Incidenta Si Implicatiile Zooeconomice ALE Anestrului LA Scroafa

Economie

Incidenta Si Implicatiile Zooeconomice ALE Anestrului LA Scroafa

Byadmin ianuarie 1, 2024

INCIDENȚA ȘI IMPLICAȚIILE ZOOECONOMICE ALE ANESTRULUI LA SCROAFĂ

CUPRINS

INTRODUCERE

Lista tabelelor

Lista figurilor

PARTEA I

CONSIDERAȚII GENERALE

CAPITOLUL 1.

ANATOMIA APARATULUI REPRODUCĂTOR LA SCROAFĂ

Aparatul reproducător al scroafei (Figura 1.1) este responsabil de elaborarea celulelor haploide (ovocite), de realizarea amfimixiei, nidației, gestației și expulzarea produșelor de concepție, precum și a zestrei hormonale necesară desfășurării în parametri optimi a proceselor menționate (Bogdan A.T., 1999).

Figura 1.1 – Aparatul genital la scroafă

(www.fermierul.ro)

Anatomia ovarelor la scroafă

Ovarele la scroafă sunt situate la nivelul unghiurilor externe ale iliumului, în cavitatea abdominală, în regiunea sublombară, fiind suspendate de ligamentele largi foarte dezvoltate.

Aspectul ovarelor este unul muriform (Figura 1.2) și se datorează foliculilor sau corpilor galbeni.

Ovarul este complet acoperit de bursa ovariană, care este foarte dezvoltată și în interiorul căreia se deschide, printr-un orificiu larg, pavilionul trompei.

În privința greutății ovarelor la scroafe, aceasta diferă în funcție de diferitele stări fiziologige, și anume (după Petroman I., și colab.):

în perioada puerperală, pe durata alăptării purceilor (până la 35 zile post partum), greutatea ovarelor prezintă o scădere continuă, de la 16,95g la 2 zile postpartum, la 0,95g la 35 zile postpartum, la ovarul drept și de la 17,28 g la 1.04 g la ovarul stâng;

în puerperium, reducerea greutății ovarelor este mai intensă, de la 2 la 10 zile și de la 10 la 17 zile, pentru ca în următoarele două săptămâni masa ovariană să scadă mai lent;

în estru, mărimea ovarelor este mai mică decât la scroafele în puerperium, respectiv 0,43g la femelele cu estru inaparent și de 0,37 la scroafele cu estru evident, care se manifestă la 3-4 zile după înțărcarea purceilor;

după instalarea unei noi gestații și pe măsură ce aceasta avansează, greutatea ovarelor începe să crească, ajungând la 21 de zile la 4,14g (ovarul drept) și respectiv 4,25g (ovarul stâng).

De asemenea cercetările au arătat că indiferent de momentul în care s-au efectuat determinările greutății ovarelor, la ovarul stâng s-a constatat o greutate ușor superioară față de ovarul drept. Diferențele constatate au fost cuprinse între 0,02 – 0,33 g.

Figura 1.2 – Ovarul la scroafă

(www.fermierul.ro)

Anatomia uterului la scroafă

Uterul scroafei este format dintr-un corp scurt (5-6 cm) și coarne uterine lungi (40-60 cm), care pot ajunge până la 1 m lungime. Acestea sunt localizate în cavitatea abdominală și au un aspect intestiniform, însă, prin consistența lor mai cărnoasă, prin grosimea și culoarea mai închisă se deosebesc de intestin.

Acestea sunt susținute în cavitatea abdominală de două ligamente largi, care sunt asemănătoare mezenterului.

Gâtul uterin are o lungime de aproximativ 9-10 cm și nu proemină în fundul vaginului, lipsind flora involtă. Pe pereții gâtului uterin se găsesc 2-3 rânduri de tuberculi sau pernițe, care prin apropiere formează un angrenaj perfect, dând canalului cervical traiectul de labirint. (tratat)

Unele studii arată modificări ale lungimii coarnelor uterine (Figura 1.3), precum și ale diametrului acestora în diferite perioade (puerperală, estrală, gestație) (Petroman și colab.) Astfel:

coarnele au avut cel mai mare diametru imediat după fătare, respectiv de 10,2 cm la cornul uterin drept și de 10,3 la cel stâng;

pe măsura îndepărtării de momentul parturției, diametrul coarnelor se reduce, ajungând la 7,3 cm la 10 zile postpartum;

la scroafele în călduri se constată o creștere ccu aproximativ 0,6-0,7 cm a diametrelor coarnelor uterine;

creșterea în diametru a coarnelor uterine continuă la femelele gestante, astfel, la 3 săptămâni de la fecundație ajung la 6,6-6,7 cm.

Figura 1.3 – Uterul unei scroafe gestante

(www.fermierul.ro)

Anatomia vaginului la scroafă

La scroafă, vaginul are o lungime de 10-14 cm, este gros, consistent în treimea mijlocie și cea anterioarp, subțire în treimea caudală.

Mucoasa este groasă, plisată transversal, de culoare roz în anestru și roșie, acoperită de un mucus abundent, în perioada de estru (Bogdan A.T., 1999).

CAPITOLUL 2.

FIZIOLOGIA REPRODUCȚIEI LA SCROAFĂ

2.1.Endocrinologia reproducției la scroafă

Reglarea neuro-endocrină a funcției de reproducție reprezintă un proces de autoreglare, care se face prin mecanismul corelației inverse (feed-back).

Pe baza numeroaselor cercetări, s-au constatat că aceste mecanisme de feed-back care participă la reglarea ciclului sexual sunt la mai multe nivele.

„Centrul de comandă” în reglarea funcției de reproducție este reprezentat de scoarța cerebrală, hipotalamus și hipofiza.

Neurosecrețiile hipotalamice și hormonii gonadotrofi antehipofizari sunt purtătorii „mesajului de comandă”, care prin intermediul „căii de transmisie” ajunge la „executor” (organele țintă). Acestea, la rândul lor, vor informa permanent centrul de comandă prin „mesaje de reacție” (feed-back), despre starea funcțională a aparatului genital. (tratat)

Aceste mecanisme de feed-back care sunt participante la procesele de autoreglare a funcției de reproducție, sunt clasificate după natura factorului declanșator, după sensul acțiunii și lungimea circuitului. Clasificarea poate fi observată în Tabelul 1.

Tabelul 1

Clasificarea mecanismelor de feed-back în endocrinologia reproducției

(după Bogdan A.T., 1999 )

2.2.Fiziologia ovogenezei

Ovogeneza reprezintă totalitatea proceselor de transformare a celulelor germinative inițiale (ovogonii), până ajung la stadiul de celule mature (ovule), apte pentru fecundație. (Dinu I., 2002).

Ovogeneza cuprinde următoarele faze de evoluție, respectiv faza de multiplicare, creștere, maturare, grupate în două stadii, stadiul ovarian și cel tubar.

Stadiul ovarian

Stadiul ovarian corespunde perioadei intrauterine și prepuberale și cuprinde faza de nultiplicare, de creștere și parțial cea de maturare.

În faza de multiplicare iau naștere ovogoniile, din diviziunea cărora rezultă ovocitele de ordinul I incluse în foliculii primordiali.

Faza de creștere începe după nașterea femelei și de desfășoară în toată perioada prepuberală, mmai exact până la instalarea maturității sexuale. În această perioada, după cum se și denumește, are loc o creștere a ovocitelor de gradul I.

Totodată , are loc și o scădere a numărului de ovocite, datorită apariției procesului de atrezie foliculară. Astfel, la o scrofiță în vârstă de o lună în ovar se găsesc circa 60.000 de ovocite, la 9 luni numărul lor scade la 36 000, iar la o scroafă adultă se găsesc în jur de 16 000 de ovocite.

Faza de maturare are ca punct de pornire instalarea maturității sexuale, marcată de formarea primilor foliculi ovarieni maturi și producerea ovulației.

Această fază se desfășoară atât în stadiul ovarian, cât și în cel tubar.

Imediat după ovulație, sau uneori înainte de aceasta are loc prima diviziune de maturare (meioză reducționașă), ce conduce la formarea unui ovocit de grad II și la primul globul polar.

Stadiul tubar

În urma procesului de ovulație, din folicul este expulzat un ovocit de grad II și nu un ovul.

Aici are loc o a doua diviziune de maturare (meioză ecuațională), ce conduce la transformarea ovocitului de grad II în ovul.

Fiziologia ciclului ovarian la scroafă

1.Maturarea foliculilor ovarieni la scroafă

Acest proces are loc pe o perioadă de aproximativ o săptămână. La scroafă se maturează 10-30 de foliculi ovarieni (în funcție de rasă), lucru ce ulterior va conduce la o prolificitate ridicată.

Datorită faptului că la scroafă căldurile pot dura 4-6 zile, se recomandă ca monta sau însămânțările artificiale să fie repetate. De asemenea, datorită faptului că ovulația foliculilor are loc succesiv și nu simultan este recomandată o repetare a montei sau însămânțărilor artificiale, pentru a surprinde ovulele în stadiul de fecunditate.

2.Ovulația la scroafă

Ovulația are loc la 1-2 zile de la începerea căldurilor. În practică, monta sau însămânțarea artificială la scroafă se realizează în a 2-3 zi a căldurilor.

3.Corpii galbeni la scroafă

Aceștia se formează și devin funcționali în stadiul de metestru, care durează aproximativ 12 zile.la scroafă corpii galbeni proemiă la suprafața ovarului, fiind inițial roz apoi roșii-violacei, dând ovarului un aspect caracteristic muriform (Bogdan A.T., 1999).

Corpul galben este o glandă bihormonală care secretă progesteron și estrogen.

Regresia acestora începe în stadiul de diestru și are la bază un mecanism neurohormonal hipotalamo-hipofizar (prin hormonul LHT) și unul luteolitic-uterin.

Fiziologia ciclului uterin la scroafă

La scroafă cuclul uterin este endocrinodependent de hormonii sexuali și de hormonul hipotalamic (ocitocina).

Se poate constata macroscopic, că uterul la scroafă, în perioada de călduri este ușor mărit în volum, cu pereții îngroșați și cu coarnele uterine rigide, hiperemiat. În metestru și diestru acesta are un aspect obișnuit, o culoare mai palidă și o consitență elastică.

Ciclul uterin la scroafă constă în 3 faze:

Ciclul endometrial

Ciclul miometrial

Ciclul cervical

Fiziologia ciclului vaginal la scroafă

Prin examen vaginoscopic se constată în faza foliculinică o hiperemie locală, în faza luteinică o relativă hipersecreție, iar în faza interestrală o secreție foarte redusă (Bogdan A.T., 1999).

Modificările citologice, dar și cele histologice ale mucoasei vaginale constituie un elemend cheie în definirea diagnosticului de laborator al gestației la scroafă.

2.3.Fiziologia ciclului sexual la scroafă

Datorită faptului că scroafa este un animal poliestric, cu cicluri sexuale care se succed tot timpul anului, la această specie se poate face o planificare a montelor și a fătărilor pe tot parcursul anului.

Dacă rasele sunt tardive, sau condițiile de alimentație și zooigienă sunt necorespunzătoare, manifestarea căldurilor poate avea și un caracter sezonier.

La scroafă durata medie a ciclului sexual este de de 20-21 de zile, cu variații între 18-25 de zile. Durata fazelor și a stadiilor ciclului sexual la scroafă sunt prezentate în Tabelul 2.

Tabelul 2

Durata căldurilor la porcine

(după Feredean T., 1974)

Ciclul sexual cuprinde toate modificările organice și de comportament între două faze identice, respectiv între două ovulații, care se produc sub influența neuro-endocrină și a factorilor externi (Dinu I., 2002).

Ciclul sexual constă în 2 faze și 4 stadii, și anume:

Faza foliculinică (estrogenică), care se caracterizează prin modificările produse de hormonii estrogeni; această fază cuprinde stadiile de proestru și estru;

Faza luteinică (progesteronică), care se caracterizează prin o secreție mare de progesteron, care conduce la modificări impportante ale aparatului genital, dar și la modificări de comportament; faza aceasta cuprinde stadiile de metestru și diestru.

În fiecare stadiul al ciclului sexual, la scroafă apar modificări organice, biochimice, enzimatice și comportamentale.

În proestru femela este liniștită , iar modificările aparatului genital sunt puțin evidente.

În ovare are loc o intensificare a procesului de creștere a foliculilor ovarieni, numărul celor antrenați la fiecare ciclu estral fiind cuprins între 10-30.

Sub acțiunea hormonilor estrogeni are loc hiperplazia și hiperemia mucoasei uterine, iar ocitocina declanșează contracții frecvente ale miometrului, însă de intensitate mică.

Aceste contracții ritmice se produc și la nivelul cervixului, însă cu o frecvență mult mnai redusă decât la nivelul coarnelor uterine.

Concomitent cu mărirea numărului de straturi de celule epiteliale începe și hiperemia mucoasei vaginale.

Stadiul ciclului sexual cel mai bine evidențiat, atât prin modul de manifestare caracateristic femelei, cât și prin modificările morfologice, histologice și biochimice constatate este reprezentat de estru. (suinicultură)

Scroafele în călduri, pe parcursul a 2-3 zile sunt foarte agitate, nu se culcă, umblă prin boxă, sar cu membrele anterioare pe peare pe pereții acesteia. Femelele emit un guițat foarte strident, iar dacă în apropierea lor se află un mascul, ele acceptă monta.

Aceste manifestări cresc în intensitate începând cu a doua zi a căldurilor, iar în momentul apropiat ovulației scroafele devin imobile când masculul efectuează saltul. (comportament cunoscut și sub denumirea de sindrom de imobilitate).

În acest stadi, foliculii ovarieni ajung la dimensiunile maxime, oferind ovarelor un aspect de mură. La 1-2 zile de la începutul estrului este declanșată ovulația, care se produce eșalonat, până la încetarea căldurilor.

Tot în această fază, sub acțiunea hormonilor ovarieni se accentuează hiperemia mucoasei uterine, pereții uterului se îngroașă, iar coarnele uterine devin rigide, ca răspuns la acțiunea ocitocinei. De asemenea, datorită reținerii apei în celulele endometriale apare edemul uterin de călduri.

Pe toată durata estrului au loc modificări citologice importante în mucoasa vaginală.

În stadiul de metestru, femela este mai liniștită, datorită progesteronului secretat de corpii galbeni. În decursul a 10-12 zile, corpii galbeni progestativi se formează, cresc și secretă progesteron. La început acesșia au culoarea roz, apoi devin roșii-violacei. Deoarece sunt în număr mare, dau ovarelor un aspect muriform.

Numărul corpilor galbeni corespunde cu numărul zigoților, astfel, în cazul producerii unor accidente se poate aprecia fenomenul de mortalitate embrionară (prin diferența dintre numărul de corpi galbeni și numărul fetușilor) (suinologie).

Mucoasa uterină devine palidă, consistența coarnelor uterine este elastică, hipersecrețiile vaginale se reduc.

În stadiul de diestru corpii galbeni sunt în regresie și au o culoare roșie =cenușie. Aceștia se deosebesc de cei din ciclurile anterioare, care au dimensiuni mici și o culoare galbenă. Acest proces de regresie durează între 30-50 de zile.

În acest stadiu uterul își micșorează volumul, pereții lui se subțiază și se constată o capacitate contractilă aproape inexistentă. De asemenea pereții vaginului sunt flasci, mucoasa vaginală este roz, secreția vaginală este redusă și aderentă, iar vulva este contractată.

Pe tot parcursul acestui stadiu femela este liniștită și consumă bine hrana.

Durata ciclului sexual, în funcție de stadiile acestuia este de (suinicultură):

Proestru: 3 zile

Estru: 2-3 zile

Metestru: 7 zile

Diestru: 8 zile

Comportamentul sexual la scroafă

Scroafa prezintă un comportament sexual caracteristic numai în stadiul de estru al fazei foliculare, respectiv 2-3 zile. Pe parcursul acestei perioade scroafa este agitată, are un guițat strident, refuză hrana, nu se culcă, umblă mereu dintr-o parte în alta a boxei, sare pe alte scroafe. Toate aceste semne sunt mai greu de depistat în creșterea de tip industrial. Astfel în acest caz depistarea scroafelor în călduri se face cu ajutorul „vierilor încercători”.

Scroafa acceptă să fie montată de vier sau însămânțată artificial numai în faza de estru.

Căldurile la scroafă nu se suprapun numai cu durata stadiului de estru.

CAPITOLUL 3.

PARTICULARITĂȚILE CICLULUI SEXUAL LA SCROAFĂ

3.1.Factorii care influențează ciclul sexual la scroafă

Principalii factori care produc o dereglare a ciclului sexual sunt reprezentați în principal de: alimentație, sezon, stres, factorul social, microclimatul necorespunzătorl, fotoperiodismul, factorul uman, organizarea proceselor de reproducție, echilibrul hormonal și starea de sănătate a femelelor.

Alimentația are cea mai mare influență asupra menținerii în limite normale a funcției de reproducere la scroafă. Astfel o subnutriție, o carență alimentară sau chiar o supraalimentație poate avea repercursiuni grave în ceea ce privește desfășurarea normală a ciclului sexual.

Stresul constituie una dintre principalele cauze ale dezechilibrelor hormonale și în consecință asupra desfășurării normale a ciclului sexual la scroafă.

Factorul social poate provoca adesea modificări fiziologice și de comportament care sunt necesare pentru menținerea unei reproducții normale. Spre exemplu, creșterea femelelor în boxe situate în apropierea masculilor influențează pozitiv manifestarea semnelor de estru.

Un microclimat necorespunzător influențează negativ starea de sănătate a scroafelor și prin urmare și funcția de reproducție.

Factorl uman (îngrijitorul) poate contribui într-o oarecare măsură la creșterea incidenței tulburărilor de reproducție prin instituirea unor măsuri de profilaxie greșite, prin aplicarea unor tratamente greșite, printr-un diagnostic greșit al tulburărilor de reproducție apărute.

În majoritatea cazurilor, dereglarea ciclului sexual la scroafă se datorează unui complex de factori și nu numai unuia singur.

3.2.Tulburări ale ciclului sexual la scroafă și posibilități de prevenire și remediere

Cele mai frecvente tulbuări ale ciclului sexual sunt: absența sau diminuarea manifestărilor nervoase ale estrului, lipsa ovulației, hiperestrul și nimfomania.

Absența sau diminuarea manifestărilor nervoase ale estrului se întâlnește la femelele întreținute în condiții necorespunzătoare de igienă, în caz de boli cronice.

Lipsa ovulației se caracterizează prin manifestarea normală a libidoului și a modifiărilor morofiziologice ale tractusului genital femel, însă ovulația este absentă. Cauzele sunt cel mai adesea de natură endocrină.

Hiperestrul și nimfomania se produc în urma tulburărilor endocrine, a prezenței chiștilor pe ovare, când hormonii estrogeni sunt secretați în cantități mari și pot avea un caracter permanent, sau a dificultăților în secreția de LH.

Anestrul patologic la scroafă (anafrodizia)

Resprezintă o formă de neapariție a căldurilor. Se întâlnește frecvent a scrofițele care au împlinit vârsta de 8 luni, la scroafele care au fost normal înțărcate după 4-11 zile, la scroafele și scrofițele inseminae care nu au rămas gestante.

Se pot distinge urmăroarele forme:

anestru patologic după lactație;

anestru patologic după inseminare;

anestru patologic după pubertate.

Diagnosticul de anestru este confirmat în urma sarifcărilor sau laparatomiilor de control (Bogdan A.T.,1999).

Aspectele morfoclinice ce sunt diagnosticate sunt:

inactivitatea ovariană (ovare de mărime normală, dar fără corpi galbeni și foliculi maturi);

hipoplazie ovariană sau utero-ovariană (ovare mici, lipsite sau cu un număr redus de corpi galbeni);

ovare micropolichistice (fără corpi galbeni);

chiști mici și luteinici;

chiști ai corpului galben;

pseudogestație (edem uterin);

fetuși mumifiați.

Tratamentul profilactic constă în asigurarea condițiilor optime de furajare și de comfort în adăposturi, precum și în respectarea tehnologiilor în sectorul de reproducție.

De asemenea, în practică, pentru tratarea anestrului la scroafă sunt recomandate și preparate hormonale cu scop în stimularea ovarelor inactive, preparate precum benzoat de estradiol, propionat de stibestrol.

Anestru patologic după lactație

Această formă durează între 8-40 de zile, uneori chiar mai mult. Cauzele anestrului la intervalul de 4-11 zile sunt reprezentate de:

alimentație insuficientă din punct de vedere cantitativ și calitativ;

stresul: este adesea cauzat de temperatura ridicată din interiorul adăposturilor, de o temperatură și umiditate scăzută, zgomote;

greșeli de ordin tehnico-organizatoric: constituirea unor grupe mari de scroafe /scrofițe, spații și condiții inadecvate de cazare.

Anestru patologic după inseminare

Reprezintă una dintre formele cele mai dăunătoare ale anestrului, deoarece intervalul dintre fătare și o nouă montă fecundă este foarte mare, iar existența sa mascată este greu de depistat (Bogdan A.T.,1999).

Cauzele apariției acestei forme sunt reprezentate de: dereglarea funcției hipotalamo-hipofizo-gonadice, prezența chiștilor de luteinizare, pseudogestația dar și mortalitatea embrionară și avortul incomplet.

Anestru patologic după pubertate

Se întâlnește la scrofțele care au atins vârsta de 7-8 luni și nu au intrat în călduri.

Cauza principală este reprezentată de hipoplazia ovariană precum și insuficiența ovariană de natură primară.

Repetarea căldurilor la scroafe datorită anomaliilor fecundației

Polispermia

Este o anomalie caracterizată prin pătrunderea în citoplasma ovocitei a doi sau mai mulți spermatozoizi, prin lipsa intervenției fenomenului de blocare a spermatozoizilor supranumerari în treimea exterioară a zonei pelucide (Bogdan A.T.,1999). Această anomalie apare adesea când ovocitele eliberate la nivelul ovarelor sunt imature sau îmbătrânite. Acest fenomen de îmbătrânire a ovulelor apare când monta este realizată în estrul târziu, ovulele îmbătrânind în oviducte.

Poliandria

Adesea reprezintă o urmare a polispermiei și rezultă din fuziunea a doi sau mai mulți pronuclei masculi, cu un singur pronucleu femel (Bogdan A.T.,1999). În cazul acesteia, evoluția gestației se întrerupe la jumătate.

Diginia

Constă în fuziunea a doi pronuclei femeli cu un singur pronucleu mascul, rezultând din nondisjuncția primei sau a secundei diviziuni de maturație, prin neeliminarea primului sau a secundului globul polar (Bogdan A.T.,1999).

Cauzele care conduc la acest diagnostic sunt reprezentate de: îmbătrânirea ovocitului de ordin II precum și îmbătrânirea spermatozoizilor.

Mortalitatea embrionară poate fi o consecință directă a diginiei.

Repetarea căldurilor la scroafe la intervale neregulate (disciclia)

Cauzele care conduc adesea la repetarea căldurilor sunt reprezentate de:

alimentație necorespunzătoare;

greșeli de ordin zootehnic;

tulburări de ovulație și fecundație;

mortalitate embrionară.

Tratamentul constă într-o rație alimentară ce conține furaje de calitate și asigurarea parametrilor de microclimat corespunzători. De asemenea se recomandă și aplicarea medicației hormonale pe bază de hormoni gonadotropi.

Repetarea căldurilor la scroafe datorită reacțiilor imunitare

Reacțiile imunologice capabile să producă sterilitatea sunt: în timpul ascensiunii spermatozoizilor în căile genitale femele, în timpul migrării zigoților în uter, în timpul nidării embrionului sau în fazele ulterioare.

Diagnosticul infecundității de ordin imunologic este greu de stabilit. Se presupune cauza imunologică atunci când se efectuează monte prea timpuriu după parturiție, când apar frecvent edometrite puerperale sau postpuerperale, edeme uterine consecutiv fitoestrogenezei (Bogdan A.T.,1999).

Tratamentul constă în aplicarea unei imnoterapii adecvate, prin utilizarea serului antilimfocitar ca imunodepresor sau imunoplegicele (ACTH).

Repetarea căldurilor datorită fitoestrogenilor și micotoxinelor

Cercetările au evidențiat substanțe estrogenice active în anumite plante furajere, al căror consum în cantitate mare determină tulburări de reproducție.

Căldurile provocate de fitoestrogenilor sunt căldurile anormale care apar după o alimentație cu substanțe estrogenice de natură vegetală și micotică (Bogdan A.T.,1999). Acest tip de călduri afectează fecundabilitatea ovocitară într-un mod indirect, și anume prin perturbarea duratei căldurilor și a orei de ovulație.

Aceste efecte apar în prima fază a consumului prelungit de furaje bogate în substanțe fitoestrogenice (în special nutrețuri combinate provenite din porumb mucegăit). Ulterior, consecințele consumului de fitoestrogen sunt mai severe și se caracterizează prin: afectarea întregului efectiv femel de la vârsta de 1-2 săptămâni, modificări de comportament cu prelungirea și intensificarea libidoului, infertilitate, modificarea raportului estrogeni/progesteron, avort, etc.

Dacă furajarea continuă, apare anestru, pseudogestația.

Micotoxinele sunt metaboliți toxici ai unor miceți, care se dezvoltă pe substanțe alimentare și furaje.

Micotoxinele au efecte complexe asupra toxinelor, provocând: sindromul estrogenic, hepato-nefrotic, hemoragipar.

Sindromul estrogenic evoluează cu tulburări digestive, care conduc în cele din urmă la moarte. Tulburările de reproducție produse, constau în monte repetate, scăderea procentului de fecunditate, fătarea de purcei neviabili.

Însă s-a constatat că dacă sunt scoase din alimentație furajele contaminate, simptomele dispar treptat.

Repetarea căldurilor la scroafe datorită greșelilor tehnico-organizatorice

Acestea sunt reprezentate de:

greșeli de furajare (nerespectarea rațiilor specifice pentru scroafele de reproducție, introducerea furajelor contaminate cu miceți);

nerespectarea microclimatului din adăposturi;

aglomerări în compartimentele scroafelor pentru reproducție;

neefectuarea corespunzătoare a operațiunii de depistare a scroafelor în călduri;

nu se ține cont de momentul optim pentru însămânțare.

Chiștii ovarieni

Chiștii ovarieni reprezintă forma cea mai semnificativă a tulburărilor de ovulație (tratat).

Cele mei întâlnite forme sunt:

Chistul folicular: provine dintr-un folicul în creștere sau matur, care lipsit de prezența LH-ului rămâne anovulator, persistă în ovar, după care degenerează atât histologic cât și endocrin;

Chistul luteal: provine tot dintr-un folicul matur, care, neavând raportul FSH/LH normal, dar care dispune de un titru de LH, rămâne anovulator. Ca urmare, se produce o îngroșare inegală a pereților și dispariția transparenței lor;

Chistul corpului galben: are ca origine tot un folicul matur, care sub acțiunea unui raport FSH/LH normal, este capabil să devină hemoragic, să ovuleze și să constituie un corp galben.

Cauzele apariției chiștilor sunt cu preponderență reprezentate de condițiile de întreținere și îngrijire necorespunzătoare.

3.3. Aprecierea activității de reproducție la scroafă pe baza unor indici de reproducție

Mărimea unei grupe de scroafe pentru montă (Mg)

Se calculează după formula:

Mg= x 100, unde:

Sf= numărul de scroafe necesare la fătare pentru popularea unui compartiment de la maternitate;

Pn= procentul mediu de natalitate realizat (care poate prezenta variații sezoniere).

Timpul de formare a unei grupe de scroafe pentru montă (Tg)

Se calculează după formula:

Tg= , unde:

A= durata alăptării purceilor;

D= durata dezinfecției unui compartiment între două fătări;

Cr= numărul de compartimente de fătare existente în complex.

Necesarul permanent de scoafe în așteptarea montei (Sa)

Se calculează astfel:

Ss= , unde:

Mg = numărul de scroafe dintr-o grupă;

Cs= durata medie a ciclului sexual la scroafă;

Tg= timpul de formare a unei grupe pentru montă.

Numărul de fătări pe an și pe scroafă (Fs)

Se calculează după formula:

Fs= , unde:

365= numărul de zile dintr-un an;

124= suma dintre durata gestației la scroafă (114 zile) și timpul necesar pentru montă și fecundare (10 zile);

A = durata alăptării purceilor.

Numărul de grupe de scroafe gestante (Gg)

Se calculează după formula:

Gg = , unde:

L = capacitatea de livrare anuală a complexului;

P= numărul de purcei care populează un compartiment dintr-un adăpost pentru creșterea tineretului (creșă);

Fs= numărul de fătări pe an și pe scroafă

Gl = numărul total de grupe de scroafe lactante pe complex.

Indicele de gestație (IG)

Se calculează astfel:

IG% = , unde

IG= indicele de gestație;

s.g.= număr de scroafe gestante;

s.î.= număr de scroafe însămânțate (natural sau artificial)

Indicele de natalitate (IN)

Se calculează după formula:

IN % = , unde:

IN= indicele de natalitate;

s.f.= numărul de scroafe și scrofițe fătate;

s.t.= numărul total de scroafe și scrofițe.

Indicele de prolificitate (IP)

Se calculează astfel:

IP = , unde:

IP = indicele de prolificitate (exprimat în numărul de purcei);

P = numărul de purcei vii obținuți;

s.f.= număr de scroafe fătate.

Indicele de densificare a fătărilor (I.D.F.)

Se calculează astfel:

I.D.F.= , unde:

I.D.F.= indicele de densificare a fătărilor;

T= timpul de referință, exprimat în zile, de obicei un an (365 zile);

A = durata alăptării, exprimată în zile;

124= număr constatnt obținut din suma duratei gestației (114 zile) și pentru montă și fecundare (10 zile).

Indicele „tulburări de reproducție” (ITR)

Se calculează după formula:

ITR= , unde:

ITR= Indicele „tulburări de reproducție”;

s.t.r.= numărul total de scroafe cu diferite tulburări de reproducție;

s.t.= numărul total de scroafe existente în efectivul de referință.

CAPITOLUL 4.

CADRUL INSTITUȚIONAL ÎN CARE S-AU EFECTUAT STUDIILE

Aflată în Europa de Nord, Danemarca propriu-zisă constă din peninsula Iutlanda și arhipelag cu 443 de insule.

Cele mai mari orașe, cu populații de peste 100.000 de locuitori, sunt capitala Copenhaga de pe insula Zealand; Århus și Aalborg în Iutlanda; și Odense pe insula Funen.

Relieful este unul șes, cu altitudini mici; altitudinea medie este de 31 m peste nivelul mării. Cel mai înalt punct natural este Møllehøj, la 170,86 m. Apele de uscat ocupă în total 700 km2.

Danemarca are o climă temperată, caracterizată prin ierni blânde, cu temperaturi medii în ianuarie și februarie de 0,0 °C, și veri răcoroase, temperatura medie în august fiind de 15,7 °C.

Danemarca are o medie de 121 de zile pe an cu precipitații, în medie primind în total circa 712 mm pe an; toamna este cel mai umed anotimp, iar primăvara — cel mai uscat.

Din cauza poziției nordice a Danemarcei, cantitatea de lumină solară suferă mari variații de la anotimp la anotimp. Zilele de iarnă sunt scurte, soarele răsărind la 8:45 am și apunând la 3:45 pm, iar cele de vară sunt foarte lungi, cu răsăritul la 4:30 am și apusul la 10 pm.

Peisajul danez se caracterizează prin teren șes, arabil, și prin coaste cu plaje.

Fagii sunt arbori frecvent întâlniți în Danemarca, mai ales în păduri.

Funen (Fyn) (Figura 1.4)este a doua insulă daneză ca și mărime, având o suprafață de 2.984 km² și o populație de 447.000 de locuitori (2006). Principalul oraș este Odense, legat de mare printr-un canal.

Figura 1.4 – Localizarea orașului Tommerup

(www.maps.google.com)

Vennersminde A/S, o societate cu răspundere limitată, a luat ființă în urmă cu 30 de ani, mai exact în anul 1985.

Cei care au pus bazele fermei sunt cei doi asociați, Poul Jensen și respectiv Dennis Jensen, care se ocupă și în prezent de managementul societății, dar în același timp sunt tată și fiu.

Societatea, cum am menționat anterior, este o fermă, care are ca obiect principal de activitate reproducția și creșterea tineretului suin până la greutatea de 30 de kilograme, după care aceștia sunt comercializați. De asemenea, ca un sector secundar al activității sunt crescuți și fazani până la vârsta de 6 săptămâni.

Sediul societății este situat în Toftevej 56, Render, Tommerup, Danemarca.

Clădirea a fost construită în anul 1870 și a fost renovată în anul 1985, când firma și-a început activitatea.

În anul 2005 au fost construite anexele și până în prezent nu a mai suferit modificări (Figura 1.5).

Figura 1.5- Clădirea principală și anexele

(sursă proprie)

Firma are, pe lângă cei 2 asociați un număr de 5 angajați, repartizați pe diferite sectoare de activitate, respectiv:

Sectorul de inseminări;

Sectorul scroafelor gestante;

Sectorul de nașteri/maternitate;

Sectorul cu purcei de la 7-30 kg;

Sectorul cu scrofițe în așteptarea montei.

În anul 2014, conform datelor statistice ale fermei, au fost vânduți 18.396 de purcei, iar veniturile obținute din vânzarea acestora au fost de 7.527.358 coroane (4.494.542,63 lei, 1.012.706,26 euro)

PARTEA A II – A CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL 5.

MATERIALUL BIOLOGIC STUDIAT ȘI METODELE DE LUCRU

5.1.Efectivul studiat, rasa

Obiectul principal de activitate al fermei este producția și vânzarea purceilor.

Ferma are un efectv de 475 de scroafe apte de reproducție.

Rasele utilizate sunt (Tabelul 3):

Landrace (L): sunt aproximativ 48 de scroafe; acestea sunt scroafele „speciale” care sunt însămânțate cu rasa Yorkshire, pentru a li se îmbunătăți calitățile productive și prolificitatea;

Landrace Yorkshire (LY): sunt aproximativ 427 de scroafe, care la rândul lor sunt însămânțate cu rasa Duroc, pentru îmbunătățirea producției de carne;

Landrace Yorkshire Duroc (LYD): rezultatul sunt purceii care sunt crescuți și vânduți către abator.

Porcul Landrace, originar din Danemarca este una dintre cele mai mari rase de porci din lume, selecționat și ameliorat pentru producția de carne. Este de altfel principala rasă de porci de la care se obține bacon de o calitate superioară.

La formarea rasei de porci Landrace un rol important a jucat și îmbunătățirea constantă a rasei, prin selecția atentă a descendenților. Deoarece porcul din rasa Landrace a fost dezvoltat pentru productia de carne s-a urmarit imbunatatirea precocitatii si reducerea proportiei de grasime din carcasa.

Porcul din rasa Landrace este de talie mare, caracteristic raselor de porci create pentru producția de carne. Capul este lung, însă mic, deoarece crescătorii au urmărit reducerea regiunilor corporale care nu oferă carne de calitate superioară.

Se remarcă printr-o prolificitate crescută, în medie de 10-11 purcei la fiecare fătare. De asemenea, porcul din rasa Landrace este foarte precoce, are un ritm de creștere și dezvoltare foarte ridicat. Până la vârsta de 8 luni atinge o greutate de 120-130 de kilograme.

Porcii din rasa Landrace sunt specializați în producția de carne, care este folosită în special pentru obținerea de bacon de foarte bună calitate. Carnea acestor porci are o valoare nutritivă mare și conține puțina grăsime.

Rasa de porci Duroc s-a format la mijlocul secolului 19 în Statele Unite ale Americii prin încrucișarea mai multor rase.

Corpul lor este robust, iar aceste animale domestice sunt recunoscute pentru felul lor blând de a se comporta cu oamenii, dar mai ales pentru calitatea cărnii pe care o dau.

Rasa de porci Yorkshire s-a format in Minnesota. Este o rasă rustică, care se aseamană cu Marele Alb, dar profilul capului este mai concav și linia superioară este ușor convexă.

Porcii din rasa Yorkshire au o longevitate productivă mare. Este o rasă specializată pe carne de calitate. Rasa locala este utilizată în producția de scrofițe hibride.

Femelele ating 200 kg. Dau naștere la 10-11 purcei viabili. Sporul mediul zilnic este de 640-660 grame.

Yorkshire este o rasă care se caracterizează prin robustețe și calități ale carcasei apreciate.

Tabelul 3

Rasele de scroafe

5.2. Indici de reproducție

1.Mărimea unei grupe de scroafe pentru montă (Mg)

Mg= x 100, unde:

Sf= 47

Pn=90,2%

Mg= x 100 = 52,10

Sf= numărul de scroafe necesare la fătare pentru popularea unui compartiment de la maternitate;

Pn= procentul mediu de natalitate realizat (care poate prezenta variații sezoniere).

2.Timpul de formare a unei grupe de scroafe pentru montă (Tg)

Tg=

A = 32zile

D =5 zile

Cr = 5

Tg= = 7,4 zile

A= durata alăptării purceilor;

D= durata dezinfecției unui compartiment între două fătări;

Cr= numărul de compartimente de fătare existente în complex.

3.Necesarul permanent de scoafe în așteptarea montei (Sa)

Ss=

Mg= 47

Cs = 20

Tg = 7,4 zile

Ss= = 23,30

Mg = numărul de scroafe dintr-o grupă;

Cs= durata medie a ciclului sexual la scroafă;

Tg= timpul de formare a unei grupe pentru montă.

4.Numărul de fătări pe an și pe scroafă (Fs)

Fs=

A= 32

Fs= =2,33

365= numărul de zile dintr-un an;

124= suma dintre durata gestației la scroafă (114 zile) și timpul necesar pentru montă și fecundare (10 zile);

A = durata alăptării purceilor.

5.Numărul de grupe de scroafe gestante (Gg)

Gg = , unde:

L=18.396

P=300

Fs=2,33

Gl=5

Gg = = 21,31

L = capacitatea de livrare anuală a complexului;

P= numărul de purcei care populează un compartiment dintr-un adăpost pentru creșterea tineretului (creșă);

Fs= numărul de fătări pe an și pe scroafă

Gl = numărul total de grupe de scroafe lactante pe complex.

6.Indicele de gestație (IG)

IG% =

s.g.=86,6

s.i.=134

IG% = = 64,62 %

IG= indicele de gestație;

s.g.= număr de scroafe gestante;

s.î.= număr de scroafe însămânțate (natural sau artificial)

7.Indicele de natalitate (IN)

IN % =

s.f= 133,2

s.t.=546

IN % = = 24,35 %

IN= indicele de natalitate;

s.f.= numărul de scroafe și scrofițe fătate;

s.t.= numărul total de scroafe și scrofițe.

8.Indicele de prolificitate (IP)

IP =

P = 4.810

s.f.=546

IP = = 8,8

IP = indicele de prolificitate (exprimat în numărul de purcei);

P = numărul de purcei vii obținuți;

s.f.= număr de scroafe fătate.

9.Indicele de densificare a fătărilor (I.D.F.)

I.D.F.=

A=32 zile

I.D.F.= = 2,33

I.D.F.= indicele de densificare a fătărilor;

T= timpul de referință, exprimat în zile, de obicei un an (365 zile);

A = durata alăptării, exprimată în zile;

124= număr constatnt obținut din suma duratei gestației (114 zile) și pentru montă și fecundare (10 zile).

10. Indicele „tulburări de reproducție” (ITR)

ITR= , unde:

s.t.r. = 1

s.t. = 550

ITR= = 0,18%

ITR= Indicele „tulburări de reproducție”;

s.t.r.= numărul total de scroafe cu diferite tulburări de reproducție;

s.t.= numărul total de scroafe existente în efectivul de referință.

CAPITOLUL 6.

DESCRIEREA FLUXULUI TEHNOLOGIC ÎN SECTORUL DE REPRODUCȚIE

Fluxul tehnologic în sectorul de reproducție constă în operațiile de populare/depopulare, livrarea purceilor spre sectorul de creștere, dezinfecția, repausul adăpostului, acțiunile sanitar veterinare și respectiv furajarea.

Ferma cuprinde un număr de 5 sectoare (Tabelul 4), împărțite astfel:

Sectorul de nașteri/maternitate: are o capacitate de 124 de locuri, grupate în 5 compartimente:

C1=25 locuri;

C2= 24 locuri;

C3= 27 locuri;

C4=24 locuri;

C5= 24 locuri.

Sectorul de însămânțări – are o capacitate de 172 de locuri pentru scroafe și 6 locuri pentru masculi;

Sectorul pentru scroafele gestante – cuprinde 6 compartimente cu un număr de 270 de scroafe: 5 compartimente cu o capacitate de 47 de scoafe;

1 compartiment cu o capacitate de 35 de scroafe.

Sectorul de creștere: purcei de la 7 la 30 de kilograme,are o capacitate de 2700 de purcei; cuprinde 9 camere cu o capacitate de 300 de purcei;

Sectorul scrofițelor (viitoarelor scroafe)- cu o capacitate de 280 de locuri.

Tabelul 4

Sectoare

Sursă Vennersminde

Popularea / depopularea sectorului de reproducție se face pe baza principiului „totul plin-totul gol” . Din cele 5 compartimente ale sectorului, odată cu mutarea purceilor spre sectorul de creștere se comasează efectivele în 1-2 compartimente, pentru eliberarea a 2-3 compartimente, pentru a da oportunitatea îngrijitorilor de a dezinfecta riguros compartimentele și de a folosi substanțe dezinfectante foarte puternice. De asemenea oferă 5 zile de repaus, necesare până la introducerea unui nou lot.

6.1.Organizarea halei de reproducție

Construcția atât a halei de reproducție cât și a anexelor este din cărămidă.

Ventilația în sectorul de reproducție/maternitate este una laterală, prin perete (în restul sectoarelor se realizează prin acoperiș, cu efect de vacuum).

Lumina este asigurată atât natural, prin intermediul ferestrelor laterale, cât și artificial, cu ajutorul neoanelor. Iluminatul artificial este necesar mai ales pe timpul iernii, deoarece are influențe asupra procesului de reproducție.

Hala de reproducție este împărțită în boxe, acestea fiind dispuse pe 2 rânduri și sunt despărțite de o alee de serviciu (Figura 1.6).

Figura 1.6 – Organizarea halei de reproducție

(sursă proprie)

6.2.Organizarea interioară a boxei

Boxa este concepută astfel încât să asigure 3 zone distincte (Figura 1.7):

O zonă pentru furajare – aceasta este situată pe o latură a boxei; aici se găsește un jgheab din metal, în care este administrat furajul.

O zonă de odihnă- aceasta este amplasată în centrul boxei, între zona de defecare și aleea de serviciu;

O zonă de defecare – este situată la partea opusă aleii de serviciu. Această zonă este situată pe toată lățimea boxei și și este acoperită cu grătare, care permit evacuarea dejecțiilor în timpul curățeniei.

Figura 1.7 – Organizarea interioară a boxei

(sursă proprie)

Boxele sunt delimitate între ele și despărțite de un perete din bare de metal, până la înălțimea de 1 metru, iar de aleea de serviciu sunt despărțite de un perete din tablă (Figura 1.8).

Pardoseala este realizată din ciment și dale de fier și este realizată în pantă (aproximativ 2%) spre zona de defecare. Acest lucru favorizează scurgerea dejecțiilor și a apelor rezultate în urma spălării.

Parametrii de microclimat întâlniți în sectorul de reproducție sunt următorii (Tabelul 5.):

Temperatura de 20o C, căldura fiind asigurată din pardoseală și respectiv prin intermediul lampelor cu lumină roșie (Figura 1.9) (respectiv 18o C în sectorul de însămânțări);

Umiditatea trebuie să fie cuprinsă între 60-75 %;

Viteza curenților de aer nu trebuie să depășească 0,3 m/s.

Tabelul 5

Parametri de microclimat

Sursa Vennersminde

Figura 1.8 – delimitarea boxelor

(sursă proprie)

Figura 1.9 – Lampă cu lumină roșie

(sursă proprie)

Curățenia în sectorul de reproducție se realizează de obicei de două ori pe zi. Aceasta constă în dirijarea dejecțiilor către zona de defecare și spălarea pardoselii cu furtunul cu apă.

În același timp, dacă este necesar, se efectuează și o curățire a alei de serviciu.

După depopularea boxelor se efectuează o curățenie mecanică, cu ajutorul razorului și a măturii, după care pardoseala este spălată cu furtunul cu apă sub presiune, este aplicat un săpun special, se lasă să acționeze, după care se clătește și se aplică dezinfectantul iar apoi este clătită tot cu apă sub presiune.

După efectuarea operației de curățenie, respectiv dezinfecție a boxelor, acestea sunt lăsate în repaus, fără animale, 5 zile.

6.3.Furajarea

În privința furajării am observat că scroafele gestante au primit un tain pe zi, iar cele care au fătat au primit 3 tainuri pe zi, respectiv primul tain la ora 6, al doilea la ora 11.30 iar ultimul tain la ora 15.00. Administrarea furajului se realizează la jgheabul din boxă.

Înainte de fiecare furajare jgheabul a fost curățat cu jet de apă. Furajarea se realizează în mod automat, de la conductă. Furajul combinat este unul solid. Iar cantitatea de apă necesară pentu diluția uruielii este „dozată” de scroafă (Figura 1.10).

Pentru furajarea purceilor sugari (începând cu a doua săptămână de viață) se introduce furaj combinat în hrănitoarele semiautomate (Figura 1.11).

În privința asigurării necesarului de apă, atât apa pentru amestecul furajului cât și cea pentru băut se administrează în același jgheab.

De asemenea, informații suplimentare în ceea ce privește rețetele de furajare pentru fiecare sector în parte, acestea pot fi consultate în Anexa 1.

Figura 1.10 – Jgheab pentru furajarea scroafelor Figura 1.11 – Hrănitoare semiautomată

(sursă proprie) (sursă proprie)

6.4. Organizarea procesului de reproducție

Organizarea procesului de reproducție începe cu depistarea scroafelor și a scrofițelor care sunt în călduri. Acest ucru se face cu ajutorul celor 6 vieri încercători. Acești vieri sunt folosiți atât la scroafele în așteptarea însămânțării, cât și la grupele de scroafe care au fost însămânțate în urmă cu până la 6-8 zăptămâni.

Depistarea scroafelor în călduri se face prin plimbarea vierilor e aleea de serviciu.

Durata călurilor la scroafe este de două zile, două zile și jumătate.

Începutul perioadei de călduri la scroafe se recunoaște după modificărle organelor genitale și de comportament. Această verificare se face de obicei cand li se dă de mâncare.

Iar la aproximativ 24 de ore după observarea semnelor caracteristice instalării căldurilor se practică la verificarea cu ajutorul vierului încercător.

Momentul favorabil în care se efectuează monta este fie la o zi de la apariția căldurilor, fie în a doua, respectiv a treia zi de la apariția căldurilor.

Procesul de însămânțare realizat în fermă (Figura 1.12) este unul repetat, în sensul că după aproximativ 12 ore de la prima însămânțare se realizează o a doua însămânțare.

Figura 1.12 – Procesul de însămânțare

(sursă proprie)

Materialul necesar pentru însămânțare este procurat din afara fermei. Iar doza utilizată la o inoculare este de 150 ml (Figura 1.13).

Figura 1.13 – Materialul și ustensilele necesare însămânțării

(sursă proprie)

După ce sunt însămânțate scroafele sunt grupate câte 47 în 2 grupuri (25 de scroafe într-un grup).

În cazul în care scroafele nu intră în călduri acestea sunt mutate în diferite zone ale haeli, deoarece s-a constatat că stresul le poate provoca estrul uneori.

Nu este folosit nici un tip de hormon pentru inducerea estrului.

Dacă, după 3 cicluri de călduri, scroafele tot nu au intrat în călduri, acestea sunt reformate.

Însă, incidența unor astfel de cazuri întâlnite în fermă este una foarte mică respectiv sub 1%.

6.5.Diagnosticul gestației

Una dintre metodele foloite este metoda „neîntoarcerilor”, aceasta presupunând nerevenirea în călduri a scroafelor însămânțate în urmă cu până la 21 de zile. Pentru depistarea scroafelor gestante se folosesc vierii încercători. Astfel, sunt considerate gestante scroafele care nu prezită estru și rămân indiferente față de mascul.

După ce au fost identificate scroafele posibil gestante, se practică la inspecția acestora, adică la aprecierea dezvoltării abdomenului și respectiv a glandelor mamare. La femelele gestante s-a observat că abdomenul este mărit în volum, lăsat, iar glandele mamare se dezvoltă proporțional cu avansarea gestației.de asemenea se palpează abdomenul în dreptul ultimelor două mameloane (pentru palpare, scroafa trebuie să fie culcată pe partea stângă).

Ferma de asemenea este dotată cu un scanner pentru depistarea gestației, dar, din motive personale se bazează mai mult pe experiența personalului îngrijitor.

6.6.Organizarea fătărilor

Prima acțiune care stă la baza organizării fătărilor contă în pregatirea compartimentului pentru primirea scroafelor gestante, care urmează să fete. Această pregătire constă în în procesele dev curățire, spălare, dezinfectare și respectiv odihna acestuia.

Înainte de a fi introduse în compartimentul unde urmează să fete, scroafele spălate.

Fătarea la scroafe durează în medie între 2-4 ore, însă s-au întalnit cazuri în care a durat chiar mai mult și a fost necesară și asistența, respectiv intervenția personalului. Numărul mediu de purcei fătați este de 19-20.

După o perioadă de maximum o oră de la încheierea procesului de fătare, purceii sunt repartizați la sfârcuri, urmărindu-se ca fiecare purcel să sugă colostrul

O altă măsură care trebuie luată dacă este necesară este redistribuirea purceilor sugari la scroafe doici (Figura 1.14).. De regulă se lasă 12-13 purcei la o scroafă. De asemenea sunt înlăturate din compartiment scroafele care prezintă agalaxie și purceii sunt redistribuiți. La scroafele doici purceii stau 7 săptămâni în loc de 4.

Figura 1.14 – Repartizarea purceilor la scroafe doici

(sursă proprie)

La purceii sugari o operațiune obligatorie este tăierea colților cu ajutorul unui clește special. Această operațiune este necesară pentru evitarea producerii unor răni ale ugerului în timpul suptului.

De asemenea purceilor li se taie coada la adoua respectiv a treia vertebră caudală, proces cunoscut sub denumirea de codotomie.

După efectuerea celor două operațiuni sunt înregistrați toți purceii vii. Cauzele care conduc la moartea purceilor normal dezvoltați cu puțin timp înainte de fătare sau chiar în momentul fătării pot fi legate de unele boli precum bruceloza, de diferite infecții benigne ale scroafeisau ale fetușilor, de accidente survenite la fătare (strivire și îngrijire necorespunzătoare), de o alimentație deficitară din punct de vedere al cantității furajelor pe timpul gestației scroafelor.

Aceștia sunt injectați cu dextran, în vederea înlăturării posibilității apariției anemiei feriprive (Figura 1.15).

Figura 1.15 – Injectarea purceilor cu dextran

(sursă proprie)

6.7.Înțărcarea purceilor

Înțărcarea purceilor are loc la vârsta de aproximativ 4 săptămâni.

Tehnica procesului de înțărcare constă în scoaterea în aceeași zi atât a scroafei cât și a purceilor din boxa de fătare. Acest proces are loc după tainul de dimineață. Scroafele sunt mutate în compartimentele de așteptare în vederea montei, iar purceii sunt mutați în compartimentul de creștere a tineretului (Figura 1.16).

Figura 1.16 – Sectorul de creștere a tineretului porcin

(sursă proprie)

La 31 de săptămâni scrofițele sunt aduse în sectorul de însămânțări și sunt lăsate aici timp de o săptămână. La 32 de săptămâni acestea sunt însămânțate.

La trei săptămâni de la însămânțare începe ciclul de călduri și în acest mod îngrijitorul își dă seama dacă scrofițele sunt sau nu gestante.

Un registru trimestrial al însămânțărilor realizate în fermă poate fi observat în Tabelul 6, respectiv Tabelul 7.

Tabelul 6

Ghidul însămânțărilor și al fătărilor în anul 2013

Sursa Vennersminde

Tabelul 7

Ghidul însămânțărilor și al fătărilor în anul 2014

Sursa Vennersminde

CAPITOLUL 7.

REZULTATE ȘI DISCUȚII

7.1. Rezultate privind durata ciclului sexual

S-a constatat că durata ciclului sexual la ambele rase este de aproximativ trei săptămâni (20-21 de zile).

Pentru a se produce mai multe ovule s-a constatat că iarna lumina artificială asigurată în adăpost trebuie să aibă o intensitate mai mare. Acest lucru influențează rata de succes a însămânțărilor.

7.2 Rezultate privind durata estrului

S-a constatat că în medie, durata căldurilor la scroafele din efectivul unității a fost de 5 zile.

7.3. Rezultate privind apariția estrului după înțărcare

Cum am menționat mai sus, scrofițele sunt înțărcate la 4 săptămâni. Iar apariția estrului are loc în jurul vârstei de 32 de săptămâni, când acestea sunt și însămânțate pentru prima dată.

Iar în privința scroafelor, după 5 zile de la înțărcare acestea intră în călduri și sunt însămânțate din nou.

7.3.1.Rezultate privind cauzele anestrului la scroafe

Din totalul efectivului de scroafe viabile pentru reproducție, sub 1% au înregistrat anestru. Cauzele prezenței anestrului nu au fost concret menționate, bănuindu-se a fi sterile, sau suferind de anumite boli.

7.3.2. Modalități de tratare ale anestrului la scroafe

Scroafelor nu li s-au administrat nici un fel de medicație, acestea fiind scoase din efectiv și vândute către abator, pentru a minimaliza pierderile, dacă nu întră în călduri după aproximativ 3 cicluri.

7.3.3. Estimarea pierderilor cauzate de anestru

Datorită faptului că numărul scroafelor care au prezentat anestru a fost foarte mic, în consecință și pierderile cauzate de acesta nu au fost foarte mari, acestea estimându-se la aporximativ la 30.000-50.000 coroane (din aproximativ 10.000.000 coroane venituri).

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE

Bogdan A.T. și colab., 1999, Tratat de reproducție și însămânțări artificiale la suine, Editura Tehnică Agricolă, București;

Zeneci N., 2000, Creșterea porcinelor în fermele mici: fermele familiale, Editura Alex-Alex & Leti Pres, București;

Dinu I., 1974, Tehnologia creșterii și exploatării porcinelor, EdituraCeres, București;

Cornoiu I., 2008, Suinele domestice: creștere și valorificare, Editura Risoprint, Cluj-Napoca;

Stan T., Păsărin B., 1998, Tehnologia creșterii suinelor:curs, Centr. de multiplic. al Univ. Agronomice si de Medicina Veterinara, Iași;

Stan T., Păsărin B, 2001, Creșterea suinelor, Editura Vasiliana '98, Iași;

Ștefănescu G.și colab., 1999, Creșterea porcinelor în fermele mici și mijlocii, Editura Ceres, București;

Dinu I. și colab., 2002, Suinicultură. Tratat de de creștere a suinelor, Editura Coral Sanivet, București.

www.maps.google.com/Tommerup-Denmark (articol accesat la data de 27.02.2015)

www.fermierul.ro/aparatul-reproducător-scroafă (articol accesat la data de 27.02.2015)