Începând cu anii 1980 și mai ales după Războiul Rece, fundamentalismul religios (creștin, hinduist, evreu etc.) a devenit un vehicul ideologic extrem… [614956]

Universitatea Ovidius Constanta
Facultatea de Istorie si Stiinte Politice

FUNDAMENTALISMUL RELIGIOS,
CRESTINISMUL

Fleseriu Bianca Gabriela

Începând cu anii 1980 și mai ales după Războiul Rece, fundamentalismul religios
(creștin, hinduist, evreu etc.) a devenit un vehicul ideologic extrem de versatil asociat cu o
diversitate uimitoare de obiective politice: reforma morală a societății, consolidarea națională,
lupta pentru autonomie, anti -capitalism etc.
Fundamentalismul religios se referă l a credința unui individ sau a unui grup de indivizi în
autoritatea absolută a unui text religios sacru sau a învățăturilor unui anumit lider religios, profet
și / sau Dumnezeu. Acești fundamentaliști cred că religia lor este dincolo de orice formă de criti că
și, prin urmare, ar trebui, de asemenea, să fie forțată și altora. Explicațiile logice și dovezile
științifice nu au niciun loc în aceste sisteme de credință dacă acționează împotriva
fundamentalismului lor religios. Pentru fundamentaliști, religia dict ează fiecare sferă a vieții lor
de zi cu zi și ei încearcă, de asemenea, să implice întreaga societate în propriul sistem de credință,
adesea prin folosirea forței.
Conceptul de fundamentalism religios modern a fost introdus prin publicarea
Fundamentalului , o serie de cărți publicate între anii 1909 și 1920, care au atras creștinilor să
creadă în anumite doctrine religioase ale creștinismului. Termenul "fundamentalist" a fost utilizat
în curând pentru a descrie o secțiune a creștinilor protestanți care au p urtat o atitudine separatistă
față de modernitate. În anii următori, termenul a fost folosit pentru a se referi la cei mai extrem
credincioși ai fiecărei religii din lume.
La sfârșitul secolului al XX -lea cel mai influent și mai controversat studiu al
fundamentalismului a fost Proiectul Fundamentalismului (1991 -1995), o serie de cinci volume
editate de cercetătorii americani Martin E. Marty și R. Scott Appleby. Marty și Appleby au privit
fundamentalismul în primul rând ca respingerea militantă a modernități i seculare. Ei au susținut
că fundamentalismul nu este doar religiozitatea tradițională, ci un fenomen politic inerent, deși
această dimensiune poate uneori să fie latentă. Marty și Appleby au susținut, de asemenea, că
fundamentalismul este în mod inerent totalitarist, în măsura în care acesta urmărește să refacă
toate aspectele societății și ale guvernării pe principii religioase.
În ciuda lățimii fără precedent, Proiectul Fundamentalismului a fost criticat pe mai multe
motive. O singură obiecție este că m ulte dintre mișcările pe care Marty și Appleby le clasifică
drept fundamentaliste par a fi motivați mai puțin de respingerea modernității decât de plângerile
sociale, etnice și naționaliste. Într -adevăr, în multe cazuri, oamenii care se alătură unor astfel de
mișcări nu au suferit mai mult decât alții de stresul și dislocarea în mod obișnuit asociate cu
modernizarea, și nici nu sunt asemenea stresuri și dislocări reflectate în mod proeminent în
retorica sau acțiunile acestor mișcări. În plus, termenul moder nitate în sine este în mod inerent
vag; Marty și Appleby, ca mulți alți savanți, o folosesc în mod liber, dar nu fac prea mult pentru a
explica ce înseamnă.

Moise Emil, Church -State Relation in the Religious Education in Romanian Public Schools
Andrei Tara nu, Doctrine politice moderne si contemporane, Colectia Universitatea Media

O altă critică a abordării lui Marty și a lui Appleby este că nu este adecvat să se folosească
termenul fundamentalism, care se referea inițial la o mișcare în protestantismul ame rican, pentru
a descrie mișcările altor religii, în special cele non -occidentale. Această practică a fost denunțată
ca un fel de "imperialism conceptual" eurocentric – o sarcină deosebit de sensibilă în lumea
islamică, unde acei fundamentaliști desemnați s unt indignați de dominația politică, economică și
culturală occidentală.
Ultima obiec ție este că , conotațiile negative semnificative ale termenului fundamentalism
– care includ, de obicei, bigotismul, zelotria, militanța, extremismul și fanatismul îl fac i nadecvat
ca o categorie de analiză științifică. Pe de altă parte, unii cercetători au susținut că conotațiile
negative ale termenului caracterizează în mod apropriat natura mișcărilor fundamentaliste, multe
dintre ele urmărind răsturnarea violentă a guvern elor naționale și impunerea anumitor forme de
închinare și coduri religioase de conduită, încălcând drepturile omului recunoscute pe scară largă
față de autodeterminarea politică și libertatea de cult.
Tradiția religioasă sunt descrise de Hunter ca un sist em cultural rezultat de -a lungul unei
evoluții a credințelor și practicilor comunitare derivate din revelația divină al căruia adevăr îl
păstrează în forma sa originală. Deși se revendică drept singurul păstrător al tradiției nealterate,
fundamentalismul e ste ceva diferit de tradiția unei religii deoarece el reprezintă o confruntare,
mai mult sau mai puțin violentă, a tradiției cu modernitatea. Hunter observă că – aflate în contact
cu ordinea lumii moderne ce presupune raționalitatea, pluralismul, drepturil e omului, dualismul
public -privat, secularizarea – comunitățile tradiționale pot să asume doua opțiuni:
1) să dezvolte o societate închisă, care să se îngrijească în mod total și autonom de toate
problemele comunității, de la cele spirituale la cele comer ciale sau educaționale, fără a fi
interesată de ceea ce se întîmplă în lumea exterioară;
2) să -și propună o adaptare treptată la condițiile lumii moderne, existînd Fundamentalismul
religios.
Fundamentalismul religios trăiește credința că istoria se de sfășoară într -un sens greșit, că
ceea ce este efectiv rău în desfășurarea ei este tocmai modernitatea cu multiplele sale înfățișări,
iar misiunea fundamentaliștilor este să readucă istoria pe calea desfășurării sale firești.
Îndreptarea istoriei nu este do ar o problemă de doctrină teologică ci mai ales una de acțiune
practică. Pentru a cîștiga adepți ai acestei acțiuni de restaurare a istoriei, fundamentaliștii încearcă
să atragă atenția publică prin toate mijloacele. Atunci cînd resursele oferite de radio, televiziune,
presă scrisă, școală etc. nu mai sînt suficiente,acțiunea militară sau paramilitară, terorismul sînt
cultivate ca mijloace utile de atragere a atenției opiniei publice. Utilizarea acestor

_____________________________________________________________________________
Sandu Frunza, Fundamentalismul religios si Noul Conflict al Ideologiilor, Editura Scoala Ardeleana in 2003

mijloace este strîns legată de aspectele mitologice și cosmologice prin care războiul este valorizat
în mentalitatea simboli că a fundamentalismelor religioase. Un aspect deosebit de important este
sesizat de Hunter în modul în care fundamentalismul se raportează la resursele de reproducere
culturală. Pe de o parte, controlul mecanismelor acestei reproduceri este o sursă majoră a
legitimității acestor mișcări. Pe de altă parte, atacul mai mult sau mai puțin violent asupra
simbolurilor și instituțiilor reproducerii culturale ocupă un loc cu totul special în delegitimarea
adversarului asupra căruia se proiectează toate fantasmele l egate de modernitate și de devierea
istorică pe care aceasta o reprezintă. .Această aducere în prezent a unui viitor imaginat în termenii
unei ideologi religioase pare facilitată de condițiile lumii moderne. Hunter consideră că
fundamentalismul este în așa măsură legat de modernitate încît cele două devin corelative. Astfel ,
încît orice încercare de conceptualizare și de a da o teorie generală a fundamentalismului ajunge
să ofere despre religie tot atîtea date cîte se pot desprinde cu privire la modernitate . Presiunea pe
care modernitatea o creează asupra oamenilor obișnuiți și a comunităților din care aceștia fac
parte presupune o nouă căutare a surselor de autenticitate .
Fundamentul religios este asadar un fenomen modern prin adversarii pe care si -i desemn eaza-
fie ca este vorba de statul secular bombardierele americane, libertinajul sexual sau natiunea
rivala.
• Fundamentalismul creștin în Statele Unite
La sfârșitul secolului al XIX -lea și începutul secolului al XX -lea, fundamentalistii creștini s –
au opus viguros modernismului teologic, care, ca "critică superioară" a Bibliei, a implicat
încercarea de a reconcilia credințele creștine tradiționale cu știința și istoriografia modernă.
Tema centrală a Fundamentelor a fost că Biblia este cuvântul inerent al l ui Dumnezeu. Asociat cu
această idee era părerea că Biblia ar trebui citită literal ori de câte ori este posibil și credincioșii ar
trebui să -și conducă viețile în conformitate cu preceptele morale pe care le conține, în special cele
Zece Porunci.
Fundamen taliștii s -au opus predării teoriei evoluției biologice în școlile publice și au
sprijinit mișcarea de temperanță împotriva vânzării și consumului de băuturi alcoolice. Cu toate
acestea, pentru majoritatea secolului XX, fundamentalismul creștin în Statele Unite nu era în
primul rând o mișcare politică. Într -adevăr, de la sfârșitul anilor 1920 până la sfârșitul anilor
1970, majoritatea fundamentalistilor creștini au evitat arena politică, pe care ei o priveau ca un
domeniu păcătos, controlat de necreștini. ( Fundamentaliștii creștini, ca evanghelicii, în general,
rezervă termenul creștin pentru cei care au fost "născuți din nou" prin acceptarea lui Isus Hristos
ca Mântuitorul lor.) O temă fundamentală a fundamentalismului creștin, în special în primii ani, a
fost doctrina separării: adevărații creștini trebuie să rămână separați de lumea impurită și coruptă
a celor care nu s -au născut din nou.

_________________________ _____________ ________________________________________
Religious Fundamentalism and Political Extremism , Editors Leonard Weinberg Ami Pedahzur , First Published in
2004 in Great Britan By Frank Cass Publishers, pag 157

Atitudinea apolitică a multora dintre fundamentaliștii creștini a fost legată de eshatologia
preliminară, inclusiv credința că Isu s Hristos se va întoarce să inițieze mileniul, o perioadă de o
mie de ani de pace perfectă (a se vedea milenismul). Nu are nici un rost să încercăm să reformăm
lumea, conform premileniștilor, pentru că este condamnată până când Isus se va întoarce și îl va
învinge pe Antihrist.
În ciuda importanței Dreptului Creștin în politica americană la sfârșitul secolului XX și
începutul secolului XXI, milioane de fundamentalisti creștini au continuat să -și concentreze
atenția asupra domeniilor religioase și person ale. Ei nu erau în mod evident politici, și cu
siguranță nu încercau să refacă statul și societatea în conformitate cu preceptele biblice. Chiar și
cei care erau activi din punct de vedere politic aveau tendința de a se preocupa de problemele
morale – cum ar fi avortul, rugăciunea școlară și homosexualitatea – și nu de scopul transformării
Statelor Unite într -o teocrație creștină. Astfel, ei nu erau fundamentaliști în sensul în care Marty
și Appleby și cei mai mulți cercetători ai fundamentalismului folosea u acest termen. (Unii
fundamentaliști creștini din Statele Unite, creștinii Reconstrucționiști, au susținut crearea unui stat
și a unei societăți bazate pe respectarea strictă a legii biblice, dar constituiau doar o mică
minoritate a activiștilor din Drept ul Creștin).
Conotațiile negative ale termenului fundamentalism au determinat pe unii fundamentalisti creștini
activi din punct de vedere politic să caute alte nume pentru mișcarea lor. Astfel, unii au preferat
să se numească "conservatori creștini". Mulți membri ai Coaliției creștine, cea mai influentă
organizare a Dreptului Creștin în anii 1990 – inclusiv președintele său unic Pat Robertson – s-au
identificat drept "evanghelici carismatici" biserică). Deși carismații credeau de asemenea în
inerranța Bibli ei, ei au subliniat experiența extatică a Duhului Sfânt, manifestată prin vorbirea în
limbi și vindecarea credinței. Carismații s -au opus mai mult de tradiționaliștii tradiționali, cum ar
fi Jerry Falwell, televizionistul, care a păstrat cu mândrie denumir ea mai veche și a condamnat
practicile extatice ale carismaților. Fundamentaliștii tradiționali au privit accentul carismatic pe
vorbirea în limbi și vindecarea ca "nescriptural". Tensiunea dintre aceste două tendințe distincte
în fundamentalismul creștin american este un motiv pentru care relativ puțini fundamentaliști au
susținut candidatura lui Robertson la prezidențiale în 1988.
Dreptul creștin care a apărut odată cu formarea majorității morale a lui Falwell în 1979 a fost un
răspuns la transformările d in societatea și cultura americană care au avut loc în anii 1960 și anii
'70. Fundamentaliștii au fost alarmați de o serie de evoluții care, în opinia lor, amenință să
submineze valorile morale tradiționale ale țării. Acestea includ mișcarea drepturilor ci vile,
mișcarea femeilor (vezi și feminismul) și mișcarea pentru drepturile homosexualilor; moralitatea
sexuală relativ permisivă în rândul tinerilor; învățarea evoluției; și hotărârile Curții Supreme a
Statelor Unite care interzică rugăciunea de grup iniți ată instituțional și citirea Bibliei în școlile
publice și care a afirmat dreptul legal la avort (a se vedea și Roe v. Wade). Tentativele

______________________________________________________________________________
https://www.britannica.com/topic/fundamentalism#ref252671

guvernului federal de a revoca statutul de scutire fiscală a multor școli creștine întemeiate pentru
a eluda integrarea rasială federală a școlilor publice au gal vanizat mai mulți fundamentaliști
creștini din sud.
Fundamentaliștii s -au alăturat ulterior activismului lor politic de către romano -catolicii și
mormonii conservatori, precum și un număr mic de evrei ortodocși. Termenul fundamentalism
catolic este uneori folosit pentru a descrie catolicismul conservator, dar majoritatea savanților ar
respinge acest termen deoarece fundamentalismul creștin a implicat în mod tradițional
conformitatea strictă cu textul Bibliei. Aceasta nu este o trăsătură distinctla dimensiun ile sale
etnice și naționaliste, cu protestantismul și romano -catolicismul servind în primul rând ca insigne
de identitate de grupă a conservatorismului catolic. Conservatorii catolici, de exemplu, au pus
mult mai puțin accent pe problema evoluției decât p e fundamentalistii protestanți. Mai mult,
fundamentalismul creștin a privit în general atât romano -catolicismul, cât și mormonismul ca
"culte necreștine". Conservatorii catolici, mormoni și evrei ortodocși tind să fie de acord cu
fundamentalistii protestan ți în probleme precum avortul, drepturile homosexualilor și valorile
morale tradiționale general.
Creștinii evanghelici, care au reprezentat aproximativ 25% din populația SUA la începutul
secolului XXI, nu împărtășesc în mod uniform toate punctele de veder e ale fundamentalistului
sau ale dreptului creștin. (Cu toate că toți fundamentalistii creștini sunt evanghelici, mulți
evanghelici nu sunt fundamentaliști). Toți evanghelicii cred că Biblia este într -un anumit sens
cuvântul inerțial al lui Dumnezeu și că trebuie să -L accepți pe Isus Hristos ca Domn și Mântuitor
pentru a fi "mântuiți". "Dar mulți evanghelici, precum fostul președinte Jimmy Carter, sunt
liberali religioși care adoptă poziții relativ mai puțin tradiționale asupra unor probleme care au
înfuria t pe fundamentalisti. Spre deosebire de fundamentalisti, de exemplu, multi evanghelici
accepta ideea femeilor ministeriale.
Fundamentalizarea creștină nu a fost atât de semnificativă din punct de vedere politic în altă parte
a lumii, așa cum a fost în Stat ele Unite. Deși a fost asociat cu loialismul protestant în Irlanda de
Nord, impulsul fundamentalist în acest conflict este în mod clar subordonat la dimensiunile sale
etnice și naționaliste, cu protestantismul și romano -catolicismul servind în primul rând ca insigne
de identitate de grup.
Majoritatea religiilor lumii tind să fie asociate cu elemente fundamentaliste. Fundamentaliștii
creștini, care au credințe absolute în cuvintele Sfintei Scripturi, se găsesc peste tot în lumea
creștină. În partea anterioar ă a secolului XX, fundamentalistii creștini, precum cei din Statele
Unite, au protestat împotriva Teoriei Evoluției pronunțate de Charles Darwin și au susținut, de
asemenea, mișcarea de temperanță împotriva vânzării de băuturi alcoolice. În prezent, o secț iune
a fundamentalismului creștin crede în "premillennial eschatology," în care consideră că lumea

______________________________________________________________________________
https://biblioteca.regielive.ro

este condamnată până când Isus se va întoarce și îl va învinge pe Antihrist.
In ceea ce priveste Biserica catolica,cearta modernista intre curentul liberal si cel integrist a
aparut in legatura cu locul Bisericii in stat,superioritatea papei si a magister ului.Ultimii ii acuza
pe “modernisti” ca sunt groparii Bisericii, ca se opun modificarilor cu continut dogmatic ale
catolicismului, precum si in ce priveste morala si disciplina ecleziastica. Pentru ei, autoritatea
Sfantului Scaun este de necontestat. Aces tia sunt cei care,intr -un numar restrains,au creat o
disidenta condusa de monseniorul Lefebvre ,contestand actiunile reformatoare ale Conciliului
Vatican II (1962 -1965).
Fundamentalismul crestin a dorit să revizuiască convingerile creștine tradiționale p entru a se
adapta noilor evoluții în domeniul științelor naturale și sociale, mai ales cu apariția teoriei
evoluției biologice. În conformitate cu doctrinele creștine tradiționale cu privire la interpretarea
biblică, misiunea lui Iisus Hristos și rolul bis ericii în societate, fundamentaliștii au afirmat un
nucleu de credințe creștine care a inclus acuratețea istorică a Bibliei si iminenta cea de -a doua
venire a lui Iisus Hristos.
Spre sfarsitul sec al XIX -lea, o seama de teologie neoprotestanti din Stat ele Unite au initiat o
miscare de purificare a interpretarilor si uzului Bibliei care sa restaureze autoritatea textului
fundamental al crestinismului. Subminata pe de o parte de metode moderne strict
teologice(interpretarea textului corelata cu noile desc operiri istorice) si, pe de alta parte, de
tranfosrmarile sociale si stiintifice(ideile liberale rationaliste si individualiste, evelutionismul
darwinist), aceasta autoritate urma sa fie restabilita prin revenirea la o lectura fidela si literala a
Scriptur ii. Aceata lectura literara reafirma citeva din adevarurile esentiale pe care trebuie sa se
bazeze viata si credinta unui crestin autentic:creationismul, nasterea fara prihana a lui Isus,
autenticitatea miracolelor si a crucificarii si mai ales convingerea ca a doua sa venire va fi
instaurata literal Imparatia Domnului pe pamant.
La inceputul sec XX, cand doi petrolisti din Los Angeles, Lyman si Milton Stewart,
sponsorizeaza aparitia unor texte reunite menite sa raspandeasca aceasta credinta in infaili bilitatea
textului biblic. In anii 1920 se folosea pentru prima data termenul " fundamentalist" in cercurile
baptiste, pentru a -i desemna pe cei care sunt dispusi sa lupte deschis pentru restaurarea
adevaratelor invataturi ale Bibliei. Se naste astfel o r etea de asociatii care reunesc transversal
membrii diferitelor culte crestine. Pe parcursul sec XX, acestea vor incerca sa readuca societatea
americana la inataruta traditionala a Bibliei.
O provocare mai directa la creștinismul tradițional a venit de la oamenii de știință care au
adoptat o abordare critică și istorică de studiu și interpretare a Bibliei .

__________________________________________________ ____________________________
https://www.state.gov
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4958132/

Această perspectivă , cunoscuta sub numele de modernism , tratateaza cărți ale Bibliei , mai ales
primele cinci, nu ca pe niste documente simple scrise de un singur autor dar textele complexe
construite de mai mulți autori din mai multe surse. Deși modernismul a of erit o soluție la multe
probleme ridicate de pasaje biblice aparent contradictorii , a ridicat de asemenea îndoieli grave cu
privire la acuratețea istorică a textului biblic , ceea ce ii determina pe oamenii de știință sa
revizuiasca istoria tradițională d in epoca biblică și să reconsidere natura autorității biblice.
Problema de autoritate biblică a fost cruciala pentru protestantismul american , care a moștenit
doctrina fundamentala Sola Scriptura ( latină : " numai Scriptura " ), enunțata de către Martin
Luther ( 1483 -1546 ) și alti reformatori din secolul 16 . Astfel , orice provocare la integritatea
Scripturii are potențialul de a submina creștinismul cum a fost înțeles și practicat. Ca răspuns la
această provocare , teologi de la Seminarul Teologic din Princeton au susținut inspirația Scripturi
și au afirmat că Biblia nu a fost doar infailibila din punct de vedere credincios si moral, ci
referitor la orice probleme , inclusiv istoria și știința.
Aceste grupari vor fi in fruntea taberei conservatoare i n razboaiele culturale si morale din
societatea americana: instaurarea Prohibitiei in 1919, controversele publice rivalitatea dintre
evolutionism si creationism in programele scolare, rasturnarile la nivelul legislatiei Statelor ale
deciziei Curtii Supreme privind legalitatea avortului, controversele referitoare la drepturile
homosexualilor etc.
• FACTORUL RELIGIOS IN SPATIUL PUBLIC ROMANESC
De la începutul anilor 1990 dimensiunea religioasă a început să fie recuperată în sistemul
educațional românesc prin in cluderea religiei printre subiecții de studiu în învățământul
preuniversitar prin extinderea învățământului teologic superior. După anul 2000, însă, în sfera
publică apare o ruptură între adepții unei educații publice seculare centrate pe valorile
umanismu lui, raționalismului științific și individualismului și partizanii unei identități românești
național -creștine pentru care religia este o centrală educațională componentă și trebuie, prin
urmare, să fie o componentă obligatorie a curriculei școlare. În a d oua categorie au fost instituțiile
Bisericii Ortodoxe Române, dar și figuri bisericești și monarhice cunoscute, asociații (Asociația
Studenților Creștini Ortodocși) sau grupuri de inițiativă ad -hoc ("Coaliția pentru Respectarea
Sentimentelor Religioase"); ruptura celor două orientări sa transformat după 2006 într -un
adevărat "război cultural", cu menținerea scandalurilor de "icoane în școli".
După 1989, uniții au revendicat recuperarea bunurilor ecleziastice alocate Bisericii Ortodoxe.
Recunoașterea juridic ă a uniților a instigat conflicte serioase cu Biserica Ortodoxă, nu numai
pentru retrocedarea bunurilor ecleziastice, ci și pentru motive istorice, ecleziologice și politice.

______________________________________________________________________________
http://religion.oxfordre.com/view/10.1093 /acrefore/9780199340378.001.0001/acrefore -9780199340378 -e-419

Biserica greco -catolică este într -adevăr considerată de Biserica Ortodoxă drept p rodus al
imperialismului occidental român și austro -ungar pe teritoriul ortodox, ca un instrument de
divizare în creștinism și ca un obstacol în calea dialogului cu catolicismul. Papa Ioan Paul al II –
lea a vizitat Bucureștiul în 1999, iar întârzierea patri arhului Teoctist a reluat vizita la Roma în
2002.
Legea prevede restituirea tuturor clădirilor care aparțineau comunităților etnice și care au fost
confiscate între 6 septembrie 1940 și 22 decembrie 1989, inclusiv între 1940 și 1944, când
guvernul pro -nazist a confiscat un număr mare de evrei proprietăți. Ca și în cazul proprietăților
religioase, clădirile utilizate pentru "interesul public" ar rămâne în mâinile utilizatorilor actuali
timp de trei sau cinci ani, în funcție de utilizarea actuală a structurii .
În plus, în ultimele două decenii, bisericile neo -protestante (adventiști, baptiști, penticostali, etc.)
au obținut un mare succes. Ei trebuie să ofere adepților lor o credință mai vie, o credință mai
adaptată lumii moderne, comparativ cu cea a denominaț iilor tradiționale considerate prea
orientate spre trecut. Aceste biserici și mișcări religioase, adesea considerate ca secte, provoacă o
anumită iritare față de bisericile tradiționale care văd în ele semnele prozelitismului provenind din
străinătate în c omparație cu credința românească și așa -numitele Biserici istorice. În general,
mișcările sectare au instigat reacții pline de viață și ostile, așa cum au făcut -o în toate țările ex –
comuniste în care aceste organizații au obținut un adevărat succes.
Evreii din România au format una dintre cele mai importante comunități evreiești din Europa
Centrală și de Est până în al doilea război mondial. În perioada interbelică, ele constituiau mai
mult de 4% din populație. Datorită politicii antisemite din anii 1930, e xterminarea evreilor în
timpul celui de -al doilea război mondial și emigrarea lor semnificativă în Israel în timpul
comunismului, numărul acestora a scăzut considerabil – în prezent, comunitatea evreiască numără
doar câteva mii de membri. După căderea comu nismului, antisemitismul a avut o creștere
semnificativă, mai ales în cadrul partidelor politice ultranaționaliste, ca Partidul Român Greater
(PRM). Pe de altă parte, politica recentă a statului român a fost implicată activ în chemarea la
recunoașterea gen ocidului evreilor români și la contracararea antisemitismului. În acest sens,
evoluția recentă în ceea ce privește munca de memorie și reconcilierea dintre diferitele comunități
de denominațiuni din țară a fost semnificativă.
Încă de atunci, Biserica Ortod oxă a întâmpinat dificultăți în a se plasa într -un sistem care separă
Biserica și Statul. De asemenea, bisericile sale surori din Commonwealth -ul Bizantin, Biserica
Ortodoxă Română apelează la tradițiile bizantine (simfonia bizantină), care cuprinde o abse nță
centenară de separare a Bisericii și a Statului. Biserica Ortodoxă a fost Biserica națională a

_____________________________________________ _________________________________
https://acadimia.org/en/news -announcements/announcement/569 -an-international -conference -on-orthodoxy -and-
fundamentalism -may-10-12-2018 -belgrade -serbia cu
http://www.edrc.ro/docs/docs/extremism_eng/06_RomanianOrtodoxChurch.pdf

poporului român încă din secolul al XIX -lea. Etnia românească este unul dintre principiile sale
fondatoare. Deși concepția ecleziologică a etnofiletismului c are sa dezvoltat în Balcani în timpul
Imperiului Otoman a fost condamnată de Patriarhia Constantinopolului în 1872, ea a devenit un
standard în întreaga lume contemporană ortodoxă.
Luptele privind reunificarea României cu vechea fosta Sovietică a Moldovei (Basarabia) care a
reapărut după 1989 sunt de asemenea legate de unitatea Bisericii Ortodoxe Române. În timpul
reorganizării Bisericii Ortodoxe după primul război mondial, eparhiile Basarabiei au fost reunite
Biserica Română. Această reunificare a fost retrasă în urma celui de -al doilea război mondial ca
urmare a anexării Basarabiei la Uniunea Sovietică. Biserica din București a decis în 1992 cu
privire la întoarcerea finală a Mitropoliei Basarabiei la Ortodoxia Română. Patriarhia de la
București a creat o Metropolă Autonomă a Basarabiei sub autoritatea canonică a Patriarhiei de la
București.
După al doilea război mo ndial, după anexarea Bucovinei de Nord la Uniunea Sovietică și
includerea ei în Republica Sovietică a Ucrainei, aceste eparhii au fost integrate în Biserica Rusiei
în consecință. În prezent, Biserica Bucovinei depinde încă de Patriarhia Moscovei. Dorința
Patriarhiei de la București de a le reatribui Bisericii românești a fost o zonă de dispută între
Bisericile din București și Bucovina.
Situația religioasă din România este inseparabilă de chestiunea națională, de problemele regionale
și de dezbaterea privin d frontierele estice ale Europei. Cazul românesc este direct legat de
stabilitatea Europei de Est și de Sud -Est datorită legăturilor dintre Biserică, Stat și națiune din
Ortodoxie, esențială pentru înțelegerea influenței lor în geopolitica regională.

Bibliografie:

• Moise Emil, Church -State Relation in the Religious Education in Romanian Public
Schools
• Andrei Taranu, Doctrine politice moderne si contemporane, Colectia Universitatea Media
• Religious Fundamentalism and Political Extremism , Editors Leonard W einberg Ami
Pedahzur , First Published in 2004 in Great Britan By Frank Cass Publishers, pag 157
• Sandu Frunza, Fundamentalismul religios si Noul Conflict al Ideologiilor, Editura Scoala
Ardeleana in 2003

• https://www.britannica.com –
https://www.britannica.com/topic/fundamentalism#ref252671
• https://biblioteca.regielive.ro
• https:// www.state.gov
• https://acadimia.org/en/news -announcements/announcement/569 -an-international –
conference -on-orthodoxy -and-fundamentalism -may-10-12-2018 -belgrade -serbia
• http://www.edrc.ro/docs/docs/extremism_eng/06_RomanianOrtodoxChurch.pdf
• https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4958132/
• http://religion.oxfordre.com/view/10.1093 /acrefore/9780199340378.001.0001/acrefore –
9780199340378 -e-419