Incheierea Executiei Bugetare LA Nivelul Unitatilor Administrativ Teritoriale

ÎNCHEIEREA EXECUȚIEI BUGETARE LA NIVELUL UNITĂȚILOR ADMINISTRATIV-TERITORIALE

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I PREZENTAREA TREZORERIEI STATULUI

1.1 Conceptul, principiile, funcțiile si organizarea Trezoreriei statului

Importanta organizarii Trezoreriei Statului

Organizarea Trezoreriei Statului

Trezoreria statului si politica financiara

Controlul prin Trezorerie asupra incasarii bugetare

Controlul cheltuielilor instituțiilor publice

CAPITOLUL II INCHEIEREA EXECUTIEI BUGETARE LA NIVELUL UNITATILOR ADMINISTRATIV TERITORIALE

2.1 Aspecte generale

2.2 Executia si incheierea executiei la nivel local

2.3 STUDIU DE CAZ: Consiliul local Drobeta Turnu- Severin

CONCLUZII FINALE

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Bugetul local, document de bază, cu putere de lege la nivelu local prin care se stabilește natura și valoarea veniturilor ce se mobilizează la dispoziția autorității publice locale, iar pe de altă parte felul și volumul alocațiilor bugetare ce se vor dirija pentru finanțarea diverselor activități din sfera locală.

Bugetele locale sunt alcătuite din bugetele de venituri și cheltuieli ale unităților administrative-teritoriale, bugetele comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucuresti și ale județelor.

" Modul privind administrarea, utilizarea și controlul resurselor financiare ale unităților administrativ- teritoriale și ale instituțiilor și serviciilor publice de interes local" sunt reglementate în țara noastră de Legea finanțelor publice locale nr. 273/2006.

Elaborarea, aprobarea și execuția bugetară se bazează pe principiile autonomiei locale, echilibrului, realității, anualității și pulicității. Aceste principii conferă comunităților locale competente si răspunderi în ceea ce privește finanțele publice locale, care constau în:

– stabilirea, încasarea și urmărirea impozitelor și taxelor locale;

– elaborarea și aprobarea bugetelor locale la termenele stabilite;

– urmarirea execuției bugetare și rectificarea bugetelor, pe parcursul întregului an bugetar ;

– stabilirea și monitorizarea modului de prestare a serviciilor publice locale, urmărindu-se eficientizarea acestora în beneficiul cetățenilor;

– administrarea eficientă a bunurilor din proprietatea publică sau privată a unităților administrativ-teritoriale;

– angajarea de împrumuturi pe termen scurt, mediu si lung și urmărirea achitării la scadență a obligațiilor de plată rezultate din acestea;

– administrarea resurselor financiare pe parcursul execuției bugetare;

– stabilirea opțiunilor și priorităților pentru aprobarea și efectuarea cheltuielilor publice locale;

– elaborarea, aprobarea, modificarea și urmărirea realizării programelor de dezvoltare în perspectivă a unităților locale ca bază a gestionării bugetelor locale anuale;

– organizarea și urmărirea efectuării controlului financiar de gestiune asupra gestiunilor proprii, gestiunilor instituțiilor și serviciilor publice care se află în subordinea consiilor locale.

Fundamentarea, dimensionarea si repartizarea cheltuielilor publice locale, pe destinații și ordonatori de credite se efectuează de către funcționarii administrației publice locale, în interesul comunității respective.

Bugetele locale sunt incluse în structura bugetului public național, dar se elaborează, se adoptă și se execută de către fiecare unitate administrativ- teritorială, având venituri si cheltuieli proprii.

Modul de formare și utilizare a resurselor financiare publice locale are la bază studierea și înțelegerea unor termeni specifici care aparțin sistemului financiar.

Astfel, autoritățile administrației publice locale, consiliile județene și Consiliul General al Municipiului București care funcționează pe principiul autonomiei fiind recunoscute de lege ca autorități deliberative iar primarii, președinții de consilii județene și primarul general al municipiului București, ca autorități executive.

Legea finanțelor publice locale din România definește termenii și expresiile de lucru, întâlnite în activitatea organelor financiare locale .

Repartizarea competențelor și controlul procedurilor bugetare se impune pentru stabilizarea cheltuielilor locale a căror evoluție este practic determinată de încasăril din impozitele și taxele locale și din sumele defalcate sau din cotele adiționale la impozitele directe aprobate de puterea legislativă.

Hotărârile cu privire la bugetul local, precum și cele prin care se stabilesc impozite și taxe locale, se adoptă cu votul majorității consilierilor locali.

În cazul în care bugetul nu poate fi aprobat dupa doua ședințe consecutive, care vor avea loc la un interval de cel mult 5 zile, activitatea se va desfășura pe baza bugetului anual precedent, pâna se aprobă noul buget. Ședințele în care se discută bugetul local sunt publice.

Fiecare buget se aprobă pe ansamblu, pe ordonatori de credite, pe capitole și articole bugetare. Repartizarea pe fiecare unitate, a sumelor defalcate din impozite și a transferurilor din bugetul de stat, potrivit legii bugetare, se realizează de Consiliul județean împreuna cu Direcția Județeană a Finanțelor Publice, după ce se discută cu primarii și reprezentanții consiliilor locale.

Împrumuturile care urmează să fie contractate, potrivit legii bugetare anuale sunt stabilite de către consiliile locale, numai cu majoritatea a două treimi din numărul membrilor ce le compun, iar în cazul împrumuturilor pe termen lung și cu acordul locuitorilor unităților administrativ-teritoriale. Tot acestea hotărăsc impozitele și taxele locale, precum și taxele speciale ce se vor percepe.

Bugetele subdiviziunilor administrativ- teritoriale ale municipiului București se aprobă de către consiliile locale ale acestora, cu acordul Consiliului General al municipiului București.

După ce se aprobă bugete locale, veniturile și chetuielile înscrise în acestea se repartizează pe trimestre, în funcție de termenele legale de încasare a veniturilor și de perioada în care este necesară efectuarea cheltuielilor.

Repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor prevăzute în bugetele locale se aprobă, astfel:

– de către Ministerul Finanțelor Publice pentru cotele sau sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și pentru transferurilor de la acest buget prezentate de organele teritoriale ale Ministerului Finanțelor, pe baza propunerilor consiliilor județene și cele ale consiliilor locale;

– de către consiliile județene sau locale, în funcție de caz, pentru bugetele proprii și bugetele instituțiilor publice aflate în subordine.

Organele teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice întocmesc, pe baza bugetelor locale aprobate de autoritățile locale, bugetele pe ansamblul fiecărui județ , cu repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor, grupate în cadrul fiecărui județ, pe comune, orașe, municipii, și buget propriu, pe structurile clasifiicației bugetare. Aceste bugete sunt apoi transmise Ministerului Finanțelor Publice.

Capitolul I

PREZENTAREA TREZORERIEI STATULUI

1.1 Conceptul , principiile, funcțiile si organizarea trezoreriei statului

La început, termenul de trezorerie era identificat cu banii publici, iar ulterior cu o instituție desemnată să asigure respectarea ansamblului de reguli specifice casieriei si contabilității publice. În prezent, termenul de trezorerie este folosit în doua sensuri: pe de o parte, el serveste la desemnarea casieriilor propriu-zise ale statului, atunci când se vorbeste de „situația trezoreriei" sau de „deficitul trezoreriei"; pe de altă parte, el serveste la desemnarea unei administrații publice, ca instituție.

Cele doua sensuri ale termenului sunt legate între ele si vizează si funcțiile pe care le îndeplinește trezoreria.

Funcțiile originare (tradiționale) ale Trezoreriei sunt:

– funcția de casier public;

– funția de bancher al statului.

"La funcțiile tradiționale ale trezoreriei se adaugă și cea a controlului asupra ansamblului de activități financiare a statului.

Activitatea prin care se exercită funcțiile tradiționale ale Trezoreriei se bazează pe două principii, si anume:

Centralizarea fondurilor publice a fost generată, în timp, de necesitatea grupării tuturor serviciilor financiare pentru ca statul să-și exercite integral suveranitatea financiară.

Pentru funcționarea unui mecanism al centralizării fondurilor s-a instituit Trezoreria publică centrală, ca un pas important in planul separării finanțelor publice de cele private. Totodată, mecanismul centralizării fondurilor a presupus, de la început, crearea unei administrații speciale însărcinate cu execuția bugetului având mai multe funcții contabile, ceea ce a presupus separarea sa in raport cu autoritățile, centrale si locale, care iau decizii privind execuția bugetului. Stabilirea unitații casieriei in favoarea serviciului public al Trezoreriei a fost însoțită de atribuirea, agenților săi, a dreptului de control asupra ansamblului operațiilor de execuție a bugetului.

Gestionarea fondurilor publice se efectueaza atât în timp cât si în spațiu.

Gestionarea fondurilor publice în timp se efectuează în cadrul anului financiar. Previziunile exceptionale, pe perioade mai lungi, se pot realiza numai prin conturi speciale.

Previziunea anuală a încasărilor și cheltuielilor bugetare este necesară deoarece nu există o egalitate în timp între ritmul încasărilor si cel al plăților. De exemplu, la începutul anului impozitele și taxele nu sunt colectate, iar casieriile sunt cam goale (numai dacă nu există excedente sau disponibilități constituite in Trezorerie din anul trecut), iar anumite cheltuieli trebuie efectuate imediat. În această situație, rolul Trezoreriei este să ajusteze încasările și cheltuielile, în timp, fapt pentru care apelează la împrumuturi pe termen foarte scurt, în așteptarea încasării veniturilor prevăzute de buget (aceste împrumuturi pot fi avansuri acordate de Banca Centrală sau bonuri de tezaur emise pe termen scurt).

Gestionarea fondurilor publice în spațiu presupune compensațiile între diferitele casierii, din teritoriu, unele fiind excedentare iar altele deficitare. Mișcarea generală a acestor fonduri se realizează pe baza de documente, iar raporturile între trezoreriile locale si cea centrală rezidă, din acest punct de vedere, în ținerea unei contabilități a mișcării fondurilor publice, respectiv a contabilității trezoreriilor. "

În continuare, vom analiza funțiile de bază ale Trezoreriei.

" Calitatea de casier public a Trezoreriei implică doua aspecte, și anume:

execuția de casă a operațiunilor de încasari si plăți efectuate de stat;

asigurarea unor disponibilități suficiente pentru a face fața angajamentelor statului, in cadrul exigibilităților.

a) Execuția de casă a încasărilor si plăților- obiectul acestor operații îl constituie execuția operațiunilor și ale corespondenților. În calitate de casier al statului, Trezoreria efectuează un număr mare de încasari si plăți, care sunt operațiuni prevăzute de legea bugetară (adică venituri si cheltuieli bugetare propriu-zise), precum si operațiuni ale conturilor speciale ale trezoreriei.

Totodată, Trezoreria este și casierul corespondenților care depun cu titlu obligatoriu sau facultativ fondurile la Trezorerie, sau sunt autorizate să procedeze la operații cu venituri si cheltuieli prin intermediul trezoreriei. De asemenea, Trezoreria are ca sarcinăoreriile locale si cea centrală rezidă, din acest punct de vedere, în ținerea unei contabilități a mișcării fondurilor publice, respectiv a contabilității trezoreriilor. "

În continuare, vom analiza funțiile de bază ale Trezoreriei.

" Calitatea de casier public a Trezoreriei implică doua aspecte, și anume:

execuția de casă a operațiunilor de încasari si plăți efectuate de stat;

asigurarea unor disponibilități suficiente pentru a face fața angajamentelor statului, in cadrul exigibilităților.

a) Execuția de casă a încasărilor si plăților- obiectul acestor operații îl constituie execuția operațiunilor și ale corespondenților. În calitate de casier al statului, Trezoreria efectuează un număr mare de încasari si plăți, care sunt operațiuni prevăzute de legea bugetară (adică venituri si cheltuieli bugetare propriu-zise), precum si operațiuni ale conturilor speciale ale trezoreriei.

Totodată, Trezoreria este și casierul corespondenților care depun cu titlu obligatoriu sau facultativ fondurile la Trezorerie, sau sunt autorizate să procedeze la operații cu venituri si cheltuieli prin intermediul trezoreriei. De asemenea, Trezoreria are ca sarcină emisiunea titlurilor de împrumut public si gestionarea datoriei statului."

b) Asigurarea disponibilităților bănești în cuantum suficient pentru a face față cheltuielilor statului si corespondenților săi constituie o sarcină fundamentală a Trezoreriei. De fapt, procurarea de bani în casieria publică reprezintă prima dintre operațiunile Trezoreriei si este dependentă de mișcarea fondurilor în timp, determinată de termenele la care devin exigibile încasările si plățile.

Pentru echilibrarea Trezoreriei se poate apela la trei categorii de resurse, si anume:

utilizarea fondurilor corespondenților (colectivități locale, instituții publice, întreprinderi publice ș.a.) pâna când aceștia își retrag din conturi sumele necesare pentru efectuarea plăților proprii;

emisiunea bonurilor de tezaur;

avansurile acordate de Banca Centrala.

" În calitate de bancher, Trezoreria acționează pe de o parte ca o bancă de depozit (de afaceri) care furnizează capitaluri unor întreprinderi pentru a se dezvolta, iar pe de altă parte ca o bancă de emisiune, intervenind în acest fel în domeniul circulației monetare.

În România, se interzice acoperirea cheltuielilor bugetului de stat prin recurgerea la emisiune monetară sau prin finanțarea directă de către bănci. Refinanțarea datoriei publice interne, finanțarea deficitului bugetar și echilibrarea balanței de plăți externe se efectuează prin contractarea și garantarea de către Ministerul Finanțelor pe piața financiară internă si externă, de împrumuturi în limitele aprobate anual de către Parlament. Pe parcursul execuției bugetului de stat, acoperirea golurilor temporare de casă și a deficitului, înregistrate se efectuează prin:

– folosirea resurselor disponibile aflate în conturile Trezoreriei statului; legea prevede ca aceste resurse se pot folosi pentru finanțarea temporară de pâna la 20% din deficitul înregistrat pe parcurs;

emisiunea de bonuri de tezaur sau alte instrumente specifice, în primele zece luni ale fiecărui an și care sunt purtătoare de dobândă și cu scadență pâna la sfârșitul anului financiar (valoarea totală a acestor înscrisuri aflate în circulație nu poate depăsi 8% din volumul total al cheltuielilor statului);

– împrumuturi fără dobândă acordate de Banca Naționala a României, pe baza resurselor de creditare ale acesteia si pe o perioadă de maxim 6 luni si făra a depăși anul financiar în curs (împrumuturile acordate nu pot depăși într-un an financiar 10% din totalul cheltuielilor bugetare, precum și dublul capitalului Băncii Naționale a României și al fondului de rezervă constituit);

– suplimentarea unor credite bugetare aprobate prin Legea bugetului de stat în vederea finanțării unor acțiuni și sarcini noi, apărute pe parcursul anului.

În România, înființarea Trezoreriei Finanțelor Publice s-a realizat pe baza Legii contabilității nr. 82 din 24 decembrie 1991 si Hotarârii Guvernului nr. 78 din 15 februarie 1992.

Conform acestor acte normative, Ministerul Finantelor a fost autorizat să organizeze contabilitatea trezoreriei Finanțelor Publice. Trezoreria este organizată și funcționează ca un sistem unitar atât la nivel central, în cadrul Ministerului Finanțelor, cât și la nivelul unităților teritoriale ale Ministerului Finanțelor, în cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice. "

Sistemul Trezoreriei Finanțelor Publice include:

Trezoreria centrală

Trezoreriile județene și a municipiului București

Trezoreriile municipale

Trezoreriile orășenesti

La nivel central, în cadrul Ministerului Finanțelor funcționează Direcția Generală a Trezoreriei Statului, care îndeplinește următoarele atribuții specifice:

elaborează instrucțiunile privind organizarea si funcționarea trezoreriilor statului;

asigură evidența contabilă privind constituirea și utilizarea fondurilor statului;

deschide creditele bugetare la trezoreriile teritoriale, trezoreria centrala având contul de corespondent la Centrala Băncii Naționale;

efectuează operațiuni de decontare între trezoreriile județene;

gestionează fondurile cu destinație specială constituite la nivelul economiei naționale; administrează conturile de clearing, barter și cooperare economică în conformitate cu acordurile guvernamentale;

contractează și gestionează împrumuturile pentru acoperirea deficitului bugetar;

gestionează datoria publică;

elaborează lucrările de execuție bugetară și ale contului trezoreriei la termenele stabilite;

elaborează raportul public și contul general al execuției bugetare, a fondurilor speciale si extrabugetare.

La județe si la municipiul București, trezoreria este organizată ca direcție în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice si a Controlului Financiar de Stat, iar în atribuțiile acesteia se includ:

coordonarea activității de trezorerie la organele financiare teritoriale;

gestionarea contului corespondent al trezoreriei județene deschis la sucursala județeană a Băncii Naționale, asigurând efectuarea operațiilor de decontare între trezoreriile locale si instituțiile bancare corespondente;

deschiderea creditelor bugetare dispuse de ordonatorii de credite secundari finanțați din bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat în toate trezoreriile locale;

asigurarea încheierii exercițiului financiar la nivelul județului și al municipiului București;

întocmirea bilanțului centralizat al Trezoreriei, analiza și elaborarea raportului de analiză;

elaborarea lucrărilor de sinteză privind execuția bugetară, conturile de trezorerie, pe care le înaintează periodic Ministerului Finanțelor;

propunerea de măsuri privind asigurarea încasării veniturilor și întărirea controlului asupra cheltuielilor bugetare. La municipii, orașe și comune trezoreriile sunt unități direct funcționale care efectuează operațiuni de încasări și plăți, asigurând înregistrarea în contabilitate a veniturilor si cheltuielilor publice, întocmirea conturilor sintetice și analitice și a situațiilor de încheiere a execuției bugetelor la sfârșitul anului.

Pentru activitatea proprie a instituției Trezoreriei se întocmește bugetul de venituri și cheltuieli al acesteia.

Bugetul se întocmește anual și se aprobă de către Guvern o data cu propunerile bugetului de stat. De regulă, acesta se poate modifica semestrial și ori de câte ori este necesar, de către Guvern, la propunerea Ministerului Finanțelor, în funcție de schimbările intervenite în politica monetară

A Importanța organizării Trezoreriei Statului

Importanța organizării sistemului Trezoreriei finanțelor publice în România rezultă din următoarele:

este considerat cel mai potrivit sistem de organizare a execuției Finanțelor Publice, protejându-le de toate riscurile;

permite soluționarea unor importante probleme financiare, prin mijlocirea operațiilor specifice, și anume:

– gestionarea creditelor externe primite de către Guvern pentru sprijinirea programelor de reformă;

– mobilizarea resurselor financiare din economie pentru acoperirea deficitului bugetar și pentru serviciul datoriei publice;

– finanțarea obligațiilor statului asumate prin acorduri guvernamentale în vederea echilibrării importurilor cu exporturile.

permite cunoașterea permanentă a resurselor publice și previziunea nevoilor de împrumuturi pentru finanțarea deficitului bugetar.

Trezoreria publică cuprinde totalitatea resurselor de care dispune statul. Ea nu se limitează, însă, numai la execuția bugetului de stat. Astfel, prin Trezorerie s-a realizat separarea finanțelor sectorului public de resursele private din conturile distincte la bănci.

De asemenea, prin Trezorerie se realizează și politica de plasamente financiare din disponibilitățile temporare aflate în conturile trezoreriei, asigurând astfel, pe de o parte, valorificarea disponibilităților temporare (surplusul de încasări față de plăți), iar pe de altă parte, sprijinirea prin mecanismele statului a procesului de tranziție.

"Înființarea Trezoreriei finanțelor publice în România a completat cadrul instituțional prin care statul și-a creat posibilitatea de a-și stabili și aplica politica de venituri și cheltuieli, organizându-și activitatea financiară atât la nivel central, cât și în teritoriu. Astfel, a devenit posibilă creșterea răspunderii utilizării banilor publici, cât și asupra asigurării finanțării obiectivelor și acțiunilor aprobate. Ca urmare, prin Trezorerie este posibilă cunoașterea și rezolvarea implicațiilor specifice gestiunii financiare publice. În plus, Trezoreria facilitează folosirea de către Ministerul Finanțelor Publice, cu ocazia întocmirii, aprobării și execuției bugetului public, a instrumentelor de analiză fundamentală și de supraveghere a realizării echilibrului financiar, monetar, valutar și a datoriei publice."

B Organizarea Trezoreriei Statului

Trezoreria Statului este concepută ca un sistem unitar atât la nivel central, cât și la nivelul unităților teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice, în scopul realizării operațiunilor financiare ale sectorului public, astfel:

– la nivel central: Direcția Generală a Trezoreriei Statului;

– la nivel județean: Direcții județene ale Trezoreriei Statului în cadrul Direcțiilor generale ale finanțelor publice județene;

– la nivel local: Trezorerii municipale organizate ca direcții în cadrul Administrațiilor Financiare orășenești; Trezorerii comunale organizate ca servicii în cadrul Administrațiilor Financiare comunale.

Direcția Generală a Finanțelor Publice reprezintă unitatea teritorială a Ministerului Finanțelor Publice, la nivelul fiecărui județ, ce realizează strategia și programul Guvernului în domeniul finanțelor publice și aplicării politicii fiscale a statului. La nivelul său, Direcția județeană a Trezoreriei Statului are următoarele sarcini:

– realizează mecanismele privind administrarea finanțelor publice la nivelul teritorial;

– asigură execuția de casă a bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului Trezoreriei Statului, bugetele fondurilor speciale și veniturile proprii ale instituțiilor publice, precum și efectuarea de operațiuni rezultate din lansarea titlurilor de stat către persoane fizice.

Administrațiile Financiare teritoriale desfășoară activități operative pentru aplicarea politicii fiscale a statului la nivelul municipiilor, orașelor și comunelor.

DIRECȚIA JUDEȚEANĂ A TREZORERIEI STATULUI

Serviciul de îndrumare și verificare a activității trozereriilor locale

Problematici:

– derularea operațiunilor prin trezorerie;

– clasificația indicatorilor privind finanțele publice;

– conturile de venituri ale bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, fondurilor speciale și veniturilor proprii ale instituțiilor publice;

– îndrumarea metodologică a trezoreriilor teritoriale în conformitate cu legislația în vigoare.

Serviciul de administrare și contabilitate a contului curent al trezoreriei

Probelematici:

– relații cu primăriile în domeniul bugetelor locale și a execuției bugetelor de venituri și cheltuieli;

– centralizarea raportărilor privind numărul de salariați și fondul de salarii la instituțiile publice.

Serviciul de urmărire a activității de vânzare și gestiune a titlurilor de stat

Problematici:

– coordonarea activității de vânzare și răscumpărare a certificatelor de trezorerie;

– informarea în mass-media a emisiunilor de certificate lansate;

– asigurarea aplicării dobânzilor acordate de către Ministerul Finanțelor Publice.

Direcția municipală a Trezoreriei Statului din cadrul Administrației Financiare municipale are următoarele atribuții:

conduce evidența veniturilor pe bugete componente și fonduri, precum și evidența analitică pe plătitori;

analizează și verifică documentele privind compensarea între unele impozite și taxe, aprobate și transmise de organele fiscale, și înregistrează operațiunile respective în evidența sintetică și analitică;

conduce evidența analitică a cheltuielilor pe categoriile bugetelor de stat, locale, asigurărilor sociale de stat, fondurilor speciale precum și a veniturilor proprii ale instituțiilor publice;

conduce evidența analitică a conturilor de cheltuieli și disponibilități, deschise pe ministere și instituții publice subordonate;

asigură păstrarea și utilizarea a certificatelor de trezorerie, cu ajutorul evidenței specifice a documentelor cu regim special;

conduce contabilitatea certificatelor de trezorerie și a celor transformate în certificate de depozit, vândute populației, a celor răscumpărare pe emisiuni, termene, valori nominale, beneficiari și surse de acoperire;

asigură contabilitatea sintetică și analitică privind execuția de casă a bugetului de stat, a bugetelor locale, a bugetului asigurărilor sociale de stat, veniturilor proprii ale instituțiilor publice și a fondurilor cu destinație specială, prin înregistrarea în conturile sintetice și analitice;

efectuează operațiunile de încasări și plăți în numerar;

asigură preluarea dosarelor juridice în vederea deschiderii conturilor de încasări și plăți ale agenților economici.

În structura organizatorică a Direcției municipale a Trezoreriai Statului sunt cuprinse următoarele servicii:

Serviciul de încasare și evidență a veniturilor;

Serviciul de verificare și decontare a cheltuielilor instituțiilor publice;

Serviciul de vânzare și gestiune a titlurilor de stat și certificatelor de trezorerie;

Serviciul de administrare și contabilitate a contului curent al trezoreriei;

Serviciul de casierie tezaur;

Serviciul de administrare a conturilor persoane fizice și juridice (agenți economici, medici de familie, etc.)

La nivelul orașelor, respetiv comunelor, serviciile de trezorerie, din cadrul Administrațiilor Financiare orășenești și comunale, asigură:

– încasarea și evidența veniturilor bugetare și a veniturilor proprii ale instituțiilor publice;

– verificarea și decontarea cheltuielilor instituțiilor publice;

– vânzarea și gestiunea titlurilor de stat și certificatelor de trezorerie;

– administrarea și contabilitatea contului curent al trezoreriei;

– administrarea conturilor persoanelor fizice și juridice (agenți economici, medici de familie etc.)

– administrarea operațiunilor de încasări și plăți prin casieriile proprii.

C Trezoreria statului și politica financiară

În funcție de datele disponibile și de interesele gestiunii financiare se pot face previziuni ale trezoreriei în bugetele lunare, trimestriale, semestriale sau anuale. Se înțelege că exactitatea estimărilor este mai mică pentru orizonturi de timp mai mari (an, semestru). De asemenea, în funcție de modalitatea de luare în calcul a încasărilor și plăților se poate distinge un buget brut de trezorerie cuprinzând toate încasările și plățile perioadei și un buget net obținut prin ajustarea profitului net cu veniturile și cheltuielile care nu antrenează încasările, respectiv plăți, rezultând evoluția previzibilă a situației financiare a întreprinderii.

În elaborarea bugetului de trezorerie, două faze sunt mai importante:

previziunile încasărilor și plăților;

determinarea și acoperirea salariilor de trezorerie care rezultă din compararea încasărilor cu plățile.

În ceea ce privește faza a doua și aceasta cuprinde trei opțiuni:

– determinarea soldurilor de trezorerie, înainte de acoperire;

– acoperirea prin credite a deficitului de trezorerie sau plasarea excedentului de trezorerie;

– elaborarea bugetului definitiv de trezorerie

Elaborarea bugetului de trezorerie, este ultima etapă a procesului de bugetare a întreprinderii, iar trezoreria va fi, în mod firesc, rezultanta previziunilor din celelalte bugete: al vânzărilor, al aprovizionărilor, al cheltuielilor de personal, al investițiilor, al administrației.

Elaborarea bugetului de trezorerie presupune existența a 3 documente de evidență și previziune:

● bilanțul de deschidere al perioadei (respectiv bilanțul exercițiului încheiat);

● contul de rezultate previzional și bilanțul previzional.

Trezoreria este, de altfel determinată de fluxurile financiare ale perioadei de gestiune, determinate la rândul lor de veniturile și cheltuielile perioadei și de modificarea soldurilor creanțelor și datoriilor de la începutul și sfârșitul perioadei.

Încasările perioadei = S0 ( creanțe inițile) + Venituri planificate – S1(creanțe finale)

Plățile perioadei = S0 (datorii finale) + Cheltuieli planificate – S1(datorii finale)

Bilanțul

Orizontul de previziune este diferit în funcție de obiectivele următoare de gestiunea financiară și în funcție de scadențele încasărilor și plăților întreprinderii.

Un buget de trezorerie poate fi încheiat pe un an, dacă se urmărește profitul anual al trezoreriei sau dacă întreprinderea este de talie mică și are scadențe la încasări și la plăți trimestriale sau mai mari de 90 zile.

Orizontul de previziune poate fi de cateva luni (4-6 luni) dacă se urmărește optimizarea finanțării pe termen scurt sau scadențele sunt lunare și mai mari de 30 zile.

În sfarșit, adesea orizontul de timp este de la o zi la o lună în care se urmărește traficul zilnic al încasărilor și plăților cu scadențe chenzinale, decadele și semidecadele. O previziune pertinentă a trezoreriei se face la nivel anual cu defalcarea pe luni și cu o detaliere pe săptămani pentru primele două sau trei luni ale anului de plan. Previziunea poate fi revizuită permanent în tot cursul anului și detaliată după necesități.

În mod concret, construcția unui buget de trezorerie urmărește succesiv, pe fiecare perioadă de previziune (lună, trimestru, semestru), fazele de mai sus.

D Controlul prin Trezorerie asupra încasării bugetare

Fiecare trezorerie are obligația de a exercita controlul asupra încasărilor la termen a veniturilor declarate bugetului de stat, bugetului local și bugetul asigurărilor sociale de stat.

Controlul se exercită de către compartimentul de control al serviciului încasarea și evidența veniturilor pe baza documentelor de plată prezentate sau intrate în trezorerie ca: dispoziții de plată, chitanțe, ordine de plată, cecuri cu limită de sumă.

Cu ocazia controlului se verifică și analizează temeiul legal prin care s-a stabilit obligația vărsării de impozite și taxe către buget, precum și respectarea reglementărilor în vigoare privind vărsarea impozitelor și taxelor pe bugete și încadrarea veniturilor pe capitole prevăzute de clasificația bugetară;

respectarea termenelor de vărsare a impozitelor, taxelor și a altor venituri;

Se consideră ziua efectuării plății:

– ziua depunerii sumei pentru încasările în numerar prin casieria trezoreriei;

– ziua virării sumei din contul plătitorului, când plata se face cu ordin de plată din inițiativa instituției publice;

– ziua primirii cecului cu limită de sumă pentru plata sumelor datorate bugetului de stat.

În cazul nerespectării termenelor se aplică majorări de întîrziere prevăzute de reglementările în vigoare (penalizări de 0,06% pentru fiecare zi de întîrziere cu excepția taxelor vamale și a taxelor pentru brevete de invenție), stabilirea corectă în documentele de plată a conturilor sintetice pe venituri, precum și a celor analitice pe plătitori, determinarea corectă a bonificațiilor acordate contribuabililor pentru plata anticipată a unor impozite și taxe stabilite prin reglementările în vigoare.

Totodată în cadrul serviciului încasarea și evidența veniturilor pe baza documentelor de încasare a veniturilor bugetare, va înregistra operațiunile în jurnalul de înregistrare care se deschide și se închide zilnic, pentru fiecare cont sintetic din bilanț. Înregistrarea din jurnal a operațiunilor se efectuează concomitent cu înregistrarea documentelor în fișe analitice.

Inițiativa plății impozitelor și taxelor aparține, potrivit legii, titularului de obligații fiscale.

1.2 Controlul cheltuielilor instituțiilor publice

Controlul cheltuielii materiale

Controlul asupra cheltuielilor începe odată cu prezentarea documentelor de plată la trezorerie, și anume:

– ordinul de plată întocmit de instituțiile publice pentru achitarea contravalorii facturilor către furnizori;

– cecul pentru ridicarea numerarului din cont în cazul în care cheltuielile materiale urmează a se achita în numerar. În vederea admiterii plăților dispuse din creditele bugetare, instituțiile publice au datoria să prezinte trezoreriei documentele justificative corespunzătoare, urmărindu-se în special:

încadrarea cheltuielilor materiale în specificul de activitate al instituției;

livrările de mărfuri, prestările de servicii și lucrările executate au avut loc pe bază de contracte economice și comenzi;

drepturile cu caracter social sunt stabilite corespunzător reglementării legale, calculele sunt corect efectuate;

mărfurile primite, lucrările executate și prestările de servicii au fost necesare și recepționate conform normelor în vigoare;

reparațiile capitale și curente se execută pe bază de documentații tehnice și au fost angajate prin licitație. Plățile se efectuează în raport de lucrări recepționate de organele în drept.

După admiterea plăților se procedează astfel:

– cecul pentru ridicarea numerarului se vizează, după care se transmite casieriei pentru plată;

– ordinul de plată se vizează și se retrimite compartimentului contabilitate și decontări pentru înregistrare în contul instituției și întocmirea formelor de transmitere la unitatea bancară unde furnizorul are contul deschis.

Controlul cheltuielilor salariilor

Plăți pentru salarii

În vederea ridicării sumelor necesare plății salariilor la finele lunii, fiecare instituție publică finanțată de la buget prezintă trezoreriei (serviciului verificarea și decontarea cheltuielilor publice) la termenele stabilite de plată, următoarele documente:

cecul pentru ridicarea din cont a sumelor nete de plstă pentru salarii, indemnizații de asigurări sociale;

ordine de plată , pentru virarea din cont a :

-impozitului pe salarii reținut,

-contribuției pentru C.A.S., C.A.S.S, șomaj, fondul de risc și contribuția pentru concedii și indemnizații,

-ratele, poprile, garanțiile, etc. reținute din salarii în contul unităților creditoare

În vederea avizării- virării din cont a sumelor pentru plata salariilor, compartimentul de control din cadrul serviciului verificarea și decontarea cheltuielilor publice verifică și analizează:

-respectarea numărului de salariați aprobat prin statul de funcțiuni;

-respectare dispozițiilor legale privind salariile și indemnizațiile de asigurări sociale, precum și a celorlalte drepturi: indemnizații de conducere, plata orelor suplimentare, ore de gardă, alte sporuri;

-stabilirea sumelor de plată și încasarea acestora în disponibilul de credite bugetare la subdiviziunea “cheltuieli de personal”.

-stabilirea contribuției de asigurări sociale, a contribuției pentru constituirea fondului de șomaj, precum și întocmirea corectă a ordinelor de plată.

După analiza, verificarea și introducerea în documente a modificărilor rezultate, compartimentul de control al serviciului verificarea și decontarea cheltuielilor publice, procedează astfel: vizează cecul (pe verso, în locul rezervat special pentru viză), pentru suma care urmează a fi ridicată de la casa plătitoare din cadrul trezoreriei, după care îl remite casieriei pentru eliberarea sumei;

reține ordinele de plată pentru virarea impozitului pe salarii, contribuției pentru constituirea fondului de șomaj, contribuției de asigurări sociale, sumele reținute în favoarea creditorilor pe care le transmite compartimentului contabilitate și decontări pentru înregistrarea și întocmirea formelor de decontare între bănci.

Sumele necesare plății avansului chenzinal se eliberează pe baza cecului prezentat de instituțiile publice în care pe verso se specifică natura sumei solicitate.

La finele anului, în cazul în care instituțiile publice nu achită salariile pană la 31 decembrie, fiind programate în primele zile ale anului următor, sumele aferente chenzinei a doua din luna decembrie, precum și premiile pe anul expirat, se virează în contul “Sume mandat și sume în depozit” deschis pe seama instituției publice respective.

Operațiunea de virare se face pe baza ordinului de plată la care se anexează documentele justificative în care se prevăd și calcule privind premiile anuale și după exercitarea controlului prevăzut la plăți pentru salarii.

Plăți pentru deplasări, detașări și transferări la instituțiile publice

Sumele necesare efectuării plăților pentru deplasări, detașări și transferări, se ridică din cont pe baza cecului de numerar în care pe verso se verifică în mod distinct suma plăților pentru deplasări, detașări și transferări.

Pentru justificarea necesităților de mai sus se prezintă documentele corespunzătoare și anume:

– situația recapitulativă a plăților pentru deplasări;

– ordinul de detașare aprobat de către organele în drept și calculul drepturilor pentru transferare;

– ordinul ministrului pentru aprobarea deplasării în străinătate;

– nota de fundamentare a cheltuielilor de deplasare în străinătate.

Organul de control al trezoreriei verifică și analizează:

-existența disponibilului de credite bugetare;

-dacă semnătura de pe ordinul de deplasare este a ordonatorului de credite care angajează instituția;

-respectarea dispozițiilor legale cu privire la detașări și transferări precum și calculul drepturilor de deplasare.

În cazul în care documentele prezentate îndeplinesc toate condițiile se vizează cecul pentru ridicarea sumelor necesare de la casieria trezoreriei.

Controlul cheltuielilor de capital

"Conform Normelor metodologice ale Ministerului Finanțelor, privind finanțarea investițiilor instituțiilor publice prin Trezoreria statului, se fac următoarele precizări:

– plățile pentru investițiile instituțiilor publice se efectuează prin unitățile teritoriale ale trezoreriei statului, pe baza listei de investiții, a documentației tehnice prevăzute de lege, a fondurilor aprobate pentru cheltuieli de capital și cu respectarea dispozițiilor legale privind investițiile și decontare acestora.

În acest scop, finanțarea investițiilor publice, inclusiv cele ce privesc regiile autonome și societățile comerciale cu capital de stat, din fonduri de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, după caz, se va efectua prin trezoreriile teritoriale ale statului.

Finanțarea investițiilor prin trezoreriile statului se efectuează de către ordonatorii de credite, potrivit normelor metodologice, astfel:

– ordonatorii principali de credite, finanțați din bugetul de stat și din fondurile speciale, au obligația să repartizeze pentru instituțiile subordonate și pentru activitatea proprie obiectivele de investiții aprobate, cuprinse în anexa la legea anuală a bugetului de stat. În același mod vor proceda și ordonatorii principali de credite finanțați din bugetele locale privind stimularea investițiilor pentru realizarea unor lucrări publice și construcții de locuințe, și din bugetul asigurării sociale de stat.

Metodologia aplicată instituțiilor publice se aplică și regiilor autonome și societăților comerciale cu capital de stat.

Repartizarea investițiilor se efectuează pe baza Listei obiectivelor de investiții cu finanțarea integrală sau parțială de la bugetul….pe anul200…., pe răspunderea ordonatorilor principali de credite, cu încadrare în nivelurile aprobate prin lege sau prin hotărare a consiliului local, județean sau a Consiliului General al Municipiului București, după caz.

Listele de investiții care nu cuprind toate elementele, precum și semnăturile autorizate se restituie de către organele trezoreriei sau unitățile bancare, după caz, pentru a fi completate, cu respectarea disponibilităților prezentelor norme metodologice.

Lista obiectivelor de investiții se aprobă de către ordonatorul principal de credite sau de înlocuitorul său de drept, vizată, în prealabil, de directorul financiar-contabil (contabil-șef).

În cazul finanțării investițiilor din mijloacele extrabugetare, donații sau sponsorizări, precum și din ajutoare externe nerambursabile, se întocmesc liste separate, pe aceeași structură, care se aprobă de către ordonatorii principali de credite. La lista investițiilor din donații sau sponsorizări se anexează actul donatorului sau al sponsorului, din care să rezulte caracterul și destinația sumelor alocate.

Excepție de la regulile de mai sus fac cheltuielile de capital pentru constituirea rezervei materiale a statului, pentru care nu se întocmește lista cu obiectivele de investiții.

Odată cu depunerea listelor obiectivelor de investiții, ordonatorii de credite au obligația să prezinte confirmarea resurelor de finanțare."

La “Cererea de admitere la finanțare a investițiilor” în spațiul în care se înscrie admiterea la finanțare se va menționa și contul din care se efectuează, și anume:

●din bugetul de stat;

●din bugetul local;

●din bugetul asigurărilor sociale de stat;

●fondul special sau din mijloace extrabugetare, după caz.

Pentru investițiile executate în regie proprie, titularii acestora dispun efectuarea de plați pentru plata furnizorilor, salariilor, etc. care se înregistrează în conturile de cheltuieli corespunzătoare, precum și în fișa plăților.

"Garanțiile pentru buna execuție reținute de instituțiile publice, care provin din fondurile de investiții potrivit dispozițiilor legale în vigoare se păstrează în bănci într-un cont distinct de garanție de bună execuție. În cazul finanțării investițiilor din mijloace extrabugetare, donații sau sponsorizări, precum și din ajutoare externe nerambursabile se întocmesc liste separate pe aceeași structură, care se aprobă de către ordonatorii principali de credite.

La lista investițiilor din donații sau sponsorizări se anexează și actul donatoriu sau al sponsorului, din care să rezulte caracterul și destinația sumelor alocate. "

Excepție de la regulă fac cheltuielile pentru constituirea rezervei materiale a statului, pentru care se întocmește lista cu obiectivele de investiții.

Capitolul II.

INCHEIEREA EXECUTIEI BUGETARE LA NIVELUL UNITATILOR ADMISTRATIV-TERTORIALE

2.1 Aspecte generale

Bugetele locale sunt bugetele unităților administrativ-teritoriale cu personalitate juridica, elaborate autonom, fapt ce stimuleaza inițiativa locală în realizarea veniturilor și satisfacerea cerințelor sociale locale. Bugetul local reprezintă documentul prin care sunt prevăzute si aprobate în fiecare an veniturile si cheltuielile unității administrativ-teritoriale, derularea acestuia fiind strâns legată de cea a procesului bugetar .Autoritățile administrației publice locale, cu responsabilități în elaborarea și aprobarea bugetelor locale, se împart în două categorii:

autorități deliberative: consiliile locale, consiliile județene și ConsiliulGeneral al Municipiului București;

autorități executive: primarii, președinții consiliilor județene.Autorități executive sunt și ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale

Bugetele locale ale comunelor, orașelor, municipiilor,sectoarelor Municipiului București, județelor și municipiului București bugetele instituțiilor publice, finanțate integral sau parțial din bugetele locale, după caz; bugetele institutiilor publice, finantate integral din venituri proprii; bugetul împrumuturilor externe și interne, pentru care rambursarea, plata dobanzilor, comisioanelor, spezelor și a altor costuri se asigură din bugetele locale și care provin din: împrumuturi externe contractate de stat și subîmprumutate autorităților Administrației publice locale și/sau agenților economici și serviciilor publice din subordinea acestora; împrumuturi externe și/sau interne contractate sau garantate de autoritățile administrației publice locale; bugetul fondurilor externe nerambursabile.

"La noi în țară, la baza elaborării și execuției bugetului administrației centrale de stat, a bugetului asigurarilor sociale si a bugetelor locale stau principiile universalității, echilibrului și realității, aplicabile la specificul fiecărui buget" .

"Pe langa aceste principii, formulate în mod expres in textul legii, din analiza celorlalte texte mai reies, implicit, si alte principii: al unității , al neafectării veniturilor , al echilibrului bugetar , anualitatea si publicitatea."

Incheierea executiei bugetare este etapa urmatoare încasării veniturilor și efectuării cheltuielilor pentru un an bugetar, aceasta etapa se caracterizează prin întocmirea contului de execuție bugetara, care reflecta totalitatea operațiunilor de execuție a bugetului și permite determinarea rezultatelor.

În funcție de rezultatul execuției bugetare ,a raportului dintre venituri și cheltuieli, anul bugetar se poate finaliza cu un deficit sau excedent bugetar.

Ministerul Finanțelor are obligatia de a urmării și supraveghea continuu demersul execuției bugetului și de a prezenta rapoarte periodice pentru informarea Guvernului cu privire la starea de echilibru a bugetului.

La încheierea exercitiului bugetar ,acesta trebuie să întocmească contul general anual de execuție a bugetului de stat si conturile anuale de execuție pentru bugetul asigurărilor sociale de stat și pentru bugetele fondurilor speciale. Momentul întocmirii depinde de metoda folosită pentru realizarea exercițiului bugetar.

Procesul bugetar reprezintă ansamblul acțiunilor și măsurilor întreprinse de autoritatea statală competentă cu privire la etapele consecutive ale procedurii bugetare: elaborarea proiectului de buget, aprobarea acestuia, executarea sa, încheierea, controlul si aprobarea execuției bugetare.

La noi în țară, atribuțiile de control ale executiei bugetare revin următoarelor organe: Parlamentul (Adunarea Deputaților și Senatul), care exercită un control politic; Curtea de Conturi, care exercită un control jurisdicțional; Ministerul Finanțelor, care exercită un control administrativ specializat.

Durata in timp a întregului proces bugetar cunoaște unele deosebiri, de la o țară la alta. Luând în calcul etapele procedurii bugatare, aceasta se prelungește pe parcursul a trei ani calendaristici (cazul anualității bugetare), deoarece elaborarea proiectului începe în anul precedent celui pentru care se întocmește, executarea bugetului continuă în cursul anului respectiv si se definitivează prin contul de încheiere a exercițiului bugetar în anul următor.

În funcție de sistemul adoptat privind anualitatea bugetului, execuția bugetului se încheie la 31 decembrie, sau la altă dată din an (30 aprilie, 30 iunie etc.).

În România execuția se încheie la 31 decembrie a fiecărui an. Aceast lucru înseamna că:

-toate veniturile neîncasate până la 31 decembrie se va raporta în bugetul anului următor ca încasări curente,

-toate cheltuielile neefectuate până la 31 decembrie nu se mai pot efectua decât în contul anului bugetar următor.

" Rezultatul încheierii anului bugetar trebuie prezentat de Guvern, Parlamentului. În Romania, rezultatul se evidențiază într-un număr de situații pe care Guvernul este obligat să le întocmească cu acest scop.

Acestea sunt:

-contul general de execuție bugetară ;

-rezultatul execuției, sub forma excedentului sau deficitului;

-conturile anuale ale execuției bugetului asigurărilor sociale de stat , ale bugetelor locale, ale fondurilor speciale și ale ordonatoriilor de credite;

-contul general al datoriei publice;

-raportul public anual" "

Contul general al execuției bugetului este, după cum sugerează denumirea, un proces de contabilitate, întocmit pe baza dărilor de seamă contabile depuse de ordonatorii principali de credite, bugetare pe baza conturilor privind execuția de casă, prezentate de organele care au această sarcină.

"După verificarea și analiza acestora , Ministerul Finanțelor Publice elaborează Contul general anual de execuție a bugetului de stat, pe care-l prezintă Guvernului. Apoi, Guvernul prezintă Contul general anual  al execuției bugetului de stat, spre aprobarea Parlamentului , până la data de 1 iulie anului următor, la care se referă execuția. Dupa  dezbaterea în Parlament, Contul general de execuție a bugetului de stat se aprobă printr-o lege specială (odată cu conturile anuale de execuție a bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, ale ordonantelor de credite , dupa aprobarea acestora de Curtea de Conturi."

Veniturile bugetului de stat sunt constituite din impozite și taxe, încasate de la agenții economici și contribuabili, precum și din vărsămintele instituțiilor publice și alte venituri aprobate anual prin lege bugetară de către Parlament.

"Veniturile bugetare locale se constituie din:

a) venituri proprii, formate din: impozite, taxe, contribuții, alte vărsăminte, alte venituri și cote defalcate din impozitul pe venit;

b) sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;

c) subvenții primite de la bugetul de stat și de la alte bugete;

d) donații și sponsorizări.

e) sume primite de la Uniunea Europeană și/sau alți donatori în contul plăților efectuate și prefinanțării."

Fundamentarea veniturilor proprii ale bugetelor locale se bazează pe constatarea, evaluarea și inventarierea materiei impozabile și a bazei de impozitare în funcție de care se calculează impozitele și taxele aferente, evaluarea serviciilor prestate și a veniturilor obținute din acestea, precum și pe alte elemente specifice, în scopul evaluării corecte a veniturilor.

Donațiile și sponsorizările se cuprind, prin rectificare bugetară locală, în bugetul de venituri și cheltuieli numai după încasarea lor.

" Fundamentarea, dimensionarea și repartizarea cheltuielilor bugetelor locale pe ordonatori de credite, pe destinații, respectiv pe acțiuni, activități, programe, proiecte, obiective, se efectuează în concordanță cu atribuțiile ce revin autorităților administrației publice locale, cu prioritățile stabilite de acestea, în vederea funcționării lor și în interesul colectivităților locale respective.

Fundamentarea și aprobarea cheltuielilor bugetelor locale se efectuează în strictă corelare cu posibilitățile reale de încasare a veniturilor bugetelor locale, estimate a se realiza."

Veniturile lăsate la dispoziția bugetelor locale sunt aprobate prin legea anuală a bugetului de stat, însă în fiecare unitate teritorială sunt prevăzute și aprobate de către organele competetente acele venituri care se realizează în acea unitate administrativ-teritorială.

În toate cazurile veniturile prevăzute în bugetele locale trebuie să se încadreze în lista aprobată prin legea anuală a bugetului de stat.

Veniturile sunt prevăzute în buget pe capitole, corespunzător subdiviziunilor clasificației bugetare, aprobată prin ordinul Ministerului Finanțelor.

Obligația calculării și vărsării la termen a impozitelor, taxelor, contribuției de asigurări sociale și altor vărsăminte datorate statului, revine agenților economici indiferent de forma de proprietate, precum și instituțiilor publice.

Persoanele fizice (contribuabili) varsă impozitele și taxele datorate pe baza comunicării organelor fiscale cu privire la debitele stabilite pentru anul fiscal respectiv.

Agenții economici și instituțiile publice au delegația să rețină impozitul pe venit asupra veniturilor realizate de persoane fizice care execută pe bază de contract sau convenție:

* lucrări de litere, artă și știință;

* servicii prestate sau lucrări executate;

* transporturi și cărăușie.

Agenții economici și instituțiile publice au obligația, ca pe baza documentelor de execuție silită prin poprire, transmise de organele fiscale să rețină din drepturile de salarii ale personalului propriu, sumele datorate și neachitate la termen de aceștia și să le vireze trezoreriei în raza căreia își au domiciliul pentru a fi evidențiate la încasări și scăderea din soldurile fiscale.

Veniturile bugetare se încasează în contul trezoreriei astfel: prin virarea din inițiativa agenților economici din conturile lor deschise la băncile comerciale în contul trezoreriei în raza căreia agentul economic își are domiciliul fiscal; plata în numerar direct la casieria trezoreriei, precum și încasarea prin agenți fiscali.

Veniturile încasate prin trezorerie sunt urmărite și evidențiate direct pe bugete și anume:

– veniturile bugetului de stat;

– veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat;

– veniturile bugetelor locale.

Agenții economici,indiferent de forma de proprietate, precum și instituțiile publice își achită impozitele și taxele datorate către buget, astfel: prin depunerea la casieria trezoreriei a sumelor în numerar reprezentînd impozitele și taxe; prin ordin de plată sau prin cec cu limită de sumă.

Documentele de plată prin cont a impozitelor și taxelor (ordinul de plată și cecul cu limită de sumă) se întocmesc de către agenții economici pentru fiecare categorie de venit bugetar( cont de venituri bugetare) astfel:

a) Ordinul de plată completat cu toate elementele se depune de plătitor la unitatea bancară la care își are contul: aceasta, prin tehnica de decontare între bănci, transmite ordinul de plată după înregistrarea preluării din cont a sumei, trezoreriei în raza căreia agentul economic își are domiciliul fiscal.

Prin primirea ordinului de plată de la unitatea bancară a plătitorului se confirmă că agentul economic și-a achitat obligația față de buget, element care rezultă din formular și care se consemnează de către banca plătitorului: data înregistrării, ștampila și semnătura.

b) Ordin de plată pentru contribuția de asigurări sociale și instituțiile publice pentru plata contribuției de asigurări sociale cuvenite bugetului de asigurări sociale. În contabilitatea trezoreriei sunt evidențiate veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat, soldul contribuției vărsate de către agenții economici și instituțiile publice, precum și sumele folosite pentru acoperirea unor cheltuieli de asigurări sociale la nivelul unităților.

c) Cecul cu limită de sumă completat cu toate elementele din care să rezulte contul veniturilor bugetare, natura și felul acestora, scadența de plată, se prezintă de plătitor serviciului, controlul și evidența veniturilor din cadrul trezoreriei.

Realizarea și vărsarea la buget a veniturilor rezultate din activitatea proprie a instituțiilor publice finanțate de la buget se efectuează astfel: instituțiile finanțate de la bugetul de stat sau executări de lucrări către agenții economici sau populație, de la care se încasează contravaloarea acestora.

Destinația veniturilor realizate din activitatea instituțiilor este reglementată prin legea finanțelor publice sau prin alte dispoziții legale în vigoare.

Potrivit dispoziției legale, un principiu de bază este acela ca o instituție publică finanțată integral de la buget varsă veniturile proprii realizate în contul bugetului din care este finanțată, reducându-se pe această cale efortul bugetului.

În anumite cazuri, prin dispozițiile legale s-a prevăzut ca veniturile proprii să fie folosite pentru acoperirea cheltuielilor instituțiilor respective, peste alocațiile bugetare.

În funcție de regimul legal al destinației veniturilor instituțiilor publice, operațiunile de încasare și de vărsare a veniturilor proprii se efectuează astfel:

– Încasarea veniturilor proprii în numerar prin casieria instituției.

Pentru serviciile prestate și lucrările efectuate către populație, instituțiile publice încasează contravaloarea acestora în numerar, prin casieria proprie, eliberându-se în acest scop chitanțe potrivit normelor în vigoare.

– Încasarea prin virare direct în acest cont a veniturilor de la instituțiile publice.

Contravaloarea serviciilor prestate, lucrărilor executate și livrărilor de materiale și mărfuri către agenții economici și instituțiile publice, se poate încasa de către instituțiile publice respective pe baza ordinului de încasare, a dispoziției de plată sau a cecului cu limită de sumă.

– Încasarea impozitului și taxelor de la persoanele fizice prin trezorerie.

Impozitele și taxele datorate de persoane fizice din municipii și orașe se încasează prin casieria trezoreriei, care este organizată în acest scop.

Pentru achitarea impozitelor și taxelor datorate, persoanele fizice prezintă serviciului încasarea și evidența veniturilor înștiințările de plată de la organele fiscale, prin care sunt comunicate debitele din impozite, taxe, amenzi, ș.a. care urmează a fi achitate în anul fiscal respectiv.

În lipsa acestora, contribuabilii pot prezenta:

● chitanțele de plată din perioadele trecute;

● declarații de impunere ale organelor fiscale;

● procese verbale de contravenții, amenzi etc.;

● alte documente din care să rezulte natura și felul obligației de plată de către buget, precum și informații verbale pe baza cărora se pot stabili impozitele și taxele de plată.

Serviciul încasarea și evidența veniturilor întocmește, pe baza documentelor prezentate de contribuabili, a evidenței nominale condusă de trezorerie, aviz de plată în care se înscriu toate elementele prevăzute în formular.

Avizul de plată se transmite casieriei, pe baza căruia se întocmește foaia de vărsământ cu chitanță, ca document justificativ de încasare a sumelor de la persoanele fizice.

– Încasarea impozitelor și taxelor prin agenții încasatori.

În orașe încasarea impozitelor se efectuează de către agenții încasatori, care eliberează chitanțe pentru sumele încasate.

Plățile ordonatorilor de credite finanțați de la bugetul local se fac prin conturile pe care aceștia le au la trezorerie de care aparțin, după cum urmează:

– conturile de credite deschise sau repartizate din bugetul local în limita cărora se pot efectua cheltuielile;

– cont de cheltuieli din buget local care se deschide pe fiecare ordonator de credite pe capitole, subcapitole, titluri, articole,alineate de cheltuieli în care se înregistrează plățile dispuse.

Plățile ordonatorilor de credite la nivelul trezoreriei sunt restricționate de nivelul creditetelor aprobate (deschise sau repartizate).

Regula de bază în compartimentul de control și evidența cheltuielilor constă în urmărirea pe baza balanței de verificare zilnice ca totalul plăților înregistrate în contul ordonatorilor de venituri finanțate de la bugetul local, inclusiv transferurile din bugetul de stat.

Depășirea plăților față de veniturile bugetului local trebuie prentâmpinată prin:

– accelerarea încasării veniturilor bugetului local pentru crearea disponibilului necesar în “contul de venituri al bugetului local”.

– alocarea de transferuri din bugetul de stat în limita sumelor aprobate cu această destinație.

Bugetul asigurărilor sociale se administrează de Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale în calitate de ordonator principal de credite, direcții județene ale ministerului în calitate de ordonatori secundari și instituțiile din sistem în calitate de ordonatori terțiari.

Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale stabilește pe baza bugetului asigurărilor sociale de stat aprobat de către Parlament, necesarul de cheltuieli pe luna respectivă pentru care se întocmește “cerere de deschidere de credite bugetare”, în două exemplare pe fiecare capitol pe care o prezintă trezoreriei centrale pînă în ziua de 20 din fiecare lună pentru creditele aferente lunii următoare.

Pe baza creditelor deschise Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale întocmește “Dispoziția bugetară”, prin care repartizează creditele pe instituțiile din subordine prezentându-le Trezoreriei Centrale odată cu cererea de deschidere a creditelor.

Trezoreria Centrală înregistrează creditele deschise în contul în afara bilanțului nr.03 “Creditele deschise și repartizate, din bugetul asigurărilor sociale de stat”.

Plățile din creditele bugetare deschise sau repartizate se fac din inițiativa ordonatorilor de credite care poartă răspunderea utilizării prevederilor bugetare.

Plățile pot fi efectuate:

prin casieria unității după ridicarea sumelor din cont;

prin decontare, în favoarea agenților economici care au livrat mărfuri, alimente, materiale sau au prestat servicii ori au efectuat lucrări

Plățile prin decontare se fac pe bază de contracte sau comenzi.

Pentru plățile prin trezorerie se folosesc:

-cecul pentru eliberarea numerarului din cont;

-ordinul de plată prin care ordonatorul de credite dispune efectuarea de plăți din conturile sale în favoarea agenților economici, bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, etc.

-factura cu dispoziție de încasare întocmită de furnizori pentru o instituție publică ca urmare a livrărilor efectuate, serviciilor prestate, lucrărilor executate sau comenzilor transmise.

Instituțiile publice ar putea beneficia de garanție din partea trezoreriei în limita creditelor deschise potrivit bugetului aprobat, dar la ora actuală garantarea instituțiilor publice nu este reglementată.

Documentele pentru plată vor fi semnate de conducătorul compartimentului financiar contabil ori înlocuitori ai acestuia, înscriși în fișa cu specimene de semnături.

Documentele de plăți se înregistrează în conturi deschise pe instituții, pe capitole de cheltuieli și pe categorii de cheltuieli;

a) cheltuieli curente compuse din :

– cheltuieli de personal;

– cheltuieli materiale;

– subvenții și transferuri.

b) cheltuieli de capital.

Documentele de plăți se prezintă trezoreriei din localitatea în care au deschise conturile împreună cu documentele care justifică necesitatea sau oportunitatea cheltuielilor.

Controlul financiar preventiv care se execută în cadrul trezoreriei asupra plăților, urmărește ca obiective principale:

– încadrarea plăților în limitele creditelor bugetare deschise pe subdiviziunile clasificației bugetare. În acest scop, după fiecare plată se stabilește disponibilul de credite prin scăderea din contul “credite deschise din bugetul de stat” a plăților efectuate și înregistrate în contul “cheltuieli din bugetul de stat”.

În lipsa disponibilului de credite deschise, actele de plăți se restituie ordonatorului de credite cu mențiunea “Lipsă disponibil la creditele bugetare”;

utilizarea creditelor bugetare în funcție de destinația acestora potrivit clasificației bugetare și profilul instituției;

– respectarea actelor normative prin care se autorizează efectuarea cheltuielilor.

Plățile pentru salarii, se fac de către instituțiile publice finanțate de la buget pe baza următoarelor acte pe care le prezintă compartimentului pentru control și evidența cheltuielilor din cadrul trezoreriei:

a) cecul de numerar, pentru ridicarea din cont a sumelor necesare în vederea plății salariilor și indemnizațiilor de asigurări sociale;

b) ordinele de plată, întocmite în cîte 3 exemplare pentru virare din cont a :

impozitului pe salarii calculat și reținut;

– contribuția pentru asigurările sociale de stat;

– contribuția pentru constituirea fondului de șomaj;

– plăților pentru chirie, rate, popriri, etc. reținute din salarii;

c) ordinele de plată pentru virarea contribuției de asigurări sociale;

d) situația recapitulativă a salariilor.

La avizarea virării din cont a sumelor pentru plata salariilor, compartimentul de control și evidența cheltuielilor publice analizează dacă s-au respectat:

-statul de funcțiuni al instituției;

-actele normative privind plata drepturilor de personal;

-încadrarea cheltuielilor de personal în creditele aprobate cu această destinație.

Pentru plata drepturilor de personal serviciul verificarea și decontarea cheltuielilor publice procedează astfel:

-vizează cecul pe baza căruia casieria băncii sau casieria plătitoare eliberează suma;

-reține dispozițiile de plată pentru virarea impozitului pe salarii, contribuții CASS, contribuției pentru constituirea fondului de șomaj, sumele reținute în favoarea creditorilor pe care le transmite serviciului de contabilitate și decontări.

Pentru plata avansului chenzinal instituțiile publice prezintă trezoreriei cecul sau specificarea naturii sumei solicitate.

Cand salariile reprezentând chenzina a II-a din luna decembrie nu se plătesc pană la sfîrșitul anului, această sumă împreună cu premiile pe anul expirat se virează în contul “sume de mandat și sume în depozit” deschis pentru fiecare instituție.

Virarea se face pe baza ordinului de plată la care se anexează actele justificate pentru determinarea sumei.

Ridicarea din cont a numerarului necesar pentru plata deplasărilor, detașărilor sau transferului este precedată de controlul acestor plăți pe baza următoarelor documente:

– situația recapitulativă a plăților pentru deplasări;

– ordinul de detașare și calculul analitic al drepturilor stabilite;

– ordinul de transfer și calcul analitic al sumei de plată;

– ordinul ministrului pentru aprobarea deplasărilor în străinătate și nota da fundamentare a cheltuielilor.

În cadrul trezoreriei se verifică existența creditelor bugetare pentru aceste destinații dacă delegațiile și actele sunt semnate de către persoanele care angajează instituția, respectarea cadrului legal care determină cuantumul cheltuielilor.

Constatarea îndeplinirii condițiilor formale și de fond privind eliberarea numeralului solicitat se concretizează prin viza aplicată pe cecul prezentat de instituție care se predă apoi la casierie pentru încasarea sumei.

Plățile pentru cheltuieli materiale sunt grupate în titlul II din clasificația economică a cheltuielilor bugetare “cheltuieli materiale și servicii”

Controlul cheltuielilor în cadrul acestui titlu se concentrează asupra documentelor prezentate de instituțiile publice la trezorerie și se referă la :

– ordinul de plată întocmit de instituțiile publice pentru achitarea furnizorilor;

– cecul pentru cheltuielile care urmează să se achite în numerar.

Pentru admiterea cheltuielilor dispuse, instituțiile publice prezintă trezoreriei pentru control documentele justificative, alte documente care pot susține necesitatea și legalitatea cheltuielilor.

În această etapă se verifică:

– concordanța între cheltuielile angajate și obiectul de activitate al instituției;

– dacă livrările de mărfuri și prestările de servicii au avut loc pe bază de contracte economice și comenzi;

– dacă cheltuielile de personal au fost calculate corect și legal;

– dacă mărfurile, serviciile și lucrările au fost recepționate și sunt necesare;

– dacă reparațiile capitale și curente au la bază documentații tehnice, dacă au fost angajate prin licitații și dacă plățile se fac în baza situațiilor de lucrări recepționate de organele în drept.

După examinarea actelor și admiterea cheltuielilor, comparimentul pentru controlul și evidența cheltuielilor va proceda astfel:

– pentru plățile în numerar admise se vizează cecul;

– ordinele de plată admise se vizează și se transmit compartimentului de contabilitate și decontări pentru înregistrarea în contul instituției în vederea transmiterii sumei la unitatea bancară unde furnizorul are cont.

2.2 Execuția si incheierea executiei la nivel local

Bugetele locale se întocmesc în condiții de autonomie; de aici decurge regula că cheltuielile unităților administrativ-teritoriale se acoperă din venituri proprii.

Pentru situațiile în care nu pot fi acoperite din venituri proprii se pot aproba transferuri sau sume defalcate din veniturile bugetului de stat. Transferurile din bugetul de stat către bugetele locale se repartizează, în cadrul sumelor aprobate pe total județ, pe comune, orașe, municipii, de către Consiliul Județean împreună cu D.G.F.P., după consultarea primarilor și a reprezentanților consiliilor locale.

Criteriile de determinare a sumelor defalcate din impozitul pe salarii, pe județe, se vor utiliza și repartiza pe unitățile administrativ- teritoriale din cadrul județului în funcție de condițiile specifice fiecărei localități, de situația economică, socială și demografică a acestora.

În baza execuției de casă se verifică încadrarea dispozițiilor bugetare de deschidere de credite cu nivelul srabilit pe capitolele bugetului local aprobat.

Prin legile bugetare anuale se pot autoriza unele unități administrativ-teritoriale să contracteze împrumuturi, necesare pentru realizarea unor acțiuni, prin emisiunea unor titluri de împrumut rambursabile în cel mult 10 ani.

Pornind de la faptul că în cursul anului pot interveni acțiuni și sarcini noi, consiliile locale pot înscrie în buget fonduri de rezervă de pînă la 5% din totalul cheltuielilor care se pot utiliza pentru suplimentarea unor credite aprobate.

Fondurile de rezervă pot fi majorate în cursul anului cu pînă la 50 % din creditele care nu mai sunt necesare cu condiția ca aceasta să nu provină din cheltuielile pentru personal și investiții.

În situațiile în care veniturile bugetelor proprii depășesc cheltuielile aprobate, inclusiv rezerva bugetară , acest excedent, în limita a 2 % din totalul veniturilor, rămâne ca excedent planificat în bugetul respectiv, iar diferența se înscrie ca vărsămînt la fondul de tezaur constituit pe unități administrativ-teritoriale.

Având în vedere situațiile concrete, imprevizibile, care pot apărea pe parcursul execuției bugetare, legea acordă ordonatorilor principali de credite unele competențe pentru modificarea prevederilor inițiale, impuse de necesitatea unor cheltuieli neprevăzute sau insuficient fundamentate în faza de aprobare a bugetului, prin urmare “virarea de credite” constă în micșorarea prevederilor bugetare pentru o anumită destinație și majorarea lor la altă destinație cu respectarea competențelor și restricțiilor prevăzue de lege.

"Ordonatorii principali de credite au, potrivit legii, următoarele competențe:

– virarea creditelor bugetare de la un articol la altul în cadrul cheltuielilor de personal la nivelul fiecărui capitol al clasificației bugetare,

– virarea de credite de la un articol la altul în cadrul fiecărui capitol, între celelalte articole bugetare, cu excepția cheltuielilor de personal și de capital, atât în bugetul propriu cât și al unităților subordonate ordonatorului principal de credite."

Pentru realizarea unor acțiuni social-culturale și acoperirea unor cheltuieli economice de interes local, consiliile locale pot aproba și utiliza maximum 50% din sumele încasate din veniturile proprii bugetelor locale, peste cele cuprinse în bugetul inițial, în următoarele condiții:

– depășirea încasărilor să fie realizată în totalitate veniturilor proprii stabilite prin bugetul respectiv și să se mențină până la sfârșitul anului;

– plusul de venituri să provină din activitatea anului respectiv și să nu fie rezultatul unor modificări ale legislației sau anumitelor subevaluări constatate de organele de control prevăzute de lege;

– unitatea administrativ-teritorială să nu aibă împrumuturi nerambursate.

Ordonatorii principali de credite întocmesc o cerere de deschidere a creditelor bugetare pentru fiecare capitol de cheltuieli și pentru “transferul din bugetul de stat”, cererea se întocmește și pe subcapitole, cum au fost aprobate prin lege cu defalcare pe:

-cheltuieli curente din care:

cheltuieli de personal;

cheltuieli materiale;

subvenții și transferuri;

-cheltuieli de capital.

Se solicită necesarul de cheltuieli pe un trimestru (în limita prevederilor trimestriale), până la data de 20 din luna anterioară trimestrului însoțită de o notă de fundamentare.

Nota se adresează direcției de finanțare a Ministerului Finanțelor vizată de Direcția Generală a Trezoreriei.

În cazul in care creditele privesc subvenții și diferențe de preț se anexează și deconturile prevăzute de Ministerul Finanțelor.

Pe această bază Direcția Generală a Trezoreriei aprobă deschiderea creditelor bugetare.

Concomitent cu cererile pentru deschiderea creditelor ordonatorii principali de credite prezintă Ministerului Finanțelor o notă justificativă împreună cu “Dispozițiile bugetare” pentru repartizarea creditelor în câte trei exemplare pentru:

– cheltuieli proprii;

– cheltuielile ordonatorilor de credite secundari din subordine;

– cheltuielile instituțiilor publice direct subordonate care au calitatea de ordonatori terțiari.

Dispozițiile bugetare întocmite se verifică de către Direcția Generală a Trezoreriei care procedează astfel:

a) reține exemplarul 1și 2 din cererea de deschidere a creditelor, exemplarul 1 din nota justificativă și dispozițiile de repartizare a creditelor, înregistrandu-se în contabilitatea proprie;

b) expediază la trezoreria județeană sau a municipiului București, exemplarul 2 din dispoziția de repartizare a creditelor în județul respectiv.

Documentele se transmit cu un borderou în 2 exemplare din care 1 exemplar se restituie trezoreriei centrale pentru confirmarea primirii documentelor.

Exemplarul 3 din cererea de deschidere a creditelor se restituie ordonatorului principal, astfel se confirmă deschiderea creditelor.

La trezoreria județeană se primesc dispozițiile bugetare pe baza borderoului trimis de Trezoreria Centrală. Se verifică existența documentelor menționate în borderou, se semnează un exemplar din borderoul de primire (exemplarul 2) și se expediază borderoul la Trezoreria Centrală.

În continuare trezoreria județeană grupează dispozițiile bugetare pe localitățile unde își au sediul instituțiile respective pe trezoreriile la care acestea sunt arondate, procedând astfel:

Întocmește borderouri în 2 exemplare pentru fiecare trezorerie din județ;

Expediază prin poștă sau curier la trezoreriile din județ dispozițiile bugetare împreună cu borderourile;

– Reține dispozițiile ordonatorilor secundari la trezoreria județeană (ordonatori secundari ai bugetului de stat) ;

– Trezoreriile municipiilor și organelor verifică borderourile și documentele primite, semnează pe exemplarul 2 al borderoului pe care îl restituie trezoreriei județene;

– Ordonatorii secundari (învățamînt, sănătate, etc.), au obligația să defalce creditele primite pe ordonatorii lor terțiari prin “dispoziție bugetară” în termen de două zile, pe care le depune la Trezoreria județeană.

Trezoreria județeană transmite dispozițiile bugetare trezoreriilor locale cu borderouri care se confirmă.

Creditele bugetului de stat care vin sub forma transferurilor sunt deschise de Ministerul Finanțelor pe seama trezoreriilor județene și a municipiului București, care le transmite trezoreriilor municipale și orășenești după aceeași procedură.

Pentru subvenții sau diferențe de preț, ministerele și celelalte organe centrale de stat repartizează credite la unitățile care îndeplinesc funcția de ordonatori principali sau terțiari, în caz contrar utilizarea creditelor urmând să se facă la nivelul ordonatorilor principali de credite.

Creditele deschise se înregistrează în contabilitatea trezoreriilor pe baza cererilor de deschidere a creditelor și a dispozițiilor bugetare în contul din afara bilanțului 01”credite deschise și repartizate pe seama ordonatorilor de credite finanțați din bugetul de stat“.

Acest cont defalcat în analitic pe instituții și pe subdiviziunile clasificației bugetare servește pentru a evidenția limita maximă pînă la care pot fi admise plăți către instituțiile publice respctive.

În situația în care creditele trebuie retrase pe parcursul execuției în totalitate sau în parte, operațiunea de retragere are loc din inițiativa ordonatorului principal, ordonatorului secundar, sau a celui terțiar după caz, astfel:

a. ordonatorul principal întocmește dispoziția bugetară pentru retragerea creditelor deschise pe care o depune la Trezoreria Centrală de unde se transmite pe același traseu ca și dispoziția privind deschiderea creditelor;

b. la trezoreria unde au fost deschise creditele se înregistrează operațiunile de reducere a acestora potrivit documentelor primite;

c. pentru a preântâmpina folosirea creditelor care urmează să fie retrase, ordonatorii principali comunică din timp măsura de blocare a creditelor către ordonatorii secundari și terțiali.

Pentru derularea normală a executării cheltuielilor înscrise în bugetele locale se asigură declanșarea unor măsuri procedurale din timp.

Primarii și președintele consiliului județean stabilesc lunar cheltuielile ce urmează a se efectua din bugetul propriu pe baza cheltuielilor aprobate în bugetul local, necesarul de cheltuieli, veniturile proprii și transferurile din bugetul de stat.

În urma analizei ce se efectuează, ordonatorul principal de credite întocmește “comunicarea de deschidere a creditelor” pe luna respectivă, în 2 exemplare pentru fiecare capitol de cheltuieli și se pezintă la trezorerie pînă în ziua de 20 din fiecare lună pentru luna următoare.

După verificare “comunicarea de deschidere a creditelor” se operează la contabilitatea trezoreriei în contul din afara bilanțului 02”Credite deschise și repartizarea pe seama ordonatorilor finanțați din bugetele locale “ (analitic pe fiecare buget local).

Pentru ordonatorii secundari sau terțiari de credite al bugetului local, repartizarea creditelor se face pe baza “Dispoziției bugetare” care se întocmește pe capitole prezentându-se trezoreriei odată cu “comunicarea de deschidere a creditelor”.

In sistemul de exercițiu contul de execuție bugetară este format din totalitatea operațiunilor care privesc respectivul an bugetar, chiar dacă unele dintre acestea, încasarea unor venituri și efectuarea unor cheltuieli, se realizează după încheierea anului bugetar.

"În sistemul de gestiune contul de execuție bugetară cuprinde numai operațiuni de încasare a veniturilor și plăți în contul cheltuielilor efectuate e în anul bugetar respectiv, indiferent de exercițiul bugetar la care face referire . Operațiunile rămase neefectuate in cursul unui an bugetar se reflectă în contul de execuție al anului următor,ceea ce înseamna că acest cont în sistemul de gestiune, cuprinde operațiunile aferente atât anului curent, cât și anului bugetar precedent. Întocmirea contului de execuție bugetară se face de către Ministerul Finanțelor, pe baza dărilor de seamă contabile și a conturilor privind execuția de casă a bugetului, elaborate de fiecare instituție publică. Aceste documente de raportare contabilă se centralizează, la nivelul fiecărui ordonator principal de credite, care depune apoi la finanțe situația execuției bugetare din domeniul său de activitate."

Controlul executiei bugetare

După primirea contului privind execuția bugetară, Parlamentul transmite documentul instituției supreme de control finanțelor publice care, în cele mai multe țări, poartă denumirea de Curte de Conturi. Acesta este o instițutie publică care acționează în mod autonom, conform legii proprii de organizare și funcționare pe lângă forul legislativ . Curtea de Conturi raportează Parlamentului rezultatele controalelor efectuate, propunând, totodată, măsuri de îmbunătățire a unor dispoziții legale în vederea creșterii eficienței utilizării fondurilor publice."

Curtea de Conturi efectuează la fiecare instituție publică controlul ulterior,  care urmărește legalitatea și realitatea datelor cuprinse în documente.

De asemenea Curtea de conturi verifică eficiența, eficacitatea și economicitatea execuției bugetare, pronunțându-se și asupra modului de gestiune a banilor publici la nivelul fiecărei instituții și pe ansamblul bugetului. La încheierea verificarilor efectuate prin structurile sale funcționale, daca nu se constata nelegalități și prejudicii aduse fondurilor publice, Curtea de Conturi emite actul de descărcare de gestiune a ordonatorului de credite al fiecărei instituții.

Dacă se constată operațiuni nelegale,generatoare de pagube materiale, acestea se recuperează prin instanțele  de profil din sfera puterii judecătorești.

În final, Curtea de Conturi prezintă Parlamentului raportul privind controlul contului de execuție bugetară în vederea dezbaterii și aprobării acestui cont.

Organizarea și funcționarea contului financiar, în general, asupra execuției bugetare, în special, prezintă particularități de la o țară la alta. Important este că, prin formele concrete de organizare și funcționare a controlului financiar, să se evite manifestarea conflictului de interese și să se realizeze controlul reciproc al puterilor de stat, în sensul că organismul care gestionează bugetul să fie controlat și de o entitate publică exterioară acestuia,aprobarea executiei bugetare fiind efectuată de o altă putere în stat, respectiv forul legiuitor (Parlamentul).

În afara controlului financiar (intern și extern, în cadrul fiecăreia din aceste categorii existând cele două forme de exercitare:preventiv si ulterior), mai funcționează controlul politic executat de către parlament. Acest tip de control  se manifestă atât cu prilejul examinării și aprobării proiectului de buget, dar și la aprobarea contului de execuție bugetară, precum și pe parcursul execuției bugetare."

Aprobarea execuției bugetare

Pe baza raportului privind contul de execuție bugetară, elaborat de instituția specializată de control a finanțelor publice, Parlamentul declanșează procedura de dezbatere și aprobare a acestuia. În primul rând are loc analiza raportului în comisiile permanente reunite de buget, finanțe și bănci ale forului legislativ, iar apoi se dezbate în plenul Parlamentului proiectul de lege cu privire la aprobarea contului de execuție bugetară.

Cu aceasta ocazie se prezintă de către executiv sinteza evoluțiilor economico-financiare din anul la care se referă execuția bugetară și factorii care au influențat evoluția acesteia. Apoi are loc exprimarea punctelor de vedere ale formațiunilor politice reprezentate în forul legislativ, prilej cu care se fac precizări privind caliatea gestiunii bugetare în comparație cu prevederile bugetului aprobat. În același timp se pot avansa propuneri privind modificarea unor legi în vederea creșterii eficienței utilizării banilor publici. Apoi se trece la discutarea pe articole a proiectului de lege privind aprobarea contului respectiv, se pot introduce prevederi referitoare la continuarea verificării de catre Curtea de Conturi a anumitor aspecte ale execuției bugetare și la raportarea către Parlament a constatărilor rezultate și a măsurilor legale aplicate.

Votul final favorabil asupra proiectului de lege privind aprobarea contului de execuție bugetară marchează încheierea etapelor componente ale procesului bugetar.

După adoptare, hotărârea de aprobare a bugetului local se publică în presa locală sau se afișează la sediul primăriei, moment în care bugetul devine operațional, trecându-se la execuția acestuia care se realizează pe durata întregului an bugetar.

Execuția bugetară constă în asigurarea încasării veniturilor și efectuarea cheltuielilor cu respectarea următoarelor reguli:

principiul unicității casei;

obligativitatea efectuării tuturor operațiunilor financiare prin trezorerie.

Pe baza dărilor de seamă contabile prezentate de ordonatorii principali de credite,a conturilor privind execuția de casă a bugetului prezentate de organele care au aceaste atribuțiuni și în urma verificării și analizării acestora, Ministerul Finanțelor elaborează lucrările privind contul general anual de execuție a  bugetului de stat și îl înaintează Guvernului.

Pentru a putea controla sistematic execuția bugetară, se prevede obligația întocmirii contului general anual în structura bugetului aprobat de Parlament, care are ca anexe conturile anuale de execuție ale bugetelor ordonatorilor principali de credite, cu tot cu anexele lor.

Guvernul studiează și definitivează contul general anual de execuție a bugetului de stat și-l prezintă spre aprobare Parlamentului, pana la data de 1 iunie a anului urmator celui de executie.Termenul limită stabilit de Legea finanțelor publice pentru aprobare este 30 noiembrie a anului următor celui la care se referă.

           În același timp cu contul general anual de execuție a bugetului de stat se depun, se analizează și se aprobă și conturile fondurilor speciale aprobate.

Conținutul conturilor anuale ale execuției bugetului de stat,ale ordonatorilor principali de credite si ale fondurilor speciale:

La venituri:

1.      Evaluări bugetare;

2.      Drepturi constante;

3.      Încasari realizate;

La cheltuieli:

1.      Credite aprobate;

2.      Credite definitive;

3.      Plăți efectuate;

4.      Obligații cu termene legale până la data de 31 decembrie.

Situația de casa este stabilită prin comparație, între încasări la venituri și plăți la cheltuieli.

2.3 STUDIU DE CAZ: Consiliul local Drobeta Turnu- Severin

Particularități privind elaborarea, aprobarea și executarea bugetelor locale

Anual se aprobă prin legea bugetului de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și fonduri speciale, iar consiliile locale aprobă bugetele proprii.

Bugetul instituțiilor publice finanțate din bugetul de stat sau bugetele locale se aprobă de organele lor ierarhice.

Creditele bugetare din bugetul de stat, aplică sumele maxime în limita cărora se pot face cheltuieli, pot fi folosite la cererea ordonatorilor principali de credite numai după deschiderea creditelor sau alimentarea de către Ministerul Finanțelor, care ține seama de destinațiile aprobate, gradul de folosire a resurselor puse la dispoziție anterior și cadrul legal privind natura cheltuielilor solicitate.

Conținutul și structura bugetelor

Veniturile și cheltuielile bugetare se grupează în buget pe baza clasificației bugetare aprobate de Ministerul Finanțelor Publice.

Veniturile sunt structurate pe capitole și subcapitole, iar cheltuielile, pe părți, capitole, subcapitole, titluri, articole, precum și aliniate și paragrafe, după caz.

Cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisă și limitată.

Numărul salariaților, precum permanenți și temporari, și fondul salariilor de bază se aprobă distinct, prin anexă la bugetul fiecărei instituții publice. Numărul de salariați aprobat fiecărei instituții publice nu poate fi depășit.

Cheltuielile de capital se cuprind la fiecare capitol bugetar, în conformitate cu creditele de angajament și duratele de realizarea a investițiilor.

Programele se aprobă ca anexă la bugetele prevăzute.

Fondurile externe nerambursabile și împrumuturile interne și externe se cuprind în anexele bugetelor locale și se aprobă o dată cu acestea.

După aprobarea bugetului, pentru declanșarea efectivă a finanțării, ordonatorii de credite principali adresează Ministerului Finanțelor cererea de deschidere a creditelor bugetare cu defalcare pe cheltuieli curente și cheltuieli de capital.

Concomitent cu cererea de deschidere a creditelor, ordonatorii principali întocmesc și “dispoziții bugetare pentru repartizarea creditelor” atat pentru cheltuieli proprii cat și pentru instituțiile din subordine.

După aprobare, un exemplar din dispozițiile bugetare pentru repartizarea creditelor ajunge prin Direcția Județeană de Trezorerie la Trezoreria Drobeta Turnu- Severin unde Primăria Drobeta Turnu- Severin își are deschise conturile.

Deschiderea creditelor bugetare prin trezorerie declanșează practic procesul de folosire a acestora pentru realizarea obiectivelor aprobate.

Prin normele de organizare și exercitare a controlului financiar s-a stabilit obligația ordonatorilor de credite de a asigura controlul preventiv și controlul de gestiune.

Deschiderea de credite bugetare

"Creditele bugetare aprobate prin bugetele locale pot fi folosite prin deschideri de credite efectuate de către ordonatorii principali de credite ai acestora, în limita sumelor aprobate, potrivit destinației stabilite și cu respectarea dispozițiilor legale care reglementează efectuarea cheltuielilor respective.

Deschiderea de credite bugetare pentru transferurile de la bugetul de stat sau de la alte bugete către bugetele locale în cadrul limitelor prevăzute în bugetele respective, se efectuează de către Ministerul Finanțelor Publice, prin direcțiile generale ale finanțelor publice la cererea ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale, în funcție de necesitățile execuției bugetare cu respectarea destinației, sau de către ceilalți ordonatori principali de credite.

Efectuarea cheltuielilor bugetare se face numai pe bază de documente justificative, care să confirme angajamentele contractuale sau din convenții, primirea bunurilor materiale, prestarea serviciilor, executarea de lucrări, plata salariilor și a altor drepturi bănești, plata obligațiilor bugetare, precum și a altor obligații.

Transferurile de atribuții către autoritățile administrației publice locale:

În situațiile în care, în timpul exercițiului bugetar, pe baza dispozițiilor legale, au loc la treceri de instituții, acțiuni sau sarcini în finanțarea autorităților administrației publice locale, Ministerul Finanțelor Publice este autorizat să introducă modificările corespunzătoare în volumul și în structura bugetului de stat , fără afectarea echilibrului bugetar.

Consiliile locale , județene și Consiliul General al Municipiului București, după caz, vor aproba modificările intervenite în structura bugetelor proprii și respectiv, ale instituțiilor publice subordonatoare.

Fondurile externe nerambursabile:

Creditele bugetare aferente fondurilor externe nerambursabile au caracter previzional și se derulează conform acordurilor încheiate cu partenerii externi.

Fondurile externe nerambursabile vor fi încasate într-un cont distinct în afara bugetului local și vor fi cheltuite numai în limita disponibilităților existente în acest cont și în scopul în care au fost acordate."

Execuția bugetară

În procesul execuției bugetare cheltuielile bugetare parcurg următoarele faze: angajament, lichidare, ordonare, plată.

Execuția bugetară la orașe, municipii, județe, se bazează pe principiul separării atribuțiilor persoanelor care au calitatea de ordonator credite de atibuțiile persoanelor care au calitatea de contabil.

Operațiile specifice angajării,lichidării și ordonanțărilor cheltuielilor sunt în competența ordonatorilor de credite și se efectuează pe baza avizelor compartimentelor de specialitate ale instituțiilor publice.

Plata cheltuielilor este asigurată de contabilul-șef al instituției.

Instrumentele de plată trebuie să fie însoțite de documentele justificative. Aceste documente trebuie să certifice exactitatea sumelor de plată, recepția bunurilor și executarea serviciilor și altele de asemenea, conform angajamentelor legale încheiate.

"Efectuarea plăților,în limita creditelor bugetare aprobate, se face numai pe bază de acte justificative, întocmite în conformitate cu dispozițiile legale, și numai după ce acestea au fost angajate, lichidate și ordonanțate.

Plata cheltuielilor la comune și la instituțiile publice la care compartimentul financiar-contabil are un număr de personal mai mic de 5 persoane se realizează de către ordonatorul de credite și persoana împuternicită cu atribuții financiar-contabile, dar cu respectarea normelor metodologice privind organizarea, evidența și raportarea angajamentelor bugetare și legale.

Pentru anumite categorii de cheltuieli se pot efectua plăți în avans de pană la 30%, în condițiile dispozițiilor legale.

Sumele reprezentand plăți în avans, efectuate și nejustificate prin bunuri livrate, lucrări executate și servicii prestate, pană la sfârșitul anului, în condițiile prevederilor contractuale,vor fi recuperate de instituțiile publice care au acordat avansurile și se vor restitui bugetului din care au fost avansate."

În cazul nelivrării bunurilor, neefectuării lucrărilor și serviciilor angajate, pentru care s-au plătit avansuri, recuperarea sumelor de către instituția publică se face cu perceperea dobanzilor și penalităților de întârziere la nivelul celor existente pentru veniturile bugetare, calculate pentru perioada de când s-au acordat și pană s-au recuperat.

Fac excepție situațiile expres reglementate prin dispozițiile legale.

Plata salariilor

"Salariile la instituțiile publice cărora li se aplică prevederile prezentei ordonanțe de urgență se plătesc o dată pe lună, în perioada 5-15 a fiecărei luni, pentru luna precentă.

Eșalonarea plăților pe zile, pentru ordonatorii principali de credite și instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, se face de către Direcția Generală a Finanțelor Publice, la propunerea ordonatorilor principali de credite."

Excedentul sau deficitul bugetar

Excedentul anual al bugetului local, rezultat la închiderea exercițiului bugetar, după efectuarea regularizărilor în limita sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum și a transferurilor consolidabile din bugetul de stat sau din alte bugete, se utilizează, în ordine, pentru:

rambursarea eventualelor împrumuturi ;

plata dobânzilor, comisioanelor, spezelor și a altor costuri aferente acestora.

"Disponibilitățile fondului de rulment sunt purtătoare de dobândă, se păstrează într-un cont distinct, deschis pe seama fiecărei unități administrativ-teritoriale, la unitățile teritoriale ale trezoreriei statului, în afara bugetului local, și pot fi utilizate, temporar, pentru acoperirea golurilor de casă provenite din decalaje între veniturile și cheltuielile anului curent, precum și pentru acoperirea definitivă a eventualului deficit bugetar rezultat la finalul exercițiului bugetar."

Fondul de rulment poate fi utilizat și pentru finanțarea unor investiții din componența autorităților administrațiilor publice locale sau pentru dezvoltarea serviciilor publice locale în interesul colectivității. Utilizarea fondului de rulment și a contului de execuție al acestuia se aprobă de consiliul local, județean și Consiliul General al Municipiului București, după caz, în afara bugetului local.

Execuția de casă se încheie la data de 31 decembrie a fiecărui an.

Orice venit neâncasat și orice cheltuială angajată, lichidată și ordonanțată, în cadrul prevederilor bugetare, și neplătită pană la data de 31 decembrie se va încasa sau se va plăti, după caz, în contul bugetului pe anul următor.

Creditele bugetare neutilizate pană la închiderea anului sunt anulate de drept.

Disponibilitățile din fondurile publice destinate cofinanțării financiare a Comunității Europene, rămase la finele exercițiului bugetar în conturile structurilor de implementare,se raportează în anul următor cu aceași destinație. Fondurile prevăzute se utilizează în condițiile legii și potrivit acordurilor încheiate cu partenerii externi.

Atribuțiile Trezoreriei Finanțelor Publice privind bugetele locale

Plățile ordonatorilor de credite finanțați din bugetul local se fac prin conturile pe care aceștia le au la trezoreria de care aparțin, după cum urmează:

-conturi de credite deschise sau repartizate din bugetul local în limita cărora se pot efectua cheltuielile,

-cont de cheltuieli din bugetul local care se deschide pe fiecare ordonator de credit pe capitole și articole de cheltuieli în care se înregistrează plățile dispuse.

Plățile ordonatorilor de credite la nivelul trezoreriei sunt restricționate de nivelul creditelor aprobate.

Regula de bază în compartimentul de control și evidență al cheltuielilor constă în urmărirea pe baza balanței zilnice de verificare ca totalul plăților înregistrate în contul ordonatorilor de credite finanțați din bugetul local să se încadreze în totalul veniturilor bugetului local, inclusiv transferurile din bugetul de stat.

Depășirea plăților față de veniturile bugetului local trebuie preântampinată prin:

Accelerarea încasării veniturilor bugetului local pentru crearea disponibilului necesar în contul de venituri al bugetului local pentru crarea disponibilului necesar în contul de venituri al bugetului local;

Alocarea de transferuri din bugetul de stat în limita sumelor aprobate cu această destinație.

Veniturile și cheltuielile bugetului local DROBETA TURNU- SEVERIN

Trezoreria are arondate 12 consilii comunale, Consiliul Județean și Consiliul Local DROBETA TURNU- SEVERIN.

Sursele pentru veniturile sale sunt:

VENITURI CURENTE

VENITURI FISCALE

VENITURI NEFISCALE

VENITURILE FISCALE cuprind:

Impozite directe:

impozitul pe profit de la unitățile subordonatoare

impozite și taxe de la populație, aici intră:

impozitele pe veniturile liber-profesioniștilor, meseriașilor,și alte persoane fizice, independente și asociații familiale;

impozitul pe clădiri și terenuri de la persoane fizice;

taxa de timbru și alte taxe de timbru de la populație;

alte impozite și taxe de la populație;

taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat;

impozitul pe clădiri și terenuri de la persoanele juridice;

taxe asupra mijloacelor de transport deținute de persoanele juridice;

impozitul pe venit agricol ;

alte impozite directe:

– impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice și juridice nerezidente

– alte încasări din impozite directe

Impozite indirecte:

impozite pe spectacole;

alte impozite indirecte:

– taxa de timbru de la persoanele juridice;

– majorări și penalități de întarziere pentru veniturile nevărsate la termen;

– alte încasări din impozite indirecte.

VENITURI NEFISCALE, care cuprind:

vărsăminte din profitul net al regiilor autonome;

vărsăminte de la instituțiile publice:

venituri din amenzi aplicate, potrivit dispozițiilor legale;

venituri din recuperarea cheltuielilor de judecată, imputații și despăgubiri;

restituiri de fonduri din finanțarea bugetară a anilor precedenți;

încasări din alte surse.

VENITURI DE CAPITAL

Venituri din valorificarea unor bunuri ale statului.

Venituri din valorificarea unor bunuri ale instituților publice

Venituri din vânzarea locuințelor construite din fondurile statului.

Veniturile privind bugetul local- au la baza încasării lor următoarele documente:

de la agenții economici

-ordin de plată

-mandat poștal

-CEC

-foaie de vărsămant

de la persoanele fizice

-ordin de plată

-foaie de vărsămant.

Veniturile se operează pe cod fiscal al fiecărui consiliu în parte. Fuecare consiliu își întocmește bugetul, care va fi aprobat de către CONSILIUL LOCAL și predat apoi D.G.F.P.

Bugetul se depune în 3 exemplare.

Veniturile proprii pe cale de încasare, fiecare consiliu se completează cu sume defalcate din impozitul pe salariu în cazul în care veniturile proprii sunt suficiente. Sumele defalcate pot să completeze unitățile proprii doar următoarele capitole:

– învățământ,

– consultanță agricolă,

– cultură și culte,

– echilibrare buget propriu,

– ajutor social,

– energie termică,

– creșe.

Sunt stabilite maxime de cheltuieli.

Tot în completare, se dau subvenții din bugetul de stat, cu destinațiile:

pentru protecție socială,

pentru investiții,

pentru protecția copilului,

pentru persoanele cu handicap.

Împrumuturile pot fi primite:

-din fondul de tezaur al CONSILIULUI JUDEȚEAN

-din fondul de rulment.

Cheltuielile bugetului local au două clasificații (economică și funcțională) și sunt următoarele:

AUTORITĂȚI PUBLICE

cheltuieli de personal

cheltuieli materiale

cheltuieli de capital.

ÎNVĂȚĂMANT

cheltuieli materiale și servicii

SĂNĂTATE

cheltuieli materiale și servicii

ASISTENȚA SOCIALĂ

cheltuieli de personal

cheltuieli materiale și servicii

cheltuieli de capital

TRANSPORT ȘI TELECOMUNICAȚII

ALTE ACȚIUNI.

Pentru efectuarea unei cheltuieli este necesară deschiderea unei dispoziții bugetare pentru repartizarea creditelor (din veniturile proprii și din sumele primite de la bugetul de stat).

Suma trebuie să fie mai mică sau egală cu soldul din execuția bugetară .

Dispoziția se vizează la compartimentul de buget local “venituri” cu ștampila și data pentru confirmarea existenței banilor din cont.

Dispoziția ajunge la serviciul “cheltuieli”, unde este introdusă în calculator.

După această operație se poate face plata la capitolul de cheltuieli la care s-a făcut deschiderea. Casieria se duce cu dispoziția de plată, la serviciul casierie, pentru efectuarea plății.

Dacă plățile sunt mai mari decat veniturile proprii, se poate beneficia de sume defalcate.

Compartimentul venituri crează sursă de sume defalcate din impozitul pe venit și din TVA. Se iau din bugetul de stat și se creează sursă în bugetul local.

La subvențiile pentru protecție socială și investiții sunt necesare:

notă de fundamentare;

dispoziție bugetară emisă de la bugetul local al Direcției Generale a Finanțelor Publice;

decont din subvenții.

EXEMPLU:

Consiliul Local Drobeta Turnu- Severin aduce dispoziții bugetare de deschidere la următoarele domenii:

Pentru cheltuielile autorității executive (cheltuieli proprii) pentru salarii 313 lei.

Pe ziua respectivă își face la ghișeu plățile.

Dispoziția se face în contul 0251020002512589,din care pe 025102022512589 face cheltuieli:

-impozit pe salarii…………………………526.140 lei

-șomaj…1%…………………………………23732 lei

-șomaj 3%…………………………………35038 lei

-contribuție sănătate 7%…………………….54015 lei

-contribuție sănătate 6,5%………………….18351 lei

-chirii…………………………………………..400 lei

-rată locuință………………………………….3478 lei

Diferența dintre cheltuielie totale și virament reprezintă salariul net care se ridică cu CEC numerar 1.694.256 lei.

Se plătește factura de transport. Plata se face prin ordin de plată.

La sfârșitul fiecărei zile, după prelucrarea datelor pe calculator, se eliberează un extras pentru deschiderea de credit, care se ștampilează și se dă clientului cu actele justificative, în două exemplare.

CONCLUZII FINALE

Execuția bugetelor locale revine autorităților administrației publice locale. Responsabilitatea pentru execuția bugetelor locale revine ordonatorului de credite.

Din aceleași fonduri și în aceleași condiții se pot acorda împrumuturi și în cazul în care asemenea goluri temporare de casă apar la bugetele proprii ale județelor și al municipiului București.

Împrumuturile acordate bugetelor locale trebuie rambursate pâna la data de 31 decembrie al fiecărui exercițiu bugetar.

În cazuri excepționale, în care împrumuturile nu au fost rambursate până la finele anului datorită lipsei de disponibilități bugetare, acestea se prevăd la rambursare în bugetele anilor următori, pe termen de până la 1 an și jumătate.

Pentru bugetele locale, ordonatorii principali de credite sunt președinții consiliilor județene și primarii celorlalte unități administrativ-teritoriale. Conducătorii instituțiilor publice finanțate din bugetele locale sunt, după caz, ordonatorii de credite secundari sau terțiari. Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale pot delega atribuția de aprobare a întrebuințării și repartizării creditelor bugetare vicepreședinților.

La sfârșitul anului bugetar, după încasarea veniturilor și efectuarea cheltuielilor, are loc întocmirea documentelor care privesc încheierea exercițiului financiar pe baza cărora se elaborează contul de execuție a bugetului local.

Sarcina întocmirii contului de execuție a bugetului local revine primarului pentru bugetele comunelor, orașelor și municipiilor și, respectiv, președintelui consiliului județean pentru bugetele județene.

Președinții consiliilor județene și primarii celorlalte unități administrativ- teritoriale întocmesc și prezintă conturile anuale de execuție a bugetelor proprii spre aprobare consiliilor județene și, respectiv, consiliilor locale până la 31 mai a anului următor, în următoarea structură:

a)     la venituri:

– prevederi bugetare aprobate inițial;

–        prevederi bugetare definitive;

–        încasari realizate.

b)     la cheltuieli:

– credite aprobate inițial;

–        credite definitive;

–        plăți efectuate.

Resursele financiare fiind limitate duc, în ziua de azi, la exercitarea unui control permanent asupra modului de formare dar și de întrebuințare a veniturilor bugetului public local.

Efectuarea controlului bugetar asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare puse la dispoziția autorităților publice locale se face în cel puțin două faze:

– controlul executat de compartimentele proprii de specialitate, care au competențe prin lege cu privire la stabilirea, constatarea, urmărirea și încasarea impozitelor și taxelor locale precum și a altor venituri cuvenite bugetelor locale;

– controlul executat de Curtea de Conturi pe linia modului de formare, administrare și întrebuințare a resurselor financiare fiind uniculul organ în masură să acorde descărcare de gestiune în condițiile legii.

În ceea ce privește controlul care se realizează în condițiile primei faze, prin compartimentele proprii se urmărește atât, încasarea veniturilor cel puțin la nivelul celor înscrise și aprobate prin bugetul unității administrativ- teritoriale, cât și angajarea cheltuielilor să fie făcută în raport de resursele financiare alocate, de nevoile colectivității locale.

Prin compartimente funcționale proprii se urmărește pe lângă stabilirea și încasarea la termen a impozitelor și taxelor locale și administrarea eficientă a bunurilor din proprietatea publică sau privată a unităților din teritoriu.

Curtea de Conturi, prin verificarea modului de formare și întrebuințare a resurselor financiare publice locale, urmărește:

– determinarea corectă a impozitelor și taxelor datorate bugetelor locale în conformitate cu prevederile legale , stabilirea eventualelor venituri necalculate și neevidențiate ca obligații de plată;

– urmărirea și încasarea veniturilor constatate și cuvenite legal bugetelor locale;

– identificarea veniturilor locale neurmărite si neîncasate integral și la termenele prevăzute de lege,

– concordanța creditelor inițiale și a celor definitive cu cele din bugetele aprobate;

– încadrarea plăților efectuate în limitele creditelor definitive aprobate, pe total și pe structura clasificației bugetare a cheltuielilor;

– natura și legalitatea obligațiilor de plată cu termene până la sfârșitul anului;

– efectuarea, din bugetele locale, numai a cheltuielilor din categoriile prevăzute de legea bugetară anuala;

-angajarea și efectuarea cheltuielilor din bugetele locale, numai în limita creditelor anuale aprobate;

– inscrierea în bugetele locale și efectuarea din aceste bugete de cheltuieli pentru care există bază legală;

– efectuarea cheltuielilor bugetare pe bază de acte justificative, întocmite în conformitate cu dispozițiile legale.

Activitatea desfășurată de autoritățile publice locale poate fi supusă unor verificari excepționale din partea Curții de Conturi atunci când acestea nu își rambursează toate obligațiile de plată pe termen scurt până la finele anului fiscal în care au fost angajate împrumuturile sau în cazul în care, la un moment dat, pe durata anului fiscal, datoriile pe termen scurt depășesc veniturile estimate, care au fost luate în vedere pentru garantarea fondurilor împrumutate.

Curtea de Conturi solicită autoritățile administrației locale să întocmească și să depună un plan de redresare prin care acestea sa obligă să asigure condițiile de rambursare la termen a fondurilor împrumutate.

Ministerul Finanțelor este autorizat să organizeze contabilitatea Trezoreriei Finanțelor publice privind execuția de casă a bugetului de stat, bugetelor locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, constituirea și utilizarea mijloacelor extrabugetare și a fondurilor cu destinație specială, gestiunea datoriei publice interne și externe, precum și alte operațiuni financiare efectuate în contul instituțiilor publice.

Studiile de specialitate definesc Trezoreria ca instituție a sectorului public prin care se derulează operațiuni de încasări și plăți privind bugetul public național și fondurile extrabugetare cu asigurarea echilibrului financiar.

Trebuie remarcat că Trezoreria cuprinde totalitatea resurselor de care dispune statul și că acestea nu se limitează doar la execuția bugetului de stat.

În condițiile economiei de piață, Trezoreria este concepută ca o bancă a Finanțelor Publice dar și un sistem operațional prin care Ministerul Finanțelor efectuează operațiunile de încasări și plăți privind bugetul public național și fondurile extrabugetare cu asigurarea echilibrului financiar. Astfel concepută, Trezoreria statului îndeplinește următoarele funcțiile de casier al statului – prin care se execută încasările privind veniturile bugetului de stat, bugetului local, bugetelor asigurărilor de stat și a fondurilor speciale și bancher al statului

Trezoreria gestionează disponibilitățile temporare, în anumite condiții le fructifică, urmărind permanent datoria publică internă și externă și preocupându-se de obținerea resurselor pentru rambursarea creditelor, iar în cazul minusurilor temporare, Trezoreria va apela la împrumuturi pentru acoperirea acestora.

Trezoreria este gardian al marilor echilibre – unde “marile echilibre” pot fi definite ca raportul de egalitate între nevoile și capacitatea de finanțare, definind obiectul politicii financiare a unui stat.

Este, de asemenea, garant al statului – această funcție reflectă foarte bine denumirea trezoreriei legată de “mișcarea generală a fondurilor” și constă în ajustarea resurselor cu obligațiunile (cheltuielile), asigurând un întreg ansamblu de circuite a valorilor financiare, intrările și ieșirile de fonduri necesitând un echilibru permanent.

Trezoreria trebuie să execute numeroase misiuni de autoritate inițiale de stat în sectorul financiar și economic și ar trebui să dețină participațiuni în aceste sectoare, ținând cont și de tendințele contemporane de intervenție al statului în sectoarele prioritare.

Trezoreria va putea să-și ia rolul de tutore al unor instituții financiare rezultate de dezmembrarea puterii publice odată cu creșterea autonomiei locale, exercitând o influență pe măsură.

Trezoreria trebuie să fie tutore asupra instituțiilor de credit și, sub acest titlu, să vegheze la buna funcționare, la orientarea și funcționarea acestora, reprezentând pentru puterea publică un real executant în înfăptuirea politicii sale. Această funcție de tutelă nu trebuie însă confundată cu funcția de supraveghere și de control a sistemului bancar pe care o are Banca Națională.

Trezoreria, în condițiile unei economii sănătoase, are o alimentare fluentă a veniturilor bugetului și o execuție sănătoasă a cheltuielilor publice, iar disponibilitățile temporar existente le va putea utiliza pentru acoperirea temporară a unor deficite bugetare, contribuind și pe această cale la realizarea unor misiuni de putere publică.

În egală măsură, ea poate fi și acționar și gestionar al participărilor publice de orice natură (din sectorul industrial, financiar, comercial, etc.), aceasta punând în mișcare mijloacele de acțiune de care dispune statul.

Ea mai poate fi asociată și ca reprezentant al statului în relațiile cu instituții financiare și economice internaționale, jucând un rol esențial, alături de Banca Națională, în introducerea unei discipline economice și financiare în România.

intermediar financiar, distribuitor de capital

În această funcție, trezoreria va trebui să fie un fel de placă turnantă a finanțărilor, un punct de trecere obligatoriu, împrumutând nu doar pentru a acoperii un deficit ci și pentru a înlesni fluxul fondurilor între împrumutători și împrumutați.

Trezoreria poate acorda avansuri rambursabile, mai ales în domeniul cercetării sau al unor domenii prioritare.

Premisele care au creat cadrul favorabil înființării trezoreriei, în România, au fost:

reorganizarea băncilor și consecințele acesteia asupra finanțelor publice;

schimbarea concepțiilor privind administrarea și utilizarea resurselor financiare publice;

cerințele și posibilitățile reale de asigurare a echilibrului finanțelor publice, prin intervenții pornite în fazele de urmărire a execuției bugetare;

autonomia bugetului asigurărilor sociale de stat, în contextul prevederilor Legii finanțelor publice;

întărirea autonomiei finanțelor locale, la nivelul bugetelor acestora din subdiviziunile administrațiilor publice locale;

înființarea și funcționarea fondurilor speciale, prin autonomizarea bugetelor acestora;

creșterea și diversificarea sistemului veniturilor propii.

Importanța organizării sistemului Trezoreriei finanțelor publice în România rezultă din următoarele:

– este considerat cel mai potrivit sistem de organizare a execuției finanțelor publice, protejându-le de toate riscurile;

– permite soluționarea unor importante probelem financiare, prin mijlocirea operațiilor specifice, și anume;

– gestionarea creditelor externe primite de către Guvern pentru sprijinirea programelor de reformă;

– mobilizarea resurselor financiare din economie pentru acoperirea deficitului bugetar și pentru serviciul datoriei publice;

– finanțarea obligațiilor statului asumate prin acorduri guvernamentale cu decontare în conturile de clearing, barter și cooperare economică, în vederea echilibrării importurilor cu exporturile.

permite cunoașterea permanentă a resurselor publice și previziunea nevoilor de împrumuturi pentru finanțarea deficitului bugetar.

Trezoreria publică cuprinde totalitatea resurselor de care dispune statul. Ea nu se limitează, însă, numai la execuția bugetului de stat. Astfel, prin Trezorerie s-a realizat separarea finanțelor sectorului public de resursele private din conturile distincte la bănci.

De asemenea, prin Trezorerie se realizează și politica de plasamente financiare din disponibilitățile temporare aflate în conturile trezoreriei, asigurând astfel, pe de o parte, valorificarea disponibilităților temporare (surplusul de încasări față de plăți), iar pe de altă parte, sprijinirea prin mecanismele statului a procesului de tranziție.

Înființarea Trezoreriei Finanțelor Publice în România a completat cadrul instituțional prin care statul și-a creat posibilitatea de a-și stabili și aplica politica de venituri și cheltuieli, organizându-și activitatea financiară atât la nivel central, cât și în teritoriu. Astfel, a devenit posibilă creșterea răspunderii utilizării banilor publici, cât și asupra asigurării finanțării obiectivelor și acțiunilor aprobate. Ca urmare, prin Trezorerie este posibilă cunoașterea și rezolvarea implicațiilor specifice gestiunii financiare publice. În plus, Trezoreria facilitează folosirea de către Ministerul Finanțelor Publice, cu ocazia întocmirii, aprobării și execuției bugetului public, a instrumentelor de analiză fundamentală și de supraveghere a realizării echilibrului financiar, monetar, valutar și a datoriei publice.

BIBLIOGRAFIE

1. Constantin Tulai, Finante Publice si Fiscale, Casa Cărții de stiință , Cluj- Napoca, 2003;

2. Elena Dragoescu,Finanțe Publice, Ed. Dimitrie Cantemir, Targu-Mures,2006;

3. Iulian Văcărel, Finanțele Publice, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2003;

4. Prof. Univ. Dr. Tatiana Mosneanu, Buget si Trezorerie Publica, Ed. Universitaria, Bucuresti, 2004

5. Legea Finanțelor Publice Nr.500/2002

6. H.G. nr.78/1992 privind Organizarea Trezoreriei

7. Legea Contabilității nr.82/1991, modificată și republicată prin O.G. nr.61/2001

8. Legea 92/2003- privind organizarea controlului

9. Legea bugetului

10. Normele Metodologice ale Ministerului Finanțelor cu privire la Organizarea Trezoreriei.

BIBLIOGRAFIE

1. Constantin Tulai, Finante Publice si Fiscale, Casa Cărții de stiință , Cluj- Napoca, 2003;

2. Elena Dragoescu,Finanțe Publice, Ed. Dimitrie Cantemir, Targu-Mures,2006;

3. Iulian Văcărel, Finanțele Publice, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2003;

4. Prof. Univ. Dr. Tatiana Mosneanu, Buget si Trezorerie Publica, Ed. Universitaria, Bucuresti, 2004

5. Legea Finanțelor Publice Nr.500/2002

6. H.G. nr.78/1992 privind Organizarea Trezoreriei

7. Legea Contabilității nr.82/1991, modificată și republicată prin O.G. nr.61/2001

8. Legea 92/2003- privind organizarea controlului

9. Legea bugetului

10. Normele Metodologice ale Ministerului Finanțelor cu privire la Organizarea Trezoreriei.