Inainte de a-ti dori o schimbare trebuie sa intelegi cum functiona mecanismul anterior [630334]

Coperta

Cuprins

CUPRINS

Argument

Inainte de a-ti dori o schimbare trebuie sa intelegi cum functiona mecanismul anterior

Omul este intr-o continua cautare si explorare a mediului prin simturi, iar atunci cand

conexiunea umana, factorii socio-economici sau culturali nu ii ofera ceea ce are nevoie, va

cauta i alta parte, dezvoltand metode de supravieturire si adaptare continuu. Psihologic

vorbind de exemplu + facturoul socio-economic implicat, poate chiar politic prin care

populatia devine definita de aceleasi lipsuri generale, deci, ravnesc dupa aceleasi stimulari.

Asocieri transmodale de “
​
Given our tentative hedonic account in the current study, and the

same direction of results wthin studies of synaesthetes, our research might contribute to the

emerging view that cross-modal associations in non-synaesthetes share underlying

mechanisms with synaesthesia (
​
Simner et al., 2005
​
;
​
Cohen Kadosh & Henik, 2007
​
;
​
Ward et

al., 2006
​
). We look to future research to test this more directly using a wider range of

hedonically varying taste/texture stimuli.”

Introducere

Definirea termenilor din titlu

Your five senses: smell, taste, vision, hearing and touch are working all the time in capturing

the world as you experience it at all times.

The brain collects information throughout the day and uses it further in your interactions.

This helps you make decisions, understand the emotions you’re experiencing and, generally,

respond to the world around you. Each one of us has different information captured until the

present moment based on our cultural background, education, social status, life experiences

and so on. My world will never-ever look like your world or any other person’s.

We do have somet`hing in common though, and that’s how our brain reacts to external

stimuli and subliminal messages. Before logic and reasoning take place, we tend to guide

ourselves based on something less unpredictable like instinct & familiarity, among others.

For example, it is possible that if I ask you in an official manner or environment (such as a

focus group) which brand of shampoo you like best, with the purpose of getting a different

answer from your real life choice while shopping in a supermarket, maybe tired from work

and with your kid screaming “I want candy!!!!” next to you, you would choose the 1 L bottle

that you find familiar in shape and color because you want to make a fast choice and not

return to the supermarket for the rest of the month.

This is where reason and logic kicks out and everything advertising did until that moment

kicks in. We get tired of making decisions all day and, after a while, we go on auto-pilot

mode. I’m sure you often found yourself in a decision-making deadlock and chose what you

found familiar and safe. But familiar and safe doesn’t just happen.

Capitolul I

Comunicarea elementara prin simturi

“Oamenii vor uita ce ai spus, vor uita ce ai făcut, dar nu vor uita niciodată cum i-ai făcut să

se simtă.”
​
—
​
Maya Angelou

I.1. Simtul olfactiv

I.1.a Stimularea senzorială olfactivă

Modul
în
care
mirosul
este
procesat
de
creier
pune
simțul
oflactiv
înaintea
celoralte,
din

punct
de
vedere
al
conexiunilor
emoționale
pe
care
le
poate
facilita.
Amintirile
evocate
de

stimularea
olfactiva
țin
mai
mult
de
percepția
legata
de
un
anumit
moment,
procesul
de

reminiscenta
oferind
celui
care
are
această
experiență
informatii
vizuale,
dar
si
trainiri

emotionale.
Acest
lucru
se
întâmplă
datorită
faptului
toate
simțurile,
cu
excepția
mirosului,

sunt
procesate
de
creier
prin
intermediul
talamusului
(cel
care
transmite,
printre
altele,

informatii
de
la
sistemele
senzoriale),
în
timp
ce
mirosul
trece,
prin
bulbul
olfactiv,
care
se

întâmplă
să
fie
conectat
cu
amigdala
și
hipocampul
–
ambele
responsabile
de
procesarea

emoțiilor
și
a
amintirilor.
Mai
mult,
amigdala
este
împlicată
ș
i
în
învă
ț
area
asociativă
sau

1
emo
ț
ionala,
conexiunile
pe
care
le
formează
cu
alte
par
ț
i
ale
creierului
avand
legătură
cu

memoria
de
lungă
durată
sau
cea
episodică.
De
asemenea,
hipocampul
joaca
un
rol
important

in
navigarea
in
spatiu
si
asigura
trecerea
informatiilor
din
memoria
de
scruta
durata
in
cea
de

lunga
durata.
Există
un
proces
binecunoscut
de
declansare
automată
a
amintirilor
în
prezen
ț
a

stimulării
olfactive
intitulat
​
odor
evoked
autobiographical
memory
sau
amintiri

2
autobiografice declansate prin stimulare olfactiva.

Practic,
in
timpul
stimularii
olfactive
putem
intra
intr-o
stare
nostalgica.
Aceasta
legatura

poate
fi
chiar
motivul
pentru
care
exista
proceduri
aplicate
de
terapeuti,
ce
au
la
baza

stimularea
olfactiva
pentru
declansarea
unor
momente
pozitive,
rezolvarea
unor
episoade

emotionale
din
trecut
si
pentru
a
imbunatati
starea
generala
a
pacientului.
Chiar
daca

1
Shorde, Laura R., College of Saint Benedict and Saint John’s University, “The influence of odor and

emotion on memory”, 2012

2
Chu, Simon & Downes John J., Department of Psychology, University of Liverpool, Liverpool, UK

nostalgia
poate
parea
un
proces
de
reminiscenta
mai
putin
placut,
efectele
pozitive
sunt
des

mentionate
de
catre
cercetatori.
Atunci
cand
ne
amintim
de
locuri,
oameni
si
momente

placute
din
viata
noastra
se
produc
schimbari
in
starea
generala:
ne
conectam
mai
usor
cu

exteriorul,
privim
relatia
dintre
diferitele
momente
din
viata
precum
trecut
sau
viitor
cu
ochi

mai buni si suntem mai optimisti.

Stimularea
olfactiva
are
si
alte
efecte
benefice
asupra
creierului.
De
exemplu,
memoria
poate

fi
stimulată
cu
mirosul
de
rozmarin.
Câteva
studii
realizate
de-a
lungul
timpului
demonstrând

asta,
o
referire
pur
non-stiintifica
facandu-se
si
intr-una
dintre
operele
lui
Shakespeare:
​
„Uite,

rozmarin,
ca
sa-ți
aduci
aminte”.
Pentru
latura
stiintifica
putem
mentiona
un
studiu
recent

(2016)
realizat
de
catre
departamentul
de
psihologie
al
Universitatii
Northumbria
care

demonstreaza,
printre
altele,
faptul
ca
mirosul
de
rozmarin
poate
contribui
la
o
stare
generala

mai
alerta
si
la
imbunatatirea
memoriei,
in
timp
ce
mirosul
de
lavanda
il
poate
afecta
in
sens

opus.
Testul
a
fost
realizat
in
conditii
controlate,
cu
ajutorul
a
150
de
voluntari
cu
varste
de

peste
65
de
ani.
Un
altul,
realizat
ulterior
(2017),
a
demonstrat
acelasi
lucru
pentru
o
grupa

de
varsta
diametral
opusa,
aici
fiind
analizate
raspunsurile
a
40
de
copii
cu
varste
cuprinse

intre
10
si
11
ani.
Ei
au
fost
dispusi
in
mod
aleatoriu
intr-una
din
salile
de
curs
ce
faceau
parte

din
experiment:
o
sala
in
care
mirosul
de
rozmarin
a
fost
infuzat
cu
10
minute
inainte
de

prezenta
lor
in
incapere
si
o
alta
in
care
nu
era
prezent
niciun
miros
specific.
Copii
prezenti
in

ambele
sali
de
clase
au
realizat
diverse
jocuri
si
teste,
concluzia
la
finalul
acestui
experiment

fiind
ca
in
sala
unde
mirosul
de
rozmarin
era
prezent,
copii
au
avut
rezultate
generale
mai

bune.

O
explicatie
agreata
de
cercetatorii
de
pretutindeni
nu
exista
pana
in
acest
moment
despre

modul
in
care
acest
tip
de
stimulare
olfactiva
are
efectele
prezentate.
Totusi,
o
astfel
de

descoperire
ar
avea
potentialul
de
a
imbunatati
performantele
academice
ale
copiilor
de

pretutindeni
sau
imbunatati
calitatea
vietii
pentru
persoanele
trecute
de
prima
tinerete.
De

asemenea,
in
contextul
unei
imbunatatiri
in
starea
generala
de
bine,
putem
mentiona
si

numeroase
alte
studii
ce
demonstreaza
efectele
pe
care
stimularea
senzoriala
le
poate
avea

asupra problemelor psihologice minore precum stresul sau starile usoare de anxietate.

Vanilia
este
unul
dintre
mirosurile
cele
mai
populare
in
industria
de
parfumerie
si
cosmetica

fiind,
de
asemenea,
in
topul
preferintelor
consumatorilor
ca
nota
primara
sau
secundara.

Trecand
peste
latura
consumerista
usor
observabila
in
acest
contect,
aroma
de
vanilie
are

niste
efecte
benefice
dovedite
asupra
oamenilor,
printre
care
reducerea
stresului
sau
a

anxietatii,
inducerea
unei
stari
de
confort
si
siguranta
–
cel
din
urma
efect
fiind
de
multe
ori

rezultatul
unor
asocieri
mai
vechi
din
copilarie
(mirosul
matern,
cel
de
prajituri,
de
acasa
etc.)

tinand cont si de influentele culturale aici.

In
cadrul
testarilor
RMN
pentru
pacientii
care
asteptau
un
diagnostic
sumbru
de
cancer

expunerea
la
aroma
de
vanilie
in
timpul
procedurii
a
scazut
anxietatea
cu
63%
spre
deosebire

de
cei
care
nu
au
fost
stimulati
olfactiv.
Aceste
studii,
dar
si
multe
altele
efectuate
de-a
lungul

timpului
de
catre
cercetatori
au
ridicat
intotdeauna
semne
de
intrebare
despre
cum

functioneaza
stimularea
olfactiva
din
punct
de
vedere
neuronal.
Cum
reuseste
un
miros
sa
ne

schimbe
starea
generala,
emotiile
si
sa
ne
trezeasca
amintiri
atat
de
puternice?
Cateva

cercetari
demonstreaza
cum
stimularea
olfactiva
are
capacitatea
de
a
interactiona
cu
sistemul

nervos
central.
In
multiple
cercetari
au
fost
detectate
cateva
tipare
in
tiparul
unelor
cerebrale

observate
in
timpul
electroencefalogramei
–
o
metoda
folosita
pentru
a
identifica
sursa

crizelor
de
epilepsie,
problemelor
de
somn
sau
a
altor
probleme
de
sanatate
indetificabile
cu

ajutorul
EEG.
Aici,
activarea
undelor
cerebrale
Alpha
pare
a
fi
cel
mai
important
parametru,

modificarea
starii
psihologice
fiind
unul
dintre
efectele
sale.
Starea
de
constienta,
relaxata,

concentrata
fara
a
fi
intr-un
ritm
alert,
atunci
cand
suntem
natural
creativi
sau
intr-o
stare

meditativa este declansata de trecerea la aceasta frecventa Alpha.

Consecin
ț
ele unei nostal gii involuntare

Toate experien
ț
ele aduna te până într-un anumit moment de un individ: sentimente, emo
ț
ii,

chiar
ș
i exerci
ț
iile de imagina
ț
ie
ș
i rezultatul lor reprezintă suma tuturor informa
ț
iilor

procesate de creier din trecut
ș
i până în prezent. De exemplu, în rela
ț
ie cu sim
ț
ul olfactiv,

creierul î
ș
i aminte
ș
te diferit o anumită persoană sau un moment. D acă există în amintirea

noastră o legătură strânsă de acest gen, un anumit parfum va trece foarte repede de procesarea

standard a notelor sale sau alte aspecte u
ș
or de ra
ț
ionalizat
ș
i va merge direct către evocarea

unor emo
ț
ii sau sentimen te specifice, ele fiind în strânsă legătura cu acesta. Indiferent de cât

de mult încercam în aceste situa
ț
ii să fim ra
ț
ionali, declan
ș
atorul există, iar memoria noastră

senzorială, activată involuntar, va răspunde cel mai repede.

Evident, odată cu amintirile plăcute ce pot fi dezvăluite într-un astfel de proces, există
ș
i par
ț
i

mai pu
ț
in pozitive. Amin tirile neplăcute sau traumatizante putând ie
ș
i la suprafa
ț
ă mult mai

u
ș
or, instinctul nostru de a identifica poten
ț
iale pericole (chiar
ș
i o amintire traumatizantă),

activându-se mai repede decât atunci când stimularea senzorială nu ar declan
ș
a ceva negativ.

În cazul veteranilor cu sindrom post-traumatic mirosul de benzină reprezintă un factor

declan
ș
ator al amintirilor de război, pentru femeile care au suferit un abuz sexual un parfum

masculin poate deveni un element puternic declansator de amintiri traumatice, iar pentru

victimele atacurilor teroriste mirosul de plastic sau metal ars reprezinta un memento constant.

Punând totul într-un context, putem merge înapoi către rădăcinile noastre, analizând cum ne-a

ajutat sim
ț
ul olfactiv de-a lungul evolu
ț
iei, pe scurt. Am identific at poten
ț
iale pericole, hrană

sau chiar un partener de împerechere, mirosul fiind un element esen
ț
ial în activită
ț
ile zilnice

mai mult sau mai pu
ț
in co mplexe. Am legat conexiuni, legături sociale, adăugând în acela
ș
i

timp valoare vie
ț
ii cotidie ne cu ajutorul sim
ț
ului olfactiv. Este un lucru cunoscut faptul că

oamenii cu anosmie sunt mai predispu
ș
i către episoade depresive sau anxietate, această

legătură cu lumea exterioară lipsind cu desăvâr
ș
ire din vie
ț
ile lor.

Mai mult, sim
ț
ul olfactiv reprezintă un modalitate de comunicare importantă pentru oameni

prin ceea ce putem numi
​
chemosensibilitate
​
.

I.1.b Chemosemnalele

Diferite
studii
de
specialitate
aduc
în
discuție
posibilitatea
ca
oamenii
să
aibă
încă
un
mediu

de
comunicare,
prin
intermediul
semnalelor
chimice
produse
de
diverse
emoții.
Frica,

fericirea,
agresivitatea,
dezgustul,
toate
pot
fi
interceptate
la
un
nivel
inconștient
de
către

fiecare
persoană
cu
simțurile
olfactive
funcționale
și
genera
răspunsuri
în
funcție
de

interpretarea acestora.

Un
studiu
lansat
în
anul
1998
de
către
​
Journal
of
personality
and
social
psychology
vorbește

3
despre
cum
informația
negativă
are
un
impact
mai
mare
asupra
creierului
decât
cea
pozitivă.

Participanții
la
acest
test
au
evaluat
imagini
pozitive,
negative
și
neutre,
iar
în
stadiul
de

evaluare
au
fost
monitorizați
cu
ajutorul
ERP
(event-related
potențial
–
răspunsul
creierului
în

cazul
unui
stimul
senzorial).
Rezultatele
au
dovedit
că
sensibilitatea
a
fost
mai
mare
pe

imaginile
negative
și
pozitive,
dar
și
mai
vizibilă
în
cazul
imaginilor
negative
–
cu
toate
că

toate
materialele
folosite
în
acest
experiment
aveau
același
grad
de
stimulare
senzorială
și

apropiere
de
situațiile
reale.
De
exemplu,
neliniștea
simțită
de
un
individ
în
cazul
pierderii

unei
anumite
sume
de
bani,
depășește
nivelul
de
fericire
în
cazul
câștigului
aceleași
sume
de

bani.

Pe
aceeași
temă,
un
studiu
efectuat
în
anul
2015
pe
subiectul
chemosensibilității
și
a

chemosemnalelor
în
cazul
agresivității,
vorbește
despre
prezența
acestor
emoții
comunicate

prin
intermediul
semnalelor
chimice
care
sunt
predominant
negative:
tristețe,
dezgust,

anxietate (cel mai des întâlnită) și frica generalizată.

4
Studiul
s-a
împărțit
în
două
etape:
una
de
preluare
a
mostrelor
de
miros
corporal
și
alta
de

analiză
a
răspunsului
venit
din
partea
participanților,
în
funcție
de
mostra
pe
care
o
miroseau.

Voluntarii
prezenți
în
primă
fază
a
experimentului
au
fost
supuși
unor
teste,
prima
oară
în

condiții
normale
și
a
doua
oară
în
condiții
de
stres
(agesivitate).
În
ambele
situații
aceștia
au

efectuat
aceleași
cerințe:
un
număr
de
ecuații
matematice,
activitate
fizică
și
au
primit
un

răspuns
subiectiv
referitor
la
rezultatele
obținute.
Spre
deosebire
de
faza
preluării
mostrelor

de
miros
corporal
în
condiții
de
stres,
prima
fază,
cea
efectuată
în
condiții
normale
nu
a
fost

condiționată de timp și a avut scopul de a prelua mostre în condiții neutre și nesolicitante.

Etapa
a
doua,
cea
de
testare
a
răspunsului
participanților
odată
ce
au
fost
expuși
la

chemosemnalele
preluate
în
prima
etapă
a
conținut
cele
două
tipuri
de
mostre
preluate

anterior,
alături
de
o
mostră
fără
miros
corporal.
Participanții
la
această
etapă
au
mirosit
cele

trei
mostre
și
au
trebuit
să
le
asocieze
cu
diferite
expresii
faciale
indicând
răspunsuri

emoționale
(frică,
nervozitate,
bucurie
și
neutralitate)
și
ulterior,
să
completeze
anumite
culori

3
Ito A. Tiffany et al, Ohio State University, “Negative information weights more heavily on the brain:

The negativity bias in evaluative categorisations”, 1998

4
Mutic, Smijiana et al, Oxford, Chemical Senses, “You smell dangerous: communicating fight

responses through human chemosignals of aggresion”, 2015

cu
echivalentul
lor
în
cuvinte
–
albastru,
verde,
galben
și
roșu
cu
fericire,
neutralitate,

nervozitate și frică.

Rezultatele
au
arătat
că
expunerea
la
chemosemnale
de
agresivitate
(mostre
preluate
în
etapa

studiului
de
executare
sub
presiune)
încetinesc
activitatea
de
procesare
a
informațiilor
sociale

similar
cu
răspunsul
receptorului
în
cazul
unei
situații
stresante,
în
care
anxietatea
își
face

apariția.
În
cadrul
testului,
acest
răspuns
a
apărut
atunci
când
participanții
au
trebuit
să
aleagă

cuvintele
și
emoțiile
potrivite
imaginilor
–
deci
în
situațiile
cu
încărcare
cognitivă
și
poate
fi

interpretat
ca
necesitatea
individului
de
a
strânge
mai
multe
informații
despre
persoana
de

care se simte amenințat.

Studiile
despre
comunicarea
olfactivă
dintre
oameni
cu
rol
de
apărare
pot
evolua
într-o

direcție
ce
analizează
mai
în
amănunt
originea
emoției
(furie,
anxietate,
stres)
și
evaluează

indivizii în funcție de trăsăturile personale.

I.1.c Aplicatii in publicitate

Importanța
simțului
olfactiv
în
publicitate
este
marcată
de
cifre
impresionante
venite
în
urma

unor
studii
de
specialitate.
Unul
dintre
ele,
apar
ț
inând
institutului
“Sense
of
smell”
–
ramură

5
de
cercetare
și
educație
a
fundației
în
domeniul
parfumurilor
“The
Fragrance
Foundation”
–

spune
că
după
trei
luni,
capacitatea
consumatorului
de
a-și
aminti
o
anumită
imagine
scade
cu

50%
în
timp
ce
mirosul
rămâne
clar
65%
din
timp,
pe
parcursul
unui
an
întreg.
De
asemenea,

Rockefeller
University
demonstrează
că
ne
putem
aminti
1%
din
ce
atingem,
2%
din
ce

auzim,
5%
din
ce
vedem,
15%
din
ce
gustăm
și
35%
din
ce
mirosim
–
din
punct
de
vedere
al

memoriei de scurtă durată.

Până
acum,
ne
putem
imagina
greutatea
pe
care
o
poate
avea
o
asociere
senzorială
de
miros.

Câteva exemple de publicitate olfactivă:

●
Brandul
Dunkin
Donuts
a
folosit
miros
de
cafea
în
mijloacele
de
transport
în
comun,

element
sincronizat
cu
melodia
reprezentativă
pentru
brand.
La
finalul
campaniei,

5
Ramură de cercetare
ș
i educa
ț
ie a institu
ț
iei “The Fragrance Foundation” (Funda
ț
ia Aromelor)

dedicată studiilor legate de sim
ț
ul olfactiv
ș
i efectele benefice ale parfumurilor asupra oamenilor.

reprezentan
ț
ii
brandului
au
declarat
o
cre
ș
tere
de
până
la
29%
în
vânzări
pe
acea

perioadă.

●
Compania
aeriana
Singapore
Airlines
a
folosit
o
aroma
personalizată
în
avioanele
lor

comerciale.
Ini
ț
iativă,
deopotrivă,
îndrăznea
ț
ă
ș
i
riscantă
întrucât
pasagerii
puteau

stabili
legături
emo
ț
ionale
puternice
fie
ele
pozitive
sau
negative,
în
func
ț
ie
de

experien
ț
a avută.

●
In
departamentul
de
costume
de
baie
al
magazinului
Bloomingdale’s
s-a
folosit
miros

de
nucă
de
cocos
pentru
a
aminti
de
plajele
exotice,
iar
în
cel
cu
articole
pentru
copii,

miros de pudra pentru bebelu
ș
i.

●
In
cazino-uri,
segment
destul
de
restric
ț
ionat
atunci
cand
vine
vorba
de
publicitate,
se

folose
ș
te deseori m irosul ca stimulant pentru consumatori.

Noi asocieri olfactive

Rudolf
Arnheim
a
exemplificat
foarte
clar,
într-o
notă
vizuală,
modul
în
care
imagina
ț
ia

6
noastră
completează
fiecare
experien
ț
ă
vizuală
cu
ce
informa
ț
ii
a
captat
până
în
acel
moment.

Dacă
privim
succesiv
cele
patru
desene,
ne
putem
da
seama
până
la
ultima
reprezentare
că

acel
unghi
de
90
de
grade
apar
ț
ine
unui
pătrat.
În
situa
ț
ia
în
care
primele
trei
instan
ț
e
sunt

eliminate
ș
i privim direct către ultima dintre ele, acea formă poate reprezenta orice altceva.

6
Arnheim, Rudolf – “Arta
ș
i perceptia vizuală. O psihologie a văzului creator”, Polirom, 2011

(descriere)

Patru puncte desenate pe o foaie de hârtie aliniate perfect pentru a indica liniile de întâlnire a

laturilor unui pătrat poate reprezenta chiar acest lucru pentru o persoana matură, din prisma

experien
ț
elor acumulate d e memorie până în acel moment – însă pentru un copil de 3 ani

poate reprezenta orice. O figură umană, o casă, o formă abstractă, orice.

În aceea
ș
i notă, o aromă p oate deveni începutul unei noi amintiri deja captate de memoria

noastră. Ba chiar mai mult, poate deveni începutul unei experien
ț
e multi-senzoriale asociate

unui brand. Publicitatea are loc în câmpul vizual cel mai mult, deoarece experimentăm lumea

cel mai des prin prisma acestul sim
ț
, însă brandurile se pot folosi
ș
i de sim
ț
ul olfactiv pentru a

crea noi amintiri asociate imaginii lor. Pentru a vinde o experien
ț
ă
ș
i nu un produs sau

serviciu.

De exemplu, un magazin ce vinde echipamente
ș
i accesorii pentru alpinism. Care este cel mai

comun sentiment sau cea mai predominantă emo
ț
ie atunci când urci pe munte? Putem

contecta acea emo
ț
ie cu o aromă?

Un alt magazin vinde
ș
eminee. Ce aromă ar trebui să te întâmpine la intrarea într-un astfel de

loc? Poate o asociere cu prima zi de Crăciun ar fi o idee bună.

Pentru un atelier ce crează rochi
ț
e de prin
ț
ese pentru feti
ț
e cum ar trebui găsită o legătură

olfactivă? Textura pufoasă a materialului de rochie în combina
ț
ie cu o culoare veselă poate

trimite către ceva dulce.

O agen
ț
ie de turism din E uropa ar trebui să te trimită cu gândul la o vacan
ț
ă exotică atunci

când ii treci pragul. Poate ni
ș
te be
ț
e parfumate asiatice sunt o var iantă potrivită.

I.1. Simtul gustativ

I.2.a Titlu

Lipsa
libertatii
de
stimulare
automata
pentru
acest
simt
nu
limiteaza
importanta
sa
in

aplicabilitatea
publicitatii.
Principalul
si
cel
mai
important
element
de
legatura
este
simtul

olfactiv,
urmat
apoi
de
toate
celelalte,
care,
impreuna,
pot
reda
sau
cel
putin
stimula
nevoia
de

gust si crea o simulare a asteptarilor.

Precum
simtul
olfactiv,
cel
gustativ
are
numeroase
conexiuni
emotionale
usor
de
explorat.
In

situatia
in
care
nevoile
emotionale
nu
sunt
satisfacute
conform
cerintelor
psihologice
de

moment,
simtul
gustativ
este
printre
primele
care
au
potentialul
de
a
oferi
un
oarecare

confort.
Este
primul
la
care
putem
apela
sau
la
care
creierul
apeleaza
automat
in
absenta
altor

stimuli
“poftind”
la
alimente
cu
arome,
texturi
si
mirosuri
care
ne
pot
trimite
mental

(amintiri) sau emotional (sentimente diferite) intr-o alta stare decat cea in care ne aflam.

Asadar,
stimularea
gustativa
poate
avea
loc
in
completarea
altor
simturi,
din
dorinta

utilizatorului/consumatorului
(declansatorul
nevoii
de
a
gusta
trebuie
sa
isi
aiba
provenienta

din stimularea altui simt) si are potentialul de a intensifica o experienta multisenzoriala.

I.2.b Asocieri de simt

In
ceea
e
priveste
identificarea
consumatorului
preferintele
culinare
ne
pot
oferi
informatii

importante
despre
cultura,
personalitatea
si
poate
chiar
starea
emotionala
in
care
se
afla

acesta.
De
asemenea,
preferintele
culinare
ale
unei
persoane
ne
pot
dicta
unele
informatii

despre
statutul
social
sau
educatia
sa.
Din
perspectiva
faptului
ca
stimularea
gustativa
nu

poate
avea
loc
in
absenta
unei
dorinte
exprimate
ale
utilizatorului,
aceasta
poate
fi
privita,
in

general,
ca
o
modalitate
de
a
extrage
informatii
noi
sau
confirmari
ale
unor
presupuneri,
din

punct
de
vedere
social,
economic
sau
chiar
medical.
Preferintele
culinare
si
de
gust
reprezinta

un
indicator
si
al
adaptabilitatii
sociale
putand
sa
indice,
in
timp,
un
proces
transformator.
Se

pot
dezvolta
anumite
preferinte
doar
pentru
asocierea
acestora
cu
un
anumit
statut
social
dorit

sau pentru ca prezinta o serie de beneficii de sanatate.

Multiplele
asocieri
involuntare
dintre
preferintele
de
gust
si
anumite
trasaturi
de
personalitate

au
facut
necesara
existenta
unor
studii
stiintifice
in
acest
sens,
chiar
daca
rezultatele
finale
nu

sunt
general
valabile
sau
acceptate.
Asadar,
intuitia
multora
cat
si
asocierile
generale
dintre

gust si personalitate s-au confirmat.

Inclinatia
naturala
catre
dulce
si
respingerea
gustului
amar
sau
acru,
de
exemplu,
este
un

raspuns
automat
la
eventualele
pericole
si
nu
reprezinta
un
raspuns
dobandit
prin
invatare
ci

unul
cu
care
ne
nasterm,
ca
parte
dintr-un
sistem
natural
de
aparare.
Intr-un
ordin
natural,

7
alimentarea
cu
plante
sau
fructe
din
natura
care
prezentau
un
gust
amar
era
un
indicator
al

toxicitatii acesteia in timp ce gustul dulce indica un aliment bogat in calorii.

8
Pe
acelasi
fir
natural
de
asociere
putem
atribui
o
trasatura
de
personalitate
mai
aventuroasa
cu

o deschidere catre tot ce este nou, preferintelor pentru mancarea picanta sau condimentata.

9
Gustul
dulce
este
asociat
cu
trasaturile
de
personalitate
pozitive,
fara
indoiala.
Multe
dintre

socierile
animate,
de
caracter
din
povestile
pentru
copii,
reclame
sau
in
preferintele

personajelor
populare
o
demonstreaza,
macar
la
nivel
de
perceptie
generala.
Dintre
acestea

putem
enumera,
cu
titlu
de
exemplu:
Mos
Craciun
care
primeste
biscuiti
si
lapte
inainte
de
a

lasa
cadourile
sub
brad,
Mos
Nicolae
care
aduce
dulciuri
si
fructe,
Winnie
the
Pooh
cu

preferintele
pentru
miere,
Baloo
din
Cartea
Junglei
cu
preferinte
pentru
fructe,
banane
si

miere,
Forest
Gump
a
sa
cutie
de
bomboane
de
ciocolata
sau
personajul
principal
din
filmul

Elf
cu
inclinatii
catre
sirop
de
artar.
Toate
personajele
enumerate
joaca
un
rol
pozitiv
in

filmele/animatiile sau istoria ilustrata.

Intrucat
simtul
gustativ
este
usor
influentat
sau
indus
de
stimularea
celorlalte
simturi,
exista

cateva
elemente
studiate
de-a
lungul
timpului
si
demonstrate
ca
avand
potential
de
alterare

sau
intensificare
a
unei
experiente
culinare.
De
la
alegerea
unei
texturi
sau
culori
pentru

ambalajul
produsului,
la
muzica
de
pe
fundal
sau
modul
in
care
mancarea
este
prezentata,

deci
stimularea
vizuala
–
toate
joaca
un
rol
important
in
rezultatul
final
atunci
cand
vorbim

despre o experienta de gust, culinara si nu despre aromele de baza.

7
E.g. Cowart, 1981; Rosenstein & Oster, 1988; Steiner, Glaser, Hawilo & Berridge, 2001)

8
Appetite Volume issue 2015 [doi 10.1016%2Fj.appet.2015.09.031] Sagioglou, Christina;

Greitemeyer, Tobias – Individual differences in bitter taste preferences are associated with antisocial

personalit

9
Eg Byrnes & Hayes, 2013; Logue & Smith, 1986; Ludy & Mattes, 2012; Terasaki & Imada, 1988)

Culorile
mai
inchise
au
potentialul
de
a
intensifica
gustul
sau
aroma
mancarii
,
iar
cateva

10
studii
demonstreaza
cum
culorile
si
forma
recipientelor
din
care
mancarea
este
servita
au

11
12
potentialul de a face o schimbare de perceptie.

In
acelasi
context
putem
exemplifica
mancarea
de
confort,
aleasa
de
multe
ori
de
consumator

in
baza
unei
reactii
emotionale,
a
nevoilor
sau
sentimentelor
reprimate,
gasindu-si
o
oarecare

alinare
in
mancarea
aleasa
care
poate
trimite
de
multe
ori
in
copilarie
sau
intr-o
zona
sigura

din
viata
sa.
De
exemplu,
majoritatea
mancarurilor
de
confort
sunt
sarate,
dulci
si
prezinta

calitati
tactile
precum
textura
fina
sau
temperatura
ridicata,
usor
de
interpretat
precum

indicatori de alinare.

Este
important
de
subliniat
necesitatea
unei
verificari
pe
fond
social
si
cultural
atunci
cand

asocierile
de
mancare
de
confort
sunt
efectuate
intrucat
acesti
doi
indicatori
pot
dicta
asocieri

diferite, in functie de anumiti factori.

I.2.c Aplicatii in publicitate

10

​
Philipsen DH, Clydesdale FM, Griffin RW, Stern P. Consumer age affects response to sensory

characteristics of a cherry flavored beverage. Journal of Food Science. 1995;60:364–368.
​
[
​
Ref list
​
]

11
There's more to taste in a coloured bowl.Harrar V1, Piqueras-Fiszman B, Spence C.

12

​
Spence C, Gallace A. Tasting shapes and words. Food Quality & Preference. 2011;22:290–295,

Piqueras-Fiszman B, Laughlin Z, Miodownik M, Spence C. Tasting spoons: Assessing how the

material of a spoon affects the taste of the food. Food Quality & Preferences. 2012;24:24–29.

I.Simtul tactil

I.3.a. Stimularea tactila

Cel
mai
dramatic
exemplu
în
care
atingerea
primează
în
fața
celorlalte
simțuri
în
termeni
de

supraviețuire
este
în
cazul
copiilor
născuți
prematur.
Contactul
prelungit
și
continuu
cu
pielea

mamei
și
a
încă
unui
membru
din
familie
ajută
bebelușii
să
supraviețuiască
prin
mediul

constant pe care îl oferă pielea corpului și apropierea de cei cunoscuți lui.

13
Această
descoperire
a
fost
făcută
de
pediatrul
columbian
Edgar
Ray
atunci
când
în
lipsă
de

14
incubatoare,
riscuri
mari
de
infecție
și
multe
cazuri
de
abandon
după
naștere
a
căutat
o
soluție

pentru
toate
aceste
probleme,
în
instinctul
primar
al
oamenilor,
cel
de
a
atinge,
de
a
simți.

Tehnica
poartă
numele
de
“Kangaroo
Mother
Care”
(Îngrijirea
stil
cangur)
și
dacă
este

aplicată
în
prima
săptămână
de
viață
a
copilului
șansele
de
mortalitate
scad
cu
51%
în
cazul

copiilor
stabili,
comparativ
cu
îngrijirea
în
incubator.
O
altă
tehnică
este
practicată
la
spitalul

Universității
din
Miami,
unde
în
cazul
nașterilor
premature
există
un
program
zilnic
de

atingere
a
bebelușilor.
De
trei
ori
pe
zi,
asistentele
și
părinții
îi
fac
copilului
un
“masaj
de

stimulare”,
mângâindu-l
ușor,
atingându-i
capul,
fața,
spatele,
mâinile,
picioarele
de
câte
șase

ori
consecutiv.
Uimitoare
sunt
rezultatele
acestui
tratament:
bebelușii
care
au
fost
atinși
zilnic

au
luat
în
greutate
cu
50%
mai
rapid
decât
cei
care
nu
au
avut
parte
de
acest
tratament,
erau

mai
activi
și
au
reușit
să
fie
externați
cu
aproximativ
6
zile
mai
devreme.
De
asemenea,

efectele
se
pot
vedea
pe
termen
lung,
întrucât
chiar
și
în
dezvoltarea
ulterioară,
copii
aveau

mai puține probleme de sănătate decât ar fi avut dacă nu erau supuși acestei terapii.

Un
psiholog
american
pe
nume
Harry
Harlow
a
condus
în
perioada
anilor
’50
o
serie
de

15
experimente
controversate
pe
puii
de
maimuță,
pentru
a
observa
și
analiza
consecințele
și

efectele deprivării materne.

13
Conde-Agudelo, Agustin & Diaz-Rossello, Jose L. Cochrane Database of Systematic Reviews,

“Kanfaroo mother care to reduce mortality in low birthweight infants”, 2014

14
Edgar Rey Sanabrie, profesor de Neonatologie la Departamentul de Pediatrie în cadrul Universită
ț
ii

Na
ț
ionale din Columbia

15
Harry Harlow, psiholog american recunoscut pentru experimentele controversate realizate cu

ajutorul puilor de maimuta. Acesta studia efectele negative ale izolarii si separarii materne asupra

dezvoltarii normale din punct de vedere cognitiv.

Într-unul
dintre
experimente,
puii
erau
puși
într-o
cușcă
împreună
cu
două
“mame
surogat”

ambele
confecționate
din
sârmă.
Diferența
dintre
cele
două
“mame”
era
tipul
de
confort
pe

care
îl
oferea:
una
dintre
ele
avea
un
biberon
cu
lapte
atașat,
dar
cadrul
din
sârmă
era

neacoperit,
iar
cealaltă
nu
avea
o
sursă
de
hrană,
însă
cadrul
metalic
era
acoperit
cu
o
bucată

de
prosop.
În
experimentele
desfășurate
de
Harlow
puiul
a
ales
aproape
exclusiv
mama
ce
îi

putea
oferi
confort
în
locul
celei
care
îi
oferea
hrana.
În
cazurile
de
izolare
totală
a
puiului,
s-a

observat
cum
acesta
își
pierduse
de
tot
nevoia
de
apropiere,
în
lipsa
acesteia
făcându-și
loc

alte
comportamente
asociate
cu
carențele
emoționale
(exemplu:
legănatul
sau
lovirea
corpului

de un perete sau alte obiecte tari).

Cercetările
pot
acorda
mai
multă
aten
ț
ie
sim
ț
ului
tactil
intrucât
acesta,
pe
lângă
cel
olfactiv
ș
i

vizual
are
un
rol
important
în
supravie
ț
uirea
ș
i
dezvoltarea
umană,
în
termeni
de

adaptabilitate,
în
ț
elegere a
spa
ț
iului
înconjurător
ș
i
captarea
informa
ț
iilor
exterioare.
Sim
ț
ul

tactil
ajută
la
învă
ț
area
rapidă,
la
comunicarea
cu
persoanele
din
jur
ș
i
la
dezvoltarea
normală

din
punct
de
vedere
psihologic
ș
i
socio-emo
ț
ional
(a
ș
a
cum
s-a
demonstrat
în
studiul

anterior).

De-a
lungul
dezvoltării
noastre
ca
adulți,
avem
nevoie
în
continuare
de
contact,
de
atingere
și

de
toată
energia
de
care
beneficiem
în
urma
acestor
acțiuni.
În
termeni
de
sănătate
generală,

s-a
demonstrat
cum
o
îmbrățișare
reduce
cantitatea
de
cortisol
(hormonul
stresului)
o
mărește

pe
cea
de
oxitocină
(hormonul
fericirii)
și
contribuie
la
descreșterea
presiunii
sanguine
în

situațiile solicitante.

În
branding,
simțul
tactil
a
fost
folosit
de
cele
mai
multe
ori
pentru
a
completa
un
mesaj

transmis
mai
mult
vizual,
olfactiv
sau
auditiv.
S-a
demonstrat
cum
oamenii
nu
își
amintesc

foarte
multe
din
ceea
ce
ating
–
doar
1%
spre
deosebire
de
procentul
înregistrat
de
simțul

olfactiv
–
35%,
dar
orice
declarație
făcută
în
baza
altui
simț,
poate
fi
completată
armonios
cu

stimularea simțului tactil.

I.3.b Comunicarea haptica

Comunicarea
prin
intermediul
patternurilor
vibraționale
a
temperaturii
sau
a
altor
stimuli

tactili,
poartă
numele
de
haptic
feedback
(retur
haptic).
Acest
termen
este
folosit
des
în

domenii
precum
robotică,
medicină,
dar
și
în
artă
și
design,
pentru
a
construi
o
experiență

inedită
observatorului,
intucat
răspunsul
haptic
este
folosit
ca
și
completare
a
unui
stimul

vizual deja existent.

David
Eagleman
descrie
simțul
atingerii
într-un
mod
care
pune
în
perspectivă
influența

16
acestuia
în
percepția
noastră
asupra
mediului
înconjurător
“Toate
celelalte
simțuri
operează

de
la
distanță,
dar
atunci
când
atingi,
nu
o
poți
face
fără
să
fii
atins
înapoi”.
E
un
schimb

constant de informații între noi și mediul înconjurător.

Pentru
modul
în
care
brandurile
sunt
percepute,
simțul
tactil
joacă
un
rol
important.
S-a

demonstrat
cum
atingerea
unui
lucru
ne
pune
mult
mai
ușor
în
contact
cu
sentimentul
de

proprietate
pe
care
putem
să-l
avem
asupra
lui,
făcându-ne
astfel
să
ni-l
dorim
mai
mult.

17
Probabil
așa
putem
explica
unori
atitudinea
agenților
comerciali
sau
a
vânzătorilor
din

magazinele
de
haine
și
bijuterii,
atunci
când
îndeamnă
oamenii,
chiar
dacă
aceștia
își
exprimă

lipsa de interes asupra unui obiect, să le probeze sau să le atingă.

Sim
ț
ul
tactil
ne
ajută
atât
de
mult
în
evaluarea
mediului
înconjurător
încât
uneori,
percep
ț
ia

noastră
asupra
anumitor
lucruri
este
modificată
în
func
ț
ie
de
stimulii
primi
ț
i
pe
această
cale

senzorială.
Un
grup
de
experimente
efectuate
în
anul
2010
demonstrează
cum
percep
ț
ia

18
oamenilor
în
anumite
situa
ț
ii
sociale
are
de
suferit
în
situa
ț
ii
diferite
de
stimulare
senzorială

tactilă (contact cu materiale diferite, texturi, greutate
ș
i duritate variabilă).

În
primul
test,
54
de
participanți
aleși
aleatoriu
sunt
rugați
să
valueze
profilul
profesional
al

unui
candidat
în
baza
CV-ului
sau,
poziționat
o
dată
pe
un
suport
tip
mapă,
de
o
greutate
mai

mare
(2041.2g)
și
o
dată
pe
un
material
mai
ușor
(340.2g).
În
timpul
experimentului
s-a

concluzionat
că
greutatea
materialului
a
intevenit
peste
percepția
celor
care
analizau

potențialul
candidat,
aceștia
considerând
în
situația
în
care
materialul
era
mai
greu,
ca
și

candidatul
avea
mai
multe
abilitati
profesionale,
era
mai
interesat
și
mai
potrivit
pentru
locul

de muncă oferit – o viziune complet subiectivă.

16
David Eagleman – cercetător în neuro
ș
tiin
ț
e
ș
ii scriitor american. În lucrările sale abordează subiecte

precum: plasticitatea creierului, sinestezie sau percep
ț
ia timpului.

17
Peck, Joann & Shu, Suzanne B., Jounal of consumer research, “The effect of mere touch on

percieved owneship”, 2009.

18
Ackerman, Joshua M. et al, Harvard University, “Incidental Haptic sensations influence social

judgements and decisions”, 2010

Într-un
alt
test,
tot
din
cadrul
acestui
experiment,
a
fost
testat
și
contextul
în
care
unele
decizii

sunt
luate
–
tot
pornind
de
la
premisa
că
spațiul
înconjurător,
experimentat
tactil,
ne
poate

influența
pozitiv
sau
negativ.
Un
număr
de
86
de
participanți
în
acest
studiu
au
negociat

prettul
unei
mașini
o
dată
fiind
așezați
în
cadrul
negocierii
pe
un
scaun
din
lemn,
rigi
și
rece

și
o
dată
dintr-unul
tapițat,
moale
și
confortabil.
Cei
care
au
trecut
prin
test
stând
pe
scaunul

rigid
au
perceput
persoana
cu
care
erau
angajați
în
acea
negociere
ca
fiind
mai
stabilă
și

foarte
puțin
emoțională
sau
empatică
spre
deosebire
de
cei
care
au
fost
așezați
în
scaunul
mai

confortabil – negocierea având loc în aceleași condiții de fiecare dată.

Acelasi
cercetator,
David
Eagleman,
spune
ca
suntem
limitati
in
perceptia
realitatii
de

creierele
noastre
care
nu
au
avansat
suficient
pentru
a
vedea
realitatea
intr-un
mod
mai

complet.
Mai
exact,
vedem
de
la
300
la
700
nanometri
(10-7
–
nanometru)
din
spectrul

electromagnetic.
Bineînțeles,
acest
lucru
nu
ne
afectează
calitatea
vieții
în
niciun
fel,
deoarece

nu știm ce poate fi experimentat dincolo de simțurile cu care suntem înzestrați.

În
aceeași
prezentare,
Eagleman
prezintă
și
varianta
sa
în
care
tehnologia
ne
poate
lărgi

spectrul
simțurilor
întrucât
creierul
uman
poate
absorbi
și
se
poate
adapta
la
un
nou
sistem
de

comunicare
cu
mediul
înconjurător,
așa
cum
se
întâmplă
cu
implanturile
pentru
nevăzători

sau
persoanele
ce
suferă
de
lipsa
totală
sau
parțială
a
auzului.
Prin
substituție
senzorială,

creierul
primește
semnale
cărora
nu
le
analizează
originea,
ci
doar
își
dă
seama
ce
trebuie
să

facă cu ele.

Neurologul
s-a
specializat
pe
substituție
senzorială
pentru
persoanele
surde
o
vestă
acoperită

de
puncte
de
vibrație
ce
transmit
sunetul
înregistrat
și
transformat
în
niște
tipare
senzoriale

prin bluetooth. Practic, sunetele pot fi simțite.

Vesta
a
fost
testată
pe
persoanele
cu
lipsă
totală
a
auzului
și
s-a
demonstrat
că
după
o

perioada
de
timp,
au
inglobat
acest
tipar
vibrațional
în
limbajul
propriu,
reușind
să

deslușească
cuvinte.
Rezultatul
dorit
prin
acest
sistem
este
de
a
oferi
o
experiență
auditivă

persoanelor lipsite de acest simț, prin înlocuirea sistemului in care acesta are loc.

I.3.c Aplicatii in publicitate

I.Simtul auditiv

I.4.a.

“Sunetul este o vibrație transmisă simțurilor noastre prin mecanismul auzului și

recunoscut ca și sunet doar de centrii nervoși. Prăbușirea unui copac sau

declanșarea oricărei alte perturbații în mediul înconjurător va produce vibrații

în aer. În absența unui mecanism auditiv care să perceapă vibrația ca și sunet,

el nu există.”

Precum mediul înconjurător și ale organisme vii din natură, oamenii funcționează cu o

anumită vibrație. Orice interferență cu aceasta poate cauza tulburări în propriul tipar

vibra
ț
ional, consecințele putând fi benefice sau dăunătoare. Un grup de studiu din Kawasaki,

Japonia, al Institutului Național de sănătate industrială demonstrează printr-un experiment

pilot efectele vibrațiilor de joasă frecvență asupra celei a corpului unam. Aceștia au

descoperit cum ele pot afecta sănătatea individului în funcție de structura sa corporală.

Experimentul a fost condus măsurând cu ajutorul unui accelerometru vibrațiile a șase bărbați

în zona pieptului și abdomenului, după ce au fost expuși la sunete cuprinse între 20 și 50 Hz.

Efectele au fost mai puternic resimțite în zona pieptului decât în zona abdomenului și de

asemenea, s-a observat cum aplicarea sunetelor de frecvență joasă a interacționat negativ cu

indicele de masă corporală.

La polul opus în ceea ce privește influența sunetelor asupra vibrației umane, este sunetul OM

– considerat de India antică și în general cultura asiatică una dintre cele mai puternice mantre,

vocea universului.

Din punct de vedere științific, fredonarea sunetului OM produce o alterare a undelor cerebrale

către ritmuri de frecvență joasă, această modificare fiind benefică pentru organismul uman,

calmând mintea în condiții de stres și reducând presiunea psihică, aducându-ne mai aproape

de un tipar vibrațional natural (natura noastră interioară). Motivul poate fi influența stimulilor

auditivi asupra activității cerebrale.

Fredonarea sunetului OM de către o persoană aflată în categoria Beta de activitate cerebrală

are efecte benefice asupra creierului, încetinindu-i procesele
ș
i aducandu-l în starea Alpha,

starea de alertă relaxată, de con
ș
tien
ț
ă, cea în care majoritatea act ivitatilor au loc dintr-o

concentrare naturală.

Un studiu relizat în anul 2016
ș
i prezentat în cadrul Conferintei interna
ț
ionale a sistemelor

inteligente, modelare
ș
i simulare, analizează structura acestei mantre din punct de vedere a

sunetului, pentru a duce la o mai bună în
ț
elegere a influen
ț
ei sale asupra sistemului nervos

uman. În cadrul acestui studiu au fost analizate mostre de sunete ale oamenilor ce fredonau

sunetul OM înregistrate cu ajutorul unei camere izolate fonic
ș
i aparatura de specialitate.

Participan
ț
ii au fost selec ta
ț
i din ambele genuri, cu vârste cuprins e între 25
ș
i 40 de ani.

Fiecare dintre ei a stat în pozi
ț
ie de medita
ț
ie, fredonand sunetul OM timp de 10/20 de

minute. Concluziile studiului arată cum un volum mai mare de energie este concentrat în

redarea sunetelor de frecven
ț
ă joasă, ceea ce duce
ș
i la stabilitatea sonoră în timp. Încă o

observa
ț
ie interesantă a fo st eviden
ț
iată în acest studiu, prin anali za structurii sunetului OM

care con
ț
ine
ș
apte/opt “vârfuri” cu frecven
ț
ele fiecăruia aferente chakrelor.

I. 4. Simtul vizual

I.4.a Titlu

Informația comunicată vizual va fi percepută de public mult mai rapid și eficient decât cea

transmisă prin orice altă cale, iar în contextul actual, din ce în ce mai accesibilă datorită

instrumentelor de editare și creare de mesaje vizuale. Văzul funcționează ca un sistem de

învățare încă din primii ani de viață, ca unul de apărare, dar și ca o ancoră, pentru captarea

imediată a atenției.

Oamenii de comunicare au analizat mult timp comportamentul oamenilor în relație cu

mesajele la care sunt expuși, iar concluziile și istoricul acestor cercetări face ca modul de

comunicare în publicitate, artă sau design să fie din ce în ce mai ușor de înțeles, mai ales după

analiza amănunțită a factorilor ce o determină.

Nu putem vorbi despre simturi, dar mai ales despre cel vizual fara sa amintim despre

perceptie. Toate senzatiile receptionate zilnic din mediul inconjurator sunt filtrate de creier si

compuse in ceea ce numim realitate. In documentarul “The Brain”, Eagleman prezinta modul

in care informatia venita din campul vizual este filtrata si transmisa mai departe in creier: “In

drumul spre cortex, majoritatea stimulilor trec prin talamus, deci si informatiile captate cu

ajutorul vazului se opresc mai intai aici inainte de a ajunge la cortexul vizual. Exista un flux

mare de informatii transmise din talamus spre contextul vizual, dar este de sase ori mai mult

trafic venind din directia opusa, ceea ce paleste in fata informatiilor de vin dinspre ochi”.

Concluzia: ceea ce percepem noi ca fiind real, deoarece il vizualizam, este mai posibil sa fie

rezultatul proceselor noastre mentale decat redarea fizica a ceea ce avem in fata. Un fel de

realitatea este creata de noi.

Un exemplu in acest sens pot fi cazurile de privare senzoriala a detinutilor pusi in camera de

izolare, stand zile in sir fara o sursa de lumina. Acestia ajung sa experimenteze dupa scurt

timp diferite halucinatii vizuale la fel de reale ca si imaginile pe care le-am considera a fi in

fata noastra. Explicatia este legata tot de procesele creierului. Chiar daca datele ce vin din

exterior nu mai exista, el isi genereaza propriile imagini in baza a ceea ce a acumulat pana in

prezent.

Creierul se descurca foarte bine atunci cand este pus in situatii de adaptare, chiar si a unui

nou simt sau poate chiar de suplinire a unuia dintre ele. In cazul oamenilor nevazatori, zona

creierului responsabila pentru captarea stimulilor din jur si construirea acestora intr-o imafine

se transpune in alte zone, facandu-i mai bine coordonati de combinatia dintre celelalte

simturi. Pe acest principiu au fost dezvoltate si diverse solutii la problemele de natura

medicala ale oamenilor, una dintre cele mai recente fiind “vindecarea” paraplegicilor prin

intermediul realitatii virtuale.

I.4.b Sisteme de comunicare

Comunicarea
prin
elemente
vizuale,
aplicată
în
artă
sau
design,
înglobează
o
serie
de
părți

importante
în
transmiterea
mesajelor,
precum
semne,
simboluri,
culori,
litere,
desene
și

ilustrații
sau
orice
alt
element
ce
oferă
un
suport
imagistic.
De
asemenea,
orice
formă
de

comunicare
vizuală
nonverbală,
acompaniată
de
un
mesaj
de
tip
text
are
mai
multe
șanse
de
a

fi captată de observator, de a-l informa sau educa pe acesta.

Studii
de
specialitate
au
demonstrat
că
pentru
creierul
uman,
descifrarea
unei
imagini
este

mult
mai
ușoară
decât
ce
a
unui
limbaj,
fie
el
și
familiar
–
mai
exact,
ușurință
se
reflectă
în

cifre,
care
spun
că
reprezentările
vizuale
prin
imagini
sunt
procesate
de
creier
de
60.000
de

ori
mai
rapid
decât
mesajele
scrise.
Într-un
alt
exemplu
similar,
cercetătorii
din
cadrul
MIT

(Institutul
de
tehnologie
din
Massachusettes[2])
au
descoperit
într-un
studiu
durata
minimă
pe

care
o
alocă
creierul
pentru
a
identifica
o
imagine.
Rezultatul
este
unul
spectaculos
–
13

milisecunde.
În
același
studiu
se
menționează
și
că
în
ciuda
faptului
că
imaginea
este
captată

atât
de
repede,
creierul
continuă
să
o
proceseze
chiar
și
atunci
când
aceasta
nu
mai
este
în

câmpul
vizual
al
observatorului.
De
asemenea,
acest
interval
de
timp
este
suficient
pentru

creier
să
identifice
concepte
de
bază
dintr-o
imagine,
fără
a
face
o
analiză
amănunțită.

Cercetând imaginea astfel, creierul decide unde să-și concentreze atenția în următorul pas.

Totuși,
ne
întrebam,
ce
reprezintă
văzul?
Care
sunt
implicațiile
psihologice
ale
lui
și,
mai

important decât atât, vedem la fel?

Rudolf
Arnheim[3]
definește
într-una
dintre
cărțile
sale
văzul
ca
​
“o
activitate
creatoare
a

minții
omenești”
întrucât
tot
ceea
ce
vedem
și
înțelegem
acum,
este
în
strânsă
relație
cu

experiențele
noastre
anterioare.
Experiențele
vizuale
sunt
create
atât
în
mintea
observatorului

–
dar
și
în
procesul
de
lucru
al
artistului.
În
același
timp,
suntem
influențați
constant
de
ceea

ce
ne
dorim
să
vedem,
omițând
de
cele
mai
multe
ori
mesajul
brut.
Ce
poate
reprezenta
testul

Rorschach
​
[4]
altfel
decât
corelațiile
pe
care
mintea
observatorului
le
face
în
mod
constant.

Obiectul
invocat
de
imaginație
atunci
când
i
se
dă
posibilitatea
de
a
alege
ce
dorește
să
vadă.

Istoricul
de
artă
Ernst
Gombrich
​
[5]
punctează
despre
relevanța
biologică
a
unui
obiect
în

relație
cu
sistemul
observatorului
de
identificare
și
recunoaștere
–
rezultatul
fiind
ceea
ce
el

numește
​
proiectare
​
.
De
exemplu,
oamenii
au
tendința
naturală
de
a
vedea
fețe
umane
în

orice:
lucruri,
picturi
abstracte,
așezări
aleatorii
de
obiecte,
expresiile
animalelor
–
întrucât

asta
este
ceea
ce
captează
încă
din
primele
zile
din
viață,
iar
asta
reprezintă
ceea
imaginația
și

creierul observatorului alege să vadă.

Este
necesar
a
puncta
limita
în
care
creierul
uman
poate
crea
asocieri
și
citi
anumite
lucruri
în

acest
mod,
aceasta
fiind
delimitat
de
experiențele
pe
care
le-a
acumulat
până
atunci,
nu

neapărat
de
experiențele
complexe
de
viață
ci
chiar
și
expresii
ale
unui
obiect.
Ne
putem

întoarce
la
exemplele
lui
Rudolf
Arnheim[6],
care
spune
​
“Ceea
ce
o
persoană
vede
acum,
ni

se
spune,
este
pur
și
simplu
rodul
celor
văzute
de
ea
în
trecut”
​
,
iar
un
exemplu
în
acest
sens

poate
fi
figura
de
mai
jos
(Fig.1),
unde
fără
exemplificările
anterioare
dintre
formele
ilustrate,

nu
am
fi
putut
înțelege
ultima
imagine
ca
fiind
un
colțul
unui
pătrat,
ci
doar
o
formă

abstractă.
Relația
dintre
imaginile
a-b-c
rezultă
o
interpretare
în
relație
cu
evenimentele

anterioare
pentru
punctul
d.
Evident,
asta
nu
face
ca
una
dintre
interpretări
să
aibă
un
statutul

de adevăr față de cealaltă, ele fiind rezultatul percepției observatorului.

I.4.c Perceptia vizuala

Văzul,
contribuie
alături
de
celelalte
simțuri,
și
la
crearea
percepției.
Zilnic,
primim
o

cantitate
enormă
de
stimuli,
informație,
imagini,
forme
etc.
care
contribuie
împreună
la

crearea
realității
noastre
subiective,
în
strânsă
relație
cu
eventimentele
anterioare,
experiențe,

educație și mediu înconjurător – așa cum am exemplificat anterior.

Percepția
vizuală
a
reprezentat
un
obiect
de
studiu
pentru
mulți
fascinați
ai
acestui
proces.
Ea

ne
ajută
să
învățăm
și
să
înțelegem
mediul
înconjurător,
să
interacționăm
cu
obiecte
și
semeni

de-ai
noștri
–
însă
într-o
manieră
mult
mai
complexă
decât
pare
a
fi.
Așa
cum
am
specificat

mai
sus,
realitatea
creată
cu
ajutorul
percepției
este
una
“subiectivă”,
creată
în
baza

amintirilor,
așteptărilor,
experiențelor
și
interpretărilor
asociate
lor
de-a
lungul
timpului,
de

către fiecare individ în parte. În baza lor, creierul uman, face niște presupuneri.

Imagine

Percepția
se
bazează
pe
un
tip
de
procesare
denumită
abordarea
de
sus
în
jos
(top-down

processing/approach).
Aceasta
se
mai
regăsește
și
sub
numele
de
“descompunere”,
foarte

ilustrativ
pentru
ceea
ce
implică
acest
proces
–
analiza
sau
deconstrucția
unui
sistem
până
în

punctul
în
care
subsistemele
ce
l-au
construit
devin
vizibile.
Începe
cu
imaginea
de
ansamblu

până ajunge la segmente mai mici și detalii.

Modul
cum
aceasta
funcționează
poate
fi
explicat
cu
ajutorul
unui
experiment
efectuat
de

Richard
Gregory[1],
întitulat
​
The
Hollow-Face
illusion
sau
​
Iluzia
feței
goale
​
.
Acesta

explorează
modul
în
care
creierul
percepe
interiorul
unei
măști
concave,
după
ce
a
văzut

partea
convexă
a
sa.
Din
cunoștințele
anterioare
acumulate
de
creier,
forma
nasului,
de

exemplu,
este
reliefată
–
astfel
încât,
la
vederea
unei
forme
care
nu
corespunde
cu
realitatea

creată
până
în
acel
moment,
creierul
va
încerca
să
completeze
cu
informația
pe
care
o
are
la

dispoziție, făcând nasul să pară reliefat.

Având
în
vedere
tendința
de
completare
automată
a
creierului,
putem
vorbi
aici
despre
o

iluzie
trăită
dintr-o
perspectivă
perceptuală
întrucât
observatorul
conștientizează
eroarea,
dar

nu
o
poate
repara
imediat.
Acest
aspect
denotă
o
separare
dintre
cunoașterea
conceptuală
și

cea
perceptuală,
cea
din
urmă,
spre
exemplu,
fiind
cea
care
analizează
și
identifică
informația

în
baza
câtorva
fracțiuni
de
secundă
–
esențială
astfel
în
supraviețuire,
iar
cea
conceptuală

poate funcționa după un timp mai îndelungat de analiză.

Modul
de
funcționare
în
raport
cu
procesele
Progresive
și
Regresive
(Top-Down
și
Bottom

Up
/
Abordarea
de
sus
în
jos
ș
i
cea
de
jos
în
sus[1])
este
ilustrat
și
în
Fig.
02.
Aici
se
poate

observa
cum
noțiunea
de
“cunoaștere
generală”
(ilustrată
prin
căsuța
de
“Reguli”
/
“Rules”

sau
mediul
înconjurător
“Objects
Explored”),
funcționează
în
relație
cu
răspunsul
generat
în

urma unei experiențe avute.

Culoare

Într-un
alt
experiment,
inițiat
de
​
Thomas
Sanocki
și
Noah
Sulman
​
[2]
în
2011,
o
legătură
între

combinațiile de culori și memoria de scurtă durată.

Testul
a
fost
făcut
cu
ajutorul
unor
candidați
cărora
li
s-a
cerut
să
evalueze
câteva
palete
de

culori,
unele
mai
armonioasele,
altele
mai
puțin
armonioase.
În
urma
acestui
studiu,

cercetătorii
au
observat
cum
participanții
au
putut
să-și
amintească
mai
bine
paleta
de
culori

atunci
când
a
fost
armonioasă
și
mai
ales,
atunci
când
a
fost
formată
din
mai
puține
culori
(2

culori).

Forma

Cel
mai
interesant
studiu
din
această
serie
poate
fi
cel
al
cercetătorilor
Kevin
Larson

(Microsoft)[1]
&
Rosalind
Picard
(MIT)[2]
asupra
modului
în
care
fonturile
folosite
pot

influența
starea
cititorului,
dar
și
performanță
în
sarcinile
cognitive.
Acesta
a
pornit
de
la

prezumția
(demonstrată
de-a
lungul
timpului
în
unele
studii)
că
starea
de
spirit
pozitivă
are
un

efect
benefic
asupra
sarcinilor
cognitive
ce
implică
creativitatea.
De
asemenea,
experiența

utilizatorului,
fiind
unul
dintre
domeniile
de
mare
interes
în
corporațiile
mari
precum

Microsoft,
Apple,
Samsung
etc.
are
parte
de
studii
avansate
în
domenii
care
pot
identifica

anumite
tipare
de
interacțiune
cu
oamenii
prin
intermediul
ecranelor
digitale.
De
această
dată,

vorbim
despre
Microsoft,
al
cărei
echipă
care
se
ocupă
cu
studiul
tehnologiilor
avansate
de

citire
căuta
îmbunătățiri
pentru
tehnologia
de
randare
precum
​
ClearType
​
[3],
fonturi
și

poziționări
de
texte.
Multe
dintre
aceste
cercetări
se
fac
în
mod
colaborativ
împreună
cu

mediile academice.

Discutând
despre
percepție,
putem
introduce
câteva
noțiuni
și
despre
importanța
perfecțiunii

și
a
simetriei
pentru
ochiul
uman.
Suntem
înclinați
în
mod
natural
să
asociem
perfecțiunea
și

simetria
(deci
frumusețea)
cu
ceea
ce
reprezintă
adevărul,
​
cu
fertilitatea,
sănătatea
și
orice
alte

asociere
pozitivă
și
importantă
pentru
imaginea
individului
pe
termen
lung.
Ne
dorim
să
fim

perfecți,
să
avem
parte
de
experiențe
frumoase
și
să
funcționăm
în
parametrii
optimi,
pentru
a

exprima
lumii
exterioare
potențialul
nostru,
ca
parteneri
de
viață,
în
afaceri,
ca
părinți
etc..
În

același
ton,
putem
folosi
aceste
noțiuni
despre
perfecțiune
și
la
o
scară
mai
mică,
pentru
a

vinde
produse
și
servicii
potrivite
pentru
consumatorii
noștri.
Putem
spune
de
fapt,
ca
aceste

departamente
de
cercetare
exprimate
anterior
nu
îmbunătățesc
experiența
utilizatorului,
ci
o

înțeleg,
cercetează
și
se
mulează
pe
ea
astfel
încât
atunci
când
testezi
un
produs,
îl
atingi
sau

interacționezi cu el, acesta să fie deja o parte din tine – poate chiar fix ceea ce-ți lipsea.

Astfel
studiul
inițiat
de
Kevin
și
Rosalind
demonstrează
că
fonturile
și
un
stil
tipografic

plăcut
poate
reprezenta
un
factor
în
creșterea
stării
de
bine,
iar
ca
rezultat,
inducerea
stării
de

bine să facă individul mult mai performant în efectuarea sarcinilor cognitive creative.

I.4.e Interpretarea formelor

Forma
reprezintă
un
obiect
de
sine
stătător.
Ea
înglobează
o
semiotică
complexă
în
spatele

sau
alături
de
diferite
asocieri
emoționale
și
ne
informează
despre
ceea
ce
poate
conține
ca

însemnătate
–
interpretare
atribuită
în
funcție
de
fiecare
individ
în
parte,
măsurabilă
din

prisma
experienței
și
interacțiunii
cu
forma
până
în
prezent.
De
exemplu,
pentru
un
individ

oarecare,
forma
unui
triunghi
poate
reprezenta:
simbolul
focului,
un
marcaj
de
munte,

imaginea
minimală
a
unui
vârf
de
munte,
avarii
de
automobil
etc.
–
interpretări
cel
mai

probabil oferite din prisma evenimentelor recente din viața sa.

„Mai
mult,
forma
trece
totdeauna
dincolo
de
funcția
practică
a
lucrurilor,
găsind
în
figură

lor
calitățile
vizuale
ale
rotunjimii
sau
unghiularită
ț
ii,
ale
tăriei
sau
ale
slăbiciunii,
ale

armoniei
sau
nepotrivirii.
Prin
aceasta
ea
le
interpretează
simbolic
ca
imagini
ale
condiției

umane.”
​
– Rudolf Arnheim[1]

Formă
nu
reprezintă
o
copie
identică
a
realității,
ea
poate
fi
interpretată
în
cazuri
individuale.

Astfel
reprezentarea
unui
munte
poate
fi
făcută
prin
forma
unui
triunghi,
dar
poate
fi
ilustrată

în
multe
alte
moduri,
transmițând
mesaje
observatorului
despre
subiectul
ce-l
face

reprezentarea
figurii
respective
într-un
context
dat.
Bagajul
vizual
acumulat
de
oameni
până

în
prezent
denotă
și
eventualele
interpretări
de
formă.
În
același
mod,
unele
forme
sunt
făcute

pentru
a
exprima
caracterul
semantic
și
nu
natura
fizică
reprezentanță.
O
mandala
tibetană
nu

e
o
înșiruire
de
tipare
geometrice
ci
reprezintă
meditația
și
calmul
mental,
la
fel
cum

nudismul
în
artele
vizuale
uneori
este
atât
de
puternic
contextual
încât
își
pierde
din

însemnătatea erotică, ducând în alte interpretări mai profunde.

Așadar
forma
poate
deveni
un
mesager
în
informația
vizuală
ce
se
dorește
a
fi
transmisă,
iar

unele
studii
demonstrează
și
o
legătură
dintre
forma
exprimată
și
emoția
implicată
în

interpretarea
formei
​
.
​
Unul
dintre
ele
a
fost
condus
Marina
Pavlova,
Arseny
A.
Sokolov
și

Alexander
Sokolov[2]
asupra
interpretării
emoționale
în
dinamica
formelor.
Studiul
a
fost

efectuat
cu
ajutorul
a
48
de
voluntari
cu
vârstele
cuprinse
între
18
și
26
de
ani,
împărțiți
în

trei
grupuri,
echilibrate
din
punct
de
vedere
al
genului.
Ei
au
primit
o
serie
de
forme

geometrice
cu
unghiuri
de
înclinare
diferite
și
au
trebuit
să
evalueze
aceste
forme,
printre

altele,
și
din
punct
de
vedere
emoțional,
asociindu-le
cu
una
dintre
cele
șase
emoții
de
bază:

bucurie, surpriză, frică, suferință, dezgust și furie.

Din
punct
de
vedere
al
instabilității,
formele
plasate
în
partea
dreaptă
au
fost
percepute
ca

fiind
mai
instabile
decât
restul,
mai
ales
pentru
liniile
b,
d
și
f
–
fără
a
avea
o
legătură
cu

forma
reprezentată.
De
asemenea,
s-a
observat
o
tendință
de
asociere
a
unei
forme
percepute

ca
fiind
instabilă,
cu
exprimarea
unor
emoții
negative
precum
frica
(b,
d,
f)
și
suferința
(b,
f).

Emoții
precum
fericire
și
surprindere,
au
fost
asociate
formelor
stabile,
precum
cele
afișate
în

partea stângă (a, c, e).

Concluziile
studiului
arată
că
nu
există
o
legătură
științifică
argumentată
dintre
percepția

instabilității
într-o
figură
și
asocierea
cu
emoții
negative.
Totuși,
în
general,
formele
drepte
și

stabile
au
asocieri
pozitive,
iar
corelația
anterioară
poate
fi
și
rezultatul
unui
istoric
personal

aplicat
fiecărui
individ
în
parte
(dar
și
oamenilor,
colectiv)
ce
crează
o
asociere
vizuală
și

mentală
dintre
forma
înclinată
și
imaginea
unui
om
abătut,
de
exemplu,
din
punct
de
vedere

al
dinamicii
corporale.
Imaginea
unei
clădiri
proiectata
imperfect
și
frica
unor
consecințe

teribile.
La
polul
opus,
o
poziție
dreaptă,
sigură
exprimă
stabilitate
și
în
general
emoții

pozitive, predictibilitate sau ascensiune.

Luând
cele
patru
forme
principale
în
geometria
primara
putem
construi
numeroase
asocieri
la

nivel
de
simbol,
ce
ajung
până
la
granițele
culturale
sau
religioase.
În
general,
atunci
când

procesul
de
lucru
cere
aplicarea
unei
forme
pure,
observabilă
în
rezultatul
artistic
sau
de

design
final,
trebuie
să
avem
în
vedere
principalele
posibile
asocieri
de
imagine,
pentru
a
nu

crea
confuzie
sau
a
transmite
un
mesaj
greșit.
Cel
mai
frecvent
tip
de
proiect
în
acest
sens

poate
fi
construirea
unei
identități
vizuale,
unde
misiunea,
viziunea
și
valorile
viitorului
brand

pot fi afectate negativ său pozitiv de asocierile de formă și culoare.

Pătratul

Evocă
stabilitate
și
siguranță
prin
formele
simetrice
și
egale.
Poate
fi
folosită
în
asocierile
de

imagine
formale,
pentru
a
evoca
aceste
calități,
folosind
însă
un
complementar
de
culoare

și/sau
forma
atunci
monotonia
trebuie
evitată.
Simetria,
pe
cât
de
armonioasă,
pe
atât
de

lipsită
de
stimuli,
ceea
ce
poate
afecta
într-o
formă
sau
alta
rezultatul
la
care
se
dorește
să
se

ajungă prin aplicarea acestei forme.

Din
punct
de
vedere
al
simbolului,
pătratul
poate
evoca
asocieri
ce
au
la
bază
ca
laitmotiv

numărul
patru:
anotimpuri,
puncte
cardinale,
cele
patru
elemente
din
natură.
Pe
de
altă
parte,

orice
formă
sau
simbol
ce
păstrează
proporția
și
dimensiunea
laturilor
și
poate
fi
înscrisă

într-un
pătrat,
se
încadrează
într-o
categorie
de
formă
derivată.
Din
punct
de
vedere
vizual,

ochiul
uman
va
completă
involuntar
punctele
principale
a
unui
simbol
și
îl
va
înscrie
într-o

categorie
de
formă,
atunci
când
e
posibil.
Conform
Arnheim[1],
care
îi
citează
pe
psihologii

gestaltiști:
​
„Orice
configurație
de
stimuli
tinde
să
fie
văzută
astfel
încât
structura
rezultată
să

fie cât mai simplă posibil în condițiile date.

Dacă
această
formă
ar
avea
câteva
cuvinte
cheie
rezultate
din
asocierile
avute
de-a
lungul

timpului
în
perioade
și
culturi
diferite,
acestea
ar
fi
în
primul
rând
stabilitate
–
cu
toate

asocierile
derivate
de
aici:
onestitate,
echilibru,
conformitate,
familiar,
chiar
pământul
și

lumea
materială.
Este
o
formă
care
dă
tonul
multor
poziționări
și
așezări
în
pagină,
precum

grila
de
ghidaj
pentru
planul
unui
website,
forma
în
care
majoritatea
corpurilor
de
text
sunt

așezate,
spațiul
de
lucru
a
unor
picturi
(împreună
cu
dreptunghiul)
etc.
E
la
baza
multor

identități
vizuale
tocmai
datorită
acestor
proprietăți
și
a
faptului
că
de
multe
ori,
monotonia

formei
îți
dă
libertate
de
exprimare
în
altă
porțiune
din
construirea
sistemului
de
identitate

vizuală:
alegerea
unui
font,
culorilor,
a
culorilor,
poziționarea
în
pagină
sau
alte
elemente
și

detalii grafice.

Atunci
când
vorbim
despre
construirea
unei
identități
vizuale,
forma
de
la
care
simbolul

pornește,
poate
fi
punctul
de
plecare
în
exprimarea
câtorva
dintre
valorile
exprimate
de
acea

marcă.
Astfel,
dacă
vorbim
de
o
afacere
ce
dorește
să
lase
o
impresie
formală,
să
exprime

stabilitate
și
echilibru,
pătratul
este
forma
potrivită.
Această
formă
este
folosită
în
domenii

precum:
economie,
consultanță,
dezvoltare
de
afaceri
sau
politică.
În
același
timp,
pătratul

poate
aduce
echilibru
în
forma
finală,
cu
ajutorul
simetriei
și
predictibilității
pe
care
o

exprimă,
într-un
sistem
vizual
puțin
mai
ieșit
din
comun,
ce
are
nevoie
de
suport
pe
gama

cromatică
sau
în
anumite
intervenții
vizuale
speciale.
De
asemenea,
pătratul
poate
fi
baza
în

crearea
unor
tipare
vizuale,
el
având
posibilitatea
de
a
fi
multiplicat
și
de
a
participa
în

construcția
unor
sisteme
vizuale
mai
complexe.
Pătratul
reprezintă
baza
de
la
care
o
formă

poate prinde diferite forme și înțelesuri.

Cercul

Este
o
formă
naturală
și
organică,
evocă
infinitul,
neavând
un
început
său
sfârșit
sau

obstacole
în
ilustrarea
lui.
Reprezintă
perfecțiunea,
armonia,
noțiunea
de
a
fi
complet,

protecție,
ilustrând
de
asemenea
și
ideea
de
feminitate.
Conotațiile
acestui
simbol
sunt

pozitive,
dar
vorbesc
și
despre
putere
–
simbolizând
în
multe
culturi
noțiunea
de
eternitate
și

întreg.

Cu
ajutorul
cercului
au
luat
și
încă
sunt
formate
sisteme
vizuale
complexe,
poate
chiar
sacre,

în
funcție
de
diferitele
culturi
ale
lumii.
Simbolul
său
a
fost
trecut
astfel,
împreună
cu
toate

conotațiile
ce
pot
să
apară,
în
multe
sisteme
vizuale
ce
vor
să
exprime
valori
similare
cu
cele

de
mai
sus,
iar
ca
și
în
cazul
pătratului,
acestea
pornesc
de
la
simboluri
și
ajung
până
la

reprezentări în arta vizuală: picturi, identitate vizuală, animație, fotografie etc.

Psihologia
din
spatele
cercului
are
explicații
chiar
și
în
teoria
gestaltistă,
unde
este
subliniat

faptul
că
simetria
și
ordinea
aplicată
în
construcția
unui
element
vizual,
ajută
observatorul
să

înțeleagă
mai
rapid
și
mai
bine
mesajul.
Atunci
când
avem
de-a
face
cu
acest
tip
de

perfecțiune,
creierul
nu
mai
folosește
energie
suplimentară
pentru
a
identifica
și
înțelege

mesaje,
ci
le
regăsește
și
indentifică
ușor.
În
același
mod,
oamenii
sunt
predispuși
să
aleagă

parteneri
sau
să
considere
mai
atractive
persoanele
ce
au
o
construcție
facială
simetrică,

această
calitate
fiind
ușor
identificată
cu
fertilitatea
și,
de
ce
nu,
expresia
unei
trepte

superioare, deci putere.

În
ceea
ce
privește
aplicabilitatea
calităților
cercului
în
designul
unei
identități
vizuale,
dar
și

în
ilustrații
sau
alte
arte
vizuale,
există
numeroase
exemple.
Cercul
este
ales
ca
mesager

pentru
calități
precum
bunătatea,
perfecțiunea,
complexitate,
unitate
sau
putere.
Se
folosește

mai
ales
în
zona
identităților
vizuale
pentru
a
marca
ceva
important,
simetria
acestuia
fiind

cel mai des compatibilă cu simetria și în paginație sau layout.

Triunghiul

În
opoziție
cu
flexibilitatea
cercului,
putem
poziționa
formă
triunghiulară
–
forma
puternică

de
altfel,
însă
și
foarte
dificil
de
adaptat
într-o
identitate
vizuală.
Unghiurile
drepte,
ascuțite,

sunt
folosite
cel
mai
des
în
ilustrarea
personajelor
negative,
cu
un
rol
malefic,
iar
în

identitățile
vizuale
se
pot
asocia
cu
simboluri
de
sine
stătătoare
(precum
cele
ce
ilustrează

elementele
naturii),
iar
în
unele
cazuri
este
folosit
pentru
a
ilustra
o
formă
de
ascensiune.
De

multe
ori,
raportul
distanțelor
dintre
logotip
și
simbol
poate
crea,
printr-o
linie
imaginară,
un

triunghi,
ceea
ce
îi
conferă
simbolului
complet
o
anumită
stabilitate,
dar
și
echilibrul

poziționării în spațiu.

Avantajul
acestei
forme
este
dată
de
posibilitățile
de
interpretare
a
ei.
Un
triunghi
definește
o

formă
geometrică
cu
trei
unghiuri,
însă
există
derivate
în
ceea
ce
privește
simetria
unghiurilor

și
distanța
dintre
ele.
Pe
lângă
derivatele
unui
triunghi
echilateral
sau
isoscel,
poziționarea

vârfului
poate
transmite
mesaje
diferite:
orientarea
în
sus
denotă
ascensiune,
stabilitate,

masculinitate,
orientarea
în
stânga
sau
treapta
poate
indica
o
direcție,
ghidând
privirea

observatorului,
iar
cu
vârful
în
jos,
triunghiul
poate
vorbi
despre
instabilitate,
dezechilibru,

involuție sau uneori ceva periculos.

De
cele
mai
multe
ori,
datorită
flexibilității
formei,
se
pot
crea
sisteme
vizuale
jucăușe
și

creative,
schimbând
astfel
interpretarea
acestei
forme
din
rigid,
masculin
și
agresiv,
în
ceva

pozitiv și adaptabil multor sisteme vizuale.

În
ceea
ce
privește
ilustrația
animată,
triunghiul
a
fost
mult
timp
folosit
în
ilustrarea

personajelor
negative.
În
amenajările
interioare
sau
designul
de
produs,
triunghiul
este
un

model
interesat
de
urmat,
cu
ajutorul
căruia
se
pot
face
jocuri
de
adâncime,
imagine,
lumina

și poate completa eventual monotonia dintr-un spațiu ce apelează mult la simetrie.

I.4.d Aplicatii in publicitate

Capitolul II

Elemente cu potential disruptiv

II.1. Stimulare subconstienta

II.1.a Constiinta

Constiinta
este
un
element
fundamental
prezent
in
experienta
oricarei
fiinte.
Aceasta

reprezinta
modalitatea
prin
care
noi
percepem
lumea
exterioara
–
nelimitandu-ne
aici
la

spatiul fizic, ci avansand catre cel personal sau intim.

Lipsa
unei
definitii
universale
pentru
termenul
de
“constiinta”
este
doar
o
consecinta
a

complexitatii
pe
care
o
inglobeaza.
Caracterul
transdisciplinar
a
facut
ca
de-a
lungul
timpului

diverse
teorii
din
multiple
domenii
precum
neurostiinta,
psihologia
sau
filosofia
sa
coexiste,

generand
noi
sensuri
pentru
acest
termen.
Constiinta,
asadar,
este
o
manifestare
prezenta
inca

din
primele
luni
din
viata
sau,
raportandu-ne
la
viata
zilnica,
inca
din
primele
momente
ale

unei dimineti.

O
delimitare
intre
constiinta
si
constiinta
de
sine
se
cere
aici.
Daca
prima
reprezinta
atentia

oferita
mediului
fizic,
inconjurator,
constiinta
de
sine
se
refera
la
identificarea
acestei
atentii

si
a
proceselor
care
au
loc
aici.
Atunci
constientizam
faptului
ca
suntem
constienti.
Se

presupune
ca
aceasta
stare
nu
este
una
innascuta,
ci
dobandita
dupa
primii
ani
din
viata,
dupa

ce
suficiente
informatii
au
fost
colectate
despre
mediul
inconjurator
si
mai
ales,
despre

persoana proprie.

Varianta
“constiintei”
simplificate
implica
ceva
mai
mult
decat
raspunsul
la
niste
stimuli
si

recunoasterea
elementelor
inconjuratoare.
Daca
totul
s-ar
limita
doar
la
aceste
aspecte
nu

ne-am
diferentia
foarte
mult
de
plantele
sensibile
la
atingere,
cu
reactii
automatizate
si
atat.

Aceasta
parte
este
prezenta
in
oameni,
dar
nu
ii
defineste.
Odata
ce
reusim
sa
adunam

suficiente
informatii
despre
mediul
inconjurator,
functiile
noastre
si
modul
in
care
ne
putem

raporta
la
cei
din
jur,
migram
o
parte
din
actiunile
desfasurate
zilnic
in
zona
de
“automatism”

–
acolo
unde
nu
mai
este
prezenta
constiinta
deoarece
functiile
secundare
ii
pot
inlocui
rolul.

Constiinta,
asadar,
poate
avea
rol
de
supervizare,
de
exemplu,
dar
nu
intervine
intr-un
proces

de
executie.
Odata
ce
am
adunat
suficiente
informatii
in
primii
ani
din
viata
despre
modul
in

care
putem
pasi,
alerga
sau
apuca
obiecte,
nu
mai
avem
nevoie
sa
fim
constienti
de
acest

proces
decat
daca
suntem
stimulati
diferit.
Ne
intepam,
simtim
o
textura
diferita
sau
ceva
ce

contrazice
ceea
identificam
prin
spectrul
vizual,
atunci
avem
nevoie
de
confirmare
tactila,
iar

odata
cu
acea
actiune
intram
intr-un
proces
explorator.
Este
o
functie
ce
ne
ajuta
sa

supravietuim,
dar
sa
fim
si
eficienti
in
acelasi
timp,
canalizandu-ne
energia
si
observatia
spre

a invata lucruri noi si a capta informatii din mediul inconjurator si in final, de a evolua.

II.1.b Memoria

Memoria
ne
ajuta
pe
parcursul
vietii
la
stocarea
si
accesarea
informatiilor
acumulate,
iar

pentru acest proces este unul complex, memoria poate avea diferite forme si functii.

Poate
cea
mai
relevanta
conexiune
dintre
memorie
si
simturi,
pentru
acest
capitol
este
rolul

amigdalei
in
procesarea
amintirilor.
In
conditii
lipsite
de
stres,
amintirile
trec
si
raman

cumulate
in
hipocamp.
Atunci
cand
avem
parte
de
un
eveniment
traumatizant,
ele
sunt
stocate

in
amigdala
(conexiunea
cu
evocarea
automata
a
amintirilor
prin
miros
finnd
deja
evidenta),

insa complexitatea creierului atunci cand vorbim despre memorie nu se opreste aici.

Memoria
de
lunga
durata
este
impartita
in
doua
categorii:
memoria
procedurala
si
memoria

declarativa.
In
prima
categorie
este
vorba
despre
colectarea
si
utilizarea
amintirilor
formate
in

mod
inconstient
ce
ajuta
ulterior
la
desfasurarea
diverselor
sarcini
motorii
putand
influenta

comportamentul
si
procesul
cognitiv.
Memoria
declarativa
reprezinta
toate
amintirile
stocate

in
mod
constient
si
dobandite
prin
invatare
sau
din
evenimente
zilnice.
Acestea
sunt

disponibile
oricand
avem
nevoie
sa
ne
amintim
ceva
din
trecut
nefacand
conexiunea
cu

subconstientul.
Aceasta
categorie
este
impartita
la
randul
ei
in
memoria
episodica,
care

defineste
amintirile
cu
o
nota
personala
si
cea
semantica,
care
se
refera
la
informatia

acumulata din perspectiva experientelor si evenimentelor intampinate zilnic.

Formarea
amintirilor
si
captarea
lor
intr-una
dintre
categoriile
mentionate
este
un
subiect
inca

in
studiu.
Modul
in
care
acest
proces
functioneaza
este
evident,
unul
cu
un
mecanism
biologic

si
neuronal
in
spate.
Chiar
si
in
acest
context
puntem
concluziona
ca
in
desfasurarea
lui,
un

impact
major
il
pot
avea
si
experientele
intampinate
de
individul
in
cauza
pana
in
momentul

captarii
unei
noi
amintirii.
Modul
in
care
aceasta
va
fi
stocata
si
folosita
mai
tarziu
legandu-se

de alte evenimente sau momente din viata.

Dopamina si rolul ei in formarea amintirilor

Neuronii
care
ajuta
la
productia
de
dopamina
au
un
rol
foarte
important
in
memoria

episodica,
descoperire
cu
implicatii
majore
in
tratamentele
necesare
celor
cu
tulburari
de

memorie
sau
afectiuni
legate
de
acestea.
Cercetarea
s-a
concentrat
pe
studiul
neuronilor

19
responsabili
pentru
productia
de
dopamina
in
cazul
bolnavilor
de
Parkinson’s
ce
urmau
un

tratament
de
stimulare
a
creierului,
contextul
format
pentru
aceasta
analiza
fiind
o

oportunitate
rara,
pacientul
fiind
treaz
in
timpul
operatiei
si
evaluarea
neuronala
posibila.

Pacientilor
li
se
aratau
numite
imagini,
unele
dintre
ele
familiare,
altele
fiind
noi.
Rezultatul

studiului
arata
cum
neuronii
responsabili
pt
productia
de
dopamina
raspundeau
doar
atunci

cand pacientul vizualiza o imagine noua, activarea acestora stimuland procesul de invatare.

19

​
“Novelty-Sensitive Dopaminergic Neurons in the Human Substantia Nigra Predict Success of

Declarative Memory Formation” by Jan Kamiński, Adam N. Mamelak, Kurtis Birch, Clayton P. Mosher,

Michele Tagliati, and Ueli Rutishauser in
​
Current Biology
​
. Published April 12 2018.

Ce
este
dopamina
si
cum
ne
influenteaza
in
viata
de
zi
cu
zi?
Atunci
cand
ne
simtim
motivati,

concentrati
si
cu
o
stare
generala
buna,
alterta
si
competitiva,
productia
de
dopamina
si

nivelul
acesteia
prezent
in
corp
este
in
limitele
potrivite.
Pe
de
alta
parte,
atunci
cand

experimentam
stari
depresive,
lipsa
de
motivatie
si
in
general,
avem
o
stare
melancolica
care

ne
face
nepregatiti
in
fata
oricarei
actiuni,
inclusiv
cea
de
a
ne
alimenta
cu
hrana
se
atribuie

unui
nivel
scazut
de
dopamina
in
corp.
Depresia
a
fost
pusa
pe
seama
lipsei
de
serotonina
in

corp,
insa
numeroase
studii
demonstreaza
cum
si
un
dezechilibru
de
dopamina
o
poate
cauza,

boala
Parkinson
este
asociata
cu
un
nivel
scazut
din
acest
neurotransmitator,
iar
schizofrenia

cu
unul
peste
limitele
normale,
medicamentele
folosite
in
tratarea
acestei
afectiuni
blocand

practic receptorii de dopamina.

O
asociere
deopotriva
nefericita
si
interesanta
pentru
concluzii
ulterioare
este
asocierea

acestui
neurotransmitator
cu
placerea
sau
sistemul
de
recompensare,
stimularea
ducand
de

multe
ori
la
dependente
intrucat
nivelul
dopaminei
creste
atunci
cand
sunt
consumate

stupefiante.
In
aceeasi
nota,
odata
ce
vorbim
despre
activarea
sistemului
de
recompensare
in

productia
de
dopamina,
canalele
de
socializare
intra
in
aceeasi
categorie,
facandu-ne
practic

dependenti
de
activitatea
noastra
in
mediul
online
si,
as
putea
adauga,
de
orice
stimulare

vizuala
noua,
odata
ce
neuronii
responsabili
de
productia
de
dopamina
se
activeaza
atunci

cand privim o imagine noua.

Este
productia
de
dopamina
stimulata
doar
vizual?
O
serie
de
activitati
sau
alimente
sunt

listate
ca
recomandare
pentru
cresterea
nivelului
de
dopamina
si
in
general
pentru
stimularea

unei
stari
generale
bune.
Printre
aceastea
se
numara,
consumul
de
anumite
alimente
precum

bananele,
avocado
sau
oua,
o
sursa
de
tirozina
–
masajul,
exercitiile
fizice
sau
chiar
muzica.

Sunt
cele
din
urma
exemple
responsabil
de
cresterea
nivelului
de
dopamina
doar
atunci
cand

inglobeaza
ceva
nou?
Sau
orice
stimulare
tactila
sau
auditiva
ar
avea
acelasi
rol
de
crestere
a

neutotransmitatorului?

II.1.d. Perceptia

Amintirile
pe
care
le-am
acumulat
pana
acum,
insa,
nu
sunt
de
neclintit.
Stresul,
diferitele

afectiuni
chiar
si
alimentatia
nepotrivita
pot
avea
numite
efecte
asupra
starii
generale
si

ulterior,
asupra
procesului
de
captare
a
amintitilor.
Chiar
daca
procesul
este
unul
calculat,

previzibil,
oamenii
experimenteaza
lumea
din
prisma
perceptiei
lor,
asa
cum
am
explicat
si
in

capitolele
anterioare,
amintirile
putand
fi
manipulate
usor
in
anumite
contexte.
Asadar,
cine

isi
aminteste
mai
bine
evenimentele
anterioare
si
in
cine
putem
avea
“incredere”
completa

dintre sistemele noastre?

Poate
o
bresa
in
acest
sistem
o
constituie
si
modul
in
care
ne
amintim
despre
evenimentele

petrecute,
cateva
teorii
formulate
in
urma
unor
studii
sustinand
ca
in
procesul
de
revenire

asupra
evenimentelor
anterioare,
nu
ne
amintim
momentul
in
sine
ci
de
ultima
oara
cand
l-am

readus
in
atentia
noastra.
Asadar,
este
posibil
ca
atunci
cand
retraim
un
moment
din
trecut,

20
factori
din
prezent
sa
ne
influenteze
starea
respectiva,
alterand
perceptia
si
conturand
un

moment nou de care ne vom aminti in viitor.

Cum
se
formeaza
perceptia,
asadar?
Procesul
incepe
cu
acumularea
informatiilor
prin

intermediul
celor
cinci
simturi,
dar
fara
ca
toata
aceasta
informatie
sa
fie
trecuta
prin
filtrul

perceptiei.
Din
punct
de
vedere
evolutiv,
suntem
inclinati
spre
a
analiza
toti
stimulii
din

mediul
inconjurator
si
sa
fim
atenti
in
mod
special
la
cei
noi,
insa
formarea
perceptiei
incepe

cu un proces de selectie.

20
Neural Correlates of Reactivation and Retrieval-Induced Distortion – Donna J. Bridge and Ken A.

Paller, Published in final edited form as: J Neurosci. 2012 Aug 29; 32(35): 12144–12151.

Selectia
are
loc
in
functie
de
cateva
criterii
intuibile
in
relatie
cu
ceea
ce
ne
poate
distrage

atentia.
Acestea
sunt
in
primul
rand,
intensitatea,
noutatea
sau
repetitia
unui
eveniment

vizual,
tactil
sau
auditiv
–
element
care
ne
face
voluntar
sau
involuntar
sa
fim
atenti
si
sa

intram
in
procesul
de
captare
a
informatiilor
din
jur
pentru
o
utilizare
ulterioara
sau
nu.
Un
alt

factor
este
intentia,
sub
forma
satisfacerii
unei
nevoi
sau
al
unui
interes
prezent
in
momentul

in
care
exista
un
stimul.
Astfel,
este
posibil
sa
fim
motivati
de
nevoia
de
a
invata
ceva
pentru

o
ulterioara
utilizare
sau
ca
acel
eveniment
sa
ne
capteze
atentia
involuntar
si
inutil,
doar

pentru
ca
stimulul
prezent
este
puternic
sau
diferit
fata
de
ce
am
experimentat
pana
in
acel

moment.
O
comparatie
pe
care
o
pot
gasi
sunt
momentele
care
ne
distrag
atentia
si
de
la
care

avem
nevoie
de
efort
si
disciplina
sa
ne
retragem
intersul
de
moment.
Precum
video-uri,

sunete,
imagini,
oameni
performand
actiuni
ciudate
sau
angajandu-se
in
activitati
cu
care
nu

suntem
de
acord,
dar
totusi
ramanem
interesati
de
evenimentul
in
cauza.
In
cele
din
urma,

selectia
are
loc
is
in
functie
de
asteptarile
pe
care
ni
le
setam,
aceasta
subcategorie
putand
fi

incadrat
intre
zona
stimularii
senzoriale
si
tandemul
de
intentii.
Asteptarile
pot
fi
modificate

in
functie
de
context
–
este
posibil
ca
ceva
la
care
nu
te
astepti
sa
se
intample
intr-un
context

nefamiliar,
iar
atunci
experienta
nu
se
incadreaza
aici,
insa
atunci
cand
intr-o
familiara
apare

un element nou, atentia ne este captata.

Organizarea
are
loc
dupa
ce
procesul
de
selectie
s-a
incheiat
si
reprezinta
modul
in
care

informatia
captata
este
dispusa
in
functie
de
altele
deja
prezente,
tinand
cont
de
anumite

conditionari
precum
similaritate,
diferentiere
sau
proximitate
intre
elemente.
Astfel
ceea
ce

am
captat
ca
fiind
o
informatie
noua
va
merge
fie
intr-o
categorie
unde
exista
deja
si
altele

similare
fie
intr-una
in
care
sunt
prezente
doar
elemente
noi,
inca
nesortate.
Asadar,
atunci

cand
ne
aflam
intr-o
situatie
de
percepere
a
unui
subiect
nou
si
ne
confruntam
cu
acest

element
de
diferentiere,
oare
daca
in
cadrul
acestei
categorii
nu
exista
ceva
deja
format,
acel

element
are
potentialul
de
a
genera
o
intreaga
serie
de
interpretari
ulterioare?
Putem

presupune
ca
respunsul
la
acesta
intrebare
este
unul
pozitiv,
exemplificand
situatiile
in
care

copiii
sunt
expusi
de
mici
in
niste
conexte
sociale
diferite
si
cresc
cu
perceptii
formate
de

atunci,
acesta
putand
fi
si
catalizatorul
multor
diferentieri
culturale,
sociale
si
de
alt
gen
dintre

oameni.
Simplificam
informatia
pana
in
punctul
in
care
apartine
unor
categorii,
insa
acele

categorii
pot
fi
formate
dupa
niste
criterii
de
discrimitare
rasiala,
culturala
sau
in
orientarea
de

gen intr-un mod alarmant de usor.

Ulterior,
cautam
tipare
de
informatie
pentru
a
dispune
ceea
ce
captam
nou
si
includem
intr-o

categorie
problematica
ceva
ce
nu
ar
trebui
sa
fie
acolo.
De
exemplu,
cazurile
abuzurilor
in

politie
asupra
persoanelor
de
culoare
din
America.
Persoanele
care
savarsesc
aceste
abuzuri

21
includ
orice
element
nou
venit
(o
persoana
de
culoare
fara
antecedente
penale)
intr-o

categorie
formata
deja
si
bazata
pe
niste
interactiuni
violente
din
trecut.
In
acest
punct,
orice

persoana
de
culoare,
indiferent
de
educatia
sau
comportamentul
sau,
va
fi
automat
incadrata

intr-un
grup
infractional,
o
schimbare
de
perceptie
intamplandu-se
doar
atunci
cand
se

intervine in mod constient si rational asupra informatiei percepute.

Ajungem
astfel
la
ultima
etapa,
interpretarea.
Pe
parcursul
vietii
interpretam
tot
mediul
si

elementele
inconjuratoare
in
functie
de
informatiile
deja
acumulate.
Asociem
simboluri
cu

forme,
minimalizam
imaginile
pana
in
punctul
cel
mai
simplist
si
ulterior
recunoastem
ceea

ce
vedem
doar
dupa
anumite
sugestii
etc.
Deopotriva
pozitiv
si
negativ
este
faptul
ca

perceptia
poate
fi
schimbata
si
poate
chiar
controlata
de-a
lungul
timpului
atunci
cand
suntem

constienti
de
interpretarile
pe
care
le
facem
sau
cele
pe
care
ni
le
dorim
–
acest
element

functionand
si
ca
adaptare
intr-un
context
de
supravietuire,
atunci
cand
trebuie
sa
functionam

intr-un grup sau o societate bazata pe anumite reguli sau principii.

O
alta
ramura
a
memoriei,
de
aceasta
data
in
stransa
legatura
cu
relatia
fizica
pe
care
o
avem

cu
stimulii
de
orice
fel,
este
memoria
senzoriala
–
captata
de
receptorii
senzoriali
si
procesata

de
sistemul
nervos.
Aceasta
constituie
un
moment
premergator
memoriei
de
scurta
durata,

ceea ce procesam prin receptorii senzoriali fiind ulterior transferati acolo.

Memoria
senzoriala
are
rata
cea
mai
scurta
de
atentie,
dat
fiind
faptul
ca
oamenii
primesc

informatii
senzoriale
din
jur
in
mod
constant,
iar
procesul
de
selectie
aici
trebuie
sa
fie
cat

mai
eficient.
Asadar,
in
0.2
–
0.5
secunde
creierul
decide
daca
informatia
primita
prin
acest

mediu
se
poate
duce
in
memoria
de
scurta
durata,
iar
de
acolo
in
cea
de
lunga
durata
sau

“amintirea” este eliminata complet.

21

​
Richard M. Rozelle and James C. Baxter, “Impression Formation and Danger Recognition in

Experienced Police Officers,”
​
Journal of Social Psychology
​
96 (1975): 54

Memoria
senzoriala
este
subdivizata
astfel:
memoria
vizuala,
auditiva
si
haptica
(kinestezica),

memoria
olfactiva
nefiind
inclusa
aici,
din
cauza
modului
in
care
mirosurile
sunt
procesate,

asa
cum
am
explicat
anterior.
Fiecare
subcategorie
are
la
randul
ei
un
interval
de
timp
in
care

informatia
este
captata
de
creier
si
trimisa
mai
departe
catre
memoria
de
scurta
sau
de
lunga

durata.
De
asemenea,
fiecare
cateogrie
este
caracteristica
anumitor
stimuli
ce
pot
veni
din

mediul
exterior.
Principala
si
cea
mai
importanta
diferentiere
dintre
aceste
categorii
este

modul
in
care
un
individ
poate
fi
stimulat
prin
intermediul
lor.
Observam
cum
pentru

stimularea
memoriei
vizuale
este
necesara
atentia
privitorului
inainte
ca
procesul
sa
inceapa,

in
timp
ce
pentru
memoria
auditiva
si
cea
haptica,
stimulii
pot
exista
si
fara
vointa

individului, creierul procesand acele informatii chiar si in absenta ei.

Memoria
vizuala
capteaza
stimulii
veniti
prin
intermediul
simtului
vizual
si
are
o
zona
de

atentie
de
0.5
–
1.0
secunde,
cea
auditiva
intre
1.5
si
5
secunde,
dar
poate
dura
si
pana
la
20
,

22
iar
memoria
haptica
isi
pierde
din
concentrare
dupa
primele
2
secunde
si
depinde
de
zonele
in

care stimului este aplicat, zonele cu o sensibilitate mai mare fiind mai eficiente.

“Cred
că
realitatea
este
doar
percepția
ta.
Este
o
experiență
total
personală.
Lumea
pe
care

o
vezi
și
o
simiți
îți
aparține
în
totalitate
ție,
există
doar
pentru
tine,
așa
cum
ești
exact
în

acest moment. În fiecare zi te trezești o altă persoană.”
​
– Julia Shaw
​
[1]

Julia
este
psiholog
criminalist
cu
specializare
în
știință
memoriei.
Ea
consideră
că
realitatea

este
creată
doar
percepția
noastră
și
a
demonstrat
prin
diverse
experimente
că
amintirile
pot
fi

22

​
Glucksberg, Sam; Cowen, George N. Jr. (May 1970). "Memory for nonattended auditory material".

Cognitive Psychology
​
.

modificate
sau
chiar
înlocuite
cu
unele
care
nu
au
avut
loc
în
realitate.
Alarmant
i
se
pare

faptul că acest lucru se poate întâmpla foarte ușor.

Amintirile
sunt
formate
dintr-o
rețea
de
celule
nervoase
ce
se
întinde
pe
o
suprafață
mai
mare

din
creier
și
este
constant
actualizată.
Această
funcție
ajută
oamenii
să
învețe
lucruri
noi
și
să

rezolve
probleme,
însă
marele
“dezavantaj”
este
faptul
că
devine
vulnerabil
prin
aceste

procese,
deci
poate
fi
ușor
manipulat.
De
fiecare
dată
când
povestim
ceva
din
memoria

noastră,
o
schimbăm
ușor.
De
fapt
noi
ne
amintim
de
ultima
oară
când
ne-am
amintit
despre

acel
moment
și
nu
de
momentul
în
sine.
Astfel
ne
putem
întreba
dacă
după
relatarea
unei

amintiri,
mental
sau
verbal,
de
15-20
de
ori
ne
mai
amintim
de
fapt
adevărul
sau
rămâne
doar

un sâmbure de adevăr la mijloc, restul fiind construit pe parcurs.

Shaw
povestește
cum,
în
procesul
de
interogare
a
unui
acuzat,
amintirile
false
pot
fi
plantate

și
persoana
respectivă,
nevinovată
fiind,
poate
mărturisi
fapta
doar
datorită
manipulării
(ceea

ce
ridică,
printre
altele,
și
un
mare
semnal
de
alarmă
pentru
sistemul
de
justiție
și
a
faptului
că

nu
este
impenetrabil
nici
măcar
la
nivelul
de
bază).
Ea
se
poate
lega
de
amintiri
din
copilărie,

formule
verbale
acuzative
și
de
convingere,
oferirea
unor
detalii
situaționale.
Exemplu:

“Părinții
tăi
mi-au
spus
că
ai
furat
ceva
când
erai
mic
implicând
și
poliția
în
rezolvarea

situației.”,
“Am
aflat
acest
lucru
discutând
cu
părinții
tăi.”
–
implicând
și
detalii
din

conversație
pentru
mai
multă
credibilitate,
mergând
din
ce
în
ce
mai
mult
în
detalii
pentru

credibilitate.
Persuasiunea
și
presiunea
exercitată
asupra
persoanei
interogate
face
ca
acesta

să
se
îndoiască
de
propriile
amintiri,
de
experiențele
avute,
îmbrățișând
în
final
faptul
că
el
a

comis fapta.

În
aceeași
notă,
Henri
Bergson
​
[2]
​
în
cartea
“Materie
și
memorie”,
spune
că
noi
“creăm
sau

reconstruim
fără
încetare”
și
că
uneori
nu
mai
putem
face
corect
distingerea
dintre
amintire
și

memorie.
Un
alt
exemplu
vorbește
despre
experimentele
lui
Muller
și
Goldscheider[3],
din

cartea
“Despre
fiziologia
și
patologia
cititului”
asupra
modului
cum
oamenii
citesc
cuvintele.

Contrar
credinței
că
citirea
se
face
literă
cu
literă,
ei
demonstrează
că
noi
recunoaștem
litere

sau
grupuri
de
litere,
restul
fiind
completat
de
experiențele
anterioare.
Din
acest
motiv
putem

fi
și
predispuși
spre
a
citit
cuvinte
scrise
greșit,
cu
unele
litere
inversate,
ca
și
cum
ar
fi

corecte.

Un
studiu
efectuat
la
Universitatea
din
Cambridge
demonstrează
în
completarea
acestei
teorii

ca
importante
sunt
doar
prima
și
ultima
literă
dintr-un
cuvânt,
restul
fiind
completat
automat

de creier.

Un
stuidu
efetcuat
la
Universiateta
din
Cambridge
deomsntreaza
în
cmoplaetrea
aectsei

teoiri
ca
imopratnte
snut
daor
pirma
și
ulitma
lietra
dintr-un
cuavnt,
restul
fiind
comlptaat

autmoat de creier.

Studiul
nu
demonstrează
că
nu
identificăm
aceste
erori,
ci
doar
că
putem
efectua
citirea
în

mod
corect
chiar
și
în
aceste
situații,
însă
procesul
e
anevoios
și
obositor.
De
asemenea,
unele

cuvinte,
prin
inversarea
literelor,
căpăta
alt
sens
–
în
această
situație,
evident,
rezultatul

devine diferit.

II.2. Undele cerebrale

II.2.a Definire si notiuni de baza

Impulsurile
electrice
din
creier
se
materializeaza
in
forma
de
frecvente
(unde).
Comunicarea

dintre
neuroni
genereaza
aceast
tip
de
activitate
care
sta
la
baza
emotiilor,
gandurilor
si

comportamentului
uman.
Acestea
pot
fi
de
mai
multe
feluri,
creierul
uman
facand
tranzitie

intre
ele
in
functie
de
anumiti
factori.
Cea
mai
simpla
metoda
de
a
monitoriza
aceste

schimbari de activitate este electroencefalograma sau EEG.

Fiecare
categorie
este
asociata
unui
interval
de
Hz
numarul
acestora
indicand
relaxarea
sau

starea
de
agitatie/alerta
in
care
ne
aflam.
Cu
cat
numarul
de
Hz
sunt
mai
redusi,
cu
atat
starea

este mai calma.

Gamma – 25 – 100 Hz

Cea
mai
alerta
stare
documentata
pana
acum,
insa
putin
inteleasa
si
documentata
de
catre

specialisti.
O
teorie
dezbatuta
ar
fi
cea
in
care
starea
aceasta
este
caracteristica
perceptiei

constiente,
a
constiintei
extinse
sau
a
episoadelor
hipnotice.
Fiind
o
categorie
inca
sub

cercetare, mai multe studii sunt necesare pentru a ajunge la o terorie general acceptata.

Beta – 13 – 30 Hz

Stare
activa,
caracteristica
activitatii
intelectuale
intense,
a
gandirii
concentrate.
Regasita
in

majoritatea
timpului
atunci
cand
desfasuram
activitatii
zilnice
la
munca,
acasa
sau
in
relatie

cu cei din jur, comunicand, luand decizii si angajandu-ne in procese cognitive generale.

Alpha – 8 – 13 Hz

Stare
relaxata,
meditativa.
Se
regaseste
des
in
momentele
de
creativitate,
invatare,
atunci
cand

activitatea
cerebrala
e
moderata.
Datorita
efectelor
sale
asupra
starii
generale
putem

concluziona
ca
este
cea
mai
benefica
stare
pentru
sanatatea
mentala.
Starile
depresive
sunt

reduse,
productia
de
serotonina
fiind
amplificata
odata
ce
creierul
reuseste
sa
stea
cat
mai

mult in aceasta frecventa.

Theta – 3 – 8 Hz

Starea
de
somnolenta
si
se
regaseste
de
asemenea,
in
sesiunile
de
meditatie
intensa.
In
aceasta

frecventa
se
regasesc
fricile
cele
mai
adanci,
episoadele
traumatizante,
grijile,
cosmarurile
–

elemente
regasite
mai
mult
in
subconstient.
Favorizeaza,
de
asemenea,
intuitia
si
amintirile
de

scurta
durata
sau
procesul
de
formare
al
unor
amintiri
noi.
Copiii
intra
mai
usor
si
mai
des
in

aceasta frecventa.

Delta – 0.5 – 3 Hz

Cel
mai
linistit
interval,
caracteristic
somnului
profund,
fara
vise
sau
in
meditatiile
profunde.

Atingerea
acestui
punct
de
frecvente
este
esential
pentru
procesul
de
vindecare
si
regenerare

pentru
corp
prin
stimularea
hormonilor
de
crestere,
reducand,
de
asemenea,
productia
de

cortizol, hormonul prezent in timpul situatiilor stresante.

II.2.b Influenta stimularii senzoriale asupra undelor cerebrale

Galaxolide
​
(definitie)
​
– unde Alpha scazute

Capitolul III

Destructurarea experientelor

III.a. Necesitati primare intr-un context supraaglomerat

Intr-o
societate
consumerista
in
care
obiectivele
zilnice
par
a
fi
conturate
doar
in
jurul
a
ceea

ce
are
o
forma
materiala
sau
poate
aduce
niste
beneficii
financiare
sau
de
imagine
suntem

fortati
sa
privim
in
ansamblu
toate
elementele
care
duc
in
acest
punct,
sa
le
intelegem
si
sa
le

aplicam
intr-o
maniera
din
care
ne
putem
asigura,
tot
prin
aceeasi
parametri
de
performanta,

ca
nivelul
de
calitate
al
vietii
nu
este
afectat
intr-un
mod
negativ.
Vorbim
despre
intelegerea

acelei
forte
mobilizatorare
din
spatele
tuturor
acestor
actiuni,
cea
care
imbraca
toate

initiativele
derivate
si
care
a
avut,
in
prima
instanta,
un
scop
provenit
din
intentii
nobile
sau

mai bine spus, naturale.

“Cautarea
sensului
reprezinta
motivatia
primara
a
omului
in
viata,
iar
nu
o
rationalizare

secundara
a
pornirilor
sale
instinctuale”
spune
Viktor
Frankl
in
cartea
sa
despre
logoterapie,

“Omul
in
cautarea
sensului
vietii”,
scrisa
dupa
eliberarea
sa
din
lagarul
de
concentrare
de
la

Auschwitz.
As
putea
evidentia
aici
relatia
de
reciprocitate
dintre
motivatie
si
sens,
in
care

prima
poate
functiona
in
parametri
optimi
doar
in
prezenta
celei
de-a
doua,
iar
sensul
este

descoperit
in
unele
situatii,
atunci
cand
un
impuls
motivational
a
existat
si
a
functionat
ca
un

catalizator.

Ma
opresc
asupra
motivatiei,
acest
laitmotiv
in
structurile
organizationale
de
astazi
ce
isi

doresc
performanta
din
toate
punctele
de
vedere.
In
final,
omul
reprezinta
centrul
de
interes
in

orice
industrie,
iar
daca
concentrarea
tuturor
resurselor
nu
merg
in
aceasta
directie,
catre

bunastarea sa, performanta la anumite nivele nu mai este asigurata pe termen lung.

Odata
cu
analiza
amanuntita
in
studiul
comportamentului
uman
si
a
dezvoltarii
in
psihologie

de
teorii
si
notiuni
despre
motivatie,
industriile
au
inceput
sa
inteleaga
tot
mai
mult
acest

aspect,
iar
multe
dintre
principiile
companiilor,
brandurilor
si
a
organizatiilor
au
avut
la
baza

o
viziune
idealista
a
scopului
lor.
Idealismul
acesta,
chiar
daca
oferea
un
context
nerealist,
el

seta
niste
asteptari
mult
mai
mari
decat
ar
fi
fost
necesar,
asigurand
astfel
atingerea
unor

valori cat mai inalte in perceptia generala.

Inainte
ca
Maslow
sa
ilustreze
ierarhia
nevoilor,
psihologul
David
McClelland
propune
teoria

celor
trei
necesitati
fundamentale
ale
oamenilor:
nevoia
de
realizare,
nevoia
de
afiliere
si
cea

de
putere.
Privind
si
la
teoria
ulterioara
a
lui
Maslow,
aceste
trei
nevoi
deriva
sau
sunt
incluse

in
ultimele
trei
trepte
piramidale:
nevoia
de
recunoastere
sociala,
de
apartenenta
si
cea
de

dezvoltare
personala
sau
autorealizare.
Dintre
aceste
necesitati,
cateva
dintre
ele
le
putem

recunoaste
si
identifica
pe
parcursul
istoriei
si
al
evolutiei
ca
fiind
recurente:
nevoia
de

afiliere
combinata
cu
cea
de
realizare
(McClelland)
impreuna
cu
nevoile
ilustrate
de
Maslow

in
ultimele
trei
trepte.
Deducem
asadar
ca
dorinta
omului
de
a
apartine
unui
grup
cu
interese

comune
si
de
a
avea
realizari,
performanta
sau
a
face
parte
din
ceva
important
nu
este
de

ignorat atunci cand vrem sa livram sau sa asiguram o calitate a vietii ridicata.

III.1.a Comunitate si conexiune

Oamenii
s-au
dezvoltat
ca
fiinte
sociale,
din
necesitate.
Avem
nevoie
sa
apartinem
unei

comunitati,
sa
dezvoltam
si
sa
crestem
relatii,
sa
cautam
opinia
celor
mai
experimentati
si
sa

observam
cum
functioneaza
mediul
din
jur,
pentru
a
ne
adapta,
proteja
si
in
final,
evolua.

Suntem,
de
asemenea,
echipati
sa
comunicam
verbal
sau
nonverbal,
utilizandu-ne
intregul

corp la tot potentialul lui pentru a transmite informatiile dorite celor din jur.

Comunitate
este
termenul
pe
care
il
auzim
tot
mai
des
in
contextul
industriilor
creative.

Exista
o
nevoie
constanta
de
a
apartine
unui
grup
cu
care
imparti
aceleasi
valori,
principii
sau

viziune
–
cu
scopul
de
a
invata,
a-ti
valida
opiniile
si
a
supravietui,
dintr-o
perspectiva
pur

sociala.
Din
punct
de
vedere
al
evolutiei,
un
grup
a
fost
intotdeauna
mai
bine
pregatit
si

echipat
pentru
a
face
fata
unor
pericole,
oamenii
fara
suport
din
partea
comunitatii
fiind
cei

alungati
sau
cei
care
s-au
indepartat
voit
de
societatea
din
care
faceau
parte,
expunandu-se

astfel la diverse pericole.

De
asemenea,
oamenii
sunt
fiinte
emotionale.
Daca
apartenenta
la
o
comunitate
are

potentialul
de
a
ne
face
sa
ne
simtim
protejati
si
in
siguranta,
legaturile
personale
formate

intre
doua
persoane,
fie
ele
de
amicitie
sau
de
alta
natura,
sunt
cele
care
primesc
uneori
cea

mai
multa
putere
asupra
calitatii
vietii
intr-un
moment
dat.
Durerea
emotionala
cauzata
de

pierderea
unei
persoane
dragi,
sentimentul
ca
am
fost
tradati
sau
intreruperea
unei
conexiuni

emotionale
cu
cineva
poate
cauza
la
fel
de
mult
dezechilibru
in
corp
precum
durerea
fizica,

creierul
experimentand
aceste
socuri
in
acelasi
mod
din
punct
de
vedere
neuronal.
In
general,

toata
fiinta
noastra
are
de
suferit
de
pe
urma
unui
astfel
de
eveniment
intrucat
legaturile

deteriorate,
inseamna
uneori
mai
mult
decat
a
simti
absenta
persoanei
respective,

sentimentele
experimentate
putand
merge
pana
la
o
anumita
forma
de
pierdere
a
identitatii,

nu ne mai regasim si nu mai stim cine suntem intr-un context nou si diferit.

Asadar,
facand
o
compartie
fortata,
asocierea
cu
brandurile
si
relatia
pe
care
un
consumator
o

construieste
cu
ceea
ce
simte
ca
are
potentialul
de
a-i
oglindi
valorile
si
personalitatea,
poate

fi
la
fel
de
sensibila
daca
privim
orice
potentiala
ruptura
sau
dezamagire
dintr-o
perspectiva

de
imagine.
Exista
multe
modalitati
prin
care
relatia
dintre
un
consumator
si
brandul
pe
care

il
prefera
poate
fi
comparata
cu
o
relatie
de
amicitie
sau
chiar
de
dragoste,
iar
aceasta
paralela

a
fost
abordata
si
folosita
mult
timp
in
indusitrie.
Totul
porneste
de
la
brief
sau
din
momentul

cand
intra
in
discutie
elemente
precum:
valorile
brandului,
personalitatea
lui,
misiunea,

viziunea,
relatia
cu
consumatorul
si
dinamica
pe
care
o
vor
avea
in
comunicare
–
toate
incluse

tocmai
pentru
a
defini
cat
mai
usor
acel
brand,
pentru
a-i
seta
un
sistem
de
ghidare
si
referinta

in
timp
si
pentru
a-l
atribui
consumatorilor
sai
cat
mai
mult.
Da,
suntem
fiinte
emotionale
si

decizia
de
cumparare
vine
de
multe
ori
din
aceasta
zona
intrucat
avem
nevoie,
ca
si
in
relatiile

cu
oamenii,
sa
ne
contectam
si
sa
inglobam
personalitatea
brandului
pe
care
il
simpatizam
in

cea
pe
care
simtim
ca
o
avem
si
noi
–
asa
cum
in
general,
nu
ne
asociem
cu
oamenii
pe
care

nu ii simpatizam sau cu care nu avem nimic in comun.

Influenceri si opinia si faptul ca ii credem mai mult prin opinii si reviews

III.1.b Eficienta comunicarii

Accesul
la
informatie
nu
mai
reprezinta
de
mult
timp
o
problema,
chiar
si
in
contextul

est-european
in
care
ne
aflam.
Tehnologia,
trendurile
si
modalitatile
prin
care
putem

comunica
despre
produse
sau
servicii
consumatorilor
ridica
o
problema
de
eficienta
mai
mult

decat
una
de
creativitate
sau
libertate
de
exprimare
vizuala.
In
lipsa
unei
educatii
financiare
in

ceea
ce
priveste
bugetul
consumat
in
publicitate,
ajungem
sa
credem
ca
o
regula
generala

pentru
a
ne
mentine
consumatorii
interesati
este
ca
investitia
financiara
in
reclame
sa
fie
cat

mai
mare
pentru
a
obtine
rezultatele
dorite.
Ca
o
consecinta,
multe
branduri
continua
sa

comunice
prin
aceleasi
moduri
ineficiente,
lipsite
de
estetica
si
in
final,
impersonale,
care
nu

aduc niste rezultate cuantificabile.

O
probabilitate
foarte
mare
este
ca
in
relatia
dintre
brand
si
consumator
sa
existe
macar
o
data

o
interactiune
de
tip
senzorial
declansata
involuntar
in
contexte
lipsite
de
o
strategie

prestabilita.
Asa
cum
am
expus
si
anterior,
exploram
lumea
prin
simturile
noastre
si
vom

incerca
intotdeauna
sa
ne
captam
informatiile
necesare
din
mediul
inconjurator
astfel.
In
acest

context,
ne
putem
gandi
la
prima
interactiune
cu
produsul
sau
serviciul
unui
brand
pe
care
nu

l-am
mai
intalnit
pana
in
acel
moment
sau
experienta
avuta
intr-un
magazin
in
aceeasi

situatie.
Ne
reintoarcem
la
momentul
in
care
am
discutat
despre
procesul
de
invatare
si

activarea
acestuia
in
prezenta
dopaminei.
Odata
ce
consumatorul
se
confrunta
cu
o
informatie

noua,
ea
are
potentialul
de
a
declansa
sistemul
de
invatare,
lasand
informatia
respectiva
in

memoria de scurta durata, iar daca impactul este suficient de puternic, in cea de lunga durata.

Ne
dorim
in
final
sa
putem
cuantifica
si
masura
impactul
pe
care
o
experienta
senzoriala
o
are

asupra
consumatorului
asa
cum
masuram
numarul
de
persoane
la
care
a
ajuns
reclama
noastra

in
mediul
online.
Vrem
sa
cheltuim
mai
eficient,
cu
rezultate
mai
bune,
asadar,
daca

experientele
senzoriale
sunt
inevitabile,
de
ce
sa
nu
le
planificam
periodic
intr-un
mod

controlat?

Revenind
la
comparatia
dintre
relatia
brand-consumator
cu
dinamica
dintre
doi
oameni
intr-o

relatie
de
prietenie
sau
chiar
romantica,
brandul
este
recomandat
sa
fie
la
fel
de
implicat
in

relatia
cu
consumatorii
sai,
demonstrand
ca
implicarea
sa
nu
este
dictata
de
mediile
prin
care

aceasta
poate
lua
amploare
(bugetul
in
publicitate)
ci
de
dorinta
de
a-si
pastra
consumatorii

interesati
si
de
a
ramane
la
randul
sau
interesat
de
ceea
ce
se
intampla
in
comunitatile
pe
care

le-a
generat,
voluntar
sau
nu.
Brandurile
vor
profit,
​
consumatorii
experiente
placute,
iar
cand

vorbim despre experiente putem spune mai multe lucruri.

Observam,
in
lumina
evenimentelor
recente
cum
tot
mai
multe
organizatii
aleg
o
asociere

publica
cu
miscarile
si
intiativele
sociale.
Exista
cateva
miscari
care
nu
isi
au
provenienta
din

publicitate
sau
dintr-o
manifestare
artistica
de
orice
fel,
insa
amploarea
pe
care
au
luat-o
la

nivel
de
asociere
de
valori,
viziune
si
misiune
are
tot
potentialul
sa
devina
o
ancora
din
punct

de
vedere
imagine.
Putem
exemplifica
aici
miscarea
impotriva
abuzului
sexual
de
la

Hollowood
Acestea
sunt
evenimente
disruptive,
care
schimba
opinia
publica,
atrage

sustinatori, genereaza critici si

Revenind
la
societatea
de
consum
actuala,
la
faptul
ca
oamenii
sunt
suprasaturati
de
procesele

de
vanzare
si
orientati
cat
mai
mult
catre
ceva
ce
le
poate
oferi
o
esenta,
ceva
autentic
cu
care

se
pot
identifica,
ba
chiar
apreciaza
daca
in
procesul
de
vanzare,
livrarea
mesajului
are
loc

intr-un mod mai diferit.

III.2. Experiente disruptive de simt

III.2.a Beneficiile schimbarii

Zona
de
confort
este
locul
in
care
ne
regasim
cel
mai
des
si
locul
in
care
vrem
sa
ramanem

pentru
mult
timp,
mai
putin
in
situatia
in
care
suntem
motivati
si
condusi
de
o
nevoie

fundamentala
de
exprimare
si
explorare
–
nevoie
inregistrata
de
cele
mai
multe
ori
din
cauza

unor
lipsuri
fundamentale
in
nevoile
noastre
umane,
iar
aici
ma
intorc
la
acel
sens
al
vietii

exprimat
anterior.
Viktor
Frankl
spune
ca
in
logoterapie
exista
trei
modalitati
care
ne
dicteaza

gasirea
unui
sens
in
viata:
printr-un
procces
de
creatie,
prin
experiment
sau
noutate
(persoane,

locuri,
situatii)
sau
prin
modul
in
care
imbratisam
la
un
moment
de
suferinta
inevitabila

precum o boala terminala sau un eveniment tragic.

Primele
doua
categorii
constituie
niste
experiente
ce
pot
fi
create
sau
facilitate
pentru
oameni

referindu-se
la
indeplinirea
unor
sarcini,
atingerea
unor
teluri
de
orice
natura
sau

experimentand
concepte
sau
bucurandu-ne
de
momentul
prezent.
Iesirea
din
zona
de
confort

ne
trimite
intr-o
zona
deopotriva
mai
putin
relaxata
din
punct
de
vedere
fizic,
mental
si
una
in

care
suntem
mai
concentrati
in
activitatile
intreprinse,
rezultatele
fiind
vizibile
ulterior.
Este
o

zona
de
performanta,
iar
atunci
cand
se
imbina
cu
indeplinirea
unui
sens
in
viata,
avem
de

castigat.

Dincolo
de
zona
de
confort
as
putea
aduce
in
aceasta
argumentare
a
necesitatii
de
evenimente

disruptive
termenul
de
“antifragil”
din
cartea
cu
acelasi
nume
a
lui
Nassim
Nicholas
Taleb.
El

face
o
cateogrisire,
o
triada
din
iverse
domenii
si
centre
de
interes
evidentiind
pentru
fiecare

calitatea
de
a
fi
fragil,
robust
sau
antifragil.
Prin
definitie,
fragilul
este
determinat
de
situatiile

in
care
pot
exista
mai
multe
pierderi
decat
castig
de
pe
urma
expunerii
la
socuri
in
timp
ce

antifragilul
beneficiaza
de
pe
urma
lor.
Robuste
sunt
acele
lucruri
pe
care
niciun
fel
de
soc
nu

le poate atinge.

Observam
cum
Taleb,
sub
domeniul
cunoasterii
catalogheaza
arta
ca
fiind
antifragila,
iar
in

reputatie
sau
profesie,
artistul
apare
sub
aceeasi
eticheta.
Asadar,
putem
concluziona
ca
un

experiment
vizual
sau
senzorial
artistic
disruptiv
nu
poate
aduce
decat
beneficii,
pe
acelasi

principiu
in
care
nu
exista
publicitate
negativa.
Cu
cat
exista
un
punct
de
vedere
mai
vocal
de

exprimat,
cu
atat
este
mai
apreciat
cel
care
are
curajul
sa
il
sustina
public.
Arta
intotdeauna
a

fost
apreciata
pentru
indrazneala
ei,
iar
promovarea
personala
sau
de
brand
poate
fi
realizata

astfel, atunci cand contextul este unul favorabil.

III.2.b Suprasolicitarea vizuala

Este
necesara
o
limitate
a
spatiului
de
expunere
vizuala?
Din
perspectiva
societatii
capitaliste

in
care
functionam,
unii
ar
argumenta
ca
libertatea
de
exprimare
in
publicitate
nu
ar
trebui

ingradita
cu
reguli
sau
delimitata
in
vreo
forma
sau
alta.
Facand
o
schimbare
a
centrului
de

interes
de
la
brand
la
consumator
ne
gandim
cum
acesta
este
expus
mesajelor
publicitare
in

toate
formele
si
pe
toate
mediile,
ajungand
in
final
la
o
forma
premergatoare
de
paralizie

decizionala,
iar
aici
putem
contesta
din
nou
eficienta
acestei
consecinte.
Daca
reduci

capacitatea
consumatorului
de
a
lua
o
decizie
tocmai
datorita
expunerii
la
prea
multi
stimului,

nu faci un bine nici tie si nici competitiei. Teoretic, nimeni nu are de castigat.

Experienta senzoriala

Daca
nu
iti
arata
cineva
cum
functioneaza
acel
brand
il
vei
descoperi
singur
si
vei
face

asocierile nepotrite uneori

Lista
cu
cateogrii
de
activitate
pt
branduri
care
pot
beneficia
de
o
experienta

multi-senzoriala
si
afecta
pozitiv
ROI-ul
sau
imaginea.
Daca
vorbim
de
branduri
si

experiente
care
iti
genereaz
niste
experiente
first
hand
prin
folosirea
brandului

respectiv, you need sensory adv