Incidenta Rabiei la Vulpi Si Controlul Privind Eficienta Postvaccinara

CERCETĂRI PRIVIND INCIDENTA RABIEI LA VULPI ȘI CONTROLUL PRIVIND EFICIENȚA POSTVACCINARĂ

CAPITOLUL 1

1.1.Descrierea speciei

Vulpea roșie (foto.1)- Vulpes vulpes face parte din încregnătura Vertebrata, regnul Chordata, clasa Mammalia, ordinul Carnivora, familia Canidae, genul Vulpes. Este cel mai raspândit membru al familiei Canidae, întalnind-se din întreaga emisferă nordică de la Cercul Polar până în Nordul Africii, în Europa, Asia și America centrală. Vulpea a fost introdusă și în Australia fiind considerată Foto. 1. Vulpea roșie

foarte dăunătoare pentru vânatu mic și păsările din regiune; de astfel fiind încadrata și în lista 100 cele mai dăunătoare specii invazive.

Își are originile dintr-o varitate mai mică ca mărime din Eurasia care mai apoi a colonizat și teritoriul Americii de Nord.

Vulpea roșie se diferă de restul speciilor de vulpii prin capacitatea sa de a se adapta rapid la medii noi. Deși este numită generic vulpea roșie, în cadrul acestei specii se găsesc numeroase exemplare cu albinism sau melanism(foto. nr. 2 si 3). Sunt recunoscute 45 de subspecii de vulpe până în prezent și se împart în două mari categorii: marile vulpii din nord, care habitează în Europa și America de Nord și micile vulpi care se găsesc în Asia și Orientul Mijlociu.

Foto. nr. 2 Vulpe cu albinism Foto. nr. 3 Vulpe cu melanism

Este un mamifer terestru de talie mijlocie, corp alungit, urechi mici și ascuțite și o coadă lungă și stufuoasă. Are o lungime a corpului în stadiul adult de 100-130 cm, din care 30-40 cm este doar coada și cântărește în medie între 7-10 kg. Are picioarele scurte, la membrele superioare prezintă 5 degete, iar la cele inferioare doar 4. Sunt foarte agile, fiind capabile de a sării garduri de până la 2 metri și de a înota excelent. Trăiește 12-14 ani în captivitate, însa în libertate trăiește în medie aproximativ 2 ani, din cuza prădatorilor și a boliilor. Aprecierea vârstei se poate face cu aproximație după dentiție. Nu prezintă dimorfism sexual evident, însa femele sunt ceva mai mici decât masculii. Prezintă un miros specific , penetrant, ușor de sesizat. Corpul este acoperit cu o blană deasa, formată din păr și puf iarna și un păr mai scurt vara. Năpârlesc primavara iar noul păr crește încet ajungând la deplină dezvoltare abia în decembrie. Culoarea blănii variază de la roșcat deschis până la galben-cenușiu. În literatura de specialitate se cunosc existența a trei varietăți de vulpe roșie pe teritoriul Romaniei: vulpea de mesteacăn (cu pieptul și vârful cozii ablicioase), vulpea cu cruce (care are o dungă neagră pe spinare, care se încrucișează cu cea de pe membrele anterioare, fiind și cea mai răspândită) și vulpea cărbunăreasă ( cu pieptul, gâtul, picioarele, abdomenul și vârful cozii de culoare neagră-cenușie sau neagră).

Dentiția cuprinde 24 de dinți și se remarcă caninii lungi.

Formula dentară este:

Este un animal dotat cu simțuri ascutite, având un miros fin, un văz și un auz excelent. Are un auz foarte bine dezvoltat fiind capabilă să audă o pasăre care zboră de la o distanță de minim 20 de metri și chițăitul de șoareci de la minim 100 de metrii. Are și un miros bine dezvoltat, însă nu la fel de bun precum al lupui sau a câinelui.

Urmele se deosebesc clar fața de cele de pisica prin faptul că sunt alungite și au imprimate ghearele, iar față de cele de câine tot prin forma alungită și prin accea că urmele de unghii din fața sunt situate mai apropiat. Urma pârtie este rectilinie, spre deosebire de cea a câinelui care este în zig-zag. La mersul normal urma se imprimă diferit pentru că vulpea calcă din urmă în urmă în comparație cu deplasarea la trap când urmele se imprimă două câte două, si față de deplasarea la goană când urmele picioarelor din spate le depașesc pe cele din față.

Excrementele variază ca formă în funcție de hrana pe care o consumă, însă deobicei se găsesc și resturi de par sau pene de la animalele devorate sau hrană nedigerată.

Sunetele pe care le scoate vulpea sunt ca un fel de lătrat, dar acestea diferă în funcție de moment. În timpul împerecherii scoate cel mai frecvent și cel mai puternic lătrat, fiind un lătrat de chemare pe care scos de ambii parteneri. Puii tineri rămași singuri latră la fel cum latră masculii în timpul împerecherii. Atunci când este prinsă de dușmanii vulpea țipă, iar dacă puii se află în pericol ambii părinți scot un lătrat insistent pentru distragerea atenției dușmanilor. Puii flămânzii scâncesc.

Arealul vulpii este unul foarte larg răspândit, se găsește aproximativ pe toată suprafața Europei, având o mare plasticitabilitate ecologică, adaptându-se celor mai variate conditii. În Romania desitatea maximă a vulpii se întâlnește în regiunile de deal si câmpie, deoarce acolo își întâlnește hrana preferată, șoareci. Arealul vulpii la noi în țară se extinde din Delta Dunării până la limitele superioare ale pădurii, chiar și în golul de munte. Prefera zonele cu soluri argilo-nisipoase, care îi permit să sape vizuini. Trăiește în vizuine săpate în pământ, care au 4-5 intrări, iar în interiorul vizuinii sunt mai multe galerii numite cotloane unde vulpea se reproduce și își crește pui. Exsistă cazuri în care aceasta ocupă vizuina săpata de viezure sau chiar le împarte cu el. Vizuina sapată de viezure are galeriile mai largi și pornesc oblic în jos în comparație cu cele sapate de vulpe care sunt mai înguste și pornesc orizontal. O alta diferență în vizuinele săpate de cele două specii este curățenia specifică viezurelui. Vulpea este considerată fidelă locului de trai și raza ei de activitate se întinde pe o distanță 3-5 km de langă vizuină, rar 10 km față de aceasta.

Hrana se constituie din șoareci, șopârle, melci, fazani, popândăi, godaci de mistreț, iepuri, găini din ograziile oamenilor, iar pe tipul verii mai consumă struguri, mere, zmeura, afine, pere sau prune. Vulpea își capturează hrana după sunet sau miros, o pândește pe burtă și apoi sare cu labele din fața asupra victimei precum o pisică (foto. nr. 4). Specific vulpei este faptul ca ucide mai mult decât poate manca, resturile îngropându-le.

Foto nr.4 Vulpea la vânătoare Foto nr. 5 Pui de vulpe

Reproducerea are loc în ianuarie-februarie, în funcție de vreme. Sarcina durează 52-53 de zile, femela fată 4-5 pui de culoare brun- negricioasă (foto. nr. 5) , orbi până la 12-14 zile și sunt alăptații până la 3-4 săptămâni apoi primesc și carne. . După ce pui au mai crescut, femela le face trecerea treptată pe hrană regurgitată apoi le aduce hrană vie pe care pui fac un adevărat exercitiu de vânătoare. Până la creșterea puilor vulpoiul rămâne alături de vulpe contribuind la creșterea puilor. În cazul în care femela moare dupa ce pui au 4-5 săptămâni, vulpoiul preia sarcina de creștere a progeniturii.Puii ating maturitatea sexuală la 10 luni, însă sunt complet dezvoltați la doi ani. Vulpea este un animal solitar iar pui din toamna primului an devin independenții.

Activitatea vulpii este în general nocturnă, însa în zonele liniștite se poate hrănii și pe timpul zilei.

Creșterea efectivelor este limitată de acțiunea omului, de prezența lupului, râsului, șacalului sau a câinelui. Pentru puii de vulpe sunt dăunătoare și unele păsări răpitoare cum ar fi vulturul, acvilele, buha sau codalbul și unele bolii. Dintre boli cele mai periculoase sunt râia și turbarea, care cauzează o scădere însemnată a efectivelor. În anul 2008 era estimat un efectiv de 61.000 de exemplare de vulpi pe teritoriul țării noastre, distribuite în 2151 fonduri de vânătoare administrate de Regia Natională a Pădurilor și Asociațiile Vânătorilor și Pescarilor din România. În România efectivul de vulpi din ultimii ani se menține relativ constant ceea ce face ca densitatea raportată la întreaga suprafață a țarii să fie de 1 exemplar/km². Județele cu cea mai mare densitate de vulpii sunt: Suceava, Botoșani, Mureș, Cluj și Timiș.

Recoltarea se face pe tot parcursul anului însă se recolteză mai masiv în timpul iernii. Numărătoare vulpiilor se face iarna sau primavara devreme prin identificarea vizuinelor sau observare directă. Împușcarea vulpii se face cu o armă lisă și alice 3,5-4 mm.

Vânătoarea vulpii se poate face la goană, la pânadă, la chemătoare imitând glasul șoarecilor sau a iepurelui rănit, la vizuină. La goanele pentru vulpe este nevoie de foarte multă disciplină deoarece vulpea are o sensibilitatea ridicată. Este important sa se cunoască trecătorile unde este bine să se instaleze vânători, iar gonaci să bată numai tufele și să nu se utilizeze câini de vânătoare.

Vânătoarea la pândă se face din bordei, se asteaptă ca vulpea să vină la hoit, însa în acel loc se pune nadă cu 2-3 luni înainte.

Vânătoarea vulpii la vizuină se face 1-2 vânători, însoțiți de 1-2 câinii de vânătoare de preferabil din grupa hărțuitorilor de vizuină ( exemplu foxterrieri sau jagdterrieri). Dupa ce vânătorii s-au instalat aproape de vizuină, se dă drumul la câini aproape de vizuină. Daca animalul iese din vizuina v-a fi împucașcat, iar dacă aceasta v-a ramâne în vizuină, urmează ca aceasta sa fie săpată și vulpea scoasă din vizuină cu ajutorul unui clește. Săpatul vizuinei se va face după lătratul câinelui.

Trofeul este reprezentat de craniul vulpii. Blana prelucrata are diverse întrebuințării însa nu este prezentă în concursuri, pentru ea nu există crietrii de evaluare.

1.2. Istoricul rabiei

Cuvântul “rabie” provine din cuvântul latin “rabere” care inseamnă supărare, furie. Acest cuvânt pare a avea rădăcini din limba sanskrita veche unde există cuvântul “rabas” care inseamnă a fi violent.

Rabia a fost semnalată și descrisă încă din cele mai vechi timpuri (aproximativ 4000 de ani), primul caz de rabie fiind semnalat în Babilonia când mai multe persoane au murit din cauza unei mușcaturi provocate de un câine, toate persoanele prezentând aceleași simptome. Homer, Aristotel și Democri au descris rabia în lucrăile lor, însă Celsus a reușit să facă o descriere destul de amplă a bolii, descoperind faptul că saliva conține virusul. Acesta reconandă ca metodă de profilaxie să se curețe rana și să se ardă zona afectată pentru a stopa răspândirea virusului sau chiar amputarea zonei dacă este posibil.

În secolul XIX se fac progrese majore, după ce cazurile de rabie încep să fie semnalate din ce în ce mai des. Acestea au fost întâlnite în nordul, vestul și estul Europei, nordul Americii și Canada.

Cercetatorul german Zinke demonstrează că rabia se transmite prin salivă în urma mai multor exprimente făcute pe animale.

În 1881 Luis Pasteur un chimist francez împreună cu asistentul său, Emil Roux au stabilit că agentul turbării se găsește în sistemul nervos central la animalele bolnave sau moarte de turbare. De aici rezultă că prin inocularea creierului sau a măduvei spinarii , boala se reproduce întotdeauna la animalele de laborator. Agentul patogen nu s-a putut vedea la microscop și nici nu s-a putut cultiva pe medii sintetice și de aceea , Pasteur , l-a denumit ”virusul rabic de stradă”. Această formă de rabie a fost numită de către L.Pasteur virusul rabic “fix” pentru al putea deosebi de virusul original denumit virusul rabic “sălbatic” sau “de stradă”.

Primul tratament eficient antirabic a fost testat în 1883 pe caini, iar în anul 1885 a fost administrat pentru prima oară pe oamenii.

În anul 1889, Babeș si Lepp demonstrează că în sângele animalelor vaccinate împotriva rabie apar anticorpii specifici, care neutralizează virusul rabic. Astfel ei sunt primii care folosesc serul antirabic în tratamentul oamenilor muscații de animale infectate cu rabie.În 1892 , Babeș a descris modificarile histopatologice în sistemul nervos central și a semnalat prezența unor incluzii oxifile în citoplasma celulelor nervoase , fară să arate însa importanța lor pentru diagnosticul turbării. În 1903 , Negri demonstrează specificitatea incluziilor descrise de Babeș , care au fost denumite “corpusculii lui Negri”. În 1950 , la Congresul International de Microbiologie din Praga , aceasa denumire s-a rectificat , și astăzi incluziile poartă denumirea de “corpusculii Babeș-Negri “.

Datorită lucrărilor lui Victor Babeș, Romania devine în anul 1888 a 3 a țară care are institut antirabic dupa Franța și Rusia.

În anul 1959 doctorul Robert Kissling descoperă testul de care ajuta la diagnoticarea rabie de imunofluorescență directă.

1.3. Etiologie

Virusul rabic este un virus neutrop ce contine ARN, apartinând genului Lyssavirus, familia Rhabdoviridae cu dimensiunile de 60-180/120-180 nm.

“Au fost descoperite 7 genotipuri distincte, dintre care amintim virusul rabic clasic, virusul Lagos al liliecilor, virusul Mokola și virusul Davenhage. Virusul europeanal liliecilor și virusul australian al liliecilor recent izolat în Australia sunt de asemenea membre ale genului Lyssavirus dar nu sunt încadrate în sereotipuri.” ( G.Puhianau,Patologia faunei salbatice,2012)

“Virusul care produce boala naturala la animale și om se numește virus sălbatic sau de stradă. Cel existent la liliecii hetatofagi din America Centrala și de Sud este mai patogen pentru bovine decât alte tulpini de virus sălbatic și posedă unele caracteristici (perioada de incubație mai lungă, este prezent în urina, produce mai ales turbare paralitică etc). Mai sunt și alte tulpini cu proprietăți specifice, cum este și virusul rabic fix, tulpina obținută de L.Pasteur și apoi și de Babeș și alți cercetători, prin infecții succesive intracerebrale, determinâd numai turbare paralitică, după o perioadă de incubație fixa de 7 zile, dar nu formează corpusculii Babeș-Negri în encefal. De asemenea este nepatogen pe cale subcutanată, proprietate ce sta la baza folosirii acestei tulpini ca vaccin.” ( G.Puhianau,Patologia faunei salbatice,2012)

Contaminarea cu virusul rabic se face in mod direct prin muscatura sau prin zgarieturi cauzate de animalele infestate cu rabie. Pentru propagarea infectiei este necasar ca la poarta de intrare sa existe filete nervoase recent lezate, pe care virusul sa se poata fixa si mai apoi propaga pana in celulele nervoase. Prin acest mod se transmite infestarea cu virusul rabic salbatic sau de “strada”.

Rezistenta virusului variaza in functie de temperatura si de mediul in care se gaseste, astfel in medii cu temperaturi jose are o rezistenta mare. La lumina solara, la temperaturi ridicate se distruge relativ repede in functie de mediul in care se gaseste. Prin uscare lenta virusul se distruge in 10-14 zile, congelarile si decongelarile repetate il pot distruge. De aseamena substantele antiseptice distrug rapid virusul.

1.4. Epidemiologie

Rabia este zoonoza cu arie de raspandire foarte larga,aproximativ pe tot globul, insa sunt si cateva tari indemne care fac exceptie cum ar fi Australia, Marea Britanie, Creta, Noua Zeelanda care au reusit eradicarea bolii sau datorita pozitiei geografice nu au fost contaminate. Eradicarea bolii a fost posibila prin masuri riguroase de triaj si carantina a animalelor.

In partea opusa exsita tarii in care rabia face victime numeroase in randul animalelor domestice si salbatice, cat si in randul oamenilor. Cazuri de mortalitate din cauza rabie se intalnesc in special pe continentul asiatic, India fiind tara cu cele mai multe cazuri de rabie intalnite la om. Cu toate ca afecteaza toate varstele, rabia a fost diagnosticata in special la copii sub 15 ani.

Principalele focare de infectie in mediul salbatic sunt reprezentate de vulpii, lupii, sacalii, sobolanii, manguste, sconcsii, jderii, nevastuicii, liliecii. Animlele domestice care intra in contact cu mediul salbatic sunt si ele purtatoare de boli. Principalele specii din mediul domestic care pot transmite virusul rabic la om sunt cainii si pisicile.

Sobolanul este un important reprezentant in lantul epidemiologic al rabiei, datorita mediului versatil in care traieste.

Cadavrele animalelor moarte de turbarea pot servii si ele ca sursa de infectie in timpul examenelor de necropsie sau daca cadavrul a fost devorat de un alt animal. Obiectele murdarite saliva virulenta pot constitui o sursa de infectie.

1.5. Patogeneza

Dupa inocularea si fixarea virusului pe filetele nervoase recent lezate acesta incepe sa se multiplice in tesutul muscular, la inceput la nivelul plagii apoi patrunde in terminatiile nervoase si se propaga cetriped spre sistemul nervos central. Odata ajus la nivelul sistemului nervos central se propaga centriped, prin structura perinervoasa (axoplasma), traverseaza prin nervii periferici si ajunge in ganglionii spinali, apoi in encefal unde se dezvolta meningoencefalomielita rabica. Sunt afectati si neuroni (mai ales cornul lui Ammon) unde vor incepe sa se dezvolte niste formatiuni caracteristice rabie numite cropusculii Babes-Negri. Dupa afectarea sistemului nervos central virusul incepe sa se propage centrifug catre extremitati prin intermediul nervilor, la glandele salivare, piele, mucoase, retina si cornee.

Multiplicarea virusului in sistemul nervos central reprezinta cauza simptomelelor de hiperstezie si a manifestarilor agrasive, iar septinervrita de la nivelul neuroniilor mortorii cauzeaza paralizia. Aceste modificari se instaleaza in aproximativ 5-6 zile de la infestarea cu virusul rabic si produc modificari de comportament incepand cu o exaltare a functiilor neuronale manifestata prin excitatie psihica, senzitiva si motorie, urmata de diminuarea reflexelor si apoi de paralizie progresiva apoi moarte.

Rabia se transmite prin muscatura sau zagarieturi, insa nu toate muscaturile animalelor turbate pot cauza aparitia bolii. Exista cazuri in care saliva animalului poate sa nu fie virulenta in acel moment sau in cazul in care mucatura a fost prin imbracamite sau blana, catitatea de virus inoculat sa fie prea mica. Deasemena in literatura de specialitate au fost inregistrate cazuri de rabie in care infectia rabica a stat intr-o stare de latenta, perioada de incubatie a virusului a durat cativa ani si mai apoi prin diferiti factorii agresivi favorabili (factorii de stres, oboseala, gestatie etc) evolutia bolii sa inceapa sa fie vizibila si de necontrolat ducand la un sfarsit tragic.

1.6. Simptomatologie

La animalele din mediul salbatic virusul rabic are o perioada de incubatie de la 6 zile pana la 6 luni sau mai mult. Animalele infestate cu rabie incep sa elimine virusul cu 10-14 zile inainte de debutul clinic al bolii apoi in aproximativ 10 zile mor.

Semnele clinice difera in functie de specie, chiar de individ dar sunt semne clinice cu caracter predominat si general sunt cele legate de afectarea sistemului nervos. Se deosebesc doua forme clinice: forma furioasa si forma paralitica. Comune ambelor forme de manifestare sunt tulburarile de comportament, afectarea sistemului nervos, salivatia excesiva si paralizii trepate ale musculaturii scheletice si a faringelui.

Forma furioasa se maifesta in trei faze incepand cu faza prodromica care adesea trece neobservata, animalul fiind abatut, melancolic. Apoi devine capricios, instabil, afectuos sau din contra indiferent, incepe sa se retraga in locuri izolate si intunecate. Urmeaza starii de abatere sau neliniste si incepe sa ii se diminueze apetitul si sa i se perverteasca gustul incepand sa muste din obiecte necomestibile ( pietre, bucati de lemn, de sticla, plastic). Aceasta faza dureaza 1-2 zile.

Faza de stare este caracterizata prin dromomanie animalele mergand mult fara o destinatie anume. In aceasata faza incep sa se manifeste si tulburarile de comportament reprezentate de starii de furie si de agresivitate. Animalele devin agresive, incep sa atace alte animale sau sa aiba atacuri imaginare, sa muste obiecte contondete atat de tare incat isi pot rupe maxilarul sau dinti, au o privire fixa, care exprima furie,prezinta inegalitati pupilare. Aceasta faza are o durata cuprinsa intre 2-5 zile.

Faza paralitica este caracterizata prin paralizia treptata a muschiilor scheletici, incepand cu muschii capului apoi cei linguali, maseteri, oculo-motori, laringieni. Animalul nu se mai poate hrani sau sa bea apa, limba iesita din cavitatea bucala, incepe sa aiba o salivatie in exces, animalul murind dupa aproximativ 3-6 zile.

Forma paralitica este caracterizata prin lipsa manifestarilor de agresivitate, paralizia muschilor capulii se instaleaza rapid facand hranirea animalului imposibila, iar paralizia sa se instaleze treptat in tot corpul. Decesul animalului survine in aproximativ 3-6 zile.

Comportamentul in turbare difera in functie de specie si de individ.

Vulpea este principlalul focar de rabie din mediul salbatic la noi in tara. In general la vupii se manifesta forma furioasa a rabiei. Aceasta incepe cu o schimbare evidenta a comportamentului, animalul pierzandu-si din prudenta, intra in localitati in plina zi, isi pierde frica fata de oameni devenind prietenoasa lasand sa fie mangaiata sau luata in brate, adesea provocand muscaturi superficiale, se alatura turmelor de oi sau cirezilor de vaci ca un caine de paza. Aceste manifestari se preced de un latrat ragusit, atacuri imaginare, muscaturi din corpuri dure. Devin agresive doar daca omul sau alte animale se aproprie de victima si fara latrat avertizor doar musca. In ultima faza animalul nu mai poate sa isi pastreze pozitia patrupedala si prezinta un mers nesigur si in 3-4 zile sfarseste prin moarte.

Chiar daca vulpea nu are un areal foarte larg de raspandire si boala nu se raspandeste foarte repede in mediul salbatic. In mediul urban din cauza vectorilor de raspandire (caini, pisici) epidemia se extinde intr-un mod foarte rapid.

1.7. Modificări anatomopatologice

Cadavrele animalelor moarte de rabie se carcterizeaza prin blana murdara cu parul incalcit si plin de resturi vegetale, conjunctivita hemoragica, maxilarul ramane intredeschis cu plagi pe limba si gingi cu urme de corpuri straine (frunze, bucati de lemn,etc.) sau cu rupturi ale dintilor.

La deschiderea cadavrelor se poate constata faptul ca sangele are o culoare mai inchisa, cu aspect asfixic, in stomac prezenta de corpuri strainie (pietre, bucati de lemn, etc), organele interne prezinta o congetie evidenta.

“Leziunea histologica specifica este reprezentata de prezenta incluziuniilor oxifile din neuroni, denumite “cropusculii Babes-Negri”. Ele se gasesc in citoplasma neuronilor piramidali din cornul lui Ammon, cu dimensiuni de 2-30 µm, dar si in alte zone ale sistemului nervos central si periferic si chiar in unele organe si glande. Numarul si dimensiunile lor variaza in functie de durata bolii si specie, fiind mai numerosi in evolutia lunga. Prezenta lor este un indiciu sigur de turbare. Absenta lor, insa, nu exclude existenta bolii. Cropusculii Babes-Negri au frecventa de 71% in regiunea hipotalamusului si de 46 % in restul sistemului nervos.

Ca leziuni nespecifice in turbare sunt cele de encefalomielita nepurulenta,limfomnocitara sau meningoencefalomielita, cu distrofii neuronale, satelitoza, neurofagie si nodului gliali, alternad cu perivasculite, hipermie si hemoragii. Nodulii gliali au fost consideratii de Babes (1892) ca fiind specifici turbarii, din care cauza se mai numesc “nodulii rabici ai lui Babes”.”( Puchianu Gheorghe, Patologia faunei de interes cinegetic, 2012)

1.8. Diagnostic

Diagnostcul antemortum se poate stabilii cu greutate avand in vedere ca rabia se manifesta diferit in funcitie de specie si de individ. Examinatorii trebuie sa fie foarte antenti la simotomele pe care le prezinta animalul pentru a nu confundata cu alte bolii virale care afecteaza mediul salbatic. Acesta se poate stabili cu exactitate doar prin recoltarea de saliva sau lichid cerebrospinal de la animalele suspectate, procedeu greu de efectuat la animalele din mediul silvatic.

În cazul diagnosticului postmortum se vor face mai multe teste de laborator cum ar testul de imunofluorescență directă ( IFD) , testul imunoenzematic (ELISA), examenul histologic sau bioproba pe soricei. Deoarece virusul rabic provoaca modificari ale sistemului nervos central si periferic se recomanda ca prelevarea probelor sa se faca din hipocampus, cerebel, bulbul rahidian, pentru ca sunt mai bogate in virus.

Pentru prelevarea acestor probe este necesara accesarea creirului, care se va face prin deschiderea cutiei craniene intr-o sala de necropsie. Dupa ce vom indeparta pielea de pe suprafata capului si muschii cranieini cu ajutorul uni bisturiu vom incepe decalotarea propriu-zisa a cutiei craniene, cu ajutorul unei dalte si al unui ciocan. Dupa desfacerea cutiei craniene vom extrage cu ajutorul unei pense sectiuni din ecefal pe care le vom pune intr-o placa Petri.

Testul de Imunofluorescenta directa (IFD) este metoda cea mai folosita si cea mai eficienta in depistarea virusului rabic. Aceasta metoda se bazeaza faptul ca anticorpii specifici rabiei pot fi cuplati cu o substanta fluorescenta si prin unirea cu particulele virale devin vizibile la daca sunt examinate cu o lumina ultravioleta. Rezulatele testului de IFD este concludent pentru probe proaspete in timp de o ora in mai mult de 95 % din cazuri.

Examenul histologic se face pentru a pune in evident celulele nervoase infectate din cornul lui Ammon, astfel confirmandu-se existenta infectiei. Lipsa celulelor nervoase infectate nu infirma diagnosticul de turbare, deoarce se pot obtine rezulate false. Se efectueza pe probe de tesut nervos prelevate la fel ca cele pentru IFD. Prin acest test se evidentiaza incluzii virale oxifile de culoare roz-pal-rosu, intracitoplasmatice, infiltratie limfohistologica, prin colorare cu metoda HEA-Masson cu albastru de metil.

Bioproba pe soricei consta in administrarea unei doze de suspensie cu materie cerebrala a unui animal suspect de rabie pe cale intracerebrala a 10 soricei sanatosi. Se vor tine sub observatie pentru a vedea daca dupa aproximativ 8 zile devin agitati, cu parul zburlit si prezinta contractii tonice apoi paralizie trepta. Daca animalele incep sa paralizeze se vor sacrifica cu cloroform, iar creierul se va recolta steril si se va efecta examenul de imunofluorescenta.

In vedera efectuari diagnosticului diferential se vor avea in vedere in principal boliile cu mainfestrai nervoase, boala Aujeszky, boala Carré.

1.9. Profilaxie si combatere

Din pacate rabia este o zoonoza care produce pagube economice majore si pentru combaterea ei este nevoie si de sprijinul tarilor vecine.

In cazul oamenilor profilaxia inainte de accident se poate face prin evitarea intrarii in contact cu animalele suspecte, iar in caz de accident sa se efectueze un control medical imediat si efecturarea vaccinului antirabic. In cazul personalului silvic (padurari, paznici de vanatoare) sau medici veterinari se recomanda vaccinarea preventiva.

In cazul animalelor domestice susceptibile se recomanda solicitarea examenului veterinar si administrarea de vaccin antirabic a animalelor domestice. Daca sunt animale care prezinta urme de muscaturi si sunt supecte de contaminare se poate cere ca acestea sa intre sub observatie sanitar veterinara timp de la 10 zile. Daca dupa acest timp animalul nu prezinta simptomele specifice rabiei va fi scos de sub observatie.

In cazul in care infectia se realizeaza intr-o ferma sau crescatorie se vor lua masuri drastice de carantina. Animalele care prezinta urme de muscaturi de carnivore vor fi sacrificate sub supraveghere sanitara la maixim 6 zile de la constatarea muscaturii. De la ele vor fi preluate capul, coloana vertebrala si zona unde a fost produsa muscatura, pentru prelucrarea de analize. Animalele care nu prezinta urme de muscaturi vor fi vaccinate antirabic si vor fi puse sub masuri de carantina si supraveghere timp de 3 luni in cazul rumegatoarelor mici si porcinelor si timp de 6 luni in cazul rumegatoarelor mari.

Locurile unde au stat sau au fost ucise animale bolnave de rabie si obiectele cu care au intrat in contact se vor dezinfecta.

Stingerea bolii si ridicarea carantinei se va face dupa 3 luni de la ultimul caz de moarte sau ucidere din cauza bolii si daca in localitatea respectiva nu s-au mai semnalat alte cazuri ale bolii.

1.10. Programul de supraveghere, control si eradicare a rabiei

Pentru combaterea rabie la vulpe in anul 2009 s-a elaborat un program de supraveghere si eradicare a rabiei, conceput pentru a se aplica intregului teritoriul al tarii. Actiunea a incput in anul 2011 cand in 16 judete ale tarii s-a inceput vaccinarea vulpilor pe cale orala cu ajutorul momelilor vacinale. Durata de desfasurare a acestui program se extinde pe 10 ani si este vizata toata suprafata tarii.

Nevoia implementarii unui astfel de program se datoreaza faptului ca in ultimii ani asistam la cresterea numarului de judete unde se intalneste rabia; rabia evolueza endemic la vuple si sporadic la alte animale; pe teritoriul tarii rabia evolueza si la animalele domestice si la cele din mediul salbatic, in special la vulpe; la animalele domestice cele mai multe cazuri s-au intalnit la caine si la pisica. Situatia ne este deloc intamplatoare avand in vedere faptul ca la noi in tara intalnim un numar mare de caini si pisici fara stapan. Delta Dunarii fiind un biotop aparte unde o parte din animalele salbatice coabiteaza cu cele domestice, se cere implementarea unor masuri de siguranta.

Obiectivele programului cuprind: controlul, supravegherea, monotorizarea vaccinarii orale a vulpilor si eradicarea bolii la populatile de vulpi de pe teritoriul tarii.

Pentru reusita acestui proiect este nevoie de indeplinirea urmatoarelor actiuni: vaccinarea intregului efectiv de vulpi; monotorizarea evolutiei rabiei corelata cu schema de aplicare a vaccinarii si rezultatele obtinute; supravegherea circulatiei virusului rabic pe teritoriul tarii; controlul aplicarii de momelilor vaccinale si evaluarea eficientei acesteia;colectarea de date, inregistrarea adecvata a acestora si prelucrarea statistico-informatica.

Vaccinarea orală a vulpilor se va desfasura în doua campanii, de primăvară și de toamnă, cu o distribuire predominant aeriană, cu avionul, distribuindu-se 25 momeli vaccinale/campanie/km2, la o distanță între liniile de zbor de 500 m, evitandu-se teritoriul localităților, al luciului de apă, autostrăzilor, etc. În aceste zone, în zonele submontane până la altitudinea 1000 m, precum și în jurul localităților în care a evoluat rabia, distribuirea de momeli vaccinale se va face manual, la vizuină.

Vaccinurile antirabice vii folosite pentru vaccinarea orală a vulpilor trebuie să îndeplinească cerințele Farmacopeei Europene și recomandările WHO în privința eficacității și siguranței în utilizarea acestora. Titrul de vaccin al fiecărei serii trebuie să fie de cel puțin 10 ori mai mare decât doza care asigură protecția vaccinală completă la grupul experimental (indicativ 100% doze protectoare). Titrul vaccinal final al momelii trebuie să-și păstreze această valoare timp de 7 zile la 25 grade C. Fiecare serie de vaccin trebuie testată și autorizată în privința tritului de anticorpi și stabilității în conformitate cu Farmacopeea Europeană, standardele OIE recomandările WHO și cu recomandările Raportului SCAHAW pentru vaccinarea orală antirabică a vulpilor, adoptată la 23 octombrie 2002.

Laboratoartele implicate în monitorizarea și evaluarea eficienței postvaccinale trebuie să asigure controlul tuturor seriilor de vaccin înainte și în timpul distribuțiilor momelilor vaccinale în teren.

Punctul de topire al învelișului momelii trebuie să fie aproximativ 40 grade pentru a asigura integritatea capsulei vaccinale în cazul expunerii la temperaturi ridicate.

Vaccinare orală a vulpilor a fost făcută cu momeli vaccinale care conțin tulpina SAD Bern. O momeală conține o doză de virus vaccinal (1,8 ml), închis întrun blister din aluminiu-plastic. Momeala are formă rotundă, de culoare maro, este fabricată dintr-un amestec de furaje cu miros de pește care este puternic atractiv pentru vulpi. Aceste vaccinuri au fost folosite si de alte tarii de pe teritoriul UE si avand rezultate foarte bune.

Utilizarea de tetraciclină ca biomarker în dinții și oasele vulpilor este recomandat pentru a evalua absorbția momeli la speciile țintă.

In Romania prima campanie de vaccinare a inceput in perioada de primavara a anului 2011, in zona de N-V a tarii, pe suprafata a 16 judete – Alba, Arad, Bihor, Bistrita-Nasaud, Cluj, Harghita, Mures, Maramures, Salaj, Satu-Mare, Hunedoara, Caras-Severin, Sibiu, Covasna, Brasov si Timis pe o suprafata de peste 90.000 km². S-a inceput cu acesta zona deoarce Ungaria a demarat o campanie de vaccinare antirabica la frontiera cu Romania inca din 1992.

La minim 45 de zile după perioada de vaccinare se efectueaza vanatoare de vulpi in scopul determinarii eficientei vaccinarii. Pentru acesta vor fi impuscate 4 vulpi/100 km². Pentru fiecare vulpe impuscată s-a platit o suma de 50 de lei asociatilor de vanatoare, acestea fiind transportate la laboratoarele județene.

In anul 2011 s-au impuscat 1372 de vulpi in campania de primavara din care s-au recoltate probe pentru testarea eficientei postvaccinale. Din totalul vulpilor impuscate in campania de primavara s-au recoltate probe de mandibula la 982 de exemplare pentru determinarea prezentei markerului de tetraciclina, dintre care 269 de probe au avut un rezultat pozitiv pentru tetraciclina. Probe pentru lichidul din cavitatea toracica s-au recoltat la 770 de exemplare si au rezultat pozitiv pentru anticorpi rabie 102 probe.

In campania de toamna a anului 2011 s-au facut teste pentru mandibula la 1808 de probe pentru detectarea tetraciclinei din care au rezultat 681 de probe pozitive la tetraciclina. Lichid din cavitatea toracica s-a extras de la 1363 de exemplare din care doar 278 au avut rezultat pozitiv pentru anticorpi rabiei.

Datorită schimbărilor politice și legislative care au avut loc în România, baza legală pentru aprobarea campaniei de vaccinare orală a vulpilor pe tot teritoriu nu a fost aprobată până în luna iunie 2012. De aceea, în România, campania de primavara de vaccinare antirabică la vulpi nu a fost efectuată.

În luna august 2012, temeiul juridic a fost aprobat pentru a pune în aplicare vaccinarea orală a vulpilor din întreg teritoriul. Suntem în prezent în litigiu cu compania de distribuție aeriană a momelilor vaccinale. A.N.S.V.S.A. face toate eforturile pentru a pune în aplicare (a efectua), campania de vaccinare orală a vulpilor.

Avantajul principal al acestui program este eficienta programului de control si monotorizare a rabie in Romania, care va diminua sansele de raspandire a bolii la animalele domestice sau salbatice si apoi la om.

Un principal dezavantaj al acestui program constă in riscul de a afecta alte specii de animale, nevizate de acest program dar sensibile la tulpinile de virus vaccinal cum ar fi hârcigii, dihorii, aricii. Această afectare a unor specii de animale ar putea creea un dezechilibru ecologic.

Institutile implicate in programul de control, supraveghere si eradicare a rabiei sunt:

Autoritatea Nationala Sanitar Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor, structura centrala veterinara din Romania, responsabila pentru coordonarea si supravegherea implementarii Programului, are ca atributii alocarea de fonduri, pentru a acoperi necesitatile create pentru implementarea programului (achizitia serviciilor de vaccinare a vulpilor prin organizarea licitatiei, monitorizarea si evaluarea vaccinarii).

Directiile Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Animalelor care au ca principale atributii verificarea condiitilor de transport si de stocare ale vaccinului, monitorizarea circulatiei vaccinului in teritoriu si controlul formarii profesionale ale personalului responsabil cu vaccinarea.

Institutul de Diagnostic si Sanatate Animala coordoneaza si gestioneaza capacitatea de testare a laboratoarelor judetelor, a aplicarii metodelor de diagnostic a instructajelor necesare aplicarii de noi tehnici, colecteaza datele privind investigatiile de laborator; coordoneaza activitatea de diagnostic a rabiei; intocmeste rapoartele de epidemiologice, bazate pe interpretarea rezulatelor privind rabia, coopereaza cu Laboratorul National de Referinta cu Laboratorul Comunitar de Referinta pentru rabie si pentru tipizarea si subtipizarea tulpinilor virale antirabice salbatice.

Institutul pentru Controlul Produselor Biologice si Medicamentelor de Uz Veterinar autorizeaza, pentru comercializarea, produselor biologice folosite pentru imunizarea impotriva rabie in Romania, efectueaza controlul calitatii seriilor de momeli vaccinale impotriva rabie, in conformitate cu Manualul de Diagnostic OIE, furnizeaza consultanta cu privire la produsele biologice folosite pentru imunizarea impotriva rabiei in Romania.

Regia Nationala a Padurilor asigura mentinerea populatiei de vulpi in limitele rezonabile prin organizarea de vanatori sezoniere respectand cotele de vanatoare stabilite, aproba vanatori suplimentare cotei de vanatoare stabilite in scopul respectatrii acestui Program, asigura prin personalul responsabil de fondurile cinegetice actiunile de recoltare de probe si transport de laborator pentru diagnosticul rabiei cat si pentru evaluarea imunitatii postvaccinale, in acord cu programul aprobat, asigura prin personalul din fondul cinegetic, realizarea prelevarii de probe si transmiterea acestora pentru realizarea supravegherii de laborator pentru diagnosticul rabiei, conform programelor de recoltare aprobate si pentru evaluarea imunitatii postvaccinale, asigura functionarea sistemului de colectare, transport si neutralizare a cadavrelor.

Inspectoratele teritoriale de regim silvic si de vanatore monitorizeaza si evalueaza densitatea populatiei de vulpi din fondul cinegetic din Romania, monotorizeaza si controleaza implementarea masurilor care revin gestionarilor fondurilor ciengetice, coopereza cu DSVSA judetene, in vederea implementarii Programului.

Asociatiile Vanatorilor si Pescarilor din Romania la fel ca si Regia National a Padurilor organizeaza sesiuni de vanatoare dupa inchierea campanilor de vaccinare, asigura transporul probelor recoltate catre personalul DSVSA.

In caz de aparitie a bolii, se va notifica de la nivel local la nicel central, conform Ordinului presedintelui ANSVSA nr. 79/2008 care aproba Norma sanitar veterinara privind notificarea interna si declararea oficiala a unor boli transmisibile ale animalelor, instituindu-se masuri de carantina de gradul III. Ridicarea masurilor de carantina se face dupa 3 luni de la ultimul caz de turbare in cadrul localitatii si daca nu mai exista nici un animal aflat sub observatie in aceea localitate.

1.11. Aspecte de etopatologie a altor animale sălbatice in rabie si alte bolii cu etiologie virală

Rabia este o boala comuna tuturor animalelor cu sanage cald, insa se manifesta diferit in functie de specie. In principiu insi pastreaza simptomele caracteristice cum ar fi agresivitatea, hiperexcitabilitatea, paralizia apoi moartea pentru forma furioasa sau se poate instala treptat paralizia pentru forma paralitica.

La lup se manifesta forma furioasa, fiinde evidenta dromomania si manifesta o agresivitate evidenta. Cateodata este atat de agresiv incat victima ramane mutilata dupa atacul lupului. Un singur lup poate musca mai multe animale, iar boala se poate transmite chiar daca victima a fost vaccinata impotriva rabiei. Zgomotele atrag lupii bolnavi, deaceea adesea sunt intalniti langa stanii, cirezii sau localitati.

La mistret turbat se vor semnala semne de agitatie, agresivitate, furie, acesta atacand si muscand arbori sau cioate, are un grohait ragusit. Paralizia se instaleaza rapid fiind urmata de decesul animalului.

La urs se intalneste rar rabia, dar atunci cand un exemplar sufera de turbare devine agitat, agresiv, rascoleste solul si vegetatia, se rastogoleste si ataca oamnei sau alte animale in mod nejustificat.

La mustelide rabia se manifesta prin schimbarea comportamntului, acceptand apropierea omului chiar lasand sa fie prinse. Se mai intalnesc si cazuri cand animalele se retrag in locuri intunecoase, rascolind vegetatie si executa atacuri prin surprindere asupra oamenilor sau a animalelor. Jderul ataca atat de agresiv incat ramane prins de victima prin muscatura ne mai putande fiinde desprins decat prin omorarea lui.

La viezure se prezinta de obicei forma furioasa, animalul iesind din vizuina, devine indiferent fata de pericole, intra in localitati si gospodarii, musca alte animale, oameni sau obiecte, rascolest vegetatia si scoate tipete.

La cervide se manifesta o in general forma paralitica, acestea ne mai putand sa mearga, dar s-au intalnit se cazuri de agresivitate animalele prezentand tipete ragusite, grave, lovituri cu capul de copaci care duc la ruperea sau chiar smulgerea coarnelor, contuzii si hemoragii in jurul obrajilor, la gat si picioarelor anterioare.

La pasari se intalneste forma furioasa, au penele zbarlite, fac salturi pe loc, au atacuri imaginare sau atatca oamnenii sau alte animale, provocand leziuni cu ghearele sau cu ciocul, vocea este stridenta, haraitoare ca de cioara. Dupa 2-3 zile survine moartea prin paralizie.

Liliecii infestati cu rabie prezinta un comportamenit atipic, sunt activi pe timpul zilei, scot sunete stridente, nu pot zbura sau au probleme la aterizare, nu stau in coloniile lilieciilor sanatosi. Ataca persoanele sau animalele care incearca sa se apropie de ei. Evolutia bolii duce la moarte sau la o aparenta vindecare cu portaj (la nivelul grasimii dintre spete) si elimina virusul prin saliva si urina.

In teren se pot intalni situatii in care rabia poate fi confundata cu alte boli cu etiologie virala. Boalui lui Aujesky sau pseudorabia este o boala infectioasa, sporadico-endemica, produsa de un virus din familia Herpesviridae ce infecteza sistemul nervos central si alte organe, precum tractusul respirator. Este caracterizata prin semne de encefalomielita insotie de puruit intens si moarte prin tulburari respiratori.

Pseudorabia se diferentiaza prin lipsa starilor de agresivitate, saliva are un caracter spumos, evolutia clinica a bolii este mult mai rapida.

Boala Carré sau sub numele popular jigodia este o boala infecto- contagioasa, de origine virala, cu o evolutie acuta sau acuta, specifica carnasierelor, in special canidelor si mustelidelor, care debuteaza clinic prin febra, insotit de catar al mucoaselor, la care se pot asocia tulburari digestive, oculare, pulmonare, cutanate si nervoase de itensitate diferita.

Se diferentiaza fata de rabie prin faptul ca tulburarile nervoase se prezinta sub forma unor miclonii (contractii musculare sustinute) urmate de conjunctivita, rinita catarala, maifestari digestive, pulmonare sau cutanate.

1.11. Prevederile Programului acțiunilor de supraveghere, prevenire și control în domeniul sănătății animalelor cu privire la rabia animalelor sălbatice

Capitolul II : Cercetări proprii

2.1.Descrierea zonală

Pe raza judetului Brasov se găsesc în toatal 45 de fonduri cinegetice cu gestionari diferiți, cum ar fi AJVPS Brașov, AJVPS Făgaraș, AVPS Rupea, Direcția Silvica Brașov, Facultatea de Silvicultură și Exploatari Forestiere Brașov și alte asociații private de vânătoare.

Județul Brașov are o suprafața de 5.363 km², este situat în zona central estica a României și are o populatie de peste 636.400 locuitori. Relieful este format perponderent din zone de deal, zone montane și zone de depresiunie (depresiunea Bârsei, Făgărașului și platoul Hârtibaciului) cu altitudini cuprinse între aproximativ 470 m- 2500 m.

Clima are un specific temperat-continental, fiind caracterizată printr-o notă de tranzitie între clima temperată de tip oceanic și cea temperata de tip continental: mai umedă si răcoroasă în zonele de munte, cu precipitații relativ reduse și temperaturi ușor scăzute în zonele mai joase. Temperaturile din timpul iernii nu înscriu valori extreme din cauza puținelor fenomene de inversiuni termice. Cantitatea de precipitații este relativ mai ridicată ca urmare a contrastelor diurne mici. Temperatura medie multianuală a aerului este de 7,5° C, temperatura maximă fiind înregistrată în luna august de 37° C și cea mai scazută temperatură fiind de -38,5º C înregistrată în localitatea Bod în 11 februarie 1929. Umiditatea aerului are valori medii anuale de 75%. Precipitațiile atmosferice au valori de 600 – 700 mm/ an. Direcția predominantă a vântului este din sectorul vestic si nord-vestic, cu intensitatea cea mai mare în cursul iernii,fără să aibă însă efecte dăunătoare cu caracter de calamitate (viteza medie este de 30 m/s).

Datorită fragmentării accentuate a reliefului,direcțiile principale sunt modificae local,astfel că asupra vegetației forestiere vântul nu are o acțiune evidentă.

Relieful și vegetația județului Brașov constituie adapost pentru numeroase specii de vânat, cum ar fi căpriorul, cerbul, ursul, lupul, mistrețul, iepurele de câmp si vulpea care constituie principalul obiect de studiu al acestei lucrări.

2.2. Probe prelevate și examinate în cadrul LSVSA Brasov pe parcursul anului 2013și rezultatele obținute în urma diagnosticului de laborator

În ultimul timp se constată o recrudescență a rabiei în diferite regiuni ale lumii datorită menținerii virusului în populația de animale sălbatice. În România. ca urmare a măsurilor aplicate, inclusiv de imunoprofilaxie la animalele domestice, rabia a devenit preponderent limitată la carnasierele sălbatice și în special la vulpe. Boala are o mare importanță economică prin mortalitatea animalelor și costurilor ridicate ale acțiunilor de prevenire și combatere, dar cu o importanță sanitară deosebit de ridicată, fiind una din cele mai grave zoonoze.

În vederea testării eficienței vaccinării antirabice, în perioada 2013- mai 2014 au fost prelevate probe țesut nervos, mandibulă cu dinți (canini) și lichide toraco – abdominale de la 133 cadavre vulpi. Recoltarea probelor s-a efectuat consecutiv derulării campaniilor de vaccinare prin administrare aeriană a momelilor, după cum urmează: (Tabelul nr. 1)

Tabelul nr. 1

După fiecare campanie de vaccinare, a fost efectuată vânătoarea de vulpi, obiectivul fiind de a recolta o medie de 4 vulpi/100 km2., în baza protocolului încheiat între DSVSA Brașov și ITRSV.

Procedura de recoltare și prelucrare a probelor destinate examenelor de laborator provenite de la vulpile împușcate, din zonele unde s-a efectuat vaccinarea antirabică cu momeli vaccinale a fost următoarea:

Vulpile au fost împușcate în campanii de vânătoare organizate la cel puțin 45 de zile de la administrarea momelilor vaccinale în zonele în care s-a efectuat vaccinarea antirabică;

Campaniile de vânătoare au fost organizate de gestionarii fondurilor de vânătoare cu notificarea DSVSA pentru planificarea transportului loturilor de vulpi și s-au desfășurat în prezența medicului veterinar oficial din cadrul DSVSA; campaniile de vânătoare s-au desfășurat fără câini de vânătoare.

Personalul care a manipulat vulpile împușcate a purtat mănuși de protecție, evitând alte manopere decât cele de recoltare a vulpilor după împușcare;

Vulpile împușcate au fost identificate cu o etichetă din carton pe care s-a specificat: data, nr. crt., (de la vulpea nr. 1 până la ultimul număr atribuit ultimei vulpi împușcate pe același fond de vânătoare în aceeași zi). Eticheta s-a atașat la gâtul vulpii cu ajutorul unei sfori;

Medicul veterinar împreună cu gestionarul fondului de vânătoare au întocmit nota de însoțire în care s-a specificat: fondul de vânătoare, data efectuării vânătorii și modalitatea de distribuție din zona în care a fost împușcată (aeriană, manuală), numărul vulpilor împușcate și identificate, vaccinul utilizat și data vaccinării, nr. de identificare al vulpii/ vulpilor;

Vulpile împușcate și identificate, au fost introduse în saci de plastic rezistenți și au fost transportate la LSVSA imediat după încheierea vînătorii cu respectarea regulilor de protecție în vederea evitării contaminării personalului manipulator, în condiții de biosecuritate în așa fel încât să se evite orice posibilitate de diseminare a virusului. Nu s-au acceptat vulpi în stare alterată (putrefacție), considerându-se probe neconforme; (Foto nr. 1)

Foto nr. 1. Vulpi recoltate prin împușcare și aflate în vederea examinării

Examenele prin IFD sa-u efectuat în cadrul LSVSA Brașov pe probe de țesut nervos, iar celelalte probe (mandibulă cu dinți, lichide toraco – abdominale și țesut nervos) s-au expediat la LNR pentru Rabie din cadrul IDSA în vederea: controlului eficacității postvaccinale prin testul pentru depistarea prezenței biomarkerului tetraciclină; prezenței anticorpilor postvaccinali din sânge prin testul imunoenzimatic ELISA indirect și efectuării examenelor de biologie moleculară, cu scopul diferențierii virusului rabic sălbatic de virusul vaccinal;

Recoltarea probelor de la vulpile împușcate s-a efectuat în cadrul LSVSA Brașov de către persoane instruite, echipate corespunzător și vaccinate antirabic, utilizând instrumentar de necropsie adecvat. (fierăstrău de oase, daltă, pense anatomice, bisturie, foarfeci, etc.).

Pentru prelevarea de fragmente de creier din cornul lui Ammon s-a procedat la operația de deschidere a cutiei craniene care a constat în îndepărtarea pielii de pe suprafața capului cu ajutorul cuțitului. Folosind bisturiul, foarfeca și pensa s-a extras encefalul din cutia craniană prin secționarea meningelui, bulbului cerebral și a nervilor cranieni, după care masa encefalului s-a depus într-o placă Petri (Foto nr.2 și 3).

Foto. Nr

Pentru diagnosticul rabiei s-a utilizat metoda de imunofluorescență directă (IFD), care se bazează pe faptul că anticorpii specifici pot fi cuplați cu o substanță fluorescentă și prin unire cu particulele virale corespunzătoare acestea devin vizibile la examinarea în lumină ultravioletă. Pentru prepararea lamelor s-au recoltat fragmente de creier din cornul lui Ammon prin efectuarea de secțiuni transversale și prelevarea de fragmente cubice de țesut. Amprentarea s-a realizat prin decuparea vîrfului cubului după fiecare atingere a lamei. (Foto nr. 4 și 5)

Foto nr. 4 Recoltarea de țesut nervos în Foto nr. 5 Efectuarea frotiului

vederea efectuării frotiurilor

Lamele amprentate în număr de 10 s-au uscat la temperatura camerei sub o hotă de aspirație după care s-au expus la ultraviolete pentru inactivarea virală. (Foto nr. 6)

Foto nr.6 Uscarea lamelor sub o hotă de aspirație și expunerea la UV

Următoarea etapă a constat în fixarea lamelor în acetonă la congelator apoi uscarea la temperatura camerei. Colorarea amprentelor a fost efectuată cu conjugat a cărui preparare s-a făcut ținând cont de instrucțiunile producătorului. Serul fluorescent activ a fost pus pe amprenta de la marginea lamei iar cel inactiv ce servește ca martor negativ pe amprenta situată spre vârful lamei. Lamele astfel pregătite s-au introdus în baie la termostat. După incubare, s-a îndepărtat conjugatul într-un recipient cu dezinfectant și apoi lamele s-au spălat într-o baie cu tampon fosfat salin (TFS). A urmat intoducerea lamelor în apă distilată pentru clarificare, montarea lamelor și examinarea lor la microscopul cu ultraviolete.

În cazurile de pozitiviate, examenul prin IF a pus în evidență corpusculi fluorescenți specifici caracterizați prin forme ovalare și rotunde de dimensiuni punctiforme (1-2-3 mm) de culoare verde gălbui și fluorescență cu dispunere extracelulară (Foto nr. 7).

Foto nr.7 Prezența corpusculilor fluorescenți

Pentru recoltarea probelor de sânge sau lichide toraco – abdominale, s-a procedat la deschiderea cavității toracice, după care cu ajutorul unei seringi s-a recoltat o cantitate de 3 – 5 ml lichid, sau dacă a fost posibil sânge din cord. Lichidul sau sângele au fost tranasvazate într-un vacuumtainer din plastic, pe care s-au notat datelele de identificare ale vulpii, s-a centrifugat la 3000 rot./min. timp de 15 minute, recoltându-se supernatantul într-un alt vacuumtainer din plastic pe care s-au rescris datele de identificare inițiale. (Foto nr. 8 și 9)

Foto. nr.8. Modalitatea de recoltare a lichidelor Foto nr. 9. Sânge și lichide toracoabdominale

toraco – abdominale prelevaze în vacutainere

Pentru detecția tetraciclinei ca biomarker al vaccinului, s-a recoltat mandibula cu dinți (canini) de pe care s-a îndepărtat țesutul muscular (Foto nr. 10 și 11).

Foto. nr. 10. Prelevarea de mandibule în

vederea detecției tetraciclinei ca biomarker

al vaccinului

În urma examenelor prin IFD, a celor 133 probe, 11 au prezentat rezultat pozitiv, reprezentând un procent de 7,5% (Tabelul nr. 2 și Graficul nr. 2)

Fondurile de vânătoare pe raza cărora s-au identificat cazurile pozitive au fost următoarele: (Tabelul nr.3 și Graficul nr. 3)

Tabel nr.3.

Probele de mandibulă cu dinți și lichid toracic sau sânge care au provenit de la 56 de vulpi negative la IFD pentru rabie în anul 2013, reprezentând un procent de 58,3% s-au introdus în pungi de plastic care s–au depozitat la congelator (-10 -20˚C), până în momentul expedierii către LNR pentru Rabie din cadrul IDSA. (Tabelul nr. ).

Probele recoltate în anul 2014 sunt stocate și urmează a fi trimise la IDSA în vederea diagnosticului de laborator.

Probele care s-au expediat la LNR Rabie, au fost ambalate în pungi de plastic rezistente, individuale, pentru fiecare probă și pentru fiecare animal, întroduse în lăzi frigorifice cu brichete de gheață pe care s-a atașat o etichetă cu inscripția „material biologic periculos”;

Nota de însoțire a conținut date despre proveniența probelor, fondul de vânătoare de pe raza căruia s-au prelevat probele, data la care s-a efectuat vânătoarea, data prelevării, vaccinul utilizat, data vaccinării.

Controlul eficacității vaccinării s-a efectuat prin testul pentru depistarea prezenței biomarkerului tetraciclină în întreaga aria de vaccinare, din oasele și dinții (mandibula) vulpilor împușcate prin examinare la microscop în lumină ultravioletă. Această identificare a tetraciclinei are rol important în monitorizarea consumului de momeli vaccinale de către speciile țintă (vulpi), cât și în identificarea cauzelor de eșec a vaccinării, întrucât momeala vaccinală conține ca marker tetraciclina care asigură o marcare pe termen lung, depozitandu-se la nivelul oaselor și a dinților de unde se detectează cu ușurință postmortem.

Rezultatele examenelor de laborator, conform buletinelor de analiză nr. 11767/18.05.2012; nr. 12387/23.04.2013; nr. 16475/11.11.2013; nr. 10456/6.03.2014 emise de LNR pentru rabie din cadrul IDSA au fost următoarele: (Tabelul nr 5)

Tabel nr. 5. Numărul de probe trimise la LNR Rabie din cadrul IDSA și rezultatele examenelor de laborator

Rezultă că în urma operațiunii de vaccinare efectuată prin administrare aeriană a momelilor, numai la un procent de 17,9% din totalul cadavrelor examinate s-a detectat marker vaccinal în oase, iar la un procent de 12,5% s-au detectat anticorpi postvaccinali în urma examinării probelor de lichide toraco – abdominale prin tehnica imunoenzimatică indirectă.

În ceeace privește existența cazurilor de detecție marker vaccinal în oase și anticorpi postvaccinali la aceleași cadavre (situații de suprapunere) și separat (marker vaccinal sau anticorpi postvaccinali), examenele de laborator au relevat următoarele rezultate: (Tabelul nr. 6)

Tabelul nr. 6

Se constată că în cele mai multe cazuri la probele examinate a fost detectat numai markerul vaccinal (56,3%) în timp ce numai anticorpii postvaccinali au fost detectați la 37,5 % din totalul probelor la care s-au detectat marker vaccinal/ anticorpi postvaccinali, diferența fiind una semnificativă.

Explicațiile posibile ale rezultatelor obținute pot fi următoarele:

prezența tetraciclinei în oase și inexistența anticorpilor postvaccinali demonstrează un nivel nedetectabil al anticorpilor. Acest lucru se poate datora intervalului prea scurt dintre ingerarea momelilor și recoltarea cadavrelor sau ingerarării unei cantități insuficiente de vaccin care să stimuleze organismul în sensul producerii de anticorpi.

tetracicilna nu se localizează de fiecare dată la nivelul oaselor în cantitate suficientă pentru a fi detectată prin IFD;

Identificarea genomului virusului prin PCR – secvențiere (pe probe pozitive IFD) s-a efectuat în cadrul LNR pentru Rabie din structura IDSA, cu scopul diferențierii virusului rabic sălbatic de virusul vaccinal. Analiza filogenetică a permis detectarea unui virus sălbatic încadrat în grupul genetic Lineage. (Tabelul nr 6)

Tabelul nr. 6

2.2 Managementul probelor

2.2.1. Prelevarea probelor

Conform normelor Programului de supraveghere, control si eradicare a rabiei la cel putin 45 de zile dupa administrarea momelilor vaccinale in zonele in care s-a efectuat vaccinarea antirabica, vulpiile împușcate în campaniile de vânătoare organizată vor fi aduse de către gestionari fondului cinegetic la laboratoarele DSVSA din raza județului Brașov.

Campaniile de vânătoare vor fi organizate de gestionarii fondurilor cinegetice cu notificarea DSVSA județeana pentru planificarea transportului loturilor de vulpe și se vor desfăsura în prezența medicului veterinar oficial din cadrul DSVSA județene. Aceste campanii de vânătoare se vor desfăsura fără câini de vântoare.

Vulpiile împușcate vor fi atinse doar de personalul calificat care va purta manuși de protecție obligatoriu. Acestea vor fi identificate cu o etichetă numerotată, metalica, de tipul celor utilizate la vânătorile de mistreț; în cazul în care acestă crotalie lipsește se vor scrie pe o etichetă de carton următoarele: data, nr. Crt. ( de la vulpea nr. 1 pană la ultimul număr de vulpi împușcate pe același fond cinegetic în aceiaș zi), numele fondului cinegetic și județul. Eticheta va fi legată de gâtul vulpii cu ajutorul unei sfori.

După identificarea vulpilor împuscate acestea vor fi introduse în saci de plastic și transportate la LSVSA imediat după încheierea vânătorii. Vulpiile în stare degradată (putrefactie) nu se vor examina, considerandu-se probe neconforme.

Recoltarea probelor de la vulpile împușcate se va efectua în sala de necropsie a LSVSA județean de către specialistul responsabil cu diagnosticul rabiei care este obligatoriu vaccinat antirabic. Pentru efectuarea necropsiei vulpilor împușcate este necesar ca personalul să poarte echipament de protectie, respectiv manuși de cauciuc, ochelari de protecție, mască de protecție și halat. Pentru prelevarea probelor de țesut nervos se vor utiliza: dalta, fierastrau de oase, pense anatomice, bisturiu, foarfeci, etc. Primul pas va fi decaloatrea pielii de pe cutia craniană, îndepărtarea mușchilor scheletici, apoi cu ajutorul unei dalte se va sparge cutia craniană și va fi îndepartată ușor pentru a nu distruge creierul. Cu ajutorul unei pense se vor preleva probe din creier, encefal si cornul lui Ammon, care vor fi depuse intr-o placa Petri.

Pentru probele de lichid din caviatea toracică se va deschide cavitatea toracică cu ajutorul unui bisturiu iar cu o siringă se va recolta o cantitate de 3-5 ml lichid și dacă este posibil sânge din cord. Lichidul sau sângele se vor transvaza într-un vacuumitainer din plastic, pe care se vor nota datele de identificare a vulpii, se vor centrifuga la 3000 rot./min. Timp de 15 minute, recoltându-se supernatantul într-un alt vacuumitainer din plastic pe care se vor rescrie datele de identificare.

Pentru idetificarea biomarkerului tetraciclinei, se vor preleva probe de manidibulă cu dinți de pe care se va îndeparta țesutul muscular.

Probele de mandibula cu dinți și lichid toracic sau sânge care provine de la vulpi negative la IFD pentru rabie, se vor introduce în pungi de plastic care vor fi depozitate la congelator (-10, -20ºC), până în momentul expedierii către LNR pentru rabie din cadrul IDSA.

Pentru depistarea eventualelor vulpi infestate cu virusul rabic, în următoarea etapă de la același animal de la care s-au recoltat probe se recoltează creierul care va fi prelucrat și examinat în cadrul fiecărui LSVSA județean, conform procedurii de diagnostic a rabiei prin IFD. În cazul în care IFD este pozitiv, probele recoltate (mandibulă și lichid toracic sau sânge) nu se transmite la LNR pentru probe și se elimina, iar proba din creierul vulpii respective va fi expediat la LNR rabie din IDSA în vederea examenelor de biologie moleculară ( diferențierea între virusul rabic sălbatic si virusul vaccinal). Probele pozitive de creier sunt depozitate la congelator (-10ºC -20ºC), până în momentul expedierii.

2.2.2. Transportul probelor

Probele care urmeaza a fi expediate la LNR rabie, vor fi ambalate in pungi de plastic rezistente, individuale, pentru fiecare probă și pentru fiecare animal, introduse în lăzi frigorifice cu brichete de gheată pe care se atașează o etichetă cu inscripția „material biologic periculos”. Nota de însoțire va conține datele despre proveniența probelor, fondul cinegetic de pe raza căruia s-au prelevat probele, data la care s-a efectuat vânătoarea, data prelevarii vaccinului utilizat, data vaccinarii.

Predarea și transportul probelor de vulpii conforme (nealterate) la LSVSA se va face în baza documetului de însoțire.

2.2.3. Recepția probelor

Receptia probelor v-a fii facuta la LNR

2.2.4. Depozitarea probelor

2.3. Metodologiile de lucru aplicate

2.3.1. Testul de Imunofluoreșcenta Directă

Este testul cel mai raspândit pentru diagnosticul rabiei recomandat atât de O.I.E. cât și de W.H.O. Testul poate fi folosit direct pe amprentele de creier sau poate fi folosit pentru confirmarea prezenței virusului rabic în culturi celulare, sau amprente de creier de la șoareci inoculați pentru diagnostic. Testul IFD oferă rezultate concludente pe probe proaspete în timp de o oră la mai mult de 95-99% din cazuri.

Sensibilitatea testului IFD depinde de proba (de gradul de autoliză și de cât de complet a fost recoltată), de tipul de Lyssavirus și de experiența examinatorilor. Sensibilitatea poate fi scăzută în probe de la animalele vaccinate din cauza localizării antigenului care se limitează la trunchiul cerebral. Pentru diagnosticul rabiei frotiurile făcute din amestec de țesut nervos care include și trunchiul cerebral sunt fixate în acetonă rece și apoi colorate cu conjugat specific. Conjugatul antirabic fluorescent poate fi preparat în laborator. Conjugatele comerciale sunt fie policlonale specifice virusului întreg sau specific față de protein de nucleocapsidă, sau pot fi un amestec de diferiti anticorpi monoclonali. În IFD agregatele specifice ale proteinei nucleocapsidei sunt identificate prin imunofluorescență. Specificitatea și sensibilitatea acestor conjugate antirabice fluorescente față de variantele de virus locale predominante trebuie testate înainte de folosire. Testul IFD poate fi efectuat și pe probe conservate în glicerol. Dăcă probele au fost conservate în formol IFD poate fi efectuat doar după ce probele au fost tratate cu o enzimă proteolictică. Totusi testul IFD pe probe fixate și digerate în formol este mai puțin fiabil și mai dificil decât atunci când se efectuează pe țesuturi proaspete.

2.3.2. Examentul histologic

Examenul histologic se face pentru a pune în evidență a celulelor nervoase infectate din cornul lui Ammon, astfel confirmându-se existența infecției. Lipsa celulelor nervoase infectate nu infirma diagnosticul de turbare, deoarce se pot obține rezulate false. Se efectueză pe probe de țesut nervos prelevate la fel ca cele pentru IFD. Prin acest test se evidențiază incluzii virale oxifile de culoare roz pal-roșu, intracitoplasmatice, infiltrație limfohistologică, prin colorare cu metoda HEA-Masson cu albastru de metil.

2.3.3. Bioproba pe șoricei

Bioproba pe șoricei constă în administrarea unei doze de suspensie cu materie cerebrală a unui animal suspect de rabie pe cale intracerebrală a 10 șoricei sănătoși de cu vârstă de 3-4 săptămani. Se vor ține sub observație pentru a vedea dacă după aproximativ 8 zile devin agitați, cu părul zburlit și prezintă contracții tonice apoi paralizie treptă. Dacă animalele încep să paralizeze se vor sacrifica cu cloroform, iar creierul se va recolta steril și se va efectua examenul de imunofluoreșcență.

2.4. Rezulate și discuții

În urma testelor efectuate s-au descoperit 8 cazuri pozitive de infectie cu virusul rabic, reprezentând un procent de 8,3 % din totalul de 96 de probe examinate în anul 2013 si până in luna mai a anului 2014 din 37 de probe examinate au rezultat 3 pozitive.