Încercarea copilului de a se afirma pe sine se manifestă în jocuri sub două forme : [626525]

121 CONCLUZII

Încercarea copilului de a se afirma pe sine se manifestă în jocuri sub două forme :
atracția spre cei mai mari decât el , c onsiderată ca “motorul esențial al copilăriei” și
dragostea pentru ordine, pentru regulă , împinsă până la formalism.
Jocurile copiilor par să nu lase nici o urmă, ele sunt desenate pe nispip asemenea
șotronului, însă prin regulile lor , prin micile lor formule , ne pot pune adesea în contact
cu un tr ecut uitat.
Lucrarea de față a prezentat în primele trei capitole – JOCUL – CA
ACTIVITATE EXISTENȚIALĂ ; JOCUL ÎN ETAPA PREȘCOLARILTĂȚII ;
JOCUL CA METODĂ DIDACTICĂ ; natura și evoluția ontogenică a jocului , cu o
importa ntă însemnătate în viața omului; locul pe care -l ocupă acesta în viața
preșcolarului , în activitatea de instruire, educare și formare a comportamentelor acestuia
începâ nd cu încadrarea î n instituția preșcolară ; precum și rolul major al acestuia în
dezvoltarea comunicării și a limb ajului .
Jocul didactic, ,,prin haina pe care o îmbracă” ca activitatea fundamentală în
grădiniță, este detaliat în capitolul al IV -lea, denumit ,,ROLUL JOCULUI DIDACTIC
ÎN ACTIVITĂȚILE DE EDUCAREA LIMBAJULUI ”, pornind de la particularitățile
psihice ale copilului preșcolar, punând accent pe aplicarea unor tehnici corecte și
permanente în ceea ce privește jocul didactic în activitățile desfășurate ca metodă de
dezvoltare a limbajului.
Pornind de la convingerea că jocul este o formă de activitate instructiv ă și
distractivă, accesibilă copilului prin care se realizeză o bună parte din obiectivele
prevăzute de Curriculum, optăm pentru prezentarea detaliată a unor variante de jocuri
didactice de educarea limbajului, corespunzătoare copiilor de vârstă preșcolară , cu
posibilitatea de a fi adaptate particularităților individuale și nivelului fiecărei grupe de
preșcolari, variante ce vor antrena copilul în exersarea structurilor verbale și a dezvoltării
unui limbaj corect din toate punctele de vedere.
Sub influența jocului didactic cât și a celorlalte activități programate , în toate
domeniile experiențiale specifice învățământului preșcolar ,experiența cognitivă a copiilor
se amplifică, se conturează memoria și reproducerea capătă astfel atributul

122 intenționalității, contribuind totodată la formarea și dezvoltarea personalității copilului, la
fixarea și consolidarea unor conținuturi științifice.
Prin intermediul jocurilor prezentate , preșcolarul mânuiește diferite jucării,
obiecte, având posibilitat ea de a le atinge, de a le pipăi, având asupra lui un puternic
caracter motivațional , dând frâu liber gândurilor, fiind nevoit să redea ceea ce vede , ceea
ce gândește în momentul respectiv.
Totodată , jocul este un mijloc eficient prin care copilul își îm bogățește
cunoștințele despre lume și despre viață, își formează capacitatea de a reține stimulând în
felul acesta memoria,de a se educa,de a respecta anumite reguli, de a lua decizii, de a
rezolva situații problemă, toate acestea contribuind la dezvoltare a creativității.
Orice joc presupune un plan, stabilirea unui scop și a anumitor reguli pentru a
realiza în final o anumită acțiune ce produce satisfacție , însă cu toate acestea , indiferent
de vârsta copiilor din grupa respectivă ,el trebuie să îndeplinească câteva cerințe: să fie
antrenant,să capteze atenția copiilor prin elemente surpriză, să lase ceva ce trebuie căutat,
să aibă sarcini de lucru adaptate nivelului de vârstă și să ofere șansa de succes.
Jocul didactic reprezintă un important mi jloc de educare a limbajului și
comunicării în vederea pregătirii pentru școală, urmărind în tot cuprinsul desfășurării
jocurilor o exprimare clară, logică,corectă, în care pot fi folosite cuvinte și expresii alese
din mediul cotidian, dar și din povești, basme audiate, care să -i pună pe copii în situația
de a-și dezvolta vorbirea.
S-a constatat că, jocurile didactice prezentate detaliat în capitolul al IV-lea, prin
adaptarea acestor variante nivelului de vârstă și individual, contribuie la trecerea de la
activitatea specifică grădiniței la cea prevăzută de programa școlară pentru clasa
pregătitoare.
Totodată, în programul zilnic al elevului intervin schimbări majore, dar care
însă nu diminuează dorința lui de joc, acesta rămânâ nd preocuparea majoră a perioadei
copilăriei.
Educatoarea are sarcina de a adapta conținutul jocului didactic astfel încât
acesta să fie accesibil tuturor copiilor, să le ofere posibilitatea de a se manifesta verbal,
liber,dar î n același timp să îi corecteze cu tact acolo unde este cazul.

123 La virsta preșcolara, concomitent cu dezvoltarea intensă a percepțiilor si a
reprezentărilor despre lumea inconjurătoare, informațiile dobândite de copil devin tot mai
clare iar limbajul lui inregistrează modificări cantitative și calitative insemnate.
Sub aspect fonetic în limbajul prescolarului mic lipsesc claritatea și precizia
sunetelor c e compun cuvintele, iar în cazul unora se întâlnesc deficiențe de pronunție,
omisiuni sau inversiuni de sunete. Sub aspect lexical, sunt remarcate modifică ri în ceea
ce privește î ntelegerea semnificaț iei cuvintelor dar și în privința numărului de cuvinte .
Sub aspect grammatical, se formează expresivitatea limbajului și se evidențiază o
trecerea la forme mai complexe (pe masură ce el crește), iar copilul reușește să
construie ască treptat propoziții dezvoltate sau fraze .
Preșcolarul de grupă mare utilizează într-o exprimare mai nuanțată gestica,
mimica si intonația. De aceea,
O primă și esențială treaptă in formarea afectivă și cognitivă a copilului, o
constituie insușirea corectă a limbajului oral.
Aici intervine r olul cadrului didactic , care are scopul de a interv eni de fiecare
dată pentru a imbogăți vocabularul copiilor, pentru a corecta pronunția greșită sau pentru
a fixa cunoștințele dobândite ulterior .
Astfel vorbirea va fi stimulată constant, limbajul și comunicarea se vor dezvolta
atât din punct de vedere fonetic, lexical și sintactico – morfologic.
Observăm astfel că forma de joc antrenează mai bine cea oricare tip de
activitate copilul în stimularea și exersarea vorbirii în direcția propusă , fără ca el să
conștientizeze acest efort , deoarece introducându -se elemente distractive , care produc
copiilor bucurie , activitatea desfășurată evoluează într -o atmosferă caldă , plină de
veselie , copilul participă active la sarcina pe care i -o impune jocul, favorizând însușirea
sau fixarea cu ușurință a cunoștințelor, a deprinderilor.
Jocul didactic nu inseamnă doar “o joacă de copii”, ci el este o activitate
serioasă, care contribuie la conturare a personalității și care sprijină intr -un mod reuș it
fixarea , înțelegerea și formarea deprinderilor durabile .
Atât latura informativă, c ât și cea formativă a învățăm ântului pot fi realizate mai
plăcut și mai temeinic prin intermediul jocului didactic .