Incidența Șomajului Persoanelor CU Educație Superioară ÎN România, ÎN Perioada 2000 2013

INCIDENȚA ȘOMAJULUI PERSOANELOR CU EDUCAȚIE SUPERIOARĂ ÎN ROMÂNIA, ÎN PERIOADA 2000-2013

AMALIA ELENA SOLNIȚĂ

UNIVERSITATEA CONSTANTIN BRÂNCUȘI DIN TÂRGU JIU

Abstract:This paper aims to analyse the incidence of unemployment in higher educated people in Romania, between 2000-2013. I chose this research topic because I find it important to analyse the incidence of unemployment for individuals with higher education in our country. Based on these considerations, this paper aims to develop a theoretical perspective on unemployment, as an element involved in regulating the regulating the supply-demand ratio, its causes, typlogies, usually with the negative impact it has on individuals, family and society.

KEYWORKS: Unemployment, education, unemployed.

Introducere

Chiar dacă șomajul și-a făcut simțită prezența încă de la începuturile capitalismului (secolul al XIX-lea), înțelegerea formelor de manifestare, a efectelor pe care acesta le presupune și a cauzelor acestuia, a fost posibilă doar după apariția teroriei macroeconomice moderne. Șomajul produce decalajul dintre cererea și oferta de forță de muncă și se concretizează în imposibilitatea găsirii unui loc de muncă plătit de către persoanele calificate pentru jobul respectiv.

Adesea fenomenul de șomaj este definit în literatura economică, ca fiind o stare negativă a economiei care se concretizează într-un dezechilibru al pieței muncii prin care cererea de forță de muncă este mai mică decât oferta de forță de muncă din partea agenților economici.

Definirea, caracteristicile și costurile șomajului

Șomajul este un fenomen negativ ce afectează atât economiile dezvoltate cât și economiile în curs de dezvoltare. Noțiunea de șomaj provine din limba franceză din cuvântul “chomage” însemnând repaus preluat la rândul său din cuvântul grecesc “cauma” care înseamnă “căldură mare” din cauza căreia se întrerupe activitatea, astfel noțiunea de șomaj însemnând întreruperea activității din cauza temperaturilor ridicate.

Din perspectivă practică șomajul este o stare de dezechilibru pe piața muncii datorită unui deficit de locuri de muncă. Ca fenomen macroeconomic șomajul reprezintă stocul de populație activă care nu are ocupație și își caută efectiv un loc de muncă.

Ca fenomen macroeconomic, șomajul reprezintă ansamblul persoanelor (stocul de populație) active disponibile fără ocupație, care caută de lucru; deci, el este format din excesul de resurse de muncă în raport cu cei ce pot fi ocupați, în condițiile de rentabilitate impuse de piață.

Conform criteriilor BIM șomerii sunt persoanele cu vârsta cuprinsă între 16-74 de ani care îndeplinesc condițiile următoare:

sunt în căutarea unui loc de muncă și nu desfășoară activității în scopul obținerii de venituri;

sunt în căutarea unui loc de muncă remunerat desfășurând în ultimele săptămâni demersuri pentru a-l găsi;

sunt disponibile să înceapă lucru imediat dacă s-ar găsi un loc de muncă.

Oricum ar fi analizat și definit, șomajul este o disfuncție a pieței naționale a muncii. Dacă facem o analiză din punct de vedere al ocupării constatăm existența a trei situații și anume:

Egalitatea dintre cererea și oferta de muncă situație în care este prezentă ocuparea de echilibru care este egală cu ocuparea deplină;

Oferta de muncă mai mare decât cererea de muncă ceea ce semnifică un deficit de forță de muncă, iar pentru ocuparea deplină este nevoie fie de resursele suplimentare de muncă, fie de o puternică creștere a productivității muncii, fie ambele;

Oferta de muncă este mai mare decât cererea de muncă situație în care se manifestă un excedent de forță de muncă, o parte din salariați rămânând fără loc de muncă ceea ce determină apariția sau suplimentarea șomajului.

Șomajul trebuie caracterizat ținând cont de nivelul, structura, durata și intensitatea cu care se manifestă șomajul. Pentru aceasta trebuie ținut cont că există fluxuri intense de intrări și de ieșiri din cadrul șomajului, zi de zi și lună de lună. Acest lucru înseamnă că populația activă poate zi de zi și lună de lună să rămână fără un loc de muncă fie pe o perioadă scurtă, fie pe o perioadă mai mare de timp rămânând în șomaj.

Nivelul șomajului se caracterizează prin doi indicatori și anume:

nivelul absolut este exprimat prin numărul total al șomerilor;

nivelul relativ al șomajului se determină ca rată a șomajului, calculată ca raport procentual între numărul șomerilor și populația activă sau populația ocupată plus numărul șomerilor.

R.S.=S/PA x 100 sau R.S. = (S/PO+S) x100

unde:

– R.S. – rata șomajului;

– S – numărul șomerilor;

– PA – populația activă;

– PO – populația ocupată.

Structura șomajului sau a componentelor acestuia prin clasificarea șomerilor după diferite criterii cum ar fi: domeniul în care au lucrat, nivelul calificării, categoria socioprofesională căreia îi aparțin, ramurile de activitate din care provin, rasă, sex, categoria de vârstă.

Durata șomajului sau perioada de șomaj de la momentul pierderii locului de muncă până la reluarea activității.

Există o serie de factori de care depinde durata șomajului cum ar fi:

Structura demografică a forței de muncă;

Numărul și tipul slujbelor disponibile;

Dorința și abilitatea șomerilor de a continua căutările pentru o slujbă nouă;

Organizarea pieței muncii în sensul existenței unor agenții de plasare și a unor birouri speciale de plasare a tinerilor.

Intensitatea șomajului este de asemenea o caracteristică a șomajului care se supune atenției. Din punct de vedere al intensității, șomajul este de două feluri:

șomaj total, care presupune pierderea locului de muncă și încetarea totală a activității;

șomaj parțial, adică diminuarea activității depuse, cu scăderea duratei săptămânii de lucru și în mod corespunzător scăderea salariului.

Costul șomajului la nivelul economiei și societății este deosebit de complex și cuprinzător. Aici se au în vedere aspecte cum sunt:

irosirea unei importante cantități de resurse de muncă, deoarece șomajul reduce rolul determinant al muncii ca factor de producție și elucidează caracteristicile de neconservabilitate a muncii;

diminuarea intensității dezvoltării economice, deoarece șomajul întreține o stare de nesiguranță în rândul persoanelor angajate. Totodată, subutilizarea forței de muncă constituie un factor de reduce a cantității producției cu mult sub cea potențială, iar aceasta duce la pierderi de salarii și profituri, care determină minimizarea consumului, cu efecte negative asupra dezvoltării economiei;

scăderea veniturilor și cheltuielilor bugetului de stat din cauza efectului propagat al șomajului. Astfel, șomajul duce la reducerea generală a veniturilor și a încasărilor la buget, iar aceasta determină reducerea cheltuielilor bugetare;

creșterea cheltuielilor statului pentru întreținerea și funcționarea instituțiilor publice din domeniul înregistrării și urmăririi șomajului, pentru plata indemnizațiilor de șomaj și a altor cheltuieli sociale privind reconversia forței de muncă, îngrijirea sănătății șomerilor;

alinierea unei părți însemnate a populației ajunse în condiții de șomaj.

Șomajul este un cost al economiei, al societății și chiar al individului.

Costul social respectiv partea incalculabilă reflectă implicații pe termen scurt, dar și pe termen lung și implică de asemenea și reflectări diverse, aceasta fiind partea incalculabilă și definitorie.

Costul specific de casă se regăsește în următoarele situații:

Sacrificarea parțială a beneficiilor din partea economic activă a societății;

Fiscalitatea care afectează tot partea economico socială activă în proporție directă cu nivelul și creșterea șomajului;

Ajutoarele sociale partea munci calculabilă, dar și cel mai lesne de identificat în activitatea de casă și cheltuielile societății de ansamblu.

Costul economic cuprinde atât o parte calculabilă cât și una incalculabilă. Partea calculabilă se identificabila cu “output gap” respectiv volumul de producție ce i se cuvine populației active. Partea incalculabilă este întâlnită în gândirea clasică sub denumirea de șomaj involuntar respectiv refuzul din partea gândirii ne-keynesistă, care exclude această categorie de pe piața muncii.

De asemenea costurile pe care le implică șomajul pot fi clasificate în: costuri directe și costuri indirecte.

Sistemul educațional din România

Nivelul educațional reprezintă treapta de învățământ în care se face o instruire elementară, medie sau superioară, conform programelor de învățământ.

Conform Clasificării Internaționale Standard a Educației ISCED 97 fiecărei forme de învățământ îi corespunde un anumit nivel după cum urmează: învățământului preșcolar îi corespunde nivelul 0 și reprezintă primul stadiu de pregătire în învățământ; învățământul primar are funcția principală de a asigura elementele de bază ale educației și îi corespunde nivelul 1; învățământul secundar inferior se bazează pe cel puțin 4 ani de instuire și reprezintă învățământul gimnazial de nivel 2; învățământul secundar superior asigură educatia generală și sau specializată și cuprinde invățământul liceal si profesional de nivel 3; învățământului postliceal și post-secundar îi corespunde nivelul 4 și cuprinde învățământul postliceal care ofera o instruire vocațională; învățământului terțial îi corespunde nivelul 5 și cuprinde învățământul universitar de licență.

În anul școlar/universitar 2012-2013 comparativ cu anul școlar/universitar 2000-2001 în distribuția pe grupe de vârstă a populației de vârstă școlară ponderea cea mai scăzută s-a înregistrat la populația de peste 19 ani cu toate că populația cu vârstă de peste 19 ani a crescut în rândul persoanelor de sex masculin cu 19%, iar în cazul persoanelor de sex feminin a crescut cu 22,7%. De asemenea o creștere mare a populației de vârstă școlară s-a înregistrat la populația cu vârstă cuprinsă între 3-6 ani în cadrul persoanelor de sex masculin cu 20,5% și în cazul persoanelor de sex feminin cu 19,5% și de asemenea și în cadrul persoanelor cu vârstă cuprinsă între 15-18 ani s-a înregistrat tot o creștere în anul școlar/universitar 2012-2013 respectiv cu 9,2 % în cadrul persoanelor de sex masculin și cu 5,3 % în cazul persoanelor de sex feminin. Populația de vârstă școlară a scăzut în anul școlar/universitar 2012-2013 comparativ cu anul școlar/universitar 2000-2001 în rândul persoanelor cu vârstă cuprinsă între 7-10 ani cu 1,1% atât în cadrul persoanelor de sex masculin cât și în cazul persoanelor de sex feminin, de asemenea și în rândul persoanelor cu vârstă cuprinsă între 11-14 ani respectiv cu 3,6% în rândul persoanelor de sex masculin și cu 4,1% în cazul persoanelor de sex feminin, modificările suferite fiind prezentate în figura 2.1.

Figura 1. Populația de vârstă școlară pe sexe în anul școlar/universitar 2012-2013 și în anul școlar/universitar 2000-2001

*Sursa datelor: prelucrarea datelor de pe Institutul Național de Statistică al României

Structura pe profiluri a studenților a fost determinată de cerințele pieței forței de muncă. Ponderea cea mai scăzută o înregistrează domeniile următoare: tehnic, industrie, transporturi și telecomunicații, silvicultură, specifice în special persoanelor de sex masculin. La un nivel puțin mai căutat se află arhitectura și construcțiile, agricultura, farmacia și domeniul artistic, însă cele mai căutate specializări sunt: științele economice, științele juridice, medical, universitar pedagogic. Cel mai mare număr al studenților s-a înregistrat în anul universitar 2008-2009.

Figura 2. Distribuția studenților înscriși în învățământul universitar pe specializări

*Sursa datelor: prelucrarea datelor de pe Institutul Național de Statistică al României

În ceea ce privește numărul șomerilor pentru absolvenții de studii superioare analizând datele statistice observăm că acesta prezintă fluctuații de la an la an.

În figura 3. este reprezentată ponderea șomajului înregistrat în totalul populației active pentru absolvenții de studii superioare în cele 8 regiuni ale României care ne arată care sunt cele mai avantajate zone și care sunt cele mai defavorizate zone din punct de vedere al șomerilor înregistrați în perioada analizată respectiv 2000-2012.

În regiunea Nord-Vest ponderea șomajului înregistrat în totalul populației active a scăzut din anul 2000 până în anul 2002, în anul 2004 crește cu 0.08% față de anul 2002, cea mai ridicată valoare a ponderea șomajului înregistrat în totalul populației active în această regiune este în anul 2009 respectiv 0.55% și cea mai mică valoare se înregistrează în anul 2007 fiind de 0.15%, în această regiune în anul 2012 ponderea șomajului înregistrat în totalul populației active scade cu 0,05% față de anul 2011.

În regiunea Centru ponderea șomajului înregistrat în totalul populației active crește în anul 2001 cu 0.05% față de anul 2000, după care scade cu 0,06% în anul 2002 față de anul precedent, ponderea cea mai ridicată este înregistrează în anul 2009 respectiv 0,64%, iar ponderea șomajului înregistrat în totalul populației active cea mai mică fiind de 0,21% înregistrată tot în anul 2007 ca și în regiunea Nord-Vest.

În regiunea Nord-Est ponderea șomajului înregistrat în totalul populației active cea mai mare se înregistrează în anul 2009 fiind de 0,55%, iar cea mai mică valoare este întâlnită în anii 2006 și 2007 fiind de 0,16%, se observă că diferența dintre ponderea maxima și ponderea minimă este de 0,39%.

În regiunea Sud-Est cea mai mare pondere a șomajului înregistrat în totalul populației active s-a înregistrat în anul 2010 fiind de 0.52%, iar cea mai mică pondere a șomajului înregistrat în totalul populației active s-a înregistrat în anul 2007 fiind 0,12% fiind cu doar 0,04% mai mică față de anul 2006 și anul 2008. Ținând cont de variațiile ponderii șomajului înregistrat în totalul populației active în această regiune se observă că în anul 2012 ponderea șomajului înregistrat în totalul populației active a scăzut cu 0,04% față de anul 2000.

În regiunea Sud Muntenia se observă că în anul 2010 ca și în regiunea Sud-Est s-a înregistrat cea mai mare pondere a șomajului înregistrat în totalul populației active fiind 0,49% și este cu 0,24% mai mare față de anul 2000 și cu 0,13% mai mare față de anul 2012. De asemenea se poate observa că cea mai mică pondere a șomajului înregistrat în totalul populației active se înregistrează în anul 2007 fiind 0,14% înregistrându-se între ponderea șomajului înregistrat în totalul populației active din 2010 și ponderea șomajului înregistrat în totalul populației active din 2007 o diferență de 0,35%.

În regiunea București-Ilfov ponderea șomajului înregistrat în totalul populației active maximă s-a înregistrat în anii 2010 și 2012 fiind 0,45% și este cu 0,31% mai mare față de cea mai mică valoare înregistrată în anul 2007 respectiv 0,13%, dar o pondere ridicată a șomajului înregistrat s-a remarcat și în anul 2000 fiind 0,41% respectiv cu 0,04% mai mică decât ponderea maximă înregistrată.

În regiunea Sud-Vest Oltenia valoarea maximă înregistrată a fost în anul 2010 respectiv 0,75%, iar cea mai mică valoare în anul 2006 respectiv 0,25%, fiind cu 0,50% mai mică față de anul în care s-a înregistrat cea mai ridicată valoare.

În regiunea Vest cea mai ridicată valoare a ponderii șomajului înregistrat în totalul populației active a fost înregistrată în anii 2009, respectiv 2010 fiind 0,68%, fiind cu 0,47% mai mare decât valoarea minimă înregistrată în anul 2007 fiind 0,21%.

Se observă că valorile cele mai ridicate ale ponderii șomajului înregistrat în totalul populației active sunt înregistrate în regiunea Sud-Vest Oltenia, iar cele mai mici valori sunt înregistrate în regiunea Nord Vest. De asemenea se observă că în anii 2009 și 2010 ponderea șomajului înregistrat în totalul populației active a atins cele mai mari valori în acești ani valoarea maximă fiind înregistrată în regiunea Sud-Vest Oltenia fiind de 0,71% în anul 2009 și de 0,75% în anul 2010, fiind urmată de regiunea Vest unde ponderea șomajului înregistrat în totalul populației active s-a păstrat aceeași în cei doi ani respectiv 0,68%.

Figura 3. Distribuția ponderii șomajului înregistrat pentru absolvenții de studii superioare în totalul populației active pe regiuni în perioada 2000-2012

*Sursa datelor: prelucrarea datelor oferite de către Institutul Național de Statistică al României

În tabelul 1. se va prezenta ponderea șomajului înregistrat pentru absolvenții de studii superioare în totalul populației active în perioada analizată.

După cum se poate observa și în tabelul 2.5. în rândul șomerilor înregistrați de absolvenții din domeniul universitar persoanele de sex feminin dețin ponderile cele mai ridicate, poderea maximă a șomerilor înregistrați a fost înregistrată în anul 2010 fiind de 0,69 %, crescând cu 0,02% față de anul 2009 unde a fost înregistrată tot o pondere ridicată, spre deosebire de persoanele de sex masculin unde ponderea maximă a șomerilor înregistrați este de 0,44% în anul 2009 care spre deosebire de ponderea șomajului înregistrat în cadrul persoanelor de sex feminin a scăzut în anul 2010 cu 0,02% față de anul 2009.

Tabelul 1. Ponderea șomajului înregistrat în totalul populației active pe sexe la absolvenții de studii superioare în perioada 2000-2012

*Sursa datelor: prelucrarea datelor oferite de către Institutul Național de Statistică al României

În ceea ce privește ponderea minimă înregistrată în cadrul persoanelor de sex masculin este 0,12% în anul 2007 după cum se vede este mai mică cu 0,32% față de valoarea maximă înregistrată, iar în cadrul persoanelor de sex feminin ponderea minimă este întâlnită tot în anul 2007 însă aceasta este aproape dublă față de rata șomajului înregistrat de persoanele de sex masculin aici fiind de 0,22% și este cu 0,45% mai mică față de rata maximă înregistrată.

În tabelul 2. se va prezenta ponderea șomajului BIM în totalul populației active pe nivele de instruire și gen în perioada analizată.

În ceea ce privește nivelul superior se observă că în cadrul persoanelor de gen masculin sunt înregistrate rate mai mici decât în cadrul persoanelor de gen feminin. În cadrul persoanelor de sex masculin în anul 2012 ponderea șomajului BIM în totalul populației totale crește cu 0,12% față de anul 2011, iar în cadrul persoanelor de sex feminin ponderea șomajului BIM în totalul populației totale crește cu 0,10% în anul 2012 față de anul 2011. Se observă că ponderea șomajului BIM în totalul populației totale a crescut mai mult în rândul persoanele de sex masculin respectiv cu 0,02% față de persoanele de sex feminin.

În cadrul nivelului universitar de lungă durată ponderea șomajului BIM în totalul populației totale a fost mai mare în anii 2009 și 2010 respectiv 0,57% în anul 2009 în cadrul persoanelor de sex feminin și 0,48% în cadrul persoanelor de sex masculin, iar în anul 2010 0,76% în cadrul persoanelor de sex feminin și 0,65% în cadrul persoanelor de sex masculin. Ponderea cea mai scăzută în cadrul persoanelor de sex feminin a fost înregistrată în anul 2000 fiind 0,20%, iar în ceea ce privește persoanele de sex masculin ponderea este înregistrată în anul 2001 respectiv 0,26%. În cadrul persoanelor de sex feminin se observă că ponderea șomajului BIM în totalul populației totale a crescut cu 0,56% în anul 2010 comparativ cu anul 2000, iar în cadrul persoanelor de sex masculin a crescut cu 0,39% în anul 2010 comparativ cu anul 2001.

În cadrul nivelului universitar de scurtă durată (colegii) spre deosebire de nivelului universitar de lungă durată unde în cadrul persoanelor de sex feminin unde ponderea șomajului BIM în totalul populației totale a fost de 0,20% fiind considerată valoarea minimă în cadrul acestui nivel este ponderea maximă întâlnită în anul 2010, valoarea minimă fiind întâlnită în anul 2001 respectiv 0,06%. În ceea ce privește persoanele de sex masculin ponderea minimă înregistrată a șomajului BIM a fost 0,03% în anul 2000 și valoarea maximă este de 0,11% în anul 2006.

Tabelul 2. Ponderea șomajului BIM în totalul populației active pe nivele de instruire și gen în perioada 2000-2012

*Sursa datelor: prelucrarea datelor de pe Institutul Național de Statistică al României

În figura 4. este prezentată distribuția ratei șomajului BIM în funcție de studiile absolvite.

Figura 4. Distribuția ratei șomajului BIM pentru absolvenții în perioada 2000-2010

*Sursa datelor: prelucrarea datelor oferite de către Institutul Național de Statistică al României

Rata maximă a șomajului BIM în cazul persoanelor care au absolvit învățământul universitar a fost înregistrată în anul 2005 fiind 5,4% iar rata minimă a șomajului BIM a fost înregistrată în anul 2008 fiind 2,7%, observându-se că rata șomajuli BIM s-a dublat în doar 2 ani.

În ceea ce privește persoanele cu studii medii rata maximă a șomajului BIM a fost 9,6% în anul 2002, iar rata minimă a șomajului BIM a fost 6% în anul 2008, astfel se observă că rata șomajului a scăzut cu 3,6% .

Persoanele cu un nivel scăzut de educație au înregistrat rata minimă a șomajului BIM în anul 2001 respectiv 4%, iar rata maximă a șomajului BIM a fost de 8,2% în anul 2004, observându-se că rata maximă s-a dublat comparativ cu rata minimă.

Concluzii

Șomajul este acel fenomen care rezultă din două mari procese, respectiv: creșterea ofertei de muncă și pierderea de către o parte din populația ocupată a locurilor de muncă.

În urma analizelor și cercetărilor făcute rezultă că cele două componente ale pieței muncii prezintă situații opuse, respectiv: șomajul crește în perioada analizată, iar ocuparea forței de muncă scade.

Costurile șomajului sunt reprezentate de preocupările decidenților privind conceperea politicilor economice în domeniul monetar și domeniul forței de muncă. Abordarea lui Okun reprezintă interrelația negativă a șomajului. Economistul american Arthur M. Okun a formulat legea care îi poartă numele, iar aceasta exprimă pe de o parte mărimea și modificarea în termeni reali ale Produsului Național Brut și intensitatea negativă dintre nivelul și dinamica șomajului, pe de altă parte. Acesta considera că întrucât șomerii nu produc bunuri economice, iar persoanele ocupate participă la producera serviciilor și bunurilor materiale nivelul ridicat al șomajului trebuie sa fie însoțit de reducerea volumului real al Produsului Național Brut.

Numărul șomerilor absolvenți de studii superioară crește de la an la an atât în mediul urban cât și în mediul rural datorită faptului că cererea pe piața forței de muncă este mai mică decât oferta pe piața forței de muncă.

Consider că sunt foarte multe persoane inteligente după cum s-a și demonstrat de-a lungul timpului care aleg să plece în țări dezvoltate pentru a avea un viitor așa cum mulți ni-l dorim, ar fi mult mai bine să se creeze locuri de muncă pe teritoriul României pentru a nu mai fi nevoiți marea majoritate a tinerilor și chiar a populației de vârsta a doua să plece din frumoasa țară în care am avut norocul să ne naștem și să trăim.

Bibliografie

Băcescu M., Băcescu Cărbunaru A., “Macroeconomie și politici macroeconomice”, Editura ALL Educational, București, 1998,

Crețoiu Ghe. , Cornescu V., Bucur I.,”Economie”, EdituraCH Beck, București, 2011

Economie, ed. Economica, Academia de Studii Economice, Facultatea de Economie Generala, Catedra de Economie și Politici Economice, București, 2005,

Institutul Național de Statistică, Comunicat de presă nr. 154/2013

Keynes J. M., “Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii și a banilor”, Editura Științifică, București, 1970

http://www.insse.ro/cms/