Încetarea contractului de mandat cu reprezentare [606367]

1
Încetarea contractului de mandat cu reprezentare

1.Noțiune și reglementare

În baza dispozițiilor art. 1532 C. civ. anterior, „mandatul este un contract în puterea căruia
o persoană se obligă , fără plată, de a face ceva pe seama altei persoane de la care a primit
însărcinarea”. Cu toate că textul de lege mai sus citat era foarte eliptic în privința a ceea ce se obliga
mandatarul să facă pentru mandant („ceva”, fără a se preciza în ce ar putea consta acesta), se putea
deduce din dispozițiile art. 1536 al aceluiași Cod că era vorba de încheierea de acte juridice licite,
care puteau fi înche iate prin intermediul altuia – nu și de acte juridice care nu puteau fi încheiate
decât personal (testamentul, căsătoria -, prin aceasta deosebindu -se de obiectul prestației
antreprenorului care consta în îndeplinirea de acte materiale sau intelectuale dir ecte pentru
beneficiar, fără a implica în mod necesar interpunerea lui în raporturile juridice ale beneficiarului
cu terții.
Noul Cod Civil (NCC) reglementează Contractul de mandat ca fiind contractul prin care
o persoana, numita mandatar, se obliga sa încheie/ îndeplineasc ă un act sau mai multe acte
juridice pe seama celeilalte persoane denumita mandant (art. 2.009 -2.071 NCC).
Potrivit acest ei definiți i a contractului de mandat re iese faptul că mandatarul încheie, de
regulă, acte juridice cu terțe persoan e, pe seama mandantului, urmând astfel a distinge și cu privire
la efectele contractului de mandat față de terți.
Conform art. 2.011 mandatul poate fi a) cu reprezentare ; b) fără reprezentare , acesta din
urmă cunosc ând forme multiple cum ar fi comisionul, consigna ția și expedi ția. Contractul de
mandat are, în ziua de ast ăzi, o aplica ție foarte extins ă în ceea ce prive ște realizarea actelor juridice
intre persoane care, spre exemplu, se afla la o distan ța geografica mare, prin urmare mandatul este
o punte care are rol de facilitare a interac țiunii umane in ceea ce prive ște actele juridice.
Cu privire la întinderea temporala a mandatului, tematica destul de controversat ă înainte de
apari ția NCC in 2011, în actuala reglementare se stabile ște în mod expres dur ata acestuia la 3 ani, în
cazul în care p ărțile nu au prev ăzut un termen diferit.
Mandatul cu reprezentare este reglementat de art. 2.013 NCC, poate fi încheiat în form ă
verbal ă sau scrisă, cea din urm ă poate fi autentic ă sau sub semn ătură privat ă, de asemenea mandatul
poate fi asumat și tacit prin executarea acestuia de către mandatar. Totodată mandatarul are un
drept de reten ție asupra datoriilor rezultate din executarea mandatului. Dreptul de reten ție este
exercitat asupra tuturor bunurilor mandantului pe care mandatarul le de ține în vederea execut ării
mandatului s ău.

2. Încetarea mandatului cu reprezentare

Mandatul cu reprezentare este un contract, intuitu personae , așadar acesta nu poate fi
continuat f ără voința mandantului sau mandatarului. Acesta înceteaz ă prin:
– revocarea mandatului de către mandant
–renun țarea manda tarului la mandate
–moartea, incapacitatea și falimentul uneia din păr țile contractante

2
2.A. Încetarea mandatului sub regimul C. civ. anterior
Deoarece prin tradiție mandatul era privit ca fiind încheiat în interesul mandantului și ca
fiind un contract intuitu personae , care se întemeia pe încrederea mandantului în mandatarul căruia
îi delega puterea de a încheia acte juridice în numele și pe seama sa, s ub regimul C. civ. anterior, s –
a considerat firesc ca atunci când, pe parcursul executării contractului, încrederea se fisura sau
dispărea, mandantul să fie în drept să retragă împuternicirea acordată mandatarului, adică să -l
revoce pe acesta, să denunțe u nilateral contractul, retrăgându -i puterea de a -l reprezenta în
raporturile juridice cu terții.
Regula era expres stipulată la art. 1553 C.civ. anterior, text de lege conform căruia
„mandantul poate, când voiește, revoca mandatul și constrânge pe mandatar de a-i remite înscrisul
de împuternicire”. Prin tradiție, se admitea că mandatul era revocabil ad nutum (nutus, us – „semn
din cap”, adică printr -un simplu gest al mandantului), ceea ce sugera că era vorba despre un act
discreționar, calificat deschis ca „arbitrar” chiar și în cazul mandatului oneros.
Pe lângă cauzele generale, mandatul poate înceta și datorită unor cauze specifice lui, astfel,
„mandatul se stinge: prin revocarea man datarului, prin renunțarea mandatarului la mandat, prin
moartea, interdi cția, insol vabilitatea și falimentul ori a mandantului ori a mandatarului” (art. 1552 C.
civ.).

1. Revocarea mandatului de către mandant.
Dat fiind faptul că mandatul este încheiat în folosul mandantului și are la bază încrederea
mandan tului față de mandatar, el poate în principiu, revoca mandatul ori de câtre ori apreciază că
interesele sale nu sunt urmărite corespunzător de cel împuter nicit să -l reprezinte (fără a fi nevoit a
face dovada, revocarea putând fi și „ar bitrară”). Până la notificarea r evocării mandantul va răspunde
față de ter ții de bună -credin ță, dar cu drept de regres împotriva mandatarului incorect.
Mandantul poate revoca oricând mandatul, indiferent că este gratuit sau cu titlul oneros
(dacă părțile nu au convenit în alt fel).
În ca zul în care mandatul „este salariat ( oneros – s.n.) revocarea, deși liberă, poate îndreptăți
pe mandatar să ceară o indemnizare, când revocarea este intempestivă sau abuzivă ”. Suma de bani
pe care mandatarul este îndreptățit să o primească are titlu de dau ne-interese.
În situația pluralit ății de mandanți, revocarea se face cu acordul lor una nim.
Revocarea mandatului de către mandant poate fi expresă sau tacită.
Revocarea produce efecte numai pentru viitor.
Revocarea va fi opozabilă terților abia după ce a fost notificată aces tora.

2. Renunțarea mandatarului.
Mandatarul poate de asemenea re nunța unilateral la mandat, cu condiția notificării către
mandant (art. 1556 C. civ.).
Prin renunțarea sa mandatarul nu trebuie să -l păgubească pe man dant, în caz contrar va
răspunde de prejudiciul cauzat (cu excepția cazului în care continuarea contractului i -ar pricinui o
pagubă proprie).
Fiind dictată de o normă imperativă posibilitatea mandatarului de a re nunța la mandat nu
poate fi împiedicată printr -o clauză contrară.

3
3. Moartea uneia dintre părți.

Întrucât mandatul este încheiat intuitu personae , de regulă, contractul încetează la moartea
uneia dintre părți.
Potrivit art. 1559 C. civ. „în caz de moarte a mandatarului” moștenitorii acestuia trebuie să –
l înștiințeze pe mandant și să continue mandatul pentru apărarea intereselor acestuia.
În caz de moarte a mandantului, mandatarul trebuie să termine opera țiunea pentru a nu
provoca pagube moștenitorilor. Actele juridice încheiate de mandatar după moartea mandantului
sunt, în principiu valabile, cu con diția ca mandatarului să nu fi cunoscut moartea mandantului, iar
terții să fi fost și ei de bună -credință.

4. Alte cauze de încetare a mandatului.
În baza art. 1552 pct. 3 C.civ. mandatul se stinge și prin punerea sub interdicție,
insolvabiliatea sau falimentul uneia dintre părți.
În doctrină s -a apreciat că orice împrejurare care determină o inca pacitate duce implicit și
la încetarea mandatului, „întrucât normele privind inca pacitatea și reprezentarea legală a
incapabililor se opun continuării man datului”.

5. Efectele încetării mandatului.
Când mandatul încetează man datarul nu mai poate încheia acte juridice în numele și pe
seama man dantului (cu excepția cazului când prerogativele sale sunt contin uate pentru a nu pre –
judicia interesele mandantului – art. 1539 C. civ.).
Drept consecință a încetării mandatului, în toate cazurile, mandatarul este obligat:
a) să restituie mandantului procura primită;
b) să predea orice act primit;
c) să predea bunurile primite pentru executarea mandatului.
Potrivit art. 1557 -1558 C. civ. actele încheiate de el sunt valabile și exe cutorii în privința
terților de bună -credință, „atât timp cât nu cunoaște moar tea lui (a mandantului – s.n.) sau una din
cauzele ce desființează man datul”.

B. Revocarea mandatului sub regimul NCC

Art. 2031 alin. (1) NCC reia regula potrivit căreia „mandantul poate oricând revoca
mandatul, expres sau tacit, indiferent de forma în care contractul de mandat a fost încheiat și chiar
dacă a fost declarat irevocabil”. Așadar, în principiu, pare că și în prezent mandantul poate revoca
pe mandatar ad nutum (discreționar) în orice moment pe toată durata mandatului, indiferent dacă
contractul este unul cu titlu gratuit sau cu titlu oneros.
Perspectiva se schimbă însă radical dacă avem în vedere dispozițiile art. 2032 alin. (1) NCC.
Astfel , potrivit acestui text de lege „mandantul care revocă mandatul rămâne ținut să își execute
obligațiile față de mandatar. El este, totodată , obligat să repare prejudiciile suferite de mandatar din
cauza revocării nejustificate ori intempestive”. Aceasta înseamnă că, în toate situațiile de revocare
a mandatului din cauze „nejustificate sau intempestive”, mandantul este obligat să răspundă față de
mandatar, fiind ținut atât la îndeplinirea tuturor obligațiilor asumate prin contract față de acesta, ca
și când nu ar fi survenit revocarea, cât și la despăgubirea lui pentru eventualele prejudicii suferite.

4
Prin urmare, răspunderea mandantului față d e mandatar pentru revocarea nejustificată sau
intempestivă a devenit regulă în cazul revocării mandatului , nemaifiind restrânsă doar la cazurile
de excepție admise sub vechea reglementare (abuz de drept; stipulare expresă în contractul de
mandat a unei cla uze de „irevocabilitate” sau a unei indemnizații în favoarea mandatarului pentru
cazul revocării, cu precizarea că aceasta din urmă nu este o consecință a răspunderii mandantului –
clauză penală -, ci un preț al dezicerii; mandat în interes comun), ceea ce înseamnă că nu se mai
poate susține cu temei că revocarea mandatului ar fi un act discreționar, așa cum stăteau lucrurile
sub veche reglementare.
Alăturat cauzel or de natură subiectivă de revocare justificată a mandatului, se admite că pot
fi justificate și motive de natură obiectivă ținând de mandant și constând în anumite împrejurări cu
totul străine conduitei mandatarului, cum ar fi, bunăoară, pierderile subite suferite de societatea –
mandant și nevoia de a face din această cauză economii, cum ar fi cel e reclamate de trecerea de la
un organ colegial de administrare la unul monopersonal, așa cum s -a reținut în dreptul italian [26],
ori încetarea fabricării produselor pe care era însărcinat să le distribuie mandatarul, așa cum s -a
reținut în dreptul francez. În fine, în dreptul Québec se admite că o conjunctură imprevizibilă
exterioară conduitei mandatarulu i, de ordin economic, politic sau familial, ori chiar urmărirea de
către mandant a unor obiective economice legitime pot justifica restrângerea sau chiar încetarea
activității de către acesta și, deci, revocarea mandatului din astfel de motive.
Ca orice a lt contract civil, mandatul încetează odată cu executarea obligațiilor contractate
ori la intervenția altor cauze generale, precum: expirarea termenului, realizarea condiției rezolutorii,
pieirea bunului etc.
Alăturat de cauzele generale de încetare a con tractelor , mandatul poate înceta și datorită
unor cauze specifice lui; astfel, mandatul se stinge: prin revocarea mandatarului; prin renunțarea
mandatarului; prin moartea, incapacitatea sau falimentul mandantului ori a mandatarului (art.
2030 Noul Cod Civil ).
Atunci când are ca obiect încheierea unor acte succesive în cadrul unei activităti cu caracter
de continuitate, mandatul nu încetează dacă această activitate este în curs de desfășurare, cu
respectarea dreptului de revocare sau renunțare al părților ori al moștenitorilor acestora (art. 2030
alin. 2 Noul Cod Civil).

Cazuri de încetare
1) Revocarea mandatului de către mandant. Pentru că mandatul este încheiat în folosul
mandantului și are la bază încrederea mandantului față de mandatar, el poate revoca oricând
mandatul, expres sau tacit, indiferent de forma în care contractul de mandat a fost încheiat și chiar
dacă a fost declarat irevoca bil (fără a fi nevoit a face dovada, revocarea putând fi și „arbitrară”).
Revocarea poate fi și indirectă. Astfel, împuternicirea dată unui nou mandatar pentru aceeași
afacere revocă mandatul inițial (art. 2031 alin. 2 Noul Cod Civil).
De subliniat că, pân ă la notificarea revocării, mandantul va răspunde fată de terții de bună –
credință, dar cu drept de regres împotriva mandatarului incorect.
în caz de pluralitate de mandanți, revocarea mandatului se face cu acordul tuturor
mandanților. în schimb, „mandatul dat mai multor mandatari obligați să lucreze împreună
(pluralitate de mandatari) încetează chiar și atunci când cauza încetării îl privește numai pe unul
dintre ei” (art. 2038 Noul Cod Civil).

5
După revocarea mandatului, mandantul „rămâne ținut să își execu te obligațiile față de
mandatar”.
El este, în egală măsură , obligat sa repare prejudiciile suferite de mandatar din cauza
revoc ării nejustificate ori intempestive. Dacă părțile au declarat mandatul irevocabil, revocarea se
considera a fi nejustificată când nu este determinată de culpa mandatarului sau de un caz fortuit ori
de forța majoră.
Publicitatea revoc ării procurii autentice notariale :
Dacă procura a fost dată în formă autentică notarială, în vederea informării terților, notarul
public căruia i se solicită să autentifice revocarea unei asemenea procuri este obligat sa transmită,
de îndată, revocarea către Registrul național notarial, țin ut în format electronic, potrivit legii.
Notarul public care autentifică actul pentru încheierea căruia a fost dată procura are obligația să
verifice la Registrul na țional notarial dac ă acea procur ă a fost revocat ă.
Dispozi țiile alin. (1) si (2) sunt a plicabile și în cazul autentific ărilor realizate de misiunile
diplomatice și oficiile consulare ale Rom âniei.
El este, totodată , obligat să repare prejudiciile suferite de mandatar din cauza revocării
nejustificate ori intempestive (art. 2032 alin. 1 Noul Cod Civil).
În situația în care mandatul a fost declarat irevocabil (prin acordul părților), revocarea se
consideră a fi nejustificată dacă nu este determinată de culpa mandatarului sau de un caz fortuit ori
de forță majoră.

2). Renunțarea mandatarului.
Mandatarul poate renunța oricând la mandat, notificând mandantului renunțarea sa (art.
2034 Noul Cod Civil).
Când mandatul este cu titlu oneros, mandatarul poate pretinde remunerația pentru actele pe
care le -a încheiat pe seama mandantului până la data ren unțării.
Prin renunțarea sa, mandatarul nu trebuie să îl păgubească pe mandant; în caz contrar, el
este obligat să îl despăgubească pe mandant pentru prejudiciile suferite prin efectul renunțării, cu
excepția cazului când continuarea executării mandatului i -ar fi cauzat mandatarului însuși o pagubă
însemnată, care nu putea fi prevăzută la data acceptării mandatului (art. 2034 alin. 3 Noul Cod
Civil).
Fiind exercitarea unei norm e imperativ e, posibilitatea manda tarului de a renun ța la mandat
nu poate fi împiedicată printr -o clauză contrară.

3). Moartea uneia dintre părți.
Dat fiind faptul că mandatul este încheiat intuitu personae , de regulă, contractul încetează
la moartea uneia dintre păr ți.
În caz de deces, incapacitate sau faliment al uneia dintre p ărți, mo ștenitorii ori reprezentan ții
acesteia au obliga ția de a informa de îndată cealalt ă parte.
Tot astfel, mandatarul sau moștenitorii ori reprezentanții săi sunt obligați să continue
executarea mandatului da că întârzierea acesteia riscă să pună în pericol interesele mandantului ori
ale moștenitorilor săi (art. 2035 alin. 2 Noul Cod Civil).
Actele juridice încheiate de mandatar după moartea mandantului sunt valabile, dacă
mandatarul nu a cunoscut moartea manda ntului, iar terții au fost și ei de bună -credință (art. 2036
Noul Cod Civil).

6
Dacă reprezentantul sau reprezentatul este persoană juridică, puterea de a reprezenta
încetează la data la care persoana juridică își încetează existența (art. 1307 alin. 2 Noul Cod Civil).

4) Alte cauze de încetare a mandatului.
Potrivit art. 2035 alin. 1 Noul Cod Civil, mandatul se stinge și prin incapacitatea sau
falimentul uneia dintre părți. Mai mult, în doctrină s -a apreciat că orice împrejurare care determină
o incapacitate duce implicit și la încetarea mandatului, „întrucât normele privind incapacitatea și
reprezentarea legală a incapabililor se opun continuării mandatului”.

5. Efectele încetării mandatului
Atunci c ând mandatul încetează, mandatarul nu mai poate încheia acte juridice în numele și
pe seama mandantului (cu excepția cazului când prerogativele sale sunt continuate pentru a nu
prejudicia interesele mandantului – art. 2037 Noul Cod Civil).
Urmare a încetării mandatului, în toate cazurile, mandatarul este obligat:
– să restituie mandantului procura primită;
– să predea orice act primit;
– să predea bunurile primite pentru executarea mandatului.
Actele încheiate de mandatar sunt valabile și executorii în privința terților de bună -credintă,
atât timp cât nu a cunoscut cauza de încetare a mandatului (art. 2036 NCC).

Jurispruden ță relevant ă în cazul revoc ării nejustificate a contractului de mandat:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la data de 26.03.2015, sub nr. XXXXXXXXXXXXX pe rolul
Judecătoriei G___, având ca obiect „pretenții” reclamanta I__ A___ S__, în contradictoriu cu R__
A__ Administrația Z_ L__ G__, a solicitat instanței să oblige pârâta l a plata sumei de xxxxx lei cu
titlu de daune interese cauzate prin revocarea nejustificată a contractul ui
de mandat nr.2141/21.12.2011 și la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale. A solicitat
obligarea pârâtei și la plata cheltuielilor de jude cată.
În motivarea în fapt a cererii reclamanta a arătat că a fost numită în funcțiile de Director
General și Președinte al Consiliului de Administrație al pârâtei în anul 2005, încheindu -se cu
reclamanta în mod succesiv mai multe contracte de mandat , ulti mul contract de mandat cu nr.
2141/21.12.2011 a fost modificat ulterior prin două acte adiționate în 2013 și 2014. Prin
comunicarea primită de reclamantă la data de 24.02.2015 s -a decis încetarea contractul ui
de mandat , fără a se menționa în această comunicare care au fost considerentele pentru
care mandat ul a fost revocat.
Sub aspectul daunelor morale, reclamanta a arătat că prin revocarea intervenită intempestiv
s-a adus atingere atât onoarei cât și demnității sale, cu atât mai mult cu cât reclamant a a rămas fără
loc demuncă.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 31/1990 și a OUG 109/2011 .
În moti vare pârâta a arătat că, prin contractul de mandat nr. 2141/21.12.2011, încheiat între
Consiliul de Administrație al regiei și reclamantă, a fost stabilit mandat ul dnei. I_ A__ S__ pentru
anul 2012, aprobat prin hotărârea C.A. nr.44/20.12.2011, durata mandat ului fiind prelungită prin
Actul adițional nr.1/22.01.2013, până la data desemnării directorului general potrivit OUG
109/2011 privind guvernanta corporativă a întreprinderilor publice. Pârâta a arătat

7
că, contractul de mandat a fost încheiat în temeiul prevederilor art.1 și 2 din OUG 79/2008 privind
măsuri economico -financiare la nivelul unor oper atorieconomici, a art. 386 Cod Comercial, art.
1532 și urm. Cod Civil și ale Legii 31/1990 privind societățile comerciale.
Pârâta a mai precizat că mandat ul nu a fost revocat ci a încet at de drept astfel că nu se poate
considera că acesta a încetat în mod intempestiv și vădit abuziv cum precizează reclamanta.
La termenul din data de 28.01.2016, instanța a admis pentru ambele părți proba cu
înscrisurile existente la dosar.
Analizând actel e și lucrările cauzei,instanța reține următoarele:
Prin contractul de mandat nr. 2141/21.12.2011, încheiat între Consiliul de Administrație al
Regiei Autonome Administrația Zonei Libere G__ și reclamantă, a fost stabilit mandat ul dnei. I_
A__ S__ pentru an ul 2012 cu începere de la 01.01.2012 – 31.12.2012 conform art. 3 din contract,
cu posibilitatea prelungirii acestuia.
La art. 9 din contract se prevede faptul că mandat ul încetează prin expirarea perioadei pentru
care a fost încheiat dacă părțile nu l -au renegociat în vederea prelungirii.
Durata mandat ului a fost prelungită prin Actul adițional nr.1/22.01.2013, până la data
desemnării directorului general potrivit OUG 109/2011 privind guvernanta corporativă a
întreprinderilor publice, conform art. 63 alin.2 și art. 64 alin.1.
Pe fondul cauzei, în materie comercială, contractul de mandat , având un caracter oneros,
se bucură de o anumită stabilitate, fiind încredințat pentru tratarea unor afaceri comerciale, iar
principiul certitudinii raporturilor juridice sau al securității tranzacțiilor impune ca acesta să nu fie
întrerupt fără o justă reparație a prejudiciului adus prin renunțare sau revocare intempestivă.
În drept, se au în vedere dis pozițiile art.1270 C. civ., dar și cele cuprinse în art. 1431 alin. 4
din Legea nr. 31/1990, Contractul de mandat înregistrat sub nr. 2141/21.12.2011 încheiat cu
reclamanta și a actului adițional nr.1/22.01.2013, art. 63 alin.2 din OUG 109/2011 .
Potrivit art. 1270 NCC, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile
contractante. În același sens, prevederile art. 1350 NCC stabilesc că orice persoană treb uie să -și
îndeplinească obligațiile pe care le -a contractat, în caz contrar fiind răspunzătoare de prejudiciul
cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu în condițiile legii.
În cazul contractul ui de mandat , potrivit art. 2013 alin. 1 NCC, contractul de mandat poate
fi încheiat în formă scrisă, autentică ori sub semnătură privată, sau verbală. Acceptarea mandat ului
poate rezulta și din executarea sa de către mandat ar.
Analizând înscrisurile existente la dosarul cauzei, dar și argumentele invocate de către
ambele părți, instanța constată că revocarea reclamantei din funcția de director nu s-a realizat
fără justă cauză .
Astfel, după cum se prevede în art.9 alin.1 lit. a din contractul de mandat nr.
2141/21.12.2011, contractul înche iat între cele două părți încetează prin expirarea perioadei pentru
care a fost încheiat și anume 31.12.2012, dacă părțile nu l -au renegociat în vederea prelungirii.
În concluzie, pentru motivele expuse, instanța va respinge cererea reclamantei de
acordare a daunelor -interese în sumă de xxxxx lei cauzate prin revocarea contractul ui
de mandat nr. 2141/21.12.2011.
Totodată, având în vedere că s -a respins primul capăt de cerere cu privire la acordarea de
daune interese, constatându -se că revocarea reclamantei din funcția de director nu s -a realizat fără
justă cauză, instanța urmează să respingă și solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata
sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale.

8
Cu privire la cererea pârâtei de obligare a reclaman tei la plata cheltuielilor ocazionate de
judecarea prezentei cauze, instanța observă că pârâta nu a făcut dovada existenței unor asemenea
cheltuieli.

Bibliografie:
1. G. Boroi, M.M. Pivniceru, C.A. Anghelescu, B. Nazat, I. Nicolae, T.V. Rădulescu, Fișe de drept civil, ed. a 2 -a,
Ed. Hamangiu, București, 2017
2. R. Dincă, Contracte civile speciale în noul Cod civil, Ed. Universul Juridic, București, 2013
F. Moțiu, Contracte speciale, Ed. Universul Juridic, București, 2015
T. Prescure, R. Matefi, Drept civil. Pa rtea generală. Persoanele, Ed. Hamangiu, București, 2012
L. Stănciulescu, Curs de drept civil. Contracte, ed. a 2 -a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2014
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, coord. F. Baias, E. Chelaru, I. Macovei, Ed. C .H. Beck, București, 2012
T. Prescure, Curs de contracte civile, Ed. Hamangiu, București, 2012
3. Revista Universul Juridic, Revistă lunară de doctrină și jurisprudență,ISSN 2393 -3445 , nr. 10, octombrie 2017,
pp. 16 -23
4. Dan Chirică , Prof. univ. dr – Facultatea de drept a Universității „Babeș -Bolyai” din Cluj -Napoca, Studiul pentru
Conferința Națională de Drept Comercial organizată de Facultatea de Drept a Universității de Vest Timișoara , 15-
16 iunie 2018
5. Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed. Actami, București, 1996
G. Boroi, C.A. Anghelescu, Curs de drept civil. P artea generală, Ed. Hamangiu, București, 2012
R. Matefi, Teoria actului juridic civil, Ed. Hamangiu, București, 2017
C. Hamangiu, I. Rosetti Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de drept civil român , vol. 3, ediție îngrijită de D.
Rădescu, Ed. All, București, 1998, p. 482 și urm., nr. 1167.
6. D. Alexandresco, Explicațiunea teoretică și practică a dreptului civil român, t. IX, Atelierele grafice Socec & Co,
București, 1910, p. 613 și urm.;
7. Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale , ediția a III -a, Ed. U niversul Juridic, București, 2001, p. 331,
nr. 20.
8. https://www.avocatoo.ro/blog/contractul -de-mandat/
9. https://legeaz.net/dictionar -juridic/incetare -mandat

Andrei Cecan