Incetarea Contractelor
PROIECT DE LICENȚĂ
ÎNCETAREA CONTRACTELOR DIN CAUZA
UNEI FORȚE MAJORE
CUPRINS
INTRODUCERE
1. NOȚIUNI GENERALE DESPRE CONTRACTE ȘI REZILIEREA ACESTORA
1.1. Interpretarea contractului
1.2. Definiția rezilierii
1.3. Forța majora, ca temei de reziliere a contractelor
2. ANALIZA ȘI REFLECTAREA SPEȚELOR
2.1. Descrierea conținutului speței. Reflectarea și analiza acestora
ÎNCHEIERE
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
Actualitatea temei investigate.
Proiectul de licență în drept trateaza instituția desfacerii contractelor civile înainte ca ele să fie executate pe deplin, ceea ce înseamnă, de fapt, eșecul proiectului contractual. În funcție de tipul contractului, desfacerea este denumită fie rezoluțiune, fie reziliere, deși, în fond, ele formează o instituție juridică unitară.
În concepția largă a rezilierii, pe care o promovăm (și care include în sine și încetarea discreționară a contractului, tradițional denumită revocare și, respectiv, denunțare), instituția preia o cu totul altă fațetă, și nu este exclusiv o reacție la o situație patogenă, ci o opțiune liber exprimată a părții contractante care beneficiază de optiunea dată. Chiar și aici, dreptul discreționar ascunde uneori același remediu juridic, lipsit însa de formalismul pe care îl impune legea de a trebui să demonstrăm că într-adevar a avut loc o neexecutare și că aceasta a fost esențială.
Perspectiva aleasă de mine în tratarea temei este cea care examinează rezilierea ca o metodă de soluționare a acestor raporturi contractuale patogene, în sensul că ea este un mijloc pe care partea contractantă îl are la îndemână pentru a ieși, din contractul patogen, și a se elibera de obligații și a căuta prestația dorită în altă parte. În acest sens echivalăm metoda de soluționare a acestei patogenii cu acel remediu juridic pe care îl are creditorul ca răspuns la o neexecutare sau un alt incident care afectează proiectul contractual. Rezilierea unui contract, pe orice temei, poate avea consecințe drastice. Bunaoară, rezilierea închirierii unui spațiu locativ îl poate lipsi pe locatar de un loc de trai; rezilierea unui contract de furnizare a energiei electrice îl va lipsi pe consumator de electricitate; rezilierea contractului de studii va lipsi studentul de studii și, în final, de o carieră în domeniul studiat. În aceste cazuri, desfacerea contractului are consecințe sociale și uneori chiar psihologice; dar chiar și in cazul unui contract pur comercial, așa ca închirierea unei nave, rezilierea ar putea avea consecințe economice drastice și, posibil, irositoare.
Scopul și obiectivele proiectului.
Scopul general al tezei este o nouă prezentare a instituției rezilierii contractului prin prisma prevederilor noului Cod civil al Republicii Moldova, a practicii judiciare și a celor mai noi tendințe doctrinare în materie, pentru a releva funcționalitatea instituției din punct de vedere doctrinar, dar și pentru a oferi soluții practice.
În cadrul studiului, mi-a propus să raspund, printre altele, la urmatoarele intrebări cu valența atit teoretică, cît și practică:
• care este natura juridică a rezilierii contractului: sancțiune civila, remediu juridic sau altceva;
1
și unde o putem plasa printre instituțiile dreptului civil;
• care sunt principalele concepte legale (așa ca neexecutarea esențiala ori termenul suplimentar acordat pentru remedierea neexecutării contractului), utilizate pentru a justifica rezilierea contractului; cum soluționează acestea diferițele patogenii contractuale;
• care este interacțiunea dintre art. 709 și 735 din Codul civil: urmeaza ele a fi cumulate pentru a justifica rezoluțiunea sau rezilierea a contractului ori fiecare din ele constituie un concept autonom;
• este oare culpa debitorului o condiție de apariție a dreptului legal la rezoluțiune pentru neexecutare;
• cum se manifestă caracterul dreptului la reziliere de a fi un drept potestativ și care sunt limitele legale ale acestei libertăți decizionale;
• identificarea unei teorii privind efectele ce le produc rezilierea;
• de a contribui cu interpretări și propuneri de îmbunatațire a textelor de lege existente, dar, în special, de aplicare teleologică și consecventa a reglementărilor existente.
Metodologia cercetării.
În cadrul cercetării efectuate au fost aplicate principalele metode de cercetare științifică proprii teoriei dreptului și dreptului privat în special,
precum: metoda logică (în vederea interpretării cadrului normativ, sistematizării acestora, clarificării conceptelor juridice etc.), metoda istorică (pentru identificarea originilor conceptuale
a instituției rezilierii contractului), metoda comparativă (în scopul identificării celor mai recente direcții știintifice și legislative în domeniul rezilierii contractului în principalele sisteme de drept moderne), metoda prospectivă (în vederea identificării celor mai eficiente căi de optimizare a legislației civile și îmbunatațire a mecanismului de aplicare a acesteia în domeniul rezilierii contractelor), metoda sistemică (abordarea instituției studiate în cadrul sistemului de remedii ale creditorului în special și în cadrul dreptului contractelor în general) ș.a.
Ca urmare a acestui exercițiu de cercetare, autorul a obținut rezultate științifice importante pentru știința dreptului civil, dar și pentru problemele curente ale jurisprudentei naționale. În procesul investigației ne-am bazat pe studierea materialului doctrinar-teoretic, normativ-legislativ și empiric-judiciar. Suportul teoretico-normativ al tezei este constituit din: legislația Republicii Moldova în vigoare, politici și strategii naționale în domeniul protecției mediului, actele juridice internaționale în domeniu, rapoarte și evaluări ale autorităților administrației publice, literatura juridica autohtona de specialitate și lucrările unor savanți din Federația Rusă, România și Ucraina.
2
Importanța teoretică și valoarea aplicativă a proiectului.
Lucrarea reprezintă un examen complex și de sistem al doctrinei, legislației și practicii judiciare autohtone și internaționale dedicate instituției studiate în scopul relevării unei teorii generale principal noi a instituției aplicabile în primul rînd Codului civil al Republicii Moldova, precum și evidențierea modului în care instituția abordează raporturile contractuale afectate de o patogenie. Valoarea aplicativa a proiectului rezidă în dezvoltarea conceptelor contemporane referitoare la determinarea cotelor-parți, aprofundarea metodologiei de estimare a eficientei legislatiilor prin analiza practicilor naționale și internaționale.
Volumul și structura lucrării.
Proiectul de licență (în volum total de 43 pagini) este structurat în funcție de scopul cercetării și obiectivele trasate, și cuprinde:
*Introducere – care constituie o argumentare a actualității temei cercetate și a inovației științifice a acesteia;
*Două Capitole – în care sînt examinate aspectele fundamentale ce țin de dezvăluirea detaliata a scopului și a obiectivelor enuntate în Introducere;
În primul capitol, întitulat NOȚIUNI GENERALE DESPRE CONTRACTE ȘI REZILIEREA ACESTORA, am analizat care pot fi forțele majore în caz de încetare a acestora.
În al doilea capitol, denumit ANALIZA ȘI REFLECTAREA SPEȚELOR, am cercetat cîteva spețe privind încetarea contractelor din cauza unor forțe majore.
*Concluzii generale și recomandări – ce rezumează tezele fundamentale propuse ca rezultat al cercetării desfășurate și propunerile de rigoare pentru dezvoltarea legislației autohtone;
*Bibliografie – cuprinde suportul documentar și doctrinar al tezei.
3
1.NOȚIUNI GENERALE DESPRE CONTRACTE ȘI REZILIEREA ACESTORA
Interpretarea contractului
Părțile contractante pot încheia în mod liber, în limitele normelor imperative de drept, contracte și pot stabili conținutul lor. Dacă, în scopul protecției intereselor prioritare ale societații sau ale unui individ, efectele unui contract depind de încuviințarea autoritaților statului, limitarile și condiționările trebuie reglementate prin lege. Etimologic, termenul “contract” provine din latinescul “contrahere” și este definit de legiuitor în art 942 C.Civ., text potrivit căruia contractul reprezintă acordul de voință dintre 2 sau mai multe persoane prin care se nasc, se modifică sau se sting drepturi și obligații [13, p.201].
Libertatea contractului este principiul fundamental care stă la baza codului civil. Dreptul parților de a determina liber dacă doresc să încheie un contract și dacă da cu cine și în ce condiții se încheie acest contract, constituie unul din elementele fundamentale ale unei economii de piață.
Nici o normă constituțională nu garantează principiul libertății contractului. Însă dispozițiile constituționale, în special cele ale articolului 126 care prevăd că statul trebuie să asigure libertatea comerțului și activitații de intreprinzător nu permit limitarea libertății contractuale în cazurile în care aceasta nu este necesar pentru asigurarea ordinii publice sau a altor interese majore ale societății. Contractul încheiat legal obligă părțile nu numai la ceea ce au stipulat expres, dar și la tot ceea ce rezultă din natura lui in conformitate cu legea, cu uzantele sau cu principiile echității. Însă, contractul poate fi modificat sau reziliat numai în conformitate cu clauzele sale ori prin acordul părtilor dacă legea nu prevede altfel. Deci, are loc desființarea contractului bilateral, cu executare succesivă în timp, ca urmare a neexecutării culpabile a obligațiilor contractual, care are ca efect desfiintarea contractului, pentru cauza de neexecutare numai pentru viitor. Prestațiile executate în trecut, fiind de regula ireversibile, ramîn definitiv executate
Contractul – acord incheiat, ca urmare a întelegerii intervenite între două sau mai multe persoane (fizice sau juridice), pentru crearea, modificarea sau stingerea unor drepturi și obligații în relațiile dintre ele; act, înscris ce consemnează acest acord; convenție .
Conform art. 666 Contractul este acordul de voința realizat între două sau mai multe persoane prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice. Contractului îi sînt aplicabile normele cu privire la actul juridic. Contractul poate fi de adeziune sau negociat, sinalagmatic sau unilateral (generează obligații doar pentru una dintre parți), comutativ sau
4
aleatoriu și cu executare instantanee sau succesivă, precum și de consumator [1, art.666]. Contratul produce efecte juridice doar pentru părțile acestuia și doar cînd aceasta este expres prevăzut de lege, contractul poate produce efecte juridice și pentru terți. Nu trebuie de confundat partea contractului cu persoana care a exprimat voința la încheierea contractului, a semnat documentul în care sînt expuse clauzele contractului sau a participat în alt mod la încheierea contractului. Devine parte a contractului și deci dobindeste drepturi și obligații numai persoana a cărei voința de a deveni parte la contract a fost exprimată personal sau prin reprezentant.
În imensa varietate a contractelor se pot desprinde unele categorii mai importante, a caror clasificare se poate face dupa mai multe criterii (asemănătoare cu cele privitoare la actele juridice), precum: conținutul, modul de formare, scopul urmărit de către părți, modul de executare. Contractele reprezintă cea mai importanta și mai des folosită specie a actelor juridice. Încheierea contractelor este guvernată de principiul libertății contractuale, deoarece orice contract este creația unei voințe umane. O parte este obligat prin contract numai pentru că și-a exprimat dorința în acest sens și numai în limitele în care a convenit. Principiul libertății contractuale se exprimă și prin aceea că o persoană poate încheia orice fel de contract, poate să determine prin voința sa clauzele contracdeoarece orice contract este creația unei voințe umane. O parte este obligat prin contract numai pentru că și-a exprimat dorința în acest sens și numai în limitele în care a convenit. Principiul libertății contractuale se exprimă și prin aceea că o persoană poate încheia orice fel de contract, poate să determine prin voința sa clauzele contractuale și efectele pe care contractul urmează să le producă.De asemenea părțile pot să schimbe, să modifice sau să stingă obligațiile exprimate în contract [1, art.667].
Însă, contractul încheiat poate fi reziliat, și aceasta are loc din cauza unei forțe majore.
Definiția rezilierii
Rezilierea: termen ce desemnează în mod generic desfacerea contractului sinalagmatic cu executare succesivă, producînd efecte numai pentru viitor, iar nu și pentru trecut și care este motivată prin faptul neexecutării necorespunzătoare a contractului de către una din părți din
cauze imputabile acesteia [27].
Rezilierea se deosebeste de rezoluțiune prin aceea că intervine în cazul contractelor sinalagmatice care se execută prin prestații succesive și că opereaza numai pentru viitor. În consecință, comparația dintre nulitate și rezoluțiune prezintă numeroase puncte comune cu aceea dintre nulitate și reziliere, respectiv:
Asemanările dintre nulitate și reziliere sunt urmatoarele:
– ambele sunt cauze care atrag ineficacitatea actului juridic civil;
– atît rezilierea, cît și, în principiu, nulitatea produc efecte retroactiv;
– ambele sancțiuni pot interveni, în principiu, fie în temeiul unei hotărări a organului de jurisdicție, fie în temeiul voinței părților.
5
Principalele deosebiri dintre cele două sancțiuni sunt urmatoarele:
– nulitatea presupune un act juridic încheiat cu nerespectarea unei condiții de validitate, pe cînd rezilierea presupune un act juridic valabil încheiat;
– cauza de nulitate există în momentul încheierii actului juridic și constă în nerespectarea unei dispoziții legale referitoare la încheierea valabilă a actului, însă cauza rezilierii apare ulterior momentului încheierii și constă în neexecutarea culpabilă a obligației de către una dintre părți;
– acțiunea în reziliere și acțiunea în declararea nulității relative sunt supuse unor reguli diferite în privința începutului prescripției extinctive, iar nulitatea absolută, precum și nulitatea relativă invocată pe cale de excepție nu sunt supuse prescripției extinctive.
Din cauza unor împrejurări de fapt, imprevizibile și de neinlăturat, împiedică, în mod obiectiv și fără nici o vină din partea debitorului, executarea obligației contractuale a acestuia. De regulă, la incheierea contractelor, în clauzele de fortă majoră, părțile convin reciproc care evenimente vor fi recunoscute de forța majoră și,în caz de apariție a unui astfel de eveniment, el va fi confirmat prin prezentarea certificatelor respective de la Camerele de Comerț și Industrie din propriile țări.
În cazul rezilierii, părțile sînt eliberate doar de obligația de a presta în viitor.
Toate prestațiile care au fost efectuate anterior rezilierii în conformitate cu prevederile contractului ramîn valabile. Nici partea care a declarat rezilierea și nici cealaltă parte nu au dreptul de a cere restituirea prestațiilor anterioare. Doar în conditiile art. 748 alin. (4) dacă, după reziliere, prestațiile efectuate nu mai prezintă interes pentru cel nedreptățit să rezilieze, el poate extinde rezilierea și asupra acestor prestații.
Rezilierea contractelor cu executare succesivă are un șir de motive temeinice. Dacă motivul rezilierii constă în neexecutarea unei obligații contractuale, rezilierea este admisibilă numai la expirarea fără rezultat a unui termen de remediere (termen de grație) sau după o somație rămasa fără efect. Contractele cu executare succesivă în timp pot fi reziliate de orice parte pentru motive întemeiate, fara respectarea unui termen de grație sau de somație. Există motiv întemeiat atunci cînd, luîndu-se în considerare toate împrejurarile cazului și interesele ambelor părți, nu se poate pretinde nici uneia dintre ele continuarea raporturilor contractuale pîna la expirarea termenului de grație sau de somație. Cel îndreptatit poate rezilia contractul doar într-un termen rezonabil, după ce a cunoscut sau a trebuit sa cunoască motivul rezilierii. Dacă, dupa reziliere, prestațiile efectuate nu mai prezintă interes pentru cel îndreptățit să rezilieze, el poate extinde rezilierea și asupra acestor prestații.
6
3.1. Forța majoră, ca temei de reziliere a contractelor
Conform Legii nr. 393-XIV din 13 mai 1999 cu privire la Camera de Comerț și Industrie (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1999 nr. 73-77/343) și al Statutului Camerei de Comerț și Industrie (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002 nr. 144-145), prin “forța majoră” se întelege împrejurarea de fapt, imprevizibilă și de neînlăturat care împiedică, în mod obiectiv și fără nici o vină din partea debitorului, executarea obligației contractuale a acestuia [6].
De regulă, la incheierea contractelor, în clauzele de forță majoră, părțile convin reciproc care evenimente vor fi recunoscute de forță majoră și, în caz de apariție a unui astfel de eveniment, el va fi confirmat prin prezentarea certificatelor respective de la Camerele de Comerț și Industrie din propriile țări.Camera de Comerț și Industrie, în calitatea sa de instituție nonguvernamentală, avînd ca scop acordarea de asistentă și sprijin agenților economici din
Republica Moldova, iși propune să facă unele precizări în legatură cu o chestiune practică des întîlnită, cum ar fi situația de forța majora în relațiile antreprenoriale [27].
„Forța majoră este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil”. Definiția legala reprodusă mai sus ne arată că forța majora este o împrejurare de origine externă, cu caracter excepțional, care este imprevizibilă și absolut invincibilă și inevitabilă. Așadar, pentru că un eveniment sau o anumită împrejurare să poată fi calificată forța majoră este necesar să îndeplinească în mod cumulativ trei condiții: să fie externă, imprevizibilă, absolut invincibilă și inevitabilă.
1)Exterioritatea. Forța majoră a fost și continuă să fie o împrejurare care iși are originea sau etiologia în afara celui care în aparența ar fi chemat să răspundă, precum și cîmpului său de activitate. Acest caracter al forței majore a fost cu claritate pus în evidența de practică judiciară, mai ales în legatură cu raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri și animale. Astfel, s-a statuat că forța majora constă într-o împrejurare externă fără vreo legatură cu lucrul care a produs prejudiciul său cu însușirile sale. împrejurări ca spargerea ori explozia unui cauciuc, ruperea unei piese, urmare a unui defect de fabricație sau altele similare sunt cazuri fortuite, avînd originea în interiorul lucrului și în cimpul de activitate a celui raspunzator, neputînd constitui cazuri de forță majoră.
Evenimentele de forță majoră sunt, de cele mai multe ori, fenomene naturale extraordinare, străine de activitatea si voința omului, cum sunt: cutremurele grave, inundațiile catastrofale, alunecările de teren, trasnetele, tornadele etc. De asemenea, sunt cazuri de forță majoră si unele evenimente sociale extraordinare, provocate de oameni, cum ar fi razboaiele și
7
revoluțiile.
2) Imprevizibilitatea. Se referă, deopotrivă, la producerea împrejurării respective și la efectele sau consecințele sale. Dacă împrejurarea putea fi prevăzută, cel chemat să răspundă savirșește o faptă culpabilă deoarece nu a prevazut-o și nu a luat masurile necesare pentru preîntimpinarea sau evitarea urmărilor sale prejudiciabile. Literatura de specialitate a incercat să explice ce se întelege prin imposibilitatea de prevedere a unui eveniment și a urmărilor sale. Într-o interpretare exigența, s-ar putea afirma că omul este capabil și trebuie să prevadă tot ceea ce este posibil să se producă într-o asemenea concepție, forța majoră nu și-ar mai gasi nicio aplicare practică [28].
Certitudinea sau puternica probabilitate a producerii unor evenimente cu origine
exterioară inlătură, în mod firesc, caracterul lor imprevizibil. Este motivul pentru care se admite că imprevizibilul se deosebeste de previzibil cu ajutorul unui criteriu de normalitate, adică după cum un eveniment are caracter extraordinar, producîndu-se extrem de rar, sau dimpotrivă are un caracter normal, în sensul că se produce cu o anumita regularitate. Astfel, s-a spus că inundația sau cutremurul, avînd o anumită gravitate previzibilă, încetează a fi eveniment de fortă majoră în acele teritorii sau zone geografice unde asemenea calamitați constituie o stare normală, obișnuită în acest sens, practica judiciară a statuat că alunecările de teren frecvente, ploile torențiale din timpul verii, înghețul din timpul iernii nu au caracter extraordinar, adică nu sunt, de regulă, fenomene imprevizibile, neputînd fi calificate cazuri de forță majoră.
În doctrina noastră de specialitate s-a susținut că pentru a fi în prezența unui caz de forța majoră trebuie ca împrejurarea externă să fie absolut imprevizibilă; altfel spus, la nivelul actual al științei, să nu poată fi prevazută de nimeni. Așadar, imposibilitatea de prevedere s-ar aprecia luînd ca etalon prudența și diligența unei persoane ce depune toată grija de care este capabil un om în activitatea sa. Este vorba de o apreciere în abstracto, în care se are în vedere omul cel mai cunoscător și cu cea mai mare capacitate de prevedere. Urmează ca atunci ciîd numai forța majoră exclude angajarea raspunderii, legea impune tuturor să dea dovadă de o diligență maximă, extraordinară, nefiind suficientă o diligența medie, ordinară.
Această concepție ni se pare exagerată. Credem că interpretarea actuală din doctrina și jurisprudența franceză este mult mai rațională, potrivit căreia se admite că în general judecătorii trebuie să cerceteze doar dacă evenimentul respectiv a fost rezonabil imprevizibil; nu este necesar să se constate că a fost absolut imprevizibil. Ar urma ca imprevizibilitatea unui eveniment să fie raportată la capacitatea și diligența unui om mediu, normal prudent si diligent, adaptînd standardul unui „bun părinte de familie” la activitatea pe care o desfășoara piritul și avînd în vedere gradul său de pregatire și specializare în acel domeniu. În ce ne privește, ne
8
declarăm de acord cu soluția din dreptul francez. Apreciem că ea se regăeste și în cuprinsul
definiției legale a forței majore în noul Cod civil. Astfel, art. 1351 alin.(2) prevede că forța majoră, printre altele, este un eveniment imprevizibil, fără a-i alătura epitetul „absolut”. [1,art.1351 alin.(2)].
Credem că redactorii textului au facut-o deliberat. Aceasta cu atît mai mult că atunci cînd au considerat că forța majoră trebuie apreciată în funcție de însușirile celui mai capabil individ au procedat ca atare; de pildă, în aceeași definiție, în legatură cu alt caracter al forței majore, s-a precizat expres că evenimentul extern și imprevizibil trebuie să fie „absolut invincibil”. Așadar, în concluzie, am putea spune că pentru a fi în prezență forței majore este suficient ca imprevizibilitatea evenimentului să fie normală; aceasta înseamnă că nu este necesar să fie vorba de o imprevizibilitate absolută, extraordinară sau de excepție.
3) Absoluta invincibilitate și inevitabilitate. Un eveniment constituie forța majoră numai dacă este invincibil sau irezistibil și inevitabil. Așa cum prevede art. 1351 alin. (2) noul Cod Civil, invincibilitatea și inevitabilitatea trebuie să fie absolute, adică pentru orice persoană. Cele doua atribute alcatuiesc unul și același caracter al forței majore. Aprecierea lor se face în abstracto, avîndu-se ca etalon condiția și posibilitatea persoanei care este capabilă să depună diligența și prudența maximă de care este în stare omul cel mai dotat și informat. Dimpotrivă, dacă imposibilitatea de a preîntimpina, învinge și evita evenimentul respectiv și consecințele sale prejudiciabile este doar relativă, în sensul că putea fi învins sau evitat de către un om cu capacitate, prudență si diligență maxime, dar cel chemat să raspundă nu a depus ori nu a fost capabil să depună asemenea straduințe în acest scop, nu suntem în prezența forței majore; răspunderea se va putea angaja și piritul va fi obligat să repare prejudiciul. O simplă împrejurare externă, invincibilă numai relativ, adică numai pentru cel în cauză, nu constituie forța majora, ci eventual un caz fortuit. [1, art 1351 alin (2)].
Această exigentă deosebit de severă pentru calificarea juridică a forței majore se relevă mai ales în materia răspunderii civile pentru prejudiciile cauzate de lucruri și în general în spațiul răspunderii civile delictuale obiective, fără vinovația persoanei răspunzătoare.
Invincibilitatea și inevitabilitatea absolută ale forței majore sunt și trebuie examinate direct și proporțional cu progresul tehnico-științific dintr-o societate dată, fiindcă ceea ce într-un moment sau într-un interval de timp este absolut imposibil de învins și evitat poate să devină în viitor posibil de stapînit și inlăturat. Astfel, unele evenimente naturale extraordinare, care în prezent sunt absolut invincibile, irezistibile și inevitabile, este posibil să fie evitate sau pur și simplu biruite fără prea mare greutate de către generațiile viitoare. Efectul principal al forței majore este excluderea în totul sau în parte a răspunderii civile. Aceasta în funcție de faptul dacă
9
forța majoră este singura cauză a prejudiciului său, dimpotrivă, prejudiciul a fost cauzat de forța
majoră împreună sau în concurs cu alte fapte sau împrejurări. În situația în care forța majoră este
singura cauză a prejudiciului, este exclusă automat existența raportului de cauzalitate dintre fapta pîritului și prejudiciu; de asemenea, indirect este exclusă și vinovația persoanei respective în cazul răspunderii civile subiective.
Așadar, în lipsa condițiilor prevăzute de lege, angajarea răspunderii civile fată de victima prejudiciată nu mai este posibilă; în alți termeni, răspunderea civilă nu există. Este însa posibil ca forța majoră să nu fie cauza exclusivă a prejudiciului, situație în care pot exista ipoteze diferite. Așa de pildă, prejudiciul a fost provocat de forța majoră împreună cu una sau mai multe împrejurări care sunt simple cazuri fortuite. Evident că atunci cînd și cazul fortuit este cauza exoneratoare de răspundere civilă, el va produce efecte identice cu forța majoră; cu alte cuvinte, răspunderea civila va fi exclusă în totalitate. Dimpotrivă, în ipoteza în care legea prevede expres ca numai forța majoră exonerează de răspundere, obligația de reparare a celui chemat să răspundă va fi proportională cu contribuția cazului fortuit la producerea prejudiciului; altfel spus, răpunderea civilă este numai parțial exclusă.
De asemenea, prejudiciul poate fi cauzat de forța majora în concurs cu unele fapte saunîmprejurări, altele decit cazul fortuit. Bunăoara, un prejudiciu este cauzat de un animal sau un lucru în cursul unui eveniment de forța majoră. Așa cum s-a spus, intr-o atare ipoteză, trebuie deosebit după cum animalul sau lucrul a fost un simplu instrument pasiv prin mijlocirea căruia forța majoră a cauzat singură prejudiciul său, dimpotrivă, forța majoră nu a avut alt rol decît să contribuie, alături de animal sau de lucru, la producerea prejudiciului. În primul caz, forța majoră exclude existența răspunderii civile, iar în celălalt caz, răspunderea va fi înlăturata numai în parte, proporțional cu contribuția forței majore la producerea prejudiciului [28].
Forța majoră – eveniment imprevizibil și irezistibil care împiedică o persoană să-și îndeplinească obligația. Evenimentul de forță majoră determină o situație în care cel obligat să actioneze într-un anumit mod este pus în imposibilitatea obiectivă de a acționa, în aceste condiții, omisiunea respectivă nu se invedereaza ca fapta a acelei persoane, ci ca fiind produsul unei cauze străine și mai presus de voința ei, motiv pentru care forța majoră exclude culpa acesteia. Pentru a fi eveniment de forță majoră, o împrejurare oarecare trebuie să îndeplinească mai multe condiții, și anume:
a) să fie un eveniment anonim și neimputabil debitorului, evenimentul de forța majoră nu trebuie deci să fie rezultatul activitătii debitorului. În anumite contracte însă (cum sunt, de exemplu, cele intuitu personae), imprejurări strins legate de persoana debitorului (de exemplu: infirmitatea, boala acestuia etc.) sunt considerate, prin excepție, evenimente de forță majoră,
10
dacă producerea lor a fost imprevizibilă și de neînlaturat și a facut imposibilă executarea obligației. În marea majoritate a cazurilor, evenimentul de forță majoră este un fenomen natural (cutremur, inundații etc.), dar el se poate înfaptui și ca fenomen social, cum este, bunăoară, cazul războiului, al grevei etc.;
b) evenimentul să fie imprevizibil și irezistibil; dacă cel obligat să actioneze putea să prevadă producerea evenimentului ori să evite declanșarea urmărilor sale negative, acesta nu constituie un eveniment de forță majoră. Pentru că un eveniment să fie imprevizibil nu este necesar ca el să nu se mai fi produs vreodată – nu sub acest aspect trebuie apreciată previzibilitatea sau imprevizibilitatea sa, ci se cere ca el să se fi produs într-un moment în care nu există nicio rațiune aparte să se creadă că un atare eveniment s-ar putea produce. Irezistibilitatea presupune imposibilitatea pentru cel obligat să actioneze într-un fel oarecare, inclusiv imposibilitatea de a actiona potrivit obligației sale; aceasta imposibilitate nu trebuie însă confundată cu dificultatea de a acționa conform obligației, deoarece o dificultate, oricît ar fi ea de mare, nu poate fi considerată suficientă pentru a justifica o acțiune contrară obligației ce-i incumba debitorului, cîta vreme ce acea dificultate nu se invedera a fi imposibil de depășit. Irezistibilitatea, ca și imprevizibilitatea, justifică caracterul de forță majoră al unui eveniment numai atunci cînd sunt absolute, deci ele există ca atare pentru orice persoană aflată în condițiile în care iși desfăura activitatea debitorul.
Producerea evenimentului de forță majoră trebuie să fie neimputabilă debitorului dacă debitorul s-a pus singur, prin propria sa culpă, în imposibilitate de executare, dacă el n-a luat măsurile care ar fi putut duce la evitarea unei asemenea situații, nu va putea fi exonerat de răspundere. Neimputabilitatea imposibilității de executare constituie trăsătura esențială a forței majore și, totodată, fundamentul efectului ei exonerator de răspundere [27].
Principalul efect al forței majore este exonerarea de răspundere contractuală a debitorului. În ipoteza în care forța majoră are caracter temporar, ea are ca efect, în cazul contractelor cu executare succesivă, suspendarea executării contractului, creditorul neputînd pretinde debitorului, pe durata situației de forță majoră, nici executarea obligației și nici daune- interese moratorii. Forța majoră are ca efect stingerea obligațiilor, atunci cînd imposibilitatea de
executare pe care o provoacă este definitivă sau, deși fiind temporară, se prelungește în timp,
astfel încît creditorul iși pierde interesul pentru obtinerea prestației la care s-a angajat debitorul.
Debitorul aflat în situație de forță majoră este ținut responsabil totuși în urmatoarele cazuri:
a) dacă evenimentul de forță majoră nu s-ar fi putut produce fără culpa debitorului sau nu
ar fi putut determina împiedicarea executării fără o astfel de culpă;
11
b) dacă debitorul a fost pus în întirziere mai înainte de producerea evenimentului de forță majoră, deoarece în această ipoteză debitorul putea să-și execute în condiții normale, pînă la scadență, obligația sa;
c) atunci cînd printr-o clauză contractuală debitorul a preluat asupra sa riscul producerii evenimentului de forță majoră in toate cazurile, dovadă forță majoră este în sarcina debitorului, putînd fi facută prin orice mijloace de probă. Legea dispune ca prescripția extinctivă se suspendă cît timp cel împotriva căruia aceasta curge este împiedicat de un caz de fortă majoră să facă acte de întrerupere, în absența oricărei precizări a conținutului noțiunii de forță majoră în materie de prescripție, instanta trebuie să stabilească de la caz la caz, în funcție de imprejurările concrete, dacă în situația data există sau nu forța majoră, elementele distinctive ale acesteia fiind cele din dreptul comun.
Forța majoră, împrejurare de fapt, imprevizibilă și de neînlăturat, care împiedică în mod obiectiv și fără nici o culpă din partea debitorului, executarea obligației sale contractuale. De cele mai multe ori, evenimentul de forță majoră este un fenomen natural (cutremur, inundație etc.), dar poate fi și un fenomen social (război, greva etc.) [27].
În conformitate cu Regulamentul privind eliberarea certificatului ce atestă evenimentul de forță majoră, aprobat prin Decizia Nr. 16/4 din 21.12.2004 a Biroului Executiv al CCI a RM /Monitorul Oficial al RM nr.51-54/164 din 01.04.2005/, certificatul de forță majoră, eliberat de Camera de Comerț și Industrie, este actul care atestă producerea unui eveniment de forță majoră pe teritoriul Republicii Moldova, care a împiedicat îndeplinirea conform obligațiilor contractuale. Certificatul se eliberează la cererea agentului economic parte în contract, care a fost împiedicat de un eveniment de forță majoră să îndeplinească corespunzator obligațiile asumate.
Evenimentele sunt recunoscute ca forță majoră dacă întrunesc urmatoarele criterii:
– caracterul lor excepțional – apariția căruia constituie o excepție, este iesit din comun, și are origine exterioară, provine din afara sferei de activitate a debitorului;
– caracterul lor imprevizibil – imposibilitatea prevederii la semnarea contractului atît a producerii lui cît și a efectelor. Pentru aceasta de regulă se ia ca etalon prudența si diligența unei persoane care depune toată grija de care este capabil un om în activitatea sa.
– caracterul lor inevitabil – imposibilitatea obiectivă de împiedicare a evenimentului său inlăturarii consecințelor lui.
De regulă, evenimentul de forță majoră este provocat de un fenomen natural: cutremur, alunecări de teren, inundații, secetă, ploaie torențială, vînt puternic etc; circumstanțe sociale: acțiuni militare, revoluții, acte de terorism, epidemii, embargo etc. Lista unor astfel de
12
evenimente nu este exhaustivă. În același timp, nerentabilitatea, sporirea dificultăților, costului executării obligației sau criza mondiala nu semnifică o situație de forță majoră de natură a duce la exonerarea de raspundere contractuală, din simplu motiv că cele menționate nu întrunesc criteriile enunțate mai sus și se atribuie la categoria riscuri antreprenoriale. Contractele cu executare succesivă pot fi desființate numai pentru viitor, lăsîndu-se neatinse prestațiile care au loc inaintea rezilierii [14, p.392].
Reziliere înseamnă mod de desfacere a unui contract cu prestații succesive, la cererea uneia din părti, justificat de neexecutare, adică culpa, a obligației corelative, asumate de cealaltă parte. Aceasta definiție face referire la un domeniu de aplicare diferit (adică, contractele cu prestații succesive). O altă diferentă este ca rezoluțiunea este caracterizată ca o "desființare retroactivă", pe cînd rezilierea o simplă "desfacere a unui contract". Totuși, termenii desființare si desfacere nu sunt termeni juridici exacți, chiar daca partea predominanta a doctrinei îi utilizeaza. Este de notat faptul că în aceste definiții, autorii fac trimitere la literatura juridică romînească, ceea ce ne pare impropriu pentru a determina rezoluțiunea și rezilierea în sensul legislației autohtone, care diferă principial de cea romîneasca.
Concluzia logică este că rezoluțiunea și rezilierea contractului pentru neexecutarea culpabilă a obligației constituie varietați ale executării silite prin echivalent și, deci, de raspundere civilă contractuală [18, p. 200].
O de concluzie intermediară este că rezilierea constituie o tehnică juridică stingere a obligațiilor contractuale neexecutate la inițiativa uneia dintre parți, întemeiată pe un drept legal sau convențional, iar în cazul în care prestațiile deja primite nu prezintă interes pentru partea care provoacă rezoluțiunea, stingerea obligațiilor va fi urmată de restituție bilaterală a prestațiilor executate anterior.
Temeiuri speciale de reziliere a contractului de locațiune de către locator pot apărea încazuri cînd locatarul:
– posedă și foloseste bunuri închiriate necorespunzătoare contractului sau destinației bunurilor;
– înrautațeste intenționat sau din inprudență starea bunurilor închiriate;
– nu achită plata pe parcursul a 3 luni din ziua expirării termenului de plată, dacă contractul nu prevede altfel;
– nu îndeplineste obligațiile contractuale de restabilire integrală și de reparare a bunurilor închiriate;
– da în subchirie fără consimtamintul proprietarului bunurile primite conform contractului;
13
– folosește nerațional bunurile închiriate sau prin mijloace care duc la degradarea pamintului și a altor resurse naturale;
– nu ia măsuri de reproducere a resurselor naturale care nu au proprietatea de a se restabili;
– nu a folosit timp de 1 an terenul destinat producției agricole și timp de 2 ani terenul destinat producției neagricole.
Locatarul, la rîndul său, are dreptul de a cere rezilierea contractului dacă:
– locatarul nu-și îndeplineste obligațiile contractuale privind restabilirea integrala și repararea bunurilor închiriate, asigurarea tehnico-materială, reînzestrarea tehnică a producției ș.a;
– bunurile închiriate, în virtutea unor circumstanțe, pentru care locatarul nu poartă răspundere, devin inutilizabile;
– locatorul nu a transmis bunurile la timp locatarului [15, p.368].
Locatarul poate să ceară rezilierea contractului în cazul în care a devenit invalid sau
este declarat incapabil, sau în cazul în care execută o pedeapsă privativă de libertate pentru săvirșirea unei infracțiuni sau o altă pedeapsă care exclude posibilitatea ulterioară a contractului. Rezilierea contractului de către locatar încheiat fără termen poate avea loc cererea oricărei părti cu un preaviz de 3 luni pentru bunurile imobile și 1 luna pentru bunurile mobile, dacă în contract nu este prevăzut altfel. Rezilierea contractului de locațiune are ca efect și rezilierea contractului de sublocațiune, dacă în contractul de locațiune nu este prevăzut altfel [1, art. 905].
Subliniem faptul că în cazul apariției temeiurilor de reziliere a contractului partea contractantă este în drept, însă nicidecum obligat să se adreseze în instanța de judecată cu o astfel de cerere.
Rezilierea contractului de rentă:
Art. 855 CCRM ofera posibilitatea terțelor persoane care au dreptul la întretinere din partea debirentierului de a contesta contractul de rentă, dacă acesta nu-și poate îndeplini obligațiile față de terți. Rezilierea contractului de rentă pentru motivul prevăzut de art. 855 CCRM produce efecte rezoluțiunii pentru debirentier, acesta fiind obligat să restituie bunul transmis de constituitorul rentei. Spre deosebire de rezilierea contractului efectuat în condițiile art. 856 CCRM, debirentierul nu poate pretinde în nici un caz restituirea redevențelor achitate. Art. 856 însă prevede că atît debirentierul, cît și credirentierul are dreptul de a cere rezilierea contractului de rentă dacă, in urma neexecutării obligațiilor sau din alte motive temeinice, continuarea acestor raporturi nu mai este posibilă. Debirentierul nu poate pretinde în nici un caz restituirea redeventelor achitate. În urma rezilierii contractului de rentă, bunul transmis în
14
legatură cu constituirea rentei este restituit. Prestația efectuata de debirentier nu este restituită
dacă în contract nu este prevăzut altfel.
Rezilierea contractului de arendă:
Arendatorul poate cere rezilierea anticipată a contractului, dacă arendașul:
– păstrează și foloseste bunurile arendate necorespunzatoare contractului sau destinație bunurilor;
– înrăutățește intenționat sau din inprudență starea bunurilor arendate;
– nu achită arenda pe parcursul a 3 luni din ziua expirării termenului de plată, dacă contractul nu prevede altfel;
– nu îndeplineste obligațiile contractuale de restabilire integrală și de reparare a bunurilor arendate;
– da în subchirie fără consimțamîntul proprietarului bunurile primite conform contractului;
– foloseste nerațional bunurile închiriate sau prin mijloace care duc la degradarea pamîntului și a altor resurse naturale;
– nu ia măsuri de reproducere a resurselor naturale care nu au proprietatea de a se restabili;
– nu a folosit timp de 1 an terenul destinat producției agricole și timp de 2 ani terenul destinat producției neagricole.
Arendașul poate cere deasemenea rezilierea contractului si în cazul în care a devenit invalid sau este declarat incapabil sau în cazul in cînd execută o pedeapsă prevativă de libertate pentru săvirșirea unei infracțiuni sau o altă pedeapsă care exclude executarea de mai departe a contractului. Contractul de închiriere a locuinței este o varietae a contractului de locațiune, fiind aplicabil numai închirierilor care au ca obiect locuințe, în sensul art.2, lit. a din Legea nr. 114/1996 [11, p.19].
Rezilierea contractului de închiriere a spațiului de locuit este incetarea acelui temei juridic din care reiese dreptul chiriașului și al memrilor familiei lui la folosința încăperilor de locuit și la alte drepturi stabilite de contract. Evacuarea cetățenilor în majoritate a cazurilor este o urmare a rezilierii contractului de închiriere a spațiului locativ, adică o consecință a încetării acțiunii temeiului de folosință a spațiului locativ. Rezilierea raportului de drept locativ este posibilă atît la inițiativa chiriașului și a membrilor familiei sale, cît și a locatarului. Cu toate acestea, legislatorul oferă chiriașului și a membrilor familiei sale drepturi neîngrădite în ceea ce priveste rezilierea contractului de închiriere a încăperii de locuit.
Astfel, chiriașul încăperii unde locuitește în drept, cu consimțămîntul membrilor
15
familiei sale, să desfacă oricînd contractul de închiriere. În acest mod
chiriașului i se oferă libertatea deplină la capitolul rezilierii contractului. Drepturile lui în această privintă, în esența, nu sînt limitate de nimeni și de nimic.
În cazul plecării chiriașului și a membrilor familiei lui cu domiciliul permanent într-o alta localitate sau în cazul mutării într-o altă locuință din aceeași localitate, contractul de închiriere a încăperii de locuit se consideră desfăcut din ziua plecării sau a mutării. În p. 23 al Hotăririi Plenului Curții Supreme de Justiție din 20 decembrie 1999 se menționeaza, de asemenea, ca la aplicarea acestei norme instanța judiciara urmează a lua în considerație probele care atestă intenția chiriașului de a întrerupe relațiile contractuale. Referitor la rezilierea contractului de închiriere a spațiului locativ, art. 93 CL stabilește ca contractul de închiriere a încăperii de locuit în casele fondului de stat și obstesc de locuințe poate fi desfăcut la cererea celui care a dat-o în chirie în temeiurile stabilite de lege și numai pe cale judiciară, cu excepția cazurilor de evacuare din casele ce sunt în pericol de a se nărui.
Astfel, drepturile locatorului la rezilierea contractului sunt strict delimitate de lege, adică poate fi vorba de o libertate la rezilierea contractului în orce timp și la voința locatorului. Un temei de încetare a contractului de prestări servicii este rezilierea acestuia. Dacă contractul a fost încheiat fără indicarea termenului acestuia sau din natura sau scopul serviciilor nu rezultă un termen, fiecare parte poate rezilia contractul. În funcție de modul în care se face plata, în conformitate cu prevederile art. 975 CCRM, contractul poate fi reziliat:
– zilnic, începind cu sfîrșitul zile urmatoare, dacă plata se face pe zi;
– cel tirziu în prima zi lucrătoare a unei săptămîni, începînd cu sfîrșitul urmatoarei zile de sîmbată, dacă plata se calculează săptămînal;
– cel tîrziu pe data de 15 a lunii, începind cu sfirșitul lunii calendaristice, dacă plata se calculează pe lună;
– cu respectarea termenului de preaviz de 6 săptămîni, începînd cu sfîrșitul unui trimestru calendaristic, dacă plata se calculează pe trimestre sau pe perioade mai mari;
– orișicînd, daca plata nu se face în funcție de intervale de timp. În acest caz, dacă prestarea serviciilor care reprezintă obiectul contractului ocupă tot timpul de lucru al prestatorului, termenul pentru preaviz este de 2 săptămîni [1, art.975].
Contractele de prestări servicii încheiate pe termen de 5 ani pot fi reziliate din ințiativa prestatorului doar după scurgerea undei perioade de 5 ani și cu respectarea unui termen de preavizare de 6 luni. Chiar și în cazul încheierii contractului de prestări servicii pe termen determinat, părtile sunt în drept să-l rezilieze anticipat. Efectele juridice ale rezilierii sunt diferite, în funcție de faptul dacă există sau nu motiv intemeiat de reziliere. Dacă rezilierea este
16
cerută datorită nerespectării contractului de către prestator, beneficiarul v-a fi obligat să achite
retribuția doar dacă și în măsura în care serviciile deja prestate prezintă interes pentru el. Dacă are motive temeinice de reziliere, determinate potrivit art 748 CCRM, prestatorul poate rezilia contractul în orice moment fără a fi ținut la plata despăgubirilor și pastrindu-și dreptul la remunerație pentru serviciile prestate pîna în momentul rezilierii contractului (art.943, 978 CCRM). În lipsa unor motive întemeiate , prestatorul v-a putea rezilia contractul doar dacă beneficiarul are posibilitatea să obțină prestația pe o alta cale. În acest caz, prestatorul v-a fi
obligat să repare daunele cauzate prin neexecutarea contractului. Remunerația pentru serviciile deja prestate v-a putea fi pretinsă deja de la beneficiar, doar dacă acesta are un interes în aceste prestații.
Rezilierea contractului de prestări servicii generează efecte pentru viitor. În situațiile în care plata serviciilor a fost achitată în avans, prestatorul este dator să restituie avansul primit, cu excepția sumelor pe care este împuternicit să le rețină [11].
Contractul de servicii turistice poate fi reziliat în cazul neexecutării esențiale, la inițiativa turistului și în situații de forță majoră. Potrivit prevederilor art. 1139 CCRM, contractul de servicii turistice poate fi reziliat în cazul în care călătoria este prejudiciată în mod considerabil ca rezultat al neajunsurilor sale. Călătoria se va considera prejudiciată în mod considerabil în cazul în care serviciile nu corespund prevederilor contractuale, standartelor sau așteptărilor turistului, care rezultă din ofertă sau publicitatea facută, drept rezultat al neexecutării sau executării necorespunzătoare esențiale din partea agentului turistic. În orice caz, la determinarea caracterului de neexecutare esențiala se vor aplica prevederile art. 735 CCRM: O parte poate rezolvi contractul dacă exista o neexecutare esențiala din partea celeilalte părți. Pentru determinarea neexecutării esentiale,înspecial se iau în considerare urmatoarele circumstanțe:
a) neexecutarea privează substanțial creditorul de ceea ce acesta se aștepta de la executarea contractului, cu excepția cazului cînd debitorul demonstrează că nu a prevăzut și nu putea să prevadă în mod rezonabil rezultatul scontat;
b) executarea întocmai a obligațiilor tine de esența contractului;
c) neexecutarea este intenționata sau din culpă gravă;
d) neexecutarea dă temei creditorului să presupună că nu poate conta pe executarea în viitor a contractului.
Pentru a putea pretinde rezilierea contractului, turistul este mai dator întii de toate, să ofere organizatorului o perioadă de timp pentru remedierea neajunsurilor. La expirarea fără vreun rezultat a perioadei de timp stabilite, turistul poate rezilia contractul atît în timpul calatoriei, cît și pîna la începutul ei. În conformitate cu art. 1139, alin. 2 CCRM nu se cere
17
stabilirea unui termen daca remedierea este imposibilă sau refuzată de organizator
(imposibilitatea sau refuzul de a fi schimbat într-un hotel de clasa corespunzatoare prevederilor contractului) sau daca rezilierea imediată a contractului este justificată de un interes special al turistului (de exemplu, pierderea interesului pentru călătorie în cazul modificării itinerarului turistic).
Drept consecință a rezilierii contractului agentul turistic pierde dreptul asupra prețului convenit. În pofida faptului încetării contractului prin reziliere, organizatorul este obligat, în
special în cazul în care contractul prevede întoarcerea, să ia masurile necesare pentru a-l transporta pe turist înapoi și să suporte cheltuelile suplimentare (art. 1139, alin. 4 CCRM). Art. 1143 CCRM prevede dreptul turistului de a rezilia contractul oricînd, pîna la începutul călătoriei. Este unu din cazurile cînd legea admite refuzul unilateral de executare a obligațiilor. Aceasta situatie nu presupune existența anumitor neajunsuri a calatoriei și se datoreaza calitații de consumator al turistului. Agentul turistic nu poate pretinde achitarea costului călătoriei, fiind în drept să ceară doar o despăgubire corespunzătoare. Mărimea despăgubirii se va determina pornind de la prețul călătoriei, scăzînduse cheltuelile neefectuate de către organizator, precum și ceea ce organizatorul ar fi putut dobîndi prin valorificarea în alt mod a prestațiilor sale (de exemplu, prestarea serviciului altei persoane), este îngreuiată, periclitată sau prejudiciată considerabil din cauza unei forțe majore. Potrivit art. 1144 CCRM, în acest caz, organizatorul va putea pretinde o îndemnizație pentru serviciile real prestate și pentru cele necesare încheierii călătoriei, fiind dator să întreprindă toate măsurile necesare [11].
Posibilitatea rezilierii contractului de societate civilă este diferită, în funcție de faptul dacă acesta este pe termen determinat sau nedeterminat. Potrivit art. 1352, alin. 1 CCRM, contractele care nu sunt încheiate pe un termen determinat pot fi reziliate de oricare asociat cu un preaviz de 3 luni. Dreptul de a cere rezilierea contractului urmează a fi realizat cu bună credință.
Astfel, rezilierea nu poate avea loc în momemtul sau împrejurările în care s-ar produce un prejudiciu societătii civile. De menționat că potrivit art. 1352, alin. 6 CCRM, clauza care limitează sau elimină dreptul asociatului de a se retrage este nulă.
Rezilierea anticipată a contractelor încheiate pe un termen determinat este posibilă doar dacă există motive întemeiate. Astfel, vor servi drept motive întemeiate neexecutarea culpabilă a obligațiilor de către alți asociați, imposibilitateta contnuării raporturilor contractuale din motivul neîntelegerilor grave dintre asociați, imposibilitatea executării obligațiilor din motiv de boala etc. În caz de litigiu, instanta de judecată v-a fi aceea care v-a aprecia justetea motivuilui de reziliere anticipată.
Contractul de societate civilă este unul cu executare succesiva, astfel încît rezilierea lui
18
v-a produce efecte doar pentru viitor. Dacă în contract nu este prevăzut altfel, retragerea unui
asociat v-a produce dizolvarea societății. În cazurile în care contractul prevede continuarea societății după retragerea unui asociat, ultimului i se achită valoarea în bani a cotei-părți din patrimoniul social, iar cotele-părti ale celorlalți asociați se vor majora corespunzător. La determinarea valorii bănești a cotei ce i se cuvine asociatului care se retrage se va ține cont de actele în curs de executare a societații. Atunci cînd în momentul retragerii asociatului valoarea
patrimoniului societații civile este insufucientă pentru acoperirea datoriilor comune, cel care se retrage este obligat să platească celorlalți asociați o sumă proporțională cotei sale părți din patrimoniul pentru acoperirea dificitului.
Temeiurile de dizolvare a societații civile sunt prevăzute de art. 1353 CCRM:
a) expirarea termenului pentru care a fost constituită;
b) decizia asociaților;
c) declansarea procedurii lichidării judiciare asupra patrimoniului societății civile;
d) imposibilitatea urmăririi în continuare a scopului.
Dacă contractul nu prevede altfel, sînt de asemenea temeiuri de dizolvare a societații civile:
a) moartea unuia dintre asociați;
b) declansarea lichidării judiciare a patrimoniului unuia dintre asociați;
c) lipsirea unui asociat de capacitatea de exercițiu;
d) rezilierea.
Activitate de asigurare – activitate care constă, în principal, din: oferirea, negocierea și încheiereaî de contracte de asigurare și reasigurare, încasarea de prime, lichidarea de daune, efectuarea de acțiuni de regres și de recuperare. Activitate care constă din prezentarea sau propunerea contractelor de asigurare și/sau de reasigurare, din alte acțiuni de pregătire a încheierii unor astfel de contracte, din încheierea lor, sau de contribuție la gestionarea contractelor, în special în cazul solicitării de daune.
Aceste activitați nu se consideră de intermediere în asigurare și/sau în reasigurare în cazul în care sînt îndeplinite de un asigurător sau de un angajat al lui care acționează sub responsabilitatea asigurătorului. Nu se consideră activitați de intermediere în asigurări și/sau în reasigurări nici urmatoarele: furnizarea ocazională de informații, în contextul unor alte activități profesionale al căror scop nu rezidă în oferirea de asistența clienților în vederea încheierii sauadministrării unui contract de asigurare și/sau reasigurare, administrărea daunelor unui asigurator (reasigurator) la nivel profesional și nici compensarea daunelor și evaluarea de către un expert asolicitărilor de daune.
19
Contractul de asigurare încetează de drept prin acordul părtilor, precum și:
a) la neachitarea de către asigurat a primei de asigurare în marimea și în termenul stabilit;
b) la expirarea termenului său de acțiune;
c) la îndeplinirea de către asigurator a obligațiilor contractuale;
d) la lichidarea asiguratului persoana juridică sau la decesul asiguratului persoană fizică;
e) la lichidarea asiguratorului, în modul stabilit de legislație;
f) în alte cazuri prevăzute de legislație.
Contractul de asigurare poate fi reziliat, la cererea asiguratorului sau asiguratului, doar în cazul în care partea opusă nu iși onorează obligațiile prevăzute de contract sau încalcă legislația: În cazul înstrăinăii bunurilor asigurate, dobinditorul are opțiunea de a menține valabilitatea contractului de asigurare sau de a-l rezilia [art.15 alin.(9)].
La rezilierea contractului de asigurare de viață asiguratorul restituie asiguratului, conform contractului de asigurare, rezerva acumulată (suma de răscumpărare). Orice altă plată, indiferent de forma în care este făcută de asigurator, diferit de indemnizația de asigurare sau de suma reprezentaîd restituirea rezervei în condițiile art.14 alin.(6), nu poate fi efectuată mai devreme de 6 luni de la data încheierii contractului de asigurare. În cadrul asigurării de viață pentru care se constituie rezerva matematică, asiguratul poate să înceteze efectuarea plătii primelor cu dreptul de a menține contractul la o sumă asigurată redusă sau de a-l rezilia,solicitînd restituirea rezervei constituite (suma de răscumpărare), conform contractului de asigurare.
Rezilierea contractului de asigurare poate avea loc ca urmare a faptului că scopul său nu mai prezintă oportunitate pentru părți sau pentru una din ele. De exemplu, evenimentul asigurat s-a produs înainte de începerea răspunderii societații de asigurare sau după încetarea răspunderii asiguratorului; producerea evenimentului a devenit imposibilă, deci asigurarea nu mai are temei [30].
Rezilierea poate interveni și în următoarele cazuri:
• asiguratul nu a achitat ratele scadente la primele de asigurare;
• bunul asigurat a fost înstrăinat;
• asiguratul refuză modificarea contractului de asigurare la solicitarea asiguratorului;
• în alte cazuri prevăzute prin acte normative.
Rezilierea contractului de asigurare nu generează efecte retroactive ci doar viito Codul muncii prevede în mod expres modalitațile în care contractul individual de muncă poate să înceteze:
– de drept;
– ca urmare a acordului părților;
20
– ca urmare a voinței unilaterale a uneia dintre părti, în cazurile și în condițiile limitativ
prevăzute de lege.
Încetarea de drept a contractului individual de muncă [3, art.56].
Potrivit art. 56 din Codul muncii, contractul individual de muncă încetează de drept:
a) la data decesului salariatului sau al angajatorului persoana fizică, precum și în cazul dizolvăriiangajatorului persoana juridică, de la data la care angajatorul și-a încetat existența conform legii;
b) la data ramînerii definitive a hotărîrii judecătorești de declarare a morții sau a punerii sub interdicție a salariatului sau a angajatorului persoana fizică;
c) la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vîrsta standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare; la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate, pensiei anticipate parțiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limita de vîrstă cu reducerea vîrstei standard de pensionare;
d) ca urmare a constatării nulității absolute a contractului individual de muncă, de la data la care nulitatea a fost constatată prin acordul părților sau prin hotărîre judecătorească definitivă;
e) ca urmare a admiterii cererii de reîntegrare în funcția ocupată de salariat a unei persoane concediate nelegal sau pentru motive neîntemeiate, de la data ramînerii definitive a hotarîrii judecătorești de reîntegrare;
f) ca urmare a condamnării la executarea unei pedepse privative de libertate, de la data ramînerii definitive a hotarâriî judecătorești;
g) de la data retragerii de către autoritațile sau organismele competente a avizelor, autorizațiilor ori atestărilor necesare pentru exercitarea profesiei;
h) ca urmare a interzicerii exercitării unei profesii sau a unei funcții, ca masură de siguranță ori pedeapsa complementară, de la data ramînerii definitive a hotărîrii judecătorești prin care s-a dispus interdicția;
i) la data expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe durata determinată;
j) retragerea acordului părinților sau al reprezentanților legali, în cazul salariaților cu vîrsta
cuprinsă între 15 și 16 ani.
În toate aceste situații contractul individual de muncă încetează independent de voința angajatorului sau a salariatului. Se va emite un act de constare a încetării pe baza căruia se va menționa încetarea în registrul de evidență a salariaților.
Încetarea contractului individuală de muncă prin acordul părților.
Este cea mai frecventă modalitate de încetare a contractului de muncă.De regulă, salariatul solicită printr-o cerere angajatorului încetarea raporturilor de muncă începind cu o
21
anumită dată. Angajatorul acceptă cererea salariatului si emite o decizie pe care o comunică
salariatului în termen de 5 zile de la perfectarea ei.
Încetarea contractului individual de muncă prin voința unilaterală a uneia dintre părți:
Contractul individual de muncă încetează prin voința unilaterala a uneia dintre părți în două situații:
1) Salariatul demisionează – Demisia reprezintă actul unilateral de voință a salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, dupa împlinirea unui termen de preaviz. Termenul de preaviz nu poate fi mai mare de 20 zile lucratoare pentru salariații cu funcții de executie, respectiv de 45 de zile lucrătoare pentru salariații care ocupă funcții de conducere [3, art.61].
2) Angajatorul dispune concedierea salariatului – Concedierea reprezintă încetarea contractului individual de muncă din initțativa angajatorului. Ea poate fi dispusă:
a) pentru motive care țin de persoana salariatului;
b) pentru motive care nu țin de persoana salariatului.
Concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în urmatoarele situații:
a) în cazul în care salariatul a savîrșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară;
b) în cazul în care salariatul este arestat preventiv pentru o perioadă mai mare de 30 de zile, în condițiile Codului de procedură penală;
c) în cazul în care, prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, se constată inaptitudinea fizica și/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să iși îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat;
d) în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat.
Cel mai adesea salariatul este concediat pentru ca savîrșeste abateri grave sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii. În această situație concedierea poate fi dispusă mai dupa îndeplinirea de către angajator a cercetării disciplinare prealabile și în termenele stabilite de lege.
Conform art. 66, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului poate individuală sau colectivă. Prin concediere individuala intelegem încetarea contractului individual
de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai
22
multe motive fără legatură serioasă. Prin concediere colectivă se întelege concedierea, într-o
perioada de 30 zile calendaristice, a unui numar de:
a) cel putin 10 salariați, dacă angajatorul care disponibilizează are încadrați mai mult de 20 salariați și mai puțin de 100 salariați;
b) cel putin 10% din salariați, dacă angajatorul care disponibilizează are încadrați cel puțin 100 salariați, dar mai puțin de 300 salariați [12, p.217].
În cazurile generale de stingere a obligațiilor contractuale ( de ex. prin executare prin expunerea termenului expirat …) mandatul se stinge prin revocarea lui, prin renuntarea mandatului și prin moartea, punerea sub insolvabilitate sau falimentul unei dintre părți (art.1552 Cod.civil) [1, p.1552].
23
2. ANALIZA ȘI REFLECTAREA SPEȚELOR
2.1. Descrierea conținutului speței. Reflectarea și analiza acesteia
Speța pe care am studiat-o în cadrul proiectului de licență este cu referire la acțiunea civilă privind rezilierea contractului de arendă.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta S.C. Comcereal S.A. Vaslui a solicitat în contradictoriu cu pîrîtii C. V., P. R., M. T., D. M. si D. G., rezilierea contractelor de arendă nr. …. [30].
În motivare se arată că reclamanta a preluat 3 parcele de teren în suprafața de 25,56 ha din cele 4 situate în sola 59, parcela 1081 avînd suprafața totală de 34,56 ha situate pe raza localitătii Rosiești.
Din suprafața de 34,56 ha doar 21,15 ha reprezintă teren arabil, restul fiind pășune.
Reclamanta administrează doar terenul arabil, dar întrucît pîrîtii solicită de la ea și arenda pentru suprafața de pășune, lucru cu care nu sunt de acord, solicită admiterea prezentei acțiuni. Reclamanta mai arată că a încercat să medieze conflictele cu pîrîții reducînd proporțional plata arendei raportat la terenul efectiv folosit.
În dovedire s-au depus înscrisuri.
Acțiunea nu este motivata în drept.
Cererea a fost legal timbrata.
Prin întimpinare pîrîta C. P. R. a solicitat respingerea acțiunii în ceea ce priveste contractul ei de arendă motivat de faptul că terenul menționat în titlul ei de proprietate există integral în fizic, fapt dovedit și de documentația cadastrală. Suprafața totală de 10 ha este compusă din 9 ha teren arabil și 1 ha pășune, contractul de arendă fiind încheiat pentru cele 9 ha teren arabil.
În contradovadă pîrîta a depus înscrisuri.
Pîrîta M. T., prin întîmpinare a arătat că reprezențantii reclamantei i-au spus că terenul arabil înscris în titlul de proprietate are o suprafață mai mică întrucît există și teren accidentat sau cu rîpi însă nu i-au adus nici o dovadă în acest sens. Cu toate acestea, în fiecare an i-au plătit
arenda diminuată, ajungînd în final să-i plătească doar pentru 3,15 ha teren arabil.
În contradovadă s-au depus înscrisuri.Pîrîtul D. G. a formulat la rîndul lui întîmpinare arătînd că ei, pîrîții, sunt frustrați de drepturile ce li se cuvin în baza contractelor de arendă întrucît nu li se plăteste contravaloarea arendei pe întreaga suprafață.
24
Reclamanta este cea care, în timp, a tot diminuat suprafața de teren arabil, ajungînd pina la 3,15 ha, fără a avea acordul lor.
Analizînd actele și lucrările dosarului instanța rețin urmatoărele:
Ca varietate a contractului de locațiune, contractul de arendare este reglementat de Legea 16/1994 care se completează cu normele din Codul civil referitoare la arendare, precum și cu cele privind contractul de locațiune.
Cu referire expresă la reziliere, în art. 24 alin. 2 din Legea 16/1994 se prevede „oricare dintre părțile contractante poate cere în justiție rezilierea contractului de arendare pentru cauza de neîndeplinire a obligațiilor de către cealaltă parte, în condițiile legii". Este evident că astfel se face trimitere la prevederile art. 1439 al.2 Codul civil din materia contractului de locațiune, precum și la dispozițiile art. 1020-1021 Cod civil.
Conform art. 1439 al 1 Cod civil, contractul de locațiune se desființează cînd lucrul a pierit în total sau s-a facut netrebnic spre obișnuita întrebuințare. Dispoziția citată se aplică și în cazul contractului de arendare care asa cum s-a mai arătat, este o varietate a contractului de locațiune. Aceasta înseamnă că, rezilierea contractului poate fî cerută numai dacă suprafața de teren arendată nu mai poate fi folosită pentru destinația avută în vedere la încheierea contractului.
În caz contrar, dacă ulterior predarii terenului se constată că întinderea nu corespunde celei arătate în contract, fiind mai mică, arendașul poate cere o reducere de preț propoițională cu suprafața de diferență. În situația în care arendașul refuză reducerea de preț, arendașul are deschisă acțiunea în reducerea prețului arendei întemeiată pe dispozițiile art. 1454 coroborat cu art. 1327 Cod civil.
În consecință, pentru motivele invocate ale reclamantei în susținerea acțiunii, în sensul că suprafața de teren arabil ce a făcut obiectul contractelor de arendă încheiate cu pîrîții este mai mică în fapt decît cea înscrisă în titlurile acestora de proprietate, instanța apreciază că nu se impune rezilierea contractelor cît timp reclamanta nu a facut principală dovada afirmației referitoare la diminuare asuprafețelor în cauza și în subsidiar ca această diminuare face imposibilă folosirea terenurilor în scopul în care au fost preluate.
Pentru motivele expuse mai sus acțiunea reclamantei a fost respinsă [29].
*Contract de asociere în participațiune.
Neîndeplinirea obligațiilor asumate. Reziliere.
Reclamantul și-a îndeplinit obligația și a pus la dispoziție terenul necesar, dar pîrîta nu și-a îndeplinit obligația astfel cum a fost stipulat în art. 3 din contractul respectiv să construiască
25
complexul în întregime în sensul de a fi apt pentru vînzare în termen de 1 an de la data semnării contractului, adică pîna la data de 20 octombrie 2007 [31].
Prin acțiunea înregistrată la acest tribunal reclamantul B. P. a chemat în judecată pîrîta SC „R. P. I.„ SRL solicitînd instanței ca prin hotărîrea ce o va pronunța să constate rezilierea de plin drept a contractului de asociere în participațiune încheiat la data de 20.10.2007 între reclamant și pîrîta și să constate ca reclamantul a dobîndit dreptul de proprietate pe imobilele terenuri înscrise în CF nr. 13635/N cu nr. cadastral 7295 și CF 13636/N cu nr. cadastral 7296 a municipiului Bistrița proprietatea reclamantului, în baza art. 6 alin. 3 din contract.
Analizînd actele și lucrările dosarului, instanța a reținut în fapt ca părțile au încheiat în data de 20.10.2006 un contract de asociere în participațiune în scopul dezvoltării unui proiect imobiliar constînd în construcția unui complex format din 5 vile, case de locuit, în scopul vînzării acestora.
În contract s-a stabilit ca reclamantul are obligația de a pune la dispoziție terenul proprietatea sa situată în municipiul Sîngerei iar pîrîta avea obligația să realizeze investiția începînd cu întocmirea documentației și pînă la finalizarea construcțiilor.
Reclamantul și-a îndeplinit obligația și a pus la dispoziție terenul necesar, dar pîrîta nu și-a îndeplinit obligația astfel cum a fost stipulat în art. 3 din contract respectiv să construiască complexul în întregime în sensul de a fi apt pentru vînzare în termen de 1 an de la data semnării contractului, adică pîna la data de 20 octombrie 2007.
Deoarece pîrîta nu și-a îndeplinit obligația asumată reclamantul a introdus prezenta actiune.
Se mai reține ca în alin. 3 al articolului 6 din contract s-a prevăzut ca „ în cazul rezilierii contractului din culpa investitorului SC„ R. P. I.„ SRL Sîngeorz-Bai și dacă stadiul de execuție al construcțiilor nu a atins un procent de minim 80%, dreptul de proprietate asupra construcțiilor, indiferent de stadiul de execuție în care acestea se află, se transferă de plin drept
și fără plata asociatului B. P. cu titlul de daune interese, acesta devenind proprietar deplin
asupraterenului și construcțiilor edificate.În cauză s-a efectuat raport de expertiză tehnico-
construcții de către expertul C. I. din care rezulta ca gradul de realizare al construcțiilor este de
numai 57% față de procentul minim de 80% stipulat în contract.
Pîrîta nu a formulat obiecțiuni față de concluziile expertizei.
Se mai reține că edificarea imobilelor s-a început pe terenurile înscrise în CF nr. 25338 cu nr. cadastral 7295, terenul înscris în CF 13636 cu nr. cadastral 7296 fiind drum de acces
comun mai multor proprietați din zona.
26
Pentru considerentele menționate în baza prevederilor art. 969, 1020, 1021, 1066–1069, 1075 Cod civil si 251-256 Cod comercial, instanța urmează să admită actiunea și să constate rezilierea contractului de asociere în participațiune încheiat în data de 20.10.2007 între reclamant și pîrîtă; să constate ca reclamantul a dobîndit dreptul de proprietate cu titlul de edificare asupra construcțiilor constînd în 5 clădiri de locuit situate pe terenul proprietatea reclamantului înscris în CF nr. 25338 Sîngerei cu nr. cadastral 7295.
În baza prevederilor art. 274 Cod procedura civilă, instanța urmează să oblige pîrîta să plătească reclamantului suma de 942,1 lei reprezentînd taxa de timbru, timbru judiciar și onorariu de expert [30].
*Rezilierea contractului de închiriere.
Refuz de încasare a chiriei. Imposibilitatea îndeplinirii condițiilor generale de validitate ale contractelor. Prin sentinta nr.19/CA/2010 a Tribunalului Sîngerei, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul B.P., în contradictoriu cu pîrîții CONSILIUL LOCAL AL or. Sîngerei și PRIMARUL or. Sîngerei, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotarîre, instanța a reținut ca, prin contractul nr.2/25.06.1996 încheiat între Consiliul Local al or. Sîngerei, pe de-o parte și reclamantul B.P., pe de alta parte, s-a convenit închirierea de către pîrîtul Consiliul Local Sîngerei a unei suprafețe de 40 ha pășune aparținînd consiliului local în satul Copăceni, în parcela PS 2074, 2086 si 2065, pe o durată de 25 ani, începînd cu anul 1996.
Fiind un contract sinalagmatic, contractul de concesiune dă nastere la două obligații recuperare în sarcina părților; obligația concedentului – Consiliul Local Sîngerei – are ca obiect
bunul transmis în concesiune, iar cea a concesionarului are ca obiect chiria.
Instanța a reținut că, la data încheierii contractului dintre părți, îndeplinirea de către pîrîtul Consiliul Local Sîngerei a obligației ce-i incumbă în termenul contractului a fost posibilă, datorită faptului că acesta, în baza legii administrației publice locale administrează bunurile aflate în proprietatea publică sau privată a statului ori a comunei, cum este cazul parcelelor închiriate reclamantului.
Pe parcursul derulării contractului, această obligație a devenit imposibil de realizat, caurmare a reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, în temeiul Legii nr.247/2005, în favoarea Asociației de Pădurit și Pășunat infratirea, prin Hotarîrea Comisiei
Sîngerei nr.4422/V/14.06.2007.
Prin Protocolul de Predare-primire nr.2914 din 18.12.2007 încheiat între Primăria
27
Sîngerei și Asociația de Pădurit și Pășunat Infratirea, s-a realizat predarea în favoarea proprietarului, Suprafața de pășune aprobată și validată de Comisie prin Hotărîrile 3293/07.04.2004, 372/30.03.2005 și nr. 4422/14.06.2007, din care fac parte și parcelele închiriate reclamantului prin contractul de concesiune.
De asemenea, instanța a reținut ca pierderea calității de proprietar și imposibilitatea îndeplinirii obligației contractuale au fost notificate reclamantului, prin mandatarul acestuia – dl.
S.G., prin adresele nr.607/22.03.2007 și respectiv nr.251/28.01.2008.
Plecînd de la dispozițiile de drept comun privind condițiile generale de validitate ale contractelor, cuprinse în art.948-968 c.civil , s-a reține că pentru a fi valid orice contract
presupune că obiectul acestuia – constind în prestațiile reciproce la care părțile se obligă – să fie posibil.
Ori, în speță, instanța a reținut că s-a facut dovadă că, datorită unor cauze independente de voința părților, pîrîtul, în calitate de concedent se află în situația de a nu mai putea îndeplini obligația stipulată prin contract, aceea de a închiria bunul.
Față de cele reținute, instanța a constatat că adresa cu nr.305/01.02.2008 emisă de pîrîtul Primarul Comunei Sîngerei, prin care se aduce la cunoștința reclamantului ca, contractul dintre părți este reziliat prin forța majora este legală și temeinică, astfel ca a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului ca urmare a constatării netemeiniciei capătului principal de cerere, și pe cale de consecință, au fost respinse și capetele subsidiare, constatîndu-se că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată [16, p.211].
Reziliere contract de vînzare-cumpărare.
Prin cererea adresată instanței și înregistrată sub nr. 859/179/4.08.2008, reclamanta Prodan Aftenia a chemat în judecată pe pîrîții B.N.și B.G.-F. , solicitînd rezilierea contractului de vînzare-cumpărare cu clauza de întreținere autentificat sub nr.1503/21 mai 2002 la BNP " E.F. " cu sediul în municipiul Tulcea.
În motivarea cererii s-a învederat că prin contractul de vînzare-cumpărare cu clauza de întreținere autentificat sub nr.1503/21 mai 2002 la BNP " E.F. " a vîndut pîrîților cota sa indiviză din imobilul casa de locuit și teren aferent,contraprestațiunea acestei înstrăinari constînd în obligația cumpărătorilor,pîrîții în speță,de a-i acorda întreținere și îngrijire,pe tot timpul vieții sale cu alimente,îmbrăcăminte,încălzit și tot ce este necesar unei bune întrețineri și îngrijiri,precum și obligația de a suporta cheltuielile ocazionate cu înmormîntarea și pomeni.
S-a învederat că de la data perfectării vînzării pîrîții au intrat în posesia imobilului,folosindu-se
28
de toate bunurie sale,refuzînd să-și îndeplinească obligația de întreținere pe care și-au asumat-o,fiind întreținută de alte persoane,respectiv de fiica sa,P.Gh.,care nu are nicio obligație în acest sens.
A mai arătat reclamanta că a fost obligată să-și parasească locuința din cauza unui tratament nerespectuos,plin de înjurii și a faptului că nu era întreținută corespunzator. S-a susținut că nu era întreținută corespunzător,nefiindu-i asigurate în esență,întreținerea și condițiile de încălzire necesare,arătînd că pîrîta i-a aruncat hainele din locuință,continuînd și în prezent să aibă un comportament nedemn,adresînd înjurii la adresa sa și a persoanei care o îngrijește.
Ulterior pîrîta a depus o cerere de completare-precizare conținînd o detaliere a stării de fapt care a determinat-o să promoveze acțiunea de reziliere a contractului de vînzare-cumpărare,învederînd ca după perfectarea contractului,pîrîții au avut o conduită necorespunzătoare,neexecutîndu-și obligațiile asumate,modul în care aceștia s-au achitat de obligațiile contractuale susținîndu-se în esența că este de neacceptat,fiind determinată ca urmare a conduitei negative a pîrîtei să părăsească imobilul și să se mute în locuința unei alte fiice ale sale,locuința care se învecinează cu cea care a facut obiectul contractului în speță.
S-a învederat că datorită tratamentului nerespectuos al pîrîtei care nu-i asigura întreținere și îngrijire și-i adresa insulte,interzicîndu-i a avea vreo legatură personală cu ceilalți membri ai familiei precum și cu prietenele,a fost nevoită să se mute în luna noiembrie 2004 în locuința fiicei sale P.Gh.,unde a locuit singură de la data sus menționată și pînă în anul 2007 cînd datorită unor probleme de sănătate a rămas imobilizată,fiica sa P.Gh. mutîndu-se astfel în localitatea sa de domiciliu spre a-i acorda îngrijirea și întreținerea necesare [34].
S-a susținut că din noiembrie 2004 și pînă în prezent pîrîții nu au vizitat-o niciodată deși locuințele se învecinează,fiind despărțite de un gard de sîrmă,pîrîta aruncîndu-i peste gard și hainele ce le avea pregătite pentru înmormîntare.În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1639 și urm cod civil.În susținerea acțiunii s-au depus în copie următoarele înscrisuri: contractul de vînzare-cumpărare cu clauza de întreținere autentificat sub nr.1503/21 mai 2002 la BNP "E.F.",încheierea de legalizare de copie din arhiva nr.1476/10.04.2008,procura judiciară de reprezentare a reclamantei de către numitul P.I.,autentificată sub nr. 569/11.03.2008 , certificat de atestare fiscala nr.1737/11.03.2008,înscrisuri privind dovada achitării utilităților pentru imobilul în speță, situația indicatorilor financiar ai bilanțului contabil al societății deținută de pîrîți. Prin întîmpinare,pîrîții au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea întîmpinării s-a învederat că la data de 21.05.2002 au cumpărat cota parte a
reclamantei P.A. (mama pîrîtei B.N.),din imobilul casa de locuit și terenul aferent și deși aceasta
29
și-a manifestat dorința de a nu fi stipulată nicio clauză în contract au convenit și insistat să fie menționată clauza de întreținere.S-a învederat că s-au mutat în localitatea Sabangia deși dețineau în municipiul Tulcea o afacere prosperă,luînd decizia de a înființa în această localitate un nou magazin,pentru întreținere.S-a mai învederat că înainte de mutarea în acest imobil,de îngrijirea reclamantei urma să se preocupe sora sa,P.Gh.,care moștenise un imobil învecinat cu cel al reclamantei,însă a constatat că aceasta nu se preocupă de îngrijirea reclamantei.
S-a susținut în esența că întreruperea raporturilor dintre părți s-a datorat culpei reclamantei care a părăsit imobilul,mutîndu-se în locuința surorii sale P.Gh..S-a arătat că deși locuiau la Tulcea,în perioada inițială încheierii contractului,a acordat îngrijire reclamantei care ulterior aflată sub influența negativă a surorii sale a început să manifeste nemulțumiri cu privire la modul de întreținere și îngrijire,în cele din urmă, mutîndu-se în locuința numitei P.Gh..S-a susținut că numita P.Gh. locuia într-o altă localitate,iar sub pretextul că acesteia îi dispăruseră mai multe lucruri din curte,reclamanta s-a hotarît să se mute în locuința acesteia,fără ai consulta. S-a susținut totodată că în primavara anului 2008 reclamanta s-a îmbolnăvit, fiind în prezent imobilizată la pat,însă a refuzat a se reîntoarce în locuința sa,în prezent reclamanta locuind împreună cu numita P.Gh.care îi acordă întreținerea și îngrijirea.
S-a susținut că pe rolul instanței a fost înregistrată acțiunea avînd ca obiect partajarea judiciară a imobilului,dat fiind că asupra acestuia se afla în indiviziune pîrîții și numita P.Gh.,însă la termenul din 8 martie 2008 numita P.Gh. a renuntat la judecata cauzei.S-a mai învederat că la data de 6 martie 2008 a dat o declarație în fața apărătorului surorii sale P.Gh.,declarație prin care s-a angajat să acorde îngrijire reclamantei cu condiția că aceasta să se reîntoarcă acasă însă a doua zi recurgînd la rîndul său la serviciul unui avocat, reclamanta a dat o depoziție în fața apărătorului că nu este de acord să fie îngrijită de către pîrîți și că nu doreste să se reîntoarcă în locuință. Pentru considerentele relevate în aparare s-a solicitat respingerea actiunii ca nefondata [34].
În susținerea apărării s-au depus în copie: situația privind indicatorii financiari ai societății deținută de pîrîți,acte medicale privind starea de sănătate a pîrîtului B.G.F., carnetul de muncă al pîrîtului, declarațiile extrajudiciare date în fața apărătorilor. În cauză au fost administrate probatorii cu martori și înscrisurile sus menționate la cererea ambelor părti,fiind audiați martorii G.I. și P.I. la cererea reclamantei și martorii G.S. și A.I. la cererea pîrîților.Soluționînd cauza,instanța reține următoarele: Prin contractul de vînzare-cumpărare cu obligație de întreținere autentificat sub nr.1503/21.05.2002 la BNP "E.F." cu sediul în Tulcea, reclamanta P.A.,în calitate de vînzătoare, a înstrăinat pîrîților,în calitate de cumpărători-întreținători cota
30
indiviză de 4/16 din suprafața de 2005,999 m.p. teren curte și gradină și cota indiviză de 10/16
din casa de locuit situată pe acest teren,construită din ceamur,acoperită cu tablă,compusă din trei camere și un hol,în suprafața construită de 83,59 m.p. și separat o bucătărie, magazie și un hol în suprafața construită de 32,04 m.p. și o anexă în suprafața construită de 9,08 m.p.,imobil situat în intravilanul satului Sabangia,comuna Sarichioi,județul Tulcea avînd număr cadastral 362,cu vecinătățile menționate în actul de înstrăinare și schita anexă,parte integrantă la contractul de vînzare-cumpărare cu clauza de întreținere.
Contraprestațiunea acestei înstrăinări a constat în obligația cumpărătorilor-pîrîti de a o întreține și îngriji pe reclamanta cu alimente,îmbrăcăminte,încălzire și tot ce este necesar unei bune întrețineri pînă la încetarea sa din viață și să suporte toate cheltuielile ocazionate cu înmormîntarea sa și pomenile aferente,cumpărătorii-întreținători intrînd în stapînirea de drept a cotelor indivize din imobil de la data autentificării actului,iar în stapînirea de fapt a imobilului numai după încetarea din viață a vînzătoarei reclamante,aceasta pastrîndu-și dreptul de uzufruct viager pe cota indiviză înstrăinată din imobil,pîrîții obligîndu-se să respecte dreptul de uzufruct viager pe cotele indivize înstrăinate în conformitate cu dispozițiile legale.
Din evaluarea judiciară a materialului probator administrat în cauza instantă reține că în cauză sunt îndeplinite condițiile legale ale rezilierii,neexecutarea culpabilă de către pîrîți a obligațiilor asumate prin contract impunînd oportunitatea rezilierii judiciare pentru considerentele urmatoare:
Probele cauzei înfățisează ca pîrîții nu și-au executat obligațiile asumate prin contract,culpa pentru neexecutare revenindu-le acestora în raport de circumstanțele în care a avut loc neexecutarea. Din contractul autentic încheiat între paăți se desprinde că pîrîții s-au obligat față de reclamantă nu numai la întreținere ci și la îngrijire,obligîndu-se totodată să respecte dreptul de uzufruct viager pe cotele indivize înstrăinate.Îngrijirea presupune,mai ales față de starea de sănătate a reclamantei,imobilizată la pat,prezență continuă alături de aceasta a altei persoane pentru a o ajuta să se deplaseze,să-și facă igiena personală și pentru a o suplini permanent în celelalte activități ce le presupune zilnic viața casnică. Pîrîții, după mutarea reclamantei nu au prestat în nici un fel întreținere și îngrijire acesteia,aspect recunoscut de către pîrîți,invocînd părăsirea nejustificată de către reclamanta a locuinței pentru care își rezervase dreptul de uzufruct viager.
Din coroborarea probelor administrate în cauza nu se poate reține ca neîndeplinirea obligațiilor asumate se datorează culpei reclamantei care ar fi părăsit în mod nejustificat imobilul și ar refuza întreținere. Din faptul că reclamanta și-a rezervat uzufructul viager al
31
cotelor indivize din imobilul înstrăinat pîrîților,rezultă că în înțelegerea anterioară a părților a
fost ca aceasta să ramînă în locuința,sarcina pârâtilor constând în aceea de a-i asigura întretinerea și îngrijirea la locuința ei,urmînd a intra în stapînirea în fapt după decesul reclamantei. Coroborarea probelor administrate în cauza conduce la concluzia că mutarea reclamantei din locuința s-a datorat conduitei negative a pîrîtei în legatură cu modul îndeplinirii obligațiilor asumate prin contract.
În contextul în care pîrîta prin atitudinea sa negativă,nepotrivită față de reclamantă,raportat la vîrsta și nevoile acesteia,a determinat prin comportamentul său crearea unui climat negativ,climat ce a culminat cu mutarea reclamantei ca urmare a jignirilor și reproșurilor aduse,a neexecutării obligației de întreținere și îngrijire,îngrijirea și întreținerea neputîndu-se aprecia că au fost executate atît sub aspect cantitativ cît și calitativ,se apreciază că nu poate fi reținută culpa reclamantei în mutarea din locuință, culpa pîrîților în îndeplinirea obligațiilor contractuale constînd pe de alta parte și în pasivitatea manifestată de aceștia în executarea obligațiilor asumate dupa mutarea reclamantei.
Astfel, deși reclamanta s-a mutat din locuința în luna noiembrie 2004, pîrîții nu au întreprins nici un fel de diligențe pentru îndeplinirea obligațiilor asumate,manifestînd dezinteres total față de nevoile de întreținere și îngrijire ale reclamantei deși aceasta a locuit singură în locuința în care s-a mutat pîna la momentul în care a survenit imobilizarea sa la pat.
Depoziția dată de către reclamantă în fața apărătorului prezent al pîrîților,în cursul lunii martie 2008,cînd pe rolul instanței era pendinte o acțiune avînd ca obiect partaj judiciar asupra imobilului în litigiu,nescrisă de reclamantă ci doar semnată,raportat la vîrsta reclamantei,gradul de înțelegere a efectelor declarației,se apreciază că reprezintă o încercare de preconstituire de probe pro cauză,depoziția neputîndu-se reține că poate constitui o probă care să reliefeze ca neexecutarea obligațiilor se poate grefa în speță pe culpa acesteia raportat la împrejurările sus reținute [25].
Din înscrisurile depuse în cauză reiese că utilitățile pentru administrarea imobilului,constînd în consumul de energie electrică, apă potabilă,chiar și impozitul pe clădire și teren au fost achitate de către reclamantă deși nu-i incumbau aceste obligații,înscrisurile depuse de către pîrîți cu privire la situația indicatorilor financiari ai activității societății pe care o dețin fiind lipsite de relevanța juridică în cauză,profitul net realizat de aceștia fiind de altfel neînsemnat.
Susținerile martorului cu privire la faptul că pîrîtul i-ar fi relatat că achită cheltuielile
32
privind utilitățile,dîndu-i bani reclamantei,se apreciază că nu sunt sincere,martorul învederînd de
altfel că aceste aspecte le cunoaste din relatarile pîrîtului,aspecte care de altfel nu se coroboreaza cu probele produse în cauza de către reclamantă.
Conduita negativă a pîrîtei contractante în legatură cu modul îndeplinirii ei a fost reliefataăde depoziția martorei G.I., vecină cu reclamanta și care în mod personal a perceput că de la mutarea din locuință pîrății nu au executat în nici un mod obligațiile asumate,martora reliefînd că pe perioada cît reclamanta a locuit cu pîrții i s-a plîns deseori de modul nerespectuos în care este tratată de către pîrîtă,de faptul că aceasta o supune unei presiuni psihologice,interzicîndu-i dreptul de a primi în vizită pe cealaltă fiică,pe nepoți, cît și alte persoane,neocupîndu-se totodată de întreținerea și îngrijirea sa,reclamanta întreținîndu-se singură pe perioada cît a locuit cu pîrîții, aceasta învederîndu-i martorei că a fost certată de către pîrîtă chiar și pentru 2 oua luate în absența sa din produsele sale.
Martora a reliefat de asemenea că,din considerente de milă, a ajutat-o pe reclamantă, după ce s-a mutat, aceasta fiind în stare de nevoie ca urmare a vîrstei și a stării de sănătate, învederînd că pîrîta i-a interzis s-o viziteze pe reclamantă și să o ajute. Ca atare, în raport de considerentele sus reținute, se apreciază ca acțiunea reclamantei este întemeiată, neexecutarea obligațiilor contractuale asumate fiind culpabilă pîrîților. Culpa(vinovăția) condiție a neexecutării obligațiilor în contractele sinalagmatice se manifestă sub aspectele generale ale vinovăției, vinovăția fiind de altfel atitudinea psihică a autorului față de faptul și rezultatul ei,fiind unitatea dintre un factor intelectiv și unul volitiv. Neconformarea pîrîților la îndeplinirea obligației,pe fondul atitudinii sus menționate se apreciază că reliefează conturarea culpei pîrîților, neexecutarea datorîndu-se unor cauze interioare ce țin de atitudinea psihică a pîrîților, în special a pîrîtei față de modul în care a înțeles să-și execute obligația asumată [30].
În cauză, raportat la fundamentul dreptului de opțiune al creditorului,nu se poate reține că se justifică oportunitatea menținerii contractului și înlocuirea cu obligația executării silite sub forma unei sume de bani că echivalent a obligației de întreținere și îngrijire astfel cum s-a solicitat de către pîrîți. Creditorul este cel care are fundamentul dreptului de opțiune, acest drept neputînd fi cenzurat de către instanță. Ca atare apreciind admisibila acțiunea pentru considerentele sus reținute, urmează a o admite ca atare și a dispune rezilierea contractului de vînzare-cumpărare cu clauza de întreținere. În temeiul art.274 cod pr.civilă, urmează a obliga pîrîții la 63 lei cu titlul de cheltuieli de judecată către reclamantă.
Contract de asociere în participațiune. Neîndeplinirea obligațiilor asumate. Reziliere.
33
Reclamantul și-a îndeplinit obligația și a pus la dispoziție terenul necesar,dar pîrîta nu și-a îndeplinit obligația astfel cum a fost stipulat în art. 3 din contract respectiv să construiască complexul în întregime în sensul de a fi apt pentru vănzare în termen de 1 an de la data semnării contractului, adică pîna la data de 20 octombrie 2007. Tribunalul Bistrița-Nasaud, sent. com. 981/21 octombrie 2008.
Prin acțiunea înregistrată la acest tribunal reclamantul B. P. a chemat în judecată pîrîta SC „R. P. I.„SRL solicitînd instanței ca prin hotarîrea ce o va pronunța să constate rezilierea de plin drept a contractului de asociere în participațiune încheiat la data de 20.10.2007 între reclamant și pîrîtă și să constate că reclamantul a dobîndit dreptul de proprietate pe imobilele terenuri înscrise în CF nr. 13635/N cu nr. cadastral 7295 si CF 13636/N cu nr. cadastral 7296 a municipiului Bistrița proprietatea reclamantului, în baza art. 6 alin. 3 din contract. Analizînd actele și lucrările dosarului, instanța a reținut în fapt că părțile au încheiat în dată de 20.10.2006 un contract de asociere în participațiune în scopul dezvoltării unui proiect imobiliar constînd în construcția unui complex format din 5 vile case de locuit, în scopul vînzării acestora.
În contract s-a stabilit că reclamantul are obligația de a pune la dispoziție terenul proprietatea sa situat în municipiul Bistrița iar pîrîta avea obligația să realizeze investiția începînd cu întocmirea documentației și pîna la finalizarea construcțiilor. Reclamantul și-a îndeplinit obligația și a pus la dispoziție terenul necesar, dar pîrîta nu și-a îndeplinit obligația astfel cum a fost stipulat în art. 3 din contract respectiv să construiască complexul în întregime în sensul de a fi apt pentru vînzare în termen de 1 an de la data semnării contractului, adică pîna la data de 20 octombrie 2007 [35].
Deoarece pîrîta nu și-a îndeplinit obligația asumată reclamantul a introdus prezenta acțiune. Se mai reține ca în alin. 3 al articolului 6 din contract s-a prevazut că „ în cazul rezilierii contractului din culpa investitorului SC„R. P. I.„ SRL Sîngeorz-Bai și dacă stadiul de execuție al construcțiilor nu a atins un procent de minim 80%, dreptul de proprietate asupra construcțiilor,indiferent de stadiul de execuție în care acestea se află, se transferă de plin drept și fără plata asociatului B. P. cu titlul de daune interese, acesta devenind proprietar deplin asupra terenului și construcțiilor edificate. În cauză s-a efectuat raport de expertiza tehnica-constructii de către expertul C. I. din care rezultă că gradul de realizare al construcțiilor este de numai 57% față de procentul minim de 80% stipulat în contract. Pîrîta nu a formulat obiecțiuni față de concluziile expertizei.
Se mai reține că edificarea imobilelor s-a început pe terenurile înscrise în CF nr. 25338 cu nr. cadastral 7295, terenul înscris în CF 13636 cu nr. cadastral 7296 fiind drum de acces
34
comun mai multor proprietăți din zonă. Pentru considerentele menționate în baza prevederilor
art. 969, 1020, 1021, 1066–1069, 1075 Cod civil si 251-256 Cod comercial, instanța urmează să admită acțiunea și să constate rezilierea contractului de asociere în participațiune încheiat în data de 20.10.2007 între reclamant și pîrîtă; să constate că reclamantul a dobîndit dreptul de proprietate cu titlul de edificare asupra construcțiilor constînd în 5 clădiri de locuit situate pe terenul proprietatea reclamantului înscris în CF nr. 25338 Bistrița cu nr. cadastral 7295. În baza prevederilor art. 274 Cod de procedură civilă instanța urmează să oblige pîrîîta să plătească reclamantului suma de 942,1 lei reprezentînd taxa de timbru, timbru judiciar și onorariu de expert [1, art.969;1020;1021;1075].
Rezilere contract de arendă.
Prin cererea introductivă de instanță, reclamanta S.C. Comcereal S.A. Vaslui a solicitat în contradictoriu cu pîrîții C.V., P.R., M.T., D.M. si D.G., rezilierea contractelor de arendă nr. 192/27.10.2006, 263/26.11.2004, 266/26.11.2004. În motivare se arată că reclamanta a preluat 3 parcele de teren în suprafața de 25,56 ha din cele 4 situate în sola 59, parcela 1081 avînd suprafața totală de 34,56 ha situate pe raza localității Rosiești. Din suprafața de 34,56 ha doar 21,15 ha reprezintă teren arabil, restul fiind pășune. Reclamanta administrează doar terenul arabil, dar întrucît pîrîții solicit de la ea și arenda pentru suprafața de pășune, lucru cu care nu sunt de acord, solicit admiterea prezentei actiuni. Reclamanta mai arată că a încercat să medieze conflictele cu pîrîții reducînd proporțional plata arendei raportat la terenul efectiv folosit. In dovedire s-au depus înscrisuri.Acțiunea nu este motivată în drept. Cererea a fost legal timbrata [36].
Prin întîmpinare pîrîta C.P.R. a solicitat respingerea acțiunii în ceea ce privește contractul ei de arendă motivat de faptul că terenul menționat în titlul ei de proprietate există integral în fizic, fapt dovedit și de documentația cadastrală. Suprafața totală de 10 ha este compusă din 9 ha teren arabil și 1 ha pășune, contractul de arendă fiind încheiat pentru cele 9 ha teren arabil.
În contradovadă pîrîta a depus înscrisuri. Pîrîa M.T., prin întîmpinare a arătat că reprezentanții reclamantei i-au spus că terenul arabil înscris în titlul de proprietate are o suprafață mai mică întrucît există și teren accidentat sau cu rîpi însă nu i-au adus nici o dovadă în acest sens. Cu toate acestea, în fiecare an i-au plătit arenda diminuată, ajungînd în final să-i plătească doar pentru 3,15 ha teren arabil. In contradovadă s-au depus înscrisuri.Pîrîtul D.G. a formulat la rîndul lui întîmpinare artând ca ei, pârâtii, sunt frustrati de drepturile ce li se cuvin in
35
baza contractelor de arenda întrucât nu li se plateste contravaloarea arendei pe întreaga suprafata. Reclamanta este cea care, in timp, a tot diminuat suprafata de teren arabil, ajungând pâna la 3,15 ha, fara a avea acordul lor. Cu referire expresă la reziliere, în art. 24 alin. 2 din Legea 16/1994 se prevede „oricare dintre părțile contractante poate cere în justiție rezilierea contractului de arendare pentru cauza de neîndeplinire a obligațiilor de către cealaltă parte, în condițiile legii". Este evident că astfel se face trimitere la prevederile art. 1439 al.2 Codul civil din materia contractului de locațiune, precum și la dispozițiile art. 1020-1021 Cod civil [1, art.1439].
Conform art. 1439 al 1 Cod civil, contractul de locațiune se desființează cînd lucrul a pierit în total sau s-a facut netrebnic spre obisnuiță întrebuințare. Dispoziția citată se aplică si în cazul contractului de arendare care așa cum s-a mai arătat, este o varietate a contractului de locațiune. Aceasta înseamnă că, rezilierea contractului poate fî cerută numai dacă suprafața de teren arendată nu mai poate fi folosită pentru destinația avută în vedere la încheierea contractului. In caz contrar, dacă ulterior predarii terenului se constată că întinderea nu corespunde celei arătate în contract, fiind mai mică, arendașul poate cere o reducere de preț proporțională cu suprafața de diferență. în situația în care arendașul refuză reducerea de preț, arendașul are deschisă acțiunea în reducerea prețului arendei întemeiată pe dispozițiile art. 1454 coroborat cu art. 1327 Cod civil [1, art.1454].
În consecință, pentru motivele invocate ale reclamantei în susdnerea acțiunii, în sensul că suprafața de teren arabil ce a facut obiectul contractelor de arendă încheiate cu pîrîtii este mai mică în fapt decît cea înscrisă în titlurile acestora de proprietate, instanța apreciata ca nu se impune rezilierea contractelor cît timp reclamanta nu a făcut principal dovadă afirmației referitoare la diminuare asupra fețelor în cauză și în subsidiar ca această diminuare face imposibilă folosirea terenurilor în scopul în care au fost preluate. Pentru motivele expuse mai sus acțiunea reclamantei a fost respinsă.
Rezilere contract de arendă.
Prin cererea introductivă de instanță, reclamanta S.C. Comcereal S.A. Vaslui a solicitat în contradictoriu cu pîrîții C.V., P.R., M.T., D.M. si D.G., rezilierea contractelor de arendă nr. 192/27.10.2006, 263/26.11.2004, 266/26.11.2004. În motivare se arată că reclamanta a preluat 3 parcele de teren în suprafața de 25,56 ha din cele 4 situate în sola 59, parcela 1081 avînd suprafața totală de 34,56 ha situate pe raza localității Rosiești. Din suprafața de 34,56 ha doar 21,15 ha reprezintă teren arabil, restul fiind pășune. Reclamanta administrează doar terenul
36
arabil, dar întrucît pîrîții solicit de la ea și arenda pentru suprafața de pășune, lucru cu care nu sunt de acord, solicit admiterea prezentei actiuni. Reclamanta mai arată că a încercat să medieze conflictele cu pîrîții reducînd proporțional plata arendei raportat la terenul efectiv folosit. In dovedire s-au depus înscrisuri.Acțiunea nu este motivată în drept. Cererea a fost legal timbrata.
Prin întîmpinare pîrîta C.P.R. a solicitat respingerea acțiunii în ceea ce privește contractul ei de arendă motivat de faptul că terenul menționat în titlul ei de proprietate există integral în fizic, fapt dovedit și de documentația cadastrală. Suprafața totală de 10 ha este compusă din 9 ha teren arabil și 1 ha pășune, contractul de arendă fiind încheiat pentru cele 9 ha teren arabil.
În contradovadă pîrîta a depus înscrisuri. Pîrîa M.T., prin întîmpinare a arătat că reprezentanții reclamantei i-au spus că terenul arabil înscris în titlul de proprietate are o suprafață mai mică întrucît există și teren accidentat sau cu rîpi însă nu i-au adus nici o dovadă în acest sens. Cu toate acestea, în fiecare an i-au plătit arenda diminuată, ajungînd în final să-i plătească doar pentru 3,15 ha teren arabil. In contradovadă s-au depus înscrisuri.Pîrîtul D.G. a formulat la rîndul lui întîmpinare artând ca ei, pârâtii, sunt frustrati de drepturile ce li se cuvin in baza contractelor de arenda întrucât nu li se plateste contravaloarea arendei pe întreaga suprafata. Reclamanta este cea care, in timp, a tot diminuat suprafata de teren arabil, ajungând pâna la 3,15 ha, fara a avea acordul lor. Cu referire expresă la reziliere, în art. 24 alin. 2 din Legea 16/1994 se prevede „oricare dintre părțile contractante poate cere în justiție rezilierea contractului de arendare pentru cauza de neîndeplinire a obligațiilor de către cealaltă parte, în condițiile legii". Este evident că astfel se face trimitere la prevederile art. 1439 al.2 Codul civil din materia contractului de locațiune, precum și la dispozițiile art. 1020-1021 Cod civil [1, art.1439].
Conform art. 1439 al 1 Cod civil, contractul de locațiune se desființează cînd lucrul a pierit în total sau s-a facut netrebnic spre obisnuiță întrebuințare. Dispoziția citată se aplică si în cazul contractului de arendare care așa cum s-a mai arătat, este o varietate a contractului de locațiune. Aceasta înseamnă că, rezilierea contractului poate fî cerută numai dacă suprafața de teren arendată nu mai poate fi folosită pentru destinația avută în vedere la încheierea contractului. In caz contrar, dacă ulterior predarii terenului se constată că întinderea nu corespunde celei arătate în contract, fiind mai mică, arendașul poate cere o reducere de preț proporțională cu suprafața de diferență. în situația în care arendașul refuză reducerea de preț, arendașul are deschisă acțiunea în reducerea prețului arendei întemeiată pe dispozițiile art. 1454 coroborat cu art. 1327 Cod civil.
37
În consecință, pentru motivele invocate ale reclamantei în susdnerea acțiunii, în sensul că suprafața de teren arabil ce a facut obiectul contractelor de arendă încheiate cu pîrîtii este mai mică în fapt decît cea înscrisă în titlurile acestora de proprietate, instanța apreciata ca nu se impune rezilierea contractelor cît timp reclamanta nu a făcut principal dovadă afirmației referitoare la diminuare asupra fețelor în cauză și în subsidiar ca această diminuare face imposibilă folosirea terenurilor în scopul în care au fost preluate. Pentru motivele expuse mai sus acțiunea reclamantei a fost respinsă.
38
ÎNCHEIERE
Necesitatea respectării cuvîntului dat a avut dintotdeauna nenumărate implicații morale, juridice și chiar religioase. Pe plan juridic, aceste implicații au o importanță covarșitoare, în condițiile unui mediu de afaceri din ce în ce mai ostil. rezolutiunea sunt concepute ca remedii acordate creditorului pentru neexecutarea culpabilă a obligației de către debitor. Dispozițiile legale referitoare la reziliere desi au un caracter imperativ, conferă o serie de prerogative părtilor. Rezilierea se aplică în cazul contractelor cu executare succesivă. Pentru a califica un contract ca fiind cu executare succesivă, este suficient ca obligațiile unei singure parți sa fie cu executare succesivă. Orice contract încheiat între două sau mai multe persoane, este un acord de voință, este o ințelegere reciprocă, este un numitor comun, pe care ambele părți trebuie să fie responsabil de obligațiile sale, să respecte drepturile reciproc, astfel încit să nu să se ajungă la rezilierea acestuia.
Deși, în numeroase cazuri, din cauza unor forțe majore, contractul se destramă, din inițiativa uneia sau a ambelor părți contractante. Motivele pot fi deferite, acestea diferă de la un caz la altul, cum ar fi:
-neplata locațiunii, a chiriei, a prețului arenzii;
-pricinuirea de însemnate stricăciuni locuinței închiriate, clădirii în care este situată aceasta, instalațiilor sau altor bunuri aferente ori înstrăinarea fără drept a unor părți din acestea;
-imposibila conviețuire sau împiedicarea folosinței normale a locuinței;
-neplata cheltuielilor comune aferente locuinței închiriate;
-abuzul de folosință sau schimbarea destinației lucrului arendat
Rezilierea contractului are loc atunci cînd una dintre parți nu este în stare să își îndeplinească obligațiile ce-i revin:
– neexecutarea poate să fie integrală sau parțială;
-in cazul neexecutării parțiale, partea din obligație rămasă neexecutată trebuie să fi fost considerată esențială la încheierea contractului;
-neexecutarea să fie imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația contractuală;
-debitorul obligației neexecutate să fi fost pus în întârziere, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.
Indiferent de motiv, oricare ar fi forța majoră care ar duce la rezilierea contractului, contractul reziliat va înceta să mai producă efecte în viitor, dar efectele produse pînă la data
39
rezilierii rămân neatinse, părțile nu vor trebui să fie repuse în situația anterioară, ci vor păstra
fiecare prestațiile ce li s-au efectuat în temeiul contractului, încetând doar pe viitor săvârșirea ori primirea unor asemenea prestații.
Pentru evitarea a oricăror neîntelegi între părți, astfel încît contractul încheiat între aceștia să își continuie existența, este necesar să se respecte condițiile fundamentale, dar și pe ei insuși.
BIBLIOGRAFIE
Izvoare normative:
1. Codul civil al Republicii Moldova Nr. 1107 din 06.06.2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 82-86 din 22.06.2002. http://lex.justice.md/md/325085/
2. Codul Civil al RSSM din 26.12.1964. În: Buletinul Oficial, nr. 000 din 26.12.1964. Abrogat la 12.06.03. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=286216.
3.Codul muncii al Republicii Moldova Nr. 154 din 28.03.2003. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 159-162 din 28.03.2003.
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&id=326757
4. Legea nr. 407-XVI cu privire la asigurări din 21.12.2006. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr.47-49/213 din 06.04.2007.
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=322823
5. Legea Nr. 59 cu privire la leasing din 28.04.2005. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr.92-94 din 08.07.2005. http://lex.justice.md/md/312574/
6. Legea Nr. 158 privind eliberarea de certificat ce atestă forța majoră din 05.04.2002 În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr. 63-64 din 05.04.2002.
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=285902
7. Legea nr. 198 cu privire la arenda în agricultură din 15.05.2003. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 163-166 din 01.08.2003.
http://lex.justice.md/document_rom.php?id=C5F817D5:37CBAE3A
Monografii, articole de specialitate:
8. Buruiană M., Efrim O., Eșanu N. (coord.). Comentariul Codului civil al Republicii Moldova din 06.06.2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 82-86 din 22.06.2002.
http://gandrabur.net/wp-content/uploads/2013/07/Comentariu%20CC.pdf
9. Baeș S. Drept Civil. Drepturile Reale. Teoria generala a obligațiilor. Ediția a II-a, Volumul II. Chisinau: I.S.F.E.P. Tipografia Centrala, 2005. 528 p.
11. Chibac Gheorge. drept civil: Contracte speciale. Chisinau: Cartier juridic, 2005. 688p.
12. Sergiu Baias, Aurel Baiesu, Valentina Cibotari, Ion Cretu, Victor Volcinschi. Drept Civil. Drepturi Reale. Teoria generala a obligațiilor.Chisinau.Volumul II. Editura „Cartier Juridic”, 2005 .528 p.
13. Francisc Deak. Tratat de drept civil. Contracte Specciale. Bucuresti: ACTAMI, 1996. 479 p.
14. Gabriela Raducan, Gelu Titus Maravela.Drept Civil. Culegere de spete. București: Editura A
II-a, 2000. 496 p.
41
15. Gheorghe Chibac, Aurel Baesu, Alexandru Rotari, Oleg Efrim. Drept Civil. Contracte și Succesiuni.Volumul III. Chisinau: Editia III,revazuta si completata,2010. 568 p.
16. Josif R.Urs, Smaranda Angheni. Drept Civil. Teoria generală a obligațiilor civile. Vol.II. Bucuresti: Editura Universității Naționale de Apărare "Carol I", 2009. 459 p.
17. Liviu Narcis-Pirvu. Acte normative noi. În: Revista revistelor juridice, nr.6 din 2009.
18. Mamaliga S. Rezolutiunea, rezilierea si revocarea contractului. În: Ghidul judecatorului in materie civilă și comercială a Republicii Moldova. Instituții selectate. Chișinău: Rolsi Media 214 SRL, 2004. 522 p.
19. Mihaela Tudorache. Contractul încheiat prin mijloace electronice. București: Ed. CH. Beck, 2013. 392 p.
20. Paul Mircea Cosmovici. Dreptul civil, Drepturi reale. Obligatii. Bucuresti, Editura „ALL Beck”, 1998. – 646 p.
21. Radu J.Motica, Florin Motiu. Contracte Civile. Sinteza teoretică și practica judiciară. București: Lumina Lex, 1998. 360 p.
Culegeri de documente, practica judiciară:
22. Decizia Nr. 16/4 din 21.12.2004 a Biroului Executiv al Camerei de Comerț și Industrie a Republicii Moldova. În Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr.51- 54/164 din 01.04.2005. http://chamber.md/ro/for%C5%A3%C4%83-major%C4%83
23. Dosar Nr. 19/CA/2010 (14.01.2010) cu privire la: imposibilitatea îndeplinirii condițiilor generale de validitate ale contractului de închiriere.
http://www.jurisprudenta.com/speta/rezilierea-contractului-de-%C3%AEnchiriere-refuz-de-%C3%AEncasare-a-chiriei-imposibilitatea-%C3%AEndeplinirii-condi%C5%A3iilor-6z661/
24. Hotărârea Plenului CSJ din 22 aprilie 2002 cu privire la aplicarea unor prevederi ale legislației în soluționarea litigiilor izvorîte din raporturile de arendă.
http://jurisprudenta.csj.md/db_hot_expl.php
Site internet:
25. Definiții juridice [online].
http://www.gimo.ro/articole/reziliere-contract-definitie-a115.html (citat la 04.05.14).
26. Dicționar explicativ [online]. http://dexonline.ro/definitie/contract (citat la 06.05.14).
27. Dicționar juridic [online]. http://legeaz.net/dictionar-juridic/rezilierea (citat la 04.05.14).
28. Dicționar juridic [online]. http://legeaz.net/dictionar-juridic/forta-majora (citat la 06.05.14).
29. Jurisprudența.
42
http://www.jurisprudenta.com/speta/contract-de-asociere-%C3%Aen participa%C5%A3iune-ne%C3%AEndeplinirea-obliga%C5%A3iilor-asumate-reziliere-ev71/ (citat la 04.05.14).
30. Jurisprudență și spețe de drept civil [online].
http://www.jurisprudenta.com/speta/rezilere-contract-de-arend%C4%83-vq72/ (citat la 29.04.14).
31. Legea AZ.
http://legeaz.net/spete-drept-comercial/contract-de-asociere-in-participatiune-981-2008 (citat la 04.05.14).
32. Legea AZ. http://legeaz.net/spete-civil/reziliere-contract-contracte-8648-2012 ( citat la 29.04.14).
33. Referate [online].
http://www.referatele.com/economie/ELEMNTELE-ASIGURARII-SI-CONTRA917.php (citat la 29.04.14).
34.Spețe. Contract de vînzare-cumpărare [online] http://www.jurisprudenta.com/speta/reziliere-contract-de-v%C3%A2nzare-cumparare-qvmq2/ (citat la 30.04.14).
35. Spețe. Contract de asociere [online] http://www.jurisprudenta.com/speta/contract-de-asociere-%C3%AEn-participa%C5%A3iune-ne%C3%AEndeplinirea-obliga%C5%A3iilor-asumate-reziliere-ev71/ (citat la 22.06.2014).
36.Spețe. Contract de arendă. http://www.jurisprudenta.com/speta/rezilere-contract-de-arend%C4%83-vq72/
43
ANEXE:
ANEXA A: Acord cu privire la rezilierea contractului:
Acord cu privire la rezilierea
contractului nr. ______ din ____________ 200
_________________ 200
mun. Chișinău
__________________________________________, numită în continuare „Partea-1", în persoana
_____________________________________________________________________ activînd în baza
(statutului, procurii …), pe de o parte, și___________________________________________, numită în
continuare „Partea-2", în persoana ____________________________________________ activînd în
baza (statutului, procurii …), pe de altă parte, numite în continuare „Părți" au încheiat prezentul acord
despre următoarele:
1. În legătură cu faptul că (motivul) _______________________________________________ Partea-1
și Partea-2 au convenit asupra rezilierii contractului nr. ______ din ____________ 200 cu privire la __________________.
2. Din momentul intrării în vigoare a prezentului acord Părțile nu se consideră obligate să respecte
anumite drepturi și obligații.
3. Obligațiile încetate prin prezentul acord, executarea cărora deja începuse de către Părți, urmează să fi
îndeplinite în felul următor:
3.1 ___________________________
3.2 ___________________________
3.3 ___________________________
4. Prezentul acord este întocmit în 2 exemplare originale, cîte unul pentru fiecare Parte.
5. Prezentul acord intră în vigoare din momentul semnării lui de către Părți.
Adresele juridice, rechizitele de plată, semnăturile și ștampilele Părților
ANEXA B: Notificare pentru rezilierea unui contract:
NOTIFICARE
Subscrisa Societatea Comercială …………………, cu sediul în …….., str. ………. nr. …., bl. …., sc. ….., et. …., ap. ….., sector …., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. …….., având cod fiscal ……., tel./fax ………….., reprezentată prin …………………. în calitate de administrator
Către:
Societatea Comercială …………………, cu sediul în …………….., str. ………. nr. …., bl. …., sc. ….., et. …., ap. ….., sector …., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. …………….., având cod fiscal ……….., tel./fax ………….., reprezentată prin ………………… în calitate de administrator
Prin prezenta vă notificăm rezilierea contractului de prestări servicii cu nr. ….. din data de …………. conform art. ….. din contractul menționat mai sus.
Data
S.C. ……………….
40
BIBLIOGRAFIE
Izvoare normative:
1. Codul civil al Republicii Moldova Nr. 1107 din 06.06.2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 82-86 din 22.06.2002. http://lex.justice.md/md/325085/
2. Codul Civil al RSSM din 26.12.1964. În: Buletinul Oficial, nr. 000 din 26.12.1964. Abrogat la 12.06.03. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=286216.
3.Codul muncii al Republicii Moldova Nr. 154 din 28.03.2003. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 159-162 din 28.03.2003.
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&id=326757
4. Legea nr. 407-XVI cu privire la asigurări din 21.12.2006. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr.47-49/213 din 06.04.2007.
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=322823
5. Legea Nr. 59 cu privire la leasing din 28.04.2005. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr.92-94 din 08.07.2005. http://lex.justice.md/md/312574/
6. Legea Nr. 158 privind eliberarea de certificat ce atestă forța majoră din 05.04.2002 În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr. 63-64 din 05.04.2002.
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=285902
7. Legea nr. 198 cu privire la arenda în agricultură din 15.05.2003. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 163-166 din 01.08.2003.
http://lex.justice.md/document_rom.php?id=C5F817D5:37CBAE3A
Monografii, articole de specialitate:
8. Buruiană M., Efrim O., Eșanu N. (coord.). Comentariul Codului civil al Republicii Moldova din 06.06.2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 82-86 din 22.06.2002.
http://gandrabur.net/wp-content/uploads/2013/07/Comentariu%20CC.pdf
9. Baeș S. Drept Civil. Drepturile Reale. Teoria generala a obligațiilor. Ediția a II-a, Volumul II. Chisinau: I.S.F.E.P. Tipografia Centrala, 2005. 528 p.
11. Chibac Gheorge. drept civil: Contracte speciale. Chisinau: Cartier juridic, 2005. 688p.
12. Sergiu Baias, Aurel Baiesu, Valentina Cibotari, Ion Cretu, Victor Volcinschi. Drept Civil. Drepturi Reale. Teoria generala a obligațiilor.Chisinau.Volumul II. Editura „Cartier Juridic”, 2005 .528 p.
13. Francisc Deak. Tratat de drept civil. Contracte Specciale. Bucuresti: ACTAMI, 1996. 479 p.
14. Gabriela Raducan, Gelu Titus Maravela.Drept Civil. Culegere de spete. București: Editura A
II-a, 2000. 496 p.
41
15. Gheorghe Chibac, Aurel Baesu, Alexandru Rotari, Oleg Efrim. Drept Civil. Contracte și Succesiuni.Volumul III. Chisinau: Editia III,revazuta si completata,2010. 568 p.
16. Josif R.Urs, Smaranda Angheni. Drept Civil. Teoria generală a obligațiilor civile. Vol.II. Bucuresti: Editura Universității Naționale de Apărare "Carol I", 2009. 459 p.
17. Liviu Narcis-Pirvu. Acte normative noi. În: Revista revistelor juridice, nr.6 din 2009.
18. Mamaliga S. Rezolutiunea, rezilierea si revocarea contractului. În: Ghidul judecatorului in materie civilă și comercială a Republicii Moldova. Instituții selectate. Chișinău: Rolsi Media 214 SRL, 2004. 522 p.
19. Mihaela Tudorache. Contractul încheiat prin mijloace electronice. București: Ed. CH. Beck, 2013. 392 p.
20. Paul Mircea Cosmovici. Dreptul civil, Drepturi reale. Obligatii. Bucuresti, Editura „ALL Beck”, 1998. – 646 p.
21. Radu J.Motica, Florin Motiu. Contracte Civile. Sinteza teoretică și practica judiciară. București: Lumina Lex, 1998. 360 p.
Culegeri de documente, practica judiciară:
22. Decizia Nr. 16/4 din 21.12.2004 a Biroului Executiv al Camerei de Comerț și Industrie a Republicii Moldova. În Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr.51- 54/164 din 01.04.2005. http://chamber.md/ro/for%C5%A3%C4%83-major%C4%83
23. Dosar Nr. 19/CA/2010 (14.01.2010) cu privire la: imposibilitatea îndeplinirii condițiilor generale de validitate ale contractului de închiriere.
http://www.jurisprudenta.com/speta/rezilierea-contractului-de-%C3%AEnchiriere-refuz-de-%C3%AEncasare-a-chiriei-imposibilitatea-%C3%AEndeplinirii-condi%C5%A3iilor-6z661/
24. Hotărârea Plenului CSJ din 22 aprilie 2002 cu privire la aplicarea unor prevederi ale legislației în soluționarea litigiilor izvorîte din raporturile de arendă.
http://jurisprudenta.csj.md/db_hot_expl.php
Site internet:
25. Definiții juridice [online].
http://www.gimo.ro/articole/reziliere-contract-definitie-a115.html (citat la 04.05.14).
26. Dicționar explicativ [online]. http://dexonline.ro/definitie/contract (citat la 06.05.14).
27. Dicționar juridic [online]. http://legeaz.net/dictionar-juridic/rezilierea (citat la 04.05.14).
28. Dicționar juridic [online]. http://legeaz.net/dictionar-juridic/forta-majora (citat la 06.05.14).
29. Jurisprudența.
42
http://www.jurisprudenta.com/speta/contract-de-asociere-%C3%Aen participa%C5%A3iune-ne%C3%AEndeplinirea-obliga%C5%A3iilor-asumate-reziliere-ev71/ (citat la 04.05.14).
30. Jurisprudență și spețe de drept civil [online].
http://www.jurisprudenta.com/speta/rezilere-contract-de-arend%C4%83-vq72/ (citat la 29.04.14).
31. Legea AZ.
http://legeaz.net/spete-drept-comercial/contract-de-asociere-in-participatiune-981-2008 (citat la 04.05.14).
32. Legea AZ. http://legeaz.net/spete-civil/reziliere-contract-contracte-8648-2012 ( citat la 29.04.14).
33. Referate [online].
http://www.referatele.com/economie/ELEMNTELE-ASIGURARII-SI-CONTRA917.php (citat la 29.04.14).
34.Spețe. Contract de vînzare-cumpărare [online] http://www.jurisprudenta.com/speta/reziliere-contract-de-v%C3%A2nzare-cumparare-qvmq2/ (citat la 30.04.14).
35. Spețe. Contract de asociere [online] http://www.jurisprudenta.com/speta/contract-de-asociere-%C3%AEn-participa%C5%A3iune-ne%C3%AEndeplinirea-obliga%C5%A3iilor-asumate-reziliere-ev71/ (citat la 22.06.2014).
36.Spețe. Contract de arendă. http://www.jurisprudenta.com/speta/rezilere-contract-de-arend%C4%83-vq72/
43
ANEXE:
ANEXA A: Acord cu privire la rezilierea contractului:
Acord cu privire la rezilierea
contractului nr. ______ din ____________ 200
_________________ 200
mun. Chișinău
__________________________________________, numită în continuare „Partea-1", în persoana
_____________________________________________________________________ activînd în baza
(statutului, procurii …), pe de o parte, și___________________________________________, numită în
continuare „Partea-2", în persoana ____________________________________________ activînd în
baza (statutului, procurii …), pe de altă parte, numite în continuare „Părți" au încheiat prezentul acord
despre următoarele:
1. În legătură cu faptul că (motivul) _______________________________________________ Partea-1
și Partea-2 au convenit asupra rezilierii contractului nr. ______ din ____________ 200 cu privire la __________________.
2. Din momentul intrării în vigoare a prezentului acord Părțile nu se consideră obligate să respecte
anumite drepturi și obligații.
3. Obligațiile încetate prin prezentul acord, executarea cărora deja începuse de către Părți, urmează să fi
îndeplinite în felul următor:
3.1 ___________________________
3.2 ___________________________
3.3 ___________________________
4. Prezentul acord este întocmit în 2 exemplare originale, cîte unul pentru fiecare Parte.
5. Prezentul acord intră în vigoare din momentul semnării lui de către Părți.
Adresele juridice, rechizitele de plată, semnăturile și ștampilele Părților
ANEXA B: Notificare pentru rezilierea unui contract:
NOTIFICARE
Subscrisa Societatea Comercială …………………, cu sediul în …….., str. ………. nr. …., bl. …., sc. ….., et. …., ap. ….., sector …., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. …….., având cod fiscal ……., tel./fax ………….., reprezentată prin …………………. în calitate de administrator
Către:
Societatea Comercială …………………, cu sediul în …………….., str. ………. nr. …., bl. …., sc. ….., et. …., ap. ….., sector …., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. …………….., având cod fiscal ……….., tel./fax ………….., reprezentată prin ………………… în calitate de administrator
Prin prezenta vă notificăm rezilierea contractului de prestări servicii cu nr. ….. din data de …………. conform art. ….. din contractul menționat mai sus.
Data
S.C. ……………….
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Incetarea Contractelor (ID: 128109)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.