Încercarea de a da o definiție unanim acceptată terorismului este o provocarea î n adevăratul sens al cuvântului prin prisma faptului că statele… [608637]

1
Licenta Draft
Capitolul I -Terorismul
1.1 Definirea terorismului
Încercarea de a da o definiție unanim acceptată terorismului este o provocarea î n adevăratul
sens al cuvântului prin prisma faptului că statele definesc acest fenomen în funcție de propriile
interese . Numeroși academicieni s -au pronunțat cu privire la acest aspect și astfel au fost gasite
cel putin 109 de definiții ale terorismului, asta doar de doi cercetători olandezi, Alex Schmid,
respectiv Al bert Jongman.1
Ceea ce îngreunează și mai mult procesul este sensul pe care fiecare individ îl dă termenului de
terorism, semnificația cuv ântului variază de la un individ la altul și ca urmare putem observa de
fiecare dată o con otație diferită dată termen ului, un alt impediment în stabilirea unei căi sigure și
acceptate care să ne ducă în profunzimea fenomenului, o constituie aria de apartenență
academică, astfel că nu putem încadra termenul în domeniul logicii, ceea ce ar putea simplifica
în mod considera bil lucrurile. Afilierea fenomenului cu domeniului știintei politice sau științelor
sociale generează un anume soi de ambiguitate și face aproape imposibilă ajungerea la un
consens asupra semnificației termenului.2
Brian Jenkins se referă la problema defi nirii terorismului ca fiind un “Triunghi al Bermudelor”
deoarece termenul a devenit în perioada recentă un cuvânt fad, lipsit de esență, folosit în mod
iresponsabil și adesea aplicat unei varietăți de acte care nu sunt în esență teroriste.3
Terorismul a d evenit un termen distorsionat, utilizat în mod peiorativ în funcție de indivizii care
îl folosesc și de partea ofensivă sau defensivă, așa cum Bruce Hoffman explică pe larga în cartea
sa,”Inside T errorism ” : “Decizia de a num i pe cineva sau a eticheta o or ganizație drept teroristă
devine aproape inevitabil subiectivă, depinzând în mare măsură de gradul de simpatie asupra
persoanei sau grupului în cauză. Dacă cineva se identifică cu victima violenței, actul devine unul

1 Gerard CHALIAND, Arnaud BLIN , Istoria Terorismului. Din Antichitate p ână la Daesh, Editura Polirom, București,
2018, p. 24
22 Ibidem.
3 Nicolo SCREMIN, The Importance of Defining Terrorism : An Overview, Mai 2017, p. 8,
https://www.academia.edu/33688497/The_Importance_of_Defining_Terrorism_An_Overview , accesa t la
08.04.2019.

2
terrorist, pe de altă parte, dacă se id entifică cu f ăptuitorul, actul violent este privit într -o lumină
pozitivă, existând un grad de simpatie ridicat, iar aici actul nu este unul terorist.” 4
Ar trebui să pornim dintr -un punct pe cat de simplu, pe atât de ambiguu, simplu deoarece putem
pleca d e la premisa că terorismul nu este o ideologie, așa cum afirmă Randall D. Law, în lucrarea
citată mai jos , ci există sub forma unei viziuni anume asupra lumii, ca sistem de gândire sau
program politic5, ca urmare nu îl putem asemăna cu liberalismul, capita lismul sau socialismul,
iar ambiguu pentru că adeseori în istoria universală , ideologia în sine, de natură extremistă a dus
la uzul terorismului în scopuri politice,fie că vorbim despre fascism, nazism sau comunism, asta
ca să facem apel la istoria recentă . Ne putem folosi de numeroase exemple de acte teroriste,
având scopul precis de a induce teroare în opoziție sau masa “dușmănoasă” și de a influența
opinia publică prin frică , de aici rezultă următorul aspect, terorismul constituie un mijloc pentru a
atinge un scop. Ajunși în acest punct, putem face uz de definiția dată tot de Randall care
caracterizează terorismul ca fiind “o strategie care se folosește de anumite tactici , cu alte cuvinte,
terorismul este un instrument pentru a atinge un scop anume ” și “u n act de comunicare care
inten ționează să influențeze comportamentul publicului ”6, cum influențează, simplu, prin
inducerea stării de frică, de intimidare cu scopul precis de a slăbi voința adversarului, în acest
context, terorismul acționează la nivel psi hologic atât prin acte simbolice, cât și fizice, însă,
aceste aspect e vor fi analizate pe larg în parcursul lucrării.
În mod similar, Alex Schmid și Albert Jongman, cercetători la Universitatea din Leiden
analizează un ansamblu de 109 definiții ale terori smului date de universitari și funcț ionari în care
se regăsesc următoarele aspecte: în 83% dintre acestea figurează violența (element definitoriu și
de necontestat), 65% incorporează obiective politice (aici am putea include fără probleme
terorismul de sta t sau așa numitul “terorism de sus ”), iar 51% includ teama și teroarea ca
element central. În același context, definițiile generate de funcționari sunt similare celei abordate
de Randall D. Law și anume că, terorismul presupune utilizarea ilegală a violen ței sau

4 Ibidem.
5Randall D. LAW, Istoria Terorismului De la Asirieni la Jihadiști, Editura Corint, București,2017, p. 12.
6 Ibidem.

3
amenințarea cu violența contra unor persoane sau bunuri în slujba unor obiective politice (
definiție dată de vicepreședintele Statelor Unite, 1986). 7
Tot Alex Sc hmid oferă o definiție asupra terorismului mai mult decât cuprinzătoare și care
incor porează toate formele pe care acest fenomen le poate îmbrăca : Terorismul este un mijloc
care se folo șește de violența repetată, care generează anxietate și care este folosit de către actori
semi clandestini, grupuri sau actori statali spre a servi unor sco puri criminale, politice sau
religioase. Obiectivele umane imediate sunt alese aleatoriu (ținte de oportunitate) sau în mod
selectiv (ținte reprezentative sau simbolice) și sunt purtătoare de mesaje. Este un proces de
comunicare bazat pe amenințare și viol ență între organizațiile teroriste și ținta principală, în care
victimele sunt utilizate ca mijloc de manipulare.8
Etimologic vorbind, termenul de terorismul provine din latinescu terror -terroris care îi dă o
conotație strict militară și este asociat cu Le giunile Romane care se foloseau de terorism pentru
a-și impune legile propr ii prin intimidarea populației.9
Denotația termenului, așa cum o gasim în dicționare de specialitate precum Cambridge sau
Oxford nu este cu mult diferita față de cele menționate mai sus, deș i în mod sigur mai simplistă,
în acest sens avem :
 Cambridge Dictionary: terrorism => acțiune violentă având scopuri politice
(amenințarea ordinii de drept)10
 Oxford Dictionary: Spre deosebire de Cambridge, semnifica ția termenului este puțin mai
cuprinzătoare și scoate în afara legii orice tentativă de uz => Utilizarea ilegală a violenței
și a intimidării, în special împotriva civililor, în scopuri eminamente politice. 11
Cum definițiile terorismului variază în funcție de context istoric, de instițut ii și percepția asupra
pericolului, în ceea ce priveș te prezenta lucrare ne vom folosi atât de definiț ia dată de Randall D.

7 Gerard CHALIAND, Arnaud BLIN , Istoria Terorismului. Din Antichitate p ână la Daesh, Editura Polirom, Bucu rești,
2018, pp. 24 -25.

8 John HORGAN, The Psychology of Terrorism. Revised and updated second edition, Editura Routledge
Taylor&Francis Group, New York, 2014, p. 27.
9 Terorismul. Dimensiune geopolitică și geostrategică. Războiul terorist. Războiul împ otriva terorismului, Centrul
de Studii Strategice de Securitate, 2002, http://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/terorismul.pdf, ac cesat la 07.04.2019
10 Cambridge Dictionary, https://dic tionary.cambridge.org/dictionary/english/terrorism , accesat la 07.04.2019

4
Law, cât și de interpretarea operațională (task force) a vicepreședintelui SUA, conform cărora,
terorismul este o strategie rațional ă care se folosește de anumite tactici și mijloace violente
pentru a duce la îndeplinirea unor obiective, nu vreau să mă pronunț asupra tipului de obiective
în acest punct, pentru că așa cum vom vedea puțin mai jos în analiza formei de terorism adoptată
de ISIS, o sa avem de-a face nu doar cu obiective politice, ci și cu cele de ordin religios sau
teritorial , voi analiza preponderent “terorismul de jos” și modul în care se manifestă.
1.2 Scurt istoric al terorismului
În încercarea de a simplifica pe cât posibil lucrurile și de a genera o perspectivă cuprinzătoare ,
consider că este absolut necesar să începem cu o scurtă istorie a terorismului care ne va ajuta, pe
cât posibil să înțelegem ce forme îmbracă terorismul modern, care e ste scopul și cui se
adres ează.
Dacă ne referim la terorism ca și violență simbolică, ne putem deplasa în istorie până în
perioada antichității, mai exact între secolele IX -VII î.H. și ne putem raporta imperiul creat de
asirieni, unul dintre cele mai mari și mai violente din Ori ent. Deși, terorismul nu a existat în
antichitate sub forma pe care o cunoaș tem astăzi , multe dintre formele pe c are le -a luat ne sunt
familiare și putem spune că trăsăturile sunt aceleași, însă în mod sigur adaptate perioadei
contemporane astfel încât să servească cât mai bine obiectivelor care se doresc a fi îndeplinite.
Popor cuceritor, asirienii dispuneau de resurse limitate, astfel încât cea mai bună și mai ieftină
modalitate de a păstra teritoriile cucerite era teroarea sistematică. Această teroare se manifesta
prin acte de o violență extremă, menite a descuraja orice tentativă de revoltă în sânul imperiului,
regele era înconjurat de gărzi persoanale de care se folosea pentru a -i controla pe ceilalț i.
Demnitarii care dădeau dovada de lipsă de loialit ate erau torturați în mod crud și omorâți.
Tortura consta în : jupuire, ardere pe rug, tras în țeapă,mutilare, orbire și decapitare. Scrierile
antice arată că asirienii au fost primul popor care s -au folosit de război psihologic pentru a
acapara și menține puterea prin faptul că făceau publice aceste acte de teroare, astfel încât
rezistența să fie redusa prin intimidare.12

11 Oxford Dictionary, https://en.oxforddictionaries.com/definition/terrorism , accesat la 07.04.2019
12Randall D. LAW, Istoria Terorismului De la Asirieni la Jihadiști, Editura Corint, București,2017, p. 32.

5
Tot în antic hitate, însă de această dată în Orientul Mijlociu, zonă de interes pentru prezentul
studiu, istoria ne dă prilejul de a face c unoștință cu două exemple de terorism clasic în forma pe
care o regăsim și astăzi în jihadul modern cu tendințe salafiste, este vorba despre două secte
deopotrivă politice și religioase, zeloții și asasinii.
Secta zeloților a activat în Palestina, secolul I al erei noastre și este una dintre primele grupări
care au practicat tehnica terorii sistematice. Gruparea ia naștere ca urmare a rebeliunii evreilor
împotriva Romei, această rebel iune a fost generată de moartea lui Irod Cel Mare pe timpul
căruia, evrei i putuseră să beneficieze de un anume soi de independență, context care s -a schimbat
după moartea acestuia și care a dus , la aproximativ 8 ani distanță la lupta acestora pentru
independența față de autoritățile imperiale. Rezultatele nu au întârziat să apă ră, astfel încât
guvernatorul Siriei, Varus a înfrânt rebelii și a crucificat 2000 dintre ei ca și exemplu, acest
episod avea scopul precis de a provoca un asemenea șoc psihologic menit să descurajeze o a
doua revoltă.
În rândul organizației zeloților apa re ideea de puritate religioasă și politică, organizație teroristă,
aveau scopul politic declarat de a smulge Romei independeța țării lor și scopul religios de a
impune o anumită rigoare în practicare religiei recurgând chiar la atacuri asupra celor care n u-și
practicau religia conform standardelor lor.13
Am putea spune ca istoria se repetă astazi în condițiile în care, zeloții ca și grupările islamiste
contemporane au știut să exploateze sentimentul de umilire generală a populației invadate de o
putere str ăină, în cazul lor romanii, în cazurile contemporane, occidentalii, cu preponderență
americanii pentru a obține sprijin popular și simpatizanți care ulterior să adere la organizație.
Strategia folosită atât de zeloți, cât și de grupările contemporane e ste cea a celor slabi
împotriva celor puternici cu doua posibilități : organizare unei rezisten țe de tip gherilă cu
obiectivul de învinge adversarul printr -o abordare indirectă de tip militar sau o strategie, la fel,
indirectă de destabilizare printr -o camp anie psihologică.14
Modul de operare al sectei asasinilor este poate cel mai apropiat tip de terorism folos it în
perioada contemporană de g rupările jihadiste. Secta a luat naștere în Siria și Irak, iar principala

13 Gerard CHALIAND, Arnaud BLIN , Istoria Terorismului. Din Antichitate p ână la Daesh, Editura Polirom,
București, 2018, pp. 54 -55.

6
țintă vizată erau străinii creștini, cruciaț ii. În această perioadă teroarea este folosită cu precădere
în scopuri psihologice, iar martiriul prinde puternice rădăcini, teroriștii erau însuflețiți de o
credință de neclintit care le permitea să se sacrifice de bunăvoie în cursul misiunii lor cu
certitudinea că vor ajunge în paradis .15
Principalul obiectiv al sectei era controlul teritorial , în acest sens a încercat să obțină sprijinul
popular astfel că a exploatat sărăcia populației sărace aflate sub jugul unor mici seniori locali,
ulterior cooptându -i cauzei ismailite. Secta s -a folosit de strategia terorii pentru a -i convinge pe
seniorii locali sa -i cedeze castele, iar în momentul în care aceștia nu erau de acord, căpetenia îi
asasina.
Cel mai mare șoc psihologic resimțit la acea perioadă îl constitu ie asasinarea marelui vizir,
Nizam al -Mulk al Imperiului Selgiucid, acest șoc este comparat ca și efecte cu atentatele de la 11
septembrie 2001 ale lumii contemporane, iar ca urmare, secta, ca și succes și mod de operare este
adesea comparată cu gruparea a l-Qaida. Episodul asasinării vizirului a făcut cunoscută secta și a
încununat -o de succes la nivel regional, generând o criză de succesiune în Imperiu.
Datorită acestei secte se poate vorbi despre primele exemple de terorism clasic, de război
psihologic ș i de propagandă ceea ce a permis dezvoltarea unor strategii net superioare ș i
extindere teritorială.16
În mod paradoxal, termenul de terorism a apărut secole mai târziu , odată cu Revoluția Franceză ,
în acestă perioadă se face uz de așa numitul „terorism de stat” practicat cu prevalență de
Occident și se deosebește de cel islamic prin faptul că dispare componenta religioasă, scopurile
sunt pur politice, iar practica terorii își va atinge apogeul odată cu instalarea totalitarismelor, cu
toate astea, Revoluția Franceză poate fi considerată doar un preludiu al terorismului de stat
deoarece acesta reapare cu toata forța sa abia în anul 1917.
Contextul geopolitic și strategic al secolului al XIX -lea este unul prielnic dezvoltării terorismului
de stat prin prisma v alului revoluționar care a caracterizat Europa vremii, războiul devenise deja
un fenomen de masă la nivel societal, iar tehnologia și industrializarea a maximizat potențialul

14 Ibidem, p. 56.
15 Gerard C HALIAND, Arnaud BLIN , Istoria Terorismului. Din Antichitate p ână la Daesh, Editura Polirom,
București, 2018, p. 58.
16Ibidem, pp. 53 -61.

7
de distrugere a violenței, cel mai concludent exemplu de terorism de stat al mode rnității îl
constituie Revoluția Bolșevică din Rusia, Lenin marchează primele repere ale terorismului de
stat odată cu acapararea puterii și este urmat îndeaproape de Iosif Stalin care a moștenit un
sistem terorist deja bine închegat. Modelul sovietic se p ropaga ulterior în China și în Cambodgia
până în anii 1970.
Nici Anglia nu a scăpat de amenințarea teroristă, un exemplu bine cunoscut fiind IRA care a
reușit să destabilizeze Anglia cu mijloace limitate, dar bine utilizate, irlandezii sunt primii care
au înțeles cu adevărat potențialul armei teroriste în raport cu dezechilibrarea sistemului politic, ca
urmare au obținut independența Irlandei imediat dupa Primul Război Mondial.17
1.3 Terorismul islamic
1.3.1 Islamismul radical
Islamismul sau islamismul fun damentalist are scopul specific de a aduce pe scen ă o lume
puternic islamistă în care interpretarea Coranului din secolul al -VII-lea guvernează societatea.
Islamismul îi cuprinde atât pe aceia care cred că o lume islamică poate lua naștere prin
convertirea infidelilor, cât și pe cei care se folosesc de forță pentru a îndepărta infidelii sau cei
care nu cred in islamismul fundamentalist din lume. Cei d in urmă se folosesc de o practică veche
care își are originile tot în islamismul fundamentalist pentru a -și justifica acțiunile întreprinse în
numele religiei. Termenul de takfirism se referă la dorința de a purifica islamul prin îndepărtarea
musulmanilor și liderilor eretici.18
Fundamentaliștii consideră ca fiind corupt orice guvern arab care nu guvernează în fu ncție de
perceptele shariei, vechea lege islamică exprimată atât în Coran, cât și în Hadith (spusele și
faptele Profetului) și care reprezintă omniprezența lui Allah și vrerea sa pentru umanitate, iar
scopul lor este de a reduce influențele culturale, soci ale, politice și religioase occidentale din
Orientul Mijlociu și de a introduce legea islamică sub interpretare de secol VII în toată lumea
arabă. Adepții fundamentaliști se întorc la trecutul glorios al epocii Profetului Mahomed și la
imperiul islamic în care o singură persoană deținea au toritatea politică și pe cea spirituală.

17 Ibidem, pp. 90 -105.
18 Randall D. LAW, Istoria Terorismului De la Asirieni la Jihadiști, Editura Corint, București, 2017, p. 449.
.

8
Islamul prin definiție se referă la comunitatea credincioșilor care nu ține cont de frontierele
statelor și care se pronunță asupra unui spațiu geopolitic aparținând poporului lui Dumnezeu.
De precizat este că islamismul nu este o doctrină teologică, ci un concept care desemnează strict
utilizare politică a islamului, în timp ce fundamentalismul reprezință voința de întoarcere la
textele fondatoare ale islamului. Fundamentalismul s e transformă în islamism sau islamism
fundamentalist în momentul în care este utilizat ca și ideologie pentru a atinge scopul de a
impune societăților modelul riguros al shariei.19
În jurul secolului al XIX -lea iau naștere cele mai fundamentaliste școli de gândire ale islamului,
hanbalismul, doctrină creată de Ibn Taymiyya care insistă asupra aplicării fundamentaliste a
principiilor islamului, insistând asupra glorificării faptelor stramoșilor din Medina și reunirea
comunității religioase în jurul mesajului transmis de profet și școala wahhabistă, creată de Ibn
Wahhab și aplicată preponderent pe teritoriu saudit care militează pentru excomunicarea oricărui
musulman care nu se supune pri ncipiilor originare ale islamuli . Punctele comune ale ambelor
școli const au în teologia anti -creștină, anti -modernizare și anti -occidenteală pe care o susțin.
Plecând de la scrierile lui Ibn Taymiyya, ia naștere mișcare salafistă, școală de gândire care se
dezvoltă odată cu sfârșitul secolului al XIX -lea și care luptă împotriv a dominației politice și
religioase occidentale, lupta nu mai este una antioccidentală, ci anticolonialistă. Maestrii acestei
școli de gandire sunt, în mod incontestabil, Jamal al -Din al -Afghani (1839 -1897) și Muhammad
Abduh (1849 -1905). C eea ce salafismul aduce nou în gândirea islamică este conștientizarea
necesității unei schimbări din punct de vedere social care să fie compatibilă cu modernitatea, dar
în același timp, această schimbare nu poate să se desprindă de identitatea și religia islamică.20

1.3.2 Curentul jihadist
Perioada cuprins ă între anii 850 -228 este definitorie pentru stabilirea direcției pe care curentul
jihadist international a luat -o astăzi, pe parcursul acestor ani se definitivează noțiunea de jihad

19 Gerard CHALIAND, Arnaud BLIN , Istoria Terorismului. Din Antichitate p ână la Daesh, Editura Polirom,
București, 2018, p. 242.
20 Ibidem, p. 254.

9
care la origini înseamnă “a face un e fort”, de aici rezultă două direcții distincte și în același timp
complementare, marele jihad și micul jihad.
Marele jihad reprezintă efortul spiritual care se caracterizează prin datoria fiecărui musulman de
a aplica regulile islamului asupra propriei pe rsoane, iar micul jihad este obligația oricărui
musulman de a -și apăra prin toate mijloacele de care dispune religia atunci când este atacată.21
Micul jihad a dat naștere prin reinterpretări succesive ale conceptului , doctrinei salafismului
combatant și se manifestă din 1970, anul nașterii curentului jihadist international până în prezent
sub forma grupărilor teroriste care activează în Orientul Mijlociu.
Anul 1970 constituie punctul de plecare la nivel regional pentru alt curent, cel jihadist sau
curentul jihadului prin sabie . Sprijinit pe fun damentalism, curentul se bazează pe versiunea
mitizată a islamului original, cel practicat de Profet și a fost folosit de noua generație de islamiști
radicali în scopul justificării violenței transnaționale practicate în contextual restaurării
califatului care urma sa fie administrat sub forma unei simbioze dintre politic și religios.

1.3.3 Evoluția terorismului jihadist international
În ceea ce privește terorismul internațional și formele pe care le -a adoptat începân d cu anul 1968,
an care marchează un moment de cotitură asupra islamismului radical prin revoluția iraniană,
trebuie să avem în vedere câteva epis oade cheie care au dus la apariția acestuia.
Primul eveniment definitoriu îl reprezintă invazia sovietică din Afganistan care a permis, cu
influența directă a SUA și Arabiei Saudite formarea primei și uneia dintre cele mai puternice
celule teroriste, Al -Qaeda, celulă care avea să creeze o adevărată criză internațională ani mai
târziu.
Un alt episod important în terorismul modern, îl constituie atentatele sinucigașe din Beirut, Liban
din anul 1983 în urma căruia au fost uciși 241 pușcași marini americani și 53 de parașutiști22.
Atacul a fost revedicat de mișcarea Hezbollah și a constituit primul șoc psihologic asup ra
Vestului care a determinat, de atffel și retragerea trupelor Occidentale de pe teritoriul Libanului.

21 Ibidem, p. 248.
22 Ibidem, p.206.

10
Episodul este considerat a fi un succes major al terorismului internațional în perioada cuprinsă
între anii 1968 -2000.
Secolul XXI, începând cu atacuri le teroriste din 2001 asupra Statelor Unite ale Americii a
schimbat radical viziunea guvernelor occidentale asupra terorismului, considerat a fi , acum,
preocuparea centrală în materie de securitate a Vestului. Atacurile asupra World Trade Center
care s -au soldat cu moartea a aproximativ 3000 de civili și pagube materiale greu de imaginat , au
constituit o lovitura grea pentru SUA care a declanșat o adevărată criză internațională . Ca
răspuns președintelE George W. Bush a iniția T campania militară “War on Terr or” prin care
invita liderii mondiali s ă se alăture inițiativei americane asupra Orientului Mijlociu și dușmanilor
Occidentului într-un mod mai mult decât categoric : “Ficare națiune are acum o decizie
importantă de luat. Fie sunteți de partea noastră, fie de partea teroriștilor .”23 Acțiunea s -a
concretizat c u invadarea Irakului în 2003, bă nuit că ar avea legături cu celula responsabilă pentru
atacurile asupra Americii, al -Qaeda, lucru ce a determinat formarea de noi celule teroriste și mai
puternice care au ținut în suspans autoritățile americane pentru mai mult de un deceniu.

Capitolul II – Război psihologic
2. 1 Dimensiunea psihologic ă a terorismului
De cele mai multe ori, cotidia nul abordează termenul de teror ism sau acțiunea propriu -zisă
într-un mod sup erficial, aș putea spune, evenimentele ca atare sunt prezentate de media fără a se
pune problema interpretării faptelor sau motivelor care stau la baza acestora. Pentru a înțelege
acest fenomen în forma pe care o îmbracă în secolul XXI este necesar să arun căm o privire
asupra câtorva aspecte ce țin de: social, psihologie, politică și cultural.
Se pun următoarele întrebări esențiale cu privire la faptele cu caracter terorist care au caracterizat
perioada contemporană : Cine sunt ace ști indivizi care apar de nicăieri și acționează într -o
manieră atât de sângeroasă pentru ca mai apoi să dispară aș a cum au apărut și cel mai
important, de ce aceste grupuri și entități , în mod particular comit asemenea crime împotriva
umanității?

23 History.com Editors, A Timeline of the U.S. -Led Wa r on Terror, februarie 2019, text accesat la adresa de internet
https://www.history.com/topics/21st -century/war -on-terror -timeline și consultat la 20.04.2019.

11
Aflați în incapabilitatea de a -si atinge obiectivele prin mijloace convenționale,teroriștii încearcă
să transmiă mesajul ideologic sau religios p rin terorizarea publicului larg într-o lupta in care se
face uz de așa numita strategie a celui slab împotriva celui puternic. Prin alegerea ți ntelor, de
cele mai multe ori simbolice sau reprez entative pentru națiunea vizată, teroriștii încearcă să
creeze un impact psihologic la nivel înalt asupra publicului care să slabească încrederea
cetățenilor în propriile instituții și în capacitatea lor de a-i proteja.
Contrar așteptărilor, această tactică nu este nicidecum nouă. Dacă ne întoarcem în istorie, vom
observa că această strategie a fost folosită de către Zeloți care au dus campanii teroriste
împotriva romanilor din Iudeea. Aceste campanii inclu deau asasini care aveau să se infiltreze în
orașele controlate de romani și să asasineze colaboratorii evrei sau legionarii romani cu un
pumnal (sica) de unde și numele de sicari. Scopul acestor crime era de a demonstra un fapt
simplu, anume că romanii se aflau în incapabilitatea de a proteja colaboratorii evrei.24
Pornind de la o analiză elementară a termenului de terorism, putem observa că elementul de bază
utilizat este teroarea, care de altfel, este o stare în fapt, un puternic motor emotiona l, această s tare
este generată de frică, un sentiment puternic care agită atât mintea, cât și corpul și care duce la
incapacitatea de a evalua corect și în mod ob iectiv riscul.
Terorismul se folosește de intimidare în mod deliberat și indiscriminatoriu, iar teama ext remă
cauzată de acte de teroare ieșite din comun de cele mai multe ori este disproporțională cu răul
fizic provocat.
Conform studiului realizat de Alex Schmid în “Terorismul ca r ăzboi psihologic ”, acei indivizi
care experimentează teroarea totală pot avea două reacții: să fie complet paralizați de frică
(imobilizați) sau să reacționeze conform instinctului de supraviețuire, creând haos în jurul lor
(mobilizați), în ambele cazuri gândirea rațională este diametral opusă stării de fapt.25

24 Rex A. HUDSO N, The Sociology and Psychology of Terrorism : Who Becomes a Terrorist and Why? Federal
Research Division Library of Congress, Washington, D.C., September 1999, p. 12.
25 Alex SCHMID, Terrorism as Psychologycal Warfare, text accesat la adresa de internet
https://www.academia.edu/1018226/Terrorism_as_psychological_warfare și consultat la 21.04.2019 .

12
Ceea ce distinge actu l terorist de cel criminal este pe de -o parte faptul că victima directă nu este
cea finală, ea este folosită pentru a transmite un mesaj, iar pe de altă parte elementul aleatoriu
sau ținta de oportunitate26, ceea ce face posibilă identificarea cu victima.
Rex A. Hudson dezvoltă o abordare multi -cauzală asupra terorismului conform căreia există mai
mulți factori ca re ar putea explica multipele fațete ale terorismului, factori ce țin nu doar de
domeniul psihologiei, ci și de cel economic, politic, religios și sociologic.
Studiul de față nu ne permite să dezvoltăm așa cum se cuvine toate abordările, așa că accentul va
fi pus strict pe abordarea psihologică la nivel micro din punct de vedere individual și
organizational.
O ipoteză generală asupra terorismului p leacă de la teoria conform căreia teroriștii cu scopuri
politice nu se nasc, ci devin, aici intervine ipoteza Olson care sugerează că participanții la
violența revoluționară își justifică comportamentul printr -un calcul rational cost -beneficiu, de
aici rez ultă că violența este cel mai bun mod de acțiune disponibil date fiind condițiile sociale
existente.27
Pornind de la această ipoteză, putem stabili clar că teroriștii nu sunt, așa cum se vehiculează,
indivizi instabili din punct de vedere emoțional. Circulă numeroase mituri despre terorism și
teroriști conform cărora, teroriștii sunt fanataci nebuni sau psihopați care sunt imuni la
suferințele victimelor lor și care rămân devotaț i cauzei indi ferent de circumstanțe. De reținut este
că terorismul este un subie ct cu un mare impact emoțional, este un mijloc, ca urmare actorii
implicați pot fi foarte devotați cauzei și capabili de sacrificii uriașe greu de înțeles din exterior.
Deși studiile au arătat că nu este exclus ca într -o organizație teroristă să existe in divizi cu grave
probleme de personalitate sau instabili psihic, cazurile sunt destul de rare, fiind mai degrabă o
excepț ie, decâ t regulă. Când acești indivizi există în organizație, ei tind să fie mai degrabă pioni
marginali, decât indivizi cu funcții de c onducere.28

26 Ibidem.
27 Rex A. HUDSON, The Sociology and Psyc hology of Terrorism : Who Becomes a Terrorist and Why? Federal
Research Division Library of Congress, Washington, D.C., September 1999, p. 19.

28 Andrew SILKE, “Becoming a terrorist”, în Terrorists, Victims and Society. Psychological Perspective on Terrori sm
and its Consequences, University of Leicester, UK, 2003, p. 32.

13
Lucrările empirice nu sugerează și nu au sugerat niciodată că teroriștii posedă o personalitate
distinctă față de cea a persoanelor normale.29
În timp ce teroriștii la nivel individual nu par a fi în mod semnificativ diferiți, cel putin din punc t
de vedere psihologic față de restul populației, terorismul ca și mod de operare este în mod clar
anormal și de condamnat. Violența extremă îmbinată cu faptul că teroriștii tind să ducă vieți
izolate și supuse unui stres continuu, ridică întrebări pertine nte asupra motivelor care îi fac să
aleagă o asemenea activitate.
Andrew Silke punctează un lucru foarte important în studiul său “Becoming a terrorist” și anume
gradul de omogenitate a l grupărilor teroriste , care este unul extrem de mic, recruții tind să vină
din medii total diferite dacă e să ne raportăm la nivelul de educație, clasa socială, vârstă, gen,
religie sau cultură. Programul de recrutare inițiat de grupările teroriste contemporane precum
Statul Islamic este o mărturie clară că omogenitatea nu caracterizează aceste grupări și mai mult
de atât, aceste organizații sunt deschise spre a primi orice individ cu dorința de a se alătura
cauzei indiferent de trecutul său.
Tot Andrew Silke încearcă să scoată la suprafață mo tivele care stau la baza decizi ei unor indivizi
de a se alătura unor astfel de organizații prin prisma următorilor factori : factorul biologic,
identificarea social ă și marginalizarea, răzbunarea, statut și recompense.
Cei mai importanți factori biologici aociați cu alăturarea unei grup ări teroriste sunt vârsta și
genul, cei mai mulți indivizi care sunt recrutați sunt tineri, în mare parte adolescenți și de cele
mai multe ori de gen masculin. Adolescenții și indivizii tineri în general sunt mai predispuși să
fie cooptați doarece, spre de osebire de un adult, tind să aibă un comportament deviant și sunt
predispuși la violența juvenilă. Studiile de cercetare au constatat că între 54% și 96% dintre tineri
au fost implicați la un moment dat într -un act de delicvență juvenilă.30
Identificarea so cială cu grupul terorist joacă, de asemenea un rol foarte important în decizia de a
deveni terorist, înainte de toate, individul trebuie să simtă că împărtășeste convingerile ,
nemulțumirile sau ambițiile grupului . Acest factor este des întâlnit în grupăril e separatiste sau

29 Ibidem, p.30.
30 Ibidem, p.36.

14
religioase, de cele mai multe ori tinerii simt că este de datoria lor să se alăture unei astfel de
cauze, iar refuzul de a adera ar putea atrage marginalizarea sau chiar excluderea din viața publică
Psihologia răzbunării este considerat de către Andrew Silke cel mai important factor și adesea
cel mai ignorat de specialiș ti. De cele mai multe ori motiva ția principală a teroriștilor este dorința
de răzbunare sau de a face dreptate lor și semenilor lor. Studiile arată că majoritatea terorișt ilor
au avut parte la un moment dat de o confruntare cu forțele de ordine ale regimului sau cu grupări
rivale în care ei sau familia lor au fost harțuiți, amenințați sau chiar uciși. O astfel de situație
generează în potențialul terorist o dorință de răzbu nare care poate fi dusă la îndeplinire numai cu
ajutorul organizației.
Să luăm spre exemplu cazul Stat ului Islamic care s -a dezvoltat ca o consecință a intervenției
străine în Irak din 2003, Statele Unite au fost văzute de localnici ca pe o putere ocupant ă,
nicidecum eliberatoare și astfel s -a creat un sentiment general de ură car acterizat de dorința de
răzbunare care a făcut ca organizația t eroristă locală să atragă cât mai mulți tineri simpatizanți.
2.2 Terorismul ca război psihologic
Din perspecri va psihologică, o caracteristică importantă care distinge terorismu l de alte forme
de violență este dimensiunea politică pe care o servește. Alex Schmid surprinde esența
terosrimului care, de atfel, îi și maximizează potențialul prin următoarea afirmație : terorismul
constă într -o exploatare calculată a emoțiilor oamenilor prin inducerea unei stări de anxietate
generală caracterizată de posibilitatea de a deveni o victimă în mod arbitrar.31
Aceeași teorie este dezvoltată mai departe de Friedland și Merari car e identifică două
caracteristici predominante ale terorismului: a) perceptia amenințării și pericolul reprezentat de
teroriști este disproporțional față de amenințarea reală; b ) perceptia că terorismul poate afecta o
arie de victime mult mai extins ă decat acelea care fac rezultatul imediat al actului de violență.32
Drake argumentează, de asemenea că terorismul caută să aibă un impact psihologic uriaș prin
crearea unei incertitudini continue și a credinței că populația se află în fața unui risc continuu de
atac. În acest sens, el definește terorismul în următorul mod : folosirea recurentă sau amenințarea

31 John HORGAN, The Psychology of Terrorism. Revised and updated second edition, Editura Routledge
Taylor&Francis Group, New York, 2014, p. 13.
32 Ibidem.

15
utilizării unei forme de violență motivată politic și organizatp în mod clandestin de către un grup
al cărui scop este acela de a afecta una sau mai multe ți nte psihologice pentru a le face să se
comporte într -un mod pe care teroriștii îl doresc cu preponderență.33
Ținând cont de cele de mai sus, se poate presupune că terorismul este adesea asociat cu o formă
sofisticată de război psihologic în sensul în care, în afara evenimentelor imediate ar putea
reflecta o sensibilitate sporită la evenimentele asociate cu orice tip de violență și o teamă
continuă că victima s -ar putea afla sub incidența unui alt atac iminent.
În acest sens, lucrarea de față se bazează pe g ruparea teroristă, St atul Islamic pentru a sublinia
forma pe care terorismul, respectiv războiul psihologic o îmbracă în perioada modernă și pentru
a sublinia legătura dintre terorismul modern și elemente de război psihologic precum propagandă
în cea mai m are parte sau subversie în lupta pentru stabilirea unui califat în Orientul Mijlociu.
Daesh, se folosește de elemente clasice de război psihologic adaptate perioadei moderne pentru a
produce un efect psihologic menit a -și descuraja oponenții atât pe plan i ntern, cât și internațional,
însă aceste aspecte vor fi discutate pe larg în capitolul următor.
2.3 Război psihologic
Pentru a înțelege modul în care războiul psihologic, anterior folosit de state împotriva altor state
în războie legitime, acum utilizat î n mare parte de grupări care activează în mod ilegitim sau de
state, la rând ul lor împotriva acestor grupări insurgente este absolut necesar să face o trecere în
revistă a istoriei războiului psihologic și a câtorva episoade în care această formă de influe nțare a
oponentului prin mijlloace strict psihologice, fără a face uz de forță sau în orice caz, combinată
cu forța militară a fost utilizată cu succes.
Războiul psihologic poate fi și trebuie înțeles în asociație cu un conflict, armat sau nu, activ sau
pasiv, de cele mai multe în corelație cu un război, ca urmare războiul psihologic și conflictul
propriu -zis se află în relație de interdependență.
Conform expertului Paul M.A. Linebarger, războiul psihologic este purtat înainte, în timpul și
după războiul cu care se află în interdependență, nu este purtat împotriva operatorilor de război
psihologic, nu este reglementat de legi sau obiceiuri de război și nu poate fi definit în termeni
teritoriali sau de luptă. Este un proces continuu, succesul sau eșecul po ate fi analizat în timp,

33 David DENNEY, Risk and Society, Editura Sage Publications, London, 2005, p.135.

16
numai după luni sau ani de la executarea operațiunii în sine. Cu toate acest ea, succesul, deși
incalculabil poate fi copleșior, iar eșecul fatal.34
Războiul psihologic în sens larg constă în aplicarea unor părți din știința psiholo giei în ducerea
unui război, în sens restrâns implică folosirea propagandei împreună cu măsurile operaționale de
natură militară, economică sau politică care o pot completa împotriva unui inamic.35
Războiul psihologic se referă la toate mijloacele de ordin moral disponibile care au capacitatea
de a distruge dorința și abilitatea inamicului de a lupta, de a -l lipsi de sprijinul aliaților și celor
neutri și de a minimaliza dorința de victorie în rândul propriilor trupe și aliați. Armele utilizate
într-un răzb oi psihologic sunt letale numai în efectul de ordin psihologic pe care îl produc și nu
din cauza naturii armelor în sine.36
Războiul psihologic ca și concept este destul de nou, conform lui William Daugherty, termenii
au apărut pentru prima dată în anul 194 1 într -un text publicat de englezi care făcea referire la
propaganda utilizată de naziști și teroare a practicată de ei în fazele incipiente ale războiului ,37 cu
toate astea , elemente de război psihologic au fost utilizate încă din antichitate. Unele dintre cele
mai vechi civilizații umane au folosit simboluri, măști și totemuri ca instrumente ale puterii, iar
filozoful militar chinezesc Sun Tzu a documentat folosirea unor tactici "psihologice" relativ
sofisticate atât în război, cât și în administrația civil ă încă din secolul al V -lea. Exemplul cel mai
relevant fiind lucrarea sa “Arta R ăzboiului ” care conturează printre altele, unele dintre principiile
cele mai importante ale războiului psihologic de astăzi .
Principii precum “Cei ce sunt experți în arta răzb oiului supun armata inamică fară luptă. Ei
cuceresc orașele fără a le asedia și doboară un stat fara operațiuni prelungite ”; “D acă inamicul
este în poziție de forță, să știi să -l slăbești, dacă e bine hrănit, să știi să -l înfometezi , dacă este în
repaus, s ă știi să -l împingi la acțiune ” sau “ Căci războiul se bazează pe înșelăciune.
Deplasați -vă când e în interesul vostru și creați schimbări de situație prin dispersări și

34 Paul M.A. LINEBARGER, Psychological warfare, Editura Gateways Books & Tapes , U.S., 2010, p.8.
35 Ibidem, p. 41
36 Christopher SIMPSON, Science of Coercion. Communication Resea rch&Psychological Warfare 1945 -1960,
Editura Oxford U niversity Press, Oxford, U.K., 1996, p 12.
37 Ibidem p. 11.

17
concentrări de forțe .”38 Sun Tzu îmbină elemente de război psihologic cu operații milita re
pentru a slăbi voința adver sarului de a continua războiul, astfel asigurându -și victoria. Acest
“manual al războiului ” reprezintă printre altele, una dintre primele consemnări și analize ale
războiului psihologic.
Spun una dintre primele consemnări doa rece elemente de război psiholo gic se regăsesc și in
scrierile lui Herodot, istoric al Greciei Antice referitoare la acțiunile de propagandă duse de
generalul atenian Temistocle gravând pe piatră un mesaj pentru locuitorii din Ionia în care îi
îndemna să nu lupte împotriva grecilor făcând apel la orginile comune: „Oameni din Ionia,
greșiti alăturându -vă în lupta împotriva părinților voștri și ajutându -i să înrobească Grecia ”.39
Războiul psihologic este strâns legat de propagandă ca element cheie, astfel că p ropagandistul
încearcă să convingă publicul, în cazul de față locuitorii din Ionia că le împărtășește punctul de
vedere și în același timp, face apel la bunăvoința lor de a n u se alia cu inamicul principal.
Mesajul servește drept propagandă și pentru perși , dușmanii grecilor deoarece mesajul
inscripționat îi va face să creadă că orice ionian care nu ar fi de acord cu ei, ar putea fi în secret
simpatizant al grecilor.
Aici se poate vorbi de așa numita propagandă “ neagră ” care nu este reală, are sursă aparen t
legitimă și scopul de a crea confuzie.40
Dacă ne raportăm la perioada modernă, abia în secolul al XIX -lea lumea a început să dezvolte o
înțelegere a mecanismelor care stau la baza funcționării minții umane și a modului în care
aceasta ar putea fi sau nu influențată prin prisma faptului că pionieri precum Wilhelm Wundt și
William James au pus bazele psihologiei moderne.41
Un secol mai târziu, inovațiile din acest domeniu au atras atenție forțelor militare din întreaga
lume astfel că în timpul Primului Războ i Mondial au fost explorate o serie de metode noi de
către unitățile de operații psihologice nou formate care aveau să schimbe cursul războiului.

38 Sun TZU, Arta Războiului, text accesat la adresa de internet
https://www.academia.edu/37845584/Sun_Tzu_ -_Arta_Razboiului și consultat la 26.04.2019 .
39 Paul M.A. LINEBARGER, Psychological warfare, Editura Gateways Books & Tapes , U.S., 2010, p.15.
40 Christopher SIMPSON, Science of Coercion. Co mmunication Research&Psychological Warfare 1945 -1960,
Editura Oxford U niversity Press, Oxford, U.K., 1996, p. 12.
41 Michael TAILLARD, Holly GISCOPPA, Psychology and Modern Warfare. Idea Management in Conflict and
Competition, Editura Palgrave Macmillan, Ne w York, 2013, p. 1.

18
Aproape în toată lumea, unitățile de operațiuni psihologice au fost cooptate de intelligence -ul
militar care au dezvoltate strategii de influențare prin propagandă asupra inamicului. Unul dintre
primele state care au utilizat cu succes propaganda în război a fost Marea Britanie, prima națiune
de altfel care a dezvoltat în mod oficial o astfel de unitate, urmată î ndeaproape de Statele Unite
ale Americii care a avut un succes major în Primul Război Mondial prin propaganda
pro-democrație în Europa și Germania, care, însă nu a fost suficient de pregătită pentru a face
față acestui tip de război modern. Principalele mi jloace prin care propaganda era dusă la bun
sfârșit, în lipsa comunicațiilor radio care încă nu existau, era publicarea de articole în presa scrisă
și pliante care urmau să ajungă într -ul fel sau altul în toată Europa.
Inițial folosit ca și mod de tatona re, războiul psihologic a fost transformat pe parcursul
conflictului într -un instrument militar major despre care s -a spus că a fost chiar arma care a
câștigat războiul.
Ce-al de -al Doilea Război Mondial a consituit apogeul dezvoltării tehnicilor de războ i
psihologic. C a urmare a succesului din prima conflagrație mondială, toate statele au început să
acorde buget pentru cercetarea psihologiei în corelație cu războiul. În Europa de Vest și în
America s -a realizat în acest timp un vast volum de cercetare și dezvoltare strategică care a
generat metode inovatoare și extrem de eficiente de manipulare a mișcărilor și activităților
opoziției.
În ce -al de -al Doilea Război Mondial, lucrurile iau o turnură categorică în ceea ce privește
utilizare propagandei ca mod de influențare deoarece comunicațiile prin radio sunt în plină
dezvoltare și ce mod mai ușor și mai rapid de a se propaga informaț ia decât acesta putea exista?
În Germania cercetările în materie de război psihologic au evoluat în mod surprinzător, astfel c ă
propaganda hitleristă câștiga teren important și se lupta cu Marea Britanie pentru supremația în
materie de propagandă în Europa.
În America, ce -al de -al Doilea Război Mondial a stimulat cercetarea amănunțită a războiului
psihologic și a permis apariția unei noi arii de cercetare în domeniul comunicării. În acest sens,

19
Walter Lippmann și Harold Lasswell sunt cercetătorii care au adus cel mai mare aport în studiul
operațiilor psihologice precum propaganda utilizată de SUA.42
Unul dintre primii pași pentr u crearea rețelei de propagandă și război psihologic a fost înființarea
unui comitet civil în iulie 1941 care purta numele de Committee for National Morale și care era
afiliat Consiliului pentru Democrație, scopul comitetului era de a elabora un plan de ac țiune care
să contracareze atacul psihologic german. Co mitetul care este considerat a fi unul dintre cele mai
importante aparate de război ale științei sociale academice a inclus cunoscuți cercetători ai
științei sociale și propagandiști precum Gordon W. A llport , Hadley Cantril, Elmer Davis,
Leonard Doob, George Gallup, Kurt Lewin și Frank N. Stanton.43
Dacă Primul Război Mondial este considerat momen tul în care războiul psihologic „a luat
naștere ” deoarece operațiunile psihologice au fost utilizate conști ent și cu succes, ce -al de -al
Doilea Război Mondial ar putea fi considerat apogeul maturității războiului psihologic prin
prisma faptului că majoritatea statelor implicate au pus accentul pe cercetarea operațiunilor de tip
PSYOPS și pe utilizarea lor alătu ri de cele militare.

2.4 Propaganda -element de război psihologic
Războiul psihologic poate fi înțeles numai în relație cu propaganda pentru simplul motiv că
propaganda este cea mai puternică și ce a mai des utilizată armă pe care războiul psihologic o are.
Termenul de propaganda provine din latin a, de la propagare și începând cu secolul al XV -lea
făcea referire la consiliul evanghelic cunoscut și sub numele de Congregatio de la Propaganda
Fide, departament al Vatican ului care se ocupa cu transmiterea m esajului catolic și se referă la
datoria de a răspândi credința.44

42 Christopher SIMPSON, Science of Coercion. Communication Research&Psychological Warfare 1945 -1960,
Editura Oxford U niversity Press, Oxford, U.K., 1996, p.16.
43 Dominique TRUDEL, “Revisiting the Origins of Communication Research: Walte r Lippmann’s Wolrd War II
Adventure in Propaganda and Psychological Warfare”, text accesat la adresa de internet
https://www.academia.edu/34729316/Revisiting_the_Origins_of_Communication_Research_Walter_Lippmanns_
World_War_II_Adventure_in_Propaganda_and_Psychological_Warfare și consultat la 29.01.2019 .
44 Ian LAMOND, “Theories of Propaganda ”, text accesat la adresa de internet
https://www.academia.edu/18569928/Theories_of_propaganda și consultat la 01.05.2019

20
În ceea ce privește propaganda, o multitudine de definiții sunt disp onibile, însă cele mai
cunoscute sunt cele date de Walter Lippman, Harold Lasswell si Leonard W. Doob și în urma
cărora s -a ajuns la concluzia că propaganda constă în utilizarea planificată a oricărei forme de
comunicare menite a afecta mințile, emoțiile și acț iunile unui inamic pentru a atinge un scop, fie
el politic, religios, etc.45 Propaganda trebuie sa aibă un scop precis și declarat, dacă forma de
comunicare nu este planificată, atunci nu este propagandă.
Propaganda are multe sensuri, ele pot varia de l a exprimarea deliberată în ceea ce privește un
anume tip de sensibilitate ideologică sau partizană, aici incluzând expri marea verbal ă a identității
sau opiniei, până la folosirea unor informații false cu sco pul de a manipula opinia publică în
arena politică națională.46 Propaganda a devenit tot mai puternică pe măsură ce mass -media a
avansat. I nstrumentele mass -media, în mod special radio -ul a oferit elitelor naționa le arma cea
mai puternică în controlarea maselor.
Jacques Ellul era de părere că propaganda în adevăratul sens al cuvântului nu a existat înainte de
dezvoltarea mass -mediei, de progresul științific în psihologie ș i sociologie și înainte ca
deținătorii puterii să aibă capacitatea de a influența gândirea oamenilor pe baza insecurității
individuale în ceea ce privește conștiința în masă.47
Ellul pornește de la teza conform căreia , propaganda este un fenomen total și în același timp ,
ceva ce are capacitatea de a transforma personalitatea unui individ. Din această perspectivă
trebuie să analizăm diferitele componente care modelează această transformare și să le numim
caracteristici de propagandă prin virtutea unei conexiu ni apropiate și adesea esențiale a ceea ce
este clar recunoscut ca și propagandă. În acest sens, există câteva tipuri de propagandă care
serve ște acestui scop : propaganda politică în sensul în care este organizată de un grup bine
definit, are o țintă preci să și scopuri definite, provoacă agitație, adică este capabilă de a a -i face
pe indivizii vizați să acționeze, de exemplu să se revolte, este vertical ă în sensul în care este
direcționată de câțiva oameni din vârf pentru a afecta acțiunile maselor la bază și este irațională,

45 Paul M.A. LINEBARGER, Psychological warfare, Editura Gateways Books & Tapes , U.S., 2010, p.56.
46 Michele HILMES, “The New Vehicle of Nationalism: Radio Goes to War ” în Jonathan Auerbach and Russ
Castronovo (editors), The Oxford Handbook of Propaganda Studies, Editura Oxford U niversity Press, New York,
2013, p. 201.
47 Randal MARLIN, “Jacques Ellul ’s Contribution to Propaganda Studies ”, în Jonathan Auerbach and Russ
Castronovo (editors), The Oxford Handbook of Propaganda Studies, Editura Oxford University Press, New York,
2013, p. 349.

21
face apel la mituri și emoții mai degrabă decât la fapte și rațiune; propaganda sociologic ă, nu
porneș te de la un grup bine definit care să îi influențeze pe alții să atingă obiective bine definite,
este transmisă mai degrabă involuntar pe măsură ce există o presupunere și nu o declarație în
sine; propaganda integrată are scopul de asigura coeziunea unui grup, nu de a incita la divizare
și revoltă; propaganda orizontală, liderii de grup interacționează cu masele într -un mod în care
creea ză aparența unei egalitați și relații de non -dominare și propaganda rațională care se referă
la influențare indivizlor prin fapte reale și nu prin recurs emoțional.48
Având în vedere faptul că propaganda se folosește de persuasiune pentru a -și atinge scopul
principal, acela de a influența, Cristopher Simpson a identificat trei tipuri de propagandă utilizată
în mod special de forțele militare ca și mod de coerciție : propaganda “alb ă” sau deschisă este
emisă de o sursă deschisă, de obicei guverne sau agenții d e încredere, se folosește de simplitate și
claritate, este balanțată, factuală și este concepută de audiență ca fiind adevărată ( a fost utilizată
de utilizată în mod repetat de U.S Army prin intermediul “Vocii Americii” ) ; propaganda
neag ră se folosește de teroare, confuzie și inducerea stării de stres, frică. O variantă a tacticii de
propagandă neagră presupune criticarea documentelor inamice și distribuirea lor către publicul
țintă ca formă de discreditare ; propaganda gri, așa cum sugerează ș i numele, e xistă undeva între
cea albă și neagră și implică în mod obișnuit plantarea informațiilor false despre în buletinele de
știri, pretinzând că sursa este independent de agenția respective și că informațiile transmise sunt
adevărate.49
Războiul psihologic are t rei obiective principale, dintre care : capitulare , se concretizează prin
învingerea voinței adversarului de a lupta și convingerea lui de a renunța ala arme; subversia , se
caracterizează prin slăbire din interior, grupurile inamice se întorc împotriva prop riului sistem
(rezistență, grupări rebele) și consolidarea care se referă la atragerea populației inamicului de
partea propriului front cu scopul de a asigura resurse militare și umane.50

48 Ibidem, p. 352.
49 Christopher SIMPSON, Science of Coercion. Communication Research&Psychological Warfare 1945 -1960,
Editura Oxford U niversity Press, Oxford, 1996, p.15.
50 United States Air Force, Bullets or Words. A Brief Presentation of the Mi ssion Aims and Techniques of
Psychological Warfare, text accesat la adresa de internet
https://babel.hathitrust.org/cgi/pt?id=nnc1.cu02358581;view=1up;seq=3 și consultat la 03.05.2019.

22
Capitolul III – Terorismul Islamic: Gruparea Statului Islamic
3.1 Contextul apari ției Daesh
Orientul Mijlociu a fost și este în continuare un spațiu controversat prin prisma conflictelor
care îl caracterizează și ale intereselor regionale. Regiunea a cunoscut numeroase schimbări de
regim asociate cu un grad de violență extrem de ridicat, mobilizare populară și activism
transnațional. Rezultatele au fost la rândul lor destul de destabilizatoare, aducând provocări nu
numai la adresa regimurilor, ci și la adresa suveranității și integrității teritoriale ale statelor, fapt
ce a contribuit la schimbarea balanței de putere regională și la intervenții externe în episoade
repetate.
Ca urmare a acestor conflicte și intervenții străine a luat naș tere terorismul religios –
fundamentalist, care își are ca expresie directă terorismul islamic, fiind cea mai cunoscută formă
de terorism, tocmai din cauza amplorii pe care a cunoscut -o în ultimii ani, prin atentatele
sângeroase organizate în Occident și războiul declarat culturii democratice și religioase,
caracteristice leagănului europea n. În sine, fundamentalismul, nu este doar o mișcare
extremistă, ci acesta reprezintă o filosofie proprie, o credință aparte, care se bazează pe un
sistem anume de valori, foarte selectiv. Ceea ce face ca aceste valori să fie aparte, este felul în
care sun t selecționate și modul agresiv de promovare ale acestora și negarea vehementă a
celorlalte excluse. Expresia fundamentalismului, terorismul islamic, își are ca prim scop
aducerea islamismului, folosind absolut orice mijloace, ca singura și cea mai importa ntă religie
după glob întrucât se crede că aceasta este adevărată și numai aceasta are o misiune mesianică.
Caracteristic acestui conflict, islam – Occident și modul în care acesta din urmă se compune
prin influența americană actuală, este Jihad -ul (sau „războiul sfânt”). În fapt, termenul de
„jihad” se traduce din limba arabă ca un „efort spre un scop determinat” sau „efort pe calea lui
Dumnezeu”51. Concepția greșită asupra termenului se datorează contextului de terorism islamic,
în care persoanele non -musulmane, puse în fața amenințării terorist religioase, au interpretat
termenul ca pe o epurare religioasă, violentă, care le este adresată în mod explicit și în
permanență, când, în drept, jihadul înseamnă apărarea comunității musulmane împotriva oricărei
forme de asuprire sau agresiune externă, lupta împotriva corupției spirituale și străduința din

23
răsputeri pentru propagarea, pe cale pașnică, a islamului în lume52. Cu alte cuvinte, jihadul
reprezintă un liant al comunității musulmane, dator să asigure ordi nea socială, în timp ce
musulmanilor le este oferit un ideal, o aspirație către care să tindă și să găsească confort.
Pervertirea conceptului de jihad este caracteristică, în special, organizațiilor teroriste, care se
folosesc de acest lucru pentru a mot iva acțiunile desfășurate și pentru manipularea maselor în
vederea susținerii și aderării în rangurile acestora53. De cele mai multe ori, această idee este
prezentată ca o obligație morală, ba chiar la limita 53.
Teroriștii religioși folosesc o varietate de arme și strategii de atac pentru a provoca daune
sociale și să instaureze frica în rândul națiunilor din întreaga lume. Deși, prin misiunea lor de a
stabili o structură socială islamică globalizată, grupările teroriste islamice țintesc cel mai adesea
non-musulmanii și devianții de la legea islamică tradițională54.
Începând cu anii 1980, printre grupurile extremiste islamice și mișcările politice se numără
talibanii, Hezbollah, Hamas și al -Qaeda. Cu toate acestea, încă un grup terorist islamic, cunoscut
sub numele de Statul Islamic din Irak și Levant (ISIL) sau Statul Islamic din Irak și Siria (ISIS),
a apărut pe scena Orientului Mijlociu55. În ciuda faptului că nicio națiune nu a recunoscut
autoritatea grupului, ISIS a proclamat grupul lor ca fiind un cal ifat, la jumătatea anului 2014.
Un califat reprezintă un sistem de guvernare islamic al cărui lider, un calif, pretinde a fi un
descendent, sau moștenitor, al profetului Muhammad. Mulți cercetători în domeniu apreciază că
cei mai mulți musulmani extremișt i sunt needucați, necalificați, și, probabil, incapabili de a
înțelege sau de a executa procese strategice militare la un nivel înalt. În ciuda acestui lucru, cele
mai recente rapoarte au arătat că grupările teroriste islamice de astăzi, cu precădere ISIS, sunt din

51 Radu -Bogdan PĂUN, Jihadul – între Coran și terorism , Historia,
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/jihadul -coran -terorism , accesat la 09.04.2016.
52 Abdul -Raheem BASHIR, „ The Concept of Jihad in Islamic Philosophy”, în American International Journal of
Social Science , vol. 4, nr. 1, 2005.
53 Ibidem .
53 Sharia – Shari`a; reprezintă denumirea unei legislații islamice inspirată pe de o parte din prescrierile Coranului,
și pe de altă parte din Sunna , tradiție inspirată din viața profetului Muhammad.
54 Ruth STEIN, For love of the father: A psychoanalytic study of religious terrorism , Stanford University Press,
Stanford, 2010, pp. 20 -22.
55 Peter J. PHILLIPS, Terrorist group bru tality and the emergence of the Islamic State (ISIS) , University of
Southern Queensland, 2014, http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=2479740 , accesat la 10.04.2016.

24
ce în ce mai sofisticate, mai bine pregătite și cu recruți mai bine antrenați, și mult mai adaptate în
ceea ce privește achiziționarea de armament și a mijloacelor financiare de sprijin56.

ISIS a constituit până destul de recent, cea mai peric uloasă entitate teroristă care a reprezentat o
amenințare majoră la adresa păcii și securității, atât la nivel regional, cât și mondial. Imediat ce a
luat naștere, organizația a constituit o amenințare a terorismului modern pentru întrea ga lume
prin prisma obiectivelor strategice și teritoriale declarate. Statul Islamic a pretins că va ocupa
Asia de Vest, Africa de Nord și Centrala, Asia Centrală, inclusiv Peninsula Iberică, Peninsula
Balcanică și Crimeea în Europa, Pakistan, India, Xinjiang și Tibet, iar la adresa Statelor Unite au
declarat un atac în următorii cinci ani de la apariție.57Statul islamic constituie un fenome n nou
pentru comunitatea internațională deoarece, în esență nu este doar o organizație teroristă, ci o
entitate politică extremistă de or igine islamică care nu a fost recunoscută la nivel internațional. În
termeni de definiție, organizația se referă la un grup de indivizi care lucrează împreună într -un
mod structurat pentru a atinge un scop comun, iar statul trebuie să aibă propriul teritor iu,
populație și aparat birocratic.58 Din aceste puncte de vedere, Statul Islamic poate fi considerat
atât organizație, cât și stat, asta daca facem abstracție de lipsa recunoașterii internaționale.
Organizație pe de-o parte pentru că grupul și scopul comun nu lipsesc, iar stat pentru că de -a
lungul perioadei în care s -a bucurat de un relativ succes, Statul Islamic a reușit să controleze un
teritoriu destul de vast în Irak și Siria, populație și a dezvolat chiar și un aparat de stat bine
structurat care i -a permis să -și mențină controlul.
Statul Islamic sau Daesh59 s-a dezvoltat în contextul în care Statele Unite au invadat Irakul în
anul 2003 ca urmare a politicii lui Goerge W. Bush îndreptată asupra teroriștilor, War on Terror.
În perioada care a dus la cel de-al Doilea Război din Golf existau presupuneri conform cărora
Saddam Hussein, președintele Irakului încuraja al -Qaeda, organizație responsabilă pentru
atacurile de la 11 septembrie 2001 asupra Turnurilor Gemene să intre în țară pentru a -l ajuta să
lupte împotriva americanilor. Speculațiile se bazau pe campania de întoarcere la credință inițiată

56 Frank GARDNER, ISIS rebels declare ”Islamic State” in Iraq and Syria , BBC News: Middle East, 2014,
http:// www.bbc.com/news/world -middle -east-28082962 , accesat la 04.05.2019.
57 Bo Wang&Bing Fan, „ Reflections on the Issue of ISIS”, în Jounal of Middle Eastern and Islamic Studies (in Asia),
17 iulie 2018, p. 65, text accesat la adresa de internet
https://www.tandfonline.com/doi/pdf/10.1080/19370679.2015.12023267 și consultat la 04.05.2019.
58 Ibidem, p. 50.

25
de Saddam Hussein, politizarea islamului și pe faptul că a tolerat grupul insurgent, Ansar
al-Islam în Nordul Irakului. Saddam a văzut în islam o op ortunitate de rezistență împotriva
intereselor Statelor Unite , astfel că politizarea islamului prin inaugurarea moscheii “Mama
tuturor b ătăliilor ”, campania de revenire la credință caracterizată prin integrarea islamului în
identitatea națională și cultul personalități i au constituit elemente cheie în accentuarea
sentimentului de ură împotriva Occidentului și prin urmare în creșterea propriilor capabilități
militare.60 Strategia folosită de Saddam Hussein în politizarea islamului a avut la bază elemente
de ordin psiholog ic în contextul în care a sădit sentimentul antioccidental și a pus accentul pe
actele de nedreptate comise de Statele Unite împotriva Irakului, generând în rândul populației
irakiene dorința de răzbunare care i -ar fi asigurat sprijinul și loialitatea de c are avea nevoie.
În acest context, se afirmă în Irak o personalitate semnificativă pentru Statul Islamic, Abu Musab
al-Zarqawi, un jihadist iordanian care trăise în tăcere în Iran până în mai 2002 când a fost
expulzat după ce au fost descoperite legături î ntre el și o celulă teroristă din Germania. Zarqawi
avea o viziune foarte radicală în ceea ce privește Orientul Mijlociu, dorea să stârnească și să
alimenteze un război civil între șiiți și suniți și pe acest fond să stabilească un califat .61
Abordarea mil itară extrem de violentă și nemiloasă susținută de Zarqawi marchează un punct de
cotitură în istoria jihadului global. Strategia sa a acționat ca un magnet pentru recruții străini care
au fost martorii actelor de război ale brigăzilor sale prin intermediul internetului (pionierat de
videouri scurte, cu fundam vocal Islamic).
Semințele Statului Islamic au fost plantate în acest moment ca urmare a faptului că Abu Musab
al-Zarqawi a deschis drumul cu un fel de violență extremă, înspăimântătoare, care a fost
îmbrățișată în mod deschis de Statul Islamic, care la fel ca și Zarqawi, a înțeles valoarea
războiului psihologic, a videoclipurilor care descriu crima nemiloasă, cu sânge rece.62
În mai 2004, Zarqawi a decapitat personal omul de afaceri american Nick Berg d e douăzeci și
șase de ani și a postat o imagine dezgustătoare, care a asigur at acoperirea mediatică și care a fost

59 Daesh este numele original folosit in limba arabă, provine de la al -Dawla al -Islamiya fil Ir aq wa al -Sham, (ISIS).
60 Abdel Bari ATWAN, Islamic State. The Digital Caliphate, University of California Press, Oakland, 2015, p. 42.
61 Hassan HASSAN, “ The True Origins of ISIS ”, în fluxul de știri The Atlantic, 30 noiembrie 2018, text accesat la
adresa de internet https://www.theatlantic.com/ideas/archive/2018/11/isis -origins -anbari -zarqawi/577030/ și
consultat la 26.05.2019.
62 Ibidem, p.60.

26
frecvent reprodusă de membrii IS în contextu l în care zece ani mai târziu, o imagine a unui băiat
de șapte ani, "fiul unui mujahedin63", care ține capul tăiat al unei victim și care a asigurat o
publicitate de proporții pentru Statul Islamic pe măsură ce știrea a circulat prin Irak și Siria.64
Prin implicarea violenței sectare și etnice, Zarqawi a condus calea pentru Statul Islamic și este
consid erat a fi o personalitate simbolică pentru Statul Islamic care se folosește de sharia nu
numai pentru susținerea legii, ci și cu scopul de a împrăștia frică și de a subjuga dușmanii.
Un alt factor de mare importanță pentru emergența Statului Islamic este grupul Jama'at
al-Tawhid wal -Jihad condus pe toată perioada existenței sale de Abu Musab al -Zarqawi și care a
devenit rapid organizația cheie pentru ilfiltrarea luptătorilor străini pe de -o parte datorită
abilităților liderului de a determina cele mai bune puncte de intrare pentru jihadiștii care soseau
din străinătate, iar pe de altă parte datorită logisticii, infrastructurii și intelligence -ului bine
dezvoltat al grupului care îi permitea să coordoneze atacuri auspra unor ținte de valoare înaltă,
element de neprețuit odată ce insurgența s -a închegat.
Cand invazia americană a inceput, Zarqawi s -a întâlnit cu strategul militar Al -Qaeda și a fost de
acord să ajute recruții al -Qaeda să intre în Irak prin Siria. În toamna anului 2003, Zarqawi s -a
declarat deja emir al jihadiștilor străini în Irak, dar a rămas independent de al -Qaeda încă un an .
În decembrie 2004, Zarqawi și -a afiliat oficial grupul cu al -Qaeda pe care l -a redenumit în Al
Qaeda în Irak (AQI)65 și a început o campanie cu mai multe scopuri, dintre care unele au
conturat strategia Statului Islamic. Zarqawi era de părere că o asociere cu al -Qaeda ar atrage
recruți și fonduri, în timp ce bin Laden avea nevoie de o prezență activă în Irak . Zarqawi a reunit
apoi alte câteva grupuri pentru a forma Consil iul Shura Mujahedeen la începutul anului
2005. Pentru a împiedica irakienii să coopereze cu guvernul și să destabilizeze forțele naționale
de securitate, a avut loc o campanie de infiltrări și atacuri asupra centrelor de recrutare pentru
militari și polițiș ti. Irakul devenea rapid terenul de pregătire perfect pentru jihadiști. Recrutarea
în insurgența din interiorul Irakului a înflorit și un flux continuu de luptători străini a început să
intre în țară, mai ales prin granița cu Siria. Zarqawi este ucis la mi jlocul anului 2006 de către un
avion de luptă american ca urmare a unui video postat în care de corul îi expunea ascunzătoarea,

63 Termenu l derivă de la cuvântul “Jihad” și se referă la o persoană implicată în apărarea Islamului.
64 Ibidem.
65 Cunoscut și sub numele de "Al Qaeda în Țara celor două râuri" și "Al Qaeda în Mesopotamia .

27
iar conducerea grupului este preluată de Abu Hamza care din nou se afiliază cu alte grupuri mai
mici pentru a deveni Statul Islam ic din Irak (ISI), gruparea se află în continuare afiliată al -Qaeda.
Pentru a sublinia efectul ocupaț iei americane în ceea ce privește emergența grupărilor teroriste în
Irak, au fost realizate două studii în 2006, unul de către guvernul saudit și unul de către un think
tank israelian care au constatat că majoritatea luptătorilor străini nu au fost jihadiști înainte de
invazia din Irak din 2003, ci au fost radicalizați de operațiunea americană.66 Aici intervine teoria
dezvoltată de Andrew Silke, psihologia r ăzbunării,conform căreia una dintre motivațiile
principale ale teroriștilor este dorința de a face dreptate lor și semenilor lor și este susținută de
sentimental de mândrie de care irakienii au dat dovadă de -a lungul timpului, ca și cum ocupația
țării lor nu ar fi fost suficientă, populația a trebuit să se confrunte cu uciderea, tortura, abuzul și
umilirea compatrioților lor închiși, care fuseseră întemnițați fără acuzații sau fără perspectiva
unui proces echitabil. Toate aceste lucruri au accentuat dorința de represalii împotriva celor pe
care îi considerau invadatori. Când Statele Unite au încheiat operațiunile de luptă în septembrie
2010, au înmânat autorităților irakiene peste 10.000 de prizonieri irakieni .
Odata cu succesul intampinat de primavera arab a si a cresterii violentei din Irak, statul islamic
din Irak (ISI) s -a retras și, în conformitate cu tradiția hijra (migrația), și -au îndreptat interesele
spre Siria . In vara anului 2011, cu revolta siriană în plină desfășurare în Siria, Abu Bakr
al-Baghd adi, emirul ISI, a trimis un membru senior din grupul său, Abu Mohammad al -Jolani, să
înființeze un grup jihadist în Siria. Rezultatul, Jabhat al Nusra li Ahl al Sham67, s-a anunțat
oficial la sfârșitul lunii ianuarie. Până la sfârșitul anului 2012, al Nusr a a fost unul dintre cele mai
eficiente grupuri de luptă și a îndeplinit funcții socio -judiciare, arbitrând în dispute locale și
provocând practici corupte. În aprilie 2013, Baghdadi a anunțat în mod unilateral fuziunea dintre
ISI și al Nusra, formând ceea ce se numește acum statul islamic din Irak și al -Sham (ISIS). Jolani
a refuzat, pe baza difere nțelor ideologice dintre cele două grupări ( strategia al Nusra era mai
puțin radicală, acționând pe baza principiului conform căruia sharia poate fi implementată treptat
în timp) , și, î n schimb, și -a declarant supunerea față de Ayman al -Zawahiri. Al -Nusra a devenit
apoi sucursala oficială a al -Qaeda în Siria . În ciuda eforturilor repetate, Zawahiri nu a fost
capabil să concilieze cele două grupuri și să le aducă l a un numitor comun, astfel că i -a ordonat
lui Abu Bakr să -și limitezee operațiunile doar la I rak, în timp ce Golani era numit omul de

66 Abdel Bari ATWAN, Islamic State. The Digital Caliphate, University of California Press, Oakland, 2015, p. 63.

28
legătură Al -Qaeda în Siria. Abu Bakr a refuzat să accepte acest arajament și astfel l -a obligat pe
Zawahiri în februarie 2 014 să nege orice legătură Al -Qaeda cu Statul Islamic din Irak, pe care
emirul ISI l -a redenumit deja Statul Islamic din Irak și Levant (ISIS)68.
Abu Bakr și -a mutat grupul în Siria și a devenit rapid o forță dominantă care a atras recruți din
Al Nusra și a lte grupări rebele, a primit de asemenea donații și sprijin din afara zonei, fiind
recunoscut ca un grup salafist/takfirist de succes și cel mai important oponent al regimului lui
Bashar al Assad, președintele Siriei. Ca urmare a câștigurilor teritoarele c are includeau și Mosul
(10 iunie iunie), ISIS a declarat renașterea Califatului la 29 iunie 2014, numindu -l Statul Islamic
sub conducerea lui Abu Bakr ca și Califul Ibrahim69. Criza siriană s -a dovedit a fi un element
care a divizat și a subminat grav stab ilitatea regională, dacă nu cea globală prin prisma puterilor
care s -au aliniat de -a lungul liniilor sectare ( Iranul, Rusia, China și Hezbollah au susținut
partidul lui Bashar al -Assad în timp ce SUA, Marea Britanie, Turicia, Statele din Golf, Egipt și
Iordania au susținut opoziția moderată ). Sectarismul care a caracterizat războiul civil sirian și
care a contribuit la succesul Statului Islamic a fost stimulat și alimentat în mare parte de actori
externi.70
În mai 2014, ISIS și -a început campania online cu scopul de a -și spori profilul și notorietatea. Un
flux constant de imagini și filmulețe cu atentate si nucigașe, raiduri, decapitări, alte ped epse și
execuții au fost postat e în rețelele sociale și platforme online. Scopul a fost acela de a atrage cât
mai m ulte publicații internaționale și de a informa un public cât mai larg de potențiali recruți cu
privire la oportunitățile pe care ISIS le putea oferi în Irak și Siria. Acest război psihologic de
natură digital a fost conceput, de asemenea, pentru a teroriza cetățenii și forțele care s-ar fi putut
confrunta cu ISIS, permițând grupului să captureze numeroase teritorii care în cele din urmă au
renunțat să se mai opună. Se mnificativ în acest sens este episodul capturării unuia dintre cele mai
importante orașe, M osul. Când luptării ISIS au intrat în Mosul, nu s -au confruntat cu niciun fel
de rezistență, forțele armate din și din jurul orașului și -au aruncat uniformele și au fugit, de

67 Frontul de sprijin pentru poporul din Levant.
68 Basma ATASSI, „ Qaeda chief annuls Syrian -Iraqi jihad merger ”, în fluxul de știri Al Jazeera, 9 iunie 2013, text
accesat la adresa de internet https://www.aljazeera.com/news/middleeast/2013/06/2013699425657882.html și
consultat la 26.05.2019.
69 Abdem Bari ATWAN, “A portrait of Caliph Ibrahim”, în fluxul de știri The Cai ro Review of Global Affairs, 2015,
text accesat la adresa de internet https://www.thecairoreview.com/essays/a -portrait -of-caliph -ibrahim/ și
consultat la 26.05.2019.
70 Abdel Bari ATWAN, Islamic State. The Digital Caliphate, University of California Press, Oakland, 2015, p. 129.

29
asemenea, aproximativ 500.000 de locuitori au părăsit orașul. Având deja un contr ol consolidat
asupra orașului Mosul, mili tanții au continuat spre sud unde au capturat baza aeriană Qaiyara,
orașele rezidențiale din Hawija, Salman Beg și apoi orașul Tikrit, mai mult decât jumătate din
Bagdad.71
Statul Islamic se identific ă ca și ideologi e cu mișcarea politică islamistă cunoscută sub
denumirea de salafism jihadist sau jihadism pe scurt. Liderii grupului au declarat în numeroare
rânduri aderarea la această mișcare, de exemplu Abu Umar al -Baghdadi, lider al grupării în 2007
prin intermediul unei înregistrări audio a apelat la “To ți sun niții și tinerii bărbați salafiști -jihadiști
din întreaga lume ” pentru a li se alătura. În același an, deputatul său a descris luptării Statului
Islamic ca fiind part e a curentului salafism -jihadism .72 Salafismul jihadist este o mișcarea
distinctă din punct de vedere ideologic în islamismul sunit, se caracterizează printr -o rețea
globală de cercetători, site -uri web, rețele de social media și, recent nenumărați suporteri în
social media. Mișcarea se bazează pe o i nterpretare extremistă scripturii islamice, care este de
asemenea riguroasă textual și profund înrădăcinată într -un cadru teologic premodern.
Important ă pentru ideologia Statului Islamic este și dimensiunea salafistă care este o mișcare
teologică în islam ul sunnit preocupată cu purificarea credinței.73 Salafismul se concentrează
asupra unicității lui Dumnezeu, considerandu -i pe cei care practică așa numita “idolatrie ma joră”
a fi în afara credinței islamice. Cei care se închină, sau venereaza pietre de morm ânt sau sfinți
sunt considerați a fi apostați sau dezertori ai religie.
Dacă ar fi să facem o comparație între ideologia Statului Islamic și ideologia Al -Qaeda, la prima
vedere s -ar putea spune că sunt identice, ambele grupări văd statul și religia ca fii nd într -o relație
de interdependență, astfel încât deciziile politice să se bazeze pe stricta interpretare a legii sharia.
Cu toate astea, cele două grupuri diferă semnificativ prin prisma a două aspecte fundamentale,
crez și metodologie. Concret, disputa centrală dintre Al -Qaeda și ISIS s -a concentrat pe utilizarea

71 Nussaibah YOUNIS, “The army alone can’t save Irak ”, în fluxul de știri The New York Times, 11 iunie 2014, text
accesat la adresa de internet
https://www.nytimes.com/2014/06/12/opinion/mosul -falls-to-isis-endangering -iraqs -democracy.html și accesat la
26.05.2019.
72 Cole BUNZEL, “From Pape r State to Caliphate: The Ideology of the Islamic State ”, The Brookings Project on U.S.
Relations with the Islamic World. Analysis Paper, Martie 2015, text accesat la adresa de internet
https://www.brookings.edu/wp -content/uploads/2016/06/The -ideology -of-the-Islamic -State.pdf și consultat la
26.05.2019 , p. 7.
73 Ibidem, p. 8.

30
excesivă a excomunicărilor (takfir) și a reîntoarcerii la vechile scrieri de către Statul Islamic ca și
modalitate de a stabili califatul.
În ceea ce privește takfir74, Statul Islamic susține că Islamul trebuie curățat din interior și că
musulmanii care nu respectă cu strictețe interpretarea Islamului autorizată de Isis, ar trebui să fie
declarați apostați și uciși .
3.2. ISIS-un nou tip de război psihologic
Pe măsură ce a evolua t, internetul a f ost văzut ca un liant al diferitelor culturi din întreaga lume,
un mediu pentru întreprinderi, consumatori și guverne care are menirea de a facilita
comunicarea. Pare să ofere oportunități de neegalat pentru crearea unui forum în care "satul
global" ar pu tea să se întâlnească și să facă schimb de idei, stimulând și susținând democrația în
întreaga lume. În acest context, grupuri cu scopuri politice foarte diferite, dar unite în
disponibilitatea lor de a se folosi de tactici teroriste au început să utilizez e rețeaua de internet
pentru a -și distribui propaganda, pentru a comunica cu simpatizanții lor sau pentru a stimula
conștientizarea publică, chiar simpatia pentru cauzele lor și în ultimul timp pentru a executa
operațiunile.75
În prezent, terorismul prin in termediul internetului este strâns legat de campania de război
psihologic inițiată de astfel de grupuri, în special de gruparea Statului Islamic care a folosit
internetul pentru a -și difuza content -ul de o violență extremă în întreaga lume cu scopul de a
induce teama în rândul oponenților, de a radicaliza și de a atrage recruți în rândul luptătorilor.
Internetul este poate cea mai la îndemână unealtă de care grupările teroriste se pot folosi, balanța
cost-beneficiu fiind înclinată spre partea de beneficii m ari cu costuri reduse deoarece este poate
cea mai ieftină cale de a transmite mesajul și de a -l face cunoscut la scară largă, poți face toate
aceste lucruri doar cu un telefon și cu o conexiune decentă la internet.
Teroriștii pot iniția o campanie de răzb oi psihologic prin mai multe mijloace, de exemplu aceștia
pot folosi i nternetul pentru a răspândi fake -news , acțiune care duce la dezinformare în masă,
pentru a furniza amenințări destinate să inducă starea de frică și neajutorarea, sau pentru a

74 Actul de excomunicare a altor musulmani, decla rându -i infideli.
75 Gabriel WEIMANN, “www.terror.net How Modern Terrorism Uses the Internet ”, în United States Institute of
Peace Special Report, Martie 2004, text accesat la adresa de internet
https://www.usip.org/sites/default/files/sr116.pdf și consultat la 26.05.2019, p. 3.

31
transmite imagin i oribile care fac dovada acțiunilor recente , de exemplu, Statul Islamic se
foloseș te de platforme social media pentru a încarca imagini sau filmulețe cu prizonieri
decapitați, mutilați sau încarcerați în condiții grele de imaginat. Teroriștii pot declanșa, de
aseme nea, atacuri psihologice prin cyber terrorism sau, mai precis, prin crearea fricii de
cyber terrorism.
Un alt aspect semnificativ în răz boiul psihologic inițiat de Statul Islamic îl vizează propaganda și
publicitatea, elemente care, la fel , se află în strânsă legătură cu răspândirea accesului la internet,
deoarece p ână la apariția internetului, speranțele teroriștilor de a câștiga publicitatea pentru
cauzele și activitățile lor depinde au de atragerea atenției televiziunii, radioului sau a pr esei.
Aceste mijloace tradiționale au "praguri de selecție" (procese multiple de selecție editorială) pe
care ter oriștii nu le pot atinge adesea,76 problemă cu care nu se mai confruntă în cazul
internetului, mai ales a platformelor de social -media pentru că își pot edita după bunul plac
conținutul încarcat astfel încât să genereze reacțiile dorite .
Statul Islamic a reușit să atragă o atenție sporită prin folosirea propagandei ca și element de
război psihologic cu scopul clar de înlocui acțiunea militară propriu -zisă (forța militară de care
nu dispunea ) și chiar de a compensa pentru lipsa acesteia. P ropaganda caracterizată prin
publicarea unor fimulețe cu un grad de violență foarte ridicat în mediul online, prin existența
unei reviste online (Dabiq), numeroase pamflete, broșuri și platforme de social media a fost
utilizată atât ca și instrument de răz boi, unul foarte bine utilizat de altfel, cât și ca instrument de
recrutare care a avut un succes considerabil de -a lungul existenței Statului Islamic.
Statul Islamic a răspândit în mod regulat imagini grafice cu caracter violent ca și f ormă de război
psihologic cu scopul precis de a insufla teama în rândul inamicilor.77 Grupul alege să transmită
informații care corespund strict nevoilor proprii și contextului local, astfel că dacă populația
locală începe să manifeste o formă de aversiune împotriva grupului, este răspândită o gamă mai
variată de propagandă privind inițiativele de dezvoltare ale zonei ocupate, iar dacă există un
potențial tot mai mare de provocări militare sau politice, Statul Islamic ia ca lea unei propagande
menite a intimida, prin imagini cât mai brutale, insuflând frica în inamici. Luând în consideare

76 Ibidem, p. 6.
77 Lina KHATIB , “The Islamic State’s Strategy . Lasting and Expanding ”, în Carnegie Endowment for International
Peace, iunie 2015, text accesat la adresa de internet
https://carnegieendowment.org/files/islamic_state_strategy.pdf și consultat la 27.05.201 9, p. 11.

32
acte de violență precum decapitări, Statul Islamic caută să producă atât transformări sociale prin
punerea în scenă a unor ritualuri simbol ice de confruntare, cât și politice, violența fiind folosită
ca un mijloc de comunicare politică .78
Semnificativ în acest sens este episodul decapitării jurnalistului american James Foley de către
un recrut ISIS vorbitor de limbă engleză în luna august 2014. James Foley lucra ca și freelancer
pentru publicații precum Global Post sau Agence France -Presse și transmitea la vremea
respectiv ă evenimentele din Siria. A fost răpit de o bandă organizată în timp ce pleca de la un
internet café împreună cu traducăto rul său ș i jurnalistul britanic, John Cantlie. Foley a ajuns să
ocupe primele pagini ale presei i nternaționale la 19 august, dată la care videoclipul decapitării
sale a fost postat pe youtube cu descrierea “Un mesaj pentru America”79. Actul extrem de violent
a surven it ca urmare a amenin țărilor administrației Oba ma cu privire la atacuri aeriene împotriva
Statului Islamic în Irak și a constituit o confruntare indirectă, prin intermediul unor terți între
SUA și ISIS. În plan simbolic, planul ISIS și -a atins scopul, cel de a da curs unei confruntări
indirecte, prin intermediul unor terți cu guvernul american, în special cu administrația Obama,
declarând că viața unui alt prizonier, Steven Joel Sotloff depinde de “ următoarea decizie a
președintelui Obama ”80, a constituit fo rma de propagandă perfectă prin gradul extrem de ri dicat
de mediatizare în Occident și a transmis mesajul conform căruia, acțiunile Statului Islamic sunt
represalii la adresa acțiunilor initiate de Statele Unite .
Costumul portocaliu pe care îl purta jurnal istul James Foley îngenu ncheat în fața luptătorilor
ISIL (Statul Islamic din Irak și Levant) făcea aluzie l a costumele purtate de deținuții din
Guantanamo Bay, făcând execuțiile să pară acte de reprimare î mpotriva tratamentului american
aplicat musulmanilo r.81

78 Christiana SPENS, “Shock and Awe: Performativity, Machismo and ISIS”, noiembrie 2014 în fluxul de știri
E-International Ralations, text accesat la adresa de internet
https://www.e -ir.info/2014/11/02/shock -and-awe-performativity -machismo -and-isis/#_edn1 și consultat la
27.05.2019.
79 Aki PERITZ, “What we can deduce about ISIS from James Foley’s beheading? ”, august 2014 în fluxul de știri The
Washington Post, text accesat la adresa de internet
https://w ww.washingtonpost.com/posteverything/wp/2014/08/20/what -we-can-deduce -about -isis-from -james -fo
leys-beheading/?utm_term=.2d9c65eb072f și consultat la 27.05.2019.
80 Ibidem.
81 Jytte KLAUSEN, “Tweetig the Jihad: Social Media Networks of Western Foreign Fighters in Syria and Irak”,
decembrie 2014 în Studies in Conflict and Terrorism, text accesat la adresa de internet
https://www.tandfonline.com/doi/pdf/10.1080/1057610X.2014.974948 și consultat la 27.05.2019, p. 2.

33
Tot prin intermediul r ăzboiului psihologic, Statul Islamic a reușit să obțină simultan câștiguri
militare și propagandistice deoarece datorită tacticilor utilizate, costurile au fost relativ mici în
raport cu rentabilitatea, acest lucru a fost deseoori denumit “propaganda faptei”.82 Acesta a fost
și cazul atacurilor provinciei Raqqa din Siria, în vara anului 2014. În primă fază, un atacant
sinucigaș cu bombă a at acat poarta de la baza diviziei a șaptesprezecea a Armatei Siriei, creând
un punct de intrare pentru un al doilea bombardier care a atacat sediul central, urmând ca curând
după ce a obținut acces la bază, Statul Islamic a decapitat comandantul bazei, în de curs de o oră
episosul a fost mediatizat, iar imaginile înfricoșătoare au fost imediat postate pe pagina de
Twitter. Acest lucru a redus moralul a peste 700 de soldați ai bazei și a ajutat Statul Islamic să
preia comanda fără nicio rezistență din partea so ldaților .83 Aceeași tactică a fost fo losită și
într-un atac asupra aeroportu lui Tabqa de la Raqqa, unde șef i a zeci de soldați ai regimului au
fost atârnați în spații publice ca o modalitate de a insufla frica în inamici, de a -i arăta
potențialilor recruți și celor deja existenți, precum și populației locale. După o campanie de
promovare masivă prin intermediul mass -mediei, Statul Islamic a compensat câteva sute de
luptători pierduți în lupta Tabqa și alte bătălii în 2014, cu 6.000 de luptători noi .84
Propaganda a fost de asemen ea utilizată cu scopul de a crea un raport relativ egal de forțe în ceea
ce privește partea militară, de exemplu, atunci când Statul Islamic nu a putut să se extindă în
continuare spre est din cauza rezistenței din zonele majoritare Shia din Irak după ce avansase
deja în Mosul, grupul a anunțat "întoarcerea" califatului la 29 iunie 2014 și liderul său, Abu Bakr
al- Baghdadi, a făcut prima sa apariț ie publică, ținând o predică cu titlul atoproclamat "Califul
Ibrahim" la Marea Moschee din Mosul.85 Video -ul predicii a circula t în întreaga lume, iar Statul
Islamic a proiectat membrilo r săi existenți și potențiali o imagine a emirului ca și commandant al

82 Ibidem, p. 12.
83 Rami RUHAYEM, “ISIS o verruns Syrian military base of Raqqa ”, 25 iulie 2014 în fluxul de știri BBC N ews, text
accesa t la adresa de internet
https://www .bbc.com/news/av/world -middle -east-28454655/hundreds -die-in-syria -s-deadliest -week și consultat
la 27.05.2019.
84 The Daily Star, “ISIS mops up around Tabqa Airport ”, 26 august 2014 în fluxul de știri The Daily Star Lebanon,
text accesat la adresa de internet
http://www.dailystar.com.lb/News/Middle -East/2014/Aug -26/268488 -isis-mops -up-around -tabqaairport.ashx și
consultat la 27.05.2019.
85 Abigail HAUSLO HNER, “Islamic State leader Abu Bakr al -Baghdadi appears in pub lic, accordin g to video ”, 05
iulie 2014 în fluxul de știri The Washington Post, text accesat la adresa de internet
https://www.washingtonpost.com/world/middle_east/islamic -state -leader -abu-bakr -al-baghdadi -appears -in-publi
c-according -to-video/2014/07/05/73563772 -0461 -11e4 -b8ff-89afd3fad6bd_story.html?utm_term=.9ebb87aedbd
4 și consultat la 27.05.2019.

34
credincioșilor pe care ei sa -l poată interpreta ca pe un lider curajos care nu se teme să apară în
cea mai mare moschee din Mosul, moschee cu o mare semnificație istorică pentru musulman ii
sunniți. În acest caz, Abu Bakr al -Baghdadi poate fi co nsiderat prototipul liderului c arismatic
care este capabil să insufle loialitate și curaj în servirea cauzei mărețe a Statului Islami c. Grupul
a folosit momentul și pentru a lansa o invit ație deschisă către tehnocrați, inginer i și medici pentru
a li se alătura în construirea califatului și a lansat o campanie de social media destinată să
stimuleze r ecrutarea și finanțarea.
Statul Islamic a înțeles puterea propagandei ca și ins trument de război psihologic, așa că s -a
folosit de toate platformele online la îndemână, în special Twitter , pentru a face cunoscute
întregii lumi actele de cruzime săvârșite . Twitt er-ul, prin con ținutul încărcat de ISISL a devenit
un nou mediu își puteau duce războiul psihologic în voie , asta pentru un motiv destul de simplu,
este ieftin și la îndemâna oricui deține un telefon mobil cu o conexiune la internet. Imaginile
bărbaților răstigniți au început să c ircule pe site -urile de social media extremiste la jumătatea
lunii iunie 2014 , de exemplu , un bărbat apărea într -o imagine atârnat pe o frânghie pentru rufe,
un alt om, pus pe bare metalice. Apoi, la sfârșitul lunii, a urmat o imagine a opt bărbați atârnați
pe cruci într -o piață plină de praf. Răstignările au coincis cu începutul Ramadanului, decla rația
ISIL a unui nou stat jihadist în Irak și Siria și promovarea conducătorului , Abu Bakr
al-Baghdadi, în poziția de "calif" și "lider pentru musulmani i de pretutindeni".86
Câteva luni mai târziu, a urmat o imagi ne a unui teren de fotbal, cu capetele tăiate ale soldaților
din armata siriană împrăștiați ca și cum ar fi ieșit dintr -o pungă. Imaginea a rezultat ca urmare a
atacului asupra bazei "Divizia 17" a regimul ui Assad. Acest episod a servit unui scop tactic, d e
data aceasta la nivel local, anume răspândirea fricii .87
Twitter este folosi t pentru recrutare și îndoctrinare, precum și pentru construirea unei comunități
transnaționale de extremism violent. Este, de asemenea, un mijloc de război psihologic îndre ptat
spre dușmanii îndepărtați (Occident ) precum și spre inamicii locali – kurzi, l uptătorii rebeli

86 Jytte KLAUSEN, “Tweetig the Jihad: Social Media Networks of Western Foreign Fighters in Syria and Irak”,
decembrie 2014 în Studies in Conflict and Terrorism, text accesat la adresa de internet
https://www.tandfonline.com/doi/pdf/10.1080/1057610X.2014.974948 și consultat la 27.05.2019, p 13.
87 Sylvia Westall, “Islamic State kills Syrian Soldiers, captures parts of base group ”, 26 iulie 2014 în fluxul de știri
Reuters, text accesat la adresa de internet
https://www.reuters.com/article/us -syria -crisis -raqq a/islamic -state -kills-syrian -soldiers -captures -parts -of-base -gro
up-idUSKBN0FU2A320140725 și constultat la 28.05.2019.

35
concurenți și forțele regimului. Există o diseminare a imaginilor de brutalizare, plecând de la
decapitări și cadrave mutilate și ajungând la imagini cu copii fericiți mixate și transmise într -un
flux neîntrerupt de încercări de intimidar e a publicului aflat în imediata proximitate a zonei de
război sau având un scop mai mareț, acela de a induce frică în înamicul îndepărtat, publicul
aparținând Vestului