În zilele noastre, datorită ritmului alert la care societatea ne supune, nevoia de confort [612408]

1
INTRODUCERE

În zilele noastre, datorită ritmului alert la care societatea ne supune, nevoia de confort
crește considerabil și devine la fel de importantă ca și nevoile de bază pe care ni le satisfacem
zilnic.
Înotul ca activitate organizată, este menționat pentru prima dată în anul 2500 î.H. în
Egiptul Antic și mai apoi în Roma, Grecia Antică si în Assyria. Romanii au fost primii care au
construit piscine de sine stătătoar e(separate de celebrele băi romane). Prima piscină încălzită a
fost construită de Gius Maecenas al Romei în sec. I, î.H., un lord roman bogat considerat unul
dintre primii patroni ai artelor. Piscinele nu au devenit totuși foarte populare, decât la jumătat ea
secolului al 19 -lea.
În 1837, s -au construit in Londra și Anglia, 6 piscine acoperite prevăzute cu trambuline
pentru sărituri. După începerea Jocurilor Olimpice din 1896, a crescut și importanța înotului ca și
competiție, astfel bazinele olimpice au cu noscut o dezvoltare rapida.
Daca în trecut, piscina era folosită doar în scopuri sportive și era cunoscută sub
denumirea de bazin olimpic, în prezent, aceasta este întâlnită aproximativ la orice pas în cadrul
centrelor SPA, complexurilor balne are sau în hoteluri.
Construcția piscinelor sat isface diferite nevoi cum ar fi : destindere, menținere a for mei fizice,
întreținere medical ă, ieșire din cotidian.
Lucrarea mea are ca scop prezentarea principiilor de funcționare și întreținere a piscinelor
hoteliere cât și a aplicații lor termice ce privesc calculele necesarului de căldură .

2
CAPITOLUL I

CONSIDERA ȚII GENERALE ASUPRA SISTEMELOR DE ÎNCĂLZIRE ȘI
FILTRARE A APEI DINTR -O PISCIN Ă HOTELIER Ă

1.1 Piscina – definiție , amplasare , construcție

Piscina este un complex format din unul sau mai multe bazine de înot cu diferite destina ții,
precum competiții sportive, relaxare , împreună cu construcțiile complementar e și serviciile
aferente [1].
Acestea pot avea forme și mărimi diferite, dar absolut toate, de la piscina din curte până
la piscina cu valuri din parcul acvatic , funcționează după același principiu , folosind o combinație
de sisteme de filtrare și tratamente chimice care curăț ă în mod continuu un volum mare de apă.
La bază stă pomparea apei , într-un ciclu conti nuu, de la piscină prin sisteme de filtrare și
tratare chimică, înapoi în piscină, apa fiind mereu curată fără mizerii bacterii și praf. În timpul
funcționării, apa ajunge în siste mul de filtrare prin mai multe sifoane de scurgere ce se află pe
fundul acesteia și prin mai multe guri de scurgere montate în pereții p iscinei aproape de
suprafață. Sifoanele sunt localizate pe fundul piscinei. Pentru ca oamenii aflați în interior să nu
își prindă părul și degetele în gurile de scurgere , acestea sunt acoperite cu grătare.
Inima sist emului de filtrare este pompa. Motorul electric învârte un rotor în interiorul
pompei iar aceasta împinge apa ce trece printr -un filtru care oprește frunzele ș i alte particule de
dimensiuni mai mari . Filtrele cu nisip sunt compuse dintr -un rezervor mare din fibră de sticlă,
beton sau metal, ce conține un strat gros de nisip de o anumită gran ulație.Există și filtre cu
diatomită și filtre cu cartuș. În cazul filtr elor cu diatomită , apa trece prin site căptușite cu pământ
diatomitic, o pudra fină făcută din resturi inerte de organisme marine, fosilizate din punct de
vedere chimic, numite diatom ite, într -un filtru cu cartuș. În loc de spălare inversă , se scoate
filtrul și se curăță. După 8 ani, se înl ocuiește filtrul cu unul nou . În cele mai multe țări legea
prevede ca apa din piscine să treacă prin filtru într -o anumită perioada de timp [2] .
Locul pentru amplasarea unei piscine trebuie să fie potrivi t celor mai bune condiții de
soare, protejat de vânt și integrat în cadrul proprietății pe care este construită piscina . Se iau în
considerare condițiile de muncă în vederea monta jului și se verifică dacă nicio rețea electrică,
telefonică sau de termoficar e nu străbate această suprafață. Înaintea executării excavației, este
necesar să se curețe și să se net ezească denivelările existente. Lucrările pentru excavare trebuie
făcute cu utilajele cel mai bine adaptate accesului, naturii solului, facilitării lucru lui și
eventualelor probleme de îndreptare și transport al pământului.
Operația de excavare, poate fi realizată doar de un specialist dotat cu utilajele potrivite,
respectând în mod precis schiț a indicată de către proiectant [3] .
Înainte de montaj se verifică dacă nici o rețea electrică sau telefonică nu străbate
această suprafață. Dacă terenul prezintă denivelări, este necesar ca înaintea excavării să se curețe
și să se netezească. .

3

Fig. 1 .1.Schiț a planurilor de s ăpare [4]

1.2 Clasificarea piscinelor
Clasificarea piscinelor se face dupa 4 criterii :
1. după tipul constructiv
2. după destinație
3. după locul amenajării acesteia
4. după amplasament

Din punct de vedere al tipului constructiv se împart în :
 piscine tip clasic –cu skimmere
 piscine cu luciu de apa –cu jgheab perimetral
Din punct de vedere al destinației, acestea se împart în :
 piscine private
 piscine publice

Din punct de vedere al locului în care sunt amenajate, se împart în :
 piscine interioare
 piscine exterioare –acestea pot fi și acoperite în timpul nopții sau în anotimpul rece

Din punct de vedere al amplasamentului, piscinele se împart în :
 piscine subtera ne –construite sub pământ
 piscine supraterane –construite deasupra solului

4
1.2.1 Piscine tip clasic -skimmere

La acest tip constructiv, din punct de vedere hidrodinamic, filtrarea apei se realizează prin
absorbția acesteia prin gurile de absorbție , denumite skimmere , situate in partea superioară a
corpului piscinei și prin sifonul de scurgere situat in pardoseala piscinei. Pentru o instalare si
funcționare core ctă, se urmăresc aspecte precum : piesele de trecere încorporate în bazinul
piscinelor; instalația de tratare a apelor din piscin ă, de recirculare a apei, de filtrare a si încălzirea
acesteia, conductele de legătură necesară. Piesele de trecere au rolul de a evacua și a introduce
apa în piscină. Pentru filtrarea apei, ea trebuie să fie i ntrodusă în piscină prin intermediul
ștuțurilor de introducere, și trebuie să fie evacuată din piscină atât prin sifonul de fund cât si prin
skimmere. Skimmerele și sifonul de fund se montează de obicei în același segment al piscine [5].

Fig.1 .2 Schema de principiu a piscinelor cu skimmer -e [6]

Skimmere -le se montează în partea superioar ă a bazinului piscinei, fiind responsabile cu
dictarea nivelului apei din piscină . Acesta trebuie instalate astfel încât capacul să fie la nivelul
solului. Îndep ărtând capacul veți descoperi coșul de colectare al primelor mizerii, coș care poate
fi folosit și pentru a doza substanțe cu un grad de dizolvare mai lent.

5

Fig.1 .3 Skimmer [6]

Sifonul de fund se instalează în pardoseala piscinei, în perimetrul în care se atinge
adâncimea maximă. Pentru o rezistență mai mare, se recomandă folosirea unei conducte din PVC
flexibil ce trebuie lipită înainte cu o zi de tur narea betonului. În figura 1.4 este detaliat cu
albastru finisajul piscinei, care nu trebuie să fi e uitat în momentul efectuării calculelor de
poziționare și amplasare a sifonului de fund .

Fig.1 .4 Sifon [6]

Utilizând traversele de perete , se montează priza aspirator, amplasată la 15 cm de
marginea piscinei plus ștuțurile de introducere ce se amplasează cam la 25 de cm de marginea
piscine i.

6

Fig.1 .5 Ștuț de introducere și priză aspirator [6]

Proiectorul subacvatic trebuie amplasat într -o zonă a piscinei ușor accesibilă, astfel încât
în caz de defecțiune să se poată interveni ușor.
Proiectorul subacvat ic are două părți componente:
– o nișă de încastrare care trebuie montată împreună cu protecț ia pentru cablu, înainte ca
betonul să fie turnat;
– proiectorul propriu -zis.
În momentul terminării finisajului piscinei, se amplasează proiectorul în nișă. Acesta este
prevăzut cu un cablu de 2.5 [m] lungime, care este suficient pentru a ajunge la doza de
conexiuni. Proiectoarele subacvatice montate în piscină, nu se aprind niciodată, nici măcar
pentru testare, fără apă in piscină deoarece se ard imediat. Pentru a face un test de verificare se
poate folosi un ohm -metru.

Fig.1 .6 Proiector subacvatic [6]

7

Distanța prea mare pe care impuritățile o parcurg de la duzele de refulare la skimmere
reprezintă principalul dezavantaj al acestui tip constructiv, deoarece o mare parte din acestea
ajung pe fundu l piscinei. Datorită faptului c ă suprafața pe care apa este angrenată în mișcare este
redusă, cantitatea de apă care băltește crește, ducând la un consum crescut de soluții chimice. O
variantă îmbunătățită a acestui tip constructiv, presupune mărirea capacității de filtrare cu
aproximat iv 30%, montarea mai multor skimmere pe toți pereții piscinei, în așa fel încât să
asigure absorbția apei din toate direcțiile [6] .

1.2.2 Piscine cu luciu de apă cu jgheab perimetral

Piscinele cu luciu de apă sunt considerate cele mai elegante. Acestea se mai numesc și piscine cu
canal perimetral sau cu rigolă perimetrală, pentru că apa se revarsă într -un canal perimetral dând
senzația de orizont litoral. Costurile de realizare sunt cu aproximativ 30 -35% mai înalte decât în
cazul piscinelor cu skimmere datorită echipamentelor suplimentare necesare. În cazul piscinelor
cu canal perimetral, recircul area apei se realizează astfel: apa se revarsă in canalul perimetral de
unde apoi se colectează într -un rezervor construit alături de bazin. Din acest rezervor, apa este
absorbită către filtru. Filtrată, apa este împinsă înapoi în piscină prin duzele de refulare care se
găsesc pe pardoseala piscinei. Acest mod de recirculare a apei este recomandat pentru pi scine cu
volum mai mare de 100 [m3] de apă.
Hidrodinamic , filtrarea apei se realizează prin absorbția apei din bazinul de compensare, trecută
prin rezervorul de filtrare, și eventual prin echipamentele de sporire a confortului(schimbătorul
de căldură, dozatorul de soluții chimice, etc) cu care este dotată pisci na, fiind redirecționată în
piscină prin duzele de refulare situate pe pardoseala piscinei, în așa fel încât să acopere toată
suprafața piscinei, și să angreneze în mișcare o cantitate cât mai mare de apă [5].
Avantajul acestui sistem constructiv este că dispune de o hidrodinamică superioară, un
aspect estetic mult mai bun, eliminarea zonelor unde apa băltește, obținând o apă cu calități
superioare și reducân d consumul de soluții chimice.
În cazul piscinelor cu canal per imetral recircularea apei se realizează astfel: apa se revarsă în
canalul perimetral de unde apo i se colectează într -un rezervo r construit alături de bazin. Din
acest rezervor apa este absorbită de către filtru.
Filtrată, apa este împinsă înapoi în piscin ă prin duzele de refulare care se găsesc pe pardoseala
piscinei. Se recomandă acest mod de recirculare a apei pentru piscinele rezidenț iale cu volum
mai mare de 100 [m3] de apă și pentru piscinele publice [7].

1.2.3 Piscine private

Se construiesc cu scopul de a fi utilizate în regim personal, destinate familiei, care de regulă au
dimensiuni reduse, de preferat între 8 -14 [m] lungime, și 4 -6 [m] lățime. Constructiv ele pot fi
atât clasice, cât si cu luciu de apă, dar câ nd suprafața ap ei depășește 75 [m2] se recomandă ca ele
să fie construite doar în varianta cu luciu de apă.
Pentru dimensionarea sistemelor de filtrare nu sunt norme specifice pe baza cărora să se
calculeze capacitatea de filtrare necesară, existând doar recomandări în ce privește viteza de
trecere a apei prin stratul filtrant, care este de 50 [m/h], respectiv durata maximă a unui ciclu de

8
filtrare, care nu trebuie să depășească 4 ore în cazul unei piscine exterioare, respectiv maximum
6 ore în cazul unei piscine interio are, sau acoperită în permanență.
Datorită diferențelor mici de prețuri la sistemele de filtrare destinate piscinelor
rezidențiale, se recomandă reducerea cât mai posibil a ciclului de filtrare undeva înspre 4 ore,
fără a depăși viteza de trecere a apei pr in stratul filtrant, deoarece deși pe o perioadă scurtă de
timp pare o investiție suplimentară, în timp relativ scurt, ea devine rentabilă prin reducerea
consumului de soluții chimice folosite în tratarea apei, raportat la aceleași condiții de utilizare.
Tratarea apei în cazul acestor piscine se face de regulă manual utilizând soluții chimice în stare
granulată sau tablete, deși prin utilizarea unor unități de tratare automată a apei, cu soluții
chimice în stare lichidă se obține o calitate a apei mult supe rioară, cu un conținut optim de c lor și
o valoare a pH -ului optimă, cu un consum redus de soluții chimice, raportat la aceleași condiții
de utilizare.

1.2.4 Piscine publice

Spre deosebire de cele private, în cazul piscinelor publice, au acces o pătură largă de persoane.
Există standarde concrete în ce privește dimensionarea rezervoarelor de filtrare, a înălțimii
minime a stratului filtrant, a vitezei de trecere a apei prin st ratul filtrant, modul de tratare a apei,
respectiv recomandări referitoare la tipul constructiv și tipul finisajului. Din păcate în România,
în majoritatea cazurilor, nu se ține cont de aceste norme , în proiectarea respectiv executarea
piscinelor publice. Înălțimea stratului filtrant trebuie să fie de minim 1 [m], norma ce exclude din
start utilizarea filtrelor pitice, destinate doar piscinelor private.
Stratul filtrant este compus din nisip quartzos, în 3 substraturi cu diferite granulații, după
cum urmea ză :
– de bază (granulație între 2 [mm] și 3,5 [mm] );
– medie (granulație între 0,8 [mm] și 2 [mm] );
– fin (granulație între 0,4 [mm] si 0,8 [mm] );
În cazul filtrelor rapide se mai adaugă un strat de Antracit (cărbune fin) .
Viteza de trecere a apei prin stratul filtrant este de 30 [m/h/m2]. Se acceptă viteze mai mari, de
până la 40 [m/h/m2], doar în cazul filtrelor cu cărbune fin. Tratarea apei piscinelor publice se
face obligatoriu automatizat, pe lângă dezinfec tant, care poate fi pe bază de c lor, o xigen activ,
etc. Este obligatorie utilizarea soluțiilor floculante, cu rol de coagulare a impurităților mai mici
decât granulația stratului filtrant pentru a putea fi filtrate.
Tipul constructiv al piscinelor publice se recomandă a fi cu luciu de apă (cu jgheab
perimetral), deoarece având o hidrodinamică superioară celui cu skimmere, asigură mult mai
ușor și cu o cantitate mai redusă de soluții chimice, o apă cu o calitate superioară și un as pect
estetic mult mai plăcut.
Finisajul piscinelor publice este recomandat să se realizeze cu materiale durabile, ușor de
curățat și nu în ultimul rând cu un aspect estetic plăcut. Materiale folosite în finisajul piscinelor
sunt :
– liner (ușor de montat, ieftin, dar cu carențe în ce privește durabilitatea și aspectu l
estetic);
– oțel inoxidabil (durabil si cu aspect estetic, dar costuri foarte ridicate);
– mozaic din sticlă sau vitroceramic (durabil, aspect estetic plăcut, raport preț -calitate
foarte bun, se pretează atât formelor regulate cât si celor curbe);

9
– gresiile pentru piscină (durabil, aspect estetic plăcut, raport preț -calitate acceptabil, se
pretează mai puțin suprafețelor curbe, dar sunt obligatorii în cazul piscinelor destinate
concursurilor de natație).
Piscinele publice, indiferent de dimensiuni, n ecesită o p lanificare și o pregătire atentă . Adesea
suntem informați cu privire la etapele de construcție ale unei piscine, însă se neglijează total
aspectul planificării și al proiectării acesteia. Alegerea tipului de piscină se realizează în funcție
de mai mulți factori cum ar fi amplasamentul și tipul de sol. Există o multitudine de tehnologii
de construcție a unei piscine publice – beton, panouri metalice, beton cu blocuri din polistiren,
beton cu blocuri din PVC, cu pereți transparenți, finisate în int erior cu membrană din PVC
(liner), material ceramic sau vopseluri speciale.
Alegerea tehnologiei trebuie făcută în strânsă legătură cu condițiile specifice de
amplasare, astfel: pe soluri instabile (pământ de umplutură, nisipoase) se recomandă piscinele
din beton, la care trebuie luate măsuri specifice de consolidare; în zonele în care pânza de apă
freatică este la suprafață, trebuie efectuare lucrări de drenaj; pe soluri stâncoase, se poate opta
pentru construirea piscinei parțial îngropată și cu lucrări suplimentare de rambleiere.
Forma piscinei este legată în primul rând de aspectul estetic, la care arhitectul sau
designerul au un cuvânt important de spus. Totuși, este bine să se țină cont de faptul că aceasta
trebuie să se încadreze în liniile generale ale ambientului și/sau clădirilor învecinate. De
asemenea, tipul de formă și tehnologia pentru care se optează va fi reflectată și în costurile de
execuție. De exemplu, piscinele cu forme curbe, complexe sau cu pereți transparenți sunt mai
costisitor de r ealizat.
Dimensionarea piscinei, în ceea ce privește suprafața și volumul, trebuie realizată ținând
cont de două aspecte:
Suprafața se alege în funcție de numărul maxim de utilizatori la un moment dat(la un
hotel sau centru SPA poate coincide cu gradul de ocupare maxim al hotelului);
Volumul de apă al piscinei trebuie să fie dus spre minimum din considerente economice,
dar să țină cont și de necesitatea utilizatorilor de a înota și de a avea o adâncime corespunzătoare
acestui deziderat. Astfel, un lucru important îl reprezintă alegerea tipului de profil de fund –
(plat, în pantă, pante compuse, etc.). Regula de aur pentru dim ensionarea unei piscine rămâne
următoarea: pentru fiecare persoană s unt necesari 2 [m2]de piscină.
Elementele esențiale ale instalației hi draulice ale unei piscine sunt:
-elementele de preluare a apei de la suprafața piscinei (ski mmere sau rigolă perimetra lă),
acestea trebuie să fie nedemontabile de către utilizatorii piscinei și să nu reprezinte orificii mai
mari de 8 mm;
-elementele de preluare a apei din profunzimea pis cinei (sifoane de pardoseală);
-elemente prin care se returnează apa în piscină (guri de refulare) – în acest caz, viteza
apei la ieșire din gaura de refulare nu trebuie să depășească 3 [m/s];
-bazin de compensare – în cazul pis cinelor cu rigolă perimetrală;
-sistemul de pompare – filtrare;
-sistemul de tratare chimică (dezinfectant și corector de pH);
-sisteme sau echipamente conexe (încălzire, hidromasaj, etc.).
Hidraulicitatea mixtă este recomandată în cazul piscinelor publice , deoarece întreg
volumul de apă este dislocat în vederea filtrării și tratamentului chimic, iar normele eur opene cer
ca întreg volumul de apă să fie recirculat odată la 3 – 4 ore. Aceasta preia 50% din apa bazinului
prin sifoane și 50% prin skimmere sau rigole perimetrale, returnând apa prin guri de refulare

10
situate pe fundul bazinului. De asemenea, sunt necesa re elementele de care depi nde buna
funcționare a piscine i.
Rețeaua de conducte este de asemenea un aspect important. Pentru canalizarea de
aspirație a piscinei, viteza de curgere a apei nu trebuie să depășească 1,5 [m/s], pentru a evita
pierderile de sarc ină și fenomenul de cavitație. În cazul canalizării de refulare a piscinei, viteza
de curgere a apei nu trebuie să depășească 2 [m/s] pentru a evita fenomenul de ”lovitură de
berbec” și nivelul zgomotului (vibrațiilor).
Bazinul de compensare are efect de tampon în cazul unui aflux mare de persoane care fac
baie, valuri. De asemenea, preia gravitațional apa care se scurge din rigola perimetrală și este un
rezervor intermediar în cazul în care se vine cu un aport de apă proaspătă. De aceea este
recomandat ca atunci când dimensionați bazinul tampon, acesta să fie circa 10% din debitul orar
de recirculare al apei. Din dotările sale nu trebuie să lipsească sifonul de golire, preaplin,
orificiul de eliminare a gazelor și regulatorul de nivel.
Sistemul de pompare -filtrare este indispensabil pentru obținerea unei ape de calitate. În
cazul piscinelor publice, sistemul de filtrare se va realiza cu filtre cu nisip, semi -rapide, care
filtrează 20 -40 [m3/h/m2]. Nisipul din filtru va avea granulații diferite, în funcție de viteză.
Acesta va fi între 0,4 și 0,6 [mm] pentru viteze de 30 -40 [m3/h/m2], respectiv între 0,6 și 0,9
[mm] pentru viteze de 20 -25 [m3/h/m2]. Este recomandat ca stratul util de nisip (cel care
realizează filtrarea) să aibă o grosime de minimum 80 [cm] pentru piscin ele publice frecventate
moderat(de exemplu la hoteluri) și de 120 [cm] pentru cele frecventate intens.
Hidroizolația este de asemenea un aspect esențial al funcționării fără probleme a unei
piscine.Există materiale speciale folosite în realizarea hidroizolației și materiale care se folosesc
la finisare (vopsea, tencuieli decorative, materiale ceramice, mozaic). De asemenea, există și
materiale c are îndeplinesc ambele roluri de hidroizolație și de finisaj. Acestea sunt numite
„linere” și sunt membrane PVC. Bineînțeles, fiecare dintre aceste materiale implică tehnologii
specifice de aplicare, prezintă avantaje și dezavantaje și au costuri diferite de punere în operă.
Opțiunea pentru oricare dintre acestea trebuie făcută fundamentat și în s trânsă legătură cu situația
concretă din teren [7].

1.2.5 Piscine subterane

Piscinele subterane necesită un proces mai elaborat de instalare, însă au o rezistență și o
durabilitate mai mare. Calitatea si flexibilitatea acestui tip de piscină duce însă la creșterea
prețului, față de piscinele construite deasupra solului. Construcția unei piscine subterane,
urmează o serie de pași :
– obținerea autorizațiilor necesare, dacă este cazul (pentru excavare, pentru aducerea
unor utilaje grele în regiune) ;
– marcarea zonei în care va fi construită piscina (inclusiv marcarea copacilor pe care
doriți să îi protejați) ;
– excavarea zonei ;
– modelarea, întărirea și securizarea mar ginilor și fundul gropii săpate ;
– construcția cadrului piscinei, din bet on, oțel, f ibră de sticlă, etc. ;
– acoperirea cu liner (o membrană din PVC care îmbracă perfect interiorul bazinului,
asigurând atât hidroizolația piscinei cât și finisajul) sau cu mozaic in funcție de preferințe ;
– instalarea filtrelor, pompelor, accesoriilor (scări, tobogane)

11
Un avantaj al piscinelor subterane este flexibilitatea nelim itată, creativitatea merge de la alegerea
formei, a dimensiunilor, a tipului de finisaj și până la culori, accesorii, fântâni, pietr icele
decorative, surse de lumină, etc.
Durata de construcție este mai mare, ea putând ajunge până la o lună, însă speranța de viață a
unei piscine din beton, de exemplu, este de circa 100 ani.
Vorbind de materiale sunt mai multe posibilități în acest sen s :
Panouri de oțel – acestea au o rezistență crescută la coroziune si rezistă până la 30 de ani,
iar pe lângă formele standard (rotundă, ovală, dreptunghiulară ), se poate comanda orice form ă
dorită. De obicei, acestea sunt finisat e cu PVC.
Fibră de stic lă – aceasta se realizează in prealabil, dintr -o singură bucată, ce va fi instalată
ulterior în zona excavată. Oferă multă flexibilitate în alegerea formei și durează mai puțin decât
construcția unei piscine din beton. De asemenea, ea poate fi considerată gata finisată, eliminând
necesitatea unui liner sau a mozaicului. Este și mai ușor de întreținut, și poate fi combinată cu
alte materiale, ca beton sau oțel, pentru ranforsare.
Beton – acesta este cel mai trainic tip de piscină, având o durabilitate care le întrece pe
toate celelalte, însă solicită cel mai elaborat proces de construcție. De obicei aceste piscine au un
strat termoizolant, din polistiren sau alt material, și finisaj din PVC sau mozaic. Pentru borduri se
folosesc materiale antiderapante, ca p iatra naturală, beton sau margelle, un material realizat din
piatră reconstituită, ce reține accesul apelor pluviale în interiorul piscinei și conferă un suport
antiderapant [9] .

1.2.6 Piscine supraterane

Piscina suprateran ă este de obicei de formă rotundă sau ovală, cu cadrul structural la vedere.
Suprafața cadrului piscinei se acoperă de obicei cu PVC, în timp ce scheletul este făcut din oțel
galvanizat sau alte materiale rigide și rezistente la coroziune. Fundația se reali zează de obicei din
beton, piatră naturală sau lemn. Aceasta este o soluție convenabilă, din moment ce elimină
efortul și costurile excavării. Unele din aceste piscine pot fi instalate fără ajutorul unor
profesioniști, având manuale cu instrucțiuni de asam blare. În plus, acest tip de piscină oferă o
gamă largă de opțiuni pentru personalizare: mărime, formă, finisaj interior, textură, materiale.
Instalarea durează în jur de două săptămâni [10] .

12
CAPITOLUL II

MANAGEMENTUL CALIT ĂȚII APEI DIN BAZINELE DE ÎNOT
ȘI A MEDIULUI INTERIOR

Întreținerea corespunzătoare a piscinelor și bazinelor de înot este eficientă in prevenirea
problemelor de sănătate datorate apei contaminate din aceste bazine. Curățarea (în special
eliminarea biofilme lor), reînnoirea apei, filtrarea, ventilația și dezinfectarea sunt măsuri
preventive, esențiale care reduc riscul apariției unor astfel de probleme.

2.1 Dezinfec ția apei

Apa din piscine și bazine de înot este în mod continuu predispusă contaminării cu
microorganismele existente în atmosferă sau introduse în bazin de utilizatori (de pe piele și
mucoase și accidental prin urină și materii fecale).
Dezinfecția apei se poate realiza prin două tipuri de metode:
– metode chimice cu dezinfectant rezidual( clor, substanțele clorigene, brom și substanțele
pe baza de brom ); fără dezinfectant rezidual: ozon .
– metode fizice: UV.
Metodele fizice de obicei nu sunt folosite singure ci în combinație cu o metodă chimică.
Produsele chimice folosite ca dezinfectante pentru apa de îmbăiere intră in categoria biocidelor și
necesită aviz emis de Comisia Națională pentru Produse Biocide. Calitatea apei după dezinfecție
trebuie să corespundă condițiilor de calitate prevăzute de legislația în vigoare.

2.1.1 Metode chimic e

Substanț e dezinfectante pe bază de clor: clorul lichid , hipocloritul de sodium, calciu , c loro-
cianurați , dioxid de clor.
Clorul și substanțele clorigene, clor gazos și hipocloritul de sodium sau de calciu sunt cele mai
frecvent utilizate în dezinfecția apei d in piscine și bazine de înot.
Clorul gazos este un dezinfectant ideal foarte coroziv și foarte reactiv ce necesită m ăsuri de
siguranță suplimentară , stocarea sau transportul acestuia fă cându -se în condiții special e. Este
importantă dozar ea corectă a substanței și monitorizarea concentrației de clor residual .
La un ph de 6.5 , efectul de dezinfe ctare a dezinfectantului pe baz ă de clor este de 90% iar la un
ph de 8.0 efectul scade la 25% .
Doza de clor necesară este influențată de cantitatea de substanțe organice din apă, de ph –
ul apei, de timpul de contact și temperatura acest eia.
Dozarea dezinfectantului se poate realiza prin dozare automată monitorizându -se ph -ul și
dezinfectantul residual prin senzor electronic și dozare manual ă însoțită de o permanentă
monitorizare a parametrilor indic atori chimici și microbiologici .
Clorul residual este reprezentat de clorul ce persistă în apă , după contact de 30 de m inute
între dezinfectant și apă.
Clorul residual este cel ce acționează asu pra microorganismelor din apă . Prezența clorului
residual liber în apa bazinului de înot arată că apa din bazin este dezinfectată și nu prezintă
pericol pentru utilizatori .

13
Substanț e dezinfectante pe bază de brom : bromul elementar este un lic hid de culoare
roșie închisă , cu densitate mare, volatil, foarte toxic iritant pentru ochi și căile respiratorii, de
aceea utilizarea acestuia pentru dezinfecția apei nu e potrivită .
Bromul nu oxidează amoniacul sau alți compuș i ai azotului , din acest motiv , neputând fi
utilizat pentru tratamente șoc.
Atunci când pentru dezinfecția apei se utilizează compuși ai bromului , cantitatea de clor
utilizat pentru tratamentul șoc trebuie să fie mai mare . Datorită faptului că bromul residual este
sensibil la lumina soarelui este recomandată utilizarea lui pentru dezinfecția apei din bazinele
acoperite. Valoarea ph -ului trebuie să fie între 7.8 -8.0 în cazul utilizării bromului ca dezinfectant .
Dezinfecț ia apei cu ozon : Ozonul este cel mai puterni c agent oxidant și dezinfectant. În
contact cu ozonul , substanțele organice și microorganisme le sunt distruse instantaneu.
Ozonul are o d urata de viață destul de scurtă (max 30 de minute) astfel dezinfecția apei
nu este la fel de eficace ca în cazul utilizării clorului. Nu este recomandat a fi utilizat ca
dezinfectant residual deoarece se vaporizează rapid, e toxic și mai greu ca aerul, ceea ce duce la
discomfort și efecte asupra sănătății. Ozonizarea este urmată de dezonizare și adăugarea unui
dezinfectant residual de exemplu clor [12].

2.1.2 Metode fizice utilizate pentru dezinfecți e

Radia ții UV: Dezinfecția cu UV se realizează la lungimi de undă între 200 și 300 [nm].
Tratamentul este asigurat de către un aparat numit sterilizator UV ce generează raze ultraviolete
de tip C. Sistemul este eficace pe o gama largă de microorganisme. Pentru o activitate eficientă a
aparatului tre buie ca apa să fie bine filtrată astfel încât particulele cu dimensiuni mari să nu
ecraneze dispozitivul iar lămpil e UV trebuiesc curățate periodic. Dezinfecția prin radiații UV are
efecte mai reduse asup ra virusurilor și germenilor deoarece nu modifică ph -ul apei, nu apar
produse chimice secundare și reduc semnificativ cloramina din ap ă [12].

2.2 Filtrarea apei

Procesul de filtrare al apei este una dintre e tapele importante în tratarea apei din piscine și bazine
de înot. Aceasta constă în recircularea întregului volum de apa și începe prin absorbția apei din
bazin cu ajutorul unei pompe urmată de trecerea apei pr in filtru, dozarea de dezinfectant și pH, și
reintroducerea apei înapoi in piscina prin gurile de refulare.
Toate bazinele de înot și piscinele nou construite trebuiesc prevăzute cu sisteme de
recirculare a apei, cele existente vor fi dotate cu sisteme de recirculare și tratare a apei. Circulația
apei în bazin trebuie asigurată în așa fel încât să nu existe spații moarte unde apa stagnează. În
aceste spații apa nu este dezinfectată și nu este filtrată în mod corespunzător. Filtrarea apei are ca
scop elimin area suspensiilor (turbiditate) din apă, pentru obținerea unei ape transparente și clare.
Totodată prin filtrare se reduce canti tatea de dezinfectanți utilizată . Filtrele trebuie să funcționeze
timp de 24 de ore pe zi pentru a îndepărta poluanții proveniți de la utilizatorii piscinei. Prin
filtrare se elimină particulele în suspensie de diferite proveniențe.
Există o serie de tipuri de filtre disponibile, alegerea de filtre se va baza pe anumiți
factori, printre care: rata de filtrare, calitatea apei, efic iența, modul de întreținere, metoda de
spălare. Ciclul este capacitatea filtrului exprimată de regulă în număr de ore și reprezintă durata

14
de timp în care se filtrează tot volumul de apa din bazinul de inot. Este recomandat cel puțin un
ciclu complet pe zi [13].

2.3 Măsuri de siguran ță pentru utilizatori

Pe lângă mă surile eficiente de tratare și dezinfecție a apei din bazinele de înot este foarte
important ă efectuarea unui duș de către utilizator înainte de a intra in bazinul de înot. Trebuie
încurajată folosirea toaletei mai ales la copii înainte de intrare în bazin pentru a preveni urinarea
în apa și contaminarea accidentală cu fecale.
De asemenea existen ța unui pediluviu cu apă clorinată, pentru dezinfecția picioarelor la
intrarea in bazin, limitează contaminarea apei. Este interzis accesul în bazinele de înot a
persoanelor purtătoare de boli transmisibile, plăgi deschise, dermite sau dermatoze; aflate su b
influența băuturilor alcoolice.
Pentru a menține igiena apei din bazin se recomandă folosirea căștilor de baie. Copiii sub
7 ani au acces la bazin numai însoțiți și supravegheați de asistentul /instructorul de înot. Nu este
permis accesul cu animale de companie. Nu sunt permise alergările și jocurile imprudente pe
marginea bazinului.
Este obligatoriu respectarea instrucțiunilor afișate de către administratorul de bazin.
Pentru evitarea accidentări lor utilizatorii trebuie să fie conștienți că fiecare baz in este diferit,
astfel încât înainte de a intra în piscină, să se asigure de adâncimea apei, de pante abrupte în
bazine și de alte pericole. În mod obligatoriu, se va asigura un p unct de prim ajutor, trusă de
prim -ajutor pentru cazuri de leșin sau înec sa u orice alt tip de accidente.

2.3.1 Responsabilitatea persoanelor de supraveghere

Persoanele de supraveghere răspund de siguranța persoanelor care utilize ază piscina sau bazinul
de înot , previne leziuni prin minimizarea sau eli minarea situațiilor periculoase , previne înecurile
sau alte incidente în zona pe care o supraveghează educând și informând asupra pericolelo r.

2.3.2 Atribuțiile persoanelor de supraveghere

Persoanele de supraveghere aplică regulile de înot pentru a preveni apariția accidentelor , observă
permanent zona de responsabilitate pentru identificarea rapidă a urgenței , supraveghează modu l
de folosire al echipamentelor , execută imediat salvările de la in ec sau a altor acțiuni necesare ,
acordă imediat primul ajutor când este ne cesar, etc .
Supraveghetorii sunt instruiți pentru acordarea primului ajutor cu resuscitare cardio –
respirator ie, utilizarea tărgilor pentru imobilizarea coloanei vertebrale , a gulerelor cervicale.

2.4 Golirea și curățarea bazinelor de înot

2.4.1 Înlocuirea apei din piscine

Înlocuirea apei din piscină este, în general, singura modalitate practică de a elimina
contaminanții în exces. Înlocuirea apei poate fi realizată prin drenarea periodică sau prin diluarea
continuă. Diluare a continuă nu exclude necesitatea golirii periodice și curățarea piscinei. Scopul

15
completării apei este aceea de a înlocui volumul de apă evaporată cât și pierderea de apă prin
spălarea filtrelor sau prin alte procese tehnologice. Filtrarea și dezinfecția n u elimină toți
poluanții existenți în apa bazinelor de înot, motiv pentru care trebuie adăugată apă proaspătă, ce
limitează acumularea de poluanți prin diluare.
La calcularea volumului de apă proaspăt adăugată în apa din bazine de înot, se va lua în
considerare evaporarea apei și apa utilizată pentru spălarea filtrelor de apă. Ca regulă generală,
apa proaspătă adăugată in bazine le de înot nu trebuie să fie mai mică de 30 litru/utilizator/zi. În
plus, față de minima zilnică de 30 l/ utilizator, cel puțin la un an se schimbă toată cantitatea de
apă din bazinele cu sistem de recirculare și clorinare automată. În acest timp se efectuează
operațiunile de întreținere a bazinului și anexelor sale.
Ritmul de primenire a apei, de spălare și dezinfecție a bazinelor s e va stabili în funcție de
calitatea apei, respectându -se următoarele cerințe minimale (OAP 119/2014):
– Pentru bazinele cu recirculare a apei, zilnic se va recircula prin sistemul de filtrare și
clorinare întregul volum de apă al bazinului și, în plus, s e va înlocui 1/10 -1/15 din volumul apei
cu apă potabilă; săptămânal se va face spălarea și dezinfecția bazinului;
-Pentru bazinele fără recirculare, dar cu primenire continuă a apei, se va schimba zilnic
cel puțin 1/3 din volumul apei din bazin și se vor a sigura golirea, spălarea și dezinfecția acestuia
la cel mult 3 zile;
-Pentru bazinele fără recircularea apei și fără posibilități de primenire continuă a apei, se
vor asigura golirea, spălarea și dezinfecția zilnică a bazinului și umplerea cu apă de calit atea
prevăzută.
În cazul în care frecvența golirii totale a apei din bazine de tip SPA sau jacuzzi, nu este
reglementată de legislația în vigoare, frecvența înlocuirii apei se calculează în felul următor:
când diferența dintre valoarea TDS (Totalul de sol ide dizolvate) apei din bazin și valoarea TDS
apei de umplere depășește 1500 [mg/l] se va trece la golirea bazinelor, curățirea, dezinfectarea și
reumplerea bazinelor [13] .

2.5 Calitatea aerului

În cazul bazinelor de înot acoperite , calita tea aerului are o mare importan ță atât pentru confortul
și sănătatea utilizatorilor cât și pentru personalul angajat .
Factorii de confort ca temperatura aerului, temperatura suprafețelor, umiditatea aerului , schimbul
de aer contribuie la formarea unui climat adecvat pentru activităț ile sportive și de recreere.
Temperatura aerului înconjurător trebuie să fie cu 2 -4 grade celsius mai mare față de
temperatur a apei din bazin. Temperatura suprafețelor spațiului înconjurător este importantă
deoarece scăde rea temperaturii sub punctul de rouă duce la condensarea vaporilor de apă pe
suprafețele spațiului înconjurător.
Umiditatea aerului interior : o umiditate crescută limite ază de asemenea evaporarea apei ,
poate duce la scăderea temperaturii sub punctual de ro uă, vaporii de apă se condensează,
provocând astfel formar ea de mucegai, coroziuni, etc. Valoarea limită pentru umiditatea relativă
este de 70% .
Schimbul de aer : Clorul din apă reacționează cu substanțe organice formând “clor legat “
în special cloramină și trihalometani ce au un miros intens cunoscut sub de numirea de “ miros de
piscine”.

16
Cloroformul este mai greu decât aerul și se concentrează pe suprafață apei, este periculos
mai ales pentru copii și adolescenti care petrec mult timp în mod frecvent în apă. Eliminarea
acestor substanțe se face prin alimentarea regulată cu aer din exterior. Trebuie asigurat un
schimb de aer de cel puți n 20 [m3/h/m2] suprafață de apă. Pentru crearea unui confort, spațiile
interioare trebuiesc dotate cu cent rală multifuncțională pentru tratarea aerului care reglează
temperatura, umiditatea aerului și schimbul de aer dintre interior și exterior cu eliminarea
substanțelor cu miros (cloroform). Se vor controla subprodusele de dezinfecție în aer pentru a
reduce expunerea la aceste substanțe prin inhalare care este calea dominantă de expunere în
timpul utilizării apei din bazinele de înot .

2.6 Calitatea apei din bazinele de înot

Monitorizarea apei din bazinele de înot este foarte importantă p entru sănătatea utilizatorilor.
Scopul monitorizării este menținerea sub control a parametrilor bacteriol ogici și fizico -chimici ai
apei, precum și furnizarea de informații către utilizator cu privire la calitatea apei.
Menținerea calității apelor din bazi nele de înot nu se poate realiza exclusiv cu
monitorizarea din laborator , fiind necesară o bună colaborare din partea utilizatorilor, în special
prin respectarea regula mentului de ordine interioară. Pentru urmărirea valorii parametrilor apei
din bazinele de înot se recoltează probe de apă din care se determina parametrii microbiologici și
fizico -chimici ai apei .

2.6.1 Parametrii microbiologici

Riscul infecțios asociat apei din bazinul de înot este legat în general de poluare de origine
infecțioasă ce apar e secundar unor deficiențe în procesul de tratare a a pei sau în lipsa
dezinfecț iei.În cazul bazinelor neacoperite o sursă deloc de neglijat de contaminare cu
microorganisme o reprez intă păsările sau rozătoarele.
Pentru monitorizarea calității apei din bazi nele de înot se utilizează ca indicatori
microbiologici: numărul total de coloni i ce se dezvoltă la 37 ° C, bacterii coliforme, Escherichia
coli, entero coci, Pseudomonas aeruginosa.
Bacterii coliforme
Aceste bacterii sunt larg răspândite în natură și nu sunt considerate de o importantă
epidermiologică directă pentru examinarea apelor . Deși nu este exclusiv de origine fecală,
grupul coliformilor este prezent în cantitate mare în materiile fecale ale omului și animalelor cu
sânge cald, ceea ce permite depi starea lui chiar după diluarea considerabilă.
Conform OAP 119/2014 valoa rea maximă admisă : <10/100 [ml]
Escherichia coli
Bacterie gram negativă aparținând familiei Enterobacteriaceace, aerobă, lactozo -pozitivă,
oxidază -negativă, indol poz itivă, considerată indicator de contaminare fecală a apei din bazinele
de înot.
Conform OAP 119/2014 val oarea maximă admisă : 0/100 [ml]
Enterococi
Fac parte din microbiocenoza intestinală umană și an imală și se prezintă sub formă de coci
ovalari izolați sau în perechi sau lanțuri scurte, sunt gram pozitivi, imobili.
Conform OAP 119/2014 valoarea maximă admisă: 0/100 [ml]

17
Pseudomonas aeruginosa
Este o specie bacteriană aerobă, gram negat ivă, larg răspândită în natură, frecve nt izolată de pe
mucoase, piele și tubul digestiv al omului și al animalelor.
Pseudomonas aeruginosa este frecvent întâlnită în apele piscinelor și bazinelor de înot, datori tă
capacității sale de a rezista la variații mari de temperatură ale apei și la a cțiunea dezinfectanților.
Se recomandă monitorizarea acestui parametru deoarece este un indicator al condițiilor igienico –
sanitare. Fiind un microorgani sm condiționat patogen prezintă, importanță pentru sănătatea
publică numai în cazul persoanelo r cu un sistem imun deficitar.
Conform OAP119/2014 valoarea maximă admisă : 0/100 [ml]

2.6.2 Recoltatea probelor de apă din bazinele de înot

Prelevarea de probe trebuie să fie efectuată de către un personal calificat și competent pentru a
evita contaminarea probei. Analiza probei de apă trebuie efectuată în laboratoare specializate
pentru acest tip de analize și cu un personal bine instruit. Pentru analizele microbiologice probele
se vor preleva în recipiente sterile din sticlă sau materiale plastice (polipr opilenă, polistiren,
polietilenă, policarbonat) de unică folosință sau autoclavabile.
Volumul recipientelor trebuie să fie adecvat numărului de analize ce vor fi efectuate, de
obicei se folosesc recipiente de 500 [ml] sau 1000 [ml]. Pentru a neutraliza dez infectantul
rezidual în recipientul de prelevare se adaugă o soluție de tiosulfat de sodiu 18 [mg/ml ]. Flaconul
se introduce în poziție orizontală pâ nă la 20 -30 [cm] adâncime, pentru a împiedica pierder ea
tiosulfatului, apoi se ridică spre o poziție oblică , până când a fost recoltată o cantitate suficientă
de apă. Recipientul nu se clătește înainte cu apa din bazin pentru a nu arun ca tiosulfatul de sodiu
cu rol în neutralizarea dezinfectantului. Recipientul nu se umple complet cu ap ă, ci se lasă un
spațiu p entru ca proba când ajunge în laborator să poată fi omogenizată înainte de analiză .
Recipientului i se atașează o etichetă compl etată corespunzător (data, ora, locația, numele
persoanei care a prelevat) . Este de preferat ca probele s ă fie prelevate atunci când sunt utilizatori
în bazin, în perioada de vârf a utilizării bazinului. Probele trebuiesc refrigerate imediat după
prelevare si transportate la lab orator. Ideal este ca probele să ajungă la laborator în 8 ore,
acceptabil 12 ore. Pentru analizele fizico -chimice probele se vor preleva în recipiente din sticla,
cu un volum adecvat pentru analiza tuturor parametrilor solicitați. Recoltarea se realizează din
același loc și în același mod ca și probele pentru analiza microbiologică.
Administratorul de bazin d e înot are obligația de a verifica de cel puțin 2 ori pe zi pH -ul
apei si dezinfectantul rezidual .

Tabel nr. 2.1 Frecvența de recoltare pentru analiza microbiologică a apei de îmbăiere
( Conform OAP 119/2014 ) [12]
Parametru Frecvență
Nr. Colonii la 37 grade C/ml in 24 h Bilunar
Bacterii coliforme Bilunar
Escherichia coli Bilunar
Enterococi Bilunar
Pseudomonas aeruginosa Bilunar

18
2.6.3 Parametrii fizico -chimici

În urma dezinfec ției apei, pot pătrunde în apă odată cu dezinfectantul folosit si o serie de
impurități și contaminan ți chimici iar în urma dezinfec ției se formează așa numiți produși
secundari ( cloramine, THM, etc ) de aceea este foarte importantă monitorizarea și menținerea
sub control a parametrilor fizico -chimici ai apei, precum și furnizarea de informații către
utilizator cu privir e la calitatea apei din bazin. Pentru monitorizarea calității apei din bazinele de
înot se utilizează ca indicatori fizico -chimici: ph -ul, limpezimea, temperatura și clorul residual
liber. Ph-ul este o măsură a activității io nilor de hidrogen din soluție. Acesta trebuie
monitorizat deoarece are un rol foarte important în eficiența procesulu i de dezinfecție și
coagulare.
Conform OAP 119/2014 valoarea ph -ului trebuie să fie: 7.2-8.2
Limpezimea conform OAP 119/2014, un disc negru de 15 cm pe fond alb, trebuie să fie
vizibil cu ușurință în punctul cel mai profund al bazinului.
Temperatura , conform OAP 119/2014, trebuie să fie între 22 -24 grade C .Nu se
recomandă folosirea pentru îmbăiere a apei ma i mică de 22 de grade .
Clorul residual chimic : Acest parametru trebuie analizat zilnic înainte de utiliz area
bazinului Frecvența de măsurare depinde de tipul bazinului, de numărul de utilizatori și de
modul cum se face dezinfecția. În cazul folosirii de zinfecției automate, acest parametru este
monitorizat în mod continuu, iar în cazul în care dezinfecția se face manual, la două trei ore.
Conform OAP 119/2014 , concentrația clorului liber în bazinele de înot/piscine acoperite
trebuie să fie între 0.5 -1 [mg/l] , iar în bazinele descoperite între 0,5 -1,5 [mg/l].

19
CAPITOLUL III

CALCULUL NECESARULUI DE C ĂLDUR Ă PENTRU PISCINE

3.1 Tipuri de piscine și parametri i climatic i

Se poate considera că există două tipuri de piscine:
-închise (piscine montate în interiorul unor clădiri);
-deschise (piscine montate în aer liber).
Referitor la piscinele în aer liber, cel puțin în țările dezvoltate din punct de vedere
economic și cu tradiție îndelungată în realizarea și exploatarea unor astfel de piscine, există o
serie de reglementări, care recomandă sau chiar obligă, ca pe timpul neutilizării piscinelor
în aer liber, acestea să fie acoperite pentru a evita eventuale accidente provocate de
căderea persoanelor în piscine.
În viitorul apropiat, asemenea reglementări vor deveni cu siguranță obligatorii și în
România, astfel încât trebuie să se țină seama de acest aspect încă din faza de proiectare a
sistemelor de încălzire a piscinelor, cu atât mai mult cu cât prezența acestor sisteme este
importantă și pentru comportamentul termic al piscinelor. Există diverse soluții tehnice pentru
acoperirea piscinelor: prelate ancorate, prelate gonflabile, panouri flotante, etc.
Din punct de vedere al calculului necesarului de căldură al piscinelor, se poate
considera că piscinele deschise (în aer liber) prezintă două perioade de exploatare, caracterizate
prin sarcini termice diferite:
-perioade în care piscina este descoperită (de regulă ziua–piscina este utilizată );
-perioade în care piscina este acoperită (de regulă noaptea – piscina nu este utilizată).
Pentru piscinele închise , în incintele în care sunt montate acestea, conform ASHRAE
1995, (American Society of Heating, Refrigerating, and Air -Conditioning Engineers) ,
temperatura aerului este de maxim 27°C, iar umiditatea relativă a aerului este de cca. 60%.
Viteza de circulație a aerului în jurul piscinelor închise (mărime asimilabilă cu viteza
vântului în cazul piscinelor deschise) este de cca. 0,1 [m/s]. Această valoare corespunde unui
număr de schimburi de aer, egal cu 6-8 volume ale incintei într-o oră.
Pentru piscinele deschise, parametrii climatici sunt cei corespunzători zonei în care
este amplasată piscina, cei mai importanți fiind:
-temperatura aerului (variație sensibilă pe durata zilei și sezonieră);
-umiditatea absolută a aerului (mai constantă decât umiditatea relativă);
-viteza vântului (variație sensibilă pe durata zilei și sezonieră).
În ceea ce privește viteza vântului, acest parametru este foarte important pentru calculul
unor componente ale sarcinii termice ale piscinelor montate în aer liber, astfel încât sunt
prezentate în continuare câteva elemente de calcul pentru viteza vântului.
Observații efectuate în diverse regiuni ale SUA și Canada, pe perioade îndelungate de
timp, au arătat că în medie, viteza maximă în timpul zilei este de cca. două ori mai mare
decât viteza minimă din timpul nopții, ceea ce indică faptul că viteza vântului este mai
mare ziua decât noaptea.
De asemenea s-a constatat că în medie, variația zilnică a vitezei aerului, este
aproximativ sinusoidală. Pornind de la aceste observații a fost realizat un model matematic
pentru calculul vitezei vântului, care a fost implementat într-un program de simulare a

20
condițiilor meteorologice din diverse regiuni ale planetei.
Relațiile de calcul utilizate în acest model sunt prezentate în continuare .

Viteza vântului la un anumit moment al zilei (wh) se determină cu relația :

wh=
)
) [m/s]; (3.1.1)

unde:

– este viteza medie a vântului în regiunea de amplasare a piscinei;
– h este ora la care este calculată viteza vântului wh;
– h0 este ora la care se î nregistrează viteza maximă a vântului (de regulă pe timpul zilei,
nu pe timpul nopții).

Considerând o anumită valoare pentru viteza medie zilnică a vântului și un anumit
moment al zilei în care se atinge valoarea maximă a vitezei vântului, se poate obține pentru
diferite valori ale lui h, o variație zilnică a vitezei vântului, de ti pul celei prezentate în figura 3 .1

Fig 3 .1 Variație zilnică a vitezei vântului [m/s] [14]

În exemplul din figură, s -a considerat că viteza medie zilnică a vântului este de
3m/s=10,8km/h și că viteza maximă a vântului este atinsă în jurul orei 12.
Considerând că piscinele deschise prezint ă perioade de exploatare când sunt descoperite
și când sunt acoperite, se pot calcula vitezele medii ale vântului în ace ste perioade, valori

21
importante pentru calculul diverselor componente ale necesarului de căldură pentru î ncălzirea
piscinelor, în aceste perioade.

Viteza medie a vântului în perioada în care piscina este descoperită (wd)se calculează cu
relația:

wd=
)
) [m/s] ; (3.1.2)

unde:
– w este viteza medie a vântului în regiunea de amplasare a piscinei;
– na este numărul de ore în care piscina este acoperită.

Viteza medie a vântului în perioada în care piscina este acoperită (wa)se calculează cu relația:

wa =

) [m/s] ; (3.1.3)

unde:
– w este viteza medie a vântului în regiunea de amplasare a piscinei;
– na este numărul de ore în care piscina este acoperită ;

Pentru exemplul anterior, considerând că durata =16ore, deci că 16 ore din 24 piscina este
acoperită și 8 ore din 24 piscina este descoperită, se obțin valorile:

– wd=3,8 [m/s] pentru viteza medie a vântului în perioada în care piscina este descoperită;

– wa=2,6 [m/s] pentru viteza medie a vântului în perioada în care piscina este acoperită.

Se observă din nou că , în conformitate cu modelul de calcul conside rat, viteza medie a vântului
în perioada în care piscina este descoperită (ziua), este mai mar e decât viteza medie a vântului în
perioada în care pi scina este acoperită (noaptea).
Componentele necesa rului de căldură al piscinelor, sunt:
– fluxul de căldură datorat evaporării apei;
– fluxul de căldură datorat convecției la suprafața apei;
– fluxul de căldură tr ansmis prin pereții piscinei;
– fluxul de căldură necesar pentru încălzirea apei proaspete.
Acestor componente li se poate adăuga, în cazul piscinelor deschise, fluxul de căldură datorat
radiației solare.
Acest flux de căldură se determină scăzând din flux ul termic datorat radiației solare directe,
fluxul termic reflectat de apa din piscină, pentru că nu toată căldura datorată radiației solare este
înglobată în apă, o parte importantă fiind reflectată de suprafața apei din piscină.
Pentru determinarea acest or fluxuri termice, având un caracter foarte variabil atât pe durata zilei,
cât și pe durata sezonului în care poate fi utilizată piscina, trebuie să se țină seama de poziția
variabilă a soarelui pe cer, în locul de amplasare a piscinei și de gradul de agi tație a apei din
piscină.

22
În calculele obi șnuite , aceste componente ale necesarului termic al piscinei, nu sunt luate
în considerare, deoarece contribuie la încălzirea naturală a apei, reducând sarcina termică
necesară pentru încălzirea piscinei, iar acest e componente se manifestă numai în zilele însorite.
S-a considerat că nu este justificat să se presupună că sezonul de exploatare a piscinelor
deschise va fi însorit și astfel să se subdimensioneze sistemul de încălzire a apei din piscine, deci
se va calcula necesarul de căldură al acestor piscine considerându -se că lipsește radiația solară.
Implicit se va calcula necesarul de căldură al piscinelor pentru zilele înnorate.

3.2 Fluxul de c ăldură datorat evapor ării apei

Având în vedere că apa din piscine este în contact permanent cu aerul umed din jur, se v a
manifesta tendința aerului umed de a se satura în umiditate, iar sursa de umiditate în acest caz, va
fi reprezentată tocmai de apa din piscine, care se va evapora.
Prin evaporare, apa din pisci ne pierde căldura latentă de evaporare conținută de vaporii
de umiditate care trec din apă în aer, în urma procesului de transfer de masă și căldură menționat.

Fluxul de căldură pierdut prin evaporarea apei ̇ poate fi calculat cu relația:

̇ ) [W] ; (3.2.1)

unde:

-S – suprafața piscinei;
-ps [Pa] – presiunea de saturație a vaporilor de apă din aer;
-pv [Pa] – presiunea parțială a vaporilor de apă din aer;
-cd – coeficient de corecție care poate avea următoarele valori:
-cd=1 – în cazul piscinelor închise;
-cd=0,1 -în cazul piscinelor deschise, pentru perioada în care acestea sunt acoperite

(evaporarea apei este mult redusă în aceste perioade);
-cd=2 -în cazul piscinelor deschise, pentru perioada în care acestea sunt descoperite
(evaporarea apei este mult mai intensă în aceste perioade);
-ce – coeficient de masic de tran sfer termic prin evaporare, care se poate determina cu
relația:

; (3.2.2)

unde:
– w – viteza aerului la suprafața bazinului.

În figura 3 .2. este prezen tată variația coeficientului masic de transfer termic prin evaporare,cu
viteza vântului, calculată cu relația prezentată anterior :

23

Fig.3.2 Variația coeficientului masic de transfer termic prin evaporare, cu viteza vântului [14]

Analizând figura prezentată, se observă că valoarea coeficientului “c e” se modifică de la
0,05 [W/ Pa] în absența vântului, la 0,52 [W/ Pa], adică o valoare de 10 ori mai mare,
pentru o viteză a vântului de 7 [m/s].
Presiunea de saturație a vaporilor de apă din aerul umed ps, depinde numai de temperatura
aerului umed, care este aceeași și cu temperatura vaporilor din aer.
Această dependență este prezentată în tabelulul alăturat, pentru temperaturi ale aerului de 5 –
45°C.

Tabel nr. 3.1 Variația presiunii de saturație a vaporilor de ap ă din aerul umed, cu temperatura[14]
Temperatura 5 10 15 20 25 30 35 40 45
ps [Pa] 871,9 1227,1 1704,1 2337 3166 4242 5622 7375 9582

Presiunea parțială a vaporilor de apă din aer pv se determină cu relația:

[Pa]; (3.2.3)

unde:
– φ este umiditatea relativă a aerului umed.

De exemplu, în cazul unei piscine închise, la care aerul umed are temperatura de 25°C și
umiditatea relativă φ=60%, presiunea de saturație a vaporilor de apă din aerul umed rezultă din
tabel ca fiind ps=3166 [Pa], pentru presiunea parțială a vaporilor de apă din aer, se obține
valoarea pv=0,6·3166=1899,6 [Pa].

24
În funcție de valoarea fluxului de căldură pierdută prin evaporarea apei ̇ poate fi calculate
debitul masic de umiditate degajată din piscină ̇ cu relația:

̇ ̇
̇
; (3.2.4)

unde:
– rw – căldura latentă de vaporizare a apei:

rw = 2454 [kJ/kg ]

De valoarea debitului masic de umiditate degajată din piscină, trebuie să se țină seama când se
calculează necesarul de apă proaspătă al piscinelor și fluxul de căl dură necesară pe ntru încălzirea
apei proaspete.

Debitul de aer umed care conține umiditatea degajată ̇ se determin ă cu relația:

̇ ̇

] (3.2.5)

unde:
– x – umiditatea absolută a aerului umed;
– 1/x – cantitatea de aer care conține cant itatea x de umiditate absolută.

De valoarea debitului de aer umed care co nține umiditatea degajată de ap ă din piscine,
trebuie să se țină seama la dimensionarea sistemului de condiționare și ventilare aferent clădirilor
care conțin piscine închise.

3.3 Fluxul de căldură transmis prin conve cție

Datorită faptului că suprafața apei din piscine este în contact cu aerul din mediul
înconjurător, între apă și aer se va produce un transfer continuu de căldură.
Sensul acestui transfer termic depinde de temperaturile celor două medii, astfel încât
sunt posibile următoarele situații:
– apa este mai caldă decât aerul și fluxul de căldură se transmite de la apă la aer;
– apa este mai rece decât aerul și fluxul de căldură se transmite de la aer la apă;
– apa și aerul au aceeași temperatură și fluxul de căldură este nul .

Valoarea fluxului termic transmis prin convecție de la apă la aer ̇ se calculeaza cu
relația:
̇ ) [W] (3.3.1)

unde:
– S – suprafața piscinei;
– tw – temperatura apei din piscină;
– ta – temperatura aerului;

25
– α – coeficientul de convecție, care se calculează cu relația

α=3,1+4,1 w [
; (3.3.2)

unde:
– w – viteza medie a vântului (diferită pentru piscinele închise față de cele deschise și
diferită pentru perioadele în care piscinele deschise sunt acoperite, respectiv descoperite).

Fig 3 .3 Variația coeficientului de convecție cu viteza vântului [14]

Pentru piscinele închise se poate considera ̇ , deoarece în aceste cazuri, în
interiorul incintei care adăpostește p iscina, temperatura aerului devine foarte apropiată de
temperatura apei.
Această situație se întâlnește și în cazul piscinelor descoperite când temperatura apei și
aerului devin egale. Când aerul din mediul înconjurător al piscinelor devine m ai cald decât apa,
valoarea fluxului termic transmis prin convecție devine negativă, ceea ce înseamnă că piscina se
încălzește de la mediul ambiant, în loc să fie răcită de acesta.

3.4 Fluxul de căldură transmis prin pereții piscine i

Apa din piscine este în contact termic permanent atât cu pereții laterali cât și cu fundul bazinului.
Se poate considera că toți pereții piscinei au temperatura egală cu a solului în care este montată
piscina. Deoarece apa din piscină este mai caldă decât temperatura pereților, fluxul termic
transmis prin pereții piscinei contribuie la răcirea apei din piscină și trebuie să fie compensat de
sistemul de încălzire a apei.

Valoarea fluxului termic transmis prin pereții piscinei ̇ , se poate calcula cu rel ația:

̇ ) [W]; (3.4.1)

unde:
– Sp – suprafața pereților;

26
– tw – temperatura apei din piscină;
– tp – temperatura pereților piscinei;

Fig. 3 .4 Variația temperaturii solului la diferite adâncimi în diferite perioade ale anului [14]

k – coeficientul global de transfer termic prin pereții piscinei, care se poate calcula cu
relația:
k =

∑
(3.4.2)
unde:
– δ [m] – grosimea pereților piscinei;
– λ [W/m·K] – conductibilitatea termică a materialului din care sunt realizați pereții
piscin ei;
– wα – coeficientul de convecție la transferul termic dintre apă și pereți.

Valoarea coeficientului de convecție αw se poate calcula cu relația :

αw= √ [
] (3.4.3)

unde: – – viteza apei din piscină.

27
Apa din piscine este în permanentă deplasare, deoarece este filtrată și reîmprospătată
permanent, deci chiar dacă are o vitez ă redusă, ac easta cu este nulă. În cazul piscinelor cu
valuri,viteza apei poate să atingă valori în jur de 4 -5 [m/s].

Fig. 3 .5 Variația coeficentului de convecție pe partea apei și a coeficientului global de transfer
termic, în funcție de viteza apei [14]

3.5 Fluxul de căldură pentru încălzirea apei proaspete

Apa din piscină trebuie reîmprospătată permanent, chiar dacă este prezent un sistem eficient de
filtrare, deoarece în urma utilizării piscinei, calitatea apei se deteriorează.
Apa proaspătă trebuieîncălzită până la valoarea temperaturii apei din piscină, iar sarcina
termică utilizată în acest scop reprezintă o componentă importantă a sistemului de înc ălzire al
piscinelor.
Fluxul de căldură necesar pentru încălzire a apei proaspete ̇ se calculeaza cu
relatia:

̇ ̇ ) [kW] (3.5.1)

unde:
– – căldura specifică a apei: cw = 4,186 [kJ/kg K]
– – temperatura apei din piscină: tw = 22 -26 °C
– – temperatura apei proaspete: iarna tp ≈ 5 °C; vara tp = 10 -15 °C
– ̇ – debitul de apă proaspătă.

28
Debitul de apă proaspătă ̇ necesar pentru exploatarea corectă a piscinei se
calculează cu relația:

̇ ̇
[
] (3.5.2)

unde:
– ̇ – debitul de apă pierdută prin evaporare;
-nr – numărul de reîmprospătări ale apei din piscină, într -o săptămână (de câte ori este
schimbată / înlocuită apa într -o săptămână);
– – densitatea apei: se poate considera ≈1000 [kg/m3];
-V – volumul apei din piscină.

3.6 Sarcina termică totală a piscine i

Sarcina termică totală a piscinei este reprezentată de suma sarcinilor termice parțiale,prezenta te
anterior.
Sarcina termică totală a piscinei ̇ se poate calcula cu relația:

̇ ̇ ̇ ̇ ̇ [kw] (3.6.1)

Valoarea sarcinii termice totale a piscinei reprezintă tocmai valoarea sarcinii termice a
sistemului de încălzire a apei din piscină.
Încălzirea piscinelor poate fi realizată monoenergetic, dar și cu ajutorul unui sistem
energetic bivalent, cel mai adesea utilizând energia solară în combinație cu o altă sursă de
energie, care poate fi obținută prin arderea unui combustibil, sau energia electrică.
Ca și combustibili se pot utiliza lemne,brichete, peleți, combustibili lichizi, sau
combustibili gazoși. Energ ia electrică se poate utiliza cel mai eficient cu ajutorul unei pompe de
căldură.

3.7 Exemplu de calcul

Să se calculeze sarcina termică totală a piscinei în următoarea situație
Piscină în aer liber, cu dimensiunile:
– lungime L=20 [m];
– lățime l=10 [m];
-adâncime h=1,5 [m].

Se consideră următoarele temperaturi și condiții climatice:
-temperatura apei din piscină: tw=24°C ;
-temperatura aerului: t=18°C;
-umiditatea relativă a aerului: φ=40%;
-viteza medie a vântului; w=4 [m/s].

Perioadele de exploatare a pi scinei:

29
-piscina este descoperită și exploatată: 8h/zi;
-piscina este acoperită și neexploatată: 16h/zi.

Fluxul de căldură datorat evaporării apei
Suprafața piscinei: S=L·l=20·10=200

Suprafața totală a pereților pi scinei (inclusiv fundul bazinului): (3.7.1)

Sp=2·(L·h+l·h)+S=2·(20·1,5 +10·1,5)+200=2·(30+15)+200=290 ]

Volumul de apă din piscină: V=L·l·h=20·10·1,5=300 [m3] (3.7.2)

Viteza medie a vântului în perioada în care piscina este descoperită: w d=5,1 [m/s]

Viteza medie a vântului în perioada în care piscina este acoperită: w a=3,5 [m/s]

Coeficientul de masic de transfer termic prin evaporare cu pi scina descoperită: c ed=0,385 [W/Pa]
Coeficientul de masic de transfer termic prin evaporare cu piscina acoperită: c ea=0,28 [W/ Pa]

Coeficientul de masic de transfer termic pri n evaporare, mediu: c e=0,318 [W/ Pa]

Presiunea de saturație a vaporilor de apă din aer: p s=2084 [Pa]

Presiunea parțială a vaporilor de apă din aer: p v=0,4·2084=833,6 [Pa]

Fluxul de căldură datorat evaporării apei în perioada când piscina este descoperită:
̇ = 2·0,385·200·( 2084 -833,6) = 192561,6 W = 192,251 [kW] (3.7.3)

Fluxul de căldură datorat evaporării apei în perioada când piscina este acoperită:
̇ = 0,1·0,28·200·(2084 -833,6) = 7002,24 W = 7 [kW] (3.7.4)

Fluxul de căldură mediu zilnic, datorat evaporării apei (se ține seama de durata perioadelor în
care piscina este descoperită, respectiv acoperită):
̇= ̇ ̇
=
[kw]
Debitul masic de umiditate degajată din piscină: ̇ =
= 0,026 kg/s= 93,6 [kg/h] (3.7.5)

Fluxul de căldură transmis prin convecție

Coeficientul de convecție: α =24 [W/ K] (3.7.6)

30
Fluxul de c ăldură transmis prin convecție: ̇ = 24·200·(24 -18)= 28800 [W] = 28,8 [kW] (3.7.8)

Pentru viteza apei din piscină ww≈0m/s, valoarea coeficientul de convecție pe partea apei, este:
αw=230 [W/ K]

Dacă pereții piscinei sunt realizați din beton λ=1,45 [W/mK ], cu grosimea δ =0,05 [m], valoarea

= 29 [W/ K]

Dacă piscina este izolată cu plăci de polistiren λiz=0,04W/mK, cu grosimea δiz=0,03 [m],
valoarea
= 1,3 [W/ K]

Coeficientul globa l de transfer termic: k=1,268 [W K]

Suprafața totală a pereților piscinei: Sp=290 [ ]

Temperatura solulu i, în luma mai, la adâncimi de 1 -2 [m], se situează în jurul valorii tp=7°C

Fluxul de căldură transmis prin peretii piscinei izolate:
̇ ) ] (3.7.9)

Fluxul de căldură transmis prin pereții aceleiași piscine, neizolate (fără plăcile de polistiren)
k=25,75 [W/ K]
̇ =25,75·290·(24 -7)= 126947 [W] ≈127 [KW] (3.7.10)

Debitul de apă proaspătă: ̇=
= 1,514 [kg/s] (3.7.11)

Fluxul de căldură pentru încălzirea apei proaspete: ̇ =1,514·4,186·(18 -10) = 50,7 [kW] (3.7.12)

Sarcina termică totală a piscine i

Sarcina te rmică totală a piscinei izolate
̇ ̇ ̇ ̇ ̇ 64,38+28, 8+6,21+50,7=150,09 kW ≈ 150 [kW] (3.7.13)

Sarcina termică totală a piscinei neizolate
̇ ̇ ̇ ̇ ̇=64,38+28,8+1 27+50,79=270,97 [kW]≈270 [kW] (3.7.14)

Această sarcină termică, trebuie să fie preluată de sistemul de încălzire a apei din piscină,
indiferent dacă pentru funcționarea acestuia se utilizează surse clasice sau regenerabile de
energie.

31
În lipsa unui sistem de încălzire a pei din piscină, sau în cazul nefuncționării acestuia, într -o
zi(24h) temperatura apei din piscină, se reduce cu Δtw
Δtw= ̇
= 150·3600/1000/300/4,186=0,43°C (3.7.15)

Pentru piscina neizolată:

Δtw= ̇
= 270·3600/1000/300/4,186=0,77°C (3.7.16)

Acest calcul arată că pentru evaluări estimative rapide, este relativ corect să se calculeze
sarcina termică a instalației de încălzire a apei din piscine, prin metoda utilizată de numeroase
firme producătoare de echipamente de încălzire, care consideră că această instalație trebuie să
compenseze răcirea apei din piscină cu 0,5°C/zi î n cazul piscinelor închise, respectiv cu 1°C/zi în
cazul piscinelor deschise.
În cazul analizat, considerând la dimensionarea intalației de încălzire a apei din piscină, că
trebuie să compenseze o variație a temperaturii apei de 1°C/zi, instalația de încă lzire ar fi
supradimensionată cu 23%, dar ar permite încălzirea mai rapidă a apei la umplerea complet ă a
piscinei cu apă proaspătă [14] .

32
CAPITOLUL IV

ÎNCĂLZIREA APEI DINTR -O PISCIN Ă FOLOSIND ENERGIA
REGENERABIL Ă

4.1 Noțiuni generale privind sursele de energie regenerabilă folosite pentru
încălzirea apei

Pentru îmbunătățirea condițiilor de desfășurare a activităților recreative ale utilizatorilor, apa din
piscine se încălzește. Un sistem complet de încălzire a apei di n piscină are o serie de funcții:
-menține apa din bazin la o temperatură confortabilă corpului uman (24 -29 ș C);
-recirculă întregul volum de apă într -un interval de timp bine determinat în funcție de
condițiile de exploatare a piscinei;
-filtrează și igienizează apa.
Energiile regenerabile nu produc emisii poluante și prezintă avantaje pentru mediul mondial și
pentru combaterea poluării locale. Obiectivul principal al folosirii energiilor regenerabile îl
reprezintă reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.
Dezvoltarea surselor regenerabile de energie ca o resursă energetică semnificativă și
nepoluantă este unul din principalele obiective ale politicilor energetice mondiale care, în
contextul dezvoltării durabile, au ca scop creșterea siguranței în alimentarea cu energie,
protejarea mediului înconjurător și dezvoltarea la scară comercială a tehno logiilor energetice
viabile [15] .
De la adoptarea în 1997 a Protocolului de la Kyoto asupra Convenției Cadru a Națiunilor Unite
despre schimbările climati ce (1992), industria surselor regenerabile de energie a fost împinsă
către capitalizare pe o piață globală a energiei regenerabile, țintă ce poate fi atinsă numai prin
coagularea într -un plan comun a imperativelor de reducere a emisii lor de gaze cu efect d e seră.
Prin acest protocol, țările dezvoltate au stabilit drept țintă reducerea până în 2012 a
gazelor cu efect de seră cu 5,2 % față de nivelul din 1990. Protocolul de la Kyoto a fost semnat
în decembrie 1997 la Conferința din Japonia de către 84 de nați uni, însă ratificat doar de către
37, majoritatea din acestea fiin d țări în curs de dezvoltare. Acestui protocol i -au urmat multe
astfel de înțelegeri și angajamente la nivel mondial și european în dorința unei dezvoltări
durabile a lumii, cum ar fi Acordu l de la Haga (noiembrie 2000) sau Bonn (iulie 2011) [16] .
La Summit -ul Mondial asupra Dezvoltării Durabile (Sustainability Summit) de la
Johannesburg din septembrie 2002, energia a fost unul dintre cele mai controversate domenii în
discuții, cu texte prog resive blocate de protecționiști naționali, interese proprii sau vederi pe
termen scurt. Astfel, problema adoptării unei ținte comune în ceea ce privește energia
regenerabilă a rămas una dintre cele mai controversate, întârziind zile întregi acordul asupra
Planului Comun de implementare a sur selor regenerabile de energie. Nu a fost fixată nicio țintă,
însă toate țările au recunoscut necesitatea creșterii de surse regenerabile în totalul energiei
furnizate. În final, pe 4 septembrie 2002, a fost semnat Planu l de Implementare, inclusiv de către
România, care s -a pronunțat în favoarea surselor regenerabile și politicilor UE și mondiale (în
special Protocolul de la Kyoto) [17] .
Soarele este o sursă de energie nepoluantă și practic inepuizabilă, estimându -se o durată a
existenței radiației sale d e cel puțin 4 bilioane de ani.
Soarele emite în spațiu o cantitate mare de energie, din care Pământul p rimește anual circa

33
2,8×1021 [kJ] și are un potențial energetic uriaș, astfel încât dacă s -ar acoperi a mia parte din
suprafața pământului cu captatori având un randament de 5%,s -ar obține anual circa 60 miliarde
de MWh.
Energia solară poate fi transformată în alte forme de energie:termică, electrică, mecanică
sau chimic ă, cu ajutorul captatoarelor. Forma,tipul și mărime a acestor instalații de conversie a
energiei solare depinde de energia nou creată și pot fi executate în variante constructive simple
sau mai complexe, obținându -se performanțe corespunzătoare tehnologiilor folosite.
Pe plan mondial, preocupările pentru va lorificarea energiei solare sun t reprezentate de
obiective ca:
– stațiile de pompare din Senegal, Mali,Volta Superioara sau Niger;
-automobile autonome care utilizează panouri solare și chiar centrale solare spațiale
România dispune de un potențial imp ortant de energie solară datorită amplasamentului geografic
și condițiilor climatice favorabile.
Zonele cu flux energetic solar important e (1450 – 1600 [kWh/ m2] pe an ), sunt Dobrogea,
Delta Dună rii și Litoralul Mării Ne gre.
Zonele ce dispun de fluxuri energetice solare medii anuale cuprinse între 1350 – 1450
[kWh/ m2] pe an sunt Câmpia Română, Câmpia de Vest, Banat și o parte din podișurile
Transilvaniei și Moldovei.
Harta radiației solare în Rom ânia este redată în figura 4 .1.

Fig. 4 .1.. Harta radiatiei solare in Romania [18]
Fluxul de energie radiat de Soare care ajunge la suprafața Pământului este mai mic decât
constanta solară, deoarece, în drumul ei, radiația solară străbătând masa at mosferică (peste 8
[km] ) este redusă ca urmare a reținer ilor sau a disipării energiei. Sunt reținute astfel razele X, g,
și o parte din razele ultraviolete. Vaporii de apă și bioxidul de carbon existent în atmosferă

34
contribuie l a reținerea radiației solar e. Atmosfera modifică intensitatea, distribuția spectrală și
distribuția spațială a radiației solare prin doua mecan isme: absorbție și difuziune.
Radiația absorbită este în general transformată în căldură, iar radiația difuză este retrimisă
în toate direcț iile în atmosferă. Prin aceste procese, atmosfera se încălzește și produce o radiație
cu lungime de undă mare, d enumită radiație atmosferică.
Prin reflecția datorată moleculelor de aer, radiația este împrăștiată difuz (difuzie
Rayleigh), formându -se radiația bolții cerești.Radiația globală IG primită de la Soare, de o
suprafață orizontală la nivelul solului pentru o zi senină, se compune din sum a radiației directe și
difuză. Radiația solară directă depinde de orientarea suprafeței receptoare. Radiația difuză poate
fi considerată aceeași, indiferent de orientarea suprafeței receptoare, chiar dacă în realitate există
mici diferențe.

Fig. 4 .2. Di siparea radiației solare in atmosfera [18]

Radiația globală IG primită de la Soare, de o suprafață orizontală la nivelul solului pentru
o zi senină, se compune din suma radiației directe și radiația difuză. Radiația solară directă
depinde de orie ntarea su prafeței receptoare. Radiația difuză poate fi considerată aceeași,
indiferent de orientarea suprafeței receptoare, chiar dacă în realitate există mici diferențe.
Radiația solară este influențată de modificarea unghiului de înălțime a soarelui, a
înclinării axei Pământului, de modificarea distanței Pământ -Soare precum și de latitudinea
geografic ă.Pentru problemele legate de utilizarea energiei solare, sunt necesare două date
meteorologice importante: intensitatea de rad iație și durată de insolație.
Pe baza acestor valori și a datelor referitoare la radiația solară totală și directă pe cer senin,
precum și a radiației pe o suprafață normală a bază, se pot calcula intensitățile radiației solare
efective pe diferite suprafețe. Durata de strălucire a Soarelui, in dică perioada de timp din zi, lună
și an în care acesta a strălucit pe bolta cerească. Reprezintă elementul principal de caracterizare a
gradului de însorire al unui punct sau zone de pe glo b.

35

Fig.4 .3. Radiația globală și difuză [18]

O instalație de conversie a energiei solare în energie termică, cu aplicații în instalațiile
pentru construcții este prevăzută în g eneral cu următorul echipament:
-captatorul solar;
-dispozitive de stocare a căldurii solare;
-rețea de conducte pentru transportul și distribuția căldurii solare la consumator (circuit
solar);
-elementele de automatizare a întregului proces de producere, stocare, transport și
distribuție a căldu rii solar e;
-aparatura și dispozitive de siguranță și control .

Fig.4.4. Componentele instalației de conversie a energiei solare în energie termică [18]

36
4.2 Captatori solari

Captatorii solari reprezintă instalațiile folosite pentru transformarea radiați ei solare în energie
termică. Forma, tipul sau mărimea acestora depinde de energia nou creată; sunt executate din
diferite materiale și tehnologii specifice pentru domeniul temperaturilor joase (<100 ș C) , sau
pentru temperaturi înalte .
Captatorul solar, are rolul de a transforma radiația solară în energie termică și de a o ceda
mediului de transport(agentului termic: apă, aer sau altul) și trebuie amplasat astfel încât
eficiența captării radiației solare să fie maximă.
Fiind elemente e xterioare ale instalației solare, captatorii trebuie să îndeplinească pe
lângă condițiile de eficiență a captării radiației solare și condițiile de rezistență și stabilitate a
construcțiilor (vânt, încărcare cu zăpadă, etc.), dar și de estetică.
Se mențion ează două tipuri de captatori:
– captatorul fără concentrarea radiației solare : un dispozitiv simplu,care captează radiațiile
solare și difuze pe o suprafață de obicei plană și fixă, le absoarbe și le transformă în căldură,
suprafața absorbantă fiind ega lă cu suprafața care interceptează radiațiile solare;
-captatorul cu concentrarea radiației solare: are o construcție mai complexă, datorată faptului
că urmărește mișcarea aparentă a Soarelui.
Suprafața de captare are forme are forme diverse, bazate pe r eflexie și refracție pentru a
mări cât mai mult densitatea fluxului de radiație.
Dispozitivul de stocare a căldurii solare (acumulatorul): reprezintă o parte importantă a
sistemului solar deoarece între aportul de radiație solară și necesarul de căldură e xistă diferențe,
ca de exemplu: variația orară a consumului de apă caldă menajeră, sau variația necesarului de
căldură pentru încălzire.Acumulatorul are rolul de a compensa variațiile naturale ale radiației
solare și drept urmare variațiile de energie term ică cedată de către captatorul solar mediului de
transport. Acumulatorul stochează energia termică în momentul când nu există consum sau
consumul este redus și o pune la dispoziția consumatorului când radiația solară este redusă sau
minimă.
Pentru sistemele solare care încălzesc apă din piscină, acumulatorul este de f apt bazinul
cu apă (piscina).
Stocarea energiei termice ce s -a obținut din energia solară se poate face în diverse forme,
alegerea modului de stocare depinde de natura procesului care se u rmărește în instalația solară.
De exemplu, pentru stocarea căldurii se pot folosi fluide ca apa sau aerul.
Circuitul solar are rolul de a transporta energia termică preluată de captatorul solar la
acumulatorul de energ ie termică sau la consumator. Transportul energiei termice în circuitul
solar se realizează prin intermediul unui agent termic (aer, apă sau alte lichide), a stfel, ridicarea
temperaturii apei din piscină cu 5 -10 ș C, se poate realiza cu captatori sola ri simpli orientați spre
sud.Aceștia sunt prevă zuți cu serpentine realizate din furtun negru sau membrane din mase
plastice sau cauciuc prevăzute cu canale pentru apă. Acumulatorul este, în această situație,
piscina (bazinul de apă). Volumul mare de acumulare are drept rezultat scăderea mică a
temperat urii apei pe perioada de noa pte sau în zilele neînsorite.
Prin acoperirea piscinei pe timp de noapte se pot reduce semnificativ pierderile de
căldură ale apei din piscină. Datorită folosirii sistemului de încălzire doar în lunile de vară nu
există pericol de îngheț deci nu este necesară introducerea antigelului în circuitul captatorul ui
solar. Debitul de apă prin captatorul solar trebuie să fie constant și relativ mare, circulația

37
acestuia fiind asigurată de o pompă de circulație, astfel încât să se obțină o creștere de
temperatură de max im 8ș C în captatorul solar. În aceste condiții, captatorii solar i pot capta anual
250-300 [kWh/m2], adică pot folosi 25 -30% din radiația solară m edie anuală considerată de 1000
[kWh/m2] pe an.

4.3 Calculul termic al captatorului solar

În prezent, în tehnica instalațiilor solare de încălzire a clădirilor și prepararea apei calde
menajere, se folosesc o mare diversitate de captatori solari, producătorii oferind datele tehnice
ale acestora. Funcționar ea captatorului solar poate fi mai simplu explicată considerând un
captator plan, unde :
-pe o suprafață vopsită în negru (suprafață absorbantă) cade radiația solară directă și
difuză. Radiația solară este transformată în căldură și suprafața de absorbție s e încălzește;
– pentru a putea transfera căldura obținută către consumatorul de căldură, este folosit un
agent termic (apă, aer) care în contact cu suprafața absorbantă, preia căldura și o transportă spre
consumatori. De regulă, în sau pe suprafața de abs orbție, sunt fixate conducte sau sunt realizate
canale prin care circulă agentul termic;
– pentru a reduce pierderile de căldură înspre mediul ambiant suprafața absorbantă este
amplasată de regulă, într -o carcasă bine izolată din punct de vedere termic, f iind prevăzută doar
pe partea frontală cu o suprafață transparentă care să permită trecerea radiației solare (un geam)

Fig.4.5 Principiul func țional al captatorului plan [18]

”Inima” oricărui sistem s olar este suprafața absorbantă, de exemplu tablă din cupru
vopsită în negru. Suprafața neagră de absorbție transformă radiația solară directă sau difuză în
căldură, în proporție de 85 -98% în funcție de construcția sistemului . Dacă captatorul este izolat

38
termic corespunzător, cea mai ma re parte din căldura preluată de suprafața de absorbție este
transferată agentului termic și astfel suprafața de absorbție este răcită.
Ca agenți termici se folosesc de obicei lichide cu capacități bune de înmagazinare și
transport a căldurii (căldură specifică mare), cum sunt apa sau amestecuri apă -antigel .
Spre exemplu, dacă suprafața de absorbție este o tablă de cupru (cuprul având
conductibilitate termică ridicată) se poate lipi pe această tablă o serpentină, realizată din țeavă de
cupru, prin care este circulat (gravitațional sau forțat) agentul termic care transportă căldură la
consumator sau accumulator.
Ca toate procesele de transformare, transfer de căldură și transport și transport al căldurii
și în cazul captatorilor so lari apar pierd eri de căldură. Acest lucru înseamnă că nu toată căldura
captată de suprafața de absorbție se poate transfera spre consumatori.
Pierderile de căldură care apar și de care trebuie să se țină seama sunt:
– pierderile de căldură prin radiație : toate corpuril e, în acest caz, care au o temperatură
mai ridicată decât cea a mediului în care sunt amplasate, cedează căldura prin radiație (în
infraroșu cu lungime de undă mare) spre mediul înconjurător;
– pierderile de căldură prin convecție :aerul de deasupra suprafeței de absorbție se
încălzește, se ridică transportând o parte din căldura absorbită;
– pierderile de căldură prin conducție :prin izolația termică a carcasei suprafeței
absorbante, prin conductele care leagă captatorul se pierde o cantitate de căldu ră care este cedată
mediului înconjurător.
Pentru a reduce pierderile de căldură, suprafața absorbantă a unui captator plan este montată într –
o carcasă închisă pe toate laturile (pentru a împiedica convecția), izolată termic pe părțile laterale
și sub suprafața de absorbție (pentru a reduce pierderile de căldură prin radiație și conducție).
Doar pe fața captatorului, care este orientată spre soare, carcasa este închisă cu un
material transparent (geam de sticlă). Materialul transparent trebuie să permit ă trecerea radiației
solare și să rețină cât mai mult din radiația suprafeței de absorbție (efectul de seră) .

4.3.1 Pierderi de căldură, caracteristice captatorului solar, randamentul
captatorului solar

Pentru a putea efectua calculele care urmează, se consideră un captator solar plan care are
următoarele caracteristici:
-geam de sticlă cu conținut scăzut de fier, cu un coeficient de transmisie τ = 0,85;
-suprafața de absorbție realizată din tablă de cupru;
-suprafața de absorbție vopsită cu email ne gru, cu un coeficient de absorbție α=0,90 ;
-intensitatea radiației solare este S=1000 [
] ;
-coeficientul global de transmisie a căldurii k=3 [
];
-temperatura de intrare a agentului termic în captator tage = 35 ș C

4.3.2 Pierderi “optice ” ale captatorului

Datorită reflecției radiației solare pe suprafața transparentă, precum și datorită absorbției radiației
solare în masa materialului transparent, o parte din radiația solară nu aj unge la suprafața
absorbantă. Dacă pierderile de căldură prin reflexia radiației solare sunt dependente de unghiul

39
sub care cade radiația solară (la unghiuri mai mari de 45 ș pierderile de căldură cresc simțitor)
pierderile de căldură prin absorbția în materialul transparent, se pot ap recia mai exact prin
factorul de transmisie .
Pentru un singur strat de sticlă, 85 -95% din radiația solară traversează sticla și a junge la
suprafața de absorbție(în funcție de tipul de sticlă) adică, = 0,85 –0,95.
În următorul tabel este dată valoarea coeficientului de transmisie τ pentru câteva
materiale transparente care pot fi folosite în construcția captatorilor solari .

Tabel 4.1.Coeficienți în funcție de materialul tra nsparent [18]

Material
Grosime [mm] Temperatura
maximă admisă
[ ] Transferul de
energie
directa/difuz ă
[%] Factor de
transmisie
direct/difuz)
Sticlă cu
continut de Fe 4 160 85/80 81/74
Sticlă solară
(saracă in Fe) 4 200 89/83 87/80
Plăci duble din
policarbonat 8-16 140 80/83 77/83

Intensitatea radiației solare absorbită de suprafața absorbantă se poate determina conform
relației :

Sa =S · A0 = 1000 ·0.765 [
] (4.3.1)

în care A0 – factor optic (procentul din intensitatea radiației solare transformată în căldură)

A0 = ·α = 0.85·0.90= 0.765 (4.3.2 )

Sa = 765 [
] (4.3.3)

Pierderile optice ale captatorului reprezintă diferența dintre intensitatea radiației solare și
intensitatea radiației solare abso rbită de suprafața a bsorbantă .

Πopt = S –Sa [
] (4.3.4)

Πopt = 1000 –765 = 235 [
] (4.3.5)

40
4.3.3 Pierderile termice ale captatorului

Cantitatea de căldură captată de către suprafața de absorbție are drept efect ridicarea temperaturii
acesteia la valoarea ta, temperatură mai mare decât temperatura mediului exterior tm. Datorită
acestei diferențe de temperatură apar pierderile de căldură prin radiație și conducție termică. Se
consideră că, agentul termic vehiculat prin captatorul solar , va avea aproximativ temperatura
suprafeței de absorbție, adică t a. În realitate, însă , căldura preluată de agentul termic este mai
mică decât cea captată. Mărimea pierderilor de căldură (pierderi termice) este în strânsă legătură
cu caracteristicile constructive ale captatorului solar și diferența de temperatură ∆t dintre mediul
exterior ș i cea a suprafeței absorbante. Cu cât este mai mare temperatura suprafeței de absorbție și
drept urmare mai mare diferența de temperatură, cu atât mai mare este pierderea de căldură,
denumită în acest caz,pierdere termică.
Pierderea termică unitară Πt se po ate aprecia cu relația următoare:

Πt = k(ta–tm3) [
] (4.3.6)

ta =
=
= 37,5 (4.3.7)

Πt = 3(37.5 –20) = 52.5 [
] (4.3.8)

Intensitatea uti lă a radiației solare Su (efectiv absorbită de agentul termic) este căldura pe
care captatorul o transferă agentului termic vehiculat și reprezintă de fapt, diferența dintre
căldura produsă de către suprafața absorbantă și pierderile termice din captator, adică:

Su = Sa –Πt [
] (4.3.9)

Su = 765 –52.5 = 712.5 [
] (4.3.10)

În relațiile de mai sus sunt neglijate căldura specifică a captatorului, pierderile de căldură prin
transportul agentului termic și modificarea unghiu lui sub care cade radiația solară.

4.3.4 Randamentul captatorului solar

Este definit ca fiind raportul dintre energia utilă obținută și intensitatea radiației solare:

(4.3.11)

(4.3.12)

41

CAPITOLUL V

SOLU ȚII CONSTRUCTIVE ȘI SCHEME DE REALIZARE A INSTALA ȚIILOR
HIDRAULICE PENTRU PISCINE

5.1 Schema generală a instalațiilor de tratare a apei

Pentru a corespunde condițiilor de calitate, apa din bazinele de înot este supusă la 3 procese
principale de tratare, și anume: filtrarea, încălzirea și sterilizarea, după cum se arată în schema
generală a instala ției din figura 5 .1.

Fig. 5 .1 Instalația de tratare a apei pentru un bazin de înot [19]

1 – bazin de înot; 2 – prefiltru (filtru de păr); 3 – rezervor de acumula re(de compensare a
debitului); 4 – pompă ; 5 – filtru sub presiune; 6 – rezervor cu coa gulant p entru flocularea
suspensiilor; 7 – rezervor cu soluția de clor; 8 – rezervor cu reactiv chimic p entru corectarea pH –
ului apei; 9 – pompă dozatoare; 10 – schimbător de căldură cu agent termic apă caldă sau
fierbinte; 11 – panou solar; 12 – pompă în circuit solar; 13 – schimbător de căldură cu agent
termic solar; 14 – conductă pent ru introducerea apei în bazin; 15 – conductă pentru evacu area
apei din bazinul de înot; 16 – conductă pentru apă recirculată; 17 – robinet cu ventil acționat de
motor electr ic pentru evacuarea apei la canalizare; 18 – conductă p entru apă proaspătă(de adaos);
19–nivostat; 20 – aparat pentru reglarea automată a nivelului în rezervo rul de compensare a
debitului; 21 – robinet cu ventil acționat de motor electric la comanda nivost atului(la nivel
minim); 22 – hupă (semnalizarea acust ică) la nivel maxim de alarmă; 23 – aparat pentru reglar ea

42
vitezei de filtrare a apei; 24 – termostat; 25 – robinet cu 3 c ăi acționat de motor electric; 26 –
termostat solar; 27 – aparat pentru acționarea automată a pompei din circuitul solar; 28 – aparat
pentru acționarea automată a pompelor dozatoare; 29 – traductor de debit, pH și buclă de
măsurare redox; 30 – robinet cu ventil de reținere.
Apa poluată este evacuată din bazin printr -o conductă, o parte fiind eliminată la
canalizare,iar restul(cea mai mare parte) recirculată în instalația de tratare, fiind trecută mai întâi
printr -un prefiltru numit și filt ru de păr sau filtru grosier. Apa prefiltrată, amestecată cu apă
proaspătă într -un rezervor de acumu lare pentru completarea debitului necesar în instalație, este
preluată cu o pompă și refulată într -un filtru închis sub presiune prevăzut cu un aparat pentru
reglarea vitezei de filtrare. Pentru flocularea suspensiilor coloidale și deci creșterea eficiențe i
procesului de filtrare, se introduce în apă, înainte de intrarea în filtru, o substanță coagulantă.
Apa filtrată este parțial(sau total) încălzită într -un schimbător de căldură folosind agent termic
primar apă caldă din sistemul de încălzire sau apă fier binte. Când sunt condițiile climatice
favorabile, apa poate fi încălzită într -un schimbător de căldură racordat la un circuit solar. Pompa
din circuitul solar este acționată automat în funcție de temperaturile apei din acest circuit,
respectiv a apei din c ircuitul bazinului de înot. După încălzire și înainte de intrarea apei în bazin,
se introduce în apă o cantitate determinată d e clor, cu o pompă dozatoare. Pentru corectarea pH –
ului apei se introduce un reactiv chimic, de asemenea, cu o pompă dozatoare. Pr ocesul de tratare
chimică a apei este controlat cu un sistem de pH -metru și redox -metru, racordate la un tablou
central de comandă a pompelor dozatoare .
Circulația apei în bazin și între acesta și instalațiile de tratare prezintă o importanță
deosebită pentru alimentarea locală cu apă tratată în funcție de caracteristicile constructive și
funcționale ale bazinului.
Soluționarea adecvată a sistemului de circulație asigură, în egală măsură, difuzia uniform
a dezinfectantului în întreaga masă de apă, precum ș i preluarea rapidă și eficientă a poluanților,
evitând formarea zonelor stagnante favorabile proliferării germenilor patogeni.
Folosind dispozitive și echipamente adecvate, mișcarea apei în bazin se poate realiza în
unul din urm ătoarele moduri de circulaț ie:
– prioritar descendentă, respectiv cu injecția debitului recirculat la partea superioară a
bazinului și preluarea apei de la fund;
– ascendentă, respectiv injecție la nivelul radierului printr -un canivou axial sau un sistem
de injecție de fund și prelu are integrală pe la partea superioară a bazinului;
– mixtă, la care evacuarea apei se face atât la suprafață cât și la fundul bazinului.
Dispozitive de preluare de suprafață: deversoare, sparge -val, rigole, skimmere
Pereții bazinului sunt prevăzuți cu di ferite sisteme constructive de disipare (spargere) a
valurilor și de colectare și evacuare a apei (fig. 5.2.), cu scări de acces și alte detalii, în funcție de
destinația bazinului.
Dispozitivele tip skimmer asigură reglarea automată a nivelului și recircu larea debitului
în bazin și spre stația de tratare. Ele sunt prevăzute cu deversoare reglabile pentru nivel și cu
coșuri filtrante p entru reținerea impurităților. Se realizează într -o gamă variată de modele și
dimensiuni în funcție de materialul utilizat ș i de tipul piscinei. Pentru piscinele cu caracter privat
se prevede, în general, 1 skimmer pentru 25…35 [m2] de oglindă de apă, în timp ce pentru
piscinele publice, cu suprafață totală mai mare de 150 [m2], 1 skimmer pentru 40 [m2] de oglindă
de apă, în condițiile asigurării u nor debite unitare de ordinul a 6…10 [m3/h] pentru un skimmer.

43
Amplasarea lor se face la distanțe de maximum 10 [m] și respectiv 3 [m] față de colțurile
bazinului. Apa evacuată prin dispozitivele de descărcare de suprafață poate fi preluată prin
intermediul mai multor coloane legate la o conductă de colectare sau direct de la extremitățile
rigolelor/jgheaburilor. Este important ca descărcarea să se facă gravitațional, iar racordarea la
instalația de tratare să se realizeze prin interm ediul unei rezerve tampon, cu rol de compensare, al
cărui volum util reprezintă circa 10% din debitul de recirculare.

Prize de aspirație
Pentru asigurarea condițiilor de recirculare și de omogenizare a întregului volum de apă,
la bazinele de înot de dime nsiuni mari se prevăd, în pereții laterali, prize de aspirație imersate,
dreptunghiulare, cu dimensiuni de 75×150 [mm] sau circulare cu diametrul de 40…50 [mm].
Poziționarea acestora se face între skimmere, la adâncimea de circa 150 [mm] sub nivelul
liber al apei. Dispozitivele sunt racordate la conductele de recirculare.

Prize de fund (piese de evacuare)
Prin intermediul acestor prize, apa este preluată de la partea inferioară a bazinului,
asigurând golirea acestuia și favorizând amestecul masei de apă prin mișcare descendentă,
precum și antrenarea și evacuarea impur ităților grosiere sedimentate. Este recomandabil ca cel
puțin 10% din debitul de recircul are să fie preluat de la partea inferioară.
Prizele de fund se echipează cu dispozitivele antivorte x și cu grătare de protecție.
Interspațiile grătarelor se limitează la maximum 10 mm, iar viteza de acces a apei în priză, la
maximum 0,5 [m/s].Din considerente de securitate se recomandă ca dimensionarea prizelor de
fund să se facă pentru viteze de 0,2 [m/s], prevăzându -se în funcție de mărimea bazinului și de
debitul de recirculare, 2…4 puncte de preluare, amplasate de preferință jos, pe direcție
transversal ă. Ariile suprafețelor dispozitivelor de preluare trebuie să fie egale cu 6…10 ori aria
secțiunii transve rsale a conductei de racordare. Din punct de vedere constructiv, prizele de fund
se realizează într -o gamă variată de tipodimensiuni, cu formă circulară sau dreptunghiulară, din
materiale plastice, metalice, inoxidabile, etc .

44

Fig 5 .2 Sisteme constructive pentru disiparea energiei valurilor la bazine de înot [19]
a – disipator de energie a valurilor cu cameră de preaplin pe lățimea peretelui bazinului;
b – disipator cu izolație racordat la un per ete de drenare cu conducta de drenare montata la radier;
c – scară de acces în bazin; d – preaplin ti p fantă cu deversare în rigolă; e – preaplin tip fantă cu
deversare la un canal de drenare;1 –dispozitiv de scurgere;2 –conductă;3 – peretele bazinului;
4 – prag(rebord); 5 – bord; 6 – corpul disipatorului; 7 – pietriș; 8 – conductă de drenaj; 9 –scară;
10 – canal; 11 – grătar; 12 – izolație hidrofugă.

Duze de injecție:
Sunt dispozitive fixe sau orientabile prin intermediul cărora se reinjectează apa în bazin.
În funcție de mișcarea apei în bazin, aceste duze pot fi orientate în sus, spre skimmere sau
rigole,ori în jos, către prizele de fund. Poziționarea acestor dispoziti ve se face în pereții bazinului,
la minimum 30 [cm] sub nivelul liber al apei, pe unul sau două niveluri, în funcție de adâncime,
sau pe radierul bazinului.
La piscinele cu dimensiuni reduse se prevede o duză la 50 [m2] de oglindă de apă sau, în
funcție de capacitatea bazinului, o duză la 70 [m2]. Pentru bazinele cu suprafață mai mare de 150
[m2] ori cu o lungime mai mare de 20 [m] sau lățime peste 10 [m], se recomandă amplasarea
duzelor de injecție perimetral, la intervale de 5 [m].
Recircularea apei în bazine se poate face și prin intermediul unor dispozitive speciale, de
tip ornamental, integrate în mod corespunzător.

Dispozitive (echipamente) pentru înot în contracurent
Servesc pentru formarea jeturilor subacvatice fiind, în acela și timp, generatoare de
valuri.În principiu, apa aspirată din bazin de către o pompă este reinjectată cu presiune mare prin
una sau mai multe duze orientabile.Opțional, jeturile de apă pot fi aerate, pentru masaj
hidroterapeutic.
Acest gen de dispozitive (echipamente) se produ c în multiple variante funcționale
constructive, integrate sau ata șate bazinului, cu debite cupri nse între 15 și 65 [m3/h].

45

Dispozitive (echipamente) pentru hidroterapie
Atât la bazinele pentru tratamente balneare, cât și la unele piscine familiale sau de
agrement, se prevăd dispozitive pentru formarea jeturilor emulsionate de masaj. Se amenajează
sub formă de bandouri amplasate la perete sau pe radier, apa și aerul fiind distribuite cu presiune
redusă (limitată).

Dispozitive (echipamente) pentru spălarea bazinelor de înot
În perioadele de neutilizare, materiile în suspensie sedimentează pe fundul bazinului.
Pentru a evita reantrenarea lor în apă, este necesar ca între două utilizări succesive să se
procedeze la spălarea bazinului și îndepărtarea depuneri lor,folosind aspiratoare speciale, care
funcționează cu apă din piscină. În lungul pereților se prevăd prize speciale la care se branșează
racordurile elastice ale aspiratoarelor.
Aceste prize sunt legate printr -o conductă perimetrală la aspirația unei po mpe fixe echipată cu
prefiltru. În mod obișnuit grupul de pompare pentru spălare trebuie să fie distinct de cel utilizat
pentru recircularea apei.
Pentru spălarea bazinelor se mai pot folosi agregate mobile de tip monobloc, echipate cu
pompă și prefiltru, la care se branșează direct racordurile flexibile ale aspiratorului, sau
aspiratoare de piscină cu pompe submersibile, care refulează apa în afara bazinului printr -o
conductă autoflotantă ori o recirculă în bazin după o prealabilă filtrare printr -un cartuș filtrant
integrat în aspirator.

5.2 Dimensionarea instalațiilor hidraulice ale bazinelor de înot

Debitul de calcul
Debitul de recirculare a apei se determină în funcție de nivelul de solicitare a bazinului de
înot, exprimat prin:
-frecvența maximă instantanee de ocupare, reprezentând numărul maxim de utilizatori ce
se pot găsi simultan în bazin (piscină);
-frecvența maximă zilnică, reprezentând numărul total de persoane care frecventează
piscina zilnic.
Pentru bazinele de înot (piscine) de agremen t, frecvența maximă instantanee are următoarele
valori:
-bazine acoperite: 1 pers./ m2 de suprafață de apă;
-bazine de aer liber: 3 pers. 2/ m2 de suprafață de apă.

Tabel 5.1 Valorile debitului specific de recirculare a apei din bazine de înot (piscine) de
agrement și timpul maxim de recirculare a întregului volum de apă din bazine [19]
Debitul specific de
recirculare
[ h bazin] Frecventa maxima
instantanee
[pers/ bazin] Timpul maxim de
recirculare a intregului
volum de apa din bazin
Tr [h]
0,4
0,5
0,6 <2/3
2/3…1
>1 4
4
4

46

Debitul total de apă recirculată (necesar pentru dimensionarea instalațiilor hidraulice), în cazul
bazinelor de agrement, se calculează cu relația:

; (5.2.1)

unde: – F este suprafața oglinzii de apă , iar are semnificația și valorile din ta belul 5 .1
Pentru bazinele de înot destinate competițiilor sportive, debitul de recirculare a apei se determină
cu relația :

; (5.2.2)

unde:
– F – suprafața oglinzii de apă [ ];
– fs – suprafața specifică normată [ /pers.], având valori recomandate în tabelul 5 .1;

– – i ]; se recomandă
It=0,5 ;

Debitul de calcul pentru dimensionarea conductelor de preluare a apei de la dispozitivele de
evacuare gravitațională (jgheaburi,deversoare,rigole, skimmere) se determină cu relația :

(5.2.3)

unde:
-n-fracțiunea preluată prin dispozitivele de suprafață;
– -este debitul to tal de apă recirculată [
];
– -debitul ev acuat prin disiparea valurilor [
;
– -debitul de apă dislocat de utilizatori [

Debitul de apă evacuată prin valuri se calculează cu relația:

=F
(5.2.4)
în care:
-F este suprafața oglinzii de apă ;
– h = 0,045 [m]-înălțimea medie a valului;
-z= 1 pentru perete le vertical al bazinului si 0,5 pentru peretele înclinat al
bazinului

47
Debitul de apă dislocat de înotători se determină cu relația

(5.2.5)

în care:
N – reprezintă numărul înotătorilor existenți în bazin timp de 1 oră [ pers/h ] ;
= 0,075 –volumul specific dislocate

Tabel 5 .2 Valorile suprafețelor specifice normate, pentru bazine de înot destinate sportului [19]
Destinația bazinului Suprafața specifică
Școală înot
5…10
Întreceri sportive 10…12
Polo pe apă 15…43
Sărituri 3…4,5

5.3 Calculu l instalației de tratare a apei

Filtrarea apei
Durata recomandată a ciclului de filtrare a întregului volum de apă din bazin este de 6…8
h. Ținând seama de reducerea în timp a capacității de filtrare, ca urmare a proceselor de
colmatare, debitul de dimensionare a filtrelor se majorează cu 10…20%.

(5.3.1)
sau:
(
)

(5.3.2)

unde :
-Qr este debitul recirculat [
];
-vb este volumul de apă din bazin [ ];
– T este durata ciclului de filtrare [h] .

Pentru filtrare se folosesc uzual 3 tipuri de filtre, diferențiate prin natura materialului
filtrant: filtre cu nisip, filtre cu cartușe poroase, filtre cu diatomită.
În general, în funcție de structura materialului filtrant, procedeul și viteza de filtrare
adoptată, filtrele cu nisip rețin particule cu dimensiuni între 40 și 5 [μm], filtrele cu cartuș între
20 și 5μm, iar cele cu diatomită, particule între 5 și 1 [μm].
În cazul filtrelor cu nisip, eficiența filtrării poate fi sporită prin utilizarea adjuvanților de
coagulare (sulfat de aluminiu sau polielectroliți) în doze de 0,2…0,5 [g/m3]
Aceștia determină flocularea și reținerea particulelor de dimensiuni mici, activând și reținerea
microorganismelor.

48
Calculul hidraulic pentru alegerea filtrelor constă în determinarea suprafeței totale de
filtrare Sf [m2], cu relația :

] (5.3.3)
unde: – debitul de apă care traversează filtrele [
];
– viteza medie de filtrare a apei [m/s], ale cărei valori depind de tipul filtrului
respectiv;

Încălzirea apei :
Pentru încălzirea apei se folosesc schimbătoare de căldură multitubulare (orizontale sau
verticale) sau s chimbătoare de căldură cu plăci.
Calculul termic de alegere a schimbătorului de căldură cu circulația agenților termici în
contracurent, constă în determinarea suprafeței neces are de schimb de căldură S [ ] cu relația :

[m2] (5.3.4)

unde: -debitul total de căldură (sarcina termică) a schimbătorului de căldură [W] ;
-coeficientul global specific de transmitere a căldurii de la agentul termic primar (apă
caldă de încălzire sau apă fierbinte) la apa tratată [ ;
-diferența de temperaturi medie logaritmică, între temperatur ile agentului termic și
respectiv ale apei tratate, [K] ;
-coeficientul de utilizare a suprafeței de schimb de căldură

Sarcina termică totală se determină cu relația:

[W] (5.3.5)

unde:
-debitul de căldură consumat prin evaporarea apei de la suprafața bazinului ;
debitul (pierderea) de căldură transmis prin convecție de la suprafața apei din bazin
la aerul din interior (sau exterior) ;
– debitul de căldură schimbat prin radiație între suprafața apei din bazin și suprafețele
delimitatoare înconjurătoare ;
-fluxul de căldură transmis prin conducție de la apa din bazin prin pereții acestuia la
aerul exterior (sau în sol dacă bazinul este amplasat direct pe sol );
-debitul de căldură necesar pentru încălzirea apei de completare din bazin.

Tratarea chimică a apei :
Oxidanții folosiți în mod curent pentru dezinfecția apei sunt clorul, bromul și
ozonul.Acțiunea clorului asupra substanțelor organice este eficientă la doze zilnice care conduc

49
la concentrația de clor liber în apă de cel puțin 0,3…0,6 mg/l, fără a depăși 1,7…1,8 [mg/l].
Efectul sterilizant al clorului este dependent de valoarea pH -ului apei, valorile optime situandu –
se între 7,2 și 7,8, zonă în care eficiența clorului este maximă, iar efectele secundare reduse.
Bromul, mai puțin iritant decât clorul, as igură o bună dezinfecție și împiedică formarea
algelor, dar este mai sensibil la acțiunea radiației solare. Concentrația medie de brom total în apă
trebuie să fie menținută între 0,8 și 2,0 [mg/l].
Ozonul este dezinfectantul cel mai activ, având acțiune p uternic oxidantă asupra
substanțelor organice biorezistente din apă și prezinta avantajul că nu apar produse secundare de
reacție ca în cazul clorului.
Concentrația recomandată pentru dezinfecția apei cu ozon este de 0,4 [mg /l ], cantitatea
ce trebuie eli minată total înainte de reintroducerea apei în bazin, pentru protecția înotătorilor.

5.4. Băile din cadrul piscinelor publice

Prezintă importanță pentru menținerea gradului de igienă și sănătate a clienților unei piscine
publice.

Fig 5 .3 Instalația de alimentare și distribuție a apei la băil e din cadrul piscinelor publice [19]

1 – conductă publică;2 – rezervor de apă rece; 3 – rezervor de apă caldă; 4 – țeavă de aerisire;
5 – preaplin; 6 – pâlnie; 7 – conductă de golire a rezervorului; 8 – conductă de evacuare a
scăpărilor de apă; 9 – conductă de evacuare la canalizare; 10 – conductă de alimentare cu apă
rece; 11 – conductă de alimentare cu apă caldă; 12 – distribuitor de apă rece; 13 – pompă
centrifugă; 14 – conductă de oco lire a pompei; 15 – schimbător de căldură în contracurent ; 16 –

50
conductă de alimentare cu apă ca ldă a rezervorului de înălțime; 17 – termostat; 18 – ventil cu 3
căi cu servomotor; 19 – conductă de du cere a agentului termic primar; 20 – conductă de
întoar cere a agentului termic primar; 21 – distribuitor de apă caldă ; 22 – conductă de distribuție a
apei reci; 23 – conductă de distribuție a apei calde; 24 – rețea inela ră de distribuție a apei reci; 25
– rețea inelar ă de distribuție a apei calde; 26 – baterie amestecătoare pentru duș; 27 – duș; 28 –
termometru; 29 – racord pe ntru golirea distribuitorului; 30 – jgheab pentru colectarea apei; 31 –
ștuț de rezervă pentru apă rece; 32 – ștuț de rezervă pentru apă caldă; 33 – nivostat [17] .

51
CAPITOLUL VI

TEHNOLOGII ȘI INOVA ȚII ÎN DOMENIUL PISCINELOR HOTELIERE

6.1 Dezumidificatoare pentru piscine

Unul dintre cei mai importanți parametri ai confortului într -o piscină este umiditatea aerului. Nu
rare sunt situațiile în care, din cauza evaporării intense. atmosfera devine sufocantă, pentru că
instalația de climatizare nu este adecvată destinației respective, sa u capacitatea de dezumidificare
a aerului prevăzută este insuficientă.
În același timp, o persistență a vaporilor de apă provoacă deteriorarea rapid ă a finisajelor,
instalațiilor și chiar structurii cons trucției. Nu în ultimul rând, lipsa controlului asupra umidității
condensate poate avea drept consecință pier derea aderenței pardoselilor.
Prin instalarea unor echipamente inteligente, de înaltă perfor manță, realizate din
materiale rezistente la factorii agresivi, Soldec oferă soluții personalizate pentru orice tip de
piscină interioară, zonă Spa sau wellness, care să asigure confortul și siguranța utilizatorilor.

Fig. 6.1. Dezumidificator [21]

În funcție de caracteristicile piscinei și a amenajărilor aferente, Soldec pune la dispoziție mai
multe soluții tehnice și de amplasare a echipamentelor de dezumidificare, marca Hidros :
 Seria SBA include echipamente destinate utilizării în interiorul sălil or de piscină, cu 4
modele de bază având capacități pentru evacuarea umidității de la 50 la 200 de litri / 24 h.
Dezumidificatoarele SBA pot fi montate fie aparent, pe pardoseală sau perete, fie în
spatele unui perete fals sau într -o încăpere tehnică adiac entă piscinei, pe perete, cu
racordare la plenumuri, grile de refulare și absorbție.

52
 Seriile SHH (330 – 937 litri / 24 h), SRH (1.150 – 3.000 litri / 24 h) sau UTH (diverse
capacități, cu recuperare de căldură și aport de aer proaspăt) sunt centrale de
dezumidificare complexe, cu amplasare în camera tehnică, racordate la tubulatură și grile.
 Seriile GH și DR – diverse variante de echipamente staționare amplasate deasupra unui
tavan fals. Ca și celelalte tipuri de dezumidificatoare Hidros, sunt concepute ast fel încât
întreținerea, accesul la componente și service -ul să fie cât mai facil.

Pe lângă dezumidificare, echipamentele Hidros pot avea ca facilități opționale:
 Încălzirea aerului
 Recuperare de căldură și încălzirea apei din piscină
 Aport de aer proaspa t
 Răcire
Tabel 6 .1 Evaporarea maximă pentru 1 [m2] luciu apă [21]

Valorile sunt estimative și se vor utiliza în scop orientativ.Valorile de mai sus se înmulțesc cu
suprafața luciului de apă.

6.2 Soluții Mapei (materiale auxiliare pentru construc ții și industrie) pentru
realizarea piscinelor din beton armat placate cu plăci ceramice sau mozaic
vitroceramic

Mapei, lider mondial în domeniul produselor chimice pentru construcții, are o vastă experiență
în realizarea piscinelor noi și în renovarea celor existente.
Începând cu anii 1950, materialele acestui producător au fost utilizate la aproape toate piscinele
utilizate în cadrul Jocurilor Olimpice sau al competițiilor internaționale.
Mapei este în măsură să fu rnizeze în acest sector o gamă completă de materiale: aditivi și
produse pentru creșterea impermeabilității betonului folosit la turnarea structurii bazinului ,
hidroizolații speciale pentru impermeabilizarea cuvei interioare compatibile cu adezivii pentru
lipirea finisajelor ceramice sau a mozaicului din sticlă, mortare colorate pe bază de ciment sau
rășini epoxidice pentru chituirea rosturilor, etc.
Recomandăr i tehnice pe faze de execuție:

53
Prepararea betonului : Betonul va fi preparat cu aditivi pe bază de polimeri acrilici din
linia Dynamon, în conformitate cu SR -EN 934-2. Aditivii vor fi aleși în funcție de temperatura
ambientală și de co ndițiile de lucru din șantier. De la caz la caz, se va utiliza aditivul Dynamon
SR3 sau Dynamon SR41.
Pentru a obține un bazin sau o cuvă impermeabilă, betonul trebuie să aibă urm ătoarele
caracteristici:
-Clasă beton: min. C 30/37;
-Raport A/C: < 0,50;
-Clasă de lucrabili tate conform CP 012/2007:S4/S5;
-Clasă de exp unere conform CP 012/2007: XD1;
-Stratul de acoperire cu beton a armăturilor: 5 cm;
Dacă piscina va conține apă de mare sau clasa de expunere ambientală este XS2, se impune ca și
clasa betonului să fie minimum C35/45;
Impermeabilitatea cuvei bazinului va fi asigurată de sistemul de hidroizolație interioară, dar și
exterioară, precum și de betonul preparat dar utilizat împreună cu materialele pentru tratarea
rosturilor de lucru sau a străpungerilor. Clasa de expunere însă trebuie respectată, pentru ca în
cazul unui accident betonul să nu fie degradat de agre sivitatea mediului.
Asigurarea etanșeității rosturilor de lucru
Intre pereți și radier : Impermeabilizarea rosturilor de lucru dintre radier și pereți, pereți –pereți,
sau a rosturilor de turnare, se asigură cu Idrostop Soft, un cordon bentonitic hidro -expansiv.
Este un material ușor de pus în operă, modelându -se rapid după forma suportului.
Profilul se fixează pe radier sau pe rostul de turnare, la mijloc, între armături, cu Ultrabond MS
Rapid ( un adeziv MS elastic, hibrid). După întărirea adezivului de fixare, se toarnă pereții sau se
reia betonarea, acoperirea cu beton peste cordon și laturile lui trebuind să fie de minimum 5 cm.
Sistemul de etanșare Idrostop Soft + Ultrabond MS Rapid poate fi prevăzut din faza de
proiectare și ca soluție pentru etan șarea țevilor/conductelor ce vor fi înglobate în structura de
beton la piscine noi sau reabilitări.

Asigurarea etanșeității trecerilor/străpungerilor și pieselor înglobate: în cazul reabilitării
bazinelor de înot, pentru etanșarea străpungerilor în struc tura de beton, pentru etanșarea elastică
a trecerilor prin beton a țevilor sau conductelor, pentru restabilirea etanșeității rosturilor rigide
sau pentru oprirea infiltrațiilor de apă în structura de beton, precum și pentru etanșarea
suplimentară a pieselo r înglobate se va utiliza Mapeproof Sweel, un mastic hidro -expansiv, eșor
de ap licat în cazurile de mai sus.
După întărirea masticului, în funcție de tipul de utilizare, peste el se va aplica întotdeauna un
mortar de reparații cu contracție controlată, M apegrout T40, Mapegrout Rapido sau, în unele
cazuri, beton.
Este important ca acoperirea cu mortar Mapergrout sau beton peste masticul hidro -expansiv să
fie de minimum 6 cm.
Ca alternativă, pentru etanșarea rigidă a străpungerilor, a pieselor înglobate (duze, faruri,
skimmere, sifoane) se poate aplica prin pensulare sau turnare Eporip, adeziv epoxidic
bicomponent, fără solven ți, cu consistență semifluidă.
După aplicarea adezivului, peste acesta se va împrăștia nisip uscat de cuarț, cu rol de punte de
aderență pentru următoarele straturi.

54

Tencuirea și î ndreptarea suprafeței pereților
Se îndepărtează de pe suprafața betonului laptele de ciment, urmele de decofrol, pulberile sau
eventualele grăsi mi ce pot compromite aderență. Eventualele segregări sau defecte de turnare din
suprafața de beton se vor repara cu mortare cu contracție controlată, impermeabile, pentru
reparații structurale (ca Mapegrout Rapido –mortar rapid de reparații, cu rezistență inițială mare).
Pe timp căldur os, se va utiliza Mapegrout T40.
Matarea golurilor rămase în urma cofrării se va face, după îndepărtarea cămășii de
protecție a tiranților, cu mortarul de reparație impermeabil și contracție controlată Mapegrout
Rapido. Mortarul se aplică în straturi succe sive, cu pauză de 15 minute între aplicări, până la
umplerea totală a găurii.
La tencuirea și nivelarea pereților din beton, înainte de aplicarea mortarului se va aplica
un șpriț adeziv preparat cu ciment, nisip cu sort max. 4 mm, apă și latex Planicrete.
După ce șprițul a intrat în priză și s -a întărit, dar încă este crud, peste el se va aplica mortarul
pentru tencuieli Nivoplan, preparat cu apă și latex Planicrete.
Realizarea șapei de pantă pe fundul bazinului
Se îndepărtează de pe suprafața betonului la ptele de ciment, urmele de decofrol, pulberile sau
eventualele grăsimi, apoi pentru corectarea suprafeței de fund, pe placa de beton se va aplica o
șapă grosieră, cu consistență semiuscată, preparată cu lianți Topcem sau Mapecem, ori cu unul
dintre mortare le predozate Topc em Pronto sau Mapecem Pronto. Consistența mortarului face ca
șapa de pantă să fie ușor de pus în operă și ușor de realizat panta/pantele de scurgere.
Șapa de pantă se realizează în aderență cu placa de beton, cu ajutorul unei amorse compu se din
latex Planicrete în amestec cu apă și liantul utilizat la prepararea șapei.
Mortarul pentru șapa de pantă se toarnă imediat pe amorsa de aderență proaspătă.
Alegerea tipului de liant sau mortar se face ținând cont de timpul disponibil pentru efectua rea
lucrărilor de hidroizolare/impermeabilizare. În această situație, placa de beton trebuie să fie
uscată. Utilizând Topcem sau Topcem Pronto, pe sapă se poate aplica hidroizolația Mapelastic
după 4 zile, sau după 24 ore dacă se folosește Mapecem sau Mape cem Pronto.
Impermeabilizarea exterioară a structurii piscin ei
Pentru a împiedica infiltrațiile de apă în structura de beton a piscinei, aceasta va fi protejată cu
materiale de impermeabilizare tip hidroizolații minerale, bituminoase sau membrane
hidroiz olante.
Impermeabilizarea interioară a cuvei piscine
Deoarece adezivii și chiturile de rosturi pe bază de ciment nu pot constitui un sistem
impermeabil, Mapei consideră că protecția suportului este vitală pentru dur abilitatea placărilor în
timp. Prin imper meabilizarea elastică a suprafețelor interioare (tenc uieli-șapă), se va asigura
etanșeitatea hidraulică, dar și protecția anticorozivă a întregii structuri.
Pe întreaga suprafață interioară a piscinei se va aplica obligatoriu Mapelastic,
hidroizolație elas tică pe bază de ciment si latex .Materialul de impermeabilizare se aplică cu
fierul de glet, în două straturi. Grosimea finală a stratului hidroizolant armat cu Mapenet 150
(plasă din fibră de sticlă rezistentă la alcali, cu ochiuri de 4,5×5 mm), va fi de 2 -3 mm.
Asigurarea continuității hidroizolației la racordul pereți –pereți, pereți –pardoseală sau în zonele
de rosturi de dilatare se face cu Mapeband, profil din bandă cauciucată flexibilă rezistentă la
alcali.

55
Hidroizolația Mapelastic este rezistentă la atacul chimic al sărurilor (NaCl, CaCl2),
sulfațil or sau a dioxidului de carbon. Se aplică pe orice suprafețe pe bază de ciment ușor umede,
dar nu ude (umiditatea în stratul suport poate fi de max. 4% CM).
Dacă substratul (tencuiala/șapa) nu este suficient de uscat, pe el se poate aplica mortarul
hidroizolant rigid Idrosilex Pronto, cu rol d e barieră de umiditate. Aplicarea acestui mortar se
face pe suport umed, saturat cu apă, dar cu suprafața zvântată, în doua straturi cu o grosime
finală de 2,5 [mm]. Aplicarea pesuport umed este posibilă deoarece Idrosilex Pronto conține
ciment osmotic, realizând astfel penetrarea suprafeței și o priză chimică ( nu doar mecanică) cu
suportul.După 48 de ore de la aplicare, peste mortarul hidroizolant Idrosilex Prontose poate
aplica hidroizolația elastică Mapelastic, apoi se așteaptă 4 -5 zile pentru a executa lucrările de
placare cu finisaje ceramice.
Lipirea plăcilor ceramice din gresie porțelanată, klinker sau mozaic vitroceramic
Pentru lipirea pe timp călduros a plăcilor ce ramice din gresie porțelanată sau klinker, se va
utiliza un adeziv gri pe bază de ciment din gama Kerabond (C1) în amestec cu 50% apă și 50%
latex Isolastic, rezultând un adeziv îmbunătățit deformabil C2ES1.
Lipirea mozaicului vitroceramic, transparent, pe timp călduros, se va face cu un adeziv pe
bază de ciment, obligatoriu alb, din gama Kerabond (C1) în amestec numai cu latex isolastic,
rezultând un adeziv îmbunătățit deformabil C2ES2.
Lipirea rapidă a finisajelor ceramic
În cazul unor reparații, pentru a scurta timpul de execuție, la lipirea plăcilor ceramice de gresie
porțelanată, klinker, mozaic vitroceramic etc. se utilizează Granirapid, adeziv bicomponent pe
bază de ciment și latex, cu priză și hidratare rapidă, gri sau alb.
Alternativ, pentru lipir ea rapidă a mozaicului din sticlă, transparent sau translucid, se
poate utiliza Elastorapid, adeziv alb biocomponent pe bază de ciment și latex, cu priză și
hidratare rapidă, tixotropic, cu timp deschis extins.
Lipirea și chituirea antiacidă
În cazul baz inelor ce vor conține apă de mare, ape termale sau cu conținut ridicat de cloruri,
sulfați etc., se recomandă lipirea finisajelor ceramice de gresie porțelanată, klinker, mozaic de
gresie porțelanată etc. cu Kerapoxy Adhesive, adeziv epoxidic bicomponent p e bază de ciment și
latex, cu priză și hidratare rapidă, gri sau alb.
Alternativ, pentru lipirea rapidă a mozaicului din sticlă, transparent sau translucid, se
poate utiliza Elastorapid, adeziv alb bicomponent pe bază de ciment și latex, cu priză și hidrat are
rapidă, tixotropic, cu timp extins.
Chituirea rosturilor
Cu mortare colorate pe bază de ciment :
Pentru chituirea pe timp călduros a rosturilor dintre plăci, se va utiliza un mortar pe bază
de ciment, colorat, hidrofobizat, cu timp mare de lucrabilitate (Keracolor FF) în amestec cu
latex -ul polimeric Fugolastic, rezultând un chit de rosturi cu aderență îmbunătățită, cu porozita te
și absorbție de apă scăzută.
Keracolor FF are agregate fine, se utilizează pentru rosturi cu lățime de până la 6 mm și este
disponi bil în 18 culori.
Pentru chituirea rapidă a rosturilor dintre plăci se va utiliza un mortar pe bază de ciment
modificat cu polimeri, colorat, hidrofobizat cu DropEffect și anti -mucegai cu tehnologie
BioBlock, cu priză și întărire rapidă: Ultracolor Plus în amestec cu apă. Chitul de rosturi are
aderență îmbunătățită, porozitate și absorbție scăzută la apă, utilizându -se pentru rosturi cu

56
lățime de la 2 la 20 [mm] (26 de culori pastelate).
Cu mortare colorate pe bază d e rășini epoxidice bicomponente
Pentru toate cazurile în care se cere o rezistență sporită a rosturilor la acțiunea
dezinfectanților, detartranților și a unor substanțe agresive (uleiuri, acizi, cloruri, sulfați, etc.),
utilizați pentru chituirea rosturilo r mortarelor epoxidice colorate Kerapoxy Design sau Kerapoxy
CQ, RG2 (EN13888).
Etanșarea rosturilor de dilatar e
Rosturile de dilatare la placările cu gresie porțelanată sau klinker se prevăd în toate zonele unde
placajul ceramic formează unghiuri, la in tersecția pereți -pardoseală sau pereți -pereți și în
corespondență cu rosturile de dilatație din suport.
Rosturile elastice se execută la suprafețe de câmp de 3×3 [m], atât la nivelul plăcilor
ceramice, cât și în patul adeziv. Etanșarea acestora se efectue ază cu Mapesil AC, etanșant
siliconic monocomponent acetic, după aplicarea în prealabil, pe marginile rostului, a amorsei de
aderență Primer FD.
Grosimea de aplicare a et anșantului elastic este cel mult egală cu lățimea rostulu i de
aceea, pentru ajustarea adâncimii de aplicare a etanșantului elastic, în rost se int roduce
Mapefoam, fund de rost. Mapesil AC este disponibil în 26 de culori și se va alege culoarea
identică cu cea a chitului de rosturi .
Nivelarea și ranforsarea panou rilor sau elementelor din polistiren extrudat
În cazul plăcilor ceramice, care se vor executa în interiorul saunelor umede (băi de abur), sau pe
panouri termoizolante ori elemente din polistiren extrudat (banchete, șezlonguri, pereți, tavane,
etc.), supra fața suport poate fi ranforsată și rigidizată prin aplicarea unui mortar pe bază de
ciment armat cu Mapenet 150.
Panourile trebuie să aibă suprafața rugoasă dar fină (în caz contrar, se va asperiza
mecanic).
În funcție de grosimea de aplicare a mortarul ui respectiv, se va folosi mortarul Nivoplan aditiva t
cu 2 litri de latex Planicrete. Alternativ, se poate utiliza mortarul pentru masă de șpaclu
Mapetherm AR2, armat cu Mapenet 150 (grosimea de aplicare: 5 mm/strat).
Pe elementele de polistiren extrudat, r anforsate și ridigizate cu unul dintre materialele de
mai sus, se vor aplica ulterior materialele de hidroizolare (Mapelastic + Mapenet 150 +
Mapeband) împreună cu adezivii specificați pentru lipirea finisajelor ceramice, chiturile și
etanșații pentru rosturi.
Placarea plajei și a spațiilor adiacente piscinei
Placarea acestor elemente se poate face, în funcție de mărimea plăcilor (ceramice sau din piatră)
sau de grosimea patului adeziv, cu unul dintre adezivii îmbunătățiți pe bază de ciment Keraflex
Maxi S1 sau Adesilex P9. Aceștia nu se pot utiliza pentru mozaic vitroceramic.
Curățarea suprafețelor placate de urme de adezivi sau chituri de rosturi
După terminarea operațiunilor de placare, pe suprafața finisajelor ceramice rămân inevitabil
urme sau rest uri de adezivi și chituri de rosturi. În funcție de natura chimică a materialelor
utilizate,îndepărtarea urmelor de material întărit este foarte dificilă și adesea se ajunge la
deteriorarea sau zgârierea finisajelor, de aceea este necesar sa se respecte o serie de instrucțiuni.

57
6.3 Încălzirea piscinei cu pompe de caldura

Într-o exprimare simplistă, o pompă de căldură este un dispozitiv care folosește o cantitate mică
de energie pentru a deplasa căldura dintr -un mediu în altul, fără ca c ele două medii să se
amestece. De obicei sunt folosite la extragerea căldurii din pământ sau din aer pentru încălzirea
clădirilor și a piscinelor sau hot tub -urilor.
Există un mecanism care face toate astea să se întâmple, căldura î n mod natural ”curge la
vale” .Aceasta înseamnă că ea tinde să se deplaseze dintr -un loc cuo temp eratură ridicată într -o
locație cu o temperatură mai scăzută. Destul de simplu, c eea ce face o pompă de căldură este de a
folosi o cantitate mică de energie pentru a inversa acest proces, extrăgând căldura dintr -o zonă cu
temperatura relativ scăzută și pompând -o într -o zonă cu temperatura ridicată, d eci, căldura este
transferată de la o ”sursă de căldură”, cum ar fi solul sau aerul, într -un ”radiator”, cum ar fi casa
sau piscina.
Pompa aer -apă
Pompa ce are ca sursa aerul ia căldura din aerul exterior casei și îl pompează în interior prin
niște înfășurări pline de agent frigorific, similar cu ceea ce se găsește pe pa rtea din spate a
frigiderului. Varietatea acestor pompe are cam același con ținut și în ele se gasesc doua
ventilatoare, înfășurările frigorifice, o supapă inversoare și un compresor interior pentru a face
ansamblul să funcționeze.
Funcționarea pompelor de căldură pentru piscine
Pompele de căldură folosesc electricitatea pentru a capta căldura și a o muta dintr -un loc în
altul.Ele nu generează căldura. În timp ce apa este recirculată în piscină, aceasta trece prin
schimbătorul de căldură. Pompa de căldură are un ventilator ce absoarbe aerul din atmosferă și îl
dirijează pe deasupr a serpentinei vaporizatorului. gentul frigorific lichid din vaporizator (de
obicei freon) absoarbe căldura din aer și se transformă în gaz.
Gazul cald din înfășurare trece apoi prin compresor care îi crește temperatura
transformându -l într -un gaz foarte f ierbinte, care trece apoi prin condensator (sau schimbător de
căldură).Condensatorul transferă această căldură a gazului către apa rece din piscină, ce scaldă
condensatorul, apoi apa încălz ită se reîntoarce în piscină. Gazul fierbinte din condensator, răci t
acum de apă, se transformă înapoi în lichid și trece înapoi în vaporizator repetând acest ciclu din
nou și din nou. Pompele de căldură cu eficiență mai ridicată folosesc compresoare cu spirală.
Avantaje și dezavantaje
Pompele de căldură sunt sisteme efi ciente deoarece pur și simplu transferă căldura, fără a
consuma combustibili care să o creeze. Este adevărat că ele consumă energie electrică pentru
funcționare, însă cu toate acestea sunt mai sustenabile decât o sobă pe gaz sau combustibil solid.
În plus, deoarece doar transferă căldura, pot produce astfel mai multă energie decât consumă.
Eficiența este măsurată de coeficientul de performanță (COP), care ar trebui să fie între 5 și 6
adică o eficiență de 500 -600%.
Cu cât COP este mai mare cu atât pompa est e mai eficientă. Totuși acesta nu are o
valoare absolută și nu există teste standard de măsurare a COP. De aceea nu se poate compara
coeficientul mai multor modele de pompe, decât dacă toate au fost testate prin aceeași metodă.
De exemplu, o pompă oarecare , va funcționa cu o eficiență mai mare (COP mai mare) într -un
mediu ambient mai cald.
Pompele de căldură pentru piscină, sunt eficiente atâta timp cât căldura ambientului
rămâne la aproximativ 7 –10șC. Cu cât scade temperatura de afară cu atât ele consumă mai multă

58
energie pentr u a produce căldură. Și într -un climat rece, există totuși căldură în aer pe care să o
extragi, dar instalația t rebuie să ”muncească” din greu. De asemenea, poate fi nevoie de o sursă
suplimentară de energie, pentru a face pompa să pro ducă destulă căldurăpentru o încălzire
confortabilă a apei.
În plus, la temperaturi ale aerului sub 10șC, există riscul înghețări i condensul ui pe
vaporizator. Prin circularea în interiorul pompei de căldură, aerul pierde în jur de 10șC. Deci,
dacă aerul ca re ar intra prin ventilator ar avea o temperatură sub 10șC, la ieșire ar avea sub 0șC,
ceea ce ar putea provoca înghețarea condensului ce se formează pe vaporizator. O cantitate prea
mare de condens înghețat pe înfășurările vaporizatorului, poate provoca a varii mecanice ale
pompei de căldură.
Dar în general, acest lucru nu constituie o problemă din moment ce piscinele exterioare
sunt în principal folosite pe perioadele de primăvară –vară –toamnă caldă.
Dezavantajul c ă o pompă de căldură costă mai mult decât un încălzitor pe gaz, este
compensat de avantajul un or costuri de operare mai mici. În plus, cu o întreținere corectă ele au o
durată de viață mai mare decât încălzitoarele pe gaz. Sunt la fel de demne de încredere precum
un frigider, iar durata lor de viață poate depăși cu ușurință 10 ani.Un alt dezavantaj îl poate
constitui încălzirea relativ l entă a întregului volum de apă. Spre exemplu, prin comparație, un
încălzitor pe gaz generează mai multe BTU pe oră (British Thermal Unit/h) ceea ce duce la o
încălzire mai rapidă a apei [22] .
Dimensionarea corectă a unei pompe pentru o piscină
Pentru a dimensiona pompa potrivită, trebuie ținut cont de suprafața piscinei, de diferența de
temperatură dintre aer și apă. Se mai p oate avea în vedere expunerea la vânt, umiditatea
atmosferei și temperatura din timpul nopții.
Caracteristica măsurabilă a unei pompe de căldură est e BTU/h (British Thermal Unit). De
multe ori se întâmplă să fie achiziționate pompe subdimensionate, ce produ c prea puține unități
termice (BTU) pe oră. Astfel de pompe trebuie suprasolicitate pentru a furniza totuși căldura
dorită. Dar acest lucru generează o eficiență scăzută și costuri mai mari de operare, de aceea este
bine ca pompa de căldură să fie dimensio nată corect.
Pașii necesari dimensionării unei pompe de căldură
 Se determină temperatura dorită pentru apa din piscină (formula este exprimată în grade
Fahrenheit);
 Se determină temperatura medie (se caută în înregistrările meteo) a celei mai reci luni ale
anului în care doriți încă să utilizați piscina;
 Se scade temperatura aerului din temperatura apei (cele determinate la punctele 1 și 2),
pentru a determina creșterea necesară;
 Se calculează suprafața apei (nu volumul);
 Se calculează BTU de generat pe oră = suprafața apei x diferența de temper atură x 12.

59

Fig 6 .1. Schimb ător de căldură [22]

6.4 Pregătirea piscinei pentru iarnă

Pregătirea piscinei pentru iarnă are o mare importanță în cadrul programului de întreținere a
piscinei. În timpul iernii, piscina are nevoie de un tratament adecvat sezonului rece, pentru a
preveni deteriorarea componentelor.
Pregătirea piscinei pentru sezonul rece începe din momentul în care temperatura apei
scade sub 15șC.
Unul dintre principalele aspecte este trat area chimică dinaintea înghețului. La o
temperatură de 5 -6șC, algele și bacteriile nu au un mediu prielnic de viață și vor îngheța odată cu
apa. La venirea primăverii acestea vor reveni la viață, prin urmare tratamentul din toamnă este
foarte important.
Tratamentul chimic de toamnă presupune
 Aducerea nivelului pH -ului la 7 -7,6;
 Este de asemenea necesar un tratament intensiv cu clor granulat. În funcție de produsul
folosit, se citesc instrucțiunile si se folosește doza de șoc. Pentru fiecare 10 de apă se
dizolvă doza într –
 un recipie nt și se introduce în piscină. Robinetul cu 6 căi va fi pus pe poziția recirculare .
Clorul granulat se va utiliza doar bine dizolvat în apă, pentru a preveni decolorarea
finisajului piscinei. Se evită utilizarea tabletelor de clo r direct aruncate în bazin, deoarece
acestea vor ajunge pe pardoseala piscinei și vor decolora finisajul;
 Agentul chimic folosit trebuie să aibă acțiune mai îndelungată;
 Se completează tratamentul cu o substanță împotriva algelor, în doza de șoc recomandat ă
de producător;
 După ce s -au introdus toate substanțele, se lasă pompa să funcționeze în poziția
recirculare cel puțin 24 ore pentru ca totul să fie bine amestecat;

60

Curățarea piscinei presupune :
 Se aspiră fundul piscinei și se curăță suprafața de frunze;
 Se curăță coșul skimmer -ului de frunze și se depozitează în cutie.
 Protejarea țevilor împotriva înghețului: majoritatea țevilor ar trebui să fie sub cota de
îngheț (90 -100 [cm] ). Dacă această condiție nu este respectată, țevile trebuie golite
înainte de venirea iernii, înainte de a li se acoperi orificiile.
 În continuare, se golește apa din piscină până când nivelul apei din piscină scade sub
nivelul celor mai joase accesor ii de perete (cu aproximativ 15 [ cm] ), dar cu respectarea
condiției ca în piscină să rămână cel puțin 50 [cm] apă. În cazul în care rămân mai puțin
de 50 [cm] apă în piscină, se va goli piscina cu aproximativ 20 [cm] sub nivelul
skimmerelor sau al canalului de preaplin, după ca z.
În același timp cu golirea bazinului, se va face și curățarea filtrului (poziția robinetului cu
6 căi trebuie să fie Backwash).
 Se deschide robinetul de la sifon (dacă există) și se închide robinetul dela skimmere sau
robinetul de la bazinul de compensare (în cazul piscinelor cu sistem de preaplin).
Dacă nu există sifon, se face golirea piscinei și spălarea filtrului pe skimmere doar atât
timp cât pompa este amorsată. Restul golirii necesare se va efectua cu o pompă
submersibilă.
 Se poziționează maneta robinetului cu 6 căi pe Backwash;
 Se pornește pompa;
 Când nivelul apei ajunge la aproximativ 15 [cm] sub nivelul celor mai de jos accesorii de
perete, se oprește pompa, se închide robinetul de la sifon sau de la bazinul de compensare
și se pu nerobinetul cu 6 căi pe poziția Winter.
Aerisirea țevilor se face cu ajutorul unei pompe de aer cu furtun, această operație putând
fi efectuată atât pe duze cât și pe skimmere iar orificiile tuturor accesoriilor trebuie
acoperite.
Protejarea piscinei
Piscina trebuie acoperită pe timpul iernii pentru a evita căderea div erselor obiecte,
corpuri.Acest lucru poate fi făcut cu ajutorul acoperitoare lor de iarnă, special concepute. În lipsa
acestui echipament, se poate acoperi piscina cu un material susținut de traverse așezate de-a latul
bazinului, prevăzut cu orificii, pentru ca apa să se poată scurge.
Este recomandat să se utilizeze plutitori antiîngheț, pentru a preveni formareaunui pod de
gheață, care poate afecta finisajul și structura bazinului. Plutitorii antiîngheț trebuie amplasați pe
tot perimetrul piscinei, precum și pe cele două diagonale.
Protejarea echipamentelor piscine
Se demontează pompa din racordurile olandeze, se decuplează alimentarea electrică a
acesteia și se depozitează într -un loc uscat, cu temperatura peste 100șC. În cazul în care nu se
poate realiza a ceastă operațiune, se desface racordul inferior de golire al pompei și capacul
pompei, și se depozitează într -o cutie. Apa se scurge din pompă și nu veți avea probleme pe
timpul iernii;
Se scoate coșul din pompă, se curăță și se depozitează,se golește filt rul de apă, se desface
racordul inferior pentru golirea filtrului și se depozitează;
Se demontează manometrul de pe filtru și se depozitează, apoi se golesc panourile solare
de apă;

61
În cazul sistemelor de tratare pe bază de sare, goliți celulele de electroliză a apei;
Pentru pompele de dozare clor/pH, se scoate sonda de citire din instalație și se introduce
într-un recipient cu apă, care trebuie protejat de îngheț;
Dacă piscina este prevăzută cu o scară de inox, aceasta trebuie scoasă din sistemul de
prindere și depozitată într -un loc uscat;
Toate echipamentele electrice se decuplează de la alimentarea cu energie electrică.

6.5 Deschiderea piscinelor pentru sezonul de vară

Deschiderea piscinelor pentru sezonul de vară, presupune o serie de pași care trebuie urmați cu
strictețe pentru a nu afecta finisajele piscinei sau echipamentele componente:
Prelata de iarnă se spală și se usucă, urmând să se depoziteze într -un loc uscat, pentru a
putea fi fol osită în următorul sezon rece,
Se strâng și cordeli nele, iar în cazu l în care prelata a fost fixată cu țăruși, și nu cu un
sistem înfiletat în terasă, se îndepărtează;
Analiza apei se determină, pe baza unei analize, duritatea apei și concentrația de metale
din ea;
Dedurizarea
Dacă duritatea apei este mai mare de 15 grade germane, se poate începe dedurizarea apei pe
parcursul umplerii piscinei, adăugândpe margini produs ele speciale pentru dedurizare. Apa dură
va scădea eficiența produselor pe bază de clor cu cel puțin 60%. În plus, va crea și neplăceri –
depuneri pe suprafața linerului sau a mozaicului, disconfort pentru utilizatorii piscinei, consum
sporit al chimicalelor.
În cazul în care apa este dură, nu se recomandă dezinfectare cu hipoclorit de calciu
deoarece acesta va spori duritatea apei . Eliminarea metalelor din apă: se realizează tot cu produse
speciale, care vor schimba culoarea apei pe parcursul tratării șoc și odată ce apa se va limpezi, se
vor transforma în depuneri pe fundul piscinei, pe skimmere și gurile de refulare. Aceste depuneri
vor pute a fi îndepărtate cu o soluție special.
Stabilizarea pH -ului: este foarte important să se stabilizeze pH -ul apei în primele două
săptămâni de la deschiderea piscinei, în special pentru a maximiza eficiența clorului.
Un pH neutru (7,2 -7,4) să asigure confortul în apă și necesită o cantitate mică de dezinfectant.
Verificarea filtrelor: se verifică dacă nisipul din filtru nu este colmatat, fenomen ade sea întâlnit
pe durata iernii.
Este foarte important să se verifice ni sipul până la capătul filtrului, și nu numai la
suprafață pentru că astfel se riscă să rezulte o filtrare la 30% din capacitatea filtrului
Se recomandă ca schimbarea nisipului din filtru să fie făcută as tfel încât să se evite consumul
excesiv de chimicale , precum și deteriorarea calității apei. Se efectuează des controlul
skimmerelor deoarece este important ca acestea să nu fie înfundate cu frunze sau alte mizerii,
pentru a nu favoriza dezvoltarea algelor. Având skimmerele curate, apa va putea ajunge la fi ltru.
De asemenea, nivelul apei trebuie să fie la jumătatea skimmerului, nivelul optim pentru o
circulație bună a apei; Echilibrul chimic al apei se menține mult mai greu la temperaturi ridicate,
astfel, se evită încălzirea apei din piscin ă în permanență la peste 28șC.
În zilele fierbinți, se suplimentează cantitatea de dezinfectant iar in perioadele ploioase,
este recomandată corectarea pH -ului și adăugarea produselor pent ru prevenirea formării algelor,

62
numai după ce există siguranță unei cantități sufi ciente de dezinfectant în apă.Dezinfecția poate
fi realizată cu orice produs special pentru dezinfectarea apei din piscină (clor, oxigen, hidroliza
sării, brom, etc.).
Dacă tratarea se face corespunzător și periodic, se verifică încărcătura microbiană a apei,
nu pot apărea probleme. În cazul unor tratări cu clor sau a unei hidrolize a sării, unde agentul
dezinfectant este acidul hipocloros, trebuie menținută concentrația de clor liber sub 1 mg/l și
clorul combinat trebuie menținut la valoarea minimă, astfe l încât să nu reprezinte un pericol
pentru utilizatori (alergii, iritații ale pielii, sensibilitate la clor )
Toate echipamentele folosite pe timp de iarnă, pentru protejarea piscinei si a
echipamentelor electrice se depozitează la loc uscat, pentru a fi f olosite în următorul sezon rece
[22] .

63
CAPITOLUL VII

EFICIENTIZARE ENERGETIC Ă

Pentru calculul eficientiz ării energetice s -au ales 4 variante constructive de pompe pe
care se vor face o serie de analize pentru a se determina varinta optim ă din punct de vedere
energetic.

Consumul energetic al fiecărei pompe se calculează cu formula următoare:

E =P∙T [kW∙h]; (7.1.1)
unde:
E=Consum energetic [kW∙h]
P=Putere de lucru [kW]
T= Timpul în care funcționează pompa (16 ore )

ET 1.0 HP = P∙T = 3,9∙16
ET 1.0 HP = 63 [kW]

EBC 250M = P∙T =3,45∙16
EBC 250M = 55,2 [kW]

EBCP 300T = P∙T =3,13∙16
EBCP 300T =50 [kW]

ETT 3HP = P∙T =2,2∙16
ETT 3HP =35,2 [kW]

Tabel nr. 7.1 Caracteristicile tehnice ale unor pompe aflate în exploatare

Nr.
Caracteristici pompa
TT 1.0 HP
BC 250M
BCP -300T
TT-3HP
1
Capacitate de lucru [m3/h]
35
41
48
30
2
Consum energetic (E)
[kWh]
63
52,2
50
35,2
3
Putere de lucru[kW]
3,94
3,45
3,13
2,2
4
Turație motor [rpm]
2850
2850
2850
2850
5
Greutate [kg]
23,5
25,5
26,2
22

64

În urma tabelului întocmit pentru analiza principalilor parametrii ai pompelor, (tabel nr. 7.1),
rezultă că pompa TT -3HP este cea mai eficientă din punct de vedere al consumului de energie.

Consumul energetic pe zi, se calculează cu formula:

Cz=P∙T [kWh] ; (7.1.2)

unde,
Cz = Consum pe zi
P = Putere de lucru
T = Timpul de func ționare al pompei

Cz TT -1.0 HP =3,94∙16 = 63,04 [kWh]
Cz BCP -250M =3,45∙16 =55,2 [kWh]
Cz BCP -300T = 3,13∙16 = 50,08 [kWh]
Cz TT -3HP = 2,2∙16 =35,2 [kWh]

După ce am aflat consumul fiecărei pompe timp de o zi, se determină consumul anual cu
formula:

Ca=Cz∙365 [kWh/an] ; (7.1.3)

unde,

Ca= Consumul anul ce va fi determinat
Cz= Consumul zilnic

Ca TT -1.0 HP = 63,04 ∙ 365 = 23010 [kWh/an]
Ca BCP -250M = 55,2 ∙ 365 = 20148 [kWh/an]
Ca BCP -300T = 50,08 ∙ 365 = 18279 [kWh/an]
Ca TT -3HP = 35,2 ∙ 365 = 12848 [kWh/an]

Deoarece 1kW costă 0,5390 lei, putem afla costul total al energiei consumate pe an cu formula:

Cc = C a ∙ C1 kW [lei]; (7.1.4)

unde,

Cc= cost consum anual
CkW =cost 1 kW

Cc TT -1.0 HP = 23010 ∙ 0,5390 = 12402,39

65
Cc BCP -250M = 20148 ∙ 0,5390 = 10859,77
Cc BCP -300T = 18279 ∙ 0,5390 = 9852,38
Cc TT -3HP = 12848 ∙ 0,5390 = 6925,07

Tabel nr. 7.2 Caracteristici tehnice și economice ale pompelor aflate în exploatare

Nr.
Caracteristici pompa
TT 1.0 HP
BC 250M
BCP -300T
TT-3HP
(Soluția aleasă)
1
Preț pompa
[lei]
3448,66
3138,78
3210,32
1810,84
2
Putere de lucru[kW]
3,94
3,45
3,13
2,2
3
Consum anual
[kWh/an]
23010
20148
18279
12848
4
Cost consum energetic
anual [lei/kW]

12402,39
10859,77
9852,38
6925,07
5
Cost total investiții
[lei]
15851,05
13998,55
13062,7
8735,91

În urma calculelor efectuate, am întocmit un tabel ( tabel nr. 7.2) din care reiese faptul că și din
punct de vedere economic, pompa TT -3HP este cea mai optimă.

Grafic 7.1 Reprezentare grafic ă a consumului energetic al pompelor

0500010000150002000025000 Consum energetic anual [kWh/an]
Consum energetic anual
[kWh/an]

66
CAPITOLUL VII I

LEGISLA ȚIE ȘI NORME APLICATE ÎN CADRUL CONSTRUC ȚIEI
ȘI FOLOSIRII PISCINEI

Ordin nr. 119/2014 pentru aprobarea Normelor de Igienă și Sănătate publică privind
mediul de viață al populației [26].

Capitolul VI -Norme de igienă pentru unitățile de folosință public

Art. 46

Prezentele norme de igienă se aplică categoriilor de instituții publice centrale și locale, instituții
sau unități economice, de alimentație publică, de turism, comerciale, culturale, sociale, de
educație, sportive, colectivităților temporare de munc ă sau de recreere, precum și unităților în
care se efectuează prestări de servicii pentru populație, denumite în continuare unități.

Art. 58
Băile publice, bazinele de înot și piscinele vor utiliza pentru îmbăiere numai apă potabilă.
Bazinele de înot, acoperite sau descoperite, precum și piscinele din proximitatea litoralului care
folosesc apă de mare, în condițiile prevăzute în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 546/2008
privind gestionarea calității apei de îmbăiere, cu modificările și completări le ulterioare, vor fi
dotate cu sisteme de filtrare si dezinfecție a apei, astfel încât calitatea apei să se încadreze în
valorile maxim admise.
Art. 59
Unitățile care dețin sau exploatează băi publice se vor îngriji de întreținerea construcțiilor și
instalațiilor aferente pentru ca acestea să funcționeze, în permanență, la parametrii proiectați.
Numărul minim de dotări sanitare din băile publice este următorul:

Numărul de
W.C. -uri
Pișoare
Lavoare
1 1
75(b) 50(f)
1
75
1 1
100(b) 100(f)

67

Art. 60
Numărul maxim de persoane care pot utiliza simultan baia nu va depăși capacitatea proiectată.
Suprafața încăperilor cu căzi in dividuale va fi de minimum 6 [m2] iar cabina de duș va avea
minimum 3 mp.

Art. 61
Unitățile care asigură servicii de igienă personală și de întreținere: baie, saună, bazin, masaj uscat
și subacvatic, gimnastică, etc. trebuie supuse procedeelor de curățare și dezinfecție, descrise la
art. 50. Bazinele de îmbăiere sau pentru proceduri vor îndeplini condițiile prevăzute pen tru
bazinele de înot. Materialul moale folosit pentru proceduri se schimbă după fiecare client cu
materiale curate și dezinfectate; materialele folosite se vor curăța și dezinfecta în condițiile art.
57.

Art. 62
Accesul persoanelor în bazinele comune de apă caldă sau de apă rece se permite numai după ce,
în prealabil, au făcut duș.
Art. 64
La proiectarea și execuția bazinelor de înot se vor respecta următoarele cerințe:

` – la bazinele descoperite și acoperite se va prevedea o bordură ridicată cu 30 cm față de
paviment; pavimentul va fi finisat cu dale antiderapante; bazinele vor avea montate scări de
acces în apă, numărul acestora stabilindu -se în funcție de mărimea bazinului; scările vor avea
profiluri rotunjite și forma adaptată folosirii fără risc;
– bazinele vor avea montate de jur împrejur, la nivelul apei, o bară de susținere;
– adâncimea bazinului va fi marcată vizibil pe marginile acestuia;
– la bazinele acoperite, finisajele interioare ale clădirii vor asigura izolația termică și
tratarea supraf ețelor cu antifungice;
– ambianța termică, ventilația naturală și artificială și iluminatul bazinelor acoperite vor fi
asigurate în așa fel încât să se evite îmbolnăvirea și accidentările celor care le folosesc.
Piscinele/Bazinele cu tehnologie de prea pli n vor avea prevăzute mijloace de prindere/susținere
la nivelul apei și paviment antiderapant.
Art. 66
Evaluarea calității apei din bazinele de înot și piscine se va face astfel:
a) limpezime – un disc negru, de 15 cm pe fond alb, trebuie să fie vizibil cu ușurință în
punctul cel mai profund al bazinului;

68
b) concentrația clorului rezidual liber în bazinele de înot/piscine acoperite trebuie să fie
între 0,5 și 1 mg/l, iar în bazinele/piscinele descoperite între 0,5 mg/l și 1,5 mg/l;
c) pH între 7,2 și 8,2;
d) în 90% din probele recoltate trimestrial, numărul de colonii la 37°C/ml trebuie să fie
sub 300;
e) în 90% din probele recoltate trimestrial, bacteriile coliforme trebuie să fie sub 10/100
ml;
f) în 95% din probele recoltate trimestrial, Pseudomonas aeruginosa (indicator de
salubritate) trebuie să fie 0/100 ml.
Art. 67
Administratorii băilor publice, ai bazinelor de înot și piscinelor trebuie să dețină registre în care
vor fi înscrise rezultatele buletinelor de analiză a apei, concentrațiilor clorului rezidual liber,
periodicitatea de primenire a apei și de dezinfecție a bazinelor/băilor, precum și modalitatea de
dezinfecție a bazinelor/băilor, inclusiv substanțele dezinfectante folosite.
Art. 68
Bazinele de înot vor fi prevăzute cu instalații de încălz ire a apei în așa fel încât apa de îmbăiere
să aibă o temperatură de 22 –24°C; nu se recomandă folosirea pentru îmbăiere a apei cu
temperatura sub 22°C.
Art. 69
Ritmul de primenire a apei și de spălare și dezinfecție a bazinelor se va stabili în funcție de
calitatea apei, respectându -se următoarele cerințe minimale:
– pentru bazinele cu recirculare a apei, zilnic se va recircula prin sistemul de filtrare și
clorinare întregul volum de apă al bazinului și, în plus, se va înlocui 1/10 –1/15 din volumul apei
cu apa potabilă; săptămânal se va face spălarea și dezinfecția bazinului;
– pentru bazinele fără recirculare, dar cu primenire continuă a apei, se va schimba zilnic
cel puțin 1/3 din volumul apei din bazin și se vor asigura golirea, spălarea și dezinfecția ac estuia
la cel mult 3 zile;
– pentru bazinele fără recircularea apei și fără posibilități de primenire continuă a apei, se
vor asigura golirea, spălarea și dezinfecția zilnică a bazinului și umplerea cu apă de calitatea
prevăzută în tabelul din anexa nr. 1.
Art. 70
Pentru bazinele de înot, care dispun de stații de tratare și recirculare a apei, se va asigura
obligatoriu și clorinarea apei.

69
Art. 71
Dezinfecția bazinelor se va face, după spălare cu jet de apă, prin curățarea mecanică și ștergerea
pereților și fundului bazinului cu bureți îmbibați în soluție dezinfectantă.
Art. 72
Unitățile care dețin bazine de înot/piscine vor fi dotate obligatoriu cu: vestiare, grupuri sanitare și
dușuri, separate pentru femei și bărbați. Numărul minim de dotări sanitare este:

Numărul de
W.C. -uri
Pișoare
Lavoare
Dușuri
1 1
75(b) 50(f)
1
75
1 1
100(b) 100(f)
1 1
50(b) 50(f)

Art. 73
Regulamentul privind utilizarea piscinelor/bazinelor trebuie afișat într -o manieră vizibilă pentru
cei care folosesc piscina/bazinul. În utilizarea piscinei/bazinului nu se va depăși numărul maxim
de persoane aflate simultan în piscină/bazin, prevăzut în proiectul acesteia, număr care va fi
menționat în regulamentul de utilizare.
Art. 74
Accesul în piscine/bazine al pers oanelor purtătoare de boli transmisibile, plăgi deschise, dermite
sau dermatoze este interzis [26] .

70
BIBLIOGRAFIE

[1]-http://www.insp.gov.ro/cnmrmc/images/ghiduri/Ghid -Ape-Piscine -Bazine -Inot.pdf
[2]-http://www.timgroup.ro/pisci ne/construct ia-unei-piscine.htm
[3]-http://construct -amenajari.blogspot.ro/2013/03/amplasarea -piscinei.html
[4]-https://www.avipiscine.ro/produse -si-servicii/instalare
[5]-http://www.spamagazin.ro/piscine/norme -recomandari -constructia -dimensionarea –
capacitatii -filtrare.htm
[6]-http://mihai.stescu.ro/2010/08/instalatie -de-piscina -varianta -cu-skimmer -e/
[7]-http://www.portalconstruct.ro/Piscine/norme -si-recomandari -de-urmat -la-constructia
piscinelor -din-beton -armat.html
[8]-http://new.masinadepresa.ro/extra/144 -tot-ce-trebuie -sa-stii-despre -construirea -unei-piscine
[9]-http://www.homespot.ro/articole/notiuni_elementare_despre_piscine.html
[10]-http://www.gds.ro/Magazin/20 10-0630/Piscinele+supraterane%2C+confort+si+flexibilitate/
[11]-http://www.dspjtulcea.ro/downloads/GHID%20PISCINE
[12]- Compendiu de igienă Carmen Ionuț și colab., Editura Medicală Universitar ă *Iului
Hațeganu* Cluj – Napoc a 2004
[13]-HOTARARE GUVERN 8 57/2011 Hotărâre privind stabilirea și sancționarea
contravențiilor la normele din domeniul sănătății publice
[14]-http://www.termo.utcluj.ro/regenerabile/4_2.pdf
[15]-Prof. dr. ing. Mugur Bălan Manual de energii regenerabile;
[16]-Legislație Europa, Ky oto protocol on climate change
[17]-www.anpm.ro , Summit -ul Mondial de la Johannesburg;
[18]- FUNDAȚIA ROMÂNO – GERMANĂ Centrul de Pregătire și Perfecționare Profesională
în Domeniul ConstrucțiilorTimișoara
[19]-Manualul de sanitare 2010
[20]- http://www.spamagazin.ro/piscine/dezumidificatoare -pentru -piscine.htm
[21]-http://www.spamagazin.ro/piscine/solutii -mapei -realizare -piscine -beton -armat -placateplaci –
ceramice -mozaic -vitroceramic.htm
[22]-http://www.appw.ro/articol_show.php?id=61
[23]-http://legeaz.net/monitorul -oficial -127-2014/ordin -119-2014 -norme -igiena -sanatate -publica