Incetarea Contractului Individual DE Munca

ACADEMIA DE POLITIE ALEXANDRU IOAN CUZA

DREPTUL MUNCII

ÎNCETAREA

CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCĂ

Intocmit,

Stud.cap. Tocea Robert-Iulian-Junior

GRUPA: 318

CUPRINS

1. Notiune

2. Decesul salariatului

3. Declararea judecatoreasca a mortii sau a punerii sub interdictie a

salariatului

3.1. Declararea judecatoreasca a mortii salariatului

3.2. Punerea sub interdictie a salariatului

4. Indeplinirea cumulativa a conditiilor de varsta standard

si a stagiului minim de cotizare pentru pensionare

4.1. Aspecte preliminarii

4.2. Indeplinirea conditiilor pentru pensionare

4.3. Pensionare anticipata, pensionare anticipata partiala

sau pentru invaliditate

5. Nulitatea absoluta a contractului individual de munca

Incetarea de drept a contractului individual de munca-Notiune

Incetarea de drept a contractului individual de munca reprezinta o institutie juridica introdusa in dreptul muncii prin dispozitiile Legii nr. 53/2003 privind Codul muncii.

Potrivit prevederilor art. 55 lit. a C.muncii coroborat cu art. 56 din Codul muncii, contractul individual de munca inceteaza de drept in cazurile expres si limitativ prevazute de lege.

Sub incidenta Codului muncii anterior, aprobat prin Legea nr. 10/1972, incetarea de drept a contractului de munca nu a fost reglementata ca forma distincta de incetare a raporturilor de munca.

Aparitia notiunii de incetare de drept a contractului individual de munca constituie un progres in legislatia muncii, deoarece reglementeaza juridic situatii de fapt care determina imposibilitatea obiectiva a continuarii relatiilor de munca, fara legatura cu vointa vreuneia din partile contractului individual de munca.

Incetarea de drept a contractului individual de munca ar putea fi definita ca desfiintarea raporturilor juridice de munca, prin efectul legii, in cazurile expres si limitativ prevazute de legiuitor, ca urmare a producerii unui act sau fapt juridic fara legatura cu vointa partilor contractante care determina imposibilitatea obiectiva a executarii obligatiilor derivate din incheierea contractului individual de munca.

2. Decesul salariatului

Potrivit art. 56 lit. a C.muncii, modificat prin OUG nr. 55/2006, contractul individual de munca inceteaza de drept la data decesului salariatului.

Pana la modificarea Legii nr. 53/2003, prin aceasta ordonanta, incetarea de drept a contractului individual de munca intervenea si in situatia decesului angajatorului persoana fizica.

Ratiunea instituirii acestui caz de incetare de drept a contractului individual de munca consta in caracterul intuitu personae al contractului individual de munca, ce se incheie in considerarea calitatilor personale ale partilor contractante.

Contractul individual de munca se incheie dupa verificarea prealabila a aptitudinilor profesionale si personale ale persoanei care solicita angajarea, in scopul aprecierii capacitatii acesteia de a ocupa postul respectiv, dupa cum rezulta din art. 29 alin. 1 si 3 C.muncii.

Prin urmare, contractul individual de munca se incheie in considerarea calitatilor personale si profesionale ale persoanei care solicita angajarea si, in consecinta, decesul salariatului determina incetarea contractului individual de munca, tinand cont de caracterul strict personal al obligatiei de prestare a muncii ce nu se poate transmite mostenitorilor salariatului.

Modificarea art. 56 lit. a C.muncii, in sensul inlaturarii dintre cauzele de incetare a contractului individual de munca a decesului angajatorului persoana fizica, reprezinta intentia legiuitorului ca obligatiile ce revin angajatorului persoana fizica, in temeiul contractului individual de munca, sa fie transmise succesorilor lui, in acord cu regulile transmisiunii mostenirii

In opinia noastra, daca mostenitorii angajatorului persoana fizica nu inteleg sa continuie activitatea desfasurata de autorul lor, contractul individual de munca al salariatului inceteaza in baza art. 65 C.muncii, fiind incident motivul desfiintarii locului de munca ocupat de acesta, dintr-un motiv fara legatura cu persoana sa.

Reglementarea Codului muncii privind incetarea de drept a contractului individual de munca, ca urmare a decesului salariatului, este consecinta fireasca a art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, conform caruia capacitatea de folosinta incepe de la nasterea persoanei si inceteaza odata cu moartea acesteia.

Odata cu moartea persoanei fizice inceteaza capacitatea sa de folosinta, prin urmare calitatea sa de subiect de drept si, implicit, calitatea de subiect de dreptul muncii.

Data incetarii contractului individual de munca este data decesului salariatului.

3. Declararea judecatoreasca a mortii sau punerea sub interdictie a salariatului

Contractul individual de munca inceteaza de drept in cazul declararii judecatoresti a mortii sau a punerii sub interdictie a salariatului, conform art. 56 lit. b C.muncii.

Prevederea legala se coreleaza cu art. 18 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice care stabileste ca

incetarea capacitatii de folosinta a persoanei are loc la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de declarare a mortii.

Declararea judecatoreasca a mortii salariatului produce efecte echivalente mortii fizic constatate, in cee ce priveste incetarea capacitatii de folosinta a persoanei.

Dispozitiile art. 56 lit. b C.muncii sunt in acord, in ceea ce priveste punerea sub interdictie a salariatului, cu dispozitiile art. 142 C. fam. si art. 30-35 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului Familiei și a Decretului privitor la persoanele fizice și persoanele juridice.

Prin punerea sub interdictie a salariatului, acesta nu mai este capabil sa isi asume si sa isi exercite drepturile si obligatiile pe care le presupune contractul individual de munca.

3.1. Declararea judecatoreasca a mortii este procedura juridica prin care se determina data decesului si, prin urmare, data incetarii capacitatii de folosinta a persoanei fizice in situatiile in care moartea acesteia nu poate fi constatata fizic.

Solutia legiuitorului referitoare la incetarea de drept a contractului individual de munca ca urmare a declararii judecatoresti a mortii salariatului se intemeiaza pe aceleasi rationamente ca si in cazul prevazut de art. 56 lit. a C.muncii, avand in vedere caracterul intuitu personae al contractului individual de munca in ceea ce priveste persoana salariatului.

In ambele situatii, efectele juridice sunt identice, in sensul ca, prin incetarea capacitatii de folosinta a salariatului, inceteaza implicit calitatea acestuia de subiect de drepturi si obligatii in cadrul raportului juridic de munca.

Incetarea de drept a contractului individual de munca se produce la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de declarare a mortii salariatului.

3.2. Incetarea de drept a contractului individual de munca, prin punerea sub interdictie a salariatului, isi gaseste ratiunea in dispozitiile art. 948 pct. 1 si 2 C.civ., coroborate cu art. 949 – art. 950 C.civ, care prevad, ca si conditii esentiale pentru validitatea unei conventii, capacitatea de a contracta si consimtamantul valabil al partii.

Capacitatea de exercitiu este definita in art. 5 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice ca fiind capacitatea persoanei de a-și exercita drepturile și de a-și asuma obligații, savarsind acte juridice.

Potrivit art. 11 lit. b din Decretul nr. 31/1954, nu au capacitate de exercitiu interzisii judecatoresti pentru care actele juridice se fac de catre reprezentantii lor legali.

In materia dreptului muncii, intereseaza punerea sub interdictie ce intervine dupa implinirea varstei de 16 ani, cand persoana fizica dobandeste capacitate de munca, dar si intre 15 – 16 ani, cand persoana

fizica poate incheia un contract individual de munca, cu acordul parintilor si al reprezentantilor legali, pentru anumite activitati, daca nu ii sunt periclitate sanatatea, dezvoltarea si pregatirea profesionala.

Dupa cum rezulta din definitia data de art. 10 C.muncii, contractul individual de munca reprezinta o conventie sinalagmatica care genereaza drepturi si obligatii reciproce pe seama partilor.

In conditiile in care, pe parcursul derularii contractului de munca, salariatul ramane fara discernamant si intervine o hotarare judecatoreasca irevocabila de punere sub interdictie a acestuia, solutia juridica este aceea de incetare de drept a contractului individual de munca.

Incetarea de drept a contractului individual de munca pentru punerea sub interdictie a salariatului se coreleaza cu art. 13 alin. 4 C.muncii care prevede ca incadrarea in munca a persoanelor puse sub interdictie judecatoreasca este interzisa, dar si cu prevederile art. 16 alin. 1 C.muncii, potrivit caruia contractul individual de munca se incheie in baza consimtamantului valabil al partilor.

Incetarea de drept a contractului individual de munca, in cazul punerii sub interdictie, are loc la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti prin care s-a decis punerea sub interdictie.

In consecinta, de la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti, cel pus sub interdictie este prezumat ca nu are discernamant, astfel ca angajatul nu mai poate desfasura o activitate eficienta si in conditii de siguranta la locul de munca pentru el insusi si pentru ceilalti. In aceasta situatie, contractul de munca incheiat cu nesocotirea unei hotarari judecatoresti de punere sub interdictie este lovit de nulitate absoluta.

4.Indeplinirea cumulativa a conditiilor de varsta standard si a stagiului minim de cotizare pentru pensionare

4.1 Aspecte preliminarii

Potrivit art. 56 lit. d din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, modificata prin OUG nr. 65/2005, contractul individual de munca inceta de drept la data comunicarii deciziei de pensionare pentru limita de varsta, pensionare anticipata, pensionare anticipata partiala sau pentru invaliditate, potrivit legii.

Textul de lege a fost modificat prin art. IV din Legea nr. 49/2010 privind unele masuri in domeniul muncii si asigurarilor sociale.

Conform variantei actuale a art. 56 lit. d C.muncii, contractul individual de munca existent inceteaza de drept la data indeplinirii cumulative a conditiilor de varsta standard si a stagiului minim de cotizare pentru pensionare.

In prezent, modificarea legislativa adusa art. 56 lit. d C.muncii, prin Legea nr. 49/2010, genereaza necorelare cu art. 41 alin. 6 din Legea nr.

19/2000, potrivit caruia, in situatia asiguratilor care au depus cerere de pensionare, angajatorii acestora nu pot dispune incetarea raporturilor de munca, in vederea pensionarii, decat dupa primirea deciziei de admitere a cererii de pensionare.

In noile conditii legislative, angajatorul constata cazul de incetare de drept a contractului individual de munca, in absenta deciziei de admitere a cererii de pensionare din partea casei teritoriale de pensii.

De asemenea, noua modificare omite reglementarea situatiei juridice a raporturilor de munca in privinta salariatilor care au optat pentru pensionare anticipata sau pensionare anticipata partial, precum si a celor pensionati pentru invaliditate.

4.2. Indeplinirea cumulativa a conditiilor de varsta standard si a stagiului minim de cotizare pentru pensionare

Pensionarea pentru limita de varsta a reprezentat motiv de incetare a contractului individual de munca incident, – in varianta anterioara modificarii art. 56 lit. d C.muncii prin Legea nr. 49/2010 -, numai in situatia in care salariatul depune cerere de pensionare pentru limita de varsta, potrivit art. 82 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.

Simpla indeplinire a conditiilor legale in vederea inscrierii la pensie pentru limita de varsta, fara o solicitare in acest sens din partea persoanei indreptatite, nu antrena incetarea de drept a contractului individabile a hotararii judecatoresti prin care s-a decis punerea sub interdictie.

In consecinta, de la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti, cel pus sub interdictie este prezumat ca nu are discernamant, astfel ca angajatul nu mai poate desfasura o activitate eficienta si in conditii de siguranta la locul de munca pentru el insusi si pentru ceilalti. In aceasta situatie, contractul de munca incheiat cu nesocotirea unei hotarari judecatoresti de punere sub interdictie este lovit de nulitate absoluta.

4.Indeplinirea cumulativa a conditiilor de varsta standard si a stagiului minim de cotizare pentru pensionare

4.1 Aspecte preliminarii

Potrivit art. 56 lit. d din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, modificata prin OUG nr. 65/2005, contractul individual de munca inceta de drept la data comunicarii deciziei de pensionare pentru limita de varsta, pensionare anticipata, pensionare anticipata partiala sau pentru invaliditate, potrivit legii.

Textul de lege a fost modificat prin art. IV din Legea nr. 49/2010 privind unele masuri in domeniul muncii si asigurarilor sociale.

Conform variantei actuale a art. 56 lit. d C.muncii, contractul individual de munca existent inceteaza de drept la data indeplinirii cumulative a conditiilor de varsta standard si a stagiului minim de cotizare pentru pensionare.

In prezent, modificarea legislativa adusa art. 56 lit. d C.muncii, prin Legea nr. 49/2010, genereaza necorelare cu art. 41 alin. 6 din Legea nr.

19/2000, potrivit caruia, in situatia asiguratilor care au depus cerere de pensionare, angajatorii acestora nu pot dispune incetarea raporturilor de munca, in vederea pensionarii, decat dupa primirea deciziei de admitere a cererii de pensionare.

In noile conditii legislative, angajatorul constata cazul de incetare de drept a contractului individual de munca, in absenta deciziei de admitere a cererii de pensionare din partea casei teritoriale de pensii.

De asemenea, noua modificare omite reglementarea situatiei juridice a raporturilor de munca in privinta salariatilor care au optat pentru pensionare anticipata sau pensionare anticipata partial, precum si a celor pensionati pentru invaliditate.

4.2. Indeplinirea cumulativa a conditiilor de varsta standard si a stagiului minim de cotizare pentru pensionare

Pensionarea pentru limita de varsta a reprezentat motiv de incetare a contractului individual de munca incident, – in varianta anterioara modificarii art. 56 lit. d C.muncii prin Legea nr. 49/2010 -, numai in situatia in care salariatul depune cerere de pensionare pentru limita de varsta, potrivit art. 82 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.

Simpla indeplinire a conditiilor legale in vederea inscrierii la pensie pentru limita de varsta, fara o solicitare in acest sens din partea persoanei indreptatite, nu antrena incetarea de drept a contractului individual de munca.

Dupa modificarea adusa de art. IV din Legea nr. 49/2010, contractul individual de munca inceteaza, in temeiul legii, la data indeplinirii cumulative a conditiilor de varsta standard si a stagiului minim de cotizare pentru pensionare.

Desi textul de lege nu prevede, acesta se refera la pensia pentru limita de varsta, deoarece conditiile prevazute in cuprinsul acestuia sunt cele stabilite de art. 41 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 in vederea obtinerea pensiei pentru limita de varsta.

Prin urmare, incetarea contractului individual de munca intervine de drept la momentul indeplinirii conditiilor in vederea obtinerii pensiei pentru limita de varsta, independent de existenta solicitarii de inscriere la pensie si de emiterea deciziei de admitere a cererii de pensionare.

Conform modificarilor art. 82 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, prin art. I din Legea nr. 49/2010, cererea de pensionare impreuna cu actele care dovedesc indeplinirea conditiilor prevazute de lege se pot depune de solicitant si de catre angajator, dupa caz.

Asadar, daca salariatul nu solicita inscrierea la pensie, angajatorul are facultatea legala de a solicita pensionarea salariatului, printr-o cerere adresata casei teritoriale de pensii.

Potrivit dispozitiilor art. 82 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cererea de pensionare a salariatilor se depune, impreuna cu actele doveditoare, la casa

teritoriala de pensii in raza careia se afla domiciliul asiguratului, in termen de 30 de zile de la data indeplinirii conditiilor de pensionare.

Acest text legal a fost modificat prin art. I din Legea nr. 49/2010, in sensul ca cererea de pensionare pentru limita de varsta se depune la casa teritoriala de pensii, cu 30 de zile calendaristice inainte de data indeplinirii conditiilor de pensionare prevazute de lege, cu plata drepturilor de pensie incepand cu data indeplinirii conditiilor de pensionare, astfel cum prevede art. 83 din Legea nr. 19/2000.

Anterior Legii nr. 49/2010, in situatia in care salariatul indeplinea conditiile legale de pensionare pentru limita de varsta, dar nu a facut cerere de pensionare, angajatorul putea sa il mentina in munca sau putea dispune concedierea acestuia in temeiul art. 61 lit. e C.muncii.

Aceasta concluzie era corelata cu art. 41 alin. 5 din Legea nr. 19/2000, potrivit caruia asiguratii care indeplinesc conditiile prevazute de prezenta lege pentru obtinerea unei pensii pentru limita de varsta, cu exceptia pensiei anticipate si a pensiei anticipate partiale, isi pot continua activitatea numai cu acordul angajatorului.

In contextul legislative anterior Legii nr. 49/2010, incetarea de drept a contractului de munca intervenea numai daca salariatul a solicitat pensionarea si erau indeplinite conditiile legale pentru acordarea pensiei pentru limita de varsta.

Prin abrogarea art. 61 lit. e C.muncii si modificarea art. 56 lit. d C.muncii, in urma aparitiei Legii nr. 49/2010, contractul individual de munca al salariatului inceteaza de drept la data indeplinirii conditiilor legale in vederea obtinerii pensiei pentru limita de varsta, indiferent daca a formulat sau nu cerere de pensionare si independent de vointa angajatorului de a-l mentine in munca pe salariat.

Data incetarii de drept a contractului individual de munca a corespuns, in formularea anterioara a art. 56 lit. d C.muncii, datei comunicarii deciziei de admitere a cererii de pensionare.

Data incetarii contractului individual de munca era aceeasi cu data comunicarii deciziei de admitere a cererii de inscriere la pensie, solutia fiind rationala si in concordanta cu art. 86 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, avand in vedere ca intre cele doua momente exista o legatura indisolubila, in sensul ca admiterea cererii de pensionare produce, la data comunicarii, incetarea raporturilor de munca si activarea drepturilor de asigurari sociale in sistemul public de pensii.

Noua varianta a art. 56 lit. d C.muncii nu face referire la decizia de pensionare si prevede incetarea contractului individual de munca la data indeplinirii cumulative a conditiilor legale de pensionare pentru limita de varsta.

Este posibil ca raporturile juridice de munca sa inceteze de drept la data indeplinirii conditiilor de pensionare, dar nici salariatul si nici angajatorul sa nu fi formulat, in prealabil, cerere pentru inscriere la pensie, in conditiile art. 82 din Legea nr. 19/2000.

Potrivit art. 83 alin. 4 lit. a din Legea nr. 19/2000, in cazul persoanelor ale căror cereri de pensionare au fost depuse cu depășirea termenului prevăzut la alin. 1, drepturile de pensie se cuvin și se plătesc de la data depunerii cererii, în cazul pensiei pentru limită de vârstă .

Intr-o asemenea ipoteza, salariatul ar fi privat, pentru o anumita perioada, de beneficiul pensiei de asigurari sociale, prin absenta cererii de pensionare formulate in termenul prevazut de art. 83 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.

De aceea, apreciem, de lege ferenda, instituirea obligatiei angajatorului de sesizare a casei teritoriale de pensii cu solicitarea de inscriere a salariatului la pensie pentru limita de varsta, cu 30 de zile calendaristice inainte de data indeplinirii conditiilor de pensionare si obligarea casei teritoriale de pensii de a solution cererea in termen de 30 de zile calendaristice de la data depunerii cererii.

Astfel, la data incetarii de drept a contractului individual de munca exista premisa ca salariatul sa dobandeasca calitatea de pensionar si sa beneficieze de drepturile cuvenite in baza Legii nr. 19/2000.

4.3. Pensionare anticipata, pensionare anticipata partiala, pensionare pentru invaliditate

In forma anterioara Legii nr. 49/2010, contractul individual de munca inceta de drept la data comunicarii deciziei de pensionare anticipata sau pensionare anticipata partiala, precum si a celei pentru invaliditate a salariatului.

Incetarea de drept a contractului individual de munca la data comunicarii deciziei de pensionare anticipata sau pensionare anticipata partiala a fost un element de noutate introdus prin O.U.G. nr. 65/2005.

Modificarea art. 56 lit. d C.muncii, prin art. IV din Legea nr. 49/2010, a reprezentat excluderea acestei situatii ca temei de incetare a contractului individual de munca.

De asemenea, a fost eliminat cazul incetarii de drept a contractului individual de munca ca urmare a pensionarii pentru invaliditate a salariatului.

Conform art. 49 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, salariatii au dreptul la pensie anticipata cu cel mult 5 ani inaintea varstelor standard de pensionare, daca au depasit stagiul complet de cotizare – 30 ani pentru femei, 35 de ani pentru barbati -, cu cel putin 10 ani, luandu-se in considerare dispozitiile Anexei 3 din Legea nr. 19/2000 care reglementeaza stagiul complet de cotizare pentru salariati pana in martie 2015.

Potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, salariatii pot solicita pensionarea anticipata partiala, cu reducerea varstelor standard de pensionare cu cel mult 5 ani, daca au realizat stagii complete de cotizare sau daca au depasit stagiul complet de cotizare cu pana la 10 ani.

In temeiul art. 53 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, au dreptul la pensie de invaliditate asiguratii care si-au pierdut total sau cel putin jumatate din capacitatea de munca, din cauza : accidentelor de munca, bolilor profesionale si tuberculozei, bolilor obisnuite si accidentelor care nu au legatura cu munca, acestia din urma daca indeplinesc stagiul de cotizare necesar prevazut de lege sau cel putin jumatate din acesta.

Dispozitia art. 56 lit. d C.muncii s-a referit, in absenta unei stipulari exprese, la deciziile de pensionare pentru toate gradele de invaliditate, spre deosebire de art. 130 alin. 1 lit. g din Codul muncii anterior care se referea la pensionarea pentru invaliditate de gradul I sau II.

Invaliditatea de gradul III face posibila prestarea unei munci, daca locul si felul muncii sunt corespunzatoare starii de sanatate a salariatului.

Avand in vedere noua reglementare a art. 56 lit. d C.muncii, se ridica problema temeiului incetarii contractului individual de munca in situatia pensionarii anticipate, a pensionarii anticipate partiale si a celei pentru invaliditate.

In ipoteza in care salariatul formuleaza cerere pentru pensionare anticipata sau pensionare anticipata partiala si casa teritoriala de pensii emite o decizie de admitere a cererii, se poate considera ca raporturile juridice de munca inceteaza ca urmare a denuntarii unilaterale a contractului individual de munca din partea salariatului.

Totusi, apreciem preferabila reglementarea anterioara a art. 56 lit. d C.muncii, cand contractul individual de munca inceta de drept la data comunicarii deciziei de pensionare anticipata sau pensionare anticipate partial, deoarece exista coerenta de cauzalitate intre momentul incetarii calitatii de salariat si acela al dobandirii statutului de pensionar, in urma emiterii deciziei de pensionare.

Referitor la situatia pensionarii salariatului pentru invaliditate, consideram ca temeiul incetarii contractului individual de munca ar fi trebuit sa se regaseasca si in reglementarea Legii nr. 49/2010.

Actuala reglementare apropie cazul incetarii contractului individual de munca pentru invaliditate de situatia concedierii in baza art. 61 lit. c C.muncii, din perspectiva afectarii de cauze medicale a capacitatii de munca a salariatului.

Cu toate acestea, consideram ca exista diferente esentiale intre starea de invaliditate si cea de inaptitudine fizica si/sau psihica a salariatului.

Invaliditatea presupune pierderea totala sau partiala a capacitatii de munca a salariatului, in timp ce inaptitudinea fizica si/sau psihica presupune prezenta capacitatii de munca, care, afectata de o cauza medicala, il face pe salariat necorespunzator in raport cu functia detinuta.

In conditiile acestor diferente, consideram nepotrivit ca incetarea contractului individual de munca pentru invaliditate sa fie asimilata cazului de concediere prevazut de art. 61 lit. c C.muncii.

Totusi, in actualul context legislativ si tinand seama de necesitatea reglementarii raporturilor juridice de munca in cazul aparitiei starii de

invaliditate a salariatului, consideram ca dispozitiile art. 61 lit. c C.muncii sunt cele pe care s-ar putea intemeia incetarea contractului individual de munca intr-o astfel de ipoteza.

5. Nulitatea absoluta a contractului individual de munca

Potrivit art. 56 lit. e C.muncii, contractul individual de munca inceteaza de drept ca urmare a constatarii nulitatii absolute a acestuia, de la data la care nulitatea a fost constatata prin acordul partilor sau prin hotarare judecatoreasca definitiva.

Acest caz de incetare de drept a contractului de munca a fost reglementat, pentru prima data in legislatia muncii, prin Legea nr. 53/2003.

Regimul juridic al nulitatii in dreptul muncii se circumscrie, cu anumite derogari, regimului juridic de drept comun al nulitatii actelor juridice.

Derogarile de la dreptul comun privesc principiile retoactivitatii si al repunerii in situatia anterioara, din considerente de protejare a intereselelor salariatilor in fata unor cauze de nulitate si a specificului relatiilor de munca incompatibile cu restituirea, in natura, a prestatiilor efectuate de angajat in baza unui act nul.

Nulitatile in dreptul muncii, ca si in dreptul civil, se impart in absolute si relative, dupa natura dispozitiei juridice incalcate.

Incetarea de drept a contractului individual de munca, in baza art. 56 lit. e C.muncii, se produce in situatia nulitatii absolute totale care afecteaza intregul contract si nu a nulitatii partiale care se refera la anumite clauze contractuale.

Nulitatea totala este aceea care vizeaza elementele structurale ale contractului individual de munca, afectandu-l in integralitatea sa si nu doar sub aspectul unor prevederi din cuprinsul acestuia.

Codul muncii reglementeaza in mod expres anumite nulitati absolute, care sunt prevazute ca atare in dispozitiile sale.

Asemenea exemple se refera la situatia contractului individual de munca incheiat cu nerespectarea dispozitiilor privitoare la libertatea muncii si la libertatea alegerii locului de munca, a profesiei, meseriei sau activitatii (art. 3 C.muncii ), la incheierea unui contract in scopul prestarii unei munci sau a unei activitati ilicite sau imorale (art. 15 C.muncii) etc.

In materia incetarii de drept a contractului individual de munca au relevanta nulitatile de fond care intervin pentru lipsa ori nevalabilitatea unei conditii de fond a actului juridic – consimtamant, capacitate, obiect, cauza.

Nulitatile de forma incidente in cazul nerespectarii formei cerute ad validitatem nu prezinta importanta referitor la incheierea contractului individual de munca, avand in vedere ca acesta are natura consensuala si se incheie prin simplu acord de vointa al partilor, conditie necesara si suficienta pentru a conduce la incheierea valabila a acestui contract.

Nulitatea contractulului individual de munca poate fi acoperita prin indeplinirea ulterioara a conditiilor impuse de lege numai in anumite situatii obiectiv posibile.

Validarea contractului lovit de nulitate absoluta se realizeaza prin indeplinirea ulterioara a acelor cerinte legale care nu au fost respectate la incheierea contractului individual de munca, fara ca valabilitatea acestuia sa fie afectata.

Spre deosebire de regula din dreptul civil, in dreptul muncii nulitatea nu are efect retroactiv si constatarea nulitatii contractului individual de munca produce efecte numai pentru viitor, potrivit art. 57 alin. 2 C.muncii.

Asadar, efectele nulitatii contractului de munca se produc numai ex nunc (pentru viitor), de la data constatarii nulitatii, si nu ex tunc, de la data incalcarii conditiilor legale ad validitatem, sens in care efectele nulitatii in dreptul muncii sunt partiale din punct de vedere temporal, in sensul ca acestea se aplica numai de la data constatarii nulitatii si nu de la data aparitiei acesteia.

Potrivit art. 283 alin. 1 lit. d C.muncii, constatarea nulitatatii unui contract individual sau colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia poate fi invocata oricand, pe durata existentei contractului.

Se pune problema situatiei in care nulitatea unor clauze ale contractului individual de munca produce prejudicii salariatului care nu au fost reparate pe durata existentei contractului.

Potrivit art. 283 alin. 1 lit. c C.muncii, cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca avand ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat pot fi formulate in termenul de prescriptie de 3 ani.

Daca nulitatea unor clauze ale contractului de munca a determinat producerea unor prejudicii in patrimoniul salariatului, acesta are dreptul la despagubiri din partea angajatorului, in baza normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, potrivit art. 269 alin. 1 C.muncii, iar termenul de introducere al actiunii in repararea prejudiciului este de 3 ani de la data nasterii dreptului care face obiectul cererii deduse judecatii, chiar daca, intre timp, contractul individual de munca a incetat.

Nulitatea contractului de munca – absoluta sau relativa – decurge din lege, nu din vointa partilor.

Avand in vedere similitudinea de efecte juridice intre nulitatea absoluta si cea relativa, de lege ferenda, consideram utila completarea art. 56 lit. e C.muncii in sensul introducerii nulitatii relative ca motiv al incetarii de drept a contractului individual de munca.

Constatarea nulitatii si stabilirea, potrivit legii, a efectelor sale se pot face prin acordul partilor, iar, in caz de neintelegere, nulitatea se pronunta de catre instanta judecatoreasca (art. 57 alin. 6 – 7 C.muncii).

In situatia existentei unei neintelegeri intre angajator si salariat cu privire la nulitatea contractului de munca, litigiul este transat de instanta

judecatoreasca care pronunta o hotarare de constatare a nulitatii contractului individual de munca.

Incetarea de drept a contractului individual de munca, in temeiul art. 56 lit. e C.muncii, se produce de la data realizarii acordului partilor in ceea ce priveste constatarea cauzei de nulitate sau, dupa caz, de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de constatare a nulitatii absolute.

BIBLIOGRAFIE:

Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii.

Legea nr. 10/1972

OUG nr. 55/2006

Decretul nr. 31/1954

Legea nr. 19/2000

Bibliografie

Alexandru Athanasiu, Dima, L., Dreptul muncii, Editura C.H.Beck, București, 2005;

Alexandru Athanasiu, Dima, L., Regimul juridic al raporturilor de munca în reglementarea noului Cod al muncii – Partea a IV-a, în „Pandectele Române”, nr. 6/2003;

Alexandru Țiclea, Tratat de dreptul muncii, Ediția a V-a, revizuită, Editura Universul Juridic, 2011;

Denis Gatumei, Le droit du travail an France, Edition Francis Lefevre, Paris, 1998;

Dumitriu, R., Concedierea salariaților, drept românesc și comparat, Editura Omina UNISAST, Brașov, 1999;

Ion Traian Ștefănescu, Tratat teoretic și practic da dreptul muncii, Editura Universul juridic, București, 2010;

Lucia Uță, Florentina Rotaru, Simona Cnstescu, Contractul individual de muncă. Practică judiciară, Editura Hamangiu, București, 2009;

Macovei, D., Încetarea contractului individual de muncă, Editura Junimea, Iași, 1981 ;

Magda Volonciu, Luminița Dima, Oana Cazan, Codul muncii, Comentarii pe articole, vol. I, Editura C.H. Beck, București, 2007;

Magdo Mona Lisa Belu, Conflictele colective și individuale de muncă, Editura All Beck, 2001 ;

Matei B. Cantacuzino, Elementele dreptului civil, Editura All Educațional, București, 1998;

Meseșan, Dreptul muncii, Editura Albastră, 2008;

Sanda Ghimpu, Alexandru Țiclea, Dreptul muncii, Ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura All Beck, București, 2001;

Sanda Ghimpu, Gheorghe Mocanu, Condițiile încheierii contractului individual de muncă, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1988;

Sanda Ghimpu, Ion Traian Ștefănescu, Șerban Beligrâdeanu, Gheorghe Mohanu, Dreptul muncii, Tratat, vol. I, Editura științifică și enciclopedică, București, 1978;

Valer Oomeanu, Gheorghe Bădica, Dreptul muncii, Editura Lumina Lex, București, 2002;

Vrabie, M., Cartianu, G., Bechir, M., Pop, Ș., Savin, A., Nita, L., Codul Muncii 2011 pe intelesul tuturor, Editura Adevarul, 2011;

Buletinul curților de Apel, nr. 1/2008, Editura C.H. Beck, București;

Culegere de decizii pe anul 1992 ;

Culegere de practică judiciară pe anii 1993-1997 ;

Culegere de practică judiciară in materia dreptului muncii și asigurărilor sociale – 2005, Editura Ex Ponto, Constanța, 2006;

Colecția Dreptul;

Revista română de dreptul muncii nr. 2/2002;

Revista română de dreptul muncii, nr. 2/2009;

Revista română de dreptul muncii nr. 2/2011;

Revista română de dreptul munii nr. 3/2011;

Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003, Republicată în temeiul art. V din Legea nr. 40/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 31 martie 2011;

OUG 82/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 20 iunie 2007.