Incidenta Impozitelor Indirecte Asupra Preturilor

CUPRINS

INTRODUCRE 3

CAPITOLUL I – SISTEMUL FISCAL DIN ROMÂNIA 5

1.1 Sistemul fiscal și politica fiscală 5

1.2 Impozitele directe și indirecte 6

1.3 Contribuția impozitelor la constituirea veniturilor la buget 8

CAPITOLUL II – ANALIZA IMPOZITELOR INDIRECTE ASUPRA PREȚURILOR CARBURANTULUI 11

2.1 Prezentarea impozitelor indirecte asupra prețurilor carburanților 11

2.2 Redevența petrolieră 12

2.2.1 Nivelul redevenței petroliere practicat în România 12

2.2.2 Nivelul de redevență petrolieră practicat în alte state 13

2.3 Taxa de drum 13

2.4 Accizarea armonizată așezată pe produsele privind benzina cu plumb, benzina fără plumb și motorina 14

2.4.1 Diferențe și asemămări între acciza specifică și acciza ad valorem 15

2.4.2 Plătitorii accizelor și modul de calcul al acesteia 16

2.4.3 Exigibilitatea accizării carburanților și excepții de la regimul de accizare pentru produse energetice 16

2.4.4 Incidența accizării carburantului 17

2.5 Taxa vamală asupra carburantului 18

2.6 Taxa pe valoarea adăugată (tva) 18

2.6.1 Cotele privind taxa pe valoarea adăugată practicate în România 18

2.7 Alte taxe și impozite 19

2.7.1 Impozitul pentru țițeiul din producția internă 19

2.7.2 Impozitul pe profit pentru societățile din industria de petrol 19

2.8 Incidența impozitelor indirecte asupra prețurilor carburanților 20

CAPITOLUL III – INCIDENȚA IMPOZITELOR INDIRECTE ASUPRA PREȚULUI CARBURANTULUI 21

3.1 Venitul minim în statele membre ale Uniunii Europene 22

3.2 Prețului petrolului din producție proprie și din import 23

3.3. Analiza structurii/componenței costurilor indirecte care se regăsesc în prețul carburantului (redevența petrolieră, taxa de drum, accize, taxa pe valoarea adăugată, alte taxe) 23

3.3.1 Redevența petrolieră 24

3.3.2 Taxa de drum 25

3.3.3 Accizarea armonizată așezată asupra carburantului 26

3.3.4 Taxa pe valoarea adăugată TVA 33

3.3.5 Alte taxe și impozite 35

3.4. Comparația incidenței taxelor indirecte în prețul carburantului, în perioada 2011-2015, cu statele membre ale Uniunii Europene 36

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI 40

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE 42

ANEXE 43

INTRODUCRE

Lucrarea privind incidența impozitelor indirecte asupra prețurilor analizează, în general, impozitele și taxele indirecte care se regăsesc în prețul produselor și în special în studiul de caz, pe cele care se regăsesc în prețul carburantului de la extracția materiei prime din zăcământ până la produsul finit care este livrat consumatorului final pentru alimentarea autovehiculelor.

Tema analizată în cadrul acestei lucrări este de actualitate și prezintă un interes deosebit în condițiile în care Uniunea Europeană a întreprins demersuri importante în vederea armonizării impozitelor indirecte, în special pentru armonizarea accizelor și a taxei pe valoarea adăugată.

În aceste condiții, sistemul fiscal românesc a trebuit să întreprindă măsuri importante pentru a se adapta sistemului de armonizare a impozitelor indirecte odată cu aderarea României la Uniunea Europeană.

Armonizarea impozitelor indirecte a presupus și presupune în continuare alinierea impozitelor indirecte la normele impuse de Uniunea Europeană, cu implicații complexe, motiv pentru care lucrarea de față analizează atât aspectele privind procesul de armonizare a accizelor, cât și impactul acestui proces asupra consumatorilor finali.

Studiul realizat cu privire la incidența impozitelor indirecte asupra carburantului este analizată din două perspective, și anume:

din perspectiva teoretică, prin care sunt identificate și analizate taxele indirecte, care se practică în sistemul fiscal românesc și care se regăsesc în prețul carburantului;

din perspectiva practică, prin care sunt analizate aspecte pragmatice cu privire la incidența impozitelor indirecte asupra prețului final al carburantului și presiunea fiscală exercitată asupra nivelului de trai raportat la statele memebre ale Uniunii Europene.

Metodologia de lucru a constat în studiul actelor normative care reglementează piața produselor energetice și nivelul taxelor și impozitelor indirecte, culegerea informațiilor din literatura de specialitate, din documentare în domeniul fiscalității și al producției de carburant, din bazele de date care conțin date statistice privind activitatea fiscală asupra produselor petroliere, compararea informațiilor și datelor din piața românească cu piața Uniunii Europene.

Problematica incidenței impozitelor indirecte asupra carburantului este analizată, în lucrarea de față, din mai multe puncte de vedere, începând cu nivelul redevenței petroliere care se aplică producției brute extrase din zăcământ, nivelul redevenței fiind comparat cu nivelul practicat în alte state și continuând cu sistemul de accizare armonizat, urmărindu-se evoluția acestuia și compararea cu nivelul accizei practicat în alte state membre ale Uniunii Europene, cu taxa de drum, cu taxa pe valoarea adăugată, pentru care a fost analizată evoluția istorică a acesteia, compararea cu alte state membre a nivelului practicat, cu alte taxe și terminând cu o anliză asupra incidenței acestor taxe asupra prețului final al crburantului.

O atenție deosebită a fost acordată nivelului accizei așezate pe cele trei tipuri importante de carburant, respectiv benzina cu plumb, benzina fără plumb și motorina și evoluția în timp a nivelului acesteia.

Armonizarea acizelelor a fost analizată din punct de vedere al evoluției prețului, în perioada 2011-2015, atât pe plan intern, cât și pe plan internațional, însă accentul a fost pus pe analiza accizelor practicate în sistemul fiscal româneasc.

Lucrarea este structurată pe trei capitole, din care primele două capitole prezintă aspecte teoretice, cu privire la sistemul fiscal românesc și taxele indirecte cu incidența acestora asupra prețurilor.

Ultimul capitol fiind rezervat studiuilui de caz, care a fost abordat pragmatic prin realizarea unor analize ale costurilor indirecte practicate în România și în Uniunea Europeană, surprinzând incidența impozitelor indirecte asupra carburantului achiziționat de consumatorul final, în cadrul căruia au fost analizate costurile indirecte care se regăsesc în prețul benzinei cu plumb, benzinei fără plumb și motorinei în vederea determinării sarcinii fiscale și cine suportă această sarcină fiscală care este inclusă în prețul final al acestor produse și totodată cine beneficiază în mod real de agravarea sau ușurarea acesteia, în urma modificării ratei de impunere sau așezării impozitului.

Un alt aspect surprins în studiu de caz este acela prin care se analizează impactul impozitelor indirecte asupra salariului minim din statele membre ale Uniunii Europene.

Se observă că analiza realizată în ultimul capitol redă o imagine de ansamblu asupra a impozitelor indirecte, incidența acestora în prețul carburantului, precum și presiunea fiscală exercitată asupra consumatorului final și a nivelului de trai al acestuia.

Lucrarea se încheie cu concluzii și recomandări privind posibilitatea diminuării impozitelor indirecte, pentru ca presiunea fiscală exercitată asupra consumatorului final să fie diminuată.

Importanța lucrării reiese din faptul că analizează toate taxele care sunt incluse în prețul final al carburantului și care, prin politici guvernamentale, ar putea fi diminuate pentru micșorarea presiunii fiscale care se exercită asupra consumatorului final.

Pentru realizarea lucrării au fost preluate și prelucrate date de pe paginile de internet ale Eurostat, Comisia Europeană, Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Banca Centrală Europeană, Institutul Național de Statistică etc.

CAPITOLUL I

SISTEMUL FISCAL DIN ROMÂNIA

1.1 Sistemul fiscal și politica fiscală

Literatura de specialitate definște sistemul fiscal, astfel: ”totalitatea impozitelor și taxelor provenite de la persoane fizice și juridice care alimentează bugetele publice” sau ” totalitatea impozitelor instituite într-un stat, care-i procură acestuia o parte covârșitoare din veniturile bugetare, fiecare impozit având o contribuție specifică și un rol regulator în economie.”

Pornind de la aceste definiții observăm că autorii literaturii de specialitate definesc, în general, sistemul fiscal așa cum acest sistem este perceput de către contribuabili, în sensul că sistemul fiscal este compus din totalitatea taxelor și impozitelor care trebuie achitate statului. Insă, trebuie remarcat faptul că taxele și impozitele care trebuie achitate statului de către contribuabili au la bază politicile fiscale stabilite de administrația publică, prin organele abilitate.

Observăm că, la nivelul țării noastre, sistemul fiscal reperezintă unul din cele mai importante sisteme pe care statul le administraează pentru organizarea și funcționarea activității economice și sociale în vederea realizării obiectivelor sale în condiții optime.

Din analiza definițiilor evocate anterior, se deprind două aspecte importante pe baza cărora este organizat și funcționează sistemul fiscal românesc și care sunt în strânsă legătură unul cu celălalt, și anume:

presiunea fiscală care apasă asupra contibuabililor;

reglementarea politicii fiscale.

Scopul sistemului fiscal în economia națională este de a asigura funcționarea economiei publice, prin intermediul colectei fiscale, alături de alte instrumente de acoperire a nevoilor publice.

”Politica fiscală vizează anasamblul deciziilor cu ajutorul cărora se realizează modelarea sistemului fiscal din punct de vedere structural și se asigută funcționarea acestuia, în scopul obținerii fianlităților dorite de managerii publici cu putere de decizie în acest domeniu.”

Astfel, observăm că politica fiscală este reglementată prin anasamblul deciziilor reglementate prin norme juridice cu ajutorul cărora se realizează modelarea sistemului fiscal.

Politica fiscală poate fi definită conform literaturii de specialitate, ca o forță coercitivă a statului cu ajutorul căreia intervine indirect în economia statului pentru ajustarea dezechilibrelor din piața bunurilor și serviciilor.

Politica fiscală ca să fie eficientă trebuie să fie orientată către stimularea activității economice, stimularea investițiilor, precum și stimularea contribuției individuale a contribuabililor (impozit pe venit, impozit pe teren sau impozit pe clădiri și alte bunuri mobile).

Politica fiscală este instrumentul statului prin care trebuie să asigure creștere economică și diminuarea factorilor de dezechilibru și de inflației, prin politici bugetare care trebuie să asigure atigerea obiectivelor de stimulare a activității economice, de creștere a nivelului de trai, asigurarea protecției sociale, prin menținerea nivelului pensiilor, creșterea salariului minim și creșterea venitului minim garantat.

”Eficiența fiscalității se observă atât în modul în care impozitulși taxele colectate la bugetul de stat se întorc sub forma caltății serviciilor publice cât și în modul în care ele asigută, în mod sustenabil, menținerea și extinderea bazelor de impozitare. Reforma legislației fiscale impune reducerea continuă a scutirilor și exceptărilor acordate la plata impozitelor și a taxelor, cu scopul creșterii transparenței mediului de afaceri, îmbunătățirii competenței și lărgirii bazei de impozitare”.

Concluzionând politica fiscală românească asigură consolidarea sistemului fiscal românesc, fiind orientat către asigurarea și menținerea rolului stimulativ al impozitelor și taxelor și al creșterii și dezvoltării economice.

1.2 Impozitele directe și indirecte

Conform dicționarului explicativ al limbii române ”impozitul este o prelevare obligatorie, fără prestație și nerambursabilă, efectuată de către administrația publică pentru satisfacerea necesităților de interes general”.

Din această definiție, putem observa că impozitul are un caracter obligatoriu, se colectează de către administrația publică în vederea realizării veniturilor pentru satisfacere necesităților la nivel național.

De asemenea, se poate observa că impozitul este o prelevare de la contibuabili nerambursabilă și se colectează fără să existe vreo prestație a statului în schimbul impozitului perceput.

Impozitele se clasifică după:

modul de percepere al impozitelor pot fi în natură sau în bani;

obiectul impunerii pot fi asupra averii, cheltuielilor, veniturilor;

scopul urmărit pot fi impozite financiare și de ordine;

frecvența încasării pot fi permanente sau incidente;

formă pot fi impozite directe sau impozite indirecte.

Conform literaturii de specialitate și normelor care reglementează domeniul fiscal, impozitele se împart după formă în două mari categorii și anume: impozite directe și impozite indirecte.

Conform dicționarului explicativ al limbii române ”Impozitul direct reprezintă impozitul stabilit în mod nominal în sarcina persoanelor fizice și juridice, având ca bază de impozitare veniturile sau averea acestora”.

Impozitul direct se percepe direct de la contribuabili, ținând cont veniturile și averile acestora.

Impozitul direct poate fi:

impozitul real, care se stabilește în raport cu obiectele materiale;

impozitul personal care se stabilește în raport cu situația personală a contribuabilului.

Cu titlu de exemplu impozitele directe sunt:

impozitul pe venit al persoanelor fizice;

impozitul pe venit al persoanelor juridice;

impozitul pe avere.

Impozitul direct se stabilește anual de către organele fiscale, în funcție de declarația de impunere a fiecărui contribuabil sau a informațiilor și datelor deținute de organele fiscale. Impozitarea venitului realizat din salarii, rente, pensii se colectează prin reținerea directă la sursă al acestuia.

Conform literaturii de specialitate ”impozitul pe avere este în strânsă legătură cu dreptul de proprietate al diferiților indivizi asupra unor bunuri și imobile. Impozitul se găsește în practica fiscală sub forma impozitului asupra averii propriu-zise (impozitul pe plusul de valoare imobiliară) și impozitul pe circulația de avere (impozitul pe donații, impozitul pe circulația capitalurilor).

Dicționarului explicativ al limbii române definește impozitul indirect astfel: ”impozitul indirect reprezintă impozitarea inclusă în prețul de vânzarea al unor bunuri materiale și servicii, vărsat la bugetul de stat de către agenți economici, dar suportat de consumator”.

Impozitele indirecte sunt în sarcina consumatorior prin consumul bunurilor și serviciilor economice indiferent de venit, profesie, avere sau situație profesională. Impozitele indirecte afectează puterea de cumpărare a consumatorului deoarece sunt stabilite în cote procentuale asupra valorii mărfurilor vândute sau serviciilor prestate.

Când există creștere economică impozitele indirecte au randament fiscal ridicat, însă în perioadele de criză și depresiune randamentul impozitelor indirecte va fi în scădere, observând astfel o corelație între impozitele indirecte și mersul economic. Astfel observăm că randamentul impozitelor indirecte oscilează în fucție de economie.

Conform literaturii de specialitate în domeniul fiscalității din lucrarea Fiscalitate și prețuri în economia de piață, putem observa că: ”Impozitele indirecte corespund cerințelor principiului randamentului fiscal. Astfel, aceste impozite sunt plătite de toate persoanele care își procură bunurile și serviciile asupra cărora sunt așezate. În același timp, teoria economică subliniază posibilitățile mai reduse de manifestare a evaziunii și fraudei fiscale, deoarece se prevăd proceduri și documente care permit un control mai eficient decât în cazul altor impozite.”

Impozitele indirecte sunt reprezente de taxe de consumație, de taxele vamale, de monopolurile fiscale, precum și de alte taxe.

Taxele de consumație pe produs care se numesc acize, sunt introduse în prețul de vânzare al mărfurilor fabricate în interiorul țării care îl percep.

Taxele indirecte sunt prezentate pe larg în această lucrare în Captolul 2 – Analiza impozitelor indirecte asupra prețurilor.

Astfel, observăm că politicile fiscale se realizează, prin mecanisme, structuri și proceduri fiscale specifice acestei activități.

1.3 Contribuția impozitelor la constituirea veniturilor la buget

Bugetul de stat exprimă relațiile economice în formă bănească, relații care se nasc în procesul repartiției produsului intern brut, conform obiectivelor de politică economică, socială și financiară pentru fiecare exercițiu bugetar. Obiectivul bugetului de stat este de a asigura veniturile necesare finanțării cheltuielilor prioritare, precum și durabilității bugetar-fiscale.

Analizând lucrarea de specialitate ”Fiscalitate și prețuri în economia de piață” și evoluția colectării resurselor publice, se observă că politica fiscală adoptată la nivelul sistemului fiscal românesc pune accent pe mărirea taxelor indirecte și micșorarea taxelor directe. Acest aspect se justifică prin faptul că impozitele indirecte sunt colectate la bugetul de stat de la operatorii economici, însă sunt suportate de consumatorii finali, iar impozitele directe sunt colectate la bugetul de stat direct de la contribuabil. În acest fel impozitele indirecte sunt mascate în prețul produsului, neafectând veniturile nominale, însă afectează veniturile reale, prin consumul de produse accizabile, micșorând puterea de cumpărare a consumatorului.

Cu ajutorul politicilor în domeniul impozitelor indirecte, statul are control asupra procesului economic și social. Astfel, statul folosește taxele de consumație, taxele vamale și alte taxe pentru a reduce sau crește consumul anumitor produse, care pot fi nocive pentru sanatate, cum sunt tutunul și alcoolul.

Impozitele indirecte sunt principala sursă a veniturilor fiscale, ponderea acestora în total venituri la bugetul de stat, fiind semnificativă. În România ponderea impozitelor indirecte în buget este semnificativ peste media Uniunii Europene.

România se confruntă cu probleme în sistemul de taxe și impozite, care este caracterizat printr-o colectare deficitară a acestora. Sistemul de taxe și impozite poate fi considerat ineficient, deoarece are o structură birocratică excesivă, o bază de impozitare relativ redusă, cu multe excepții și multe deducerii legale. În acest context și evaziunea fiscală este ridicată, însă pentru reducerea evaziunii fiscale au fost inițiate unele măsuri care au condus la o ușoară ameliorare, urmând ca impactul acestor măsuri să fie resimțit în viitor.

Astfel, se poate observa că începând cu anul 2013 România a inițiat un proces de reformă a sistemului de colectare a taxelor, prin care își propune pe termen lung o creștere importantă a veniturilor colectate și în același timp o scădere a costurilor administrative aferente.

Reforma are la bază Programul ”Modernizarea Administrației Fiscale din România”, care se bucură de sprijinul Băncii Mondiale, program care a fost aprobat în data 26 aprilie 2013, cu o durată de cinci ani, în valoare de 70 milioane euro.

Prin acest proiect se urmărește creșterea eficienței și eficacității în colectarea impozitelor, ceșterea gradului de conformare și reducerea presiunii administrative pentru contribuabili, pentru îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Pentru susținerea stabilității financiare și a economiei naționale, începând cu 1 ianuarie 2014, au fost adoptate măsuri pentru extinderea sferei de impozitare a construcțiilor, creșterea nivelului accizelor, pentru anumite categorii de combustibili și utilizarea cursului de schimb valutar din anul anterior și indexarea la indicele mediu al prețului de consum al accizelor ca urmare a scăderii cursului de schimb utilizat pentru determinarea accizelor.

În vederea eliminării efectelor negative care ar fi putut apărea odată cu creșterea nivelului de accizare termenul de aplicare a fost amânat de la 1 ianuarie 2014 la 1 aprilie 2014.

Nivelul de accizare al produselor energetice utilizat pentru motorină a crescut, cu 70 euro/1.000 litri, pentru: benzina cu plumb, benzina fără plumb, motorină și kerosen.

Pentru preîntâmpinarea efectelor negative, s-au adoptat măsuri pentru acordarea unor reduceri de accizare de 40 euro/1.000 litri, respectiv 47,34 euro/tonă, față de nivelul standard prevăzut, pentru transportul rutier de mărfuri în cont pripriu ori pentru persoane.

Reducerea accizei se realizează prin restituirea diferenței de 40 euro/1.000 litri operatorilor economici licențiați în Uniunea Europeană și se aplică numai pentru motorină, deoarece face parte din categoria produselor energetice care permite acordarea reduceri de accize pentru motorina utilizată drept carburant, conform Directivei 2003/96/CE .

Măsura de facilitare a transportului de persoane a fost adoptată pentru menținerea competivității la nivel internațional al transportului de călători, precum și pentru considerente de ordin social, cum ar fi menținerea nivelului optim al costurilor de transport.

O altă componentă care contribuie la constituirea bugetului de stat este taxa pe valoarea adăugată, care a suferit modificări începând cu data de 1 iunie 2015, în sensul că a fost extinsă sfera de aplicare a cotei reduse de TVA de 9% la alimente, inclusiv băuturi, cu excepția băuturilor alcoolice, animale și păsări vii, plante, semințe, precum și ingrediente utilizate pentru prepararea alimentelor și servicii de restaurant și catering.

Această măsura a fost adoptată în vederea realizării unei relaxări fiscale a contribuabililor, prin devansarea termenului de implementare de la 1 ianuarie 2016 la 1 iunie 2015.

Analiza specialiștilor asupra acestei măsuri arată că aceasta va aduce o pierdere la buget, însă această pierdere va fi acoperită, prin creșterea economică, creșterea consumului și încasările suplimentare ale impozitelor prin implementarea de către Agenția Națională de Administrare Fiscală a măsurilor structurale de eficientizarea sistemului de colectare a taxelor și impozitelor.

În data de 24 iunie 2015 a fost adoptat proiectul Codului fiscal, prin care s-au adoptat măsuri fiscale importante, cum ar fi:

începând cu 1 ianuarie 2016, reducerea cotei standard de TVA de la 24% la 19%;

eliminarea nivelului deiferențiat al accizelor prevăzute pentru motorina utilizată de transportatorii de mărfuri și persoane;

eliminarea supraacizei la carburanți, prin reducerea nivelului accizelor la benzina cu plumb, benzina fără plumb și motorină;

CAPITOLUL II

ANALIZA IMPOZITELOR INDIRECTE ASUPRA PREȚURILOR CARBURANTULUI

2.1 Prezentarea impozitelor indirecte asupra prețurilor carburanților

Impozitele indirecte sunt impozitele care se stabilesc în funcție de vânzarea bunurilor sau a prestării unor servicii. Aceste impozite nu se stabilesc direct asupra contribuabililor, ci sunt suportate de aceștia, prin cumpărarea bunurilor respective.

Impozitele indirecte sunt stabilite prin Codul Fiscal asupra valorii mărfurilor vândute și a serviciilor prestate. Ele sunt stabilite în cote proporționale ori în sume fixe pe unitate de măsură și nu asigură o repartiție echilibrată a sarcinilor fiscale. Cota de aplicare a impozitelor indirecte este unică, chiar dacă mărimea veniturilor obținute de consumatori diferă. În acest context, impozitul indirect capătă un caracter regresiv în raport cu întregul venit al cumpărătorului. Astfel, se poate observa că persoanele care realizează venituri mici suportă mai greu sarcina fiscală a impozitelor indirecte, iar în final la scăderea nivelului de trai al populației. Impozitele indirecte sunt: taxele de consumație, monopolurile fiscale, taxele vamale, taxele de timbru și înregistrare.

Impozitele indirecte sunt instrumente fiscale de intervenție care dețin o pondere importantă în constituirea bugetului de stat.

Ca instrumente de intervenție ale statului în economie, impozitele indirecte, în special taxele speciale de consumație, pot determina modificarea comportamentului consumatorilor, orientându-le consumul, obiectiv urmărit în cazul unor produse nocive sănătății sau al căror consum prezintă pericol social.

Ca impozite așezate asupra consumului, impozitele indirecte constituie o frână a consumului pentru categoriile sociale cu venituri mici și mijlocii

Utilizarea impozitelor indirecte ca instrument de intervenție în economie, în principal, pentru asigurarea unui anumit nivel al veniturilor bugetare este convenabilă pentru autorități, deoarece creșterea presiunii fiscale este camuflată în prețuri și tarife, conducând la creșterea acestora și reducând puterea de cumpărare prin diminuarea veniturilor reale. În acest fel, nemulțumirea populației este canalizată spre comercianți, considerați responsabili de creșterea prețurilor. De altfel, trebuie spus că această atitudine nu este total nejustificată, deoarece într-o economie în care, în ciuda liberalizării prețurilor, mecanismele concurențiale nu funcționează, comercianții profită de orice schimbare în materia reglementătii impozitelor indirecte, pentru a majora prețurile și tarifele. Această situație se constituie ca un argument suplimentar pentru a susține necesitatea unei stabilități în materie, în pofida unor grupuri de interese sau a avantajelor recurgerii la majorarea presiunii impozitelor indirecte, prin prisma reducerii deficitelor bugetare

Pentru populația cu venituri reduse, impozitele indirecte apar ca instrumente prin care statul exercită nu numai o constrângere economică, cea care ține de statutul impozitului, dar și o constrângere fiziologică, contribuind la scăderea nivelului de trai în termeni reali și producând, pe termen mediu și lung, dezechilibre grave la nivelul stării biologice de sănătate a consumatorilor.

Din studiul și analiza literaturii de specialitate și a prevederilor legale care reglementează costurile indirecte ale carburanților, se constată că în costul final al carburanților sunt incluse următoarele taxe care sunt colectate la bugetul statului:

Redevența petrolieră;

Acciza;

Taxa de drum;

Taxa pe valoarea adăugată;

Impozitul pe profit pentru societățile din industria petrolieră;

Alte taxe;

2.2 Redevența petrolieră

Redevența reprezintă orice sumă ce trebuie plătită în bani sau în natură pentru folosirea sau dreptul de folosință a unor active corporale sau necorporale.

Petrolul reprezintă substanțele minerale combustibile constituite din amestecuri de hidrocarburi naturale, acumulate în scoarța terestră și care, în condiții de suprafață, se prezintă în stare gazoasă, sub formă de gaze naturale, sau lichidă, sub formă de țiței și condensat.

Redevența petrolieră reprezintă suma datorată de către titularii acordurilor petroliere bugetului de stat, în condițiile legii, pentru desfășurarea operațiunilor petroliere, precum și pentru utilizarea bunurilor proprietate publică a statului în cadrul operațiunilor petroliere.

Redevența petrolieră se aplică pentru:

Exploatarea zăcământului;

Transportul și tranzitul petrolului prin sistemele naționale de transport de petrol.

Pentru stabilirea redevenței petroliere se are în vedere valorea producției brute extrase asupra căreia se aplică un procent între 3,5% și 13,5%, raportat la producția brută a zăcământului, calculându-se ca produsul dintre valoarea producției brute extrase și cota procentuală stabilită prin dispozițiile legeii petrolului. Valoarea producției brute extrase reprezintă produsul dintre producția brută și prețul de referință.Potrivit comunicatelor de presă ale Autorității Naționale a Resurselor Minerale, în practică, valoarea medie a redevențelor vărsate la bugetul de stat este de circa 7%.

Veniturile realizate din redevența petrolieră se fac venit la bugetul de stat.

O redevență de 10% se aplică asupra venitului brut obținut din transportul și tranzitul petrolului prin sistemele naționale de transport de petrol, precum și asupra venitului brut obținut din operațiunile petroliere efectuate prin terminalele petroliere aflate în proprietatea statului.

2.2.1 Nivelul redevenței petroliere practicat în România

Tabel nr.1

Redevența petrolieră este datorată din ziua începerii operațiunilor petroliere și este plătibilă trimestrial, cu scadența la data de 25 a primei luni a trimestrului următor.

Potrivit analizelor efectuate de specialiști în domeniu, se observă că la nivelul celorlalte state se utilizează patru tipuri de taxare a exploatării petroliere, astfel:

Sistemul concesiunilor, care se aplică frecvent în Europa;

Sistemul impărțirii producției, utilizat în țările arabe;

Sistemul bazat pe contracte de servicii, care se practică la nivel restrâns, respectiv în Mexic și în Iran;

Sistemul exploatării zăcămintelor de companiile deținute de stat respectiv sau prin intermediul parteneriatelor publice-private.

2.2.2 Nivelul de redevență petrolieră practicat în alte state

Tabel nr.2

Analizând nivelul de redevență practicat și în alte state se observă că România se practică cele mai mici redevențe petroliere, respectiv valoarea medie a acestora fiind de 7%. Comparativ cu Franța unde redevența petrolieră practicată este de 30%, se observă că România practică un nivel de 4,3 ori mai mic decât Franța.

Nivelul redus al redevenței petroliere practicat la nivelul României duce la colectarea redusă a veniturilor la bugetul statului, care implicit poate genera deficit bugetar.

2.3 Taxa de drum

Taxa de drum este reglementată prin Norma metodologică nr. 4404/MM/15510/2002 privind constituirea și utilizarea veniturilor cu destinație specială pentru drumurile publice, aprobată de ministrul lucrărilor publice, transporturilor și locuinței și a fost introdusă începând cu anul 2003. Conform acestei norme se încasează o cotă unică egale cu echivalentul în lei a 110 euro/tonă la motorină și 125 euro/tonă la benzină asupra:

– cantităților de carburanți auto livrați la intern de producători, precum și asupra cantității de carburanți auto consumați de aceștia pentru alimentarea autovehiculelor proprii;

– cantităților de carburanți auto importați.

Suma datorată bugetului de stat pentru constituirea veniturilor cu destinație specială pentru drumurile publice se stabilește în raport de cursul valutar comunicat de Banca Naționala a României valabil pentru ultima zi a lunii anterioare lunii de calcul al sumei respective.

Obligația de a calcula și de a vărsa sumele datorate bugetului de stat pentru constituirea veniturilor cu destinație specială pentru drumurile publice revine producătorilor din țara și/sau importatorilor de carburanți auto, persoane fizice sau persoane juridice, indiferent de forma de organizare, de titularul dreptului de proprietate și de deținătorul produsului importat, de regimul vamal aplicabil sau de facilitățile vamale acordate.

Toate cantitățile de carburanți auto livrate la intern de producători și/sau de importatori și cele utilizate pentru autovehiculele proprii de producători sau de unitățile acestora vor fi exprimate obligatoriu și în tone în documentele de livrare sau consum, precum și în evidentele patrimoniale.

Aceste venituri constituite pot fi utilizate pentru finanțarea cheltuielilor pentru drumurile naționale și pentru drumurile județene, comunale și pentru strazile care se vor amenaja în perimetrele destinate amplasarii construcțiilor de locuințe noi din localitățile rurale și urbane.

2.4 Accizarea armonizată așezată pe produsele privind benzina cu plumb, benzina fără plumb și motorina

Regimul accizelor în România este reglementat prin Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, respectiv art.174 – art.2069 și art.20620 – art. 20672.

În literatura de specialitate acest domeniul al acizelor a fost studiat și aprofundat de către numerosi specialisti, unde au fost analizate importante aspecte privind incidența accizelor, accizele armonizate, precum și aspecte privind acciza ad valorem, acciza specifică și acciza mixtă.

Astfel, observăm că taxele indirecte privind accizele armonizate sunt taxele speciale percepute direct sau indirect asupra consumului următoarelor produse:

alcool și băuturi alcoolice;

tutun prelucrat;

produse energetice și electricitate

Accizele armonizate asupra benzinei cu plumb, benzinei fără plumb și motorinei, sunt taxe speciale percepute indirect consumului acestor produse.

Nivelul accizelor armonizate se actualizează anual cu creșterea prețurilor de consum, din ultimele 12 luni, calculată în luna septembrie a anului anterior celui de aplicare, comunicată oficial de Institutul National de Statistică până la data de 15 octombrie. Nivelul accizelor actualizat se publică pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice până cel mai târziu pe data de 20 octombrie a fiecărui an. Nivelul accizelor stabilit nu poate fi sub nivelul adoptat de Consiliul Europei prin Directiva 2008/118/CE din 16 decembrie 2008.

Producția de produse accizabile reprezintă orice operațiune prin care aceste produse sunt fabricate, procesate sau transformate sub orice formă.

Regimul suspensiv de accize înseamnă un regim fiscal aplicat producerii, transformării, deținerii sau deplasării de produse accizabile care nu fac obiectul unei proceduri ori al unui regim vamal suspensiv, accizele fiind suspendate.

Import de produse accizabile presupune intrarea pe teritoriul Comunității a produselor care sunt supuse regimului accizabil. Produsele care fac excepție sunt acelea care sunt plasate sub un regim sau sub o procedură vamală suspensivă atât la la intrarea lor pe teritoriul Comunității, cât și la ieșirea lor dintr-un regim ori o procedură vamală suspensivă.

Supraveghere fiscală reprezintă orice acțiune sau procedură de intervenție a autorității competente pentru prevenirea, combaterea și sancționarea fraudei fiscale.

2.4.1 Diferențe și asemămări între acciza specifică și acciza ad valorem

În conformitate cu directivele Uniunii Europene care reglementează armonizarea accizelor, România practică mai multe nivele de accize, în funcție de produsele stabilite a fi supuse accizării, cum sunt: alcool și băuturi alcoolice; tutun prelucrat; produse energetice și electricitate, blănuri, iahturi, etc.

Modul de stabilire al accizei pentru produsele supuse accizării diferă de la produs la produs. Astfel, se observă că la țigarete se practică un sistem de accizare mixt, care este egal cu suma dintre acciza specifică și acciza ad valorem.

Acciza pentru carburant se stabilește diferențiat în funcție de produs (benzină cu plumb, benzină fără plumb, motorină etc.) și se aplică asupra cantității, armonizându-se cu nivelul impus de Uniunea Europeană.

Conform prevederilor art.177 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, acciza ad valorem se calculează prin aplicarea procentului legal de 14% asupra prețului maxim de vânzare cu amănuntul al țigaretelor eliberate pentru consum.

Prețul maxim de vânzare cu amănuntul al țigaretelor este prețul la care țigaretele sunt vândute altor persoane decât comercianți și care include toate taxele și impozitele.

Prețul maxim de vânzare cu amănuntul al țigaretelor se stabilește pentru orice marcă, de către persoana care produce țigaretele în România sau care importă țigaretele și este prezentat opiniei publice, conform legislației aferente acestei activități.

Relația acciză ad valorem – acciza specifică în domeniul produselor din tutun au avut un rol important în contextul armonizării la nivelulul CCE. În general țările având culturi ieftine de tutun (Franța, Grecia, Italia)preferă accize ad valorem care generează diferențe între produsele proprii și cele importate, în timp ce țările care importă tutunul (Danemarca, Irlanda și Marea Britanie) practică accize specifice.

Acciza specifică este exprimată în lei și se aplică la 1.000 de țigarete. Aceasta se determină anual, ținând cont de următoarele elemente: prețul mediu ponderat de vânzare cu amănuntul al țigaretelor, procentul legal aferent accizei ad valorem și acciza totală al cărei nivel este stabilt de Ministerul Finanțelor Publice, prin ordin și care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu cel puțin 30 de zile înainte de intrarea în vigoare a nivelului accizei totale.

Ministerul Finanțelor publice este responsabil pentru actualizarea anuală nivelului accizelor pentru țigarete, începând cu data de 1 aprilie a fiecărui an. Începând cu 1 aprilie 2015 nivelul accizelor pentru țigarete este de 314,68 lei/1.000 de țigarete.

Din analiza celor două tipuri de accize, respectiv acciza ad valorem și acciza specifică, se observă că cele două tipuri de accize se aplică asupra țigaretelor, însă diferă modul de aplicare.

Acciza ad valorem se calculează prin aplicarea procentului legal de 14% asupra prețului maxim de vânzare cu amănuntul al țigaretelor eliberate pentru consum, iar acciza specifică se aplică asupra unei cantități, respectiv 1.000 țigarete, cu un nivel stabilit în lei, în fiecare an.

Se observă că pentru a calcula acciza pentru țigarete este necesar să se determine cele două tipuri de accize, specifică și ad valorem, pentru a stabili suma dintre acestea și implicit acciza aferentă țigaretelor.

2.4.2 Plătitorii accizelor și modul de calcul al acesteia

Plătitorii accizelor sunt persoanele juridice care produc carburanți intern (în România) și persoanele juridice care importă carburanți.

Taxele indirecte privind accizele se plătesc într-un singur moment al circuitului economic al carburanților, respective fie în momentul rafinării (producerii), fie în momentul importului.

Calculul accizei se face în conformitate cu formula stabilită de prevederile art. 206 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, astfel:

Formula de calcul a accizei carburanților:

Din analiza formulei se observă că baza de calcul a accizelor așezate pe carburant este 1 tonă sau 1.000 litri.

Deci acciza pe carburant se calculează asupra cantității și diferențiat pe tip de carburant, respectiv benzină cu plumb, benzină fără plumb și motorină, armonizându-se cu nivelul impus de Uniunea Europeană.

Importul de produse accizabile înseamnă intrarea pe teritoriul Comunității de produse accizabile, cu excepția cazului în care produsele, la intrarea lor pe teritoriul Comunității, sunt plasate sub un regim sau sub o procedură vamală suspensivă, precum și ieșirea lor dintr-un regim ori o procedură vamală suspensivă.

Produsele accizabile sunt supuse accizării la momentul:

producerii acestora, inclusiv, acolo unde este cazul, la momentul extracției acestora, pe teritoriul Comunității;

importului acestora pe teritoriul Comunității.

2.4.3 Exigibilitatea accizării carburanților și excepții de la regimul de accizare pentru produse energetice

Taxele privind accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum și în statul membru în care se face eliberarea pentru consum.

Condițiile de exigibilitate și nivelul accizelor care urmează să fie aplicate sunt cele în vigoare la data la care accizele devin exigibile în statul membru în care are loc eliberarea pentru consum.

Nu se datorează accize pentru:

– căldura rezultată și produsele cu codurile NC 4401 și 4402;

– următoarele utilizări de produse energetice și energie electrică:

produsele energetice utilizate în alte scopuri decât în calitate de combustibil pentru motor sau combustibil pentru încălzire;

utilizarea duală a produselor energetice. Un produs energetic este utilizat dual atunci când este folosit atât în calitate de combustibil pentru încălzire, cât și în alte scopuri decât pentru motor sau pentru încălzire. Utilizarea produselor energetice pentru reducerea chimică și în procesele electrolitic și metalurgic se consideră a fi utilizare duală;

energia electrică utilizată în principal în scopul reducerii chimice și în procesele electrolitice și metalurgice;

energia electrică, atunci când reprezintă mai mult de 50% din costul unui produs, potrivit prevederilor din normele metodologice;

procesele mineralogice, potrivit prevederilor din normele metodologice.

2.4.4 Incidența accizării carburantului

Din analiza literaturii de specialitate în domeniul fiscalității, care a fost aprofundat de numeroși specialiști în domeniu, se constată că accizele sunt taxe speciale indirecte aplicate pe consum, în asociere cu taxele generale, cu scopul indeplinirii obiectivelor economice și sociale ale statului.

Acciza se datorează o singură dată în circuitul economic, se datorează inainte de a se aplica taxa pe valoarea adăugată, fiind inclusă în baza de calcul a acesteia.

Accizele sunt asociate cu celelalte taxe indirecte și pot fi stabilte ori ca impozit ad valorem ori ca impozit specific.

Efectele accizei constau în faptul că acestea apar ca impozite indirecte specifice datorate bugetului, de către producătorii produselor accizabile. În aceste condiții, producătorii sunt nevoiți să introducă în prețul produselor valoarea accizei, coducând la mărirea prețului produsului, care în final produce presiune fiscală asupra cumpărătorului sau contrbuabilului, reducând astfel consumul produsului respectiv.

În unele cazuri scopul nivelului ridicat al ccizei este de a reduce consumul, cum este cazul produselor din tutun, care provoacă îmbolnăvirea consumatorilor, iar o parte din sumele colectate sunt alocate bugetului sănătății.

Accizele sunt taxe indirecte care se aplică asupra cantității produsului consumat, în cazul de față asupra benzinei cu plumb, benzinei fără plumb și motorinei, nu se deduc, ele rămân incluse în baza de calcul a taxei pe valoarea adăugată (TVA), conducând la creșterea valorii carburantului la consumatorul final.

2.5 Taxa vamală asupra carburantului

Taxele de import se aplică pentru mărfurile provenite din afara Uniunii Europene și care sunt puse în liberă circulație în România. Nivelul taxelor vamale sunt cele aplicabile la nivelul Uniunii Europene, în conformitate cu Tariful vamal comun al Uniunii Europene.

Valoarea în vamă cuprinde totalitatea cheltuielilor efectuate de importator pentru aducerea produselor în vama românească. La această valoare se adaugă taxele vamale și comisionul vamal.

Principalele elemente componente ale valorii carburantului în vamă, sunt:

prețul exterior negociat;

cheltuielile de transport pe parcurs extern;

asigurarea pe parcurs extern;

alte cheltuieli.

Valoarea în vamă se transformă în lei cu ajutorul cursului de schimb în vigoare în momentul în care se face calculul.

2.6 Taxa pe valoarea adăugată (tva)

Spre deosebire de acciză, care este o taxă specială de consumație așezată asupra anumitor bunuri de consum, taxa pe valoarea adăugată este o taxă generală pe consum.

Taxa pe valoarea adăugată este, cum o arată și numele, prin definiție un impozit aupra valorii adăugate de întreprinderi, din aceasta decurgând statutul său de taxă generală asupra vânzărilor de bunuri de către consumatori.

În România taxa pe valoarea adăugată a fost introdusă în anul 1993, prin OG nr.3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată, intrată în vigoare la 1 iulie 1993.

Începând cu anul 2003 taxa pe valoarea adăugată este reglementată prin Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect datorat la bugetul statului.

2.6.1 Cotele privind taxa pe valoarea adăugată practicate în România

Cotele privind taxa pe valoarea adăugată practicate în România sunt:

standard de 24%;

redusă de 9%;

redusă de 5%.

Cota standard de 24% se aplică asupra bazei de impozitare pentru operațiunile impozabile care nu sunt scutite de taxă sau care nu sunt supuse cotelor reduse.

Cota redusă de 9% se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele prestări de servicii și/sau livrări de bunuri:

serviciile constând în permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitectură și arheologice, grădini zoologice și botanice, târguri, expoziții și evenimente culturale, cinematografe etc;

livrarea de manuale școlare, cărți, ziare și reviste, cu excepția celor destinate exclusiv sau în principal publicității;

livrarea de proteze și accesorii ale acestora, cu excepția protezelor dentare;

livrarea de produse ortopedice;

livrarea de medicamente de uz uman și veterinar;

cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcție similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping;

livrarea sortimentelor de pâine și panificație.

Cota redusă privind taxa pe valoarea adăugată de 5% se aplică asupra bazei de impozitare pentru livrarea locuințelor și a terenurilor pe care sunt construite aceste locuințe, fiind o politică socială.

Bunurilor importate li se aplică cota de TVA aferentă aceluiași bun comercializat pe teritoriul României.

Pentru achizițiile intracomunitare de bunuri se aplicaă cota de TVA a României pentru livrarea aceluiași bun și care este în vigoare la data la care intervine exigibilitatea taxei.

Se observă că asupra carburantului se aplică taxa pe valoarea adăugată standard de 24%, atât pentru carburantul din producție internă, cât și pentru carburantul din import.

2.7 Alte taxe și impozite

2.7.1 Impozitul pentru țițeiul din producția internă

Începând cu data de 1 ianuarie 2015 pentru țițeiul din producția internă, operatorii economici autorizați, datorează bugetului de stat impozit în momentul livrării.

Impozitul datorat pentru țiței este de 18,95 lei/tonă și se calculează prin aplicarea unei sume fixe asupra cantității livrate. Actualizarea impozitului se face anual pe același principiu ca și al accizei.

Momentul exigibilității impozitului la țițeiul din producția internă intervine la data efectuării livrării.

Sunt scutite de plata acestor impozite cantitățile de țiței și gaze naturale din producția internă, exportate direct de agenții economici producători.

2.7.2 Impozitul pe profit pentru societățile din industria de petrol

Societățile din industria de petrol și gaze naturale sunt în general contribuabili din punct de vedere al impozitului pe profit, cota standard fiind de 16%.

Modul de calcul al profitului impozabil este următorul:

2.8 Incidența impozitelor indirecte asupra prețurilor carburanților

Prezentarea rolului și a locului impozitelor indirecte prin referire la ponderea acestora în produsul intern brut și totalul veniturilor bugetare, cum preponderent se procedează în statisticile oranizațiilor internaționale și a instituțiilor naționale, nu poate fi considerată suficientă deoarece nu stabilește relatia dintre dimensiunea acestui tip de prelevări obligatorii și ceea ce constituie obiectul impozitării.

Între activitatea economică și prelevarea fiscală există o strânsă legătură, iar una dintre formele de manifestare a acesteia este incidența impozitului indirect asupra carburantului.

Astfel, observăm că incidența impozitelor indirecte asupra prețurilor carburanților reprezintă punctul în care aceste taxe și impozite indirecte afectează consumatorul final al acestor produse.

Incidența impozitelor indirecte apare ca o problemă capitală deoarece, fară o apreciere corectă a acesteia, este imposibil să se emită o opinie corespunzatoare asupra efectelor reale ale impozitului indirect.

Din analiza incidenței impozitelor se face distincția între incidența formală, care este rezultatul impactului inițial al impozitului, și incidența efectivă care este impactul final al impozitului, care arată care este povara fiscală efectivă și cine o plătește în final.

Incidenta formala mai este cunoscută ca incidența legală, în timp ce incidența efectivă ca incidența economică.

Incidența sau distribuția unui impozit depinde de modul în care acesta este așezat, de tipul de rata utilizată, de modul de definire a bazei de impozitare și de gradul de acoperire.

CAPITOLUL III

INCIDENȚA IMPOZITELOR INDIRECTE ASUPRA PREȚULUI CARBURANTULUI

Scopul studiului de caz este acela de a analiza costurile indirecte care se regăsesc în prețul benzinei cu plumb, benzinei fără plumb și motorinei în vederea determinării sarcinii fiscale și cine suportă această sarcină fiscală care este inclusă în prețul final al acestor produse și totodată cine beneficiază în mod real de agravarea sau ușurarea acesteia, în urma modificării ratei de impunere sau așezării impozitului.

În cadrul studiului sunt analizate aceste produse deoarece această categorie de produse are impactul cel mai mare asupra populației, raportat la celelalte categorii de produse supuse accizelor, datorită utilizării frecvente a combustibililor în viața de zi cu zi și a impactului general asupra economiei.

Trebuie avut în vedere faptul că orice activitate de transport de produse alimentare, transport de produse farmaceutice, transport în comun, transportul bolnavilor etc. presupune consum de carburant care se reflectă în prețul produselor alimentare, prețul medicamentelor, prețul actului medical, iar in final, în nivelul de trai al populației.

Metodologia de lucru utilizată constă în:

– studiul actelor normative care reglementează piața produselor energetice și nivelul taxelor și impozitelor indirecte asupra acestora;

– culegerea informațiilor din literatura de specialitate, acte normative, documentare în domeniul fiscalității și al producției de carburant, comercializării produselor petroliere, bazele de date care conțin date statistice privind activitatea fiscală asupra produselor petroliere;

– compararea informațiilor și datelor din piața românească cu piața Uniunii Europene;

– Prelucrarea, analizarea, compararea și interpretarea datelor prezentate.

Perioada supusă analizei în vederea realizării studiului de caz este: 2011 -2015

Pentru realizarea studiului de caz au fost supuse analizei următoarele componente care influențează impozitele indirecte care se regăsesc în prețul final asupra prețului benzinei cu plumb, benzinei fără plumb și motorinei și totodată impactul asupra nivelului de trai al consumatorului, astfel:

Venitul minim în statele membre ale Uniunii Europene;

Prețul petrolului din extracția proprie și din import;

Analiza structurii/componenței costurilor indirecte care se regăsesc în prețul motorinei, benzinei fără plumb și benzinei cu plumb (redevența petrolieră, taxa de drum, accize, taxa pe valoarea adăugată, alte taxe);

Incidența impozitelor indirecte asupra prețului final al benzinei cu plumb, benzinei fără plumb și motorinei;;

Evoluția taxelor indirecte așezate asupra carburantului, în perioada 2011-2015.

3.1 Venitul minim în statele membre ale Uniunii Europene

Pentru determinarea impactului impozitelor indirecte asupra veniturilor consumatorilor, s-a luat ca referință venitul minim al statelor membre ale Uniunii Europene.

Pentru raportarea veniturilor minime ale statelor membre ale Uniunii Europene la prețulu carburantului, în vederea determinării puterii de cumpărare, s-au analizat datelor din Anexa nr.1 privind veniturile minime la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene, în perioada 2011-2015 și s-a procedat la gruparea acestora, astfel:

Tabel nr.3

Analizând date prezentate anterior, se constată că România are un venit minim cu mult sub media statelor membre, încadrându-se la grupa sub 500 euro/lună, pe întreaga perioadă analizată, respectiv 2011-2015.

În aceeași grupă cu România se situează și Bulgaria, Lituania, Republica Cehă, Ungaria, Letonia, Slovacia, Estonia, Croația, Polonia, însă dintre acestea Bulgaria și România au cel mai mic venit minim, atfel Bulgaria (184, 07 euro) și România (217,50 euro) față de medie, care a crescut de la 708.02 euro în anul 2011, iar în anul 2015 ajunge la 797,26 euro.

Raportul dintre cel mai mic venit minim din Uniunea Europeană și cel mai mare este 1 la 10, astfel: Bulgaria (184, 07 euro), iar Luxemburg (1,922,96 euro).

În aceste condiții în care raportul veniturilor minime la nivelul statelor member ale Uniunii Europene este 1 la 10, se impune stabilirea aceluiași venit minim pentru toate cele 28 de state.

3.2 Prețului petrolului din producție proprie și din import

Prețul de referință al petrolului reprezinta prețul stabilit de către Agenția Națională de Resurse Minerale, în baza unei metodologii fundamentate prin studii de specialitate, care se utilizează pentru calculul veniturilor bugetului de stat aferente redevenței petroliere.

Prețul mediu de referință la cele 14 sortimente de țiței a fost stabilit în anul 2014, de către Agenția Națională de Resurse Minerale, la valoarea de 2.045 lei/tonă.

Analizând componentele prețul petrolului din import, se observă că în anul 2014, se prezenta astfel:

1 tonă petrol = 7,3 barili

1 baril = 159 litri

159 litri x 7,3 barili = 1.160, 7 litri

1 baril=85,6 USD

85,6USD x 7,3 barili = 624,88 USD x 3,3021 lei = 2.063 lei/tonă

Comparând cele două prețuri rezultate, respectiv prețul pentru petrolul din producția proprie și prețul petrolului din import se observă că prețul petrolului obținut din producția poprie este mai mic cu 18 lei/tonă.

3.3. Analiza structurii/componenței costurilor indirecte care se regăsesc în prețul carburantului (redevența petrolieră, taxa de drum, accize, taxa pe valoarea adăugată, alte taxe)

Din studiul literaturii de specialitate și analiza prevederilor legale care reglementează costurile indirecte ale carburanților, se constată că în prețul final al carburanților sunt incluse următoarele taxe indirecte:

Redevența petrolieră;

Taxa de drum;

Acciza;

Taxa pe valoarea adăugată;

Alte taxe;

Ce este de remarcat este faptul că aceste taxe indirecte sunt colectate la bugetul statului de la agenții economici, însă suportate de consumatorul carburantului.

3.3.1 Redevența petrolieră

Petrolul reprezintă substanțele minerale combustibile constituite din amestecuri de hidrocarburi naturale, acumulate în scoarța terestră și care, în condiții de suprafață, se prezintă în stare gazoasă, sub formă de gaze naturale, sau lichidă, sub formă de țiței și condensat.

Redevența petrolieră reprezintă suma datorată de către titularii acordurilor petroliere bugetului de stat, în condițiile legii, pentru desfășurarea operațiunilor petroliere, precum și pentru utilizarea bunurilor proprietate publică a statului în cadrul operațiunilor petroliere.

Redevența petrolieră se aplică pentru:

Exploatarea zăcământului;

Transportul transportul și tranzitul petrolului prin sistemele naționale de transport de petrol.

Redevența petrolieră se stabilește ca procent din valoarea producției brute extrase, procentul aplicat este între 3,5% și 13,5%, în funcție de producția brută a zăcământului și se calculează ca produsul dintre valoarea producției brute extrase și cota procentuală stabilită de legea petrolului. Valoarea producției brute extrase reprezintă produsul dintre producția brută și prețul de referință. Potrivit comunicatelor de presă ale Autorității Naționale a Resurselor Minerale, în practică, valoarea medie a redevențelor vărsate la bugetul de stat este de circa 7%.

Veniturile realizate din redevența petrolieră se fac venit la bugetul de stat.

Asupra venitului brut obținut din transportul și tranzitul petrolului prin sistemele naționale de transport de petrol și asupra venitului brut obținut din operațiunile petroliere efectuate prin terminalele petroliere aflate în proprietatea statului român se aplică o redevență de 10%.

Grafic nr.1

Sursa: Date preluate din Legea petrolului nr.238/2004, cu modificările și completările ultrioare și Tabelul 1

Potrivit studiilor și a literaturii de specialitate, la nivelul celorlalte state care au depozite de zăcăminte de țiței, se identifică patru tipuri de taxare a exploatării petroliere, astfel:

Sistemul concesiunilor, aplicat pe scară extinsă în Europa;

Sistemul împărțirii producției, aplicat în țările arabe;

Sistemul bazat pe contracte de servicii, mai puțin practicat doar în Mexic și Iran;

Sistemul exploatării zăcămintelor de petrol de către companiile deținute de stat sau prin intermediul unui parteneriat public-privat.

România aplică sistemul concesionării, însă cel mai avantajos sistem practicat este sistemul exploatării zăcămintelor de petrol de către companiile deținute de stat sau prin intermediul unui parteneriat public-privat.

Analizând nivelul redevenței petroliere practicat în alte state se observă că România practică cele mai mici redevențe petroliere, respectiv valoarea medie de 7%. Comparativ cu Franța unde redevența petrolieră este de 30%, România practică un nivel de 4,3 ori mai mic față de Franța.

Astfel, se constată că România vinde resursele minerale foarte ieftin, având în vedere că zăcămintele sunt cesionate, în general, companiilor străine și importă cu redevență mare, din alte state, ceea ce conduce la creșterea prețului carburantului la pompă, la consumatorul final și implict, la scăderea nivelului de trai al populației.

Având în vedere că în alte state se practică sisteme de taxare mai profitabile, cum ar fi Sistemul exploatării zăcămintelor de petrol de către companiile deținute de stat sau prin intermediul unui parteneriat public-privat se impune la nivel guvernamental analize în acest sens pentru a opta pentru un sistem mai avantajos României.

De asemenea, se impune analiza redevenței practicată de România (medie de 7%), fiind foarte mică comparativ cu Franța (30%). Practicând o redevență mai mare sau la nivelul Franței, s-ar colecta venituri la bugetul statului pentru asigurarea unui venit minim peste 500 euro.

Grafic nr.2

Sursa: Capital.ro, Ramona Serghiuță, Viitorul redevențelor în România –10.09.2014

3.3.2 Taxa de drum

În prețul carburantului se regăsește și taxa de drum, conform Normei metodologice nr. 4404/MM/15510/2002 privind constituirea și utilizarea veniturilor cu destinație specială pentru drumurile publice, aprobată de ministrul lucrărilor publice, transporturilor și locuinței, prin care s-a dispus ca începând cu anul 2003, să se încaseaze o cotă unică egala cu echivalentul în lei a 110 euro/tonă la motorină și 125 euro/tonă la benzină asupra:

– cantităților de carburanți auto livrați la intern de producători, precum și asupra cantității de carburanți auto consumați de aceștia pentru alimentarea autovehiculelor proprii;

– cantităților de carburanți auto importați.

În vederea colectării veniturilor la buget din taxa de drum se impun elaborarea politicilor de stimulare consumului de carburant, însă trebuie avut în vedere și faptul că o creștere a consumului de carburant poate duce la o poluare excesivă.

3.3.3 Accizarea armonizată așezată asupra carburantului

Accizele armonizate asupra benzinei cu plumb, benzinei fără plumb și motorinei, sunt taxe speciale percepute indirect consumului acestor produse.

Accizele armonizate se actualizează anual în raport cu indicele privind creșterea prețurilor de consum, raportat la ultimele 12 luni. Nivelul accizelor armonizate se stabilește în luna septembrie a anului anterior celui de aplicare și se publică pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice până la data de 20 octombrie a fiecărui an. Nivelul accizelor stabilit nu poate fi sub nivelul adoptat de Consiliul Europei prin Directiva 2008/118/CE din 16 decembrie 2008.

Astfel, se observă că în prima zi lucrătoare din luna octombrie a fiecăruia an, Comisia Europeană stabilește un nivel minim de accizare pentru fiecare tip de carburant, pentru Statele Membre ale Uniunii Europene.

Din analiza datelor din Anexa nr. 2 – Nivelul de accizare pe tona de carburant stabilit la 01.10.2014, pentru anul 2015, pentru Statele Membre ale Uniunii Europene de către Comisia Europeană, se poate face o grupare a nivelului de accizare, astfel:

Tabel nr.4

Din analiza datelor din Anexa nr. 2 – Nivelul de accizare pe tona de carburant stabilit la 01.10.2014, pentru anul 2015, pentru Statele Membre ale Uniunii Europene de către Comisia Europeană, se observă că România practică un nivel de accizare situat sub media Statelor Europene, pentru benzina cu plumb și pentru benzina fără pumb, iar pentru motorină un nivel ușor peste medie, respectiv de 430, 25 euro/tonă, față 428,60 euro/tonă media europeană.

Se observă că România parctică o politică fiscală axată pe costuri indirecte mari, în cele mai multe cazuri peste media statelor membre, astfel se poate remarca faptul că România se regăsețte alături de state care au venituri minime cu mult peste venitul minim al României. Prin politica adoptată sunt afectate veniturile reale ale consumatorilor și totodată este afectat nivelul de trai al consumatorilor dependenți de deplasarea cu autoturismul.

De remarcat este faptul că România practică un nivel de accizare peste nivelul de accizare practicat de Luxemburg, în condițiile în care venitul minim al României este de aproximativ 10 ori mai mic față de cel al Luxemburgului. În acest fel se poate explica și nivelul de trai scăzut al românilor față de alte state membre ale Uniunii Europene.

Reprezentarea grafică a nivelului accizelor pentru benzina cu plumb la nivelul Statelor

Membre ale Uniunii Europene, pentru anul 2015, se prezintă, astfel

Grafic nr.3

Sursa: Comisia Europeană – EXCISE DUTY TABLES – Part II – Energy products and Electricity

Din analiza datelor din Anexa nr.2 – nivelul accizei aplicat la benzina cu plumb în statele membre ale Uniunii Europene, se constată că în 5 țări nu se mai comercializează benzină fără plumb din motive de protejare a mediului înconjurăror. Acestea fiind: Ungaria, Polonia, Portugalia, Slovacia și Finlanda.

România se clasează pe locul 9 ca și nivel de accizare, din cele 24 de țări care mai comercializează benzină cu plumb.

Față de nivelul minim impus de Consiliul Europei, România practică un nivel de accizare la benzina cu plumb, cu aproximativ 25% mai mare.

Față de Olanda care practică nivelul cel mai ridicat de accizare respectiv 853,12 euro/tonă, România practică un nivel de accizare cu 38% mai mic, în condițiile în care Olanda are un nivel al venitului minim cu 85% mai mare decât România.

Reprezentarea grafică a nivelului accizelor pentru benzină fără plumb la nivelul Statelor Membre ale Uniunii Europene, pentru anul 2015, se prezintă, astfel:

Grafic nr.4

Sursa: Comisia Europeană – EXCISE DUTY TABLES – Part II – Energy products and Electricity

Din analiza datelor privind nivelul accizei aplicat la benzina fără plumb în statele membre ale Uniunii Europene se constată că România se clasează pe locul 8, față de nivelul minim din cele 28 de țări.

Față de nivelul minim impus, România practică un nivel de accizare la benzina cu plumb, cu aproximativ 16 % mai mare.

Față de Olanda care practică nivelul cel mai ridicat de accizare respectiv 766,07 euro/tonă, România practică un nivel de accizare cu 40% mai mic, în condițiile în care Olanda are un nivel al venitului minim cu 85% mai mare decât România.

Reprezentarea grafică a nivelului accizelor pentru motorină la nivelul Statelor Membre ale Uniunii Europene, pentru anul 2015, se prezintă, astfel:

Grafic nr.5

Sursa: Comisia Europeană – EXCISE DUTY TABLES – Part II – Energy products and Electricity

Din analiza datelor privind nivelul accizei aplicat la motorină în statele membre ale Uniunii Europene se constată că România se clasează pe locul 16 ca nivel de accizare, din cele 28 de țări.

Față de nivelul minim impus, România practică un nivel de accizare la motorină, cu aproximativ 33 % mai mare.

Față de Regatul Unit care practică nivelul cel mai ridicat de accizare respectiv 674,15 euro/tonă, România practică un nivel de accizare cu 36% mai mic, în condițiile în care Regatul Unit are un nivel al venitului minim cu 84% mai mare decât România.

Nivelul accizei practicat în România raportat la nivelul minim impus de Comisia Europeană în euro/tonă, în anul 2015, se prezintă astfel:

Grafic nr.6

Sursa: Comisia Europeană – EXCISE DUTY TABLES – Part II – Energy products and Electricity

Cursul euro pentru calcularea accize pentru anul 2015 a fost stabilit și publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene – C 344 din 02/10/2014, la 4,4093 lei/euro, însă conform legislației românești cursul de schimb utilizat pentru accize este de 4,7380 lei/euro, menținându-se nivelul din anul 2014.

Stabilirea nivelului minim de accizare are rol de a armoniza nivelul accizei la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene,

Ca și noutate se observă că începând cu data de 01.01.2015, conform art. I pct.27 din OUG nr.80/2014, nivelul accizelor armonizate se exprimă în lei. Astfel că acciza armonizată pentru carburant prevăzută în legislația românească, în perioada 2011-2015, se prezintă astfel:

Rata de schimb stabilită de Banca Centrală Europeană, pentru euro, la 01 octombrie al anului anterior celui de aplicare a nivelului accizei

Tabel nr.5

Sursa: Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.C268/1/02.10.2010, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.C291/1/04.10.2011, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.C296/5/02.10.2012, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.C286/1/02.10.2013, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.C344/2/02.10.2014 și Ministerul Finanțelor Publice

Evoluția ratei de schimb stabilită de Banca Centrală Europeană, pentru euro, la 01 octombrie al anului anterior celui de aplicare a nivelului accizei pentru perioada 2011-2015

Grafic nr.7

Sursa: Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.C268/1/02.10.2010, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.C291/1/04.10.2011, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.C296/5/02.10.2012, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.C286/1/02.10.2013, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.C344/2/02.10.2014 și Ministerul Finanțelor Publice

Măsura impusă prin OUG nr.80/2014, de către guvern, se justifică prin faptul că în anul 2014 euro s-a devalorizat față de leu, iar tendința de scădere va continua până în anul 2018, conform Proiecției principalilor indicatori macroeconomici pentru perioada 2014-2018. În acest context, s-a decis ca valoarea accizelor armonizate să se stabilească prin transformarea în lei la cursul de 4,74 lei/euro aferent anului 2014 care să fie valabil și pentru anul 2015, urmând ca în anul 2016 să se utilizeze o altă formulă de calcul, respectiv: cursul euro din anul 2012 (4,52 lei/euro) ×rata inflației anuale pe 2013 (104,77%) × rata inflației pe anul anterior (calculată pe baza indicelui prețurilor de consum).

Cursul de schimb utilizat pentru calcularea accizei pentru anul 2016, conform OUG nr.80/2014, este de 4,52 lei/euro ×104,77% ×102,2% (rata anuală inflației publicată de Comisia Națională de Prognoză, Prognoza de toamnă) = 4,84 lei/euro, comparativ cu cursul de schimb prognozat pentru 2014 care este de 4,42 lei/euro (ca medie anuală, deci oricum mai mare decât cursul lunii octombrie), adică mai mult cu 0,42 lei/euro.

Din analiza datelor se observă că România până în anul 2012 a practicat un nivel de accizare egal cu cel impus de Banca Centrală Europeană, iar din anul 2013 practică un nivel de accizare superior celui impus de Banca Centrală Europeană,

Această practică conduce la colectarea veniturilor mai mari la buget, însă un nivel de trai scăzut față de celelalte state membre ale Uniunii Europene.

Conform Raportului privind situația macroeconomică pe anul 2014 și proiecția acesteia pe anii 2015-2017, acciza încasată în anii 2011 și 2012, a reprezentat 10,5% din structura veniturilor bugetare, fiind o importantă sursă de venituri.

Calculul accizei se realizează în conformitate cu prevederile art. 206.din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

Din analiza formulei se observă că acciza se aplică asupra cantității de carburant și nu asupra valorii acestuia, coparativ cu acciza ad valorem, care se calculează prin aplicarea procentului legal de 14% asupra prețului maxim de vânzare cu amănuntul.

Importul de produse accizabile înseamnă intrarea pe teritoriul Comunității de produse accizabile, cu excepția cazului în care produsele, la intrarea lor pe teritoriul Comunității, sunt plasate sub un regim sau sub o procedură vamală suspensivă, precum și ieșirea lor dintr-un regim ori o procedură vamală suspensivă.

Produsele accizabile sunt supuse accizelor la momentul:

producerii acestora, inclusiv, acolo unde este cazul, la momentul extracției acestora, pe teritoriul Comunității;

importului acestora pe teritoriul Comunității.

3.3.4 Taxa pe valoarea adăugată TVA

În România taxa pe valoarea adăugată a fost introdusă în anul 1993, prin OG nr.3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată, intrată în vigoare la 1 iulie 1993.

Pentru perioada analizată taxa pe valoarea adăugată este reglementată prin Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect datorat la bugetul statului de către agenții economici, dar suportată de către consumatori. De la intrarea în vigoare a taxei pe valoaea adăugată aceasta a suportat modificări ale cotelor, astfel:

Tabel nr.6

Sursa: Comisia Europeana Cotele TVA aplicate în Statele Membre ale Uniunii Europene pag.27

Analizând cotele standard ale taxei pe valoarea adăugată practicate de România din anul 1993 de când a fost introdusă această taxă, se observă că în anul 2010 s-a atins pragul maxim de 24%, care se menține în continuare asupra carburantului, contribuind astfel la mărirea prețului final al carburantului și mărirea presiunii fiscale care apasa asupra beneficiarului final.

Se observă că această măsură fiscală de a mări taxa pe valoarea adăugată de la 19% la 24%, a fost adoptată în plină criză financiară, conducând la creșterea presiunii fiscale asupra consumatorilor și implicit la diminuarea vânzărilor și scăderea producției, prin reducere consumului, care implicit a diminuat și impozitul pe profit. .

Reprezentarea grafică a evoluției cotelor taxei pe valoarea adăugată în România, în perioada 1993-2010, se prezintă:

Grafic nr.8

Sursa: Comisia Europeana Cotele TVA aplicate în Statele Membre ale Uniunii Europene pag.27

Din analiza datelor privind evoluția taxei pe valoarea adăugată, în perioada 1993-2015, se constată că în momentul de față în România se aplică 3 cote, respectiv cota standard, cota redusă și cota foarte redusă.

Cota standard este cota care se aplică asupra carburanților și care a crescut considerabil de la 19% la 24%, începând cu anul 2010, reprezentând o creștere cu 21% față de cota inițială de 19%.

Din analiza datelor prezentate în Anexa nr.3 – Cotele taxei pe valoarea adăugată aplicate în Statele Membre ale Uniunii Europene asupra carburantului, se observă că România practică o cotă standard a taxei pe valoarea adăugată, asupra carburantului, cu 2 procente peste media Statelor Membre ale Uniunii Europene

Reprezentarea grafică a cotelor standard practicate la nivelul Uniunii Europene,

se prezintă astfel:

Grafic nr.9

Sursa: Comisia Europeana Cotele TVA aplicate în Statele Membre ale Uniunii Europene pag.27

Din analiza nivelului cotei standard a taxei pe valoarea adăugată, la nivelul Statelor Membre ale Uniunii Europene se constată că media este de 21%.

Ungaria se clasează pe primul loc, aplicând o cotă de 27%, iar Luxemburg se clasează pe ultimul loc, cu cea mai mică cotă de 15%.

România practicând o cotă de 24%, cu 3 procente peste media practicată în Statele Membre ale Uniunii Europene.

3.3.5 Alte taxe și impozite

Începând cu anul 2015 impozitul pentru țițeiul din producția internă se datorează la bugetul statului de către operatorii economici autorizați în momentul livrării, conform prevederilor art. 215 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

Impozitul datorat pentru țiței din producția internă este de 18,95 lei/tonă se aplică asupra unei sume fixe aplicată cantității livrate. Impozitul se actualizează anual cu respecarea aceluiași principiu ca și al accizei, iar exigibilitatea acestuia intervine la data efectuării livrării.

3.4. Comparația incidenței taxelor indirecte în prețul carburantului, în perioada 2011-2015, cu statele membre ale Uniunii Europene

Din analiza datelor din Anexa nr.4 – Ponderea taxelor indirecte în prețul motorinei, la 1.000 litri, în anul 2011, la nivelul Statelor Membre ale Uniunii Europene, se constată că media taxelor indirecte în prețul motorinei este de 48,24%.

Ponderea maximă fiind practicată de Regatul Unit de 66,90%, iar cea minimă fiind de 50,92% practicată de Bulgaria.

Se observă că România practică un procent de 45,78%, sub medie.

Din analiza datelor din Anexa nr.5 – Ponderea taxelor indirecte în prețul final al benzinei, în anul 2011, la nivelul Statelor Membre ale Uniunii Europene se constată că media este de 52,28%.

Ponderea maximă fiind practicată de Suedia de 62,52%, iar cea minimă fiind de 44,15% practicată de Cipru.

Se observă că România practică un procent de 50,64%, sub medie.

Din analiza datelor din Anexa nr.6 – Ponderea taxelor indirecte în prețul final al motorinei, în anul 2012, la nivelul Statelor Membre ale Uniunii Europene se constată că media este de 45,99%.

Ponderea maximă fiind practicată de Regatul Unit de 62,52%, iar cea minimă fiind de 39,06% practicată de Luxemburg.

Se observă că România practică un procent de 43,90%, sub medie.

Din analiza datelor din Anexa nr.7 – Ponderea taxelor indirecte în prețul final al benzinei, în anul 2012, la nivelul Statelor Membre ale Uniunii Europene se constată că media este de 54,82%.

Ponderea maximă fiind practicată de Grecia de 59,56%, iar cea minimă fiind de 43,73% practicată de Cipru.

Se observă că România practică un procent de 48,14%, sub medie.

Din analiza datelor din Anexa nr.8 – Ponderea taxelor indirecte în prețul final al motorinei, în anul 2013, la nivelul Statelor Membre ale Uniunii Europene se constată că media este de 46,86%.

Ponderea maximă fiind practicată de Regatul Unit de 58,13%, iar cea minimă fiind de 40,12% practicată de Luxemburg.

Se observă că România practică un procent de 44,45%, sub medie.

Din analiza datelor din Anexa nr.9 – ponderea taxelor indirecte în prețul final al benzinei, în anul 2013, la nivelul Statelor Membre ale Uniunii Europene se constată că media este de 53,53%.

Ponderea maximă fiind practicată de Olanda de 60,75%, iar cea minimă fiind de 45,23% practicată de Bulgaria.

Se observă că România practică un procent de 48,28%, sub medie.

Din analiza datelor din Anexa nr.10 – ponderea taxelor indirecte în prețul final al motorinei, în anul 2014, la nivelul Statelor Membre ale Uniunii Europene se constată că media este de 47,68%.

Ponderea maximă fiind practicată de Suedia de 58,62%, iar cea minimă fiind de 40,65% practicată de Luxemburg.

Se observă că România practică un procent de 46,01%, sub medie.

Din analiza datelor din Anexa nr.11 – ponderea taxelor indirecte în prețul final al benzinei, la nivelul Statelor Membre ale Uniunii Europene, în anul 2014, se constată că media este de 54,15%.

Ponderea maximă fiind practicată de Irlanda de 62,89%, iar cea minimă fiind de 44,19% practicată de Bulgaria.

Se observă că România practică un procent de 50,82%, sub medie.

Din analiza datelor din Anxa nr.12 – Ponderea taxelor indirecte în prețul final al motorinei, la nivelul Statelor Membre ale Uniunii Europene, în anul 2015, se constată că media este de 54,33%.

Ponderea maximă fiind practicată de Regatul Unit de 66,53%, iar cea minimă fiind de 46,54% practicată de Malta.

Se observă că România practică un procent de 55,92%, peste medie.

Din analiza datelor din Anexa nr. 13 – ponderea taxelor indirecte în prețul final al benzinei, la nivelul Statelor Membre ale Uniunii Europene, în anul 2015, se constată că media este de 61,75%.

Ponderea maximă fiind practicată de Regatul Unit de 66,90%, iar cea minimă fiind de 50,92% practicată de Bulgaria.

Se observă că România practică un procent de 60,41%, sub medie.

3.5. Evoluția incidenței taxelor indirecte în prețul carburantului, în perioada 2011-2015

în Romania

Evoluția taxelor indirecte, care se regăsesc în prețul motorinei

Tabel nr. 7

Sursa: Weekly Oil Bulletin, Statistics – 2011-2015

Din analiza evoluției incidenței taxelor indirecte în prețul motorinei, în perioada 2011-2015, atât la nivelul Statelor Membre ale Uniunii Europene, cât și la nivelul României, se constată că ponderea taxelor indirecte în prețul motorinei, practicat de România, a fost apropiat de medie, iar în anul 2015, cu ușoară depășire a mediei europene, în condițiile în care România are un venit minim de 10 ori mai mic decât Luxemburg, care aplică un nivel redus al taxelor indirecte.

De asemenea, trebuie remarcat faptul că evoluția incidenței taxelor indirecte în prețul motorinei a fost ascendentă, urcând de la 45,78%, în anul 2011, la 55,92%, în anul 2015, deci a crescut în medie cu aproximativ 10%, în timp ce media europeană a crescut doar cu 6%.

Din comparația evoluției prețului fără taxe al motorinei cu evoluția taxele incluse, se observă că prețul motorinei a fost în scădere începând cu anul 2014, însă taxele incluse au fost în creștere, înregistrându-se o creștere cu peste 10%, în anul 2015 față de anul 2014 a taxelor incluse.

Evoluția taxelor indirecte, care se regăsesc în prețul benzinei

Tabel nr.8

Sursa: Weekly Oil Bulletin, Statistics – 2011-2015

Din analiza nivelului taxelor indirecte care se regăsesc în prețul benzinei, în perioada 2011-2015, atât la nivelul Statelor Membre ale Uniunii Europene, cât și la nivelul României, se constată că ponderea taxelor în prețul benzinei, practicat de România, a fost apropiată de media europeană, în condițiile în care România are un venit minim de 10 ori mai mic decât Luxemburg, care aplică un nivel redus al taxelor indirecte.

De asemenea, trebuie remarcat faptul că evoluția incidenței taxelor indirecte în prețul benzinei a fost ascendentă, urcând de la 50,64%, în anul 2011, la 60,41%, în anul 2015, deci în această perioadă prețul benzinei a crescut în medie cu aproximativ 10%, în timp ce media europeană a crescut doar cu 6%, de la 55,28%, în anul 2011 la 61,75%, în anul 2015.

Din comparația evoluției prețului fără taxe al benzinei cu evoluția taxele incluse, se observă că prețul benzinei a fost în scădere începând cu anul 2014, însă taxele incluse au fost în creștere, înregistrându-se o creștere cu 10%, în anul 2015 față de anul 2014 a taxelor incluse.

Reducerea prețului carburantului s-a datorat situației internaționale, însă prețul final a fost mărit artificial prin impozitelor indirecte.

Astfel se observă că la prețul brut al carburantului se adaugă redevența petrolieră, taxa de drum, acciza, taxa pe valoarea adăugată și alte taxe, care însumează peste 50% din prețul carburantului de la pompă achiziționat de consumatorul final.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI:

Din analizele și studiile realizate în cadrul Lucrării privind incidența costurilor indirecte, se pot prezenta următoarele concluzii și recomandări:

România adoptă o politică fiscală care are pe de o parte scop economic, care este axat pe stimularea dezvoltării economice și care implicit duce la creșterea veniturilor la bugetul de stat, iar pe de altă parte un scop social care este axat pe redistribuirea veniturilor constituite la bugetul statului către persoane defavorizate, asistate social.

Politica fiscală adoptată la nivelul sistemului fiscal românesc pune accent pe mărirea taxelor indirecte și micșorarea taxelor directe. Acest aspect se justifică prin faptul că impozitele indirecte sunt colectate la bugetul de stat de la operatorii economici, însă sunt suportate de consumatorii finali, iar impozitele directe sunt colectate la bugetul de stat direct de la contribuabil. În acest fel impozitele indirecte sunt mascate în prețul produsului, neafectând veniturile nominale, însă afectează veniturile reale, prin consumul de produse accizabile, micșorând puterea de cumpărare a consumatorului.

Din analiza datelor privind costurile indirecte care se regăsesc în componența prețului carburantului se observă că în România se aplică o redevență de expoatare a zăcămintelor foarte mică, în medie de 7% comparativ cu Franța care practică o redevență de 30%.

În urma studiului de caz, în care au fost identificate costuri indirecte din legislație, se constată că literatura de specialitate face referire numai la acciză și taxa pe valoare adăugată în detrimentul celorlalte taxe indirecte, cum sunt redevența, taxa de drum etc.

Nivelul accizei în euro/tonă raportat la nivelul minim impus de Consiliul Europei, pentru anul 2015, atât pentru motorină, cât și pentru benzină se observă că România practică un nivel cu aproximativ 24% mai mare, cu tendință de creștere și în următorii ani, prin schimbarea metodologiei de calcul.

Cota standard privind taxa pe valoarea adăugată aplicată carburantului, practicată de România este cu 2 procente peste media europeană și cu 9 procente mai mare față de Luxemburg, care are un venit minim de 1.922,96 euro în anul 2015, comparativ cu România care are un venit minim de 217 euro, în anul 2015.

Față de aspectele analizate în această lucrare și a concluziilor prezentate, se impune instituirea politicilor guvernamentale, astfel:

Mărirea redevenței și micșorarea celorlate taxe indirecte, cum sunt accizele, taxa pe valoarea adăugată, impozitele etc.

Evaluarea posibilității de eliminarea din sfera de impozitare a țițeiului din producția internă, precum și a produselor cum sunt: cafea, confecții din blănuri, autoturisme, bijuterii etc. Eliminarea din sfera de impozitare a acestor produse se justifică prin faptul că sunt înregistrate scăderi ale consumului acestor produse, care implică influențe negative asupra veniturilor bugetare, precum și asupra indicatorilor macroeconomici.

Analiza posibilității de diminuare a nivelului accizelor la principalele produse energetice, cum sunt: motorina, benzina fără plumb și benzina cu plumb. Diminuarea nivelului accizelor este motivat de faptul că transportatorii preferă să alimenteze autovehiculele cu carburant din alte state membre ale Uniunii Europene, cum sunt Ungaria și Slovenia, unde există instituită politică fiscală de restituire a unei părți din acciză sau din Bulgaria, care practică un nivel redus de taxe. Această propunere ar da posibilitatea eliminării discrepanțelor dintre veniturile bugetare colectate de la operatorii economici și cheltuielile de administrare ale autorităților publice.

Reducerea cotei standard de la 24% la 19%, prin revenirea la nivelul mediu din Uniunea Europeană, prin reducerea cotei standard pentru toate bunurile și serviciile.

Analiza sistemului fiscal adoptat de Luxemburg în vederea implementării unui astfel de sistem fiscal și în România, în vederea creșterii nivelului venitului minim, și implicit creșterea nivelului de trai.

Instituirea și implementarea politicilor de reducere a evaziunii fiscale, precum și politici de recuperare a prejudiciilor rezultate din infracțiuni.

Prin identificarea soluțiilor pentru implementarea recomandărilor, se asigură îmbunătățirea echilibrului dintre contribuabili și organele fiscale, precum și creșterea încrederii contribuabililor în sistemul fiscal românesc.

Reducerea cotei unice de impozitare pe profit și venit.

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

Alexandru Felicia, Fiscalitate și prețuri în economia de piață, Editura Economică 2002

Condor Ioan, Drept financiar, Editura Polirom, Iași, 2002

Hoanta Nicolae, Economie și finanțe publice, Editura Regia Autonomă ”Monitorul Oficial”, București, 1994

Corduneanu C, Sistemul fiscal în știința finanțelor, Editura CODECS, București, 1998

Moșteanu R, Fiscalitate-impozite și taxe, Editura Universitară, București, 2008

Academia Română – Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic

KPMG – Asistență fiscală – Ghidul impozitării în industria petrolului și gazelor naturale din România, Ediția 20

http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=109&idb=Contabilitate si gestiunea fiscala Prof.univ.dr.Ana STOIAN

http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/PREȚURI ȘI CONCURENȚĂ, Conf.univ.dr. Romulus VANCEA, Curs pentru invatamantul la distanță

http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=125&idb=Drept vamal si fiscal Lect.univ.dr.Silvia CRISTEA

http://dexonline.ro/definitie/impozit

http://www.guv.ro

http://www.mfinante.ro/publicatii.html?pagina=infotva

http://www.mfinante.ro/detalii.html?method=searchAnaf&pagina=taxe&den=ACCIZE%20SI%20IMPOZIT%20LA%20TITEIUL%20DIN%20PRODUCTIA%20INTERNA

http://www.wall-street.ro/tag/pret-petrol.html

http://ec.europa.eu/taxation_customs/resources/documents/taxation/vat/how_vat_works/rates/vat_rates_en.pdf

https://www.ecb.europa.eu/stats/html/index.en.html

http://www.wall-street.ro/tag/pret-petrol.html#Scene_1

Consiliul fiscal (2013) Raportul anual http://www.consiliul fiscal.ro/ra-2013pdf

Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare

Norme Metodologice Nr. 4404/MM-15510/2002 privind constituirea și utilizarea veniturilor cu destinație specială pentru drumurile publice

OMFP nr.166/2015 pentru aprobarea nivelului accizei specifice la țigarete

OUG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare

O G nr.102/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscalși reglementarea unor măsuri

OUG nr.80/2014 pentru modificarea și completarea Codului fiscal

Legea petrolului nr.238/2004, cu modificările și completările ulterioare

ANEXE

Anexa nr.1 – Veniturile minime în euro la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene, se constată că în anul 2011-2015

Sursa: http://ec.europa.eu/eurostat/statistics- explained/index.php/

Minimum_wage_statistics/ro#Nivelurile_salariului_minim_.C3.AEn_rela.C8.9Bie_cu_c.C3.A2.C8.99tigurile_salariale_lunare_brute_medii

Anexa nr.2 – Nivelul de accizare pe tona de carburant stabilit la 01.10.2014, pentru anul 2015, pentru Statele Membre ale Uniunii Europene de către Comisia Europeană

Sursa: Comisia Europeană – EXCISE DUTY TABLES – Part II – Energy products and Electricity

http://ec.europa.eu/taxation_customs/resources/documents/taxation/excise_duties/energy_products/rates/excise_duties-part_ii_energy_products_en.pdf

Anexa nr.3 – Cotele taxei pe valoarea adăugată aplicate în Statele Membre ale Uniunii Europene asupra carburantului

Sursa: Comisia Europeana Cotele TVA aplicate în Statele Membre ale Uniunii Europene pag.27

http://ec.europa.eu/taxation_customs/resources/documents/taxation/vat/how_vat_works/rates/vat_rates_en.pdf

Anexa nr.4 – Ponderea taxelor indirecte în prețul motorinei, la 1.000 litri, în anul 2011

Sursa: Weekly Oil Bulletin, Statistics –

https://ec.europa.eu/energy/sites/ener/files/documents/2011_01_31_without_taxes_1542.pdf

https://ec.europa.eu/energy/sites/ener/files/documents/2011_01_31_with_taxes_1542.pdf

Anexa nr.5 – Ponderea taxelor indirecte în prețul benzinei, la 1.000 litri, în anul 2011

Sursa: Weekly Oil Bulletin, Statistics –

https://ec.europa.eu/energy/sites/ener/files/documents/2011_01_31_without_taxes_1542.pdf

https://ec.europa.eu/energy/sites/ener/files/documents/2011_01_31_with_taxes_1542.pdf

Anexa nr.6 – Ponderea taxelor indirecte în prețul motorinei, la 1.000 litri, în anul 2012

Sursa: Weekly Oil Bulletin, Statistics –

https://ec.europa.eu/energy/sites/ener/files/documents/2012_01_09_without_taxes_1587.pdf

https://ec.europa.eu/energy/sites/ener/files/documents/2012_01_09_with_taxes_1587.pdf

Anexa nr.7 – Ponderea taxelor indirecte în prețul benzinei, la 1.000 litri, în anul 2012

Sursa: Weekly Oil Bulletin, Statistics –

https://ec.europa.eu/energy/sites/ener/files/documents/2012_01_09_without_taxes_1587.pdf

https://ec.europa.eu/energy/sites/ener/files/documents/2012_01_09_with_taxes_1587.pdf

Anexa nr.8 – Ponderea taxelor indirecte în prețul motorinei, la 1.000 litri, în anul 2013

Sursa: Weekly Oil Bulletin, Statistics –

https://ec.europa.eu/energy/sites/ener/files/documents/2013_01_07_without_taxes_1636.pdf

https://ec.europa.eu/energy/sites/ener/files/documents/2013_01_07_with_taxes_1636.pdf

Anexa nr.9 – Ponderea taxelor indirecte în prețul benzinei, la 1.000 litri, în anul 2013

Sursa: Weekly Oil Bulletin, Statistics –

https://ec.europa.eu/energy/sites/ener/files/documents/2013_01_07_without_taxes_1636.pdf

https://ec.europa.eu/energy/sites/ener/files/documents/2013_01_07_with_taxes_1636.pdf

Anexa nr.10 – Ponderea taxelor indirecte în prețul motorinei, la 1.000 litri, în anul 2014

Sursa: Weekly Oil Bulletin, Statistics –

https://ec.europa.eu/energy/sites/ener/files/documents/2014_01_06_without_taxes_1685.pdf

https://ec.europa.eu/energy/sites/ener/files/documents/2014_01_06_with_taxes_1685.pdf

Anexa nr.11 – Ponderea taxelor indirecte în prețul benzinei, la 1.000 litri, în anul 2014

Sursa: Weekly Oil Bulletin, Statistics –

https://ec.europa.eu/energy/sites/ener/files/documents/2014_01_06_without_taxes_1685.pdf

https://ec.europa.eu/energy/sites/ener/files/documents/2014_01_06_with_taxes_1685.pdf

Anexa nr.12 – Ponderea taxelor indirecte în prețul motorinei, la 1.000 litri, în anul 2015

Sursa: Weekly Oil Bulletin, Statistics –

https://ec.europa.eu/energy/sites/ener/files/documents/2014_01_06_without_taxes_1685.pdf

https://ec.europa.eu/energy/sites/ener/files/documents/2014_01_06_with_taxes_1685.pdf

Anexa nr.13 – Ponderea taxelor indirecte în prețul benzinei, la 1.000 litri, în anul 2015

Sursa: Weekly Oil Bulletin, Statistics –

https://ec.europa.eu/energy/sites/ener/files/documents/2015_01_12_without_taxes_1735.pdf

https://ec.europa.eu/energy/sites/ener/files/documents/2015_01_12_with_taxes_1735.pdf