În urmă cu mulți ani sociologul Raymond Baumhart a întrebat “Ce înseamnă etica pentru dumneavoastră?”. Printre ră spunsuri s -au numărat urmatoarele:… [622793]

ASPECTE ETICE ÎN FOLOSIREA
DROGURILOR ILEGALE ÎN SCOPURI
MEDICAL E

MÎNECUȚĂ MARIA -MIRABELA
Medic rezident psihiatrie
Stagiu Bioetică 1 -15 mai 2018

1
I. Ce este etica ?
În urmă cu mulți ani sociologul Raymond Baumhart a întrebat “Ce înseamnă etica
pentru dumneavoastră?”. Printre ră spunsuri s -au numărat urmatoarele:
“Etica are legatur ă cu ceea ce sentimentele mele î mi spu n că este bine sau r ău.”
“Etica are legatură cu credinț ele mele religioase.”
“A fi etic înseamnă a respecta legea”.
“Etica este formată din standardele de comportament pe ca re societatea noastră le acceptă ”.
(Velasquez , Andre , Shanks and colab , 2010)
Ramura studiului filozofic care se concentrează pe "etică" este preocupată de studierea
și /sau construirea unui set coerent de "reguli" sau principii după care oamenii ar trebui să
trăiască. Studiul teoretic al eticii nu este în mo d normal ceva ce mulți oameni ar considera ca
fiind necesar pentru ca aceștia să își desfășoare activitățile de zi cu zi. În locul unor cadre etice
examinate în mod sistematic, cei mai mulți oameni se ghidează după niș te ”reguli de bun simt”
care influenț ează și guvernează comportamentul lor; de obicei, acestea includ r eguli cum ar fi:
"este greșit să furi", "este bine să ajuț i oamenii care au nevoie", etc.
Termenii “etică ” și “moralitate” nu sunt folosiți întotdeauna consistent ș i precis în
contextele cot idiene, iar semnificațiile lor obișnuite nu corespund întot deauna cu utilizarea
filozofică a termeni lor. Etica este adesea utilizată în legătură cu coduri de conduită profesională,
de exemplu, etica medicală, care este adesea formalizată sub formă de regul i sau orientări care
să ateste modul în care se așteaptă ca angajații din sistemul de sănă tate să se comporte la locul
de muncă ( obligația de confidențialitate a datelor, principiul etic medical al binefacerii,
“primum non nocere”, respectu l pentru autonomia pacientului ș i drepturile lui legale).
Moralitatea, pe de altă p arte, este tot mai des utilizată în legătură cu modurile în care indivizii
își desfășoară viața personal ă, privată (încredere, onestitate, relații interpersonale).
Interesul filosofu lui în studiul teoretic al eticii este corelat cu ideea de comportament
care este drept, corect și nu cauzează prejudicii. Ambii term eni, de "etică" și "moralitate"
surprind esența acestei idei suficient de bine. De acee a nu este cu adevărat necesar să se
accentueze distincția dintre etică și moralitate, acești termeni pot fi utilizați interschimbabil
pentru a se referi la idei cu privire la modul în care oamenii ar trebui să acționeze.
Există trei domenii largi de studii ale eticii:
− Meta -etica: se axează p e înțelesul termenilor etici în sine ("ce este bunătatea?"), pe
modul în care cunoștințele etice sunt obținute ("cum pot face diferența dintre bine ș i
rău"), în detrimentul unor întrebă ri de genul "ce ar trebui să fac într -o anumită situație? ".

2
Prin ur mare , meta -etica este preocupată de natura proprietăților etice, declarațiilor,
atitudinilor și ju decăților. Meta -etica examinează înț elesul întrebărilor morale, pe baza
cărora oamenii pot ști ce este "adevărat" sau "fals".
− Etica normativă : în contrast, este studiul actelor etice. Aceasta se concentrează în mod
explicit pe întrebă ri de genul: "care este lu crul corect pe care ar trebui să -l facem?".
Etica normativ ă este preocupată de modul î n care oamenii decid care este acț iunea
“corect ă” morală de luat.
− Etica aplicată: este preocupată de modul în care oamenii pot o bține rezultate morale în
situații specifi ce. Prin urmare, ea se ocupă de examinarea filozofică particulară – și
adesea complexă – în probleme care i mplică judecăți morale. Domenii cum ar fi
bioetic a, etica mediului, etica de dezvoltare, etica corpora tistă/de afaceri , pot fi
considerate ca fiind zone ale eticii aplicate. (D istincția dintre etica normativă și etica
aplicată , devine din ce în ce în ce mai neclară.). ( Goldfarb , Pritchard , 2000)
Etica medicală respectă 4 principii de bază:
1. respectul pentru autonomia pacientului;
2. grija de a nu face nici un rău;
3. caritatea și grija de a face bine;
4. dreptatea și respectul pentru demnitatea umană;

II. Bioe tică, Legislație și Drepturile pacienț ilor
Conform definițiilor Organizației Mondiale a Sănătății, o funcție importantă a
sistemului de ocrotire a sănătății este răspunderea acestuia la așteptările și necesitățile
populației, care urmează a fi abordate într -o manieră justă și echitabilă în contextu l drepturilor
universale ale omului la viață și sănătate. Obținerea accesului universal la asistența medico –
sanitară reprezintă o importantă problemă etică, politică și socială a începutului secolului al
XXI-lea în majoritatea țărilor. Practica internațio nală atesta că numai prin crearea și ajustarea
adecvată a cadrului normativ ce ține de asigurarea accesului echitabil la un volum definit de
servicii medicale calitative, complimentat de mecanisme reale de implementare, pot fi garantate
drepturile fundamen tale ale cetățenilor în sistemul serviciilor de sănătate. Aceste drepturi
cuprind două dimensiuni: drepturi sociale și drepturi individuale.
Drepturile sociale reprezintă retribuția fiecărui cetățean la asistență medicală și sunt
determinate în cea mai mare măsură de obligațiile asumate de stat și de alte organisme publice

3
în scopul furnizării unei cantități rezonabile de servicii de sănătate pentru întreaga pop ulație.
Respectarea acestora include în mod obligator garantarea accesului, echității, calității,
continuității asistenței medicale fiecărui cetățean. De regulă, aceste drepturi sunt garantate de
Constituție și reglementate de legi, acte juridice și docum ente normative la nivel național, iar
realizarea lor este determinată în mare măsură de factorii politici, sociali și economici ai
statului.
Legislația stabilește responsabilitatea statului pentru protejarea sănătății, prosperității și
securității cetățen ilor. Sub egida puterii statale există un număr impunător de legi și regulamente
sanitare care țin de sănătatea publică, finanțarea serviciilor sanitare, agricultură, produsele
alimentare, medicamente, preparatele cosmetice, dispozitivele medicale, de sănă tatea și
securitatea profesională, controlul ecologic și prosperitatea publică. Legile sănătății publice se
bazează pe un număr mare de decizii constituționale, statutare, administrative și judecătorești,
fiind utilizate atît în procedurile civile, cît și în cele penale.
Sănătatea Publică își asumă responsabilitatea socială pentru sănătatea generală și
utilizează cît se poate de eficient modalitățile comunitare și personale de asistență pentru
realizarea scopurilor sanitare universale.
În același timp, comp lexitatea crescîndă din cadrul sistemelor de sănătate, progresele
făcute în științele și în tehnologiile medicale, faptul că practica medicală a devenit mai riscantă
au determinat punerea accentului pe importanța recunoașterii dreptului individual la
autod eterminare și deseori pe nevoia de a legifera garanții suplimentare ale drepturilor
individuale ale pacienților.
Drepturile individuale ale bolnavului au caracter personal, vizînd respectarea demnității
umane și inviolabilitatea vieții personale, accesul la informația cu privire la starea sănătății
proprii, respectarea și garantarea confidențialității, consimțămîntul informat al pacientului și
dreptul acestuia de a ale ge trat amentele alternative. (Tardea , 2005)

A. Conflictul dintre drepturile individuale și necesitățile comunitare.
O problemă continuă a sănătății publice este conflictul dintre drepturile individuale și
necesitățile comunitare. Aplicarea măsurilor sanitare publice acceptate întru beneficiul unor
grupuri de persoane din societate poate necesita implementarea unei intervenții la nivel
comunitar sau chiar național. Scopul majorității în sănătatea publică este de a proteja
minoritatea fără a fi specificate care anume vieți individuale vor fi salvate. În procesul de
realizare a obiectivelor tr asate (reducerea unei boli în râ ndul populației) societatea poate limita

4
unele libertăți individuale. Conflictul dintre interesele și drepturile comunitare și individuale
constituie frecvent subiecte ale dezbaterilor etice referitor la conceptul „cele mai multe beneficii
pentru cel mai mare număr de persoane” care poate afecta drepturile legitime ale indivizilor.
Aspectele legale ale sănătății publice sunt de o importanță vitală pentru funcționarea sistemului
sanitar, totodată acestea devin tot mai complexe și controversate din punct de vedere etic și
moral. Echilibrul dintre drepturile individuale și comunitare este foarte sensibil și de aceea
necesită o permanentă supraveghere.
Realizarea drepturilor individuale ale p acienților depind e mai mult de valorile morale ale
societății, de convingerile filosofice și de principiile etice din sistemul de sănătate. Dacă boala
și decesul sunt privite ca pedepse pentru păcate, măsurile de prevenție pot fi considerate ca
amestecarea în treburile divine, iar principala obligație etică constă în ameliorarea suferinței
bolnavului. Umanismul echilibrează aceste două imperative etice: salvarea vieții omenești și
ameliorarea suferinței bolnavului . Materialismul percepe asistența medico -sanitară în primul
rând ca o funcție de păstrare a sănătății forței productive de muncă.
Legislația referitor la protecția drepturilor individului este o parte componentă a sănătății
publice. Legile sănătății public e țin de toate aspectele vieții individuale și comunitare, inclusiv
de protejarea individului de diferite tipuri de abuz. Punerea in aplicare a legilor sănătății publice
poate duce la încălcarea drepturilor individului prin implementarea forțată a normelor sanitare,
precum și a drepturilor civile prin instituirea unui tratament obligatoriu unui bolnav cu o boală
infecțioasă periculoasă sau cu afecțiune psihică.
Confidențialitatea informației medicale pentru asigurarea dreptului individului la
confidență im plică și aspecte etice în funcționarea sistemelor informaționale sanitare. Nașterea,
decesul, bolile infecțioase care necesită declarare și datele spitalizării reprezintă instrumentele
de bază ale analizei epidemiologice și managementului sanitar. Totodată este necesară o
precauție în utilizarea acestor date pentru evitarea identificării individuale care poate fi utilizată
în scopuri de penalizare.
B. Aspecte bioetice ale asistenței medico -sanitare
Sistemul de asistență medico -sanitară are responsabilități co mplexe care le depășesc cu mult
pe cele ale serviciilor medicale prestate de medic, instituție sau prin intermediul serviciilor
comunitare la domiciliu. Asistența medico -sanitară este furnizată de oameni, instituții și
dispozitive medicale. Calitatea asist enței este influențată mai mult de oamenii care acordă
asistența. Indiferent de opiniile controversate , progresul aspectului tehnologic al asistenței este
de o importanță vitală pentru dezvoltarea acestui domeniu. Metodele noi de tratament,

5
echipamentul mo dern de monitorizare, serviciile de laborator înalt tehnologice și tehnicile
sofisticate de imagistică au adus o contribuție enormă la progresul asistenței medico -sanitare.
Pacientul are dreptul la informație referitor la starea sa, metodele alternative d e tratament și
riscurile posibile. El are de asemenea dreptul de a căuta opinii medicale alternative, dar totodată
acest drept este limitat de resursele financiare disponibile oferite de către stat sau companiile
de asigurare în medicină, ceea ce necesită reglementări normative speciale.
Imperativul etic de salvare a vieții omenești a devenit o problemă morală și practică
importantă a asistenței medico -sanitare. Adepții suicidului asistat de medic (eutanasie)
utilizează ca argument dreptul pacientului la o moarte demnă în pofida unei existențe
traumatizante în stadiile terminale ale bolii. Această decizie nu este doar medicală, ci reprezintă
și o problemă controversată socială. Programul fascist de eutanasie și experiențele pe oameni
constituie un exemplu î ngrozitor pentru societate care indică potențialul înspăimîntător al
practicilor militariste în cazul în care este neglijat principiul sanctității vieții umane. Această
problemă a fost repusă în discuție în anii `80 -`90 ai secolului al XX -lea, cînd realiz ările
științelor medicale au permis o prelungire a vieții umane, în condițiile lipsei totale a speranței
de vindecare. Legislativele din unele țări cum ar fi Olanda, Belgia, Australia au aprobat practica
eutanasiei, aceasta însă fiind securizată prin multi ple mecanisme de control în diferite
circumstanțe (pacienții în comă sau în stadiul terminal al bolii).
Medicii din spital depun de obicei eforturi maxime pentru prelungirea vieții pacientului.
Astfel de decizii nu sunt determinate doar de considerente eco nomice, dar, în practică, costurile
exagerate ale asistenței medico -sanitare a pacientului muribund sunt un puternic argument în
mâinile adepților eutanasiei. Pacientul în viață are dreptul să refuze măsurile de resuscitare,
împuternicind membrii familiei să ia decizia finală. Atitudinea familiei față de această problemă
este importantă, dar nu mai puțin important este și aspectul social al dreptului pacientului de a
opta pentru terminarea medicală a vieții din considerente medical e. Acest subiect va rămâ ne
unul controversat și în permanentă dezbatere publică și în secolul XXI.

6
III. Perspectiva aplicării princ ipilor de bioetică și
consimțămâ ntul informat.
O atenție deosebită va fi acordată informării pacientului cu privire la profilul, volumul,
condițiile, calitatea, costul, modalitatea de prestare a servicilor medicale și statutul profesional
al medicului, care va fi adusă la cunoștința lui într -un limbaj și formă accesibilă.
Unitățile medico -sanitare vor asigura accesul pacientului la propriile date medica le,
rezultate ale investigațiilor, fișe de tratament și la dosarul medical personal, iar opinia
pacientului sau reprezentantului legal ai acestuia va fi solicitată în toate cazurile de luare a
deciziilor referitoare la selectarea modalităților de diagnosti c, tratament și îngrijire.Pentru orice
intervenție medicală se va obține consimțămîntul informat al pacientului exprimat în formă
verbală sau scrisă cu înscrierea respectivă în documentația medicală a acestuia. De asemenea,
consimțămîntul pacientului sau r eprezentantului legal va fi obținut și pentru recoltarea,
păstrarea și folosirea tuturor produselor biologice prelevate din corpul pacientului, inclusiv a
țesuturilor (organelor) ca obiect de transplant. Consimțămâ ntul pacientului sau reprezentantului
legal va fi obținut pentru fotog rafiere, filmare sau utilizare a acestuia ca obiect d e studiu în
procesul de învățămâ nt medical, și vor fi luate toate măsurile de protejare a datelor personale
ale pacientului și informația referitoare la procesul de diagnosti c și tratament de la acce sul
persoanelor neautorizate. (Tardea T., 2005)
Elementele consimțământului informat
Consimțământul informat este definit ca procesul prin care pacienții competenți își
exprimă acordul de a urma un tratament în deplinătatea informa țiilor legate de beneficiile și
riscurile sale și în absența coerciției. Înainte de a consimți sau nu, pacientul trebuie informat de
către medic asupra caracteristicilor bolii sale, a prognosticului și a indicațiilor terapeutice.
Această i nformație trebuie oferită î n cantitate suficientă și într -un limbaj adecvat.
Consimțământul informat reclamă următoarele cerințe:
• Competența
• Caracterul voluntar
• Informarea. (Carter, 2009 )
Aceste cerințe întrunite permit finalizarea procesului medical, în funcție de decizia
pacientului și autorizarea personalului medical. (Vicol, 2009)
Există autori care sugerează includerea unei noi cerințe neglijate în abordarea tradițională a
consimțământu lui informat și anume aceea ca pacienții să aibă acces egal la toate formele
eficiente de tratament, în situațiile în care tratamentul este operat și finanțat în mod

7
corespunzător. Consimțământul pacientului trebuie prelevat în cunoștință de cauză, individul
își manifestă acordul pentru tratament cunoscând toate eventualele riscur i și avantaje, în lipsa
vreunei constrângeri. (Roberts, 2002)
Conținutul unui consimțământ informat – văzut ca un proces continuu, evolutiv, ar trebui
să includă:
1. Caracteristicile clinice ale pr oblemei, inclusiv diagnosticul;
2. Recomandările terapeutice;
3. Riscuril e și beneficiile tratamentului;
4. Costul intervențiilor;
5. Servicii și intervenții alternative în condițiile în care pacient ul refuză recomandarea
propusă;
6. Libertatea de a alege sau de a refuza un tratament.
Toate aceste elemente sunt părți componente ale unui angajament de participare, sau de
asumare voluntară în a urma un tratament cu o substanță. (Walker, 2005)
Personalul medical implicat în terapie și care implementează consimțământul informat, ar
trebui s ă împărtășească descoperirile făcute în ur ma cercetărilor amă nunțite în mai mulți ani de
studiu. Î mpărtășirea informațiilor către pacienți constituie o obligație etică, întrucât
necomunicarea acestora ar putea periclita starea de sănătate sau starea de bin e a pacienților,
putând avea drept consecință diminuarea posibilităților de control asupra oricărei decizii
terapeutice.

IV. Valori etice ale relației medic -pacient
Întâlnirea dintre medic și pacient este „confruntarea” cu cea mai mare încărcătură morală,
având în vedere complexitatea valorilor implicate, statutul medicului în societatea respectivă și
implicarea pacientului în procesul decizional. Toate acestea pot fi sursa unor multiple
controverse, dileme, interogații. Pacientul este un membru al societății, un individ care într -un
anumit moment al vieții a cunoscut o dereglare a stării de sănătate, fapt care îi motivează
întâlnirea cu medicul. Oricare ar fi starea c linică, gravitatea bolii, competența sau incompetența
mentală, pacientul este o persoană care trebuie tratată cu respect, onestitate, profesionalism,
loialitate.
1. Respectul – Respectul persoanei este valoarea de bază a relației medic – pacient și prima
condiție a reușitei terapeutice. Când vorbim de respect ne referim adesea la două componente
ale sale: respectul ca și comportament și respectul ca și atitudine . (Bird, 2004)

8
Persoanele au un drept fundamental moral la respect egal doar pentru că sunt persoane,
adică ființe raționale libere. Atenție însă: a le trata egal, nu înseamnă a le trata la fel. Ar însemna
să ignori diferențele dintre persoane. Acest ultim sens cere să -i abordezi pe fiecare cu o
imparțialitate individualizată, și exclusiv în baza aspectelor sau situațiilor relevante pentru
fiecare individ.
Deși cu valori egale, respectul conștiinței pacientului necesită o atenție și înțelegere
superioară respectului conș tiinței medicului, ceea ce s -ar explica parțial prin faptul că rolul de
expert medical este ales voluntar, în timp ce rolul de pacient nu este dobândit în același mod.
Această discrepanță de putere trebuie să confe re un atu poziției de pacient. (Beauchamp, 2001)
2. Integritatea – Virtutea integrității se referă la două aspecte de bază ale caracterului unei
persoane:
• integrare coerentă a caracteristicilor identității personale (emoții, aspirații, cunoștințe
etc), care pot fi complementare, completându -se unele pe altele, formând un întreg
• credința susținută în valorile m orale și apărarea lor constantă. (Beauchamp, 2001)
Încrederea, în conjunctura medicală, se referă în mod special la acțiunea și atitudinea
pacienților. Disponilibilitatea pacienților de a conferi încredere poate fi explicată parțial în
măsura în care simt că atât ei înșiși cât și valorile în care cred , sunt luate în considerație și
prețuite de către medici. (Joffe, 2003)
3. Confidențialitate – În domeniul medical confidențialitatea a fost articulată încă din
Jurământul lui Hippocrate: „Orice voi vedea sau auzi în timpul activității profesionale sau
înafara ei în legătură cu viața oamenilor, lucruri care nu trebuie discutate înafară, nu le voi
divulga, acceptând că toate acestea trebuie ținute secret!” .
Codul Internațional de etică medicală a Asociației Medicale Mondiale apreciază drept cea
mai stringentă cerință: „Un doctor va păstra secretul absolut asupra a tot ceea ce cunoaște despre
pacient datorită încrederii ce i s -a acordat”. În România există un articol integral din legea
drepturilor pacientului referitor la acest aspect: „Toate informațiile privind starea pacientului,
rezultatele investigațiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt
confidențiale chiar și după decesul ac estuia”.
4. Compasiunea – Pe lângă valori sau atribute acordate medicului, sentimentele asociate
confruntării cu suferința pacientului sunt inevitabil intricate cu gândirea medicală, constituind
determinante ale deciziei terapeutice. Ce fel de medic își poate ascunde sau bloca emoțiile?
Doar unul pe care majoritatea dintre noi ar prefera să -l evite. Compasiunea medicului reprezintă
așadar trăsătura cea mai apre ciată și dorită de pacienți.(Ghosha, 2013)

9
În prezent performanța crescută a substanț elor medicale nou descoperite creează speranță
chiar și acolo unde aceasta nu mai există . Ne întrebăm firesc î n această situație – oare
compasiunea va fi lăsată deoparte, în favoarea promisiunilor virtuale de longevitate, perfecțiune
fizică și învingerea oricărei boli? Sau invers: doar compasiunea și grija vor rămâne ultima
modalitate de „înălțare” a relației medi c-pacient? Oricum, un sistem medical liberal, care
contractă la maxim confruntarea medic -pacient compromite noțiunile de compasiune și empat ie
din relația cu pacientul. (Ghosha, 2013)
O altă preocupare etică este ceea ce se î ntâmplă cu relația pacient -medic î n programele
medicale cu marijuana. Având în vedere că multe sisteme majore de asistență medicală nu vor
permite medicilor să recomande o substanță care nu este aprobată de Food and Drug
Administration și care nu este distribuită de spitale sau farmacii, mulți dintre medicii care
recomandă utilizarea medicală a marijuanei operează pe marginea comunității medicale,.
Discuțiile medic -pacient despre riscurile, beneficiile și alternativele la marijuana ar trebui
să includă următoarele elemente:
− O prezentare a bazei de dovezi pentru beneficiile specifice potențiale medicale ale
marijuanei în anumite condiții medicale;
− O discuție despre alternativele farmacologice și nefarmacologice la marijuana;
− Riscuri generale și specifice a le pacientului de mari juana.(Barthwell, 2010)

V. Bioetica și confidenț ialitatea actului me dical în utilizarea
drogurilor î n scop terapeutic
Confidențialitatea actului medical reprezintă o valoare care conferă încredere pacientului și
complianță la tratament. (Tatarsky, 2003)
Importanța menținerii confidențialității este crucială în relația cu pacientul, dată fiind
percepția socială care stigmatizează și marginalizează. Înafara acestei rațiuni, confidențialitatea
poate sta la baza onestității pacientului față de me mbrii personal ului medical. (Walker, 2005)
Următoarea rațiune a menținerii confidențialității se referă la expresia acesteia ca respect
al autonomiei persoanei, care la nivelul relației medic -pacient poate duce la creșterea încrederii
și a participării efective/ impli cării pacientului în propria terapie, unii autori considerând acest
lucru ca un element cheie pentru obțin erea succesului terapeutic. (Nutt, 2007)

10
VI. Analiza etică a folosirii dr ogurilor în practică medicală
Informațiile despre siguranța medicamentului folos it în scop terapeutic trebuie să servească
sănătații publice. Astfel de informații trebuie să fie comunicate etic și eficient, atât în ceea ce
privește conținutul, cât și a metodei de administrare. Datele, ipotezele, diagnosticele probabile
și concluziil e ar trebui să fie clar definite, iar informațiile prezentate într -un mod adaptat atât la
necesitățile generale, cât și la cele individuale. Pentru pu blicul larg (atât pentru pacienți, cât și
pentru medici) este esențială educația în scopul utilizării adec vate a drogurilor ilegale în scop
medical, inclusiv interpretarea informațiilor despre siguranța lor, dozele la care s -a obținut
efectul terapeutic, pentru a evita subdozarea, supradozarea și implicit pentru o minimalizare a
reacțiilor adverse. Informații le despre utilizarea drogurilor în scopuri terapeutice oferite
publicului trebuie să respecte un echilibru în ceea ce privește riscurile și beneficiile. Fiecare
țară are nevoie de un sistem independent de expertiză pentru a asigura că informațiile despre
legalizarea drogurilor ș i folosirea lor sunt colectate adecvat, evaluate imparțial și accesibile
tuturor. Există totuși probleme etice și legale legate de reținerea acelor intervenții care vor
ameliora practica de prescriere a drogurilor. Aceasta presupune ca intervenția propusă să fie
cunoscută ca fiind benefică. Problema studiată este chiar aceea de a determina care est e eficiența
drogului respectiv î n ameliorarea sănătății. Pacienții vor trebui informați cu privire la diferitele
opțiuni terapeut ice, iar riscurile și avantajele asociate oricărui nou tratament vor trebui evaluate
atent alături de eficacitatea potențială a acestora. Tratamentele care sunt invazive sau
periculoase sunt dificil de explicat atunci când există alternative mai sigure. Vo r apărea, cu
siguranță, dileme de ordin etic considerabile dacă pacienții sunt privați de alegerea liberă a
tratamentului pe care doresc să îl urmeze.(Ioan, 2009)
Instituirea unor tratamente “cu forța”, chiar dacă au viză benefică pentru pacienți nu -și va
găsi finalitatea scopului, întrucât, important nu este să asiguri efecte pe termen scurt, e adevărat,
benefice, ci să demonstrezi argumentat beneficiul pe termen lung.
Cheia succesului în ace ste cazuri poate consta în determinarea pacientului spre a lua ce a
mai bună decizie ținând cont de riscurile și beneficiile aferente substanței respective în urma
unor inform ări minuțio ase folosind un limbaj ușor de înț eles pentru pacient și nu de a decide în
locul lui, considerându -l incompetent sau insuficient pregăti t în domeniu.(Aluaș, 2014)
Scopul tratamentului ar trebui să fie acela de a crește capacitatea de decizie și
autonomia pacientului, pr ecum și buna capacitate de autoî ngrijire și autodeservire indiferent
de afecțiunea fizică sau psihică de care suferă pacientul, crescând astfel calitatea vieții acestuia.

11
VII. Aspecte etice în utilizarea opiaceelor în scop terapeutic
Opiaceele sunt împărțite în opiacee minore (tramadol, codeină) și opiacee majore (morfină,
fentanil, oxicodonă, metadonă). Opiaceele sunt foarte eficiente pentru a trata durerea, dar au și
efecte adverse importante pe care trebuie să le cunoaștem și să le prevenim. Unul dintre aceste
efecte adverse este capac itatea opiaceelor de a provoca dependență, toleranță și alte
comportamente aberante. Terminologia acestor concepte este uneori confuză. Este necesar să
fiți atent și să controlați periodic pacientul pentru a evita aceste comportamente aberante. Cu
toate ac estea, în cazul în care profesioniștii din domeniul sănătății iau măsuri de precauție
pentru a preveni aceste comportamente, riscul este redus considerabil. Controlul tratamentului
cu opiacee este esențial pentru a obține o utilizare corectă î n cazul acest or medicamente.(Molas
Ferrer, 2014)
În ciuda reglementărilor guvernamentale, medicamentele pe bază de opiu continuă să fie
abuzate în unele populații. Unii medici au susținut terapia non -opioidă pentru pacienții cu
durere care suferă de afecțiuni non -maligne, în timp ce alții au sugerat că afecțiunile benigne
cronice pot fi g estionate cu succes cu opiacee î n doze minime eficiente.(Mitra, 2013)
Un număr din ce mai mare de medicamente se utilizează la ora actuală în alt scop sau în alt
mod decât cel acceptat în autorizația de punere pe piață, fenomen care are un impact
considerabil asupra sănătății publice. Utilizarea deturnată este definită în funcție de existența
sau nu a unei prescripții medicale, de scopul folosirii și de prezența sau absența unor simptom e
de abuz sau dependență.
Analgezicele opioide se situează printre principalele medicamente utilizate deturnat, în
special în Statele Unite unde se consumă 80% din totalul stocurilor de opioide la nivel mondial.
Utilizarea și abuzul terapeutic al opiaceelo r combinate cu utilizarea nonmedicală a altor
medicamente psihoterapeutice au arătat o creștere explozivă în ultimii ani și au constituit un
subiect de mare îngrijorare și controversă.
Folosirea acestor produse și a altor substanțe mai noi de la narcoman i a devenit o problemă
gravă internațională, cu implicații legate de sănătatea populației, probleme sociale, materiale și
politice . Din punct de vedere medical, se știe că există și două opinii pro și contra (opiofobia)
în ceea ce privește utilizarea de rutină a opioidelor puternice în anestezie și tratamentul durerii,
fiecare având argumente puternice.
Cu toate că avem realizări deosebite în utilizarea opioidelor puternice (în tratamentul durerii
acute din chirurgie, din urgențe și dureri cronice, durerea din cancer și mai nou durerea cronică
necanceroasă), apar permanent semnale leg ate de efecte adverse, atât cele care erau c unoscute

12
cât și altele mai noi , mai puțin cunoscute. Este vorba de incidența mare a utilizării incorecte a
acestor produse în specia l la vârstnici, la copii, în oncologie sau paliație (bolnavi terminali). Un
exemplu simplu este administrarea morfinei la orice pacient cu cancer cu durere ușoară, fără a
respecta scala OMS . Un alt exemplu ar fi administrarea de 3 -4 opioide simultan pe ma i multe
căi la un pacient cu o durere foarte put ernică "care nu trece cu nimic ", etc.
Este bine cunoscut de către practicieni ineficienți a opioidelor puternice, în speță morfina,
în durerile diferitelor forme de cancer, unde se constată o scădere a numărului de receptori
opioizi. Un exemplu este cancerul osos.
Sunt două efecte adverse, care se adaugă celor deja cunoscute, toleranța și hiperalgezia.
Hiperalgezia, creștere a sensibilității la durere, are sisteme de producere parțial cunoscute.
La baza lor ar sta mecanisme celulare ce determină o antrenare a sistemului central
glutam atergic . Acesta ar include mecanisme la care iau parte proteinkinaza C (PKC), ionul de
calciu, dinorfina A, NOS, NMDA, etc.
Toleranța este scăderea treptată a eficienței opioidului, care impune creșterea dozei, cu toate
consecințele ei. Regretabil este că toleranța la opioidele puternice este încrucișată, ceea ce
împiedică înlocuirea unui produs c u altul din aceeași grupă. Totodată, în majoritatea cazurilor
(4O% -60%), toleranța este însoțită de dependență.
Limitarea administrării sistematice de opioide în durerea cronică este sugerată de
numeroase lucrări datorită influenței negative a acestora pe sistemul cognitiv. Scopul final al
oricărei terapii este îmbunătățirea calității vieții, ori după terapia cu opiu nu totdeauna se poate
spune că s -a obținut acest lucru.
Odată cu creșterea utilizării terapeutice a opioidelor, oferta și vânzările de opiacee sunt
reflectate de creșterea abuzului la pacienții care primesc opiacee, utilizarea nonmedicală a altor
medicamente psihoterapeutice, vizite de urgență pentru medicamente controlate cu prescri pție
medicală, creștere a incidenței efectelor secundare și dece se neintenționate.
Utilizarea opioidului terapeutic a crescut semnificativ, în mod special a medicamentelor din
clasa II. Există multiple efecte adverse, incluzând efectele hormonale și ale sistemului imunitar,
abuzul și dependența , toleranța și hiperalge zia.(Manchikanti, 2008)
Majoritatea medicamentelor analgezice disponibile acționează fie prin interferarea
sistemului opioid endogen, fie prin interferarea metaboliților acidului arahidonic, chiar și
anandamida fiind un metabolit al acidului arahidonic.

13
Terapia cu opioide se recomandă la pacienții cu dureri moderat -severe care produc
impotență funcțională și afectea ză calitatea vieții pacienților, î nsă acest tratament trebuie atent
individualizat și monitorizat.(Mungiu, 2015)
VIII. Aspecte etice î n utilizarea canabinoizilor î n scop terapeutic
Utilizarea canabisului, sau a marijuanei, în scopuri medicinale, este profund înrădăcinată
de-a lungul istoriei, datând din vechime. Odată a deținut o poziție proeminentă în istoria
medicinei, recomandată de mulți medici eminenți pentru numeroase boli, în special dureri de
cap și migrene. De -a lungul deceniilor, canabisul a făcut o călătorie fascinantă de la un statut
legal și deseori prescris la un statut ilegal, determinat mai degrabă de factori politici și sociali
decât de știință. În ultimii ani, datori tă multitudi nii de efecte benefice și frecventelor utilizări
medicinale, stigmatizarea greșită a canabisului se estompează , și există o tendință pentru
legalizarea canabisului medicinal și a cercetării efectului acestuia pentru utilizarea în scop
terapeuti c. Aproape jumătate din Statele Unite ale Americii au legalizat acum canabisul
medicinal, mai multe state au legalizat utilizarea recreațională, iar altele au legalizat utilizarea
numai de canabidiol, care este unul dintre numeroșii canabinoizi terapeutici extrași din canabis.
Medicii trebuie să fie educați în ceea ce privește istoricul, farmacologia, indicațiile clinice și
utilizarea clinică adecvată a canabisului, deoarece pacienții vor întreba în mod inevitabil despre
multe boli, inclusiv dureri cronice , pentru care există unele dovezi intrinseci de susținere.
Canabinoizii par să moduleze și să interacționeze în multe căi inerente mecanismelor de
migrenă, ale mecanismelor de triptan și ale căilor de opiacee, sugerând beneficii potențiale
sinergice sau si milar e. Modularea sistemului endocan abinoid prin agonism sau antagonism al
receptorilor acestuia, orientarea căilor sale metabolice sau combinarea canabinoidelor cu alte
analgezice pentru efecte sinergice poate oferi fundația pentru multe noi clase de medi camente.
În ciuda dovezilor limitate și a cercetărilor care sugerează un rol pentru canabis ș i canabinoide
în unele tipuri de cefalee, studiile clinice randomizate lipsesc și sunt necesare pentru confirm are
și evaluări ulterioare .(Baron, 2015)
De mai bine de trei milenii este atestată utilizarea în medicină a cânepii ( Cannabis sativa
var.indica ). Sunt foarte multe argumente științifice care subliniază rolul sistemului canabinoid
endogen în modularea procesului analgezic. Cea mai importantă indicație a canabisului în
clinică o reprezintă tratarea durerii neuropate. Deoarece primele efecte produse de canabionoizi
sunt depistate la consumatori cu scop nemedical, acestea fiind reprezentate de euforie și
facilitatea rel ațiilor de grup, î n foarte multe țări , printre care se numară și România, nu a fost

14
încurajată crearea unui cadru le gal de utilizare a canabisului î n scopuri terapeutice.(Mungiu,
2015)
Evidențierea receptorilor specifici sistemului canabinoid endogen, continuată de studiul
rolului ș i funcțiile acestora, a dus la noi posibilități cu implicații în terapeutică. Cel mai cunoscut
agonist exogen este delta 9 -THC, compus cu activitate psihotropă provenit din Cannabis sativa
var indica , ce este responsabilă de dependența pe care o dă planta.
Acest tip d e substanțe ridică probleme în încercările de introducere în terapie datorită
potențialului de abuz conturat de dependența fizică și psihică. C onsecința este utilizarea
restrâ nsă ca medicație de rezervă și sub observație.
Țintele terapeutice pentru agoniș tii și antagoniștii receptorilor canabinoizi sunt multiple,
cuprinzând patologii SNC (Alzheimer, scleroza multiplă), cardiovasculare (hipertensiunea
arterială), incontinența urinară, tulburări ale tubului digestiv (emeza), precum și tulburări
metabolice, d urere, inflamație. Aspectele practice ale uzului terapeutic se regăsesc în
medicamentele avizate, care au ca subsț ante active agonistul Nabilona ș i antagonistul
Rimonabant, utilizate pentru acțiunea antiemetică și, respectiv, în tratamentul obezității.
Nabilo na canabinoid de sinteză are acțiune antiemetică . Rimonabantul antagonist selectiv al
receptorilor CB 1 are efecte centrale și metabolice periferice, scazând aportul alimentar prin
mecanisme complexe, reducând activitatea sistemului canabinoid endog en de creștere a
aportulu i alimentar (mecanism central) ș i scăderea activității metabolice (mecanism periferic).
THC sau Tetrahydrocannabinol, este substanța chimică responsabilă pentru majoritatea
efectelor psihologice ale marijuanei. Utilizarea frecventă de marijuana poate afecta serios
memoria pe termen scurt și abilitățile cognitive .
Canabidiolul (CBD) este un compus din canabis, care are efecte medicale semnificative și
poate contracara efectiv activitatea psihotică a THC. Activitatea psiho -redusă a ca nabisului
bogat în CBD poate face ca acesta să fie o opțiune de tratament atrăgătoare pentru pacienții care
doresc efecte antiinflamatorii, anti -durere, ant i-anxietate, antipsihotice și/ sau anti -spasm, fără
disconfortul letargiei sau disforiei .(Joy, 1999)( Earleywine, 2002)
Modularea metabolismului canabinoizilor endogeni, prin asocierea paracetamolului cu
ibuprofenul, face ca cele două medicamente analgezice clasice să se potențeze sau să se inhibe
reciproc în funcție de proporția în care se asociază.
Cea m ai frecventă utilizare a mari juanei medicale este pentru controlul durerii. În timp ce
marijuana nu este suficient de puternică pentru durere severă (de exemplu durere post –
chirurgicală sau osoasă ruptă), este destul de eficient ă pentru durerea cronică car e afectează

15
milioane de oameni, în special pe măsură ce îmbătrânesc. O parte din atracția sa este că are
siguranță mai mare decât opiaceele și poate lua locul AINS. În special, marijuana pare să
ușureze durerea sclerozei multiple și durerea nervilor în gen eral. Aceasta este o zonă în care
există puține alte opțiuni, cele existente, cum ar fi Neurontin, Lyrica sau opiaceele, sunt extrem
de sedative. Pacienții susțin că marijuana le permite să -și reia activitățile anterioare, fără să se
simtă complet în afara ei și să se dezactiveze. În aceste privințe, se spune că marijuana este un
relaxant musc ular fantastic, iar oamenii susț in capacitatea marijuanei de a diminua tremurul în
boala Parkinson. De asemenea, utilizarea sa este destul de reușită pentru fibromialg ie,
endometrioză, cistita interstițială și cele mai multe alte afecțiuni în care calea finală comună
este durerea cronică. Marijuana este, de asemenea, utilizat pentru a gestiona greața și pierderea
în greutate, și poate fi folosit pentru a trata glaucomul . Un domeniu foarte promițător de
cercetare este utilizarea sa pentru PTSD la veterani care se întorc din zonele de luptă.. Marijuana
medicală este, de asemenea, raportată în a ajuta pacienții care suferă de durere și sindrom de
risipă asociat cu HIV, prec um și sindromul intestinului iritabil și bo ala Crohn.(Grinspoon,
2018)

a) Utilizarea cannabisului în demență
În ur ma descoperirii unui sistem can abinoid endogen și a identificării receptorilor
canabinoizi specifici în sistemul nervos central, s -au făcut multe eforturi pentru a investiga
efectele principale ale acestor compuși. Există dovezi tot mai mari că sistemul canabinoid poate
reglementa proce sele neurodegenerative, cum ar fi producția excesivă de glutamat, stresul
oxidativ și neuroinflamarea. Neurodegenerarea este o caracteristică comună a diferitelor tipuri
de demență și acest lucru a determinat interesul dacă canabinoidele pot fi utile clini c în
tratamentul persoanelor cu demență.
S-a arătat că sistemul endocan abinoid este asociat cu boli neurodegenerative și demență.
Numeroase studii au demonstrat o implicare a sistemului canabinoid în neurotransmisie,
neuropatologie și neurobiologie a deme nței. În plus, mai mulți compuși candidați au demonstrat
eficacitatea in vitro. Cu toate acestea, unele dintre substanțe au produs rezultate neconcludente
in vivo. Literatura de specialitate privind administrarea de canabinoizi la pacienți este
insuficient ă. În timp ce descoperirile preclinice sugerează că strategiile de tratament cauzal
implică canabinoide, studiile clinice au evaluat numai adecvarea agoniștilor, a ntagoniștilor și
receptorilor canabinoizi pentru tratamen tul simptomatic al demenței.(Walther ,2010)

16
Boala Alzheimer este o afecțiune neurodegenerativă legată de vârstă, asociată cu declinul
cognitiv. Semnele patologice ale bolii sunt depunerea de proteine beta-amiloid și
hiperfosforilarea, care evocă moartea celulelor neuronale și afectează comu nicarea inter –
neuronală. Boala este, de asemenea, asociată cu neuroinflamare, excitotoxicitate și stres
oxidativ. În ultimii ani, tendința canabinoizilor de a exercita o influență neuroprotectoră a primit
un interes substanțial ca mijloc de atenuare a simp tomelor condițiilor neurodegenerative. În
creierele obținute de la pacienții cu Alzheimer s -au raportat modificări ale componentelor
sistemului canabinoid, sugerând că sistemul canabinoid fie contribuie , fie este modificat de
patofiziologia bolii. Anumite canabinoide pot proteja neuronii de efectele nocive ale beta –
amiloidului și pot reduce fosforilarea oxidativă. Tendința canabinoizilor de a reduce stresul
oxidativ și neurodegenerarea declanșată de beta -amiloid, în timp ce stimulează neurogeneza
expresiei neurotrofinei, sunt proprietăți interesante care pot fi benefice în tra tamentul bolii
Alzheimer. Delta 9-tetrahidrocanabinolul poate inhiba, de asemenea, activitatea
acetilcolinesterazei și limitează ami loidogeneza care poate îmbunătăți transmiterea colinergică
și poate întârzia progresia bolii. Astfel, canabinoizii oferă o abordare multi -fațetată pentru
tratamentul bolii Alzheimer prin asigurarea neuroprotecției și reducerea neuroinflamării, în
timp ce s usțin simultan mecanismele de reparare intrinsecă a creierului prin creșterea expresiei
neurotrofinei și amplificarea neurogenezei. (Allen, 2009)

b) Utilizarea marijuanei în schizofrenie
Cercetări recente privind mecanismul de acțiune al marijuanei asupra cr eierului uman relevă
faptul că drogul poate genera reacții psihotice la unele persoane, inclusiv halucinații și paranoia.
De asemenea, consumul de canabis în adolescență și la începutul vârstei adulte predispune la
dezvoltarea uno r psihoze o dată cu înaint area î n vârstă.
Cu toate acestea, folosirea canabisului î n tra tamentul antipsihotic prezintă î n continuare
interes medical, dat fiind efectul calmant al CBD; mulți pacienți cu schizofrenie devin
dependenți de drog și se declară multumiți de efectele relax ante ale acestuia.
Studiul mecanismului de acțiune al marijuanei asupra creierului poate ajuta la elucidarea
unor aspecte incă incomplet cunoscute ale proceselor corticale, precum și la producerea de
medicamente cu acțiune specifică asu pra unor arii cerebr ale.(Dobrotă, 2007)

17
c) Considerații etice generale în utilizarea canabisului în practica medicală
Utilizarea din ce în ce mai mare a canabisului medical (MC) în ultimul deceniu ridică câteva
considerații etice pentru clinician. Problemele de reglementare decurg dintr -un decalaj între
înregistrarea MC și certificarea în fiecare țară. Problemele profesio nale derivă din lipsa de
cunoștințe suficiente despre caracteristicile MC și de intersecția dintre medic, pacient și
interesele comerciale. În cele din urmă, există implicații medicale și psihologice care sunt legate
de utilizarea regimurilor MC.
O preocup are etică primară este dacă există posibilitatea ca beneficiile utilizării medicale a
marijuanei să depășească riscurile sale cunoscute și dacă aceasta ar trebui recomandată fără
protecția obișnuită acordată pacienților.
Studiile publicate despre utilizare a canabisului în scop terapeutic sunt compromise prin
dimensiunile mici ale eșantioanelor, populațiile heterogene, lipsa compără torilor activi,
criteriile de excludere diferite, concentrarea diferită și r ezultatele subiective, spre deosebire de
studiile pu blicate despre riscurile marijuanei, c are sunt mai mari, mai durabile , controlate mai
bine și au rezultate mai clare.
Ca și principiu etic, f iecare acțiune um ană are două efecte distincte: un efect bun intenționat
și un efect (neprevăzut) rău involuntar. Urmărim acest principiu atunci când acțiunile noastre
răspund tuturor celor patru condiții:
1. Obiectivul principal : este etic ca guvernul să -i limiteze pe medici să prescrie marijuana
pacienților
2. Efectul rău neintenționat nu trebuie să fie mijlocul de a produce un efect bun.
3. Efectul rău nu ar trebui să fie intenționat, ci trebuie să fie tolerat
4. Trebuie să existe un motiv proporțional pentru efectuarea acțiunii.(Peter)

d) Tratament vs. uz recreațional în utilizarea marijuanei
Primul considerent în dezbatere a despre marijuana medicală este scopul utilizării.
Majoritatea oamenilor par să nu aibă nicio obiecție în a folosi medicamente eliberate pe bază
de rețetă cu un potențial egal (dacă nu chiar mai mare) de abuz, atât timp cât se face în mod
corespunzător – adică dacă este prescris de un medic pentru un scop medical legitim. Totuși,
majoritatea oamenilor se opun acordării accesului liber la aceleași medicamente pentru uz
recreațional. Acest lucru se datorează faptului că aceasta recunoaște diferența în utilizarea
medicinală și recreațională. Marijuana s -a dovedit a fi eficientă în tratarea mai multor boli și
condiții. Doar pentru că unii oameni vor abuza de această substanță, înseamnă că alții nu ar

18
trebui să li se permită accesul la acest medicament? Chiar dacă numai câțiva oameni ar putea
să utilizeze în mod corespunzător acest medicament și să beneficieze de el, nu ar trebui să fie
un motiv suficient pentru a le permite accesul la acesta ?(ANONIM, 2015)

IX. Stigma dob ândită în cazul folosiri i drogurilor
Chiar și utilizate în scopuri terapeutice, se consideră că uzul drogurilor ar duce la
stigmatizarea și marginalizarea pacientului.
Societatea actuală îi condamnă pe consumator ii de droguri ilegale dar, sunt toleranți față de
consumatorii de alcool și tutun. Tinerii de azi, însă , nu văd nici o diferență între consumul de
tutun, alcool și cel de droguri ilegale.
Actualmente există un semn de egalitate între consumatorul recreațional sau cel care este
descoperit că utilizează drogul, chiar și pe ntru prima încercare, sau între utilizarea drogului î n
scop terapeutic și drogodependent. Astfel, descoperirea unui consumator de droguri implică
automat stigma de infractor, deși etichetarea este total necorespunzătoare.
Mai grav este faptul că implicați ile acestei etichetări afectează deopotrivă individul și
societatea, făcându -i să ajungă în imposibilitatea de a mai relaționa; este momentul în care orice
urmă de interacțiune individ -societate dispare, se scindează brusc.
Aceste considerente ar putea fa ce ca pacientul să manifeste reț inere și eventual să r efuze
tratamentul cu o substanță din clasa drogurilor ilegale, în pofida faptului că efectele terapeutice
ale acesteia a u fost dovedite prin cercetări î ndelungate.
Stigmatizarea și marginalizarea reprezi ntă, în mod fundamental, p robleme bioetice și
sociale.
Toate drogurile din lume potrivit Organizaț iei Mondiale a Sănătatii, sunt substanțe
psihoactive , iar atunci când sunt consumate, sunt capabile să modifice echilibrul psiho -fizic al
unui individ . Aceste substanțe acționează în creier asupra mecanismelor care în mod normal
reglează comportamentul, gând irea și motivaț ia.(Nutt, 2007)
Cercetările știintifice î n domeniul drogurilor cons iderate ilegale au demonstrat că în funcți e
de doza consumată , aceeași su bstanță poate avea efecte diferi te asupra organismului
uman.(Iovu, 2013)

19
X. Concluzii
Criticii afirmă că cercetările contribuie la popularizarea drogurilor, însă oamenii de știință
susțin că studiile lor nu au ca scop legalizarea sau recomandarea consumului de droguri, ci
folosirea acestor substanțe în cadrul proceselor med icale pentru a trata pacienții.
O mare problemă, explică specialiștii, est e faptul că printre victimele ră zboiu lui împotriva
drogurilor se numă ră o serie de pacienți care suferă astăzi de a fecțiuni fără tratament și care nu
au acces la substanțele care le-ar putea reduce suferința și îmbunătă ți viața din cauza stigmei
asociate acum jumătate de secol potențialelor leacuri.
Fricțiunile dintre autoritățile legislative și fu rnizorii de servicii medicale, în ceea ce priveș te
utilitatea drogurilor ilegale în practica medicală sunt, probabil, inevitabile, deoarece ambele
părți au scopuri nobile, dar cu finalități diferite – unii își propun să controleze abaterile, ceilalți,
să mențină tratamentul an tialgic.
Pe măsură ce abuzul de medicamente devine o problemă din ce în ce mai serioasă,
autoritățile juridice reacționează p rin înăsprirea reglementărilor.
Prevederile legale agresive, ce ignoră recomandările legitime ale utilizării opiaceelor și a
canabi noizilor compromit capacitatea medicilor de a trata durerea. Pacienții au de suferit când
balanța oscilează între subutilizarea medicamentelor și abuzul medical.

20
BIBLIOGRAFIE

Allen, C., Hopewell, S., Prentice, A., Gregory, D. (2009), Nonsteroidal anti -inflammatory
drugs for pain in women with endometriosis , Cochrane Database Syst Rev
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19370608

Aluaș, M. (2014), Aspecte etice privind evoluția medic -pacient, Studia UBB Bioethica, LIX,
1-2, 2014 p. 11 – 22
https://www.researchgate.net/profile/Aluas_Maria/publication/319141814_ASPECTE_ETIC
E_PRIVIND_EVOLUTIA_RELATIEI_MEDIC –
PACIENT/links/59947661aca272ec9087fa4a/ASPECTE -ETICE -PRIVIND -EVOLUTIA –
RELATIEI -MEDIC -PACIENT. pdf

ANONYMUS (2015), Medical Marijuana Ethics , The Independent Pharmacist In Controlled
Substance , Medical Marijuana
http://www.theindependentpharmacist.net/medical -marijuana -ethics/

Baron, E.P. (2015), Comprehensive Review of Medicinal Marijuana, Cannabinoids, and
Therapeutic Implications in Medicine and Headache: What a Long Strange Trip It's Been
….Headache
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/26015168

Barthewell, A.G., Baxter, L.E., Cermak, T., DuPont, R. (2010), The role of the physician in
"medical" marijuana , The American Society of Addiction Medicine
https://www.asam.org/docs/publicy -policy -statements/1role_of_phys_in_med_mj_9 –
10.pdf?sfvrsn=0

Beauchamp, T .L., Childress, J.F ., (2001) , Moral character, In Principles of biomedical ethics ,
Oxford University Press, p. 26 -56
https://gree.uqam.ca/upload/files/publication/9buyxmaxwellschoene –
seifert2008_medicalprofessionalism_meded428758 -764.pdf

21
Bird, C. (2004), Status, identity and respect , Political theory , Sage Publications, Inc
http://www.academia.edu/5431715/Status_Identity_and_Respect

Carter, A., Capps, B. and Hall, W. (2009), Addiction neurobiology: Ethical and social
implications , European Monitoring Centre for Drugs and Drug Addiction
http://www.drugs.ie/resourcesfiles/ResearchDocs/Europe/Research/2009/EMCDDA –
monograph9.pdf

Dobrotă, R. (2007), THC declanșează simptome psihotice, MedicalStudent.ro
http://www.medicalstudent.ro/neurologie -si-psihiatrie/thc -declanseaza -simptome –
psihotice.html

Earleywine, M. (2002), Understanding marijuana: a new look at the scientific evidence , New
York, N.Y.: Oxford Press
http://priede.bf.lu.lv/grozs/AuguFiziologijas/Augu_resursu_biologija/gramatas/Understanding
%20Marijuana.pdf

Ghosha, R., Madhiwalla, N., Jesani, A., Samant, S., Badhwar, V., Surve, S., (2013), The absent
discourse of communication: understanding ethics of provider‐patient relationship in six
hospitals in urban India , Journal of Medical Ethics and History of Medicine
https://pdfs.semanticscholar.org/5a6e/820a9612d19f49c077b431e7314686e312a7.pdf

Goldfarb, T.D., Pritchard, M.S. ( 2000), Ethics in the Science Classroom
http://www.onlineethics.org/File.aspx?id=33732

Grinspoon, P. (2018), Medical marijuana , Harvard Health Publishing
https://www.health.harvard.edu/blog/medical -marijuana -2018011513085

Ioan, B.G., Gavrilovici, C., Astărăstoae, V. (2005), Bioetică: cazuri celebre , Junimea Vicol,
M.C. (2009), Consimțământul informat în tratamentul drogo dependenței , Revista Română de
Bioetică 7, p. 78 -86
http://www.umfiasi.ro/ScoalaDoctorala/TezeDoctorat/Teze%20Doctorat/Rezumat_Mihaela_
Vicol.pdf

22
Iovu, M. (2013), Droguri ilegale , Monitorul oficial
http://www.revistadechimie.ro/pdf/recenzie.pdf%209%2014.pdf

Joffe, S., Manocchia, M., Weeks, J. C., Cleary, P.D., (2003), What do patients value in their
hospital care? An empirical perspective on autonomy centred bioethics , Journal of Medical
Ethics, 29 (2), p. 103 -108
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12672891

Joy, J., Watson, Jr.S., & Benson, Jr.J. (1999), Marijuana and medicine , Washington, D.C.:
National Academy Press
https://prezi.com/t3vn -pegdwyz/legal -and-ethical -issue s-of-medical -marijuana/

Manchikanti, L ., Singh, A . (2008), Therapeutic opioids: a ten -year perspective on the
complexities and complications of the escalating use, abuse, and nonmedical use of opioids,
Pain Physician
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18443641

Mitra, R. (2013), The utilization of opiates in pain management: use or abuse. Eur J Phys
Rehabil Med
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23575202

Molas Ferrer, G., Castellà Kastner, M ., Lombraña Mencia, M . (2014), Non-oncologic chronic
pain treatment with opiates, p. 44 -51
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/26118001

Mungiu, O. C. (2015), Al III -lea congres de durere, Editura UMF Iași
http://sorana.academicdirect.ro/conferences/2015_CND_AbstractBook.pdf

Nutt, D., Robbins, T. & Stimson, G. (2007), Ethical Aspects of Developments in Neuroscience
and Drug Addiction, Drugs of the Future
https://www.researchgate.net/publication/279191298_Ethical_Aspects_of_Developments_in_
Neuroscience_and_Drug_Addiction

23
Peter , A.C., The Ethics of Medical Marijuana: Government Restrictions vs. Medical Necessity
http://www.davidagler.com/teaching/bioethics/drugs/Hand out6_EthicsOfMedicalMarijuana_
Clark_v2.pdf

Roberts, L.W., (2002), Addiction and consent, American Journal of Bioethics, p. 58
https://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1162/152651602317533767

Tardea, T. N. (2005) , Elemente de bioetică , Chișinău
https://scholar.google.ro/scholar?hl=ro&as_sdt=0,5&q=elemente+de+bioetica+teodor

Tatarsky, A. (2003), Harm reduction psychotherapy: Extending the reach of traditional
substance use treatment , Journal of Substance Abuse Treatment, 25, p. 249 -256
http://centerforoptimalliving.com/wp -content/uploads/2015/06/Tatarsky_JSAT_2003.pdf

Velasquez, M., Andre, C., Shanks, T. and colab . (Revised 2010), “What is ethics? ”, Issues in
Ethics II1 VI NI
https://www.scu.edu/ethics/ethics -resources/ethical -decision -making/what -is-ethics/

Walker,R., Logan, T.K., Clark, J.J., Leuk efeld, C., (2005), Informed consent to undergo
treatment for substance abuse:a recommended approach , Journal of substance Abuse
Treatment
https://pdfs.semanticscholar.org/06ba/eb938f9be487c132ccebb743d3f2177b9055.pdf

Walther, S., Halpern, M. (2010), Cannabinoids and Dementia: A Review of Clinical and
Preclinical Data, Pharmaceuticals
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/27713372