate lui P.A., iar casa de locuit din satul „M”, raionul Ialoveni cu prețul de 190000 lei se transmite în proprietatea P.N., cât și faptul că P.A. îi plătește P.N. diferența de preț de 10000 lei, nu contravine legii și nu încalcă drepturile, libertățile și interesele legitime ale persoanei, interesele societății sau ale statului, instanța de judecată ajunge la concluzia de a confirma tranzacția între părți și a înceta procesul în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui P.A. împotriva P.N cu privire la partajarea patrimoniului succesoral.

Din cea de-a treia grupă fac parte evenimentele care implică imposibilitatea continuării procesului din cauza unor circumstanțe ce nu depind de instanță și părți. Se are în vedere cazurile cînd partea în proces persoană  fizică decedează și  raportul juridic litigios nu admite succesiunea în drepturi. În practica judiciară s-a întilnit următoul caz:

Speță: Ch.A. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ch.V. cu privire la încasarea pensiei de întreținere.

În motivarea acțiunii reclamantul Gh.A. a indicat că, el este pensionar la vîrsta de 72 ani, actualmente este bolnav, are o pensie mică, alte venituri nu are, ceea ce nu-i permite de a avea un trai decent.

Pârâtul Ch.V., este feciorul lui, care în comparație cu fiica Gh.M., este asigurat bine material, însă nu-i acordă reclamantului întreținere și îngrijire.

Reclamantul Gh.A., cere încasarea de la pârât în beneficiul lui a cîte 200 lei lunar.

Reclamantul Gh.A., în ședința de judecată, nu s-a prezentat, despre data, ora și locul ședinței de judecată a fost înștiințat în mod legal. Pârâtul Ch.V., în ședința de judecată, a cerut încetarea procesului indicând că, tatăl lui, reclamantul Ch.A. la 30 ianuarie 2005 a decedat.

Audiind pârâtul, studiind materialele dosarului, instanța de judecată consideră necesar de a înceta procesul din următoarele considerente. În conformitate cu art. 265 lit.f) CPC, instanța judecătorească dispune încetarea procesului în cazul în care partea în proces persoană fizică decedează și raportul juridic litigios nu admite succesiunea în drepturi.

În ședința de judecată s-a constatat că, la 30 ianuarie 2005, reclamantul Gh.A. a decedat, fapt confirmat prin copia certificatului de deces din 30 ianuarie 2005, eliberat de Oficiul de Stare Civilă al sectorului Centru, mun. Chișinău.

Astfel, din considerentele că, dreptul reclamantului Gh.A., care a decedat, cu privire la primirea întreținerii și îngrijirii prevăzute de art. 80 Codul Familiei, de la fiul Gh.V., pârât în proces, poartă un caracter personal și care, conform art. 1446 Cod Civil nu poate fi transmis prin moștenire, din care motiv nu poate fi admisă succesiunea în drepturi prevăzută de art. 70 CPC, instanța de judecată ajunge la concluzia de a înceta procesul în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gh.A. împotriva lui Gh.V. cu privire la încasarea pensiei de întreținere, deoarece raportul juridic litigios nu admite succesiunea în drepturi.

În conformitate cu dispozițiile art. 266 alin. (2) Codul de Procedură Civilă al RM, încheierile cu privire la încetarea procesului au ca efect următoarele consecințe procedurale: se exclude posibilitatea adresării în instanța de judecată a aceleiași părți cu privire la același obiect și pe aceleași temeiuri.

De asemenea, conform alin. (1) al aceluiași art., încheierile cu privire la încetarea procesului pot fi atacate cu recurs.

Scoaterea cererii de pe rol

Scoaterea cererii de pe rol reprezintă un incident procesual în urma căruia se încetează procesul civil fără a emite o hotărîre judecătorească care, spre deosebire de încetare, permite părților de a se adresa către instanță cu o cerere identică.

Temeiurile scoaterii cererii de pe rol sunt indicate la art. 267 Cod de Procedură Civilă al RM:

reclamantul nu a respectat procedura,  prevăzută prin lege sau prin contractul părților, de soluționare prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară;

cererea a fost depusă de o persoană incapabilă;

cererea este semnată sau este depusă în judecată de o persoană  neîmputernicită;

litigiul dintre aceleași părți, cu privire la același obiect și pe aceleași temeiuri se află în curs de judecată la aceeași instanță sau la o alta;

părțile au încheiat un contract prin care litigiul urmează a fi soluționat pe cale arbitrală, iar pînă la examinarea pricinii în fond, pîrîtul a ridicat obiecții împotriva soluționării litigiului în judecată;

părțile citate legal nu s-au prezentat la ședința de judecată după  a doua citare și nici nu au solicitat examinarea pricinii în absența lor;

reclamantul citat legal nu s-a prezentat în ședință de judecată, nu a comunicat instanței  motivele neprezentării sau motivele sînt considerate de instanță ca fiind neîntemeiate, sau  nu a solicitat examinarea pricinii în absența sa, iar pîrîtul nu solicită soluționarea pricinii în fond;

soțul a înaintat acțiune de desfacere a căsătoriei fără consimțămîntul soției în timpul sarcinii ei sau în decursul  unui an de la nașterea copilului, iar cererea nu a fost restituită reclamantului de către judecător;

persoana în ale cărei interese este pornit procesul, în conformitate cu art.7 alin.(2), art.72 alin.(2) și art.73 alin.(3), nu susține pretențiile înaintate, nu solicită să intervină în proces  în calitate de reclamant;

persoanele indicate la art.72 și 73  au  renunțat la acțiune, iar reclamantul care a preluat  acțiunea nu a plătit  taxă de stat în termenul stabilit de instanță;

instanța a amînat sau a eșalonat plata taxei de stat, iar reclamantul nu a plătit-o în termenul stabilit de instanță;

la examinarea pricinii în procedură specială se constată un litigiu de drept ce ține de competența instanțelor judecătorești;

părțile au solicitat examinarea pricinii de către judecata arbitrală, în condițiile legii;

în alte cazuri prevăzute de lege.

Primele 5 temeiuri pot fi prezente atît în faza dezbaterilor judiciare cît și în pregătirea pricini pentru dezbateri. Prin urmare putem constata că odată ce judecătorul a comis o eroare dînd curs cererii, această eroare poate fi înlăturată și în timpul soluționării pricinii, dacă aceste fapte au fost constatate.

Neprezentarea părților sau a reclamantului citați legal a doua oară în ședința de judecată neîntemeiat, presupune că părțile sau reclamantul și-au pierdut interesul în soluționarea cauzei.

Pentru a dispune scoaterea cererii de pe rol în baza acestor temeiuri, judecătorul trebuie dispună de dovezi că părțile au fost citate conform regulamentului. Dacă însă judecătorul nu dispune de astfel de informații sau are documente ce confirmă absența întemeiată a părților sau a reclamantului, scoaterea cererii de pe rol nu se permite.

Scoaterea cererii de pe rol din motivul neprezentării repetate a reclamantului sau a ambelor părți la ședință prezintă un interes special din motivul că încheierea judecătorului se emite în absența părții interesate în proces.

Se prezumă că părțile sau reclamantul nu s-au prezentat fară a avea un motiv întemeiat. Unii autori consideră că scoaterea cererii de pe rol în baza acestor temeiuri reprezintă o sancțiune procedurală.

În ceea ce privește natura și esența sancțiunilor procedurale, vreau să menționez că pentru orice posibilitate a apariției consecințelor nefavorabile pentru părțile în proces se cere o reglementare clară și garantarea drepturilor participanților de bună-credință în proces.

Cîteva cazuri în care cererea a fost scoasă de pe rol în baza acestor temeiuri:

Speță: S.D. a depus cerere de chemare în judecată împotriva M.D. cu privire la partajarea bunurilor proprietate în devălmășie a soților.

În motivarea acțiunii reclamantul S.D. a indicat că, în anul 1999 a desfăcut căsătoria cu pârâta, însă continuă să locuiască împreună.

Pe parcursul vieții în comun au construit casa de locuit situată în or. Codru, mun. Chișinău, estimată la prețul de 59 041 lei.

În legătură cu faptul că, între ei au apărut divergențe cu privire la folosirea casei de locuit, reclamantul cere partajarea acesteia în două părți egale.

Atât reclamantul cât și pârâta, în ședința de judecată, fiind legal citați, nu s-au prezentat și nu au solicitat examinarea pricinii în absența lor.

Studiind materialele dosarului, instanța de judecată consideră necesar de a scoate de pe rol cererea din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 267 lit.f) CPC, instanța judecătorească scoate cererea de pe rol în cazul în care părțile citate legal nu s-au prezentat la ședința de judecată după a doua citare și nici nu au solicitat examinarea pricinii în absența lor.

Din materialele dosarului urmează că, ședința de judecată a fost numită pentru data de 13 ianuarie 2005, ora 10.00 și pentru 28 ianuarie 2005, ora 10.00, însă părțile fiind legal citate despre locul, data și ora ședinței de judecată, ceea ce se confirmă prin cotoarele citațiilor semnate de aceștia, nu s-au prezentat la ședința de judecată și nu au solicitat examinarea pricinii în absența lor.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, părțile citate legal nu s-au prezentat la ședința de judecată după a doua citare și nici nu au solicitat examinarea pricinii în absența lor, instanța de judecată ajunge la concluzia de a scoate de pe rol cererea de chemare în judecată a lui S.D. împotriva M.D. cu privire la partajarea bunurilor proprietate în devălmășie a soților.

Speță: T.I. a depus cerere de chemare în judecată împotriva T.V. cu privire la desfacerea căsătoriei.

În motivarea acțiunii reclamantul T.I. a indicat că, a înregistrat căsătoria cu pârâta la 10 ianuarie 1995 la Oficiul de Stare Civilă al sectorului Botanica, mun. Chișinău. Din căsătorie au un fiu F., născut la 23 martie 1997.

Reclamantul consideră că conviețiurea împreună cu pârâta cât și păstrarea familiei sunt imposibile, el dorește să creeze o nouă familie, din care considerente cere desfacerea căsătoriei.

Reclamantul T.I., în ședința de judecată, nu s-a prezentat, despre locul, data și ora ședinței de judecată a fost înștiințat în mod legal, nu a comunicat instanței motivele neprezentării și nu a solicitat examinarea pricinii în absența sa.

Pârâta T.V., în ședința de judecată, din motivul neprezentării reclamantului, nu a solicitat soluționarea pricinii în fond.

Audiind pârâta, studiind materialele dosarului, instanța de judecată consideră necesar de a scoate de pe rol cererea din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 267 lit.g) CPC, instanța judecătorească scoate cererea de pe rol în cazul în care reclamantul citat legal nu s-a prezentat în ședință de judecată, nu a comunicat instanței motivele neprezentării sau motivele sînt considerate de instanță ca fiind neîntemeiate, sau nu a solicitat examinarea pricinii în absența sa, iar pârâtul nu solicită soluționarea pricinii în fond.

În ședința de judecată s-a constatat că, reclamantul T.I. a fost înștiințat în mod legal despre locul, data și ora ședinței de judecată, ceea ce se confirmă prin cotorul citației semnat de acesta.

Reclamantul nu a comunicat instanței motivele neprezentării, nu a solicitat examinarea pricinii în absența sa, iar pârâta nu solicită examinarea pricinii în fond.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că, reclamantul T.I. citat legal nu s-a prezentat în ședința de judecată, nu a comunicat instanței motivele neprezentării, nu a solicitat examinarea pricinii în absența sa, iar pârâta nu solicită examinarea pricinii în fond, instanța de judecată ajunge la concluzia de a scoate de pe rol cererea de chemare în judecată a lui T.I. împotriva T.V. cu privire la desfacerea căsătoriei.

Speță: P.E., în interesele lui P.S., a depus cerere de chemare în judecată împotriva întreprinderii „G” cu privire la repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii P.E. a indicat că, prin obligațiunea din 22 iunie 1994 încheiată cu întreprinderea „G”, feciorul lui, P.S. a plătit 20000 lei în calitate de cotă-parte pentru construcția unui apartament cu două camere, care urma să fie dat în exploatare la 1 ianuarie 1997.

Până la momentul actual pârâtul n-a construit casa în care urma să fie și apartamentul lui P.S. și refuză să-i restituie acestuia banii depuși. P.E., cere încasarea de la pârât în beneficiul lui P.S. a sumei de 20000 lei în calitate de prejudiciu material și a 40000 lei în calitate de prejudiciu moral. P.E., în ședința de judecată, a susținut acțiunea și a cerut admiterea acesteia.

Reprezentantul pârâtului, întreprinderea „G”, K.K. a cerut scoaterea cererii de pe rol, indicând că P.E. n-a fost împuternicit de P.S. de a semna și de a depune în instanța de judecată cererea de chemare în judecată în cauză.

În conformitate cu art. 267 lit.c) CPC, instanța judecătorească scoate cererea de pe rol în cazul în care cererea este semnată sau este depusă în judecată de o persoană neîmputernicită.

În ședința de judecată s-a constatat că, P.E. este tatăl reclamantului P.S., care la 22 iunie 1994, fiind primit în calitate de membru al cooperativei de construcție a locuințelor, fondată de întreprinderea „G”, a depus pe contul acesteia suma de 20000 lei, ceea ce constituia cota-parte în construcția unui apartament de două camere.

Atât la momentul primirii lui P.S. în calitate de membru al cooperativei de construcție a locuințelor, cât și la plata sumei de 20000 lei, P.S., conform art. 20 Cod Civil, împlinind vârsta de 18 ani avea și are capacitatea deplină de exercițiu, ceea ce în conformitate cu art. 58 al.(1) CPC dispune de posibilitatea de a-și exercita în volum deplin, personal sau prin reprezentant drepturile și obligațiile procedurale în judecată.

Faptul că P.S., de mai mult de cinci ani se află la lucru în Portugalia și nu este în Republica Moldova, nu constituie un temei legal ca tatăl lui, P.E, fără careva împuterniciri, 210 contrar prevederilor art. art. 80 și 81 CPC, să semneze și să depună în instanță cererea de chemare în judecată în cauză.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, P.E., fără careva împuterniciri de la P.S. a semnat și a depus în judecată cererea de chemare în cauză, instanța de judecată ajunge la concluzia de a scoate de pe rol cererea de chemare în judecată a lui P.E. în interesele lui P.S. împotriva întreprinderii „G” cu privire la repararea prejudiciului material și moral.

Speță: P.I. a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei satului „B” raionul Ungheni cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul P.I. a indicat, că lui îi aparține cu drept de proprietate un sector de teren cu suprafața de un hectar.

Prin decizia Primăriei satului „B”, raionul Ungheni nr. 10 din 20 decembrie 2004, 10 ari din sectorul de teren ce îi aparține lui cu drept de proprietate au fost dați în arendă întreprinderii ”F”, pentru creșterea tutunului, pe un termen de 5 ani.

Reclamantul consideră decizia nominalizată nelegitimă și cere anularea ei.

Reclamantul P.I., în ședința de judecată, a susținut acțiunea și a cerut admiterea acesteia.

Reprezentantul pârâtului, Primăria satului „B” raionul Ungheni, J.K., a cerut scoaterea cererii de pe rol din motivul că, reclamantul n-a respectat procedura prevăzută prin lege de soluționare prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară.

În conformitate cu art. 267 lit.a) CPC, instanța judecătorească scoate cererea de pe rol în cazul în care reclamantul nu a respectat procedura, prevăzută prin lege sau prin contractul părților, de soluționare prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară.

În conformitate art. 14 al.(1) al Legii contenciosului administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel.

În conformitate cu art. 16 al.(1) al Legii contenciosului administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ și nu este mulțumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege este în drept să sesizeze instanța de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte a actului respectiv și repararea pagubei cauzate.

În ședința de judecată s-a constatat că, reclamantul P.I. n-a solicitat printr-o cerere prealabilă, Primăriei satului „B” raionul Ungheni, revocarea în tot sau în parte a deciziei nr. 206 10 din 20 decembrie 2004 cu privire la darea în arendă întreprinderii „F” a sectorului de teren în litigiu.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, reclamantul P.I. n-a respectat procedura prevăzută prin lege, de soluționare prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară, instanța de judecată ajunge la concluzia de a scoate de pe rol cererea de chemare în judecată a lui P.I. împotriva Primăriei satului „B” raionul Ungheni cu privire la contestarea actului administrativ.

Instanța de judecată consideră necesar de a explica lui P.I. că, el trebuie să solicite Primăriei satului „B”, raionul Ungheni, printr-o cerere prealabilă, revocarea în tot sau în parte a deciziei nr. 10 din 20 decembrie 2004 și dacă nu va fi mulțumit de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu va primi nici un răspuns, conform art. 17 al Legii contenciosului administrativ în termen de 30 de zile, va fi în drept să sesizeze instanța de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte a deciziei contestate și repararea pagubei cauzate.

Speță: C.I. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui C.P. cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii reclamantul C.I. a indicat că, la 1 martie 2001, el i-a dat cu împrumut pârâtului 1 000 de lei pe un termen de un an.

Pînă în prezent pârâtul nu i-a restituit banii, în legătură cu ce reclamantul cere admiterea acțiunii.

Reclamantul C.I., în ședința de judecată, a susținut acțiunea și a cerut admiterea acesteia.

Pârâtul C.P., în ședința de judecată, a cerut scoaterea cererii de pe rol indicând că, cererea a fost depusă de o persoană incapabilă.

În conformitate cu art. 267 lit.b) CPC, instanța judecătorească scoate cererea de pe rol în cazul în care cererea a fost depusă de o persoană incapabilă.

În ședința de judecată s-a constatat că, prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău, din 13 aprilie 2001, reclamantul C.I. a fost declarat incapabil și prin decizia Preturii sectorului Centru mun. Chișinău din 30 aprilie 2001, tutore al lui a fost numit V.I.

Conform art. 33 al.(2) Cod Civil, tutorele este reprezentantul legal al persoanei care se află sub tutelă și încheie fără mandat în numele și în interesul ei actele juridice necesare.

Astfel, din considerentele menționate și avînd în vedere faptul că, reclamantul C.I. a fost declarat incapabil, iar în conformitate cu art. 58 al.(6) CPC, drepturile, libertățile și interesele legitime ale adulților declarați incapabili în modul stabilit de lege, sunt apărate în instanță de reprezentanții lor legali-tutori, instanța de judecată ajunge la concluzia de a scoate de pe rol cererea de chemare în judecată a lui C.I. împotriva lui C.P. cu privire la încasarea datoriei.

Instanța de judecată consideră necesar de a explica lui C.I. că, cererea de chemare în judecată în cauză împotriva lui C.P. cu privire la încasarea datoriei poate fi depusă de tutorele lui, V.I.

Speță: La 4 ianuarie 2005 P.T. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui V.V. cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii reclamantul P.T. a indicat că, la 11 noiembrie 2002 el i-a dat cu împrumut lui V.V. 7 000 lei pe un termen de 2 ani, însă pârâtul nu i-a restituit banii nici până la momentul actual și din care considerente cere încasarea sumei în cauză.

La 1 noiembrie 2004 el, P.T., a depus o acțiune similară la Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău, care se află în procedură la judecătorul R.K., însă care actualmente este la cursuri de recalificare pe termen de trei săptămâni. Din acest motiv, el, reclamantul, deoarece are necesitate stringentă de banii împrumutați, depune cererea de chemare în judecată în cauză pentru a fi judecată sub președinția unui alt judecător.

Reclamantul P.T., în ședința de judecată, a susținut acțiunea și a cerut admiterea acesteia. Pârâtul V.V., în ședința de judecată, a cerut scoaterea cererii de pe rol, indicând că reclamantul la 1 noiembrie 2004 a intentat o acțiune similară, care se află în procedură la aceeași instanță.

În conformitate cu art. 267 lit.d) CPC, instanța judecătorească scoate cererea de pe rol în cazul în care litigiul dintre aceleași părți, cu privire la același obiect și pe aceleași temeiuri se află în curs de judecată la aceeași instanță sau la o alta.

În ședința de judecată s-a constatat că, în procedură la Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău există deja o acțiune similară depusă de către P.T. împotriva lui V.V. cu privire la încasarea a 7 000 lei, conform contractului din 11 noiembrie 2002 și care nu este examinată.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, la Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău, se află în curs de judecată un litigiu dintre aceleași părți, cu privire la același obiect și pe aceleași temeiuri, instanța de judecată ajunge la concluzia de a scoate de pe rol cererea de chemare în judecată a lui P.T., depusă la 4 ianuarie 2005 împotriva lui V.V. cu privire la încasarea datoriei.

Instanța de judecată consideră necesar de a explica lui P.T. că, pentru soluționarea litigiului dintre el și V.V. cu privire la încasarea sumei de 7000 lei, este necesar să fie examinată pricina civilă la acțiunea similară intentată de el la Judecătoria Râșcani mun. Chișinău la 1 noiembrie 2004.

Speță: A.Ș. a depus cerere de chemare în judecată împotriva întreprinderii „T” cu privire la rezilierea contractului de investiție.

În motivarea acțiunii reclamantul A.Ș. a indicat că, la 18 iunie 2003 între părți a fost încheiat un contract de investiție în construcție, care urma să fie realizat până la 1 ianuarie 2005.

În legătură cu faptul că, pârâtul până la momentul actual, n-a pregătit proiectul, n-a început lucrările de construcție, a încălcat termenele de executare, reclamantul cere rezilierea contractului în cauză.

Reclamantul A.Ș., în ședința de judecată a susținut acțiunea și a cerut admiterea acesteia.

Reprezentantul pârâtului, întreprinderea „T”, M.L. în ședința de judecată, până la examinarea pricinii în fond, a cerut scoaterea cererii de pe rol indicând că, la 15 decembrie 2004 între părți a fost încheiat un contract, conform căruia litigiul în cauză urmează a fi soluționat pe cale arbitrală.

În conformitate cu art. 267 lit.e) CPC, instanța judecătorească scoate cererea de pe rol în cazul în care părțile au încheiat un contract prin care litigiul urmează a fi soluționat pe cale arbitrală, iar pînă la examinarea pricinii în fond, pârâtul a ridicat obiecții împotriva soluționării litigiului în judecată.

În ședința de judecată s-a constatat că, între părți, la 18 iunie 2003, a fost încheiat un contract de investiție. Între aceleași părți, reclamantul A.Ș. și pârâtul, întreprinderea „T”, la 15 decembrie 2004, a fost încheiat un contract conform căruia litigiul în cauză urmează a fi soluționat pe cale arbitrală.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, între părți a fost încheiat un contract, conform căruia, litigiul urmează a fi soluționat pe cale arbitrală și până la examinarea pricinii în fond, pârâtul a ridicat obiecții împotriva soluționării litigiului în judecată, instanța de judecată ajunge la concluzia de a scoate de pe rol cererea de chemare în judecată a lui A.Ș. împotriva întreprinderii „T” cu privire la rezilierea contractului de investiție.

Instanța de judecată consideră necesar de a explica lui A.Ș. că, litigiul între părți urmează a fi soluționat pe cale arbitrală.

Speță: P.T. a depus cerere de chemare în judecată împotriva P.E. cu privire la desfacerea căsătoriei.

În motivarea acțiunii reclamantul, P.T. a indicat, că el a înregistrat căsătorie cu pârâta P.E. la Oficiul de Stăre Civilă a sectorului Centru mun. Chișinău la 15 decembrie 1998.

Din căsătorie au un fecior I. născut la 5 octombrie 2004. Deoarece, el, P.T. a creat o nouă familie, consideră că conviețuirea cu pârâta P.E., cît și păstrarea familiei în continuare sunt imposibile și cere desfacerea căsătoriei.

Reclamantul P.T., în ședința de judecată, a susținut acțiunea și a cerut admiterea acesteia. Pârâta P.E., în ședința de judecată, a cerut respingerea acțiunii considerând că familia poate fi păstrată.

În conformitate cu art. 267 lit.h) CPC, instanța judecătorească scoate cererea de pe rol în cazul în care soțul a înaintat acțiune de desfacere a căsătoriei fără consimțămîntul soției în timpul sarcinii ei sau în decursul unui an de la nașterea copilului, iar cererea nu a fost restituită reclamantului de către judecător.

Conform art. 34 Codul Familiei, în lipsa acordului soției, soțul nu poate cere desfacerea căsătoriei în timpul gravidității acesteia și timp de un an după nașterea copilului, dacă acesta s-a născut viu și trăiește.

În ședința de judecată s-a constatat că, feciorul părților, I., născut la 5 octombrie 2004, are o vîrstă mai mică de un an, numai 3 luni, iar pârâta P.E. este împotriva desfacerii căsătoriei.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, reclamantul P.T., fără consimțământul soției, a înaintat acțiune de desfacere a căsătoriei în decursul unui an de la nașterea copilului, iar judecătorul nu a restituit cererea reclamantului, instanța de judecată ajunge la concluzia de a scoate de pe rol cererea de chemare în judecată a lui P.T. împotriva P.E. cu privire la desfacerea căsătoriei.

Instanța de judecată consideră necesar a explica lui P.T. că, el va putea înainta acțiunea în cauză, fără consimțământul soției, numai după atingerea de către feciorul I. a vârstei de un an.

Speță: Procurorul sectorului Centru, mun. Chișinău a depus cerere de chemare în judecată în interesele lui V.B. împotriva lui M.N. cu privire la declararea contractului de vânzarecumpărare nul.

În motivarea acțiunii Procurorul sectorului Centru, mun. Chișinău a indicat că, reclamantul V.B., la 5 ianuarie 2004, a încheiat cu pârâtul M.N. un contract de vânzarecumpărare a apartamentului nr. 3 situat pe str. Ștefan cel Mare nr. 15 mun. Chișinău, compus din trei camere și estimat la prețul de 450000 lei, ce-i aparține cu drept de proprietate, lipsindu-se astfel de unicul loc de trai.

Procurorul consideră că, încheierea contractului nominalizat a fost determinată de comportamentul dolosiv al pârâtului M.N. și din care considerente contractul urmează să fie declarat nul.

Reprezentantul Procuraturii sectorului Centru mun. Chișinău, L.M. în ședința de judecată, a susținut acțiunea și a cerut admiterea acesteia. V.B., în ședința de judecată, a menționat că, el nu susține pretențiile înaintate de procuror și nu solicită să intervină în proces în calitate de reclamant.

Pârâtul M.N., în ședința de judecată, a cerut respingerea acțiunii indicând că, la încheierea contractului contestat, de vânzare-cumpărare, el n-a avut un comportament dolosiv.

În conformitate cu art. 267 lit.i) CPC, instanța judecătorească scoate cererea de pe rol în cazul în care persoana în ale cărei interese este pornit procesul, în conformitate cu art. 7 alin.(2), art. 72 alin.(2) și art. 73 alin.(3) CPC, nu susține pretențiile înaintate, nu solicită să intervină în proces în calitate de reclamant.

În ședința de judecată s-a constatat că, V.B., în ale cărui interese Procurorul sectorului Centru, mun. Chișinău, a pornit procesul, nu susține pretențiile înaintate de procuror cu privire la declararea contractului de vânzare-cumpărare nul și nu solicită să intervină în proces în calitate de reclamant.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, V.B. nu susține pretențiile înaintate de procuror în interesele sale și nu solicită să intervină în proces în calitate de reclamant, instanța de judecată ajunge la concluzia de a scoate de pe rol cererea de chemare în judecată a Procurorului sectorului Centru mun. Chișinău în interesele lui V.B. împotriva lui M.N. cu privire la declararea contractului de vânzare-cumpărare nul.

Instanța de judecată consideră necesar de a explica Procurorului sectorului Centru mun. Chișinău că, pricina în cauză poate fi examinată în fond numai în cazul susținerii de către V.B. a pretențiilor înaintate și a solicitării lui să intervină în proces în calitate de reclamant.

Speță: Procurorul sectorului Centru mun. Chișinău a depus cerere de chemare în judecată în interesele lui V.B. împotriva lui M.N. cu privire la declararea contractului de vânzarecumpărare nul.

În motivarea acțiunii Procurorul sectorului Centru, mun. Chișinău a indicat că, reclamantul V.B., la 5 ianuarie 2004, a încheiat cu pârâtul M.N. un contract de vânzarecumpărare a apartamentului nr. 3 situat pe str. Ștefan cel Mare nr. 15 mun. Chișinău, compus din trei camere și estimat la prețul de 450000 lei, ce-i aparține cu drept de proprietate, lipsindu-se astfel de unicul loc de trai.

Consideră Procurorul sectorului Centru, mun. Chișinău că, încheierea contractului nominalizat a fost determinată de comportamentul dolosiv al pârâtului M.N. și din care considerente contractul urmează să fie declarat nul.

Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 7 ianuarie 2005 a fost admis renunțul Procurorului sectorului Centru, mun. Chișinău la acțiunea înaintată în interesele lui V.B. împotriva lui M.N. cu privire la declararea contractului de vânzare-cumpărare nul și a fost încetat procesul în această parte.

Reclamantul V.B., la 7 ianuarie 2005, a preluat acțiunea înaintată de Procurorul sectorului Centru, mun. Chișinău și instanța de judecată i-a stabilit termen până la 7 februarie 2005 pentru plata taxei de stat în mărime de 13500 lei.

Reclamantul V.B., în ședința de judecată, nu s-a prezentat și nu a plătit, în termenul stabilit de instanța de judecată, taxa de stat în mărime de 13500 lei. Pârâtul M.N., în ședința de judecată, a cerut scoaterea cererii de pe rol, invocând că reclamantul nu a plătit taxa de stat în termenul stabilit de instanță.

În conformitate cu art. 267 lit.j) CPC, instanța judecătorească scoate cererea de pe rol în cazul în care persoanele indicate la art. 72 și 73 CPC au renunțat la acțiune, iar reclamantul care a preluat acțiunea nu a plătit taxă de stat în termenul stabilit de instanță.

În ședința de judecată s-a constatat că, prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 7 ianuarie 2005 a fost admis renunțul Procurorului sectorului Centru, mun. Chișinău la acțiunea înaintată în interesele lui V.B. împotriva lui M.N. cu privire la declararea contractului de vânzare-cumpărare nul și a fost încetat procesul în această parte. Tot la 7 ianuarie 2005, reclamantului V.B., care a preluat acțiunea, i-a fost stabilit termen până la 7 februarie 2005 pentru plata taxei de stat în mărime de 13500 lei, pe care ultimul până la momentul actual nu a plătit-o.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, reclamantul V.B., care a preluat acțiunea înaintată de Procurorul sectorului Centru mun. Chișinău, în interesele lui, nu a plătit taxa de stat în mărime de 13500 lei în termenul stabilit de instanță de până la 7 februarie 2005, instanța de judecată ajunge la concluzia de a scoate de pe rol cererea de chemare în judecată a lui V.B. împotriva lui M.N. cu privire la declararea contractului de vânzare-cumpărare nul.

Instanța de judecată consideră necesar de a explica lui V.B. că, pentru examinarea acțiunii la cererea lui de chemare în judecată împotriva lui M.N. cu privire la declararea contractului de vânzare-cumpărare nul, este necesar ca el să plătească taxa de stat în mărime de 13500 lei.

CONCLUZIE

Făcînd o generalizare a celor expuse în această lucrare, putem concluziona că incidentele procesuale reprezintă o instituție de o importanță foarte mare.

Acest lucru se datorează faptului că prin intermediul acestor incidente procesuale care pot apărea atît la depunerea cererii de chemare în judecată cît și în cursul procesului civil, se garantează dreptul fundamental al omului la accesul liber la justiție și la un proces echitabil, expuse atît în legislația națională cît și în cea internațională. Acest lucru se denotă prin faptul că unii autori consideră că unele incidente procesuale cum ar fi spre exemplu scoaterea cererii de pe rol, reprezintă nu în ultimul rînd și o formă de apărare a pîrîtului. Prin urmare avem următorul caz, cînd reclamantul a depus cererea de chemare în judecată, judecătorul a dat curs cererii, însă reclamantul nu s-a prezentat la ședință, nici după o citare repetată și nici nu a comunicat instanței motivul neprezentării sau instanța nu consideră absența întemeiată. Pîrîtul însă de bună-credință, se prezintă la ședințe, suportă cheltuieli pe transport, mai ales dacă locuiește departe de judecătoria ce examinează pricina.

Conform art. 267 lit. (g) al Codului de Procedură Civilă al RM, judecătorul în acest caz va fi obligat să emită o încheiere prin care să dispună scoaterea cererii de pe rol. Prin urmare putem vorbi despre o formă de apărare a drepturilor pîrîtului.

O altă importanță majora a incidentelor procesuale o constituie faptul că datorită lor putem evita supraîncărcarea instanțelor și abuzul persoanelor în realizarea dreptului la accesul liber la justiție și înaintarea pretențiilor sale în instanța de judecată cu rea-credință. Deasemenea este redus considerabil numărul erorilor judiciare sau, mai bine zis, cazurilor cînd judecătorul a emis o încheiere ilegală, astfel incălcînd drepturile persoanei.

Acest lucru se datorează faptului că odată ce judecătorul a comis o greșeală acceptînd cererea de chemare în judecată depusă fără a respecta cerințele impuse de lege, această greșeală poate fi înlăturată și în faza examinării pricinii. Spre exemplu temeiurile în baza cărora judecătorul poate dispune refuzul de a primi cererea de chemare în judecată sunt aceleași sau asemănătoare cu temeiurile încetării procesului.

Conform articolelor 167 și 265 al Codului de Procedură Civilă al RM aceste temeiuri sunt:

pricina nu urmează a fi judecată în procedura civilă;

aceasta este depusă de un organ, organizație sau o persoană în apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale unei alte persoane fără ca prezentul cod sau o altă lege să le delege dreptul adresării în judecată în acest scop;

există o hotărîre judecătorească irevocabilă cu privire la un litigiu între aceleași părți, asupra aceluiași obiect și avînd aceleași temeiuri sau o încheiere judecătorească prin care se admite încetarea procesului în legătură cu faptul că reclamantul a renunțat la acțiune sau că între părți s-a încheiat o tranzacție;

există o hotărîre a judecății arbitrale, obligatorie pentru  părți,  cu privire la litigiul dintre aceleași părți, asupra aceluiași obiect și avînd aceleași temeiuri, cu excepția cazurilor în care judecata a respins cererea de eliberare a titlului de executare silită a hotărîrii judecății arbitrale sau a desființat hotărîrea arbitrală

reclamantului și/sau pîrîtului îi lipsește capacitatea de folosință, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 59 alin. (2).

Cu toate acestea astfel de autori ca T.V. Soloviova și V.V. Iarkov consideră că incidentele procesuale sunt menite doar să împiedice intentarea unui proces civil cu punerea în aplicare necorespunzătoare a dreptului la un proces echitabil, neluînd in considerație faptul că aceste incidente procesuale au o menire mult mai globală. Acest lucru ei îl desprind din noțiunea de incident procesual.

Prin incidente procesuale înțelegem o complexitate de fapte juridice cu caracter subiectiv și obiectiv, care au drept consecință efecte juridice negative și anume imposibilitatea intentării unui proces civil și continuarea activității procesuale civile.

Luînd în considerație datele statistice prezentate în lucrare putem concluziona că instituția incidentelor procesuale este implementată cu succes în practică, și-a demonstrat utilitatea atît pe plan național (în ceea ce privește jurisprudența națională), cît și pe plan internațional.

Analizînd profund această instituție la nivelul legislației naționale, și facînd o comparație cu legislația Federației Ruse, am ajuns la concluzia că modificări esențiale nu necesită, normele juridice reglementate de Codul de Procedură Civilă în vederea incidentelor procesuale fiind clare, logice și nu intră în contradicție cu alte norme.

BIBLIOGRAFIE

Legislație.

Codul Civil al Republicii Moldova nr. 1107-XV din 06.06.2002, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 22.06.2002, nr. 82-86.

Cod de Procedură Civilă al Republicii Moldova nr. 225-XV din 30.05.2003, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 12.06.2003, nr. 111-115.

Constituția Republicii Moldova din 29.07.1994 în Monitorul Oficial Nr. 1 din 12.08.1994.

Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012 14.09.2012 în Monitorul Oficial Nr. 193-197.

Legea pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 155 din 05.07.2012, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 31.08.2012, nr. 185.

Cărți.

Ioan Leș, Comentariile Codului de procedură civilă. Vol. I și Vol. II. – București, Ed. ALL BECK, 2001.

Manualul judecătorului la examinarea cauzelor civile. Chișinău, 2013

Гражданский процесс. Особенная часть. Учебник. /Под ред. Т.А. Беловой, И. Н. Колядко, Н.Г. Юркевича. – Минск, 2002

Ioan Leș, Tratat de drept procesual civil, – București, ALL BECK, 2003.

Комментарий к Гражданскому процессуальному кодексу Российской Федерации (постатейный, научно-практический) / под ред. М.А. Викут. М., 2003. С. 271.

Чечина Н.А. Предмет и система гражданского процессуального права // Актуальные проблемы гражданского процесса, 2002. С. 15.

Гражданское процессуальное право: учебник / под ред. М.С. Шакарян, С.А. Алёхина, В.В. Блажеева и др. М., 2004. С. 228

Autoreferate, teze.

Автореферат диссертации на соискание ученой степени кандидата юридических наук, Волкова Светлана Сергеевна ”Процессуальные препятствия к осуществлению права на судебную защиту” Capaтов 2012.

Автореферат диссертации на соискание ученой степени кандидата юридических наук «Возвращение искового заявления в гражданском судопроизводстве» Соловьева, Т. В.

Reviste.

Волкова С.С. Отказ в принятии искового заявления как процессуальное препятствие в осуществлении права на судебную защиту // Вестник Саратовской государственной академии права. 2009. № 3 (67). С. 99–103

Волкова С.С. Оставление искового заявления без движения в гражданском судопроизводстве // Вестник Саратовской государственной академии права. 2010. № 1 (71). С. 108–111

Волкова С.С. Понятие права на судебную защиту // Вестник Саратовской государственной академии права. 2011. № 1 (77). С. 94–96

Волкова С.С. Процессуальные препятствия к осуществлению права на су- дебную защиту // Арбитражный и гражданский процесс. 2011. № 1. С. 9–11

Волкова С.С. Оставление искового заявления без движения в гражданском судопроизводстве // Тенденции развития цивилистического процессуального законодательства и судопроизводства в современной России: сб. матер. Междунар. науч.-практ. конф., посвящ. памяти И.М. Зайцева. (Саратов, 23 октября 2009 г.). – Саратов: Наука, 2009. С. 99–103

Палега В. Мировое соглашение. În: Закон и жизнь. 2004, nr. 4, p. 19-20

Alte surse.

Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție A Republicii Moldova cu privire la actele judecătorului în faza intentării procesului civil și pregătirii pricinii pentru dezbateri judiciare nr.24 din 28.06.2004

Avizul consultativ al Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la modul de aplicare a art. 171, art.423 și art. 428 CPC 04.04.2013

Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la aplicarea legislației procesuale civile la întocmirea hotărîrii și încheierii judecătorești nr. 2 din 07.07.2008 pct. 33

BIBLIOGRAFIE

Legislație.

Codul Civil al Republicii Moldova nr. 1107-XV din 06.06.2002, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 22.06.2002, nr. 82-86.

Cod de Procedură Civilă al Republicii Moldova nr. 225-XV din 30.05.2003, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 12.06.2003, nr. 111-115.

Constituția Republicii Moldova din 29.07.1994 în Monitorul Oficial Nr. 1 din 12.08.1994.

Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012 14.09.2012 în Monitorul Oficial Nr. 193-197.

Legea pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 155 din 05.07.2012, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 31.08.2012, nr. 185.

Cărți.

Ioan Leș, Comentariile Codului de procedură civilă. Vol. I și Vol. II. – București, Ed. ALL BECK, 2001.

Manualul judecătorului la examinarea cauzelor civile. Chișinău, 2013

Гражданский процесс. Особенная часть. Учебник. /Под ред. Т.А. Беловой, И. Н. Колядко, Н.Г. Юркевича. – Минск, 2002

Ioan Leș, Tratat de drept procesual civil, – București, ALL BECK, 2003.

Комментарий к Гражданскому процессуальному кодексу Российской Федерации (постатейный, научно-практический) / под ред. М.А. Викут. М., 2003. С. 271.

Чечина Н.А. Предмет и система гражданского процессуального права // Актуальные проблемы гражданского процесса, 2002. С. 15.

Гражданское процессуальное право: учебник / под ред. М.С. Шакарян, С.А. Алёхина, В.В. Блажеева и др. М., 2004. С. 228

Autoreferate, teze.

Автореферат диссертации на соискание ученой степени кандидата юридических наук, Волкова Светлана Сергеевна ”Процессуальные препятствия к осуществлению права на судебную защиту” Capaтов 2012.

Автореферат диссертации на соискание ученой степени кандидата юридических наук «Возвращение искового заявления в гражданском судопроизводстве» Соловьева, Т. В.

Reviste.

Волкова С.С. Отказ в принятии искового заявления как процессуальное препятствие в осуществлении права на судебную защиту // Вестник Саратовской государственной академии права. 2009. № 3 (67). С. 99–103

Волкова С.С. Оставление искового заявления без движения в гражданском судопроизводстве // Вестник Саратовской государственной академии права. 2010. № 1 (71). С. 108–111

Волкова С.С. Понятие права на судебную защиту // Вестник Саратовской государственной академии права. 2011. № 1 (77). С. 94–96

Волкова С.С. Процессуальные препятствия к осуществлению права на су- дебную защиту // Арбитражный и гражданский процесс. 2011. № 1. С. 9–11

Волкова С.С. Оставление искового заявления без движения в гражданском судопроизводстве // Тенденции развития цивилистического процессуального законодательства и судопроизводства в современной России: сб. матер. Междунар. науч.-практ. конф., посвящ. памяти И.М. Зайцева. (Саратов, 23 октября 2009 г.). – Саратов: Наука, 2009. С. 99–103

Палега В. Мировое соглашение. În: Закон и жизнь. 2004, nr. 4, p. 19-20

Alte surse.

Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție A Republicii Moldova cu privire la actele judecătorului în faza intentării procesului civil și pregătirii pricinii pentru dezbateri judiciare nr.24 din 28.06.2004

Avizul consultativ al Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la modul de aplicare a art. 171, art.423 și art. 428 CPC 04.04.2013

Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la aplicarea legislației procesuale civile la întocmirea hotărîrii și încheierii judecătorești nr. 2 din 07.07.2008 pct. 33