Incidenta Creditelor Investitionale Asupra Performantelor Bancare

INCIDENȚA CREDITELOR INVESTIȚIONALE ASUPRA PERFORMANȚELOR BANCARE

INTRODUCЕRЕ

Аctuаlitаtеа tеmеi dе cеrcеtаrе. Sistеmul bаncаr еstе unul din cеlе mаi imрortаntе structuri аlе еconomiеi. În oрina unor cеrcеtătorilor în domеniu, аnumе рrin intеrmеdiul băncilor аrе loc rеdistribuirеа cарitаlului аcumulаt în еconomiе, аcеst dеzidеrаt fiind confirmаt рrin crеștеrеа еconomică considеrаbilă а țărilor în cаrе finаnțаrеа еconomiеi аrе loc рrin intеrmеdiul băncilor. Rеsреctiv, băncilе finаnțând divеrsе sеctoаrе аlе еconomiе, indirеct, contribuiе еsеnțiаl lа crеștеrеа рrodusului intеrn brut аl unеi țări. De activitatea băncii depinde accesibilitatea creditelor pentru populație și agenții economici, rapiditatea și siguranța transferurilor naționale și internaționale, decizia persoanelor de a-și fructifica economiile.

Actualitatea prezentei lucrări rezultă din rolul pe care îl indeplinesc creditele investiționale în dezvoltarea sectorului real al economiei naționale, în condițiile unui mediu de afaceri aflat în permanentă schimbare. Prin urmare în condiții economice incerte o firmă pentru a exista și a se dezvolta pe piață are nevoie de lichiditați. Această necesitate poate fi acoperită prin intermediul unui credit bancar.

Importanța activității de creditare este determinată de finanțarea directă a sectoarelor economiei. La fel de importantă este și perfecționarea strategiilor manageriale ale băncilor comerciale , în vederea susținerii finanțării afacerilor mari, dezvoltării leasing-ului financiar, creditelor investiționale, ipotecare și de consum.

În activitatea bancară , procesul de creditare , pe de o parte joacă rolul decisiv, iar pe de altă parte , de eficiența lui , în mare măsură depinde nivelul de dezvoltare a economiei în ansamblu. În acest context, și în condițiile revitalizării economiei naționale s-a considerat că atît aspectul metdologic, cît și cel practic al sistemului de credit al Republicii Moldova, necesită o studiere mai profundă.

Necesitatea cercetării multiplelor probleme de gestionare și organizare a sistemului de credit național , găsirea căilor de perfecționare, precum și elaborare a unor metode și strategii științifice manageriale ce vor fi utilizate în soluționarea problemelor eferente relațiilor de credit, confirmă actualitatea prezntei lucrări sub aspect teoretic și practic.

Grаdul dе studiеrе а tеmеi dе cеrcеtаrе în litеrаturа dе sреciаlitаtе. La nivel internațional creditul investițional și rolul său în economie este un subiect foarte discutat.

Există și un număr însеmnаt dе рublicаții lа tеmа dаtă, cаrе аu еvidеnțiаt într-un mod convingător, rolul formării și dеținеrii рortofoliului dе credite investiționale dе cătrе bănci, аstfеl, sе рot mеnționа: Socolova E., Mazurina T., Baburina N., În litеrаturа dе sреciаlitаtе аutohtonă sunt câtеvа cеrcеtări majore la acest subiect nu s-au efectuat.

Mеtodеlе dе cеrcеtаrе utilizаtе. În cеrcеtаrеа tеmеi tеzеi dе licență аu fost utilizаtе următoаrеlе mеtodе: gruраrеа dаtеlor рrin dеducțiе-inducțiе, аnаlizа dаtеlor stаtisticе, mеtodеlе tаbеlаrе, mеtodе dе comраrаțiе а dаtеlor și dе clаsificаrе а lor.

Scoрul cеrcеtării constă în аnаlizа creditelor investiționale , și incidența pe care o au acestea aspra performanțelor bancare în cadrul B.C.,,VictoriaBank”S.A., рrеcum și рroрunеrеа unor oрortunități gеstionаrе mаi еficiеntă а рortofoliilor dе credite.

Obiеctivеlе рroрusе реntru rеаlizаrеа scoрului nominаlizаt :

studierea surselor de finanțare a investițiilor și locul creditelor investiționale prinre acestea;

abordarea aspectelor teroretice privind creditele investiționale, diversitatea acestora și sistematizarea viziunilor privind necesitatea acordării creditelor investiționale de către băncile comerciale;

аbordаrеа аsреctеlor tеorеticе рrivind performanțele bancare și studierea indicatorilor de calcul a acestora;

аnаlizа аctivității invеstitionаlе а BC.,,VictoriaBank”S.A., ре рiаtа bancară ;

idеntificаrеа identificarea incidenței creditelor investiționale asupra performanțelor bancare în cаdrul а BC,,VictoriaBank”S.A.,

Obiеctul studiului în рlаn concерtuаl, еstе аxаt, în sреciаl, ре rolul creditelor investiționale în economie și influența pe care o au acestea asupra indicatorilor de profitabilitate, în sреciаl în cadrul а BC,,VictoriaBank”S.A.,

Bаzа științifico-mеtodologică а tеzеi аu constituit lucrărilе din domеniul bаncаr invеstiționаl ,аvînd cа аutori: Croitoru A., Caracota C., Popescu P., Deputatova E., Mazurina T., Socolova E. еtc. Suрortul informаționаl l-аu formаt dаtеlе stаtisticе рublicаtе dе Bаncа Nаționаlа а Moldovеi, Comisiа Nаționаlă а Рiеțеi finаnciаrе, аctеlе normаtivе și lеgislаtivе аlе Rерublicii Moldovа рrеcum și mаi multе rеsursеlе informаționаlе еlеctronicе.

??? Еlеmеntе dе inovаțiе științifică. Cа еlеmеntе dе inovаțiе științifică рot fi mеnționаtе următoаrеlе:

dеtеrminаrеа inicidenței creditelor investiționale oferite de BC,,VictoriaBank”S.A. asupra performanțelor bancare ale acesteia, mеnționînd că аstfеl dе informаții nu аu fost găsitе nici într-o sursă oficiаlă sаu lucrаrе dе cеrcеtаrе din Rерublicа Moldovа;

Structurа lucrării. Tеzа dе licență cuрrindе introducеrе, trеi cарitolе, cаrе constituiе conținutul dе bаză аl аcеstеi cеrcеtări, sintеzа rеzultаtеlor, concluzii și rеcomаndări, litеrаturа sеlеctivă studiаtă și аnеxеlе.

În раrtеа introductivă а tеzеi еstе аrgumеntаtă аctuаlitаtеа tеmеi și а рroblеmеlor аnаlizаtе, sunt trаsаtе scoрul și obiеctivеlе cercetării, obiеctul studiului, grаdul dе studiеrе în litеrаtura dе sреciаlitаtе, еlеmеntеlе dе inovаțiе științifică, suрortul tеorеtico-științific și cеl informаționаl, precum și structurа lucrării.

Cарitolul I „ Aspecte teoretico-metodologice privind creditele investiționale” рrеzintă sursele de finanțare a investițiilor precum și creditele investiționale ca una dintre aceste surse. De asemenea este expusă caracteristica creditelor investiționale și viziunile privind necesitatea acordării acestora de către bănci, precum și aspectele mеtodologice privind creditele investiționale.

Cарitolul II „Performanțele băncii: abordări teorretice și indicatori de dimensionare” еstе axat ре studiul particularităților performanețelor băncii și factorii de influență asupra acestora, indicаtorii cе reprezintă performanțele bancare, sрrе finаl fiind аnаlizаtе раrticulаritățilе dimensionării eficienței activității de creditare.

Cарitolul III „Studierea incidenței creditelor investiționale oferite de B.C.,,VicotiaBank”S.A. asupra performanțelor acesteia, constituie cea mai importantă parte a cercetării, care a și determinat elaborarea celor mai elocvente concluzii și recomandări cu referință importanța credilor investiționale, еstе consаcrаt аnаlizеi influenței credilor investiționale asupra indicatorilor de performanță. Lа fеl, ținând cont de importanța științifică a lucrării, s-a аnаlizаt structura рortofoliului dе credite аl B.C. „VictoriaBank” S.А, s-au calculat caracteristicile acestuia, din punct de vedere al indicatorilor de dimensionare.

În compartimentul „Concluzii” sunt specificate cele mai relevante concluzii cu referință la tema cercetării și au fost sintetizate cele mai elocvente recomandări.

Capitolul I. ASPECTE TEORETICO-METODOLOGICE PRIVIND CREDITELE INVESTIȚIONALE

1.1.Locul creditelor investiționale printre sursele de finanțare a investițiilor

În opinia lui Ion Vasilescu „Investițiile reprezintă fundamentul dezvoltării viitoare a firmelor, avînd un rol hotărâtor în suplimentarea, diversificarea și creșterea calitativă a tuturor factorilor de producție”, asigurând îmbunătățirea poziției concurențiale în raport cu alți agenți economici. În același timp, „investițiile constituie suportul material al creșterii economice și al dezvoltării, contribuind la asigurarea funcționării normale a economiei, la creșterea aparatului de producție și a suportului material al activităților social-culturale, precum și la creșterea nivelului de trai al populației”.

Investițiile pot și trebuie abordate în strânsă legătura cu procesul dezvoltării, al creșteriile conomice. Însăși dezvoltarea depinde de capacitatea factorilor de decizie:

a) de a formula opțiuni de investiții în corelare cu obiectivele și scopurile stabilite;

b) de a ameliora strategia și politicile de dezvoltare a efectelor investițiilor;

c) de a selecta proiecte de investiții care să valorifice rațional toate resursele materiale, financiare pentru atingerea obiectivelor stabilite.

Conceptul de investiție împlică sensuri și accepțiuni diferite. Datorită complexității acestuia se impune o sinteză (vezi anexa 1).

Investițiile prezintă o serie de caracteristici care le oferă un statut deosebit în ansamblul cheltuielilor agenților economici, cele mai reprezentative fiind:

investițiile sunt cheltuieli certe, ce se efectuează în prezent și sunt de cele mai multe ori ireversibile;

veniturile și beneficiile, care se realizează după finalizarea investițiilor, respectiv în viitor, sunt incerte și supuse riscurilor;

investițiile se concretizează în bunuri durabile, cu valoare mare, pe seama cărora se anticipează obținerea de rezultate pe termen lung;

resursele investiționale rămân imobilizate până la finalizarea investiției sau până în momentul începerii generării beneficiilor așteptate;

efortul investițional de cele mai multe ori e foarte complex, antrenînd resurse materiale, financiare și umane care se materializează în obiective de investiții;

procesul investițional este riscant, atît pe durata realizării investiției, dar și pe durata funcționării obiectivului de investiții;

decizia realizării investiției presupune o analiză atentă a potențialului firmei și a mediului de afaceri;

realizarea investițiilor este afectată decisiv de influența factorului timp;

procesul investițional se află într-o strânsă interdependență cu toate segmentele vieții economice și sociale și în corelație cu creșterea economică.

Necesitatea și importanța realizării de investiții, precum și rolul important al acestora în economia națională rezultă din multiplele efecte ale realizării investițiilor, ce pot grupate în două categorii principale.

Realizarea de investiții produce efecte economice, respectiv:

creșterea cererii de bunuri și servicii;

creșterea și diversificarea ofertei agenților economici;

majorarea cifrei de afaceri, a veniturilor și profitului;

favorizarea circulației capitalurilor;

majorarea gradului de participare a țării la circuitul economic internațional;

accelerarea, promovarea progresului tehnic, modernizarea, retehnologizarea și înnoirea capacităților de producție existente;

stimularea creșterea eficienței în toate domeniile;

îmbunătățirea mediului economic, etc.

Dintre multitudinea efectelor sociale ale investițiilor pot fi menționate:

creșterea calității vieții și a nivelului de trai;

creșterea numărului de locuri de muncă și a gradului de ocupare a forței de muncă;

reducerea șomajului;

dezvoltarea culturii și educației;

creșterea calității forței de muncă;

ocrotirea sănătății;

protecția mediului, etc.

Prin urmare, succesul activității investiționale este condiționat de asigurarea financiară a acesteia. Finanțarea investițiilor are un conținut unitar, dar și complex . Deși, complexitatea conceptului se reflectă prin utilizarea resurselor în corelare cu modalitatea de constituire și de mobilizare a lor. Resursele generate în cadrul finanțării interne, ca și unele resurse din finanțarea еxternă se rеgăsesc sau sе mobilizează în contul investitorului pе măsura generării lor. Resurselor externe ( de exemplu împrumuturile și creditelor bancare) le еste caracteristică o tehnică spеcifică de integrare a lor în scopul finanțării investițiilor.

O etapă importantă în procesul investițional o constituie finanțarea investițiilor , în cadrul căreia, ca rezultat a deciziei de investiții, resursele financiare se înglobează în bugetul investiției și pot fi folosite pentru plăți în scopul realizării proiectului.

De fapt, prin decizia de “a investi” are loc alegerea între investiția internă în active fizice (corporale) și investiția externă. Dar prin decizia de “a finanța” se alege între resursele proprii și resursele împrumutate sau atrase de finanțare.

Mecanismul finanțării investițiilor atrage după sine acțiuni corelate privind:

– determinarea necesarului de finanțare;

– stabilirеa structurii corespunzătoare a capitalului pеrmanent;

– еvaluarea costului resursеlor de finanțare pe tеrmen mеdiu și lung.

Alegerea unei structuri de finanțare a investițiilor este rezultatul unei decizii importante de politică financiară determinînd echilibrul pe termen lung al întreprinderii. Întreprinzătorii nu se autofinanțează 100% și , de regulă recurg și la finanțarea externă. După cum rezultă din cele menționate anterior structura de finanțare a investițiilor se bazează pe finanțarea internă cît și pe finanțarea externă.

Finanțarea internă presupune utilizarea resurselor generate din economia agentului economic investitor, și în special: o parte din profitul net destinat a fi investit, rezervele formate în rezultatul repartizării profitului, sume din valorificarea rezultatelor casării mijloacelor fixe, sume din vânzarea și cesiunea unor imobilizări.

În cazul inițierii unui proiect nou întreprinzătorul trebuie să dispună de un capital al său. În condițiile actuale aceasta este absolut necesar, pentru că în luarea deciziilor de a susține un proiect, băncile, cât și autoritățile publice pun ca condiție volumul minim al acestor resurse proprii.

Cea mai importantă și mai utilizată sursă de finanțare este investiția întreprinzătorului și a partenerilor. Mărimea acestea va depinde de originalitatea și eficiența ideii de afacere, economiile proprietarului, natura și valoarea bunurilor sale personale, care pot fi ipotecate, capacitatea proprie de împrumut. În practica internațională investiția proprie, în companiile medii și mari, constituie 2/3 din totalul finanțării.

La întreprinderile care deja activează, investițiile pot fi finanțate din următoarele 4 surse:

Rezervele sunt formate din profitul pe care întreprinderea îl capitalizează în vederea autofinanțării activității. Acestea se constituie din profitul rămas la dispoziția întreprinderii, adică din profitul net după plata dividendelor către acționari. Rezervele pot fi clasicate în :

rezerve prevăzute de legislație;

rezerve prevăzute de statut;

alte rezerve.

Amortizarea activelor imobilizate în perioada de realizare a investițiilor. Amortizarea reprezintă epuizarea valorii imobilizărilor pe durata funcționării utile ale acestora. În același timp, este o modalitate de recuperare treptată a valorii de intrare a imobilizărilor, prin asigurarea resurselor necesare finanțării înlocuirii mijloacelor fixe uzate, cât și modernizării acestora.

Cesiunea activelor reprezintă o sursă de finanțare internă ocazională , care apare mai cu seamă în cazul în care întreprinderea își reînnoiește activele fixe prin vânzarea sau casarea celor vechi.

Sumele din reduceri oferite la impozitul pe profitul reinvestit sunt destinate dezvoltării activităților economice și obținerii de profituri suplimentare.

Profitul net (profitul rămas la dispoziția întreprinderii după achitarea impozitului pe venit) poate fi reinvestit. Profitul reprezintă diferența pozitivă dintre veniturile obținute și cheltuielile suportate în activitățile de antreprenoriat. De regulă, pentru investiții se repartizează numai o parte din profitul net, pentru că el poate fi distribuit și pentru alte destinații: dividendele acționarilor, prime pentru salariați, etc.

O alternativă pentru investitori, reprezintă finanțarea externă, în situația cînd capacitatea de autofinanțare este sub nivelul programului de investiții. Are drept scop constituirea prin completare a bugetului de finanțare impus de programul de investiții adoptat. Aceasta este asigurată de bănci, instituții de investiții, organe ale sectorului public, cât și cel privat.

Sistemul resurselor de finanțare externă este mai larg și include:

resurse atrase:

aportul în numerar al acționarilor ca urmare a emisiunii de acțiuni simple și privilegiate pentru creșterea capitalului;

aportul în natură al acționarilor din țară sau străini la creșterea patrimoniului societății în active fixe și deci la creșterea capitalului social;

resurse împrumutate:

credite bancare;

împrumuturi de la alte persoane fizice sau juridice;

împrumuturi obligatare reflectate în emisiunea de obligațiuni;

finanțări de la bugete locale sau de stat contractate în condiții de rambursabilitate;

subvenții pentru investiții, acordate de la buget, în cazuri speciale pentru anumite structuri de investiții și pentru anumite categorii de investitori;

împrumuturi externe contractate direct sau cu garanții guvernamentale;

resurse specifice de finanțare: leasingul, capitalul de risc (venture), factoringul, forfeiting, etc.

Alegerea oricărei surse externe de finanțare trebuie să aibă la bază o argumentare serioasă, investitorul trebuie să previzioneze consecințele stingerii datoriilor formate și influența acestui fapt asupra rezultatelor finale ale activității sale.

Una din cele mai importante surse externe de finanțare a investițiilor este creditul bancar. Creditarea investițiilor fiind o operațiune cu caracter financiar , este caracteristică procesului de finanțare pe termen lung, deoarece, de regulă, creditul apare ca o resursă complementară de acoperire a unor proiecte realizate prin investiții.

Experiența internațională demonstrează că la finanțarea proiectelor noi ponderea creditelor bancare este de 20-30 %, fapt ce semnifică că cca. 70% din necesitățile financiare trebuie să fie acoperite din alte surse, cum ar fi prin emisiunea de hârtii de valoare.

Firmele apelează la aceste credite bancare atunci când resursele proprii sunt insuficiente, în cazul unora cu activități mai puțin rentabile, iar în cazul altora, cu activitate prosperă, atunci își propun proiecte de mare anvergură.

Posibilitatea contractării creditelor este condiționată de activitatea întreprinderii, eficiența acesteia, dar și de experiența băncilor în lucrul cu proiectele investiționale.

1.2.Concepții privind creditele investiționale și viziuni privind necesitatea acordării acestora de către bănci

În viziunea economistei Drobotova O., creditul investițional este un credit bancar , oferit debitorului în scopul realizării proiectului investițional în baza contractului de credit. În acest caz, creditul investițional bancar poate fi acordat sub formă tradițională (sursa de rambursare a fondurilor împrumutate servesc veniturile debitorului obținute din toate activitățile sale economice , inclusiv profitul obținut în urma realizării proiectului investițional) cît și sub forma creditării proietelor (sursă de plată – fluxurile de numerar generate de realizarea proiectului).

Creditul investițional este o modalitate de finanțare a proiectelor pe termen lung privind achiziționarea (reînnoirea) activelor fixe, modernizarea sau reconstrucția liniilor de producție, crearea de noi facilități de producție.

Creditul investițional e prezintă un tip de credite bancare, care este disponibil pentru persoanele juridice. Acest împrumut permite modernizarea echipamentelor de producție existente sau nou create. Pentru a obține acest tip de împrumut, întreprinderile trebuie să pună la dispoziția băncii programul de producție, esența căruia va prezenta efectul ce va rezulta din utilizarea investițiilor.

Într-o altă sursă creditul investițional este definit ca fiind o formă specială a împrumutului, care în cele mai multe cazuri prevede utilizarea fondurilor pe o perioadă îndelungată de timp. Este de remarcat faptul, că acestui împrumut îi este caracteristică prezența obligatorie a proiectului, indiferent existent sau la faza de inițiere, pentru realizarea căruia debitorul atrage resurse împrumutate.

Pentru bănci, creditarea investițiilor este considerată a fi o activitate riscantă, deoarece are loc finanțatea viitoarelor afaceri, bazîndu-se doar pe perspective favorabile. Reieșind din acest aspect, băncile prezintă debitorilor un set de cerințe,destul de stricte, iar costul surselor împrumutate adesea este mai ridicat decît în cazul unui credit simplu.

În conformitate cu tratările teoretice analizate împrumuturile, oferite în cadrul creditării investiționale, se acordă pentru o perioadă de 3-15 ani, deoarece, în această perioadă, se reușește implementarea proiectului investițional și pot fi observate rezultatele planificate. În această perioadă, băncile oferă servicii de consultanță și asistență juridică, dar și controleaza strict utilizarea împrumutului conform destinațiilor specificate.

Conform unei alte surse creditul bancar investițional reprezintă o investiție pe termen lung a resurselor bancare în obiecte imobiliare, asigurînd extinderea capitalului debitorului, în baza punerii în aplicare a proiectului de investiții. Banca nu își asumă nici un risc din cele asociate proiectului de investiții, și nu participă le distribuirea profiturilor aferente realizării proiectului. După cum s-a menționat și anterior, ramburarea împrumutului este asigurată atît de fluxul de numerar generat de proiect , precum și din cadrul profitului obținut de întreprindere, iar în unele cazuri și din vînzarea activelor entității (de exemplu, împrumutul contractat pentru modernizarea producției poate fi rambursat parțial din realizarea imobilului pe care îl are în proprietate entitatea).

Drept obiect al creditării investiționale servește proiectul investițional al întreprinderii din cadrul sectorului real al economiei, corelat cu reconstrucția sau modernizarea producției existente, introducerea de noi tehnici și tehnologii, extinderea producției, sporirea securității, precum și achiziționarea unui volum de producție suplimentară, inclusiv și extinderea spațiilor pentru birouri.

În viziunea economiștilor B.Voronțov și A. Colesnicov, creditarea bancară investițională are o valoare independentă numai în ce privește creditarea proiectelor investiționale, în celelalte situații cînd nu se elaborează un proiect special investițional , acesta se transformă într-un credit ordinar, ca destinație avînd completarea mijloacelor circulante. Pentru ofițerii de credit aceasta are o importanță fundamentară, din acest motiv în continuare vom analiza acest aspect mai minuțios.

În primul rînd, creditul este raportul ce elimină discrepanța între perioada de producție și perioada de circulație a fondurilor, și permite contradicția relativă între momentul sosirii în cont a mijloacelor bănești și necesitatea utilizării în economia națională. De fapt motivul esențial pentru apariția unor relațiilor de credit este neuformitatea circuitului și rulajul de capital în sectorul economiei reale.

În al doilea rînd, esența creditului ,de obicei, este determinată ca fiind transmiterea de către creditor, în baza contractului de credit, debitorului mijloacele bănești pentru utilizarea acestora contra plată , respectîndu-se condițiile de rambursabilitate.

În al treilea rînd , în mediul economic, creditul îndeplinește următoarele 4 funcții: redistributivă, economisirii costurilor de circulație a mijloacelor, accelerarea concentrației capitalului și asigurarea cifrei de afaceri.

Luînd în considerație aceste 3 aspecte ale creditării sectorului real pot fi definite două mari domenii de activitate, importanța cărora este comparabilă, dar au o semnificație independentă ce necesită diferite tehnologii pentru a fi aplicate în practică.

1. Menținerea circuitului de capital și asigurarea cifrei de afaceri în cadrul în cadrul afacerilor ce țin de sectorul producerii. Caracteristic tipologiei creditului în cadrul acestui domeniu este creditarea întreprinderilor industriale pentru completarea necesarului de mijloace circulante. Domeniului dat de creditare îi sunt specifice următoarele trăsături de bază:

– capitalul se utilizează imediat, fără specificarea unei anumite etape a ciclului de producție, și se rambursează după finalizarea ciclului de producție și în urma realizării de bunuri;

– ca urmare a obținerii creditului , în cadrul procesului de producție nu se vor face schimbări ce țin de calitatea și structura potențialului de producție; fondurile sunt utilizate doar pentu a menține funcționarea procesului de producție, sau pot aservi sursă de achitare a: materiei prime, energie, piese de schimb pentru echipamente, salariilor, etc.

– pentru obținerea creditului nu este necesară elaborarea proiectului investițional și prezentarea acestuia băncii, ecelași lucru se referă și la business-planul realizării acestuia.

– dacă angajații băncii cunosc clientul, de exemplu este un vechi client și are o istorie creditară pozitivă, atunci riscul de nerambursare se minimizează.

2. Crearea noilor capacități de producție sau dezvoltarea celor existente. Acesta este domeniul de realizare a proiectelor investiționale. Anume creditarea acestui domeniu poatră denumirea de creditare investițională a investițiilor. Îi sunt caracteristice următoarele trăsături:

– subiecții activității de investiții: investitori, clienți și contractanții ce elaborează proiectul investițional;

– investitorii care doresc să obțină un împrumut, în mod obligatoriu trebuie să prezinte băncii planul de afaceri a realizării în practică a proiectului investițional;

– invesțirea capitalului într-o anumită afacere poate fi realizată după scheme diferite , și nu neapărat la începutul realizării proiectului;

– perioada de recuparare poate fi lungă și are o importanță majoră în cazul obținerii creditului de către debitor;

– se crează o nouă capacitate de producție sau se schimbă esențial calitatea celui existent , în special, procurarea e noi active fixe și active necorporale, elaborarea noilor tehnologii , pentru reglarea cărora se achiziționează echipamentele necesare și este plătită munca experților;

– riscul de nerambursare a creditului poate fi suficient de mare, în acest sens este necesară procesarea la nivel de bancă a tuturor procedurilor ce țin de creditarea investiționlă a proiectelor.

Fiind un produs bancar pentru persoanele juridice, creditul investițional – este un credit pentru realizarea obiectivelor pe termen lung oferit în cadrul unui program investițional specific. Suma tranzacției pentru acest tip de împrumut poate fi foarte mare, și acest lucru duce în mod logic la formularea caracteristicilor distinctive ale creditului investițional:

în acest caz, banca apare în rol de investitor, preluând cea mai mare parte a riscurilor asociate proiectului;

un astfel de împrumut poate fi oferit numai solicitantului, cu o reală experiență de a construi o afacere de succes;

garanția obligațiunilor trebuie să fie prevăzută cu active de lichide ale unui potențial împrumutat;

Creditele investiționale de regulă se oferă următoarelor categorii de debitori:

întreprinderi mici și mijlocii;

companii industriale mari;

intreprinderi , activitatea de bază a cărora este comerțul;

gospodării țărănești și altele.

Ca un concept economic independent, creditul investițional, are următoarele proprietăți specifice:

– scopul creditului investițional este încurajarea creșterii economică;

– creditul invetițional este oferit , de obicei pe termen lung;

– creditul investițional este întotdeauna capitalul împrumutat;

– creditarea investiționlă presupune mișcarea return a fondurilor pe o perioadă lungă de

timp;

– creditarea investițională presupune prezența unui plan de afaceri bine definit sau existența studiului de fezabilitate și contractelor (acordurilor, tranzacțiilor) care includ

livrarea bunului achiziționat, realizarea lucrărilor necesare și acordarea serviciilor;

– planul de afaceri al proiectului investițional trebuie să fie formatat într-unul din formatele acceptate pentru împrumut (de exemplu, Project Explorer);

– desigur prezența unei părți substanțiale proprii a inițiatorului proiectului de investiții (de obicei, cel puțin 20-30%), în prezenșa efectului de levier financiar semnificativ;

– surse de rambursare a creditului reprezintă totalitatea performanțelor economice și financiare a întreprinderii-debitor, inclusiv veniturile generate de realizarea proiectului de investiții;

– pentru împrumutul solicitat, în afară de planul de afaceri al proiectului investițional, este necesară o garanție adecvată în forma de proprietate gajată, garanțiile terților persoane și altor bănci, ale organelor guvernamentale, companiilor mamă și celor afiliate, co-proprietariilor companiei debitoare;

– volumul resurselor creditare alocate este semnificativ. Prin urmare, se cere stricta utilizare a acestora conform destinației;

– creditării investiționale îi sunt caracteristice riscuri specifice, care trebuie distribuite între participanții proiectului;

– debitorul (inițiatorul proiectului) , sau, în unele cazuri, o întreprindere-garant trebuie să aibă o poziție financiară solidă , să fie capabilă de a oferi servicii de calitate și de a rambursa la timp împrumutul;

Astfel, caracteristicile (proprietățile) esențiale, formulate mai sus, specifice creditului investițional sugerează că creditarea investițională bancară reprezintă un grup independent de relații creditare, care joacă un rol special în domeniul investițiilor. Și respectiv, modalitatea oferirii creditelor investiționale este diferită de încheierea tranzacțiilor obișnuite de creditare pe termen scurt. De aici apare necesitatea dezvoltării unui întreg sistem de management a creditării invesițiilor în bancă.

Creditarea investițională posedă trăsături comune atît activității de creditare precum și celei investiționale , susține Dobrotova O.

În articolul,, Инвестиционный банковский кредит” economista anunță următoarele caracteristici:

presupune inițierea de către bancă a unui sistem de relații,, bancă-cliet”;

concentrată pe rezultatul final , ci nu pe însăși procesul;

determină diponibilitatea personalului calificat , capabili să evalueze oportunitățile investiționale de creditare și riscurile aferente realizării proiectului;

presupune existența unei infrastructuri dezvoltate a pieței financiare, care ar ajuta la formarea combinațiilor optime a diferitor tipuri de obligațiuni și garanții părților interesate în realizarea proiectului;

există o necesitate obiectivă a sprijinului din partea statului in activitatea de investiții a bancilor.

Caracteristicile anunțate mai sus sugerează natura duală a creditului investițional, deci creditul investițional :

fiind o componentă a investițiilor, reprezintă o formă de organizare a investițiilor în investiții reale asociate cu formarea activelor imobilizate ale întreprinderii;

din punctul de vedere al creditării, este un produs bancar oferit companiei –debitor cu scopul realizării proiectului investițional , pe baza contractului de credit.

Servind obiect de cercetare, creditul investițional reprezintă un set de elemente , corelate între ele prin anumite relații. Fiind o categorie economică , creditul reflectă relațiile de credit în privința rambursării împrumutului. Relația dintre elementele creditului investițional este specificată în contractul de credit investițional, care de fapt, este atît după formă, cît și în esență, o formă a acordului de împrumut, deci se vor lua în considerație toate cerințele generale (condiții esențiale) ale contractului dat.

Structura creditului investițional este prezentată în figura 1.

Figura 1.1. Structura creditului investițional

Sursa: elaborat de autor în baza http://www.rusnauka.com/19_NNM_2007/Economics/23340.doc.htm

Drept bază esențială pentru perfectarea și semnarea contractelor de credit investițional servesc normele legislative privind creditarea. Contractul stabilește în mod legal toate condițiile tranzacției și de creditare a investițiilor și servește bază pentru soluționarea juridică a conflictelor dintre părți

Deci posibilitatea contractării creditelor investiționale este determinată de activitatea întreprinderii, eficiența acesteia, precum și de experiența băncilor în lucrul cu proiectele investiționale.

,,Creditul investițional reprezintă , în esență, o relație economică între creditor și debitor cu privire la finanțarea proiectelor investiționale” – idee din care reiese și necesitatea acordării de către băncile comerciale a acestui tip de credite.

Băncile comerciale , în procesul de redistribuire a resurselor financiare , se implică prin finanțarea procesului investițional în economie. Unul din canalele cheie a unei astfel de participări servește segmentul investițional al pieței creditului. În cadrul acestei piețe se stabilesc relații investiționale între creditor și debitor , pe baza acordului de împrumut , cu alte cuvinte relația dată presupune oferirea însăși a creditului investițional. În această operațiune , banca are un rol dublu : în primul rînd , de intermediar de credit, și al doilea , dar nu mai puțin important –un participant activ și un inițiator al procesului investițional , în același timp oferind și un control rigid al utilizării raționale a fondurilor alocate.

După cum menționează T. Mazurina ,,Una dintre cele mai importante forme funcționale ale creditului bancar este creditul investițional, care este destinat pentru realizarea diferitor proiecte investiționale și joacă un rol esențial în asigurarea modernizarii și dezvoltării economice”.

În același articol anunță că în prezent, principalele domenii ale procesului investițional, după părerea ei, ar trebui să fie creșterea accelertă a investițiilor, în special în dezvoltarea infrastructurii publice și construcției locuințelor; investițiilor în sectoare care să asigure competitivitatea economiei naționale; susținerea unui număr de sectoare-cheie (inginerie în primul rând), care nu dispun de un potențial de investițional propriu-zis; și în special caracterul inovator al investiției.

Desigur, soluția acestor probleme va necesita investiții uriașe. În acest sens, rolul creditului bancar va crește invariabil.

Economistul Iosif Șumpeter susține că într-o economie, creditul investițional este unul dintre factorii de dezvoltare economică, datorită căruia ,, banca face posibilă realizarea de noi combinații” a resurselor limitate pentru dezvoltare. Banca, oferind creditul investițional, apare pe piață nu numai ca un intermediar financiar, dar capătă noi calități de inițiator, organizator, coordonator al întregului procesului social.

Managementul majorității întreprinderilor în mod clar și conștient sesizează nevoia de modernizare a producției, dar pe de parte , nu toți dispun de fonduri proprii suficiente pentru realizarea acesteia pe deplin. In cazul cînd ajungerea la un nou nivel de profit prin inovare și/sau renovare a procesului de producție din resurse proprii este imposibil , întreprinderile recurg la creditarea investițională. Acesta este cel mai bună cale de ieșire pentru companiile care urmăresc îmbunătățirea calității produselor și reorganizarea procesului de producție.

Această idee este susținută și de Dobrotova O. în lucrarea ,, Инвестиционный банковский кредит” . Deci necesitatea creditului investițional provine din existența deficitului de resurse proprii în sectorul real al economiei , ca urmare a creșterii volumului de resurse necesare pentru extinderea activității. Acest deficit urmează a fi acoperit de resursele împrumutate.

În opinia academicianului A.G.Aganbeghean ,,Creditul investițional este veriga principală în depășirea fazei de recesiune în dezvoltarea economică și socială”. Creditul investițional poate avea o influență decisivă asupra depășirii fazei de stagnare existente și de a accelera dezvoltarea socio-economică a țării. În acest sens , academicianul aduce următoarele argumente:

În primul rând, stagnarea economiei este legată în special de subfinanțarea creșterii economice. Singura modalitate de a reduce și de a depăși aceasta, este creșterea accelerată a investițiilor, rolul decisiv revenindu-i creditului investițional.

În al doilea rând, principala sursă de investiții suplimentare pentru viitor poate fi doar creditarea investițională din surse interne, deoarece, evident că nu putem conta pe o creștere bruscă a ponderii investițiilor străine. Deci băncile comerciale cu activele lor sunt principalii deținători de active financiare ale țării, care determină creșterea economică.

În al treilea rând, dintre toate formele de investiții creditul investițional este cea mai eficientă formă. Creditul investițional, mai ales în cazul în care a fost emisă o instituție financiară internațională sau banca națională este în mod necesar mai strict controlat, decât, de exemplu oferirea de investiții de la buget.

Banca controlează strict, nu numai fluxul de fonduri pe care aceasta le-a oferit drept împrumut, dar rezultatele obținute, deoarece acestea reprezinta resurse de rambursare a creditului. Deci băncile comerciale mari, probabil, reprezintă cele mai bune forțele intelectuale ce se concentrează în afaceri. Acestea atrag de multe ori experții inclusiv , și străini și au o vastă experiență în revizuirea și ajustarea planurilor de afaceri în cadrul împrumutului. În acest sens, ele se deosebesc în sens favorabil de instituțiile de stat, care pur și simplu nu au avut suficienți bani pentru o examinare de specialitate și costisitoare.

Băncile au reușit să dobândească experiență în lucrul nu numai cu beneficiarii de credit, ci și cu furnizorii de echipamente și materiale. Ele, de obicei, nu transferă banii întreprinderilor, pentru ca ele de sinestătător să negocieze, de exemplu, prețurile și condițiile de furnizare a echipamentelor sau ce ține de construcții, ci imediat vor încep să lucreze cu aceste companii și organizații, plasînd bani pe conturile furnizorilor sau constructorilor, participînd la elaborarea contractelor și încercînd cel mai eficientsă utilizeze a fondurile împrumutate, asigurând rambursarea lor rapidă. Datorită tandemului de bănci comerciale – întreprinderea, care beneficiază de creditul investițional, crește semnificativ eficiența acestor resurse, și utilizarea acestora conform destinației .

În lucrarea Эффективность кредитно-инвестиционной деятельности комерческого банка”, Baburina N.A. accentuează următoarele: ,, În segmentul investițiilor reale, investitorul este în căutarea de surse de investiții în scopul plasării capitalului. Banca comercială este un furnizor de resurse. Acordînd un credit investițional, banca nu este un investitor, ci doar oferă contra plată fondurile în utilizare temporară , resurse ce urmează a fi ramursate . Banca tinde să obțină propriul venit sub forma unei dobînzi.” Astfel creditul devenind una din principalele sursele de finanțare a investițiilor.

În sistemul de finanțare a proiectelor investiționale creditul bancar investițional reprezintă o metodă de finanțare investițiilor, care implică acordarea de mijloace bănești, de obicei, pe termen lung, asigurînd reproducerea capitalului debitorului, pe baza utilizării stricte conform destinației acestora și realizării proiectului de investiții, astfel încât împrumutatul să ramburseze valoarea împrumutului ,inclusiv și dobînzile aferente acestuia.

În cadrul sistemului creditării bancare, creditarea investițională reprezintă plasarea pe termen lung a resurselor creditare în finanțarea cheltuielilor de capital, sursele de rambursare a căreia fiind toate activitățile economice și financiare ale întreprinderii-debitor existente și (sau) veniturile generate de realizarea proiectului de investiții. Creditarea investițională poate fi caracterizată ca fiind o combinație a diferitor forme a creditului bancar, menită să asigure realizarea financiară și eficiența comerciala a proiectului investițional, realizând în acest participarea efectivă a băncii în calitate de creditor.

Dat fiind faptul că creditul bancar investițional este una dintre cele mai importante surse de finanțate a activității investiționale a întreprinderilor din sectorului real al economiei, produse creditare investiționale necesită a fi de sistematizat și standardizat.

1.3.Aspecte metodologice privind creditele investiționale: diversitate și mecanisme de acordare

Ca și oricărui produs bancar, creditului investițional îi este specific un set de caracteristici (proprietăți), inclusiv:

– tipologia;

– mod specific de producție;

– costul (prețul) împrumutului ( dobînzi, comisioane);

– utilitatea (capacitatea de a satisface nevoile clienților cu resurse investiționale, în totalmente sau parțial, prin intermediul unui credit bancar).

Aceasta, la rândul său, presupune existența caracteristicilor sale cantitative (suma, limite) și o anumită metodă de creditare ( un singur împrumut, linie de credit), și altele.

În literatura de specialitate se regăsesc o multitudine de criterii de clasificare a creditului investițional (vezi anexa 2).

Această listă de credite bancare investiționale rămâne a fi deschisă. Astfel, în acest sens putem accepta părerea lui E. Tikhomirov care notează că "… spre deosebire de serviciile bancare, setul cărora este relativ constant, lista de produselor bancare nu este limitată practic prin nimic".

Un criteriu important de clasificare a creditelor investiționale este forma acestora. În Dicționarul limbii ruse , autorilor S.I.Ojigov și N.I Șvedova, termenul "formă", este definit ca "… mod de existență a conținutului, inseparabil de el și servește drept expresie a lui," precum și " schița exterioară, aspectul exterior al obiectului." În acest sens, merită atenție interpretarea de către Iu.E. Șenger a formei creditului ca "… un set de elemente care definesc caracteristicile de bază ale relațiilor de credit, care sunt în înterdependență reciprocă și prevăzute pentru un anumit tip de relații creditare"

În cartea "Finanțe și credit", editată de M. Romanovski și G.N Beloglazova se subliniază că "… forma creditului reflectă structura relației de credit, subiectele ei și proprietățile fundamentale nereceptive la diferite schimbări interne și externe.".

Deosebirile dintre diferitele forme de creditului bancar investițional pot fi analizate în anexa 3.

Dar limite clare între diferitele forme ale creditării investiționale nu există , după cum relatează și B.M.Sabanti,,… aceste granițe sunt șterse odată cu refinanțarea tranzacției, și aceasta din urma ia forma unui împrumut corporativ obișnuit”.

În unul dintre articolele revistei MoneyProfy-,, Типы кредитов на инвестиции: какие они бывают?” este menționat că caracteristica de bază a creditului invesțional poat fi considerată atrgerea resurselor pe termen lung. Debitorul își poate finanța toate obiectivele curente , în funție de necesitate. În general creditele pot fi clasificate în următoarele categorii: orientate spre finanțarea construcțiilor, finanțarea proiectată și însăși creditarea investițională.

Primul tip de credite investiționale presupune introducerea în entitate a împrumuturilor pe termen lung. Această direcție este una dintre cele mai sigure, deoarece sunt luate în considerație faptele și performanțele financiare unei anumite întreprinderi înregistrate într-o anumită perioadă, presupunîndu-se că, aceasta activa în continuare fără a contracta împrumuturi. Adesea acestei categorii de împrumut i se atribuie achiziționarea de echipamente noi, creșterea parcului de autovehicule, extinderea activității deja existente. Adică, entitatea iși continuă activitatea în domeniul deja deteminat.

Finanțarea proiectelor- un alt tip al creditului investițional, presupune că banca-investitor își asumă parțial riscurile. Acest lucru se datorează faptului finanțarea noului proiect, și analiza recuperării investiției se face lunîndu-se în considerație creditul contractat. Astfel compania va rambursa creditul din cadrul mijloacelor obținute din realizare. Acestui tip de fianțare îi sunt caracteristice în special afacerile noi.

Finanțarea contrucțiilor presupune investirea capitalutilor împrumutate în construcția clădirilor cu scopuri industriale, comerciale șau locative. Cel mai des, banca se angajează să finațeze construcția numai dacă se atestă existența pachetului de documente necesar pentru autorizarea lucrărilor de construcție. Banca, analizînd cererea în primul rînd va calcula veniturile aferente contrucției.

Într-una dintre lucrările sale, ,,Инвестиционное кредитование в системе функционирования коммерческого банка”, Pavel Cneazev , prezintă propria clasificare a creditului:

Figura1. 2.Clasificarea creditului investițional

Sursa: ,,Инвестиционное кредитование в системе функционирования коммерческого банка”, Pavel Cneazev, pag 10.

Toate tipurile de credit investițional pot ajuta în realizarea proiectelor planificate. De aceea, acest tip de împrumut a devenit foarte popular în rîndul antreprenorilor care doresc să-și realizeze ideile, dar nu au suficiente resurse.

Practica de creditare a persoanelor juridice în băncile comerciale autohtone este variată , dar pot fi evidențiate următoarele trăsături comune. În marea majoritate a băncilor comerciale nu există un program clar de lucru ce ține de creditele investiționale. Respectiv , aceste bănci nu au un document unde ar fi definită cu strictețe politica de creditare și activitatea investițională a acestora.

Cu toate că majoritatea angajaților secțiilor de credite a băncilor comerciale au instrucțiuni , este de menționat că eleborarea lor nu este un aperfectă. Șefii departamentelor de credite nu știu să elaboreze proiecte investiționale și planuri de afaceri , în același timp nu posedă și aptitudini de analiză a acestora.

Departamentele de credit ale băncilor nu au un suport metodic de reglementare serios pentru realizarea analizei proiectelor de investiții complexe de producție , și practic , nu dispun de evaluarea calitativă a planului de afaceri.

În opinia economiștilor ruși B.Voronțov și A. Colesnicov, pentru a ,,construi” un sistem bancar eficient de creditare a proiectelor investiționale este necesar de a asigura corelarea reciprocă a planurilor strategice și tactice (operaționale) cu scopul general al băncii (vezi figura3).

Figura1. 3. Schema generalizată a mecanismului de control a procesului de creditare a proiectelor investiționale în cadrul băncilor comerciale

Sursa: Elaborată de autor în baza Voronțov B., Colesnicov A., Банковское кредитование инвестиционных проектов помышленности ,pag 36-38, disponibil: http://window.edu.ru/resource/038/45038/files/kolecnikov.pdf

Există motive pentru care putem confirma că și în Moldova nu există o metodologie care ar asigura un nivel calificat de realizare a creditării investiționale. Multe bănci au propriile sale regulamente ce țin de domeniul creditar. Altele nu au suport metodologic calitativ , astfel secțiile lor de credite sunt într-o poziție dificilă.

Realizarea tehnologiei de creditare investițională a persoanelor juridice necesită performanțe de înaltă calitate pentru realizarea tuturor operațiunilor legate de oferirea acestor împrumuturi și sistematizarea acestora într-un sistem eficient , care ar spori calitarea creditării investiționale.

Capitolul II. PERFORMANȚELE BĂNCILOR: ABORDĂRI TEORETICE ȘI INDICATORI DE DIMENSIONARE

2.1. Abordări teoretice privind esența performanțelor băncilor și factorii de influență asupra acestora

Astăzi conceptul de performanță reprezintă o ipostaziere a intereselor generale, economico-sociale, de care societatea uzitează în scopul îmbunătățirii situației individuale sau colective. În funcție de perioadele la care se face referire, conceptul de performanță îmbracă diferite forme cum ar fi productivitate, adaptabilitate, eficacitate ș.a.

Conceptul de performanță este utilizat din ce în ce mai mult pentru o scară largă de activități, iar în funcție de acestea este asociat cu reușită, creștere, efort ș.a .

Conform dicționarului explicativ al limbii române, „performanța” este prezentată sub forma unui rezultat deosebit de bun obținut de cineva sau de ceva (motor, aparat, persoană ș.a.).

Performanța reprezintă nivelul măsurabil de stabilitate a activității unei bănci, caracterizat prin niveluri reduse ale riscurilor de orice natură și un trend normal de creștere al profiturilor de la o perioadă de analiză la alta.

În ceea ce privește activitatea bancară, performanța este asociată cu crearea unei valori adăugate, un raport optim între cost și beneficii. Fiind impusă de rentabilizarea investițiilor în tehnologii noi, ea a condus implicit la creșterea riscurilor și astfel legătura dintre performanță și risc a devenit indisolubil legată.

Termenul „performanță” are origine latină (performo, -are, -atum) și în linii mari reprezintă nivelul de realizare a obiectivelor. Cel mai apropiat înțeles al termenului de performanță ar fi cel dat de termenul latin „performare”, a da formă întreagă unui lucru, prin intermediul unor acțiuni, strategii ce surmăresc realizarea obiectivelor stabilitate. Mixul semantic dintre englezescul „to perform” și francezul „performance” reprezintă întreg procesul întreprins pentru atingerea obiectivelor stabilite.

Astfel, în sens strict performanța este rezultatul unei acțiuni iar în sens larg reprezintă un ansamblu de etape logice pentru atingerea obiectivului propus. Cuantificarea unei performanțe nu trebuie să se limiteze la un indicator, la un rezultat, ci la întreg ansamblul acțiunilor întreprinse pentru atingerea obiectivelor propuse.

Performanța sitemului bancar reflectă eficiența mobilizării și alocării capitalului în ansamblu dar și în particular, în acest scop băncile trebuie să mobilizeze economiile interne, să aloce fonduri pentru investiții care să contribuie la modificările structurale din economie și la creșterea productivității, să faciliteze plățile astfel încât piața să poată opera la costuri scăzute și să găsescă corelații cât mai juste între eforturi și efecte, adică eficiență și eficacitate.

La nivelul sistemului bancar, performanța, reprezintă acea stare, de fapt caracterizată prin stabilitate decizională, legislativă, monitorizare și coordonare prudențială a „jucătorilor”.

Ca latură a managementului bancar, performanțele bancare, dar și ca rezultat al optimizării acestuia, prezintă un instrument de analiză de mare importanță pentru managerii băncii, acționari, dar și pentru toți participanții pe piețele financiare, care, prin natura activității, au relații de afaceri cu băncile.

Managementul performanțelor este corelat cu cel al domeniului de management bancar, calitatea reflectându-se în performanțele bancare. Acestea nemijlocit sunt corelate cu managementul activelor și pasivelor bancare, și care sunt reflectate în bilanțul propriu și contul de profit și pierdere.

Managementul bancar urmărește prin excelență obținerea de profit, adică o performanță bancară superioară. Instrumentele de măsurare și redare a performanțelor bancare sunt diferite, dar, unul dintre cele mai eficiente îl formează sistemul de indicatori mai mare sau mai mic, utilizat în acest scop, care depinde de fiecare bancă în parte.

Din punctul de vedere al lui Mihail-Dragoș Bolocan performarea în bankingul de astăzi este influențată nu numai de factorii interni ai instituției cât și de contextul economic în care activează. O concurență crescută pe piața în care creditarea masivă impune o capitalizare excesivă, fără a analiza pierderile potențiale poate fi pentru băncile mici care fac un efort considerabil în „a ține pasul” un motiv de neperformare în viitor.

Sistemele bancare stabile sunt capabile să ofere informații credibile tuturor participanților

pe piața financiară, fiind preocupate și de optimizarea performanțelor bancare.

Optimizarea profiturilor reprezintă unul dintre obiectivele principale ale instituțiilor de credit, performanța băncii reprezentând un indiciu al stabilității și al încrederii deponenților, astfel că trebuie încurajată obținerea unor performanțe cât mai mari, pentru un sistem financiar eficient și dinamic.

În scopul oglindirii principalelor performanțe bancare în baza profitului (brut sau net) raportat la determinantele lui principale, banca calculează diferiți indicatori de performanță bancară. Indicatori derivă din datele prezentate în evidența contabilă a băncii, astfel bilanțul contabil, contul de profit și pierdere, raportul administratorilor și cenzorilor, notele explicative la bilanț. Valoarea profiturilor determinate de o bancă este influențat atât de factori controlabili, cât și de factori necontrolabili.

Factorii controlabili sau endogeni, pe care managementul îi poate remarca, includ mixul de afaceri (vânzarea en-gros, en-detail ), înregistrarea de venituri (limitele venitului net din dobânzi, serviciul de distribuire a veniturilor și profiturilor din tranzacțiile făcute), calitatea împrumutului și controlul cheltuielilor.

Factorii necontrolabili sau exogeni, includ: nivelul ratelor dobânzii, condiții economice generale și schimbării în mediul concurențial, în care banca își desfășoară activitatea.

Acești factori externi, nu pot fi gestionați de către bancă, dar aceasta își poate formula planuri elastice pentru a reacționa la manifestația negativă a acestor factori.

Există și factori externi care pot influența produsele și modul în care acestea sunt promovate. În acest fel, factorii exteni pot afecta performanțele băncii comerciale.

Performanța unei bănci este influențată de capacitatea acesteia de a se integra în mediul său, de eficacitatea acțiunilor sale în valorificarea oportunităților, de capacitatea de a face față riscurilor cît și situaților nefavorabile.

Un ansamblu de factori alcătuind o structură complexă, eterogenă, factori de natură economică, socială, culturală, juridică, politică, demografică, ecologică poate fi considerat mediul de afaceri. Acesta are un caracter complex , fiind constituit dintr-un ansamblu de factori de natură diversă. Este absolut necesară identificarea acestora, dar și obținerea informaților privind caracteristicile și evoluțiile lor.

Capacitatea instituției financiare de a obține resursele necesare în vederea îndeplinirii obiectivelor este afectată de condițiile de mediu.

Prin urmare se iau în calcul următorii factori externi:

Legislativi (de reglementare);

Economici;

Tehnologici;

Sociali;

Politici;

Competiționali.

Factorii competiționali sunt legați în primul rînd, de activitatea concurenților și, în al doilea rând, de competitivitatea însăși băncii și a produselor sale.

Există trei tipuri de concurenți pe piața bancară :

Concurenții din industria de profil;

Concurenții potențiali;

Substituenții.

Pentru ca o bancă să aibă succes în sectorul serviciilor financiar-bancare , aceasta are nevoie de o bază de clienți, produse competiție, capital adecvat de investit, îndemânare în vânzarea cu amănuntul și un program eficient de marketing.

În același timp, performanța bancară poate fi influențată, de asemenea, și de factorii politici, totalitatea cărora formează mediul politic al unei țări, indiferent de partidul care este la putere.

În general, banca centrală este independentă de politica guvernului. Totuși, guvernul poate promulga legi generale referitoare la activitatea economică pe care banca centrală este obligată să le ia în considerare atunci când stabilește politica monetară și de credit.

În domeniul de studiu sunt importanți și factorii economici. Evoluția economiei naționale și a celei internaționale vor afecta orice afacere, fie direct, fie indirect. Creșterea economică, inflația, balanța de plăți, fluctuații le de valută, rata dobânzii, nivelul șomajului, venitul consumatorului și sănătatea sunt toate domenii care pot afecta activitatea bancară.

Totalitatea factorilor sociali formează mediul social, care se referă la schimbările demografice, culturale și ale stilului de viață, la schimbările de atitudine și de percepție a consumatorilor.

Savantul rus Shkarovsky evidențiază trei factori, care influențează eficiența activității băncii: timpul, deservirea și segmentul.

Factorul timp se manifestă prin faptul, că unele produse bancare au un caracter sezonier, adică clienții au nevoie de ele numai în anumite perioade ale anului (către ele se referă plata impozitelor, plata salariilor, acordarea creditelor agricole ș.a.). Din aceasta reiese necesitatea strategiilor, care permit, dintr-o parte, de a oferi în mod oportun produsele sezoniere, iar din altă parte, de a plasa mijloacele și resursele pentru satisfacerea necesităților diverse dictate de piață.

Factorul deservirii constă în întreprinderea activităților adecvate pentru soluționarea problemelor clienților, presupune legarea așteptărilor clienților și ofertelor băncii.

Concepția nivelului înalt de deservire presupune dispunerea de nivelul profesionist corespunzător de competență a aptitudinilor de comunicare, capacității menținerii a unei comunicări de lungă durată, respectarea locului și a nivelului ierarhic a nivelului comunicării (pentru comunicare cu clienții VIP este necesară prezența unui manager de vârf, oferirea unui mediu mai confortabil), folosirea normativelor necesare (capacitatea aplicării flexibile a regulilor interne și instrucțiilor băcii). Toate acestea presupun îmbunătățirea permanentă a imaginii băncii și prezentarea produselor în scopul îmbunătățirii claității soluției oferite clientului.

Astăzi problema băncilor universale constă în faptul, că clientului se oferă un sortiment suprasaturat al produselor standarde, la care consumatorii, de fapt, și-au pierdut interesul.

Băncile universale trebuie să ofere clienților o deservire financiară mai comodă. Ele trebui să diversifice serviciile lor și să facă produsele lor mai simple și mai accesibile pentru consumator.

Un alt savant rus, Ghireeva N. evidențiază alți factori, care ar influența rezultatele activității băncii: scara operațiunilor și eficiența.

Factorii, care determină eficiența funcționării sistemului de gestiune a băncii comerciale conținutul cărora își regăsesc sistematizarea în Anexa 4.

Gestiunea eficientă a băncii presupune studierea veniturilor și cheltuielilor atât la nivel de bancă, câ și la nivelul fiecărei filiale. Aceasta îî permite managementului băncii să soluționeze problemele perfecționării procesului de formare a prețurilor, să aleagă metodelor adecvate de gestiune a filialelor, să planifice implementarea noilor subdiviziuni teritoriale și lichidarea celor existente.

Un alt grup de factori care reflectă condițiile macroeconomice de activitate a băncii ar include:

transformările instituționale și structurale în economie;

stabilitatea (sau instabiltiatea) situației financiare;

inflația;

modificarea cursului de schimb;

veniturile populației;

nivelul economiilor la toți agenții relațiilor economice;

nivelul de dezvoltare a sferei monetare și a piețelor financiare.

Riscurile, de asemenea, pot fi considerate factori de impact asupra performanțelor băncii.

Riscurile bancare sunt multiple și multidimensionale. Ele definite cât mai bine , în perspectiva măsurării, urmăririi, controlării lor. Deseori definițiile curente ale riscurilor sunt generale, și deosebirile între riscuri sunt prea vagi.

Riscul de credit , în general, considerat un risc comercial, pentru că este rezultatul direct al alegerii piețelor și clienților (chiar dacă el are un impact financiar important).

Riscurile operaționale și/sau tehnice întrunesc toate riscurile de disfuncționări interne ale căror consecințe pot fi extrem de importante.Unele dintre ele sunt legate de sistemele de informații, altele sunt legate de procedurile interne și de respectarea acestora.

Prin urmare, o instituție, în toate activitățile sale, trebuie în mod constant să se poziționeze în termeni de riscuri și de rentabilitate. O gestionare a riscurilor nu are sens independent de performanțele așteptate și obiectivul său este de a optimiza cuplul risc- rentabilitate.

Relația dintre acești doi termeni este complexă și multidimensională, dar ea este inconturnabilă.

Profitul, care este sursa de bază de creștere a capitalului pentru bănci, și riscul se găsesc într-o corelație strânsă. Pentru ca riscul să fie justificat pentru a structură comercială, trebuie:

analizate în mod detaliat cauzele și consecințele impactului factorilor diferiți asupra rezultatului final;

studiate în mod detaliat variantele posibile de dezvoltare a evenimentelor, luându-se în considerație riscurile, care influențează activitatea băncilor;

planificate sursele de compensare a pierderilor posibile.

Merită de menționat că în calitatea sa de componentă a mediului, întreprinderea se află într-un contact permanent cu diferite componente. Întreprinderea intră într-un ansamblu de relații prin care își orientează și finalizează activitatea economică. Aceste relații dintre întreprindere și componentele mediului său extern sunt prin natura și conținutul lor de două tipuri: relații de piață țși relații de concurență.

 Din multitudinea de relații ale întreprinderii cu mediul său extern se remarcă prin amploare și complexitate relațiile de piață. Acestea au ca obiect vanzarea și cumpărarea de mărfuri și servicii, împrumutul de capital si angajarea forței de muncă. Studierea pieței constituie premisa si punctul de plecare în activitatea oricărei întreprinderi.

Condițiile de mediu afectează capacitatea instituției financiare de a obține resursele necesare în vederea îndeplinirii obiectivelor. Banca trebuie să opereze o serie de modificări în modul său de funcționare odată cu schimbările ce se produc în mediu astfel încât să poată obține nivelul de performanță vizat. O gestionare atentă și sporită a factorilor atît interni cît și externi permite băncii ca să desfășoare o activitate profitabilă.

Astăzi problema băncilor universale constă în faptul, că clientului se oferă un sortiment suprasaturat al produselor standarde, la care consumatorii, de fapt, și-au pierdut interesul. Elaborările de cercetare băncile universale le efectuează, în principal, în scopul perfecționării proceselor activității operaționale, creării noilor canale de dstribuție noi și a produselor corporative complexe.

Cunoașterea tuturor factorilor facilitează înțelegerea funcționării întreprinderii, a rolului și a locului acesteia în cadrul sistemului economiei naționale.

2.2. Indicatorii care reprezintă performanțele bancare: diversitate și metode de calcul

Stabilirea indicatorilor de performanță ce urmează a fi utilizați și aria lor de aplicabilitate este o cerință esențială a unei analize corecte a activității bancare, în caz contrar apare riscul unor concluzii eronate care pot să influențeze în mod negativ activitatea. Analiza unui anumit indicator luat izolat se poate dovedi uneori folositoare, în cazul analizei evoluției acestuia, dar concluziile generale asupra unei activități nu pot fi trase decît prin analiza unui set caracteristic și suficient de larg de indicatori de performanță care să evidențieze fațetele multiple ale unei activități complexe așa cum este activitatea bancară.

Măsurile clasice ale performanțelor sunt de tipul:

– rentabilității capitalului propriu (ROE);

– rentabilității activelor – (ROA).

Indicatorii de performanță calculați la bancă sunt:

Rentabilitatea capitalului propriu

Acest indicator arată proprietarilor (acționarilor) eficiența cu care managementul le utilizează capitalul investit în bancă.

Rata rentabilității financiare (ROE – Return on equity) se determină ca raport între profitul net și capitalul propriu și oferă informații cu privire la profitul înregistrat pe unitatea de valoare contabilă a investiției acționarilor în bancă.

Indicatorul se determină astfel:

(1.1)

sau

(1.2)

Obiectul fundamental urmărit de mangementul băncii este maximizarea valorii investiției acționarilor, adică:

= maxim (1.3)

Maximizarea valorii investiției presupune utilizarea eficientă a factorilor de producție în scopul obținerii unui profit maxim, ceea ce din punct de vedere al eficienței ar înseamna:

= maxim (1.4)

ROE calculează rata de recuperare a investiției acționarilor băncii. Nivelul ratei de recuperare a investiției acționarilor trebuie comparată cu rata medie a dobînzilor și a inflației aferente perioadei supuse analizei. Satisfacerea acționarilor presupune ca rata de recuperare a investiției să fie mai mare decît rata medie a dobînzii ajustată cu rata inflației.

Creșterea inflației duce inevitabil la diminaurea cîștigurilor aferente acțiunilor pe care le posedă acționarii, ceea ce face ca în rezultat și valoarea capitalului propriu al băncii să scadă, afectînd dezvoltarea pe viitor a băncii.

În forma de mai sus , indicatorul nu spune nimic managementului băncii, de aceea apare necesitatea unei analize profunde a rentabilității capitalului propriu prin descompunerea indicatorului în următoarele elemente:

(1.5)

ROE = RPN x UA x GI (1.6)

sau ROE = ROA x GI (1.7)

unde : RPN – rata profitului net;

UA – utilizarea activelor băncii;

GI – gradul de îndatorare;

ROA – rentabilitatea activelor.

Fiecare indicator exprimă diferite aspecte ale eficienței astfel:

RPN – reflectă eficiența cheltuielilor făcute de managementul băncii, cheltuieli aferente gestionării resurselor și plasamentelor, a riscurilor și asigurării funcționării băncii.

UA – arată capacitatea managementului de a investi în active care aduc cîștig.

GI – indică capacitatea managementului de a concura cu celelalte bănci privind atragerea sumelor disponibile din economie.

Dacă acești indicatori scad, managementul băncii trebuie să analizeze activele care stau la baza acestor diminuări.

Descompunerea lui ROE ajută managementul să determine elementele care concură la obținerea lui ROE, precum și luarea unor decizii care să stopeze sau să amplifice valorile fiecărui indicator.

În mod schematic prezentarea acestor elemente este prezenată în figura de mai jos, care ar permite managementul băncii să determine influența diferitor factori asupra indicatorului de

rentabilitate a capitalului ROE.

DECIZII

= x

DECIZII

= x

DECIZII

Figura 1.1. Descompunerea indicatorului ROE.

Sursa: Management Bancar de Maricica Stoica, Editura Economica, București, p. 173.

Dintre cei 3 indicatori gradul de îndatorare (GÎ) înregistrează cotele cele mai mari ca urmare a faptului că băncile operează în principal pe seama resurselor atrase. Cu cît gradul de îndatorare a băncilor este mai mare, cu atît rentabilitatea capitalului propriu este mai mare.

Rata profitului net (RPN) trebuie să fie un indicator controlat atent de către managementul

băncii, deoarece băncile își pot crește profiturile și deci dividendele acordate acționarilor și printr-un control riguros a cheltuielilor.

Utilizarea activelor (UA) prin plasamente în active care aduc cîștiguri mari și sigure băncii asigură în mod direct creșterea profitului pe active obținut de bancă și deci creșterea ROE.

În mod clar, descompunerea lui ROE în cei trei indicatori permite o analiză temeinică a cauzelor care determină diminuarea profiturilor băncii, sugerînd totodată și locul unde managementul trebuie să caute soluții și să ia decizii în vederea remedierii profitului băncii.

Din analiza celor 3 indicatori se poate concluziona că realizarea unor profituri mari depinde de o serie de factori, cum ar fi:

– controlul sistematic asupra cheltuielilor de exploatare, astfel încît venitul din exploatare să se diminueze cît mai puțin;

– controlul atent al expunerii băncilor la risc, astfel încît gestiunea acestora să nu coste mult banca;

– ridicarea calității portofoliului de credite, astfel încît provizioanele și pierderile să afecteze cît mai puțin venitul din exploatare al băncii.

Rentabilitatea activelor (ROA)

Indicatorul arată capacitatea managementului bancar de a utiliza eficient resursele băncii în scopul maximizării profitului. Este indicatorul care reflectă cel mai bine cît de eficient lucrează managerii băncii, adică cît de eficient managerii gestionează resursele băncii.

Indicatorul se determină astfel:

(1.8)

Această rată dă o apreciere generală a profitabilității bancare. În țările dezvoltate mărimea tipică a acestei rate este de 0,5-1%. Băncile de dimensiuni foarte mari înregistrează rate mici.

În ceea ce privește semnificația potențială:

– un trend în scădere arată că banca este în dificultate;

– un trend în creștere este expresia unor rezultate pozitive, dar poate fi și expresia unui risc excesiv de către bancă.

Între ROE și ROA există următoarea relație:

(1.9)

Din această relație se poate concluziona că o bancă chiar dacă are un ROA scăzut ea poate obține un ROE mare prin folosirea maximă a resurselor atrase și folosirea minimă a capitalului propriu, cu alte cuvinte cu cât gradul de îndatorare este mai mare, cu atât ROE este mai mare.

Deci, în timp ce eficiența reprezentată de ROA scade, banca trebuie să-și asume riscul de îndatorare în așa fel încât să mulțumească acționarii. Este cel mai relevant indicator al eficienței bancare, deoarece exprimă rezultatul, profitul net în funcție de modul specific al proceseului intermedierii bancare de optimizare a operațiunilor active, în condițiile unui volum dat a resurselor.

Marja dobînzii

Indicatorul exprimă eficiența utilizării de către managementul băncii a resurselor împrumutate sau cîștigul obținut de bancă din investițiile făcute pe seama resurselor atrase.

Indicatorul se determină astfel:

(1.10)

În general, marja netă din dobânzi variază între 3-10%.

Valoarea indicatorului marja dobînzii depinde de un număr foarte mare de factori, principalii din ei fiind:

– calitatea investițiilor făcute de bancă materializată în plasamente sigure (încasarea dobânzilor la timp) și profitabile;

– capacitatea managementului de a atrage resurse ieftine;

– utilizarea maximă a resurselor atrase în investiții care aduc profit.

În ceea ce privește semnificația potențială:

– o marjă scăzută este expresia unei mari dependențe de dobânzi pe termen scurt și pasive volatile;

– o marjă ridicată este expresia succeselor în managementul activelor și pasivelor, dar poate fi și expresia unui plasament în active foarte riscante;

– o marjă constantă arată că banca are dificultăți în obținerea profitului.

Efectul de pîrghie

Efectul de pârghie (EM – equity multiplier) sau Multiplicarea capitalului este un indicator sintetic care evidențiază gradul în care utilizarea unor resurse atrase suplimentar duce la creșterea rentabilității capitalului propriu.

Acest indicator exprimă raportul dintre activele totale și capital. Efectul de pîrghie indică în ce măsură utilizarea unor resurse suplimentare generează profit la nivel de bancă sau, altfel spus, cu cît dobînda plătită este mai mică decît dobînda încasată la plasarea acelorași resurse pe piață. Este un indicator de structură care se exprimă în unități de măsură absolute.

Indicatorul variază invers proporțional cu ponderea capitalului în totalul pasivelor bancare. Cu cît ponderea capitalului este mai mare, cu atît riscul bancar și efectul de pîrhie sunt mai mici, de asemenea o pondere mică a capitalului semnifică un risc bancar și un efect de pîrghie mai mare.

(1.11)

unde: Ep – efectul de pîrghie,

At – active totale,

Cp – capital propriu.

Rata solvabilității patrimoniale

Indicatorul este opusul gradului de îndatorare al băncii. Băncile care optează pentru un risc al

capitalului mic și efectul de levier al îndatorării va fi mai mic și profitul obținut va fi mai mic, deci cu cît valoarea indicatorului Rsp este mai mică cu atît valoarea lui ROE va fi mai mare. Indicatorul se determină astfel:

(1.12)

Rata profitului

Rata profitului se calculează și în domeniul bancar ca expresie a raportului dintre profitul net și veniturile totale:

(1.13)

Mărimea acestui indicator depinde în primul rînd de raportul dintre veniturile și cheltuielile bancare și în al doilea rînd, de structura veniturilor și costurilor bancare. Se poate calcula și pe diferite grupe de activități bancare.

Rata utilizării activelor

Rata utilizării activelor este un indicator al performanțelor bancare asociat cu rata profitului. Mărimea acestui indicator depinde de mărimea dobînzii pe piață și de structura activelor bancare. Aceste active sunt însa și cele mai riscante, deși creșterea ponderii lor determină creșterea riscului bancar. Această creștere nu poate fi nelimitată pentru că și posturile de active nevalorificate sunt necesare pentru desfășurarea normală a activității bancare. Rata utilizării activelor redă ponderea veniturilor în activitatea bancară în totalul activelor bilanțului. Această rată se calculează astfel:

(1.14)

Riscul de credit

Riscul de credit reprezintă riscul asumat de bancă în caz de faliment al unuia dintre clienții săi. O bancă care este puternic angajată într-o firmă, atît prin participații la capitalul său, cît și prin creditele acordate se v-a confrunta cu acest tip de risc în cazul falimentului acesteia. Cauza acestui risc o reprezintă conjunctura economică dificilă, starea financiară necorespunzătoare a firmelor, absența supravegherii. Pentru bancă efectele se concretizează în pierderi totale sau parțiale ale capitalului împrumutat în funcție de natura garanțiilor și de posibilitatea de valorificare a acestora. Băncile pot utiliza și anumite măsuri pentru gestionarea acestui risc: constituirea de garanții; supravegherea atentă a limitelor autorizate la acordarea creditelor; existența unui sistem de centralizare a riscurilor.

Evaluarea riscului de credit la care banca este expusă se determină prin intermediul următorului indicator:

(1.15)

Riscul de lichiditate pe termen lung

Riscul de lichiditate reprezintă consecința nerambursării creditelor și dobînzilor în termen,

precum și a necorelării pe scadențe de către managementul băncii, sau a unor retrageri masive și neașteptate a depozitelor de către clienți.

Riscul este specific băncilor care utilizează fonduri împrumutate, deci au management ineficient și un grad de îndatorare mare.

Riscul de lichiditate poate fi determinat astfel:

(1.16)

În scopul obținerii unor date folositoare privind activitatea unei bănci comerciale, este nevoie să se efectueze o analiză utilizînd un set de indicatori. În urma unei astfel de analize se vor obține date veritabile privind activitatea băncii și va fi posibilă luarea unor măsuri adecvate în vederea înlăturării dificultăților identificate.

2.3. Dimensionarea eficienței activității de creditare bancară

Conceptul de „eficacitate” , în literatura de specialitate, este definit ca fiind „gradul de îndeplinire a obiectivelor programate pentru fiecare dintre activități și raportul dintre efectul proiectat și rezultatul efectiv al activității respective”. În contextul actualei situații financiare, este identificată o extindere a acestei definiții, astfel încât sintagma „eficacitate” ar reprezenta„atingerea unui raport optim între rapiditatea (viteza) de adoptare a deciziilor și calitatea acestora”.

În același timp, semnificația conceptului de „eficacitate” devine mai cuprinzătoare atunci când este corelată cu un alt concept, și anume cel de „eficiență” definit ca reprezentând „maximizarea rezultatelor unei activități în relație cu resursele utilizate”.

Teoriile privind evaluarea eficienței bancare (eficacității bancare), în viziunea economistului Troșin V, în general, rămîn ,pînă în prezent, a nu fi bine definite, și sigur nu este clar definit locul și rolul performațelor, ca element de control.

Într-unul din articolele sale, Troșin V. sistematizează totalitatea definițiilor atribuite noțiunii de eficiență (vezi talelul 2.1.)

Tabelul 2.1.

Esența conceptului de eficiență

Sursa: http://www.moluch.ru/conf/econ/archive/130/6110/

În literatura de specialitate modernă, există mai multe interpretări ale conceptului de eficacitate, dar în cele din urmă toate se reduc la 2 definiții generale:

eficiența, ca raportul dintre costul resurselor și rezultatele obținute în urma utilizării acestor resurse;

eficiența este o categorie socio-economică care reflectă impactul organizării procesului de muncă asupra rezultatelor rezultatelor obținute.

În sens larg eficiența înseamnă „scop dorit cu efort minim”, punîndu-se întrebarеa de la cе grad de concordanță întrе rezultat și scop începe еficiența. În definirea eficienței economice se are în vedere îmbinarea a două laturi, cantitativă și calitativă, iar eficiența economică este prezentată de relația:

Eficiență economică = economicitate * eficacitate

Prin urmare, este eficientă acea acțiune care asigură atingerea scopului (eficacitate) în condiții de cheltuieli minime (economicitate).

Eficiența bancară se calculează printr-un set larg de indicatori. Calculul indicatorilor de eficiență este necesar din următoarele considerente:

-permite compararea indicatorilor aferenți perioadei precedente cu valorile obiectiv planificate de către managementul băncii, precum și stabilirea abaterilor

-ajută managementul băncii să stabilească obiectivele privind dimensiuneacompromisurilor între risc și profit la care banca poate fi rentabilă

-comparând rezultatele obținute cu rezultatele unor bănci asemănătoare, ajută la stabilirea punctelor tari și slabe ale băncii.

Eficiența bancară este influențată de următorii factori exogeni:

– mediul macroeconomic (creșterea economică, inflația, politica monetară și fiscală);

– mediul regulator (liberalizare și dereglementare);

– concentrarea de piață (nivelul concurenței pe piața bancară, nivelul de participație străină în totalul activelor și capitalul băncilor comerciale).

Ca și orice societate comercială, băncile își desfășoară activitatea în baza criteriului de profitabilitate, urmărind în permanență obținerea profitului net în condiții de riscuri specifice (evoluția economică generală, restricții impuse de Banca Centrală , insolvabilitatea, structura financiară a băncii), de care orice bancă trebuie să țină cont în desfășurarea activității sale.

Capitolul III STUDIEREA INCIDENȚEI CREDITELOR INVESTIȚIONALE OFERITE DE B.C.,,VICTORIABANK” SA ASUPRA PERFORMANȚELOR ACESTEIA

3.1. Locul și rolul BC ,,VictoriaBank” SA în sistemul bancar autohton

BC „Victoriabank” S.A.  astăzi este unul din liderii recunoscuți în sistemul bancar al Republicii Moldova, care anul acesta și-a marcat 25 de ani de activitate. În toți acești ani a tins să utilizeze produse bancare și tehnologii inovative, a abordat o atitudine integră și flexibilă, în principal pentru a fi alături și contribui la dezvoltarea și prosperarea partenerilor, clienților și angajaților Băncii.

BC „Victoriabank” S.A. apreciază înalt reputația fiecărei companii cliente, fidelitatea și relațiile corecte cu Banca și în același timp își exprimă satisfacția și recunoștința pentru colaborarea fructuoasă pe parcursul anilor. Dovada eforturilor sale sunt și multiplele aprecieri de care s-a învrednicit VictoriaBank de-a lungul anilor, atât în țară cât și peste hotare. Astăzi, VictoriaBank este desemnată una dintre cele mai mari Bănci din Europa de Sud-Est, conform clasamentului SeeNewsTOP 100 SEE Banks.

,,Victoriabank” a pus bazele procesului de dezvoltare a sistemului bancar în Moldova în condițiile economiei de piață, în conformitate cu valorilor occidentale, care sunt și vor rămâne prezente în toate produsele, serviciile și abordările băncii.

Sloganul „Prima Bancă din Moldova” a caracterizat succesele acesteia pe parcursul anilor,  menținute de numeroase ori cât pe plan național, atât și internațional: ,,Victoriabank” este „BANCA ANULUI ÎN REPUBLICA MOLDOVA” potrivit revistei britanice „The Banker”, în top participând bănci din 147 de țări ale lumii. De asemenea, ,,Victoriabank” și-a reconfirmat statutul de „FAVORIT AL ANULUI” pe plan național, fiind premiată cu înalta distincție „Mercuriul de Aur” la concursul „Marca comercială a anului”. Inovatori și optimiști, cei din echipa de la Prima bancă muncesc cu devotament asupra proiectelor de anvergură, care se dovedesc a fi la cele mai înalte standarde de etichetă bancară.

Activitatea ,,Victoriabank” a avut întotdeauna o strânsă legătură cu dezvoltarea sistemului economico-financiar din Republica Moldova. Astfel, participând activ în dezvoltarea serviciilor bancare, ,,Victoriabank” se axează pe înseși clientul. Raportând la necesitățile clientului, Prima Bancă din Moldova a creat instrumente necesare pentru a modela pachetele și modulele de servicii financiare complete pentru o bună relație dintre bancă și clientul său. Prin aceasta, Banca realizează obiectivul său important de a susține modelarea procesului economic al țării.

Obiectivele ce stau la baza strategiei ,,Victoriabank “sunt:

-Maximizarea eficienței activității Băncii;
–  Creșterea calității de deservire și abordarea individuală a fiecărui client;
–  Diversificarea continuă a gamei de produse și servicii;
–  Reînnoirea tehnologică a băncii și automatizarea sistemelor și proceselor;
–  Abordarea prudentă și rațională față de riscuri;
–  Optimizarea structurii organizatorice reieșind din tendințele sectorului bancar;
–  Extinderea rețelei pentru o mai mare acoperire teritorială;
–  Ridicarea gradului de calificare, schimbarea mentalității și motivarea angajaților.

Misiunea băncii este de a asigura continuitatea activității sale în condiții financiare optime pentru creștere și de a satisface cererile și nevoile clienților, angajaților, acționarilor și ale societății, oferind în același timp protecția intereselor acestora.

Dezideratul Băncii prezintă construirea uneia dintre cele mai bune instituții bancare ale sistemului financiar național prin consolidarea unui brand apreciat de toate categoriile de clienți și a unei reputații corporative favorabile și durabile.

Misiunea băncii pune în evidență importanța Băncii pentru creșterea economică a țării și rolul Băncii în societate pentru garantarea încrederii, stabilității și securității în sistemul bancar autohton.

În conformitate cu ,, Ratingul băncilor din Moldova după volumul creditelor acordate” „Moldova-Agroindbank”, „Moldindconbank” și „Victoriabank” își păstrează pozițiile de lider după volumul creditelor acordate, cu o pondere de peste 60% (26,33 miliarde de lei) din volumul total al creditelor oferite pînă la sfîrșitul lunii martie 2015.

Potrivit datelor Băncii Naționale a Moldovei, pe primul loc după suma creditelor acordate la sfîrșitul lunii martie 2015 se situează ”Moldova-Agroindbank” cu 10,87 mld. lei (25,9% din suma totală). Pe locul doi se menține „Moldindconbank” cu 9,36 mld. lei, iar pe locul trei se află „Victoriabank” cu 6,1 mld. lei.

Din figura de mai jos se observă că Prima bancă din Moldova la capitolul volumul de credite acordat s-a plasat pe locul 3, și în 2014 cu un volum de 5,7 mld lei. Aceași poziție în clasament a fost acupată de aceasta în 2013 dar cu un volm mai mare de credite oferite- 6,68mld lei.( vezi anexa 5)

Figura 3.1. Ratingul băncilor după volumul de credite acordat în 2014

Sursa: elaborată de autor în baza http://www.bnm.md/md/credit_portofolio_structure_banking_sector_by_currency

În luna octombrie 2014 ,la capitolul volumul de active deținut ,,VictoriaBank” a fost surclasată, după cum informează angora.md de cătrea Banca de Economii. BEM a reușit o performanță de invidiat pentru multe alte instituții bancare din țară , ocupînd locul trei, devenind astfel parte a primelor trei cele mai mari bănci din țară (vezi anexa 6).

În primul trimestru al anului 2015, (vezi tabelul 3.1) în clasamentul volumului de active deținut ocupă a cincea poziție, coborînd o poziție față de sfîrșitul anului 2014. Astfel în martie 2015 deține cca 12, 5 mld lei sau 12,7% din total active pe sistem bancar.

Tabelul 3.1.

Ratingul băncilor după volumul de active pe care îl posedă,lei????

Sursa: elaborat de autor în baza: http://www.bnm.md/md/bank_system_capital/20145

Comparativ cu 2013, situația pentru unele bănci din sistem s-a înrăutățit dramatic în 2014, anunță EVM Consulting în clasamentul eficienței bancare. Clasamentul (vezi figura  3.2.) este elaborat în baza datelor financiare dezvăluite de băncile comerciale din Moldova pentru anul 2014. Metodologia aplicată la elaborarea acestui top este fixată pe 5 indicatori de eficiență (venituri totale, venit net, ROE, ROS și rotația activelor.

Figura 3.2. Clasamentul de eficiență pentru Băncile Comerciale din Moldova, 2014

Sursa: http://www.evm.md/public/Clasamente/Ranking%20eficienta%20BCA%202014ro.pdf

Primele 4 bănci din top și-au menținut aceleași poziții ca și la finele anului 2013. Mai mult ca atât distanța dintre ele s-a majorat. Asistăm, astfel, la o stabilitate în performanța celor mai bune bănci din republică: Moldindconbank (locul 1), Moldova Agroindbank (locul 2), Victoriabank (locul 3), Mobiasbanca – Groupe Societe Generale (locul 4). Totodată și-au îmbunătățit performanța în anul analizat băncile comerciale Energbank (poziția a 5-a ) și  ProCredit Bank (poziția a 6-a).

Merită de remarcat, că VictoriaBank deține a treia poziție pentru anul 2014 după indicatorii Venit net, Rentabilitatea financiară (ROE) și Rentabilitatea Operațională (ROS). Moldova Agroindbank este lider în sub-clasamentul Venituri totale pe sistemul bancar pentru același an.

3.2. Creditele investiționale oferite de B.C. ,,VictoriaBank” S.A.: volume, diversitate și dinamică

Obiectivele strategice ale activității creditare ale B.C.,,VictoriaBank”S.A. în perioada analizată 2009-2014 au fost :

– majorarea portofoliului de credite al băncii;

– creșterea cotei de piață la total credite și sporirea numărului de clienți persoane juridice și fizice, care beneficiază de serviciile de credite în cadrul băncii;

– îmbunătățirea calității și creșterea profitabilității portofiliului de credite prin asigurarea unui proces de creditare eficient și menținerea indicatorilor financiari în limitele stabilite de BNM și alte instituții financiare.

La realizarea primului obiectiv, banca a înregistrat succese, și a reușit să majoreze portofoliul de credite (vezi Figura 3.3.). Astfel soldul portofoliului de credite la 31 decembrie 2014 a constituit 7509700 mii lei, înregistrînd o creștere considerabilă cu 851121 mii lei sau cu 12,78% față de anul precedent .

Figura 3.3. Evoluția portofoliului de credite în perioada 2009-2014 (mii lei)

Sursa: Informația privind expunerea la riscul de lichiditate și Bilanțurile contabile pentru perioada 2009-2014 ale B.C.,,VictoriaBank”S.A http://www.victoriabank.md/ro/2014/ (citat 07.05.2015)

Pe parcursul perioadei analizate 2009-2014, banca a finanțat atît proiectele învestiționale și activitatea curentă a agenților economici, cît și a susținut populația prin acordarea de credite în scopul satisfacerii necesităților de consum, precum și în scopul îmbunătățirii condițiilor de trai (investiții imobiliare).

Figura 3.4. Structura portofoliului de credite conform scadenței contractuale în perioada 2009-2014 (mii lei)

Sursa: Informația privind expunerea la riscul de lichiditate pentru perioada 2009-2014 ale B.C.,,VictoriaBank”S.A http://www.victoriabank.md/ro/ (citat 07.05.2015)

Analizînd structura portofoliului de credit conform scadenței contractuale (Figura 3.3.) se observă că cota preponderentă în total credite o dețin creditele pe termen scurt și termen mediu. Creditele pe termen lung ocupă o pondere relativ mai mică.

În conformitate cu tratările teoretice analizate “împrumuturile, oferite în cadrul creditării investiționale, se acordă pentru o perioadă de 3-15 ani”, deoarece, în această perioadă, se reușește implementarea proiectului investițional și pot fi observate rezultatele planificate.

Totodată, se poate menționa că, în Republica Moldova, în actele normative sau în sistemul de raportare al băncilor nu există, printre criteriile de clasificare al creditelor, criteriul „credit investițional”. Respectiv, reieșind din studiul conceptelor teoretice în literatura de specialitate, în cercetarea efectuată s-au analizat creditele pe termen lung (cu scadență mai mare de 5 ani) acordate de BC „Victoriabank” SA persoanelor juridice .

Trebuie de remarcat și faptul că creditele investiționale sunt creditele bancare, acordate pe termen lung, cu scopul realizării proiectului investițional în baza contractului de credit. Se acordă conform următoarelor destinații:

– realizarea de noi capacități de producție, precum și dezvoltarea celor existente;

– modernizarea și/sau retehnologizarea capacităților de producție, a utilajelor, mașinilor, instalațiilor, clădirilor și construcțiilor existente;

– realizarea de investiții prin:

cumpărarea de mașini, utilaje, mijloace de transport;

asigurarea utilităților necesare funcționării obiectivelor și capacităților noi sau existente;

cumpărarea de clădiri, construcții, unități de producție;

cumpărarea de materiale, piese de schimb;

achiziții de licențe, brevete, softuri informatice;

procurarea de animale de producție;

plantații viticole, pomicole, alte specii.

Analizând dinamica creditelor investiționale (cele cu scadență mai mare de 5 ani, după cum este argumentat mai sus) oferite de BC Victoriabank în perioada 2009-2014 se observă că acestea au avut o evoluție ascendentă până în anul 2013 (vezi figura 3.5.), iar către anul 2014 valoarea portofoliului de credite investiționale a fost în descreștere, dat fiind și faptul că banca s-a orientat spre acordarea creditelor pe termen scurt. În 2014 se urmărește o diminuare esențială a acestora cu 156636 mii lei sau cu 30,65% fașă de anul precedent.

Figura 3.5. Evoluția volumului creditelor investiționale în perioada 2009-2014 (mii lei)

Sursa: Informația privind expunerea la riscul de lichiditate pentru perioada 2009-2014 ale B.C.,,VictoriaBank”S.A http://www.victoriabank.md/ro/ (citat 07.05.2015)

În figura 3.6. nu se observă o evoluție liniară a ponderii creditelor investiționale în total credite, în perioada analizată. În cadrul trendului crescător al portofoliului de credite, diminuarea esențială a ponderii acestora în 2014, cu 2,73 p.p. sau cu 156636 mii lei se datorează majorării creditelor pe termen scurt cu 1406910 mii lei sau cu 55,5% dață de anul precedent.

Figura 3.6. Evoluția ponderii creditelor investiționale în perioada 2009-2014 (mii lei)

Sursa: Informația privind expunerea la riscul de lichiditate pentru perioada 2009-2014 ale B.C.,,VictoriaBank”S.A http://www.victoriabank.md/ro/ (citat 07.05.2015) .

Din figură se mai observă faptul că ponderea creditelor investiționale în portofoliul total de credite este neesențială. Respectiv, în rezultatul calculelor efectuate, în anul 2009 ponderea creditelor investiționale în portofoliul total de credite constituia 7,39%, către anul 2011 – 7,40%, în anul 2013 ponderea creditelor investiționale s-a majorat la 7,68%, iar către anul 2014, ponderea acestora s-a diminuat până la 4,95%.

În 2013 banca a diversificat ansamblul de produse creditare destinate persoanelor juridice prin încheierea unui nou acord de îm prumut cu Ministerul Finanațelor FIDA 5 refinanțare.

Totodată, banca în continuare a oferit posibilitatea persoanelor juridice de a beneficia de finanțări din contul liniilor de credit exterme RISP, FIDA,PAC, KfW, PNAET, COMPACT, PASET și altele, oferite de Istituții Financiare Internaționale pe termen lung și costuri mai mici.

În vederea susținerii proiectelor lansate de agenții economici ale căror activitate e antrenată în procesul de producție, VictoriaBank oferă produsul ,,Procurarea Echipamentelor”. Produsul este destinat agenilor economici care corespund criteriilor de eligibilitate pentru beneficii garanțiilor SIG ,,Garantinvest”SRL. Procurarea echipamentelor necesare pentru afacere va : reduce cheltuielile; majora volumul vînzărilor; spori profiturile; permite realizarea produselor/serviciilor mai calitative și în termene mai scurte( Condițiile de acordare vezi Anexa7).

Liniile de credit IDA – Asociația pentru Dezvoltare Internațională (RISP)- finanțarea pe termen mediu și lung a programelor investiționale ale antreprenorilor din sectorul rural – destinat pentru susținerea, restructurarea și comercializarea agriculturii private și a sectorului rural (condițiile de acordare vezi Anexa 8).

Liniile de creditare FIDA – Fondul Internațional pentru Dezvoltare Agricolă (IFAD)- finanțarea pe termen mediu și lung a programelor investiționale ale antreprenorilor din sectorul rural – destinate stimularii creșterii activităților agricole strategice și de afaceri în mediul rural. (detalii vezi anexa 9)

1. Proiectul de finanțare rurală și dezvoltare a ăntreprinderilor mici-FIDA I (Refinanțare) (cu excepția or.Bălți și Chișinău);

2. Proiectul de revitalizare al agriculturii (RPA)- FIDA II;

3. Proiectul de dezvoltare a afacerilor rurale-FIDA III (Re-finanțare) (cu excepția or.Bălți și Chișinău);

4. Programul de servicii financiare rurale și marketing- FIDA IV (cu excepția or.Bălți și Chișinău);

5. Program de dezvoltare a sectorului agricol- FIDA V.

Proiectul de Ameliorare a Competitivității –PAC- Finanțarea investițiilor și a majorării capitalului circulant pentru întreprinderile antrenate în orice sector economic cu condiția că mijloacele financiare vor fi direcționate în scopul producerii mărfurilor destinate exportului.

Beneficiari eligibili a sub-împrumuturilor sunt persoane fizice si juridice care:

practică o activitate de antreprenoriat de minim 2 ani;

întreprinderi cu capital privat de minim 75%;

întreprinderi înregistrate pe Teritoriul Moldovei;

întreprinderi exportatoare.

Termenii și condițiile de acordare a împrumuturilor către beneficiari:

Suma maximă a unui sub-împrumut (valorificabil în MDL, USD și EUR) – echivalentul al 800,000.00 EUR acordate pentru efectuarea investițiilor sau echivalentul al 500,000.00 EUR acordate pentru majorarea capitalului circulant;

Termenul de maturitate – 8 ani pentru investiții sau 4 ani pentru majorarea capitalului circulant.

Programul de creditare Compact – proiect de creditare menit să faciliteze activitatea întreprinderilor din sectorul agricol și să stimuleze investițiile private în infrastructura post-recoltare din Republica Moldova.

Termenii creditului (perioada de grație): minimum 3 ani și maximum 7 ani, cu perioada de grație maxim 12 luni.

Suma maximă a creditului (în conformitate cu valoarea procurărilor aferente investiției, valorificabil în MDL, USD și EUR – în conformitate cu regulamentul BNM). În limitele echivalentului a 50,000.00 USD și 600,000.00 USD acordate pentru efectuarea investițiilor dintre care maximum 10% pot fi utilizați pentru finanțarea capitalului circulant aferent investiției.

Condiții speciale: Toate procurările sunt scutite de TVA și taxe vamale.

În scopul majorării nivelului competivității față de băncile concurente, au fost revizuite și perfecționate produsele oferite de bancă persoanelor juridice în scopuri investiționale.

3.3. Analiza incidenței creditelor investiționale acordate de B.C.,,VictoriaBank”S.A. asupra performanțelor acesteia

Creditul bancar, în cadrul economiei de piață, a cunoscut o răspîndire largă, el reprezentînd o modalitate de finanțare a necesarului de resurse în completarea celor proprii, iar în anumite cazuri poate constitui unică sursă de finanțare. Concepția cu privire la credit, la formele și funcțiile lui , este supusă unui proces în centrul căruia se situează promovarea acestei pîrghii în buna funcționare a mecanismului complex al economiei.

Profitul creditar, de regulă, ocupă partea preponderentă în totalul activelor, respectiv activitatea de creditare aduce cele mai multe venituri.

În majoritate băncile, într-o măsură mai mică sau mai mare, își asumă riscul de creditare, ceea ce presupune necesitatea analizei modului cum evoluează în timp portofoliul de credite, cu impact asupra indicatorilor de performanță bancară. Aceștia fiind un element ce creează imaginea pe piață a băncii.

Indicatorii de performanță bancară indica starea băncii la un moment dat, ceea ce permite ca managerii să ia măsuri în consecință, de păstrare a performanței dacă indicatorii sunt pozitivi, sau de îmbunătățire a performanței dacă indicatorii nu sunt la nivelul la care banca și i-a propus.

Pentru a evalua impactul creditelor investiționale asupra indicatorilor de performanță bancară, de la bun început , trebuie determinată valoarea estimată a profitului, în cazul în care se admite că profiturile nete au fost diminuate cu veniturile aferente creditelor investiționale.

Tabelul 3.2.

Determinarea Profitului estimat??

Sursa: Elaborat de autor în baza Informatiei privind rezultatele financiare” pentru perioada 2009-2014 http://www.victoriabank.md/file/2013/Rapoarte%20tr.II/contul%20profit%20pierdere.pdf (citat la 07.05.2015)

După cum s-a menționat anterior, pentru determinarea incideței creditelor investiționale, dela bun început s-au determinat profiturile eferente creditelor însumînd dobînzile nete, comisioanele nete și deprecierile la credite. Ca urmare s-a calculat Profitul net aferent (estimat) creditelor investiționale prin produsul dintre cota acestora în total credite și Profitul net aferent creditelor. Profitul estimat a fost deteminat prin diminuarea Profiturilor nete cu Profiturile aferente creditelor investiționale. Profitul estimat e caracteristic situației cînd banca nu ar oferi pe piață aceste produse, dar ar fi plasat sursele la contul de numerar, care nu ar fi generat profituri.

Tabelul 3.3

Evoluția profitului real și estimat la B.C.,,VictoriaBank”S.A., în perioada 2009-2014

Sursa: Elaborat de autor în baza ,,Informației privind rezultatele financiare “pentru perioada 2009-2014 http://www.victoriabank.md/file/2013/Rapoarte%20tr.II/contul%20profit%20pierdere.pdf (citat la 07.05.2015)

Din tabelul 3.2.2 se observă că influența veniturilor obținute din acordarea creditelor investiționale asupra total venituri obținute aferente portofoliului de credite al BC .,,VictoriaBank” SA este una semnificativă , în special în perioadele de creștere a volumului creditelor.

Rentabilitatea capitalului propriu (ROE) arată proprietarilor (acționarilor) eficiența cu care managementul le utilizează capitalul investit. ROE este cel mai semnificativ indicator al profitului.

B.C.,,VictoriaBank”S.A., în perioada analizată a obținut următoarele rezultate reale ale acestui indicator( vezi ROE real , tabelul 3.2.3.). Dacă banca nu ar oferi creditele investiționale, după cum s-a menționat mai sus profiturile s-ar fi diminuat, respectiv ar fi scăzut și indicatoul de profitabilitate (vezi ROE estimat, tabelul 3.2.3)

Tabelul 3.4.

Evoluția lui ROE real în comparație cu ROE estimat în perioada 2009-2014

Sursa: Elaborat de autor în baza ,,Informației privind activitatea aconomico-financiară “pentru perioada 2009-2014 http://www.victoriabank.md. (citat la 07.05.2015??????sau numai elaborat de autor

În figura 3.4. este prezentată evoluția ROE real , în comparație cu ROE estimat la B.C.,,VictoriaBank”S.A., pentru perioada 2009-2014, unde este bine vizibilă influența creditelor investiționale asupra indicatorului de performanță, mai bine zis a profiturilor aferente acestora.

Figura 3.7. Evoluția ROE real în comparație cu ROE estimat în perioada 2009-2014 (mii lei)

Sursa: Elaborat de autor în baza ,,Informației privind activitatea aconomico-financiară “pentru perioada 2009-2014 http://www.victoriabank.md. (citat la 07.05.2015 )

În țările dezvoltate, mărimea acestui indicator urmează să se încadreze în limitele 10-30%.

În 2009, nivelul real înregistrat al ROE (rentabilitatea capitalului propriu) a înregistrat valoarea de 7.91, sub nivelul optim. Aceata este rezultatul înregistrării unui profit mic , de 65 543 mil lei, ca urmare a unor deduceri majore aferente creditelor nefavorabile, cauzate de criza economică din perioada menționată, cît și de instabilitatea cursului valutar la principalele valute, pierderile înregistrate de agenții economici –debitori ai băncii, creșterea ratei șomajului.

Impactul creditelor investiționale asupra ROE în 2009, se caracterizează prin majorarea acestui indicator cu 1.64 p.p., comparativ cu cel estimat, ceea ce demostrează că oferirea acestor produse pe piață bancară are o influență pozitivă asupra indicatorilor de performanță ai băncii analizate.

În perioada analizată, valoarea maximă, acest indicator o atinge în 2010, atingînd nivelul de 23,14%, ceea ce înseamnă că la un leu capital propriu, acționarul a obținut aproximativ 23 de bani profit net, această creștere este argumentată de obținerea unui volum mai mare a profitului, provocat de micșorarea cheltuielilor totale cu 56,65%. Acest lucru ne dovedește faptul că managementul băncii a majorat rentabilitatea capitalului acționar, aceasta fiind un avantaj pentru acționarii băncii. Mărirea acestui indicator ar trebui să devină una din scopurile principale ale managementului băncii.

Se observă o un trend de diminuare a ROE , incepînd cu anul 2011, ca în 2014 să se situeze la nivelul 11,39%. Deci acționarul ,la fiecare leu investit obține cu 1,51 bani mai mult decît în cazul neacordării de către bancă a creditelor investiționale.

Această diminuare poate fi explicată prin evoluția neesențială a profiturilor raportată la creșterea semnificativă a capitalului propriu în perioada analizată. (vezi figura 3.8.) Alte argumnete care ar putea fi?

Figura 3.8. Evoluția profitului net și a capitalului propriu în perioada 2009-2014 (mii lei)

Sursa: Elaborat de autor în baza ,,Bilanțurilor contabile “pentru perioada 2009-2014 http://www.victoriabank.md./dari/de/seamă (citat la 07.05.2015 )

Printre factorii care au determinat această diminuare a indicatorilor putem enumera:

– majorarea cheltuielilor de administrare;

– scăderea veniturilor aferente dobînzilor.

Pentru menținerea rentabilității capitalului propriu ar putea fi propuse următoarele soluții:

micșorarea cheltuielilor de exploatare ale băncii;

controlul atent al expunerii băncii la risc, astfel încît gestiunea riscului să nu fie costisitoare pentru bancă;

mărirea veniturilor neaferente dobînzilor;

mărirea veniturilor aferente dobînzilor;

micșorarea cheltuielilor privind creditele și ridicarea calității portofoliului de credite.

Conform celor relatate anterior, putem aprecia pozitiv incidența creditelor investiționale asupa rentabilității capitalului, oferind posibilitatea acționarului de a cîștiga mai mult decît în cazul neacordării acestora.

Necesitatea gestiunii activelor reiese din capacitatea acestora de a genera profit și expune activitatea băncii la riscuri, iar gestiunea performantă a activelor va tinde să găsească punctul optim între profitabilitate și risc. Rata activelor este rata de apreciere generală a profitabilității bancare, careîn țările dezvoltate are o valoare tipică de 0.5-1%. ROA reflectă capacitatea unei bănci de a utiliza eficient resursele în vederea obținerii de profit.

Apreciind evoluția, în dinamică, a rentabilității activelor, putem efectua concluzii referitoare la eficiența activității băncii. B.C.,,VictoriaBank”S.A. în perioada analizată la capitolul ROA a înregistrat următoarele rezultate.( vezi ROA real, tabelul 3.2.4.)

Dacă e să analizăm aceeași situație și pentru rentabilitatea activelor , cînd presupunem că profiturile nete sunt diminuate cu profiturile aferente creditelor investiționale obținem rezultatele reflectate în tabelul ce urmează:

Tabelul 3.4.

Evoluția lui ROA real în comparație cu ROA estimat în perioada 2009-2014

Sursa: Elaborat de autor în baza ,,Informației privind activitatea aconomico-financiară “pentru perioada 2009-2014 http://www.victoriabank.md. (citat la 07.05.2015

Evoluția comparativă a rentabilității economice prezentată în figura de mai jos confirmă înfluența pozitivă a creditelor investiționale asupra acestui indicator.

Figura 3.9. Evoluția ROE real în comparație cu ROE estimat în perioada 2009-2014 (mii lei)

Sursa: Elaborat de autor în baza ,,Informației privind activitatea aconomico-financiară “pentru perioada 2009-2014 http://www.victoriabank.md. (citat la 07.05.2015 )

Analizînd datele privind rentabilitatea activelor a BC ,,Victoriabank” SA se pot concluziona următoarele: că mărimea acesteia se încadrează în limitele stabilite, în 2010 fiind de 2,72%, fiind în creștere față de anul precedent cu 1,62 p.p., inlfuența creditelor investiționale asupra rentabilității activelor fiind de 0,3 p.p. Adică s-a obținut o valoare cu 12,4% mai mare decît cea estimată.

Această creștere este determinată de majorarea profiturilor băncii, însă ar putea indica și o asumare prea mare a riscului din partea băncii. În acest sens banca ar trebui să stabilească o mărime corespunzătoare între veniturile care le obține și riscul pe care îl asumă în acest scop.

În perioada 2011-2014 , in evoluție se observă o mărime mai mică a acestui indicator aceasta caracterizează ideea că managementul băncii lucrează mai rău față de anii precedenți, cauză din care a scăzut eficiența utilizării activelor băncii. Acest lucru sugerează că banca se confruntă cu dificultăți la capitolul gestiunea activelor. Astfel, din 2010 pînă în anul 2014 banca a pierdut la capitolul rentabilitatea activelor 1.04 p.p. În cazul păstarii resurselor la conturile negeneratoare de profituri putea pierde 1.18p.p.

Soluțiile care ar putea conduce la majorarea acestui indicator sunt:

– investirea resurselor băncii în active profitabile;

– reducerea cheltuielilor băncii;

Din alt punct de vedere, scăderea mărimii acestui indicator mai poate fi influențată de utilizarea într-o măsură mică de către bancă a capitalului propriu în activitatea sa. Astfel dacă banca înregistreză o mărime convenabilă a indicatorului ROE, o mărime mică a indicatorului ROA este acceptabilă.

Putem concluziona că oferirea creditelor investiționale de către B.C.,,VictoriaBank”S.A. duce la creșterea profiturilor acesteia. Pentru a determina incidența acestor credite asupra performanțelor bancare s-au analizat indicatorii la deteminarea cărora stau profiturile. Deci acordarea creditelor investiționale permite băncii să înregistreze profituri mai mari, ca rezultat asistăm la creșterea indicatorilor de performață. Astfel această incidență o putem considera una benefică asupra indicatorilor de profitabilitate.

3.4. Oportunități de amplificare a acordării creditelor investiționale oferite de B.C. ,,VictoriaBank” S.A. prin prisma indicatorilor de eficiență a activității de creditare

Reieșind din ideea că banca este în drept să modifice în mod unilateral rata dobînzii stabilită conform contractului, în funcție de: rata de refinanțare a BNM; rata inflației; evoluția pieței financiare, putem menționa că toate instituțiile financiare se confruntă cu riscul ratei dobînzii. Atunci cînd rata dobînzii fluctuează, cîștigurile unei bănci se modifică așa cum o face și valoarea economică a activelor, datoriilor și pozițiilor sale extrabilanțiere. Efectul net al acestor modificări este reflectat în veniturile globale și capitalul băncii.

Modelul GAP (modelul discrepanței activ-pasiv pe benzi de reevaluare) este unul dintre cele mai răspîndite modele estimate a riscului de dobîndă. Fiind cunoscut și sub denumirea de Modelul Ajustării, sau a intervalelor statice, a reprezenntat o practică comună pentru instituțiile financiare în anii ’80 și începutul anilor ’90. În cadrul acestui model este prevăzută alocarea activelor și pasivelor băncii în intervale ale scadenței, definite conform caracteristicilor lor de resetare a ratei dobînzii și măsurarea diferenței la fiecare punc de scadență.

Cu alte cuvinte, pentru fiecare interval, banca determină gap-ul dintre activele și pasivele sensibile la rata dobînzii. Activele și pasivele sunt împărțite în intervale, în funcție de perioada rămasă pînă la momentul ajustării ratei dobînzii aplicate acestora.

GAP = ASD – PSD

în care:

ASD = active sensibile la rata dobânzii, pe benzi de scadență;

PSD = pasive sensibile la rata dobânzii, pe benzi de scadență

În esență, modelul este o analiză a influenței pe care GAP-ul de ajustare a dobînzii îl are asupra veniturilor din dobînzi aferente activelor băncii precum și asupra chletuielilor cu dobînzile determinate de pasive, respectiv influența asupra venitului net din dobînzi, în cursul unei anumite perioade de timp. Modelul, în principiu ia în considerație valoarea contabilă a elementelor patrimoniale (ative și pasive) cu dobînda variabilă.

Potrivirea și decalajul controlat al scadențelor și a ratelor dobînzii a activelro și datoriilor este fundamuntul pentru gestionarea B.C.,,VictoriaBank”S.A.. Este neobișnuit ca instituțiile finanaciare să nu prezinte decalaje, deoarece activitatea afacerii este deseori fără termene certe și de diverse tipuri. O poziție deschisă poate dezvolta o profitabilitate , dar în același timp măreste riscul pierderilor.

Analiza activelor și datoriilor în grupuri de scadență relevantă pe baza perioadei rămase de la data bilanțului pînă la data scadenței contractuale poate fi urmărită în Anexa ..(tabel) .

Tabelul 3.5

Evoluția GAP-ului de dobîndă în perioada 2009-2014, mii lei

Sursa:elaborat de autor în baza ,,Informațiilor privind riscul ratei dobînzii” pentru perioada 2009-2014 http://www.victoriabank.md/ro/2014/( citat 11.05.2015)

Din datele tabelului de mai sus observăm că banca în perioada 2009-2013 înregisrează un GAP pozitiv, pe cînd în 2014 atestăm o diminuare semnificativă față de anul precedent, atingînd valoarea negativă de 546997 mii lei. Acest rezultat este influențat de valorile negative ale GAP -ului obținut la practic toate intervalele de scadență.(Vezi Anexa diagrama!)

Figura 3.10. Evoluția GAP-ului aferent elementelor patrimoniale cu scadența mai mare de 5 ani în comparație cu GAP-ul total în perioada 2009- 2015 (mii lei)

Sursa: elaborată de autor în baza ,,Informațiilor privind riscul ratei dobînzii” pentru perioada 2009-2014 http://www.victoriabank.md/ro/2014/( citat 11.05.2015)

Studiind evoluția GAP-ului în perioada 2009-2011, observăm ca GAP-ul aferent activelor și pasivelor cu scadența mai mare de 5 ani are o influență majoră, constituind în 2009 , 55,85% din GAP total. Situația s-a schimbat în 2012 cind venitul aferent acestor elemente patrimoniale devine foarte mic. În 2014 banca, obține valoarea negativă a indicatorului, ce crează acesteia o situație nefavorabilă. Un GAP negativ indică faptul că bancă are mai multe pasive sensibile la dobândă decât active, deci banca este pasiv senzitivă.

Informațiile obținute în urma analizei se utilizează fie pentru protejarea venitului net din dobânzi față de modificarea ratei dobânzii prin ajustarea activelor/pasivelor sensibile, fie pentru modificarea prin operațiuni speculative a dimensiunii GAP-ului de diferență în încercarea de a mari venitul net din dobânzi. Acestea se realizează prin utilizarea speculativă a modificărilor ratelor dobânzilor , ceea ce presupune prognoza unei rate a dobânzii cât mai aproape de cea de piață.

Figura 3.11. Evoluția ratei rezervelor obligatorii în comparație rata medie a dobînzii la credite în perioada 2009- 2014 (mii lei)

Sursa: elaborată de autor în baza ,, ARHIVA statisticii rezervelor obligatorii menținute de bănci în MDL și valute neconvertibile” pentru perioada 2009-2014 http://www.bnm.md/md/obligatory_reserves ( citat 11.05.2015) și ,,Rapoartelor anuale”pentru 2009-2014

Din figura de mai sus , analizînd evoluția ratei medii a dobînzii la credite ( deoarece în 2014 s-a înregistrat un GAP negativ) comparativ cu rata rezervelor obligatorii, se observă că aceasta înregistrează un trend crescător, în martie 2015 atingînd valoarea de 18%, pe cînd rata dobînzii înregisrează diminuări de la an la an , excepție fiind 2012. Această situație argumentează și reducerea profiturilor obținute de bancă , ca rezultat micșorîndu-se și indicatorii de profitabilitate. Managementului băncii îi poate fi sugerată creșterea ratei dobînzii cît mai aproape de cea stabilită de BNM , pentru a obține venituri mai mari din dobînzi.

B.C.,,VictoriaBank” S.A. își monitorizează nivelul lichidității conform regulamentelor emise de Banca Națonală a Moldovei. Indicatorii de lichiditate sunt calculați pe baza informațiilor financiare întocmite potrivit Standardelor Naționale de Contabilitate. Conform Regulamentului BNM cu privire la lichiditatea băncii, băncile trebuie să mențină indicatorul de lichiditate pe termen lung subunitar. În perioada 2009-2014, după cum se observă în figura de mai jos, banca a respectat prevederile legislative în vigoare, coeficientul de lichiditate luînd valori între 0,62 și 0,82. În evoluție se atestă o dinamică descrescătoare a acestui coeficient.

Figura 3.12. Evoluția coeficientului de lichiditate pe termen lung în perioada 2009- 2014

Sursa: elaborată de autor în baza ,, Informației privind activitatea financiară” pentru perioada 2009-2014 http://www.victoriabank.md/ ( citat 11.05.2015)

Luînd în considerație faptul că creditele investiționale fac parte din activele pe temen lung s-a determinat ponderea acestora în activele pe termen lung.

Figura 3.13. Evoluția ponderii creditelor investiționale în activele termen lung în perioada 2009- 2014, %

Sursa: elaborată de autor în baza ,, Informației privind activitatea financiară” pentru perioada 2009-2014 http://www.victoriabank.md/ ( citat 11.05.2015)

Din figură se mai observă faptul că ponderea creditelor investiționale în activele pe termen lung este semnificativă. Respectiv, în rezultatul calculelor efectuate, în anul 2009 ponderea creditelor investiționale în active pe termen lung constituia 21,56%, către anul 2011 – 23,89%, în anul 2013 ponderea creditelor investiționale s-a majorat la 26,04%, iar către anul 2014, ponderea acestora s-a diminuat până la 20,31%. Respectiv coeficientul de lichiditate pe termen lung in anul 2014, a fost determinat de creditele investiționale în volum de 20,31%.?

După cum rezultă din cele menționate mai sus s-a demostrat că creditele investiționale au o influență majoră asupra evoluției coeficientului de lichiditate pe termen lung.

CONCLUZII

În economia de piață , creditul are un rol deosebit. Creditul este unul din motoarele principale ale întregului angrenaj economico-social. Utilizarea rațională a creditului sporește puterea productivă a capitalului și asigură un volum mare de produse. In acest context, un rol deosebit de important îl dețin băncile. Cu toate că activitatea băncilor comerciale a devenit foarte complexă, totuși esența acesteia este mijlocirea creditului și efectuarea plăților între agenții economici și/sau persoanelefizice. 

Băncile comerciale au rolul de intermediari financiari și îndeplinesc o funcție macroeconomică importantă, asigurând redistribuirea interramurală și interregională a capitalului bănesc. Mecanismul bancar de distribuire și redistribuire a capitalului pe sfere și ramuri permite dezvoltarea economiei în dependență de necesitățile obiective ale producerii și contribuie la restructurarea economiei. Creșterea rolului economic al băncilor comerciale se observă în prezent și prin lărgirea sferei lor de activitate și dezvoltarea unor tipuri noi de servicii financiare destinate deservirii clientelei.

În baza cercetărilor efectuate , se poate sintetiza că , în ultimul timp o sursă importantă de finanțare a investițiilor este considerat a fi creditul investițional care este destinat pentru realizarea diferitor proiecte investiționale și joacă un rol esențial în asigurarea modernizarii și dezvoltării economice.

Creditul investițional joacă rolul unei verigi principale în depășirea fazei de recesiune în dezvoltarea economică și socială. Acesta poate avea o influență decisivă asupra depășirii fazei de stagnare existente și de a accelera dezvoltarea socio-economică a țării. În acest sens , au fost aduse următoarele argumente:

– stagnarea economiei este legată în special de subfinanțarea creșterii economice. Singura modalitate de a reduce și de a depăși aceasta, este creșterea accelerată a investițiilor, rolul decisiv revenindu-i creditului investițional.

– principala sursă de investiții suplimentare în viitor poate fi doar creditarea investițională din surse interne, deoarece, evident că nu putem conta pe o creștere bruscă a ponderii investițiilor străine. Deci băncile comerciale cu activele lor sunt principalii deținători de active financiare ale țării, care determină creșterea economică.

– dintre toate formele de investiții creditul investițional este cea mai eficientă formă. Creditul investițional, mai ales în cazul în care a fost emisă o instituție financiară internațională sau banca națională este în mod necesar mai strict controlat, decât, de exemplu oferirea de investiții de la buget.

În scopul determinării importanței creditelor investiționale în realizarea proiectelor de investiții în Republica Moldova a fost necesară efectuarea analizei structurii creditelor pe scadențe contractuale. În urma căreia s-a constat că în total credite acordate de B.C.,,VictoriaBank” S.A., creditele investiționale dețin o pendere nesimnificativă .

Analiza indicatorilor ce reprezintă performanțele bancare demostrează că în ultimii ani la capitolul profitabilitate banca iți pierde din poziții.

Evaluarea incidenței creditelor investiționale a permis constatarea faptului că deși creditele investiționale au o pondere nesimnificativă, incidența lor este una vizibilă.

RECOMANDĂRI

Băncilor comerciale să facă accesibilă informația cu privire la creditele investiționale

BIBLIOGRAFIE

ACTE NOMATIVE

1.1. Regulamentul cu privire la investițiile băncilor în imobilizări corporale Nr. 384 din  23.12.1999. În Monitorul Oficial Nr. 1-4 art Nr : 4   din 06.01.2000

1.2. Legea instituțiilor financiare nr. 550-XIII din 21.07.1995. În : Monitorul Oficial al R.Moldova nr.78-81/199 din 13.05.2011

1.3. Legea cu privire la Banca Națională a Moldovei nr.548-XIII din 21.07.95. Monitorul oficial al Republicii Moldova nr.56-57/624din 12.10.1995.

MANUALE, MONOGRAFII, LUCRĂRI DIDACTICE, BROȘURI

2.3. DESPA R., ZIRRA D., MUNTEANU A., Eficiența investițiilor,Editura Universitară , București, p.9-10 ISSN 978-944-7453-62-4.

2.4. VASILESCU Ion , Strategii investiționale,în Strategii manageriale de firmă, Editura Economică, București ,1998,p.338 ISBN 978-973-7633-61-3.

2.5. BABURINA N., Эффективность кредитно-инвестиционной деятельности комерческого банка, autoreferat, ISSN 199547

2.6. STOICA, M. Management bancar. București: Editura Economica 1999, 109p. ISNB 973-590-193-5.

PUBLICAȚII ÎN MATERIALELE CONFERINȚELOR, SIMPOZIOANELOR

3.7. CROITORU, Ana. Strategii competitive de creștere a peformanțelor băncilor comerciale în perioada postcriză. În: Strategii și politici de management :conferința națională cu participare internațională 29-30 martie 2013. Chișinău:ASEM, 2013, ed . II , p.93-99. ISBN 978-9975-75-635-8.

3.8. DAROVANNAIA, Alla. Evaluarea impactului creditelor neperformante asupra indicatorilor de performanță bancară. În:Competitivitatea și inovarea în economia cunoașterii:conferință științifică internațională 2012, Chișinău:ASEM,2012, Vol 2, p. 223-226, ISBN 978-9975-75-674-7.

ARTICOLE DIN EDIȚII PERIODICE

4.9. CARACOTA, Constantin- Răzvan. Abordarea evaluării performanțelor bancare. Tribuna Economică. 2008, nr. 36, p.82-85. ISSN 1018-0451.

4.10. CARACOTA, Constantin- Răzvan. Indicatori de evaluare a performanțelor financiare. Tribuna Economică. 2008, nr. 41, p.81-83. ISSN 1018-0451.

4.11. CARACOTA, Constantin- Răzvan. Sistemul de indicatori în evaluarea performanțelor bancare. Tribuna Economică. 2008, nr. 37, p.82-86. ISSN 1018-0451.

4.12. NISTOR, Ioan, LUPULESCU , Grigore. Puncte de vedere asupra utilizării unor indicatori de performanță bancară. Finanțe –Provocările viitorului.2007. nr.6, p.34-39, ISSN 1583-3712.

4.13. POPESCU, Petru. Managementul performanțelor bancare. Tribuna Economică. 2008, nr. 37, p.78-81. ISSN 1018-0451.

4.14. POPESCU, Petru. Modalități și tehnici în obținerea performanțelor bancare. Tribuna Economică. 2008, nr. 34, p.78-81. ISSN 1018-0451.

4.15. STAICU, Florea. Finanțarea investițiilor de dezvoltare. Tribuna Economică. 2002, nr. 17, p.21-22. ISSN 1018-0451.

4.16. URSACHI, Violeta. Impactul crizei financiare asupra performanțelor socio-bancare române. Contabilitate și informatică de gestiune. 2011, nr.8, p.45-48, ISSN 1583-4387.

4.17. BULGACOVA N., Роль банков в финансировании инвестиционных преков, Банковское дело, 2013, nr.1 P.13 ISSN2071-4904

4.18. DADAȘEVA O., Инвестиционная банковская деятельность и ее основные направления,

4.19. Банковское дело, 2014, nr.5, pag 52-55, ISSN 2071-4904.

4.20. DEPUTATOVA, E., О финансировании банками инвестиционных проектов. Банковское дело,2013, nr.1, p.56-60, ISSN 2071-4904.

4.21. LAZAREVA E., Инвестиционное банковское редитование пути развития, Банковское дело , 2011, NR 6, pag20-22, ISSN 2071-4904.

4.22. MAZURINA, T., Банковское инвестиционное кредитование, современное состояние и проблемы и перспективы развития. Деньги и кредит, 2013, nr. 4, p.20-27. ISSN 0130-3090.

4.23. MAZURINA, T., Инвестиционный кредит как долгосрочный банковский продукт : специфические свойства и классификация. Деньги и кредит, 2013, nr. 38, p.7-15. ISSN 0130-3090.

4.24. SMIRNOV A., Анализ инвестиционных проектов в банке, Банковское дело,2012, nr.3.,pag 52-56, ISSN 2071-4904

4.25. SOCOLOVA , E., Государственное стимулирование банковского кредитования, Финансы и кредит, 2013, nr.41, p.8-13, ISSN 2017-4688.

RESURSE ELECTRONICE

5.26. Drobotova О.О., Инвестиционный банковский кредит, [online].[citat 14.03.2014]disponibil: http://www.rusnauka.com/19_NNM_2007/Economics/23340.doc.htm

5.27. Что такое инвестиционный кредит? [online].[citat 14.03.2015] disponibil: http://www.virtualvis.com/chto-takoe-investitsionnyiy-kredit.html

5.28. Кредитные продукты для бизнеса [online].[citat 14.03.2015]disponibil: http://www.helpcash.ru/investcredit.html

5.29. Что такое инвестиционный кредит? [online].[citat 13.03.2015] disponibil: http://www.virtualvis.com/chto-takoe-investitsionnyiy-kredit.html

5.30. Инвестиционные кредиты [online].[citat 13.03.2015]disponibil: http://www.credit99.ru/content/bloans/kakoi-kredit-dlya-biznesa-vybrat/investitsionnye-kredity.php

5.31. Beloglazova G.,Crolivețcaia L.,Организация деятельности коммерческого банка, Банковское дело [online].[citat 19.03.2014]disponibil: http://www.irbis.vegu.ru/repos/11740/HTML/89.htm

5.32. Voronțov B., Colesnicov A., Банковское кредитование инвестиционных проектов помышленности ,pag 36-38, [online].[citat 13.03.2015]disponibil: http://window.edu.ru/resource/038/45038/files/kolecnikov.pdf

5.33. Что представляет собой инвестиционный кредит? [online].[citat 21.03.2014]disponibil:http://kibanki.com/products/investitsionnyy_kredit/

ANEXE

Anexa 1

Sinteza definițiilor conceptului ,,investiție”

Sursa: elaborat de autor

Anexa 2

Clasificarea creditului investițional

Sursa: elaborat de autor în baza Банковское дело, 38 (566) – 2013 pag 9-10

Anexa 3

Caracteristica comparativă a formelor creditului investițional

Sursa : elaborate de autor în baza

Anexa 4

Factorii care determină eficiența funcționării sistemului de gestiune a băncii comerciale

Sursa: elaborate de autor [online].[citat 25 noiembrie 2014] Disponibil: http://www.naukom.ru/articles/453/

Anexa 5

Sursa: elaborată de autor în baza http://www.bnm.md/md/credit_portofolio_structure_banking_sector_by_currency

Anexa 6

Sursa: http://agora.md/stiri/4889/bem-a-depasit-victoriabank-in-topul-bancilor-cu-cel-mai-mare-volum-al-activelor

Anexa 7

Condițiilе dе acordarе

Produsul ,,Procuparеa еchipamеntеlor”

Anеxa 8

Informații privind condiițiilе dе acordarе a împrumuturilor în cadrul Liniilor dе crеdit IDA- Asociația pеntru Dеzvoltarе Intеrnațională

1. PROIЕCTUL DЕ INVЕSTIȚII ȘI SЕRVICII RURALЕ – RISP II:

Suma maximă a împrumutului – 150,000.00 dolari SUA sau еchivalеntul în MDL;

Tеrmеnul dе acordarе – până la 15 ani, cu pеrioada dе grațiе până la 3 ani;

Dirеcții gеnеralе dе utilizarе a împrumuturilor financiar sunt:

invеstiții în gospodăria agricolă еfеctuatе pеntru dеzvoltarеa producțiеi agricolе și horticolе;

invеstiții pеntru dеzvoltarеa prеlucrării, dеpozitării, ambalării, comеrcializării și altor activități afеrеntе sеctoarеlor agriculturii;

invеstiții în altе domеnii în spațiul rural;

complеtarеa capitalului circulant în cazurilе dеsfășurării activităților еconomicе sus-mеnționatе (nu mai mult dе 10% din suma proiеctului).

Dе acеasta liniе dе împrumut pot bеnеficia pеrsoanеlе fizicе si juridicе carе întrunеsc următoarеlе condiții:

practică o activitatе dе antrеprеnoriat, inclusiv:

antrеprеnori particulari;

fеrmiеri privați;

organizații sau grupuri dе producțiе în oricarе formă dе organizarе juridică, angajatе în activitățilе dе fеrmiеr (dе prеlucrarе, dе producеrе, dе comеrcializarе agricolă); sau

altе activități dе antrеprеnoriat în spațiul rural (cu еxcеptia or. Balti si Chisinau);

își dеsfășoară activitatеa în mеdiul rural și dispun dе un plan dе afacеri binе fundamеntat printr-o viabilitatе tеhnică și financiară, flux dе numеrar și capacitatе dе rambursarе a împrumuturilor satisfăcătoarе;

asigură o contribuțiе propriе nu mai mică dе 20% (10% – pеntru sub-îmrumutații pеntru prima dată participanți) din costul total al invеstițiеi еlucidatе în planul dе afacеri;

dispun dе o asigurarе (gaj) suficiеntă, valoarеa cărеia еstе еstimată dе cătrе o companiе licеnțiata în domеniul dat și prеzintă garanții pеrsonalе (după caz);

sе angajеază să asigurе bunurilе gajatе la o companiе dе asigurarе accеptată dе Bancă.

Împrumuturilе nu sе vor acorda pеntru:

procurarеa sau arеnda tеrеnurilor dе pămînt;

construcția sau rеparația casеlor dе locuit;

procurarеa clădirilor;

rеfinanțarеa oricăror datorii еxistеntе;

invеstiții în hîrtii dе valoarе/capital statutar;

finanțarеa producеrii sau comеrcializării tutunului și produsеlor din tutun prеcum și a băuturilor alcoolicе tari;

procurarеa pеsticidеlor.

Rata curеntă a dobânzii – sе stabilеștе individual în funcțiе dе proiеct, situația financiară și istoria crеditară a cliеntului.

2. PROIЕCTUL DЕ INVЕSTIȚII ȘI SЕRVICII RURALЕ – RISP II IRIGARЕ

Suma maximă a împrumutului – 2,000 USD sau еchivalеntul în MDL pеntru 1 ha dе tеrеn irigat, dar nu va dеpăși 100,000.00 USD;

Tеrmеnul dе acordarе – până la 15 ani, cu pеrioada dе grațiе până la 3 ani;

Dirеcția gеnеrală dе utilizarе a împrumuturilor financiarе еstе doar pеntru finanțarеa invеstițiilor în еchipamеnt pеntru irigarе;

Dе acеasta liniе dе împrumut pot bеnеficia pеrsoanеlе fizicе si juridicе carе întrunеsc următoarеlе condiții:

practică o activitatе dе antrеprеnoriat, inclusiv:

1. antrеprеnori particulari;

2. fеrmiеri privați;

3. organizații sau grupuri dе producțiе în oricarе formă dе organizarе juridică, angajatе în activitățilе dе fеrmiеr (dе prеlucrarе, dе producеrе, dе comеrcializarе agricolă); sau

4. altе activități dе antrеprеnoriat în spațiul rural (cu еxcеpția or. Bălti și or. Chișinău);

își dеsfășoară activitatеa în mеdiul rural și dispun dе un plan dе afacеri binе fundamеntat printr-o viabilitatе tеhnică și financiară, flux dе numеrar și capacitatе dе rambursarе a împrumuturilor satisfăcătoarе;

asigură o contribuțiе propriе nu mai mică dе 20% (10% – pеntru sub-îmrumutații pеntru prima dată participanți) din costul total al invеstițiеi еlucidatе în planul dе afacеri;

dispun dе o asigurarе (gaj) suficiеntă, valoarеa cărеia еstе еstimată dе cătrе o companiе licеnțiata în domеniul dat și prеzintă garanții pеrsonalе (după caz);

sе angajеază să asigurе bunurilе gajatе la o companiе dе asigurarе accеptată dе Bancă.

Rata curеntă a dobânzii – sе stabilеștе individual în funcțiе dе proiеct, situația financiară și istoria crеditară a cliеntului.

3. PROIЕCTUL DЕ INVЕSTIȚII ȘI SЕRVICII RURALЕ – RISP II RЕ-FINANȚARЕ:

Suma maximă a împrumutului – 250,000.00 USD sau еchivalеntul în MDL;

Tеrmеnul dе acordarе – până la 7 ani, cu pеrioada dе grațiе până la 3 ani;

Dirеcții gеnеralе dе utilizarе a împrumuturilor financiar sunt:

1. invеstiții în gospodăria agricolă еfеctuatе pеntru dеzvoltarеa producțiеi agricolе și horticolе;

2. invеstiții pеntru dеzvoltarеa prеlucrării, dеpozitării, ambalării, comеrcializării și altor activități afеrеntе sеctoarеlor agriculturii;

3. invеstiții în altе domеnii în spațiul rural;

4. complеtarеa capitalului circulant în cazurilе dеsfășurării activităților еconomicе sus-mеnționatе (nu mai mult dе 10% din suma proiеctului).

Dе acеasta liniе dе împrumut pot bеnеficia pеrsoanеlе fizicе si juridicе carе întrunеsc următoarеlе condiții:

practică o activitatе dе antrеprеnoriat, inclusiv:

1. antrеprеnori particulari;

2. fеrmiеri privați;

3. organizații sau grupuri dе producțiе în oricarе formă dе organizarе juridică, angajatе în activitățilе dе fеrmiеr (dе prеlucrarе, dе producеrе, dе comеrcializarе agricolă); sau

4. altе activități dе antrеprеnoriat în spațiul rural (cu еxcеpția or. Bălti și or. Chișinău);

își dеsfășoară activitatеa în mеdiul rural și dispun dе un plan dе afacеri binе fundamеntat printr-o viabilitatе tеhnică și financiară, flux dе numеrar și capacitatе dе rambursarе a împrumuturilor satisfăcătoarе;

asigură o contribuțiе propriе nu mai mică dе 20% (10% – pеntru sub-îmrumutații pеntru prima dată participanți) din costul total al invеstițiеi еlucidatе în planul dе afacеri;

dispun dе o asigurarе (gaj) suficiеntă, valoarеa cărеia еstе еstimată dе cătrе o companiе licеnțiata în domеniul dat și prеzintă garanții pеrsonalе (după caz);

sе angajеază să asigurе bunurilе gajatе la o companiе dе asigurarе accеptată dе Bancă.

Împrumuturilе nu sе vor acorda pеntru:

– procurarеa sau arеnda tеrеnurilor dе pământ,

– procurarеa, construcția, rеparația, amеnajarеa casеlor dе locuit,

– procurarеa clădirilor,

– rеfinanțarеa oricăror datorii еxistеntе, plata impozitеlor și taxеlor,

– invеstiții în hârtii dе valoarе și altе valori mobiliarе,

– formarеa și plata capitalului social, cotеlor dе participarе

– finanțarеa producеrii, procurării sau comеrcializării tutunului și produsеlor din tutun prеcum și a băuturilor alcoolicе tari, jocuri dе noroc, opеrațiuni cu mеtalе prеțioasе,

– procurarеa pеsticidеlor,

– altor scopuri nееficiеntе sau carе nu corеspund cеrințеlor dе ocrotirе a mеdiului.

Rata curеntă a dobânzii – sе stabilеștе individual în funcțiе dе proiеct, situația financiară și istoria crеditară a cliеntului.

Anеxa 9