Inamicul Inamicului Meu Imi Este Prieten

=== e7d5d9f62b59784fbb301b7cd84bda7d9091eab4_713330_1 ===

În prezentul document vom discuta despre articolul „MY ENEMY'S ENEMY IS MY FRIEND” – Inamicul inamicului meu îmi este prieten de ELLIOT ARONSON AND VERNON COPE.

Ironia face ca această zicală – Inamicul inamicului meu îmi este prieten- să își tragă originile chiar din spațiul geopolitic dominat de arabi. Privind în istorie, acțiuni ale liderilor mondiali care par de neînțeles la prima vedere – conform manualelor de științe politice- sunt foarte ușor explicabile prin ideea mai sus menționată.

Acest articol explorează ideea potrivit căreia oamenilor le plac indivizii ce îi pedepsesc pe dușmanii lor.

La cercetare au participat 40 de bărbați și 40 de femei de la Universitatea din Texas. Subiecții s-au oferit ca voluntari la această cercetare.

Procedura generală a presupus ca sun subiect să se găsească în două situații:

– o situație în care subiectul a fost tratat frumos de către un supervizor;

– o situație în care subiectul a fost tratat urât de către supervizor;

Apoi subiectul a putut asculta impresia supervizorului despre el. Subiectului i s-a oferit oportunitatea să își exprime sentimentele despre supervizor.

Înainte de a prezenta datele primare, este necesar să se determine dacă manipularea majoră a funcționat: Subiecții ca experimentatorul dur nu au experimentat experimentul plăcut? Reamintim că subiecții au fost rugați să completeze o serie de scale de evaluare care au fost introduse ca un chestionar departamental care vizează determinarea reacției lor la experiment. În acest chestionar a fost inclusă o evaluare directă a experimentatorului: "Cât de mult v-ați bucurat să lucrați cu experimentatorul?" Rezultatele indică faptul că manipularea a fost eficace. Subiecții au fost dispuși mai favorabil experimenterului în condiții plăcute decât în condiții dure.

Ipoteza era că subiectul ar dori mai mult bine inamicului inamicului său și mai mult rău inamicului său direct. Mai exact, s-a dorit ca subiectul să se angajeze voluntar să facă cele mai multe apeluri telefonice ca o favoare pentru supraveghetor dacă acesta din urmă ar fi acționat fie aspru celui care a tratat subiectul aspru fie plăcut celui care a tratat subiectul cu bunăvoință.

Inspectarea tabelului prezentat în articol, arată că subiecții erau dispuși să facă mai multe apeluri telefonice pentru un supraveghetor care era dușmanul inamicului său decât pentru unul care era prietenul inamicului său. În mod similar, subiecții erau dispuși să facă mai multe apeluri telefonice pentru prietenul unui prieten decât pentru un dușman al unui prieten.

Datele au fost analizate prin intermediul predicției.

Predicția se reflectă în interacțiunea dintre comportamentul experimentatorului față de subiect și comportamentul supervizorului față de experimentator. Interacțiunea este foarte semnificativă.

Contrapartidele separate au fost realizate între supraveghetorul dur și supraveghetorul plăcut în cadrul condiției plăcute – și între supraveghetorul dur și supraveghetorul plăcut în cadrul condiției severe. Ambele au fost semnificative. După cum era de așteptat, nu au existat efecte principale datorate comportamentului experimentatorului sau comportamentului supraveghetorului. De asemenea, nici sexul subiectului, nici identitatea persoanei care joacă rolul de experimentator nu au afectat rezultatele în mod semnificativ. Rezultatele ar părea, așadar, să indice faptul că ostilitatea unei persoane față de dușmanul său sau plăcerea față de prietenul său este, în sine, suficientă pentru a genera o creștere a interesului.

În prezentul experiment, în ceea ce privește subiectul, supraveghetorul nu a fost conștient de faptul că experimentatorul a fost bun sau rău față de subiect. Astfel, tratamentul supervizorului experimentatorului nu ar putea fi în nici un caz interpretat ca fiind cauzat de tratamentul subiectului de către experimentator. În plus, era clar că motivele supraveghetorului pentru a fi drăguț sau rău cu experimentatorul nu au legătură cu motivele subiectului de a plăcea sau de a nu-i plăcea experimentatorul. Subiecții îi plăceau sau nu-l plăceau pe experimentator pentru că era fie prea bun fie prea aspru în timpul întâlnirii. Pe de altă parte, supraveghetorul a recompensat sau a pedepsit experimentatorul pentru performanța sa prealabilă cu un raport scris care nu a avut nicio relevanță pentru natura comportamentului experimentatorului față de subiect.